CAPILOLUL III

CHINOLONE ŞI FLUORCHINOLONE

Acidul nalidixic (Negram+, Nevigramon®)
 este un derivat de 4-chinolonă.
 acţionează prin inhibiţia girazei bacteriene - aceasta este o enzimă
care asigură strângerea ADN-ului sub formă de mosor sau jurubiţă, etapă premergătoare
replicării ADN-ului microbian.
 acţionează asupra germenilor gram-negativi. Este indicat în
tratamentul infecţiilor urinare provocate de E.coli, Klebsiella şi Proteus
 se absoarbe în proporţie de 96% din tubul digestiv.
 se metabolizează în ficat, rezultând acid hidroxinalidixic (mai activ
de 16 ori) şi un glucuronid inactiv.
 se elimină pe cale renală, realizează concentraţii urinare mult mai
mari decât cele sanguine.
Efecte adverse:
 reacţii alergice - erupţii urticariforme, prurit, fotosensibilitate,
tulburări digestive - greaţă, vomă diaree, crampe abdominale; ocazional - tulburări
neurologice.
 este contraindicat la gravide în primul trimestru de sarcină şi la
femeile care alăptează, la cei cu deficit de G-6-P-DH.
Acidul nalidixic se găseşte sub formă de comprimate de 500 de mg, dozele sunt de 1g la 12
ore interval; la nevoie se poate creşte doza la 1g de 3 ori pe zi.

Norfloxacina (Norfloxacin+, Nolicin®, Negaflox®).
 este o fluoropiperazil-chinolonă care face trecerea spre clasa
fluorchinolonelor.
 are un spectru mai larg decât acidul nalidixic, fiind activă faţă de
germeni gram-pozitivi şi gram-negativi aerobi, inclusiv stafilococi, enterococi şi
Pseudomonas.
 absorţia digestivă este în proporţie de 30-40 %.
 se metabolizează parţial, se elimină prin urină sub formă de

Se găseşte sub formă de comprimate de 200 mg şi soluţie perfuzabilă de 200mg/100 ml. se administrează în perfuzie iv. meningococ.coli. Este utilă şi în infecţiile gonococice necomplicate.  se administrează pe cale orală. Ofloxacina (Ofloxacin+.90% faţă de concentraţia plasmatică. gonococ. sunt sensibili stafilococul aureu şi epidermidis. În cazuri grave. Pseudomonas aeruginosa. de pneumonii nosocomiale. Peflacine®). Tarivid®). Sunt în general bine suportate. în doze de 100-400 mg de 2 ori pe zi.  Ciprofloxacina se găseşte sub formă de comprimate de 250 mg şi 500 mg şi fiole de 100 mg/10 ml.metaboliţi slab activi şi 26-32 % sub formă nemodificată. Pefloxacina (Abaktal®.  se distribuie larg.  este indicată în infecţiile urinare şi prostatice cu germeni sensibili: E. infecţii gonococice.  acţionează asupra girazei bacteriene. plămânului şi bronhiilor. infecţii ale pielii. enterobacteriaceae. 400 mg de 2 ori pe zi. câte 200-300 mg la 12 ore interval.  sunt indicate în infecţii urinare. La nevoie se administrează în perfuzie iv. Proteus mirabilis şi Proteus indol pozitiv. Pătrunde bine în ţesuturi.  dozele sunt de 200 mg de 2 ori pe zi. pe cale orală.  are o biodisponibilitate după administrare orală de 100%. unele sunt considerate tuberculostatice minore. Chlamydia trachomatis şi Mycoplasma pneumoniae. infecţii gastro intestinale. Legionella. streptococi de grup D. H. infecţii pulmonare.influenzae. Ciprofloxacina (Ciprinol®).  se absoarbe 60% după administrarea pe cale orală. Citrobacter freundii. în osteomielită. realizează concentraţii ridicate la nivelul LCR . Se administrează pe cale orală în doze cuprinse între 250 mg şi 750 mg de 2 ori pe zi. În infecţiile grave dozele cresc până la 600-800 mg/zi. FLUORCHINOLONE  sunt o serie de substanţe cu un spectru antibacterian larg şi care cuprinde: Pseudomonas aeruginosa. prostatei. concentraţii crescute se realizează la nivelul rinichiului. Staphylococcus aureus şi epdermidis. .

