DEPRESIA

Depresia este, de departe, cea mai răspândită tulburare psihică,ea afectând toate mediile
sociale şi grupele de vârstă,atât bărbații,cât şi femeile și ar putea fi considerată „boala epocii”.15-
20% din populația adultă a suferit de o simptomatologie depresivă şi peste 12% a trăit o depresie
suficient de puternică pentru a necesita tratament (Fennell, 1989). În ţările vestice, rata depresiei
fiind de 2/1 în favoarea femeilor (Brown şi Haris, 1978).

Depresia este stare morbidă,mai mult sau mai puţin durabilă,caracterizată îndeosebi de tristeţe şi
de o scădere a tonusului şi energiei.Anxios,dezgustat,descurajat,subiectul deprimat este incapabil să
înfrunte cea mai mică dificultate,fiind de asemenea lipsit de orice iniţiativă.El suferă din cauza
neputinţei sale şi are impresia că facultăţile sale intelectuale,mai ales atenţia şi memoria sunt
degradate,sentimentul de inferioritate care rezultă de aici îi sporeşte şi mai mult melancolia.În afară
de depresiile constituţionale,relativ puţin numeroase,se disting depresii reacţionate în faţa
dificultăţilor vieţii(conflictul cu un superior ierarhic,cu soţul/soţia,cu copiii,pierderea unei fiinţe
dragi,a unui loc de muncă,exil,singurătate etc).Surmenajul,un regim alimentar prea sever,
micşorarea zilei(Rosenthal, 1985) pot determina de asemenea o depresiune nervoasă.

Potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (O.M.S.), 5-10% din populaţia mondială ar
prezenta tulburări depresive.În Franţa,potrivit unui sondaj al Institutului francez de opinie publică
(I.F.O.P.)realizat în 1987 spune că ar exista 6-7 milioane de persoane afectate de acest sindrom.
Cele mai afectate sunt femeile măritate din clasa muncitoare (60%) şi persoanele care au un nivel de
instruire superior(cadre didactice, personal administrativ, şefi de întreprindere)de vârstă matură între
45 şi 54 de ani.Depresia există şi la copil.Ea se manifestă,în general,printr-o dereglare de dispoziţie
(plictiseală,dezinteres,indiferenţă) şi tulburări de comportament (instabilitate,agresivitate,opoziţie,
scădere a randamentului şcolar,bulimie etc.

CAUZE DEPRESIEI

Cauzele exacte pentru care cineva dezvoltă această tulburare nu sunt cunoscute.Specialiștii
consideră că depresia apare ca urmare a interacțiunii mai multor factori de risc:factori biologici/
genetici,factori de mediu,factori cognitivi (modul de a gândi),evenimente traumatice, etc.

Una din cauzele acestor tulburări este necazul suferit de părinţi (pierderea locului de
muncă,boală etc).Se numeşte depresiune anaclitică (R. Spitz) ansamblul de dezordini fizice şi
psihice care se instalează progresiv la copilul mic separat de mama sa după ce a avut cu ea o relaţie
satisfăcătoare de cel puţin şase luni după naştere.La început, mofturos şi plângăcios,copilul sfârşeşte
prin a refuza orice contact uman.Doarme prost,nu mai progresează în dezvoltarea psihomotorie şi
pierde din greutate,iar după trei luni faţa copilului împietreşte într-o expresie de tristeţe, privirea îi
este goală, nu mai plânge şi cade într-o stare letargică.Dacă separaţia afectivă nu trece de 3-4
luni,aceste tulburări pot să dispară.Dincolo de acest termen,pronosticul rămâne sumbru.(Larousse-
Dicționar de psihologie).
11

