Bătălia de la Princeton

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bătălia de la Princeton
Parte a Războiul de Independență al
Statelor Unite ale Americii

Pictură ce-l reprezintă pe George
Washington adunându-și trupele la bătălia
de la Princeton
Informații generale
Perioadă 3 ianuarie 1777
Locație Princeton, New
Jersey
40°19′40″N 74°40′2
4″W

Rezultat Victorie
americană[1]
Beligeranți
Statele Unite Marea Britanie
Conducători
George Charles
Washington Mawhood

Hugh Mercer
Major Samuel

Mercer și armata sa au fost depășite. Aceasta a fost ultima acțiune majoră din cadrul campaniei din New Jersey efectuată de Washington în acea iarnă. împingându-le înapoi. Washington a sosit cu întăririle și și-a adunat din nou oamenii. Washington. iar Washington a trimit o miliție sub comanda generalului John Cadwalader să-l ajute. din Armata Continentală. După bătălie. după a treia lor înfrângere în decurs de zece zile. și a atacat garnizoana britanică din Princeton. punând capăt bătăliei.2Evacuarea . s-a retras și ea. În acea noapte. după care a condus atacul împotriva armatei lui Mawhood. Mawhood a dat ordinul de retragere și majoritatea soldaților britanici au încercat să se regrupeze împreună cu armata lui Cornwallis din Trenton. au evacuat sudul provinciei New Jersey. Comandantul Armatei Continentale. Generalul Hugh Mercer. generalul John Sullivan a obligat soldații britanici refugiați în Nassau Hall să se predea. În Princeton. Washington și-a deplasat armata la Morristown. Această miliție. În seara zilei de 2 ianuarie 1777. Nicholas Efective 4.200 35 tunuri[2] 6–9 tunuri[2] Pierderi 25-44 morți 18-100 morți 40 răniți[3][4] 58-70 răniți 194-280 prizonieri[5] [6][7] Modifică date / text Bătălia de la Princeton (3 ianuarie 1777) a fost o confruntare din cadrul Războiului de Independență al Statelor Unite ale Americii. el a evacuat orașul. s-a întâlnit cu două regimente conduse de locotenent- colonelul Charles Mawhood din armata britanică. Victoria de la Princeton a ridicat moralul americanilor și numărul voluntarilor ce se înscriau în armată a crescut. a ocolit armata generalului Lord Cornwallis. a respins un atac britanic în bătălia de pe Pârâul Assunpink la Trenton. iar britanicii. se află astăzi Parcul de Stat al Câmpului de Bătălie Princeton. New Jersey.500 1. Cuprins [ascunde]  1Context o 1. în care forțele revoluționare ale generalului George Washington au învins forțele britanice lângă Princeton. Pe locul bătăliei.1Victoriile de la Trenton o 1. văzând retragerea oamenilor lui Mercer.

3Sosirea lui Washington o 2.4Înfrângerea britanicilor  3Victime  4Urmări  5Note  6Bibliografie Context[modificare | modificare sursă] Victoriile de la Trenton[modificare | modificare sursă] În noaptea de 25 decembrie 1776. Cornwallis și-a anulat atacul până a doua zi.000 de oameni în Princeton pentru a-l ataca pe Washington.[2][12] Washington a trimis soldați pentru a hărțui britanicii și pentru a le întârzia înaintarea. ale căror contracte expirau la sfârșitul anului.400 de oameni. comandantul Armatei Continentale. Aproape de înserare. promițându-le o recompensă de zece dolari. ei au ocupat orașul Trenton. Washington a făcut un apel la oamenii săi. adesea considerate dictatoriale. generalul George Washington.200 de oameni sub comanda locotenent-colonelului Charles Mawhood la Princeton. Pe 31.[10] În aceeași zi. Cornwallis a plecat din Princeton în ziua de 2 ianuarie în fruntea a 8. La scurt timp după ocuparea orașului. dincolo de care se aflau principalele întărituri americane.4Reacția lui Mawhood  2Bătălia propriu-zisă o 2. Washington a aflat că a primit de la Congres pentru șase luni puteri mari. Apelul său a avut efect și mulți dintre soldați au decis să continue. a traversat râul Delaware în fruntea a 2.3Planul de atac o 1. o 1. generalul Lord Cornwallis a plecat din New York City și a readunat o forță britanică de peste 9. Washington a traversat Delaware-ul înapoi înspre Pennsylvania.000 de oameni a lui Washington.2Sosirea lui Cadwalader o 2.000 de oameni pentru a ataca armata de 6. Washington a traversat din nou râul și a luat poziții defensive la Trenton. Lăsând 1.[11] Ca răspuns la pierderea Trentonului. omorând sau rănind peste 100 de hessieni și luând prizonieri alți 900. britanicii au ajuns la Trenton. [13] După trei tentative eșuate de a traversa podul peste pârâul Assunpink.[9] În ziua de 29. să mai rămână.[8] După un marș de nouă mile (15 km). [14] Evacuarea[modificare | modificare sursă] .1Mawhood îl învinge pe Mercer o 2.

