Sfîrşitul anilor '60 – în anii '70, aşa-numita „epocă a stagnării" e legată în republica noastră de numele lui I.

Bodiul, regimul
politic a cunoscut unele tendinţe neostaliniste: lupta cu naţionalismul inexistent, continuarea politicii de rusificare a
moldovenilor sub steagul „internaţionalismului proletar", lupta cu orice manifestare a gîndirii care venea în contradicţie cu
dogmele oficiale. Însă totodată datorită creşterii generale a nivelului de cultură şi instruire a populaţiei, apariţia intelectualităţii
moldoveneşti, aceasta a fost o perioadă de trezire a conştiinţei cetăţeneşti şi naţionale a moldovenilor şi a altor grupuri etnice
conlocuitoare, a necesităţii unei dezvoltări independente a republicii faţă de centrul federal. Circa 52% din deputaţii Sovietului
Suprem erau muncitori şi ţărani, restul fiind reprezentanţi ai celorlalte pături sociale. Componenţa naţională a deputaţilor din
forul legislativ corespundea componenţei naţionale a populaţiei republicii.
Un eveniment însemnat în viaţa politică a Moldovei a fost adoptarea la 15 aprilie 1978 a Constituţiei R.S.S.M. Pentru cetăţenii
R.S.S.M. erau declarate şi garantate drepturile şi libertăţile omului. Constituţia garanta inviolabilitatea persoanei. Şi dacă
drepturile socio-economice ale oamenilor erau cu stricteţe respectate, cele politice erau, în mare măsură, declarative, deoarece
lipsea în societate orice formă de pluralism politic şi ideologic. În Legea Fundamentală a fost fixată hegemonia deplină a
Partidului Comunist în viaţa societăţii. Acesta constituia nucleul sistemului politic şi al organizaţiilor statale şi obşteşti.
Apariţia şi activitatea oricărei alte organizaţii politice în acele condiţii era absolut imposibilă.

Mişcarea pentru democratizarea politică şi renaşterea naţională în Republica Moldova
Speranţele cetăţenilor Moldovei privind democratizarea vieţii politice au renăscut în 1985, odată cu venirea la putere în
U.R.S.S. a noului lider Mihail Gorbaciov şi lansarea de către el a politicii de publicitate şi de restructurare. Noul lider era
convins că soluţionarea problemelor economice şi democratizarea largă a societăţii sovietice va conduce la armonizarea
relaţiilor interetnice din statul sovietic. Aceste probleme se discutau pe larg de întreaga societate, inclusiv, în R.S.S.M. Pentru
prima dată oamenii s-au simţit absolut liberi şi îşi exprimau gîndurile fără oarecare restricţii.
Însă anume în aceasta perioadă s-au resimţit o serie de greutăţi economice, a urmat creşterea preţurilor la mărfurile de larg
consum. Mari nemulţumiri au trezit dificultăţile în privinţa procurării locuinţelor şi automobilelor. Acestea au coincis cu
nemulţumirile intelectualităţii de creaţie cauzate de limitarea ariei de aplicare a limbii moldoveneşti şi de extindere nefondată
a sferei de aplicare a limbii ruse.
În martie 1988, la plenara Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. a fost promovată ideea acordării statutului de limbă de stat limbilor
naţiunilor titulare din toate republicile unionale. Pentru a evita apariţia tensiunilor sociale organele de partid ale R.S.S.M. au
adoptat două hotărâri privind măsurile de susţinere a dezvoltării limbilor moldovenească şi rusă. Însă acestea s-au dovedit a fi
măsuri totalmente întîrziate şi absolut nesatisfăcătoare.
În acest context, ca şi în alte foste republici sovietice, în Moldova s-a desfăşurat o amplă mişcare general-democratică şi de
afirmare a identităţii naţionale, susţinută de majoritatea populaţiei, indiferent de apartenenţa naţională, culminînd cu adoptarea
la 31 august 1989 a legii care a proclamat limba moldovenească drept limbă de stat. În fruntea acestei mişcări de masă s-au
situat la acel moment uniunile de creaţie din republică. În anul 1988 ele au creat „Mişcarea democratică pentru susţinerea
restructurării", din care făceau parte reprezentanţii tuturor etniilor conlocuitoare din Moldova. În 1989 această mişcare a
evoluat în Frontul Popular din Moldova, sprijinit iniţial de majoritatea populaţiei şi chiar de autorităţi.