„sunt așa de lipsit de speranță”. „aș vrea să fiu altcineva”. (4) pierderea încrederii și a respectului de sine. „mi- am ratat viața”.Clasificarea Internaționalã a Maladiilor . (6) idei recurente de moarte sau suicid sau orice comportament suicidar.În prezent. Forma episodului depresiv se stabilește prin identificarea numărului de simptome prezente dintr-o listă agreată de 10 simptome depresive: (1) stare depresivã la un grad care este evident anormal pentru individ. „de ce nu reușesc niciodată?”.CIM 10 care enumeră și criteriile de diagnostic. „viața mea nu merge cum aș vrea eu”. în România se folosește clasificarea OMS din 1992. Dupã CIM 10 există: . Dintre cele mai frecvente gânduri (automate) pe care le are un depresiv. „nu reușesc niciodată să termin ce am început”. „ceva trebuie să se schimbe”. „nu sunt bun de nimic”. în mare măsură neinfluențată de circumstanțe și care durează de cel puțin două săptămâni. „mă detest”. (3) diminuarea energiei sau fatigabilitate crescută. „mă dezamăgesc singur”.moderat sau sever. „nu am nicio valoare”.tulburare depresivă recurentã -cu episod curent ușor. „nu cred că mai pot continua astfel”. (2) pierderea interesului sau plăcerii pentru activitățile care erau în mod obișnuit plăcute. „nu reușesc să mă apuc de ceva”. „aș vrea să dispar”.moderat . „nu o să reușesc niciodată”. „ce nu merge cu mine?”. „viitorul meu este sumbru”. ca de exemplu nesiguranță sau ezitare. „ceilalți m-au lăsat baltă”. cu și fãră simptome psihotice .„nimeni nu mă înțelege”. „nimic nu mai e ca înainte”.ușor . (8) modificarea activității psihomotorii caracterizată fie prin agitație fie prin încetinire(fie . ori de culpabilizare excesivă și inadecvată. „oare ce e în neregulă cu mine?”. „nu pot face ca lucrurile să meargă”.De o largă utilizare international se bucură și clasificarea Asociației Americane de Psihiatrie publicată în 1994 în “Manualul de diagnostic și statistică a bolilor mentale”(DSM IV). „sunt atât de slab”. „mi-ar plăcea să fiu mai bun”. „nu o să mai suport asta multă vreme”. „sunt un perdant”. „sunt un ratat”.sever. „sigur e ceva în neregulă cu mine”.prezentă în cea mai mare parte a zilei și aproape zilnic.episod depresiv . „asta nu merită osteneală”. (7) diminuarea abilității de a gândi sau de a se concentra. (5) sentimente nejustificate de auto-acuzare. amintim:„cel mai greu mi-e să înfrunt lumea”. Diagnostic Criteriile de diagnostic și clasificare ale tulburărilor depresive au suferit numeroase modificări de-a lungul timpului.

în cazul în care condițiile externe permit împedicarea adolescentului de a trece la act.numită și depresia majoră. în prima lună după naștere. aceste episoade reapar pe parcursul vieții la persoanele care suferă de depresie majoră.de a învăța și de a deșfăsura activități plăcute.însă de lungă durată.sau hetero-agresive. Tulburarea distimică se caracterizează prin simptome depresive mai puțin severe.La aceste stări se adaugă deseori amintiri despre separări sau abandonuri anterioare.El începe să plângă adesea.Această tulburare determină o mai mica modificare în funcționarea zilnică. fie obiectiv).Se estimează că depresia postnatală apare la aproximativ 10 % dintre mame. Depresia de abandon.se observă că acesta devine deprimant sau se prăbușește.Tulburarea depresivă poate afecta grav funcționarea zilnică.înțeles în mod satisfăcător de către ceilalți și mai ales de către cei din anturajul său.1989) este primul care a evocat și a descris această formă de depresie a adolescenților. de a mânca.prin unul sau mai multe episoade depresive majore.Bineînțeles că nu toți adolescenții care trec la act prezintă “o depresie de abandon” .de a dormi.dar trebuie avut în vedere un astfel de diagnostic atunci când este vorba despre acțiuni repetate și mai ales când acestea au un aspect auto-agresiv. .Un episod depresiv poate apărea doar o dată în viață.dar ea ocupă un loc privilegiat la această vârstă.numită“babyblues”. Tulburarea depresivă majoră.Masterson(1986.așa numită depresie borderline sau depresie-limită.Bineîneles. (9) tulburări de somn de orice fel.Persoanele care suferă de distimie pot trece. Aceste simptome trebuie să fie prezente de cel puțin 2 săptămâni și nu trebuie să fie cauzate de folosirea vreunei substanțe psiho-active sau de vreo tulburare mentalã organicã.apreciat. însă creează disconfort persoanei afectate. (10) modificarea apetitului (scădere sau creștere) cu modificarea corepunzătoare a greutății.subiectiv.pe parcursul vieții.Din punct de vedere clinic ea se manifestă la adolescent prin sentimentul că nu este iubit.de prăbușire etc.considerată “normală”.diminuarea stimei de sine este obișnuită în multe depresii. Sunt considerate ai fi forme de depresie ale adolescenților și “depresia de inferioritate”și “depresia de abandon” Depresia de inferioritate este caracteristică adolescenței.această formă de depresie se manifestă printr-o diminuare semnificativă a stimei de sine si printr-un complex de inferioritate.de multe ori. Depresia postnatala se caracterizează prin apariția unui episod depresiv major la mamă.în toate domeniile din viața sa.se caracterizează printr-o serie de simptome care interferă cu capacitatea persoanei de a munci.Depresia postnatală nu trebuie confundată cu starea de oboseală sau tristețe apărută după naștere. normală a persoanei.Elementul caracteristic constă în faptul că .Trebuie să evocăm această formă de depresie la adolescenții care trec la act mai ales prin gesturi auto.resimte un profund sentiment de gol.însă.

