You are on page 1of 1

Pescarusul

de Anton Pavlovici Cehov


Intrebare: De ce acesta opera de teatru este considerata comedie? Poate daca privim cu umor neintelegerile
dintre generatii, (iarasi) viata plictisitoare de la tara, destinul trist si oarecum asteptat al unei tinere visatoare,
eforturile unui tanar talentat incapatanat sa descopere o formula artistica noua in scrierea teatrala a vremii,
indiferenta si framantarile de prisos ale unui scriitor deja afirmat si gandirea superficiala si egoista a unei actrite
trecuta de 40 ani pentru care frumusetea ei si aspectul fizic sunt pe primul loc, atunci gasim o usoara urma de
comedie; si o gasim prin faptul cum fiecare personaj se minte pe sine si nu vrea sa-si recunoasca starea sufleteasca
adevarata pe care o traieste sau o face cu greu si tardiv.
Si de aceasta data povestea se pretrece, la tara, in provincie, la conacul lui Piotr Nikolaevici Sorin. Sorin este
un om la 60 de ani, bolnav, necasatorit, care ar vrea sa traiasca mai intens, care si-ar fi dorit sa fie cineva sau sa fi
avut vreun talent. Pana si dragostea l-a ocolit, venind prea tarziu si aceasta fiind impartita, pentru aceeasi femeie, cu
nepotul sau, Treplev. Konstantin Gavrilovici Treplev, un tanar scriitor necunoscut, in dilema daca ar trebui sa mai
scrie sau nu, dornic dupa un statut social si financiar decent si de faima. Ceea ce el scrie este diferit, intr-o stilistica
diferita de cea a contemporanilor, neinteleasa, plictisitoare si marginalizat din aceasta cauza. Singurul lucru concret
si unul pentru care Treplev simte ca traieste este iubirea pentru Nina, fata vecina de peste lac, care ii impartaseste
sentimentul. Cel putin la inceput. Nina Mihailovna Zarecinaia, tanara naiva si usor salbatica, impulsiva, viseaza o alta
viata decat ceea pregatita de tatal si mama ei vitrega. Se hotaraste sa devina actrita, sa simta faima si glorie,
intocmai ca Arkadina. Irina Nikolaevna Arkadina, artista, sora lui Sorin si mama lui Treplev, obsedata de batranete,
zgarcita (isi tine banii pentru confortul fizic si aparitiile ei mondene) este o femeie carismatica, dominatoare chiar, nu
se intelege din cum o prezinta Cehov daca este cu adevarat o actrita valoroasa; este mereu atenta la orice amanunt
care o poate pune in valoare. Vine in vizita la conacul fratelui pentru a vedea o punere in scena restransa a unei
piese a fiului sau; il aduce la conac pe iubitul ei, un scriitor faimos, mai tanar decat ea, Trigorin. Boris Alekseevici
Trigorin este un scriitor care doreste sa cunoasca si alte pasiuni decat scrisul. Succesul, ca si societatea artistica a
vremii, il cam plictiseste. Indiferent la ce este in jurul lui, fiind inclestat in munca, are nevoie de cineva puternic langa
el (Arkadina). Are si o slabiciune: cedeaza usor tentatiei cand vine vorba de femei. Si asta se intampla cu Nina, spre
delirul lui Treplev. Conacul are un administrator, in persoana lui Ilia Afanasievici Samraev, un locotenent in retragere.
Acesta este un om cam arogant, sigur si cu o parere buna despre el, posesiv cu ce are langa el si in grija lui. Este
casatorit cu Polina Andreevna, o femeie simpla, maritata cu el pentru ca era o partida buna. Impreuna au o fata,
Masa, de 22 de ani, care se imbraca in negru, fumeaza tutun si bea vodka; este indragostita de Treplev. Ca in
aproapre orice opera a lui Cehov gasim si un doctor, in persoana lui Evgheni Sergheevici Dorn care are faima de
cuceritor si amant discret. Este doctorul care il trateaza pe Sorin si pe care Polina il iubeste in secret, considerandu-l
sotul pe care si l-ar fi dorit. Ultimul personaj al operei este un invatator, pe nume Semion Semionovici Medvedenko.
El a trait toata viata in umbra saraciei, a adunat frustrari si acum incearca sa se bucure de noua conditie sociala data
de profesie, chiar daca considera ca nu este platit pe masura. Semion nutreste sentimente pentru Masa.
Intriga acestei piese se infasoara in jurul invidei lui Treplev fata de faima si succesul Trigorin, dorindu-si
nerabdator sa ajunga la fel si a triunghiului iubirii dintre Treplev-Nina-Trigorin. Tanarul Treplev Konstantin, care scrie
piese de teatru abstracte, dar inovatoare isi prezinta, noua creatie, special in fata mamei si a iubitului acesteia,
faimosul scriitor. Ofera rolul principal frumoasei tinere Nina, de care Treplev e indragostit. Piesa de teatru nu este
bine primita, trezeste doar rasete, soc, neputand sa trezeasca fiori in spectatori. Pe langa acest esec, Nina ii
marturiseste lui Treplev ca simte o atractie puternica pentru Trigorin. Dorinta de reusita si sperand un ajutor in cariera
teatrala, Nina se aproprie de celebrul scriitor, spre disperarea lui Treplev, care incearca sa se sinucida, dar care,
reuseste doar sa se raneasca usor. In cele din urma Nina pleaca la Moscova unde isi va concretiza visul si relatia cu
Trigorin. Se scurg doi ani de la ultimele evenimente si personajele se regasesc din nou la conacul lui Sorin. Acesta
este paralizat, plictisit, zbatandu-se intre viata si moarte. Arkadina este venita cu amantul Trigorin (neschimbat si
cufundat in literatura) pentru a petrece cateva zile alaturi de fratele si fiul sau. Treplev este un scriitor de succes
acum, publica sub pseudonim, nestiind nimeni cine este cu adevarat. Masa, care il iubea pe Treplev in taina, s-a
casatorit cu Medvedenko, cu care are un copil si s-a apucat serios de baut ca sa uite de iluziile avute. Nina nu a avut
succesul dorit in teatru; relatia cu Trigorin s-a terminat prost, fiind abandonata de acesta si pierzand copilul pe care il
avusese impreuna. Refuza sa se vada invinsa, este respinsa de parinti si face parte dintr-o mica trupa de teatru
provinciala. Revazand-o, Treplev ii spune ca inca o iubeste si doreste sa-si continue viata alaturi de ea, dar Nina il
respinge si de aceasta data. Treplev incearca o noua tentativa de sinucidere, care, de aceasta data, nu stim sigur
daca a dus la moartea lui sau nu.
Acum, de ce pescarusul? Aceasta pasare este ghidata de instinct, iar strigatul sau e asimilat durerii unei
pierderi. Putem spune despre destinul uman ca este asemeni acestei pasari, care este incontrolabila, zboara si se
inalta impreuna cu aspiratii si sperante. Dar oricand, acest zbor poate fi infrant, intors sau dat peste cap de catre
cineva sau ceva - vezi pescarusul mort din actul doi adus Ninei de catre Treplev si impaiat la cererea lui Trigorin. O
putem, deci, identifica pe Nina cu un pescarus asa cum singura repeta catre finalul piesei destinul ei de la fata
inocenta, visatoare, fata atrasa de lac ca un pescarus, la o femeie matura, cu vise spulberate, dezamagita, cazuta,
dar care infrunta obstacolele vietii si se arunca in valtoare trairiilor cotidiene, incercand sa se ridice si sa zboare din
nou, intocmai ca un pescarus.

You might also like