În ianuarie 1989 se constituie Mişcarea Internaţionalistă din Moldova „Unitatea-Edinstvo" ce a întrunit în rîndurile sale
intelectuali vorbitori de limbă rusă care pledau pentru proclamarea în calitate de limbă de stat nu numai limba moldovenească,
ci şi pe cea rusă. A apărut mişcarea naţională găgăuză „Gagauz halkо" (Poporul găgăuz) şi cea bulgară „Vozrojdenie"
(Renaşterea). În scopul ocrotirii culturilor naţionale, intelectualitatea creează societăţile de cultură naţională rusă, ucraineană,
bulgară, evreiască, poloneză etc.
În primăvara anului 1990 în R.S.S.M. au avut loc primele alegeri parlamentare democratice în cadrul cărora deputaţii au fost
aleşi în bază de concurenţă din mai mulţi candidaţi. După alegeri în fruntea Guvernului este numit liderul Frontului Popular
din Moldova Mircea Druc, care însă, cum s-a dovedit în curând, nu avea experienţă şi cunoştinţele necesare, din care cauză a
comis greşeli grave. La 27 aprilie Parlamentul Republicii, în fruntea căruia a fost ales Mircea Snegur, a adoptat Legea cu
privire la Drapelul de Stat – Tricolorul: roşu-galben-albastru.
La 23 iunie 1990 Parlamentul a adoptat Declaraţia cu privire la suveranitatea R.S.S. Moldova. În Declaraţie se menţiona că
suveranitatea constituie „condiţia firească şi necesară a existenţei statalităţii Moldovei", că izvorul şi purtătorul puterii este
poporul. Aceasta a deschis perspectiva unei dezvoltări libere şi independente a poporului moldovenesc.
La 19 august 1990 a fost proclamată Republica Găgăuză, iar la 2 septembrie s-a autoproclamat cea „Moldovenească
Nistreană". Şi dacă cu liderii găgăuzi în curînd s-a ajuns la o înţelegere, deoarece poporul găgăuz întotdeauna a pledat pentru
suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, liderii de la Tiraspol, fiind sprijiniţi de unele cercuri imperiale de
la Moscova, au păşit pe calea separatismului şi nesupunerii autorităţilor legale de la Chişinău.
După puciul din august de la Moscova, republicile unionale, una după alta, îşi proclamă independenţa statală, Republica
Moldova nefiind o excepţie în acest sens. La 27 august 1991, în condiţiile declanşării procesului de destrămare a U.R.S.S.,
Parlamentul Moldovei declară independenţa Republicii Moldova, recunoscută în curînd de 130 ţări ale lumii.

Primii paşi ai Moldovei pe calea independenţei
Ultimul deceniu al sec. al XX-lea este foarte bogat în evenimente politice. În 1990 este adoptată hotărîrea privind schimbarea
denumirii legislativului în Parlament, adoptată Declaraţia de suveranitate, este creată instituţia prezidenţială şi este ales
preşedinte al Republicii Mircea Snegur. În urma destrămării, căderii U.R.S.S., la 27 august 1991 este proclamată independenţa
Republicii Moldova. În continuare este adoptată linia politică spre democratizarea societăţii şi înlocuirea economiei planificate
cu economia de piaţă, sistemul politic unipartid devine unul multipartid.