În timpul nopții. [16] Washington a ordonat ca excesul de bagaje să fie dus la Burlington de unde să fie trimis în Pennsylvania. însă. Înainte de ora 8. la ordinele lui Washington. dar când a realizat că nu va putea să-i taie calea la timp. În acea zi. În urma lor. Mawhood a detașat o parte a regimentului al 55-lea.[19] Drumul nu se vedea de pe drumul poștei.[19] Dimineața.[19] Washington rămăsese în urmă. Clair și de la John Cadwalader că planul său de a ataca Princetonul este realizabil. [17] Washington a lăsat 500 de oameni în urmă cu două tunuri să patruleze. a aflat de la Arthur St. trimițând-o să se alăture regimentului al 40-lea în oraș. planul era gata de pus în aplicare. Clair și Isaac Sherman. să încerce să traverseze răul undeva. s-a răspândit zvonul că sunt înconjurați și câțiva dintre ei au fugit spre Philadelphia. după care a deplasat restul din regimentul al 55-lea. La dreapta de acest drum. armata s-a apropiat de un pârâu denumit Stony Brook. Mawhood ieșise din Princeton să îndeplinească ordinele când soldații săi au urcat pe dealul aflat la sud de Stony Brook și a văzut grosul armatei americane. Washington a convocat un consiliu de război și și-a întrebat ofițeri dacă să rămână să lupte.[17] Până la ora 2 dimineața. Washington a adus restul armatei pe drumul nefolosit. [20] Prima în coloană era divizia generalului John Sullivan formată din brigadele lui Arthur St. întrucât o parte din drum trecea printr-o pădure deasă. să întrețină focurile și să-și facă de lucru cu târnăcoape și lopeți pentru a-i face pe britanici să creadă că se întăresc. s-a hotărât să i se alăture lui Sullivan. el era la încă două mile de oraș. întrucât plănuise să atace și să captureze avanposturile britanice înainte de răsărit.[17] Pământul înghețase și devenise posibilă mutarea artileriei și a tunurilor fără ca acestea să se scufunde în noroi. trecea prin pământ desțelenit și ducea într-o zonă de unde se putea intra în oraș pe oriunde.[15] Deși Washington gândea deja astfel. bagajele și armamentul suplimentar fiind în drum spre Burlington iar tunurile învelite în țesături pentru a atenua zgomotul și a împiedica britanicii să afle despre evacuare. deoarece britanicii îl lăsaseră neapărat. întreaga armată era în mișcare. împreună cu regimentul al 17-lea. [18] Planul de atac[modificare | modificare sursă] În zori. Până la miezul nopții.[19] Washington a trimis 350 de oameni sub comanda lui Hugh Mercer înapoi pentru a distruge podul peste Stony Creek și a întârzia armata lui Cornwallis care s-ar fi repliat când ar fi aflat de plecarea lui Washington. Până dimineața. venea brigada lui John Cadwalader și apoi cea a lui Daniel Hitchcock. caii alunecau. [20] Reacția lui Mawhood[modificare | modificare sursă] Cornwallis îi trimisese lui Mawhood ordin să aducă regimentele britanice al 18-lea și al 55-lea și să facă joncțiunea cu armata sa la orele dimineții. și aceștia urmau să se alăture armatei principale. pentru a captura garnizoana repede. și-a îndreptat coloana spre dreapta pentru a-i lovi pe britanici înainte ca ei să se poată confrunta cu armata principală a lui Washington. a trimis un călăreț să avertizeze regimentul al 40-lea pe care îl lăsase în Princeton. După ce s-a consultat cu ofițerii. pământul fiind acoperit cu gheață. iar oamenii cădeau prin gheața subțire în lacuri. după care a ordonat readucerea regimentelor al 17-lea și al 55-lea înapoi spre oraș. Mawhood anulase patrula ce ar fi urmat să facă recunoașterea zonei din care venea Washington. cinzeci de călăreți și două tunuri într-o poziție din care îl putea ataca pe Mercer. Când Mawhood a aflat că Mercer este în spatele său și se îndreaptă spre Sullivan. sau să se furișeze pe drumuri laterale și să atace Princetonul. iar soldații au primit ordin să mărșăluiască în deplină liniște.[19] Ei au urmat cursul acestui râu cale de o milă. ei au căzut de acord că atacarea Princetonului este cea mai bună opțiune. Marșul a fost dificil.[20] Neputând să estimeze dimensiunea armatei americane din cauza dealurilor împădurite. [21] Mercer. [21] Mercer a primit vestea că Mawhood își retrage oamenii peste pod înapoi spre Princeton.[22] Mercer s-a îndreptat spre ariergarda lui Mawhood. mai era un drum nefolosit care traversa ferma lui Thomas Clark.[17] Pe drum. [23] Bătălia propriu-zisă[modificare | modificare sursă] . până când acesta s-a intersectat cu drumul poștei dintre Trenton și Princeton.