 este indicată în infecţiile respiratorii şi renale cu germeni sensibili. se administrează pe cale orală 400 mg la 12 ore. Enoxacina (Gyramid®). la nevoie se administrează în perfuzie iv. în aceleaşi doze. . Dozele sunt de 300-400 mg la intervale de 12 ore.  are indicaţiile obişnuite ale fluorchinolonelor.

sulfamidele cu absorbtie redusa la acest nivel.Acest lucru demonstreaza . sunt chimioterapice de sinteză şi au drept nucleu de bază sulfanilamida. Istoric La fel ca majoritatea chimioterapicelor descoperirea sulfamidelor a pornit de la studiul activitatii antimicrobiene a azocolorantilor . prima data recomandat de Domak pt. dar neinvestigata din punct de vedere al activitatii antibacteriene Obtinerea prontozilului rosu Studiul relatiilor structura chimica -actiune antibacteriana a evidentiat faptul ca prin schimbarea gruparii aminice se obtin compusi activi “in vivo” in timp ce prin schimbarea componenetei sulfonamidice . – in infectiile intestinale .CAPILOLUL IV SULFAMIDELE Se mai numesc sulfonamide. fiind primul medicament eficient in infectiile generalizate cu streptococ hemolitic H2N N N SO2NH2 NH2 PRONTOZIL ROSU In sinteza sulfacrizoidinei se porneste de la p-amino-benzensulfonamida ( sulfanilamida ) – substanta sintetizata de Gelmo in 1908 . Sulfanilamida are structură similară cu acidul paraaminobenzoic (PABA). dar si extern in infectii ale pielii si mucoaselor. studiul clinic . Sulfamidele sunt chimioterapice care au actiune bacteriostatica asupra unui mare numar de germeni patogeni. Sulfacrizoidina sau Prontozilul rosu (Anexa 4) a fost pt. Spectrul bacterian le face utilizabile atat intern: – in infectiile sistemice si urinare – sulfamidele cu administrare orala si o absorbtie intestinala buna cat si sulfamidele administrate parenteral . actiunea antibacteriana dispare.

-pt sulfamidele N1 Si N4 substituite – denumirea se mai poate forma prin precizarea restului acilant urmat de numele sulfamidei ( ftalil-sulfatiazolul. Fuller a confirmat acest fapt in 1937 . etc). sulfanilil-carbamida .pt. piridazina ) divers substituiti Nomenclatura Denumirea se poate forma astfel : . Aceiasi autori au presupus ca sulfacrizoidina. sulfapiridina etc . J. pirimidina . ca nu gruparea “ azo” este indispensabila ci gruparea “ amino benzensulfonamidica” este cea activa in molecula sulfacrizoidinei(Anexa 5).contrar celor crezute pana atunci . sulfamidele N1 acilate se mai utilizeaza sulfanilil + componenta amidica ( sulfanilil- acetamida . pirazina . R1 = resturi acil sau de heterocicli pentaatomici ( tiazol . Astfel sulfanilamida sau Prontozilul alb a fost prima sulfamida utilizata terapeutic Mai tarziu prin substituirea atomilor de hidrogen de la gruparea sulfonamidica sau de la azotul aminic au fost sintetizate un foarte mare numar de sulfamide . salazosulfapiridina etc) Proprietati fizico-chimice . sulfamidele si-au redus mult utilitatea odata cu descoperirea antibioticelor . Utilizate mult timp in terapia antiinfectioasa . cand a izolat sulfanilamida din urina animalelor tratate cu prontozil rosu. F. inactiva “in vitro” devine activa “ in vivo” ca urmare a scindarii reductive a gruparii “ azo” si eliberarii gruparii 4- amino-benzensulfonamidei – componenta activa . Structura generala .din sulfanilamido + denumirea heterociclului tiazol = sulfanilamido-tiazol . Nitti si D Bovet au demonstrat actiunea atat “in vivo” cat si “ in vitro “ a a sulfanilamidei . Trefou .folosind prefixul sulfa + denumirea heterociclului ( sulfatiazol. nomenclatura Majoritatea sulfamidelor sunt derivati ai sulfanilamidei cu diversi substituenti la N1 ( azotul sulfonamidic ) Sau la azotul aminic N4 si au urmatoarea formula generala R4 HN 4 1 SO2NH R1 R4 = H – pentru toate sulfamidele active “ in vitro” si care se absorb usor din intestin.