Dar cele mai influente au fost cîteva: Partidul Democrat Agrar şi cîteva partide politice de dreapta. care sunt controlate încă de Centru. Declaraţia de suveranitate a RSS Moldova fusese precedată de asemenea de cea a Georgiei şi a Rusiei. Perioada cuprinsă între 1985 şi 1989 este considerată începutul mişcării democratice din Moldova. Acest proces a fost început în anii precedenţi de republicile baltice. şi au precedat proclamarea suveranităţii şi independenţei. Un rol important în promovarea ideilor democratice şi de renaştere naţională l-a avut Cenaclul „Alexei Mateevici”. tehnico-ştiinţific. U. este vorba de o declaraţie de independenţă. organizînd manifestaţii politice de stradă cu încălcarea ordinei publice. Sub acoperirea unor lozinci democratice anumite forţe s-au dedat unor acţiuni ohlocratice. şi-au revendicat dreptul lor la independenţă. Moldova.S. apoi Partidul Forţelor Democratice). pădurile şi alte resurse naturale aflate pe teritoriul R.). Evenimentele social-politice din 1990 au condus la crearea organelor puterii (Parlament. numărul lor trecea de 50. Între timp. Druc în funcţia de prim- ministru au început epurările de cadre. instituie cetăţenia republicană şi prevede dreptul suveran de a ţine relaţii diplomatice cu toate ţările lumii. Estonia a fost prima care şi-a declarat suveranitatea în noiembrie 1988. dar evenimentele din anul viitor vor compromite definitiv această idee şi vor deschide drumul spre o independenţă asumată deja în plină voce şi recunoscută ca atare pe plan internaţional. de la Frontul Popular – Congresul Intelectualităţii (a evoluat în Congresul Democrat Unit.S. pentru că altfel exista riscul ca Moscova să-şi impună punctul său de vedere în ceea ce priveşte conţinutul noii federaţii sovietice. Partidele de dreapta în comun cu Frontul Popular (care a evoluat în Frontul Popular Creştin-Democrat) a adoptat linia politică strategică de reunire a Republicii Moldova cu România. perfecţionarea legislaţiei republicane şi ca poziţie a RSS Moldova pentru pregătirea şi încheierea Tratatului unional în cadrul comunităţii statelor suverane”. Au urmat în decursul aceluiaşi an celelalte republici unionale sovietice. fiind condiţionată de politica promovată de M. în stînga Nistrului se consolidează forţele separatiste. era vorba de un veritabil tratat unional pentru că însuşi Gorbaciov a recunoscut în ianuarie 1990 în cadrul unei vizite la Vilnus că cel existent fusese impus de Centru. . respectiv pe 26 mai şi. se stipula că „prezenta Declaraţie serveşte drept bază pentru elaborarea noii Constituţii a R. Renunţarea la monopolul politic al Partidului Comunist din R.S. Care a fost scopul acestei declaraţii de suveranitate şi în ce context este adoptată? În primul rând amintim că în 1990 URSS se destramă încet. Se menţionează ideea că RSS Moldova respectă statutul ONU şi îşi exprimă adeziunea faţă de principiile acestei organizaţii şi. cu excepţia chestiunilor care ţin de valuta comună. Adoptarea declaraţiei de suveranitate de către legislativul de la Chişinău are loc deci în acest context. În data de 23 iunie 1990 Sovietul Suprem al RSS Moldova a adoptat declaraţia de suveranitate. Moldoveneşti) a marcat evoluţia mişcării de renaştere şi eliberare naţională.S. Dar. initial. urmată de Lituania în aprilie 1989 şi Letonia în iulie 1989. au fost admise unele acţiuni extremiste care au tulburat viaţa politică. valorile patrimoniului naţional” sunt declarate „proprietatea exclusivă necondiţionată a RSS Moldova”. financiar. Partidul Liberal (apoi Partidul Naţional-Liberal) etc. După numirea lui M. condus de A.S.M.S.S. În felul acesta Republica Moldova a fost dezbinată.M. dar şi din teama instaurării unui regim proromân şi discriminator şi o eventuală unire forţată a Republicii Moldova cu România. dar nu în cele din urmă. a facilitat democratizarea societăţii moldoveneşti1. Majoritatea dintre ele au optat pentru suveranitatea lor.S. Mai bine spus. Guvern etc. Susţinute de forţe reacţionare de la Moscova. nu se excludea în principiu semnarea unui tratat între egali cu republicile unionale. cu insinuări şi acţiuni agresive la adresa reprezentanţilor etniilor conlocuitoare etc.Pe lîngă