în timp ce el aducea celelalte detașamente. Sullivan era într-un impas în fața regimentului al 55-lea care venise în ajutorul regimentului al 40-lea. niciunul neîndrăznind să avanseze spre locul bătăliei principale de teama de a nu-și expune flancul. întrucât mulți americani aveau carabine ce nu puteau fi echipate cu baionete. în inferioritate numerică. Între timp. Când oamenii săi au ajuns în vârful dealului și au văzut oamenii lui Mercer fugând de britanici. infanteria americană. Mulți americani aveau. i-au spart capul cu o muschetă și l-au lăsat să moară.[26] Ambele tunuri americane au fost capturate. 2-3 ianuarie 1777 Mawhood a ordonat trupelor ușoare să-l întârzie pe Mercer. Mawhood. timp de aproximativ zece minute. care i-au strigat să se predea. mare parte dintre ei s-au întors și au fugit înapoi la vale. [27] Cadwalader a încercat să-și dispună oamenii într-o linie de bătălie dar aceștia nu aveau experiență și nu știau nici cele mai simple manevre militare.[25] Mercer a fost înconjurat de soldați britanici. își adusese toți soldații și artileria. [24] Americanii au luat o poziție în spatele unui gard din capătul superior al livezii. l-au înjunghiat cu baionetele. Oamenii lui Mercer au avansat împingând trupele ușoare britanice înapoi. [27][28] Mawhood și-a adunat oamenii.[24]Tunarii americani au deschis focul primii și. crezând că l-au prins pe Washington. însă. a schimbat focuri cu britanicii. Salvele britanicilor treceau prea sus. iar britanicii le-au îndreptat înspre soldații care fugeau. a fost împușcat în cap și a murit. însă. colonelul John Haslet. așa că Mercer a avut timp să-și aducă trupele pe câmpul de luptă.[23] Mercer se deplasa prin livada lui William Clark când au apărut trupele britanice ușoare. care erau împrăștiați pe tot câmpul de luptă și i-a dispus în formație de luptă.Mawhood îl învinge pe Mercer[modificare | modificare sursă] Bătălia de la Princeton. carabine care se încărcau mai lent decât muschetele.[27] Sosirea lui Cadwalader[modificare | modificare sursă] Cincizeci de infanteriști ușori au plecat în urmărirea oamenilor lui Mercer când a apărut o brigadă odihnită de 1100 de americani sub comanda lui Cadwalader. au fost învinși.[25] Secundul lui Mercer.[29] . [25] Mawhood a ordonat o șarjă la baionetă și. Britanicii.