comportamentul și starea fizică a unei persoane.rușine. Depresia afectează gândirea.are gânduri pesimiste legate de prezent și viitor. "Sunt incapabil"."Lucrurile se vor înrăutăți". n-are rost să mai încerc".studiile clinice arătând că efectele pozitive ale terapiei sunt comparabile cu cele determinate de medicatie.dureri sau disconfort fizic (dureri de cap.în urma unei evaluări a stării generale de sănătate. "Nu îmi mai place nimic".În general. etc.Psihoterapia cognitive-comportamentală are o eficientă crescută în tratamentul depresiei. Pesimism. etc) 3.credința că lucrurile nu se pot schimba și situația lor nu se va îmbunătăți(exemple: "Nu cred ca îmi mai revin".de îngrijire personală etc).Cineva care este trist. etc).stima de sine extrem de joasă.inutilitate.când lumina naturală este mai scăzută.a severității simptomatologiei.reducerea activităților zilnice (activități casnice.Tratamentul medicamentos folosit pe parcursul iernii poate ușura simptomatologia.dispoziția. Această modalitate de raportare la sine și lume atrage o dispozitie depresivă care afectează viața și funcționarea persoanei. Persoanele cu depresie afirmă deseori că au “gânduri negre” sau “gânduri care nu le dau pace”.probleme de somn (insomnie sau hipersomnie).nu va mai face nimic pentru ca situația să se schimbe. Depresia sezonieră se caracterizează prin apariția simptomelor depresive pe parcursul lunilor de iarnă."Asta e. probleme digestive. Viziune negativă legată de experiența curentă de viață. privind cea mai eficientă metodă de tratament trebuie să țină cont de particularitățile fiecărui pacient în parte.pesimism. etc. "Viața mea nu are niciun sens". Auto-evaluarea inadecvată . La nivel fiziologic.provenită din credința că persoana este lipsită de importanță și fără valoare(exemple:"Nu sunt în stare de nimic". "N-am ce să fac".apar modificările comportamentale:izolarea socială. O altă metodă de tratament este psihoterapia.Această modificare a comportamentului contribuie la rândul său la agravarea depresiei. etc) 2. așa mi-a fost dat". "Nimic nu mă ajută. Nu sunt bun de nimic".depresia se manifestă prin modificarea apetitului (urmată de creșterea sau scăderea în greutate).limitarea activităților plăcute. Tratamentul depresiei poate fi realizat fie prin medicație.Tratamentul medicamentos se recomandă de căre medicul psihiatru.Decizia.Rezultatele obținute prin psihoterapie se .simptomele dispar odată cu venirea primăverii și a verii.fie printr-o combinație între cele două.Astfel. etc).Tratamentul medicamentos trebuie urmat asa cum este prescris de medic. Există trei tipuri majore de gânduri disfuncționale observate la persoanele cu depresie: 1.Dispoziția persoanelor cu depresie este dominată de emoții negative:tristete.vinovăție.fie prin psihoterapie.a tratamentelor anterioare. "Nu voi putea niciodată să ajung mai sus".Persoanele care suferă de depresie cred că sunt incapabile să își atingă obiectivele și că nu se pot bucura de viața(exemple:"Nimic nu mă mai bucură".