formaţiunea politică de opoziţie Frontul Popular s-au mai format şi alte partide de diferite orientări politice. Este de remarcat de asemenea că „pământul. Una din primele şedinţe ale Cenaclului a avut loc pe data de 15 ianuarie 1988 în preajma bustului lui Mihai Eminescu de pe Aleea Clasicilor. Alegerea la 25 februarie 1990 a primului Parlament al Republicii Moldova pe cale democratică (Sovietul Suprem al R. La 3 iunie 1988 a fost constituită Mişcarea Democratică pentru Susţinerea Restructurării.R. a fost cuprinsă de o criză politică profundă impulsionată în mare parte de mişcările de emancipare naţională din republicile unionale.S. Încercînd să-şi impună puterea politică Guvernul de la Chişinău a recurs la forţă. Gorbaciov – restructurarea (perestroika) şi libertatea cuvântului (glasnosti). Lituania îşi declarase chiar independenţa de stat pe 11 martie 1990. membrii cărora s-au desprins.S. Parlamentul de legislatura a XII-a (1990–1993) a format în 1990 o Comisie Constituţională în frunte cu preşedintele Parlamentului (pe atunci) Mircea Snegur cu sarcina de a elabora proiectul unei Constituţii democratice. subsolul. apărarea şi structurile KGB. demonstraţii). a Radioteleviziunii Naţionale şi a Agenţiei Naţionale de Ştiri „Moldpress”. dar se evită cuvântul respectiv din complezenţă pentru Centru unional şi Gorbaciov personal. Cei care nu erau de acord cu linia oficială erau eliberaţi din funcţie. iar Ţările Baltice. În sfârşit. ulterior fiind organizate numeroase întruniri publice (mitinguri. finalizând cu declararea suveranităţii (23 iunie 1990) şi independenţei Republicii Moldova (27 august 1991). era important ca acestea să aibă un statut bine definit înainte să înceapă negocierile privind încheierea unui Tratat unional.R. 12 iunie 1990. iar republicile unionale devin de fapt state separate. în fond. sugerându-se că ar mai exista o şansă ca URSS să fie păstrat într-o formulă reînnoită. care au stimulat trezirea conştiinţei naţionale a cetăţenilor R. Şalaru. ale cărui întruniri au fost permise în zona Lacului Comsomolist. precum şi întregul potenţial economic. Astfel. avant la lettre.S. participă la crearea unui nou sistem de securitate în Europa. Ce prevede această declaraţie? În primul rând.S. Cu alte cuvinte. Din perspectiva republicilor. dar şi cele autonome din cadrul Federaţiei Ruse. declaraţia Sovietului Suprem al RSS Moldova stipulează în mod clar supremaţia legilor RSSM asupra celor unionale.S. din start. apele. -> După Plenara din aprilie 1985 a CC al PCUS s-au schimbat concepţiile de dezvoltare internă şi de politică externă ale U. în fruntea căreia se afla intelectualitatea.S. în linii mari. din păcate. În anii 1989-1991. Moldova.

cu reședința la Tiraspol. În 1971. în 1986 se formează Mișcarea Democratică din Moldova. din care 57. din care 215. când a devenit clar faptul că Moldova în cele din urmă va de veni independentă. au fost deportate din teritoriile anexate de URSS în 1940 în dauna României. regimul lui Mihail Gorbaciov a facilitat renaștere naționalismului în regiune. și întoarcerea la alfabetul latin pre-sovietic.000 de persoane.[37] În anii 1946-1947 a avut loc foametea generată de un complex de cauze: distrugerile din timpul războiului. iar Mircea Snegur este ales președinte al republicii. pentru invesții [11] decizie care ulterior a adus o oarecare prosperitate și muncitorii calificați din întreagul URSS. Perestroika și drumul spre ieșirea din Uniunea Sovietică: 1985–91 Deși Brejnev și alti primi-secretari ai URSS au avut parțial succes în suprimarea naționalismului existent în RSSM. un procent ridicat din aceștia au fost împușcați sau deportați[53]. precum și activiști ai Partidului Comunist din Chișinău care au vrut să mențină MSSR în Uniunea Sovietică.000 de persoane.344. colectările de grâu la stat fiind exagerate și necorespunzătoare proporțiilor recoltei.