în timp ce el era călare în fruntea lor. și-a tras pălăria peste ochi. [34] Unii americani. dar când fumul s-a risipit. [31] Washington. tunurile americane au deschis focul împotriva britanicilor. și când se aflau la treizeci de metri distanță. New Englanderii lui Hitchcock au tras o salvă și au avansat din nou. crezând că acesta a murit. pe marginea unei prăpastii. și britanicii au deschis focul. fiind între cele două linii. Washington a apărut făcând semn oamenilor săi să înainteze. și a spus: „Stați!” și apoi „Foc!”. [30] Cadwalader a reușit să determine una dintre companiile sale să tragă o salvă. s-a întors pe cal. printre care și pușcașii lui Hand. care se pregăteau de șarjă. prin care a spart linia americană.Moartea generalului Mercer de John Trumbull Sosirea lui Washington[modificare | modificare sursă] Când oamenii lui Cadwalader au început să fugă.[34] Acesta era pe poziție chiar la intrarea în oraș. Washington i-a trimis spre dreapta.[33] Britanicii au încercat să-și salveze artileria. Washington a sosit împreună cu Virginia Continentals și cu pușcașii lui Edward Hand. în timp ce artileria americană trăgea cu tunurile spre liniile britanice. și i-au reținut pe aceștia timp de câteva minute. bravii mei tovarăși! Inamicii sunt doar câțiva și îi vom avea direct!”. Unii americani au continuat urmărirea britanicilor până la căderea serii. Mawhood își deplasase trupele ușor spre stânga pentru a ieși din raza de acțiune a tirului artileriei americane. amenințând flancul britanic. Când au sosit New England Continentals conduși de Daniel Hitchcock. regimentul al 55-lea a primit ordine din partea lui Mawhood să se retragă și să facă joncțiunea cu regimentul al 40-lea în oraș.[31] În acest moment. acoperind câmpul de luptă într-un nor de fum. În acest moment. dar a fost decimat. expus focului de ambele părți. după care Washington s-a îndreptat călare spre oamenii lui Cadwalader care fugeau. [34] După un timp. dar și dragonii au fost împinși înapoi. care striga: „Frumoasă vânătoare de vulpi. Hitchcock a ordonat apoi oamenilor săi să atace. unde pusese pușcașii și virginienii. Britanicii s-au retras spre drumul poștei urmați de americani și de Washington.[31]Washington a ordonat pușcașilor și virginienilor să ocupe poziții pe partea dreaptă a dealului. au continuat să-i urmărească pe britanici. dar Mawhood a ordonat o șarjă la baionetă. [33] Unii americani reușiseră să pătrundă pe drum pentru a bloca retragerea britanicilor peste pod. Washington a strigat: „Mergeți cu noi. ucigând pe unii și luându-i pe alții prizonieri. Washington a dat ordine să nu se tragă decât la semnalul său.[33]În acest moment. iar Mawhood a ordonat retragerea. Un pluton din regimentul al 55-lea a plecat să-i flancheze pe americanii care soseau. iar britanicii au început să fugă. [33] Înfrângerea britanicilor[modificare | modificare sursă] Pe dreapta. dar milițiile au atacat și ele. flăcăii mei!”. cu pălăria în mână.[32] Oamenii lui Cadwalader au intrat în formație de luptă la îndrumarea lui Washington.[34] La marginea orașului. Unul dintre ofițerii lui Washington.[33] Pușcașii trăgeau în soldații britanici unul câte unul. a avansat și le-a semnalat americanilor să meargă înainte. reușind să treacă podul. Regimentul al 55-lea a luat poziții la stânga regimentului al 40-lea. dar și ea a fugit imediat după aceea. iar Mawhood a ordonat dragonilor săi să tragă de timp pentru a le facilita retragerea. Washington s-a întors și s-a îndreptat spre Princeton. .