efectul antibacterian poate fi anulat de prezenţa puroiului şi a detritusurilor celulare (care conţin PABA în cantităţi mari) sau a medicamentelor care conţin PABA (procaina). Sulfamidele au un efect bacteriostatic. Sulfamidele inhibă enzima dihidropteroat-sintetaza. Spectrul de acţiune. Prezinta caracter amfoter ca urmare a prezentei in molecula a gruparii amino aromatice si a gruparii sulfonamidice . Sulfamidele inhibă competitiv încorporarea PABA în acidul folic bacterian şi împiedică creşterea bacteriană. Mai departe. Majoritatea sulfamidelor se prezinta sub forma de pulberi cristaline sau microcristaline alb galbui . Dihidrofolat-reductaza este inhibată de 3 medicamente: trimetoprimu (un antibacterian).forma activă a acidului folic. cu conditia de a se urmari sa nu intervina modificari ale culorii - indiciu ca substanta respectiva nu mai poate fi utilizata in terapie . Sunt putin solubile in apa . cu caracter acid. care se pastreaza in flacoane de culoare inchisa Gust amar. Dintre sarurile cu acizi cea mai stabila este mafenidul Mecanism de acţiune. sinteza continuă prin faptul că acidul dihidropteroic primeşte un rest de acid glutamic şi rezultă acidul dihidrofolic. Acesta. sub influenţa dihidrofolat-reductazei se transformă în acid tetrahidrofolic . .Acestea pot insa reactiona cu bazele formand saruri disodice. care este ester al PABA. Sulfamidele N4 acilate . Sunt fotosensibile motiv pt. cu exceptia salazosulfamidelor care sunt colorate in rosu-brun. cea mai solubila fiind sulfanilamida si sulfacetamida.nu se pot dizolva in acizi . pirimetamina (un antimalaric) şi de către metotrexat (un anticanceros). enzimă care catalizează formarea acidului dihidropteroic din PABA şi o bază azotată care se numeşte pteridină. Deoarece necesarul de acid folic al omului provine din alimentaţie (omul nu poate sintetiza acidul folic) rezultă că sulfamidele nu au efecte toxice asupra omului. Sunt stabile pana la 150°. ceia ce permite sterilizarea prin caldura ( in etuva ) a pulberilor cu aplicabilitate locala. Exceptie fac sulfamidele la care R= H ( caracterul acid fiind prea slab in aceasta situatie )si in cazul sulfaguanidinelor – din cauza restului guanil bazic care face insa posibila dizolvarea in acizi prin protonare .deoarece gruparea aminica este blocata . acţionează prin inhibiţia unei enzime care participă în prima etapă de sinteză a acidului folic bacterian – compus esenţial pentru sinteza acizilor nucleici.