[37] Dezvoltarea: 1964–85 În anii '70 și '80.000 de basarabeni și bucovineni au fost deportați. de la Universitatea din Hawaii: Între iunie 1940 și iunie 1941. situație în care se va afla până în 1991. seceta din anii 1945 și 1946.martie 1944 și de intensa colonizare sovietică după august 1944. a fost redenumită în Republica Nistreană Moldovenească. RSS Moldovenească a primit investiții substanțiale din bugetul URSS pentru a dezvolta facilități industriale și științifice. La 23 iunie 1990 parlamentul de la Chișinău adoptă declarația suveranității RSS Moldova. care alocau mai mult de un miliard ruble din bugetul URSS. În noile condiții istorice create după 1985 de politica „glasnost”. Potrivit cercetărilor istoricului american Charles King[52]. în mare parte români. Procentul de 15% din o medie de trei milioane de persoane reprezintă aproximativ 450. ceea ce înseamna aproximativ un tren de zece vagoane sau un convoi de camioane pe zi. conservatoarii din est (în special de la Tiraspol). Aceste invesții s-au oprit în anul 1991 când Moldova a ieșit din Uniunea Sovietică. dar fără Transnistria) față de proporția de 74% înainte de război. politica statului prin sechestrarea abuzivă a producției agricole aparținând gospodăriilor țărănești.[48] Conform cercetărilor istoricului american Rudolf Joseph Rummel. . În total.000 au murit[49]. dar. Drumul MSSR către independența față de URSS a fost marcat de manifestări ale civilor. din care 703. precum și pentru construcția de locuințe. Aceasta reprezintă o medie de 620 de persoane pe zi sau 18. un grup de activiști pro-URSS din Transnistria au proclamat Republica Sovietică Socialistă Nistreană Moldovenească cu capitala la Tiraspol. populația băștinașă a românilor moldoveni s-a menținut la fața locului în proporție de 59% (pentru tot teritoriul anexat. 300. Nicolae Ceaușescu și Ivan Bodiul (în dreapta) celebrând la Chișinău. au fost capturați de către forțele NKVD sovietice. 390. Uniunea Sovietică organizează aici Republica Sovietică Socialistă Moldovenească care se subordonează autorităților de la Moscova. ruși albi sau refugiați anticomuniști din Basarabia care nu au reușit să fugă în România când URSS a preluat controlul asupra acestui teritoriu. independent de guvernul central. În 1990. Acesta organizează la 27 august 1989 o mare adunare națională care impune adoptarea. simultan. Leonid Brejnev. În perioada 1940–1941 și 1944–1953. la 16 august 1990 este proclamată Republica Moldovenească Nistreană. a fost Prim-Secretar al Partidul Comunist în RSS Moldovenească între 1950 și 1952. în RSSM.000 de evrei deportați și uciși în perioada iulie 1941.654. care nu recunoaște apartenența sa la Republica Moldova. Iar în partea stângă a Nistrului. Mulți locuitori români. care. închiși în lagăre sau deportați în Siberia. ținând cont de cei 280. Între martie 1944 și mai 1945.Odată cu sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial în 1945. Principalul succes al mișcării naționaliste între 1988 și 1989 a fost adoptarea la 31 august 1991 de către Sovietului Suprem al RSS Moldova a limbii moldovenești ca limbă oficială. conducătorul real al URSS între anii 1964 și 1982. La 23 iunie 1991 este adoptată noua denumire a statului – Republica Moldova. aproximativ 2. sute de mii de băștinași sunt uciși. politica de deznaționalizare continuând și după această dată. la 31 august 1989 a limbii române ca limbă de stat și revenirea la alfabetul latin. Între mai 1945 și decembrie 1953. după Rudolf Joseph Rummel.000 au murit (majoritatea în Gulag și pe drum)[51]. Politicile sale glasnost și perestroika au creat condițiile pentru exprimarea deschisă a sentimentelor naționale și au dat posibilitatea republicilor sovietice de a face reforme. după dizolvarea URSS.000 de basarabeni și bucovineni au fost deportați.000 de de basarabeni și bucovineni au fost deportați. din care 51.600 pe lună. Basarabia revine sub ocupație sovietică. devenită ulterior Frontul Popular din Moldova. iar în declarația de preambul unitatea lingvistică moldo-română.000 au murit[50]. a 36-a aniversare a RSS Moldovenești. arată că deficitul demografic a fost compensat prin colonizare. pe 2 august 1976. 1. diferența dintre populația teritoriului anexat la recensămintele din 1938 (românesc) și 1959 (sovietic). Consiliul de Miniștri al URSS a adoptat o decizie "Despre măsurile pentru dezvoltarea viitoare a orașului Chișinău". O astfel de alocare a activelor URSS a fost parțial influențată de faptul că.000 au fost ucise.