[5] Mark Boatner spune că americanii au luat 194 de prizonieri [7] în timpul bătăliei. britanicii s-au retras la un parapet de înălțimea pieptului. printre care Edward Lengel. Washington știa că trebuie să plece din Princeton. 58 de răniți și 200 de dispăruți. unii plecând din Princeton. că britanicii au pierdut 100 de soldați uciși. că pierderile americanilor la Princeton au fost de 400 morți și răniți.[35] Când Sullivan a trimis câteva regimente să escaladeze prăpastia. După aceea.[42].[3][45] După bătălie.[41] Richard M.[38] George Washington a spus că britanicii au pierdut peste 100 de soldați morți și 300 căzuți prizonieri. americanii au început să prade orașul și carele britanice de provizii. iar britanicii au scos steagul alb pe fereastră.[43] Urmări[modificare | modificare sursă] Monumentul bătăliei de la Princeton.000 de lire dar generalii Henry Knox și Nathanael Greene l-au convins să renunțe. britanicii s-au retras din nou. fără să dea un număr al răniților.[36][37] Alexander Hamilton a adus câteva tunuri și a ordonat să se tragă în clădire.[39] William S. Un martor ocular civil (autorul anonim al articolului A Brief Narrative of the Ravages of the British and Hessians at Princeton in 1776-1777 — O scurtă relatare a ravagiului britanicilor și hessienilor la Princeton în 1776–1777) scria că 24 de soldați britanici au fost găsiți morți pe câmp. [44] Întrucât aflase că se apropie Cornwallis.[45] În schimb. alții refugiindu-se în Nassau Hall. Ketchum spune că americanii au avut „30 de soldați și 14 ofițeri morți”[4]. [40] George Washington a raportat că a pierdut 6 sau 7 ofițeri și 25–30 de soldați morți. din Princeton Borough. Washington și-a deplasat armata spre Somerset Courthouse și de acolo la Morristown. Cornwallis a abandonat multe din pozițiile sale din New Jersey.[36] Victime[modificare | modificare sursă] Raportul generalului Sir William Howe privind victimele bătăliei arată 18 morți. Dawson scrie despre 10 ofițeri și 30 soldați morți. 70 răniți și 280 căzuți prizonieri.[35][36] După ce au opus puțină rezistență. Britanicii au văzut bătăliile de la Trenton și Princeton ca victorii minore ale americanilor. americanii au început să creadă în victoria finală în război. sosind la 6 ianuarie la orele 5:00 PM. Alți istorici. de nivelul celei din bătălia de la Trenton. și a ordonat armatei să se retragă în New Brunswick. Stryker spune și el.[36] după care au fost lăsați să iasă din clădire și să-și depună armele. câțiva americani au spart ușa principală. în vreme ce Edward G. NJ După ce au intrat în Princeton. [45] Istoricii americani consideră adesea bătălia de la Princeton ca fiind o mare victorie. o consideră mai impresionantă decât cea de la . Lengel dă numărul total al victimelor la 25 de morți și 40 de răniți. din cauza pierderii controlului asupra a unei mari părți din New Jersey de către armatele coroanei.[3] Ziarul loialist New York Gazette and Weekly Mercury a relatat la 17 ianuarie 1777. ca și Washington. dar cu aceste victorii. restul de 6 „dispăruți” fiind uciși. Henry B. Washington dorea să pătrundă în New Brunswick și să captureze o ladă cu bani a britanicilor. ce conținea 70.