Compusul de numeşte Fansidar®. conjunctivita cu incluziuni. Proteus.  se absorb bine din tubul digestiv. pneumonia. Aşa sunt mafenidul şi sulfadiazina argentică.coli şi alţi germeni patogeni (infecţii necomplicate). Prin asociere cu potentatori se ajunge la efect bactericid. în tratamentul alternativ al limfogranulomatozei veneriene (benigne) . meningite. unele prin acetilare. fiind considerate chimioterapice cu spectru larg . pătrund uşor în lichidele organismului. Sulfadoxina asociata cu pirimetamina este utilizata in tratamentul malariei Sulfamidele asociate cu trimetoprim ( Cotrimoxazolul)se prescriu in -dizenteria bacteriana data de Shigele.biliare sau chiar septicemii cauzate de E coli. Mai sunt indicate în unele infecţii provocate de Chlamydia trachomatis cum ar fi: trahomul. Sulfamidele au efect bacteriostatic asupra unui mare numar de germeni gram pozitivi si gram negativi . uretrita (sulfamide topice sau sistemice).medicamente de electie. -in infectii localizate pe piele sau mucoase(genitala si oftalmica ).sulfametoxazolul sau sulfadiazina. şancrul moale (sulfametoxazolul în asociere cu trimetoprimul). mai ales cu Pseudomonas aeruginosa. -in conjuctivita nou-nascutilor cauzata de gonococi. si care nu raspund la tratamentul cu antibiotice. Faramacocinetică. se excretă pe cale renală sub formă de compuşi inactivi şi în parte sub formă nemodificată. concentraţiile plasmatice maxime se obţin după 2-3 ore. Unele sulfamide .pulmonare.  În infecţiile oculare se foloseşte sulfacetamida sub formă de colir. -infectii urinare . altele prin glicuronoconjugare. trec prin bariera hemato- encefalică şi prin cea placentară.  Sulfasalazina este eficace în colita ulceroasă. deoarece strabat bine bariera hematoencefalica si se concentreaza in LCR. bucofaringiene . Indicaţii terapeutice:  infecţii urinare cu E. infecţii cu Nocardia. infecţii cu shigella.  Combinaţia sulfadoxină + pirimetamină se foloseşte în cazurile de malarie cu Plasmodium falciparum clorochino-rezistent. -in sancru moale cauzat de Haemophylus Ducray). în melioidoză (produsă de Pseudomonas pseudomaltei). Se metabolizează. -in infectii ORL . sub formă de cremă.  unele sulfamide sunt utile în profilaxia infecţiilor la arşi.medicament de electie. -in meningite date de meningococi . în ficat.

sulfadiazina argentică.Sulfamide cu durată lungă de acţiune (T1/2 peste 24 de ore): sulfametoxipiridina.Sulfamide cu acţiune intestinală: ftalilsulfatiazolul.Sulfamide cu aplicare topică: sulfacetamida. sulfadiazina. sulfasalazina. se depune la nivelul ganglionilor bazali) şi o encefalopatie toxică. 2.  sunt destul de frecvente cele de natură alergică: erupţii cutanate. fiole de 5 ml care conţin 2g/fiolă. Datorită acestui fapt sulfamidele sunt contraindicate în ultimul trimestru de sarcină şi la nou-născut. prin acetilare dau naştere la compuşi puţin hidrosolubili şi care pot precipita în urină. mafenidul.  unele sulfamide. iniţial 2-4 g apoi câte 2 g la 4-6 ore. 4. Mai pot să producă eritem multiform.Sulfamide cu durată scurtă de acţiune (au T1/2 de 1-8 ore): sulfanilamida. . în exces. 2. 3. sulfizoxazolul. doza de atac este de 50 mg/kg şi apoi 25 mg/kg.Sulfamide cu durată intermediară de acţiune (T1/2 este de 8-24 ore): sulfametoxazolul. Posologie. La adulţi se dau 1 g/zi la început.neabsorbabile se folosesc profilactic şi curativ în unele infecţii intestinale. Mafenidul (Sulfamylon®). Sulfafurazolul (Sulfafurazol+. febră. Sulfametoxidiazina (Sulfametin+. apoi 1 g la 6 ore. eozinofilie. Bayrena®). apoi 500 mg pe zi.  la persoanele cu deficit de G-6P-DH pot să producă anemie hemolitică „la primachină”  sulfamidele pot să provoace icter nuclear la nou-născuţi (se produce o conjugare mai redusă a bilirubinei şi aceasta. Preparate. 1. succinil-ftalilsulfatiazolul. sulfadoxina. Are o durată lungă de acţiune. În caz de meningită se administrează în injecţii im sau iv lent.  Se prezintă sub formă de comprimate de 500 de mg. 5. La copii. Aşa este ftalilsulfatiazolul. ulceraţii ale gurii şi organelor genitale. Neoxazol®)  se mai numeşte şi sulfizoxazol. rezultă cristalurie care poate produce hemoragii şi litiază renală. la 6 ore. cu fenomene obstructive la acest nivel. 3. Sulfamidele se împart în 5 clase: 1. Efecte adverse.  se găseşte sub formă de comprimate de 500 mg. Doza la adulţi este iniţial de 2 g.