V .Pentru aceasta. C . T. privirea retrospectivă și expertiza clinicianului să reprezinte împreună un standard utilizabil și de încredere. uremia. sindrom Cushing. tuberculozã. Dignosticul diferențial este procedura clinică prin care se evaluează care este probabilitatea unui individ de a avea o anume tulburare/boala comparativ cu altele asemănătoare. hipo-gonadism. distrofia musculara.presupunând lipsa oricărei preconcepții.un program de exerciții fizice. N .Regimul alimentar și exercițiile fizice se recomandă de către medicul nutriționist.care este o abordare “închisă”focalizându-se doar pe confirmarea bolii/tulburării care este de presupus.afecțiuni endocrine: hipopituitarism. alcool. Formula mnemotehnică VINDECAȚI poate ajuta la enumerarea acestora: 1. Diagnosticul diferențial al tulburării depresive poate fi dificil implicând o multitudine de afecțiuni atât psihice cit și organice. anoxia din bolile respiratorii cronice.terapia poate însoți tratamentul medicamentos. menopauza.Se vor avea în vedere: a)Afecțiuni somatice: un număr important de boli organice se pot asocial cu simptome depresive. D .În cazul depresiei severe.Această metodă este de fapt un procedeu de eliminare secvențială a condițiilor cu probabilitate mai mică în favoarea uneia care împlinește criteriile diagnostice în cea mai mare masură. brom. terapia cortizonicã etc. b). hipo oi hipercalcemia. sindromul postcontuzional 9.grupuri de suport.traumatisme: depresia posttraumaticã.boli degenerative (demenþele) oi deficite vitaminice (pelagra) 5. 1983). cât și psihoterapia cognitive-comportamentală pot fi însotite și de alte metode care cresc eficienta tratamentului.congenitale: epilepsia. insuficiență adrenalã 6.experientei și mai ales pe baza taxonomiei și criteriologiei la care aderă. acromegalia. atât pentru diagnosticul pozitiv cât și pentru diagnosticul diferential (“Lead standard”. astenia neurocirculatorie.afecțiuni vasculare: infarctul de miocard. E . diabet zaharat.clinicianul colectează și interpretează toate informatiile disponibile pe care le filtreaz și coroborează pe baza cunoștintelor. ale glandelor endocrine. hipo și hiperparatiroidie. insulinom.spre exemplu un regim alimentar care să corecteze posibilele carențe nutriționale. pneumonia și alte stări infecțioase prelungite 3. Spitzer.mențin și după terminarea tratamentului. ane.diagnosticul diferențial este un demers “deschis”.boli infecțioase: sifilis. I . Atat tratamentul medicamentos. encefalită. etc. ateroscleroza cerebralã 2.Spre deosebire de diagnosticul pozitiv.neoplazii: tumori cerebrale.mia.gripa. insuficiența cardiac congestivã. A .ci doar verificarea secventială a ipotezelor posibile.boli autoimune: scleroza multiplă și lupusul eritematos 8.intoxicaþii cu: plumb.Lipsa unui “gold standard” în psihiatrie a făcut ca adunarea datelor disponibile. pancreatice și orice tumoră cu metastaze 4. ataxia Friedreich și depresia asociatã variatelor malformații congenitale cardiace sau multiorganice 7. I . Cu afecțiuni psihiatrice: . abcese cerebrale.hipopotasemia. hipo oi hiper-tiroidie.în urma evaluării.

Bibliografie 1.tulburarea de adaptare cu simptome depresive – stare depresivă ușoară. Ghidul helpline 4.distimia . .4.dar persoanele aflate în această situație nu mai manifestã sentimente de inutilitate sau vină și nu au ideație suicidală.dar în general acestea se remit sau se atenuează în câteva luni.Pot exista multe din simptomele depresiei.1.16 3.Simptomele nu îndeplinesc criteriile de diagnostic ale tulburării depresive.tulburãri schizoafective – prezintã episoade psihotice în absența tulburărilor de dispoziție.Depresia.demența – pot exista simptome depresive dar coexistă cu deficitul cognitiv. Larousse-Dictionar de psihologie p. No.tranzitorie care survine în urma expunerii la un factor stresant. .tulburarea bipolarã – constă în alternarea episoadelor maniacale și a celor depresive.decesul unei rude apropiate sau prieten.dar care nu întrunesc criteriile de diagnostic pentru nici una din cele două afecțiuni .Diagnosticul diferețtial al tulburării deprersive.reprezintã o formă cronică de depresie care dureazã de cel puțin doi ani și care se manifestă prin simptome mai puține și mai puțin severe. Aprilie 2015 p.tulburarea mixtă anxioasă și depresivă – existã unele simptome specifice ambelor tulburãri.depresia și tentative de suicid la adolescent p.9-10 6. . Vrasti Radu / Papava Ioan.Simptomele nu îndeplinesc criteriile de diagnostic ale tulburării depressive:doliul care reprezintă o reacție normalã la o pierdere majoră. Revista de Psihoterapie Integrativă Vol. Duratã simptomelor este variabilă. . . Ghiduri de practicã pentru medicii de familie p. DSM IV 2. .această alternanță fiind întreruptă de perioade de normalitate. o criză mondială .29-35 Articole 1.96 5.