373 5. D. Dar în timp ce nobilul său cal este reprezentat îngrozit. după mai multe tentative nereușite de a-și aduna oamenii. în discursul său de la dezvelirea statuii la 22 februarie 1860: „Incidentul ales pentru reprezentarea acestei statui a fost bătălia de la Princeton — a cărei descriere se poate găsi în Viața lui Washington de Upham. ^ Lengel p.281 10. la pagina 213 [47]. ^ a b History.308-309 7. [48] Note[modificare | modificare sursă] 1.404 3.208 4.205 2. ^ a b c Fischer p.Com Battle of Princeton 6. ^ Ketchum p. ^ a b Ketchum. rămânând pe loc și tremurând.276 9.278 11. ^ a b c d Lengel p. a avansat atât de aproape de liniile inamice încât calul său a refuzat să meargă mai departe. ^ Lengel p. unde Washington.199 13.C. ^ Lengel p. ^ Ketchum p. p. ^ Stryker p.” [46] Statuia ecvestră a lui George Washington din Washington Circle. într-o perioadă de timp atât de scurtă să fi avut efecte mai de durată asupra istoriei lumii.893 8.Trenton. Washington. ^ McCullough p.200 14. în timp ce bravul său călăreț stătea neclintit cu frâiele în mâini. ^ McCullough p. eroul neînfricat este calm și demn. vorbind despre impactul victoriilor de la Trenton și Princeton. ^ Lengel p. ^ McCullough p. ^ a b Boatner p. îl reprezintă pe generalul Washington la bătălia de la Princeton.201 15.[3] Un secol mai târziu.Net. considerându-se instrumentul Providenței în rezolvarea marii probleme a libertății”. Sculptorul Clark Mills a spus.293 . că „este îndoielnic că s-ar mai fi întâmplat vreodată ca atât de puțini oameni. istoricul britanic Sir George Otto Trevelyan scria într-un studiu al Revoluției Americane.286 12.

310 .297 20. ^ a b c Ketchum p. ^ Lengel p. ^ a b c Ketchum p.295 18. ^ a b c d Ketchum p. ^ a b Ketchum p.332 27. ^ a b c d e Ketchum p.307 32. ^ Ketchum p.299 22.300 24. ^ a b c Ketchum p. ^ Ketchum p. ^ a b Ketchum p. ^ a b c d e Ketchum p. ^ Fischer p.308 34.294 17. ^ Lengel p. ^ Ketchum p. ^ a b c d Ketchum p.304 28.204 29. ^ a b Ketchum p.298 21.296 19.16.303 26. ^ a b Fischer p. ^ McCullough p.289 33. ^ a b c d Ketchum p.338 36.309 35.305 30.301 25.306 31. ^ Ketchum p.202 23. ^ a b c Ketchum p.

Varnum Lansing (1968). ISBN0805060987  Lengel. New York: Random House Paperbacks. ISBN 0 304 29296 6  Collins (editor). p. ^ The life of General Washington. Holt Paperbacks. 1st Owl books ed edition. 19 44.290 46. A Brief Narrative of the Ravages of the British and Hessians at Princeton in 1776-1777. London: Cassell. The Winter Soldiers: The Battles for Trenton and Princeton. p. Cassell's Biographical Dictionary of the American War of Independence 1763-1783.291 47.339 38. ^ a b c McCullough p. ISBN 0812969502 . David Hackett (2006). Volume Four: Leader of the Revolution. ^ Fischer p. p. Douglas Southall (1951). 33 39. 360 42.208 43.308–309 41.). p.org 48. Bibliografie[modificare | modificare sursă]  Boatner. ^ Freeman. New York: The New York Times and Arno Press  Fischer. Washington's Crossing. D. General George Washington. 34 40. Edward (2005). ^ Lengel p. ^ Collins. ^ McCullough p. ^ "The Concluding Scenes of the 22d.C. Mark Mayo (1966). ^ Stryker p. ISBN 019518159-X  Freeman. ^ Dawson. archive. p. 3. London: Eyre & Spottiswood  Ketchum. ^ Collins. 37. 22 februarie 1860." The Evening Star (Washington. Richard (1999). ^ Collins.206 45. p. Oxford University Press. George Washington: A Biography.Volume I.

2009  Dawson. Mifflin and Company  Bonk. (1860). William S. ISBN 0743226720  Stryker.Net. The Battles of Trenton and Princeton. The Hessians and the other German Auxilliaries of Great Britain in the Revolutionary War. Battles of the United States by Sea and Land.Com .David Trenton and Princeton 1777-1776 . Boston: Houghton. Henry B. New York: Simon and Schuster Paperback. (1884). 1776. Edward J. Lowell. David (2006). Fry and Company  Bătălia de la Princeton la History. New York: Harper Brothers Publishers  McCullough.Osprey Publishing. (1898). New York: Johnson.