4. 5. Tagremin+)  este un compus în care sunt asociate trimetoprimul şi o sulfamidă (sulfametoxazolul). fracţionat la 2-3 ore. Indicaţii terapeutice:  infecţii urinare. Trimetoprimul(Protoprim®. otite . Efecte adverse. Trimpex®). de 500 mg/zi.  se foloseşte în caz de rectocolită hemoragică şi în caz de poliartrită reumatoidă. Bactrim®. Sumetrolin®. Cotrimoxazolul realizează un efect bactericid. poate produce dermatită exfoliativă. leucopenie. Se aplică pe suprafeţele arse o dată sau de două ori pe zi. anemie megaloblastică. în infecţii cutanate. Este indicată în conjunctivita catarală. în profilaxia infecţiilor urinare recurente şi a prostatitelor cronice. rezistenţa este mai rară. epigastralgii. în raport de 1:5. Are un spectru larg de acţiune.în caz de aplicare pe suprafeţe întinse. uneori produce trombcitopenie. Sulfasalazina (Salazopyrin®).  se găseşte sub formă de comprimate de 100 mg şi 200 de mg Cotrimoxazolul (Biseptol®. este indicat în infecţii urinare necomplicate.  se găseşte sub formă de cremă care conţine 85 mg mafenid la 1g cremă.  aplicarea prelungită poate produce iritaţii şi fenomene alergice şi acidoză sistemică .  ocazional. la copii sub 2 ani. la femeile gravide şi care alăpteză. se creşte treptat până se ajunge la 4-5 g/zi. Sulfacetamida. Tratamentul seîncepe cu doze mici. acţionează în 2 etape diferite ale sintezei acidului folic bacterian. Inhibă metabolizarea hepatică a fenitoinei. vomă. granuloză.  se găseşte sub formă de comprimate de 500 mg. pentru profilaxia infecţiilor urinare recurente. greaţă.  este contraindicat în caz de alergie la medicament. Septrin®. glosită. gonococii.  produce erupţii cutanate. are acţiune antibacteriană prin inhibiţia dihidrofolat-reducatazei. Este un analog structural al acidului dihidrofolic. Se foloseşte în aplicaţii locale sub formă de colire 10-30% şi unguente 10-30%.

 este indicat în tratamentul infecţiilor cu Shigella flexneri şi sonnei. nocardiozei şi brucellozei. al pneumoniei cu Pneumocystis carinii. în infecţii grave se dau câte 2 comprimate la fiecare 8 ore. a febrei tifoide şi a altor salmoneloze.raportul de 1:5 este păstrat.  reprezintă tratamentul alternativ (la tetraciclină) al holerei. În scop profilactic se administrează1/2 comprimat la 2 zile.  Se găseşte sub formă de comprimate care conţin 80 mg trimetoprim şi 400 mg de sulfametoxazol. în episoadele de acutizare ale bronşitelor cronice. Există preparate care conţin 40 mg/200 mg sau 160 mg/800 mg din cele două substanţe . sinuzite. melioidozei.coli enterotoxigenă. . în profilaxia otitei recurente. la copii sub 12 ani. se dau 10 mg/kg/zi trimetoprim şi 50 mg/kg/zi sulfametoxazol. diareea călătorilor provocată de E.  reprezintă tratamentul de elecţie al prostatitei bacteriene cronice. fracţionat în 2 prize.medii.  tratamentul durează 5-7 zile./zi). alternativă (la eritromicină) în eradicarea purtătorilor de Bordetella pertussis. La adulţi se dau câte 2 comprimate la 12 ore interval (de 2x2 compr. pneumonii. şancrului moale.