TEZĂ DE LICENŢĂ

TEMA: MODERNIZAREA PROCESULUI TEHNOLOGIC DE
REPARAŢIE A PRIZELOR DE PUTERE A
AUTOVEHICOLELOR MILITARE LA BAZA DE REPARAŢIE
ŞI RECONDIŢIONARE.
CUPRINSUL
Întroducere ___________________________________________________________14
PARTEA TEORETICĂ:
CAPITOLUL I Generalităţi privind baza de reparaţie şi recondiţionare ________16
1.1 Caracteristica generală a bazei de reparaţie-recondiţionare _________________16
1.2 Analiza activităţii bazei de reparaţie-recondiţionare_______________________19
1.3 Caracteristica secţiei de agregate______________________________________21
1.3.1 Caracteristica utilajului de ridicare-transportare ________________________22

CAPITOLUL II Procesul tehnologic de reparaţie la secţia de agregate__________23
2.1 Organizarea şi planificarea reparaţiilor autovehicolelor____________________23
2.2 Pregătirea şi trimiterea tehnicii în reparaţie _____________________________25
2.3 Organizarea procesului tehnologic de reparaţie şi recondiţionare a prizelor
de putere la autovehicolele militare____________________________________27
2.3.1 Organizarea reparaţiilor ___________________________________________28
2.3.2 Organizarea reparaţiilor agregatelor__________________________________30
2.3.3 Utilajele şi tehnologia executării reparaţiilor___________________________36
2.4 Modernizarea procesului tehnologic de reparaţie_________________________43
2.5 Regimul de prelucrare şi normele de timp ______________________________46
2.6 Schema procesului tehnologic de reparaţie a prizelor de putere______________51
2.7 Fiabilitatea autovehicolelor militare şi legitatea uzării agregatelor ___________52
2.7.1 Indicile de bază a fiabilităţii________________________________________52
2.7.2 Activităţile tehnice şi organizaţionale pentru menţinerea siguranţei tehnicii
militare _________________________________________________________53
2.7.3 Cauzele şi clasificarea defecţiunilor agregatelor maşinilor ________________54

PARTEA PRACTIC – APLICATIVĂ:
CAPITOLUL III Calculul tehnologic de reparaţie la secţia de agregate _________58
3.1 Aprecierea gradului pregătirii tehnice a secţiei de agregate _________________58
3.2 Aprecierea gradului utilizării secţiei de agregate _________________________60

2
3.3 Determinarea numărului de specialişti la secţia de agregate_________________60
3.4 Determinarea categoriei de calificare a specialiştilor ______________________61
3.5 Determinarea periodicităţii reparaţiilor_________________________________62
3.6 Determinarea utilajului tehnologic necesar______________________________65
3.7 Calculul suprafeţei sectorului de reparaţie a agregatelor ___________________67
3.8 Fişă tehnologică a secţiei de agregate__________________________________68
3.9 Măsurile tehnicii securităţii la secţia de agregate_________________________70
3.10 Protecţia muncii _________________________________________________72
3.10.1 Norme de protectie a muncii ______________________________________72
3.10.2 Ventilaţia secţiei de reparaţie a agregatelor___________________________73
3.10.3 Curăţarea aerului de impurităţi periculoase___________________________77

3.10.4 Curăţârea lansărilor industriale de gaze şi impurităţi ___________________80

3.10.5 Iluminarea secţiei de reparaţie a agregatelor__________________________84
3.10.6 Profilactica antiincendiară________________________________________90
3.11 Protecţia mediului ambiant_________________________________________96
CONCLUZII ŞI PROPUNERI___________________________________________99
BIBLIOGRAFIE______________________________________________________100

3
ÎNTRODUCERE
În această teză de licenţă se descrie tot ce se referă la unitatea de reparaţie şi
recondiţionare, în deosebi despre procesul tehnologic de reparaţie a autovehicolelor aflate
în dotarea Armatei Naţionale şi se dă o caracteristică a secţiei de reparaţie a agregatelor
care are un rol important la viaţa cotidiană a unităţilor militare din cadrul Armatei
Naţionale.
La momentul actual procesul tehnologic de reparaţie a autocamioanelor se execută
la un nivel superficial, de aceea pentru a moderniza acest proces baza de reparaţie şi

4
recondiţionare necesită o dotare la zi cu utilaj şi dispozitive contemporane, modernizarea
procesului tehnologic de reparaţie.
Experienţa exploatării autovehicolelor militare a demonstrat că chiar dacă lucrările
de întreţinere tehnică şi reperaţie curentă se petrec cu cea mai mare stricteţe, totuşi după un
anumit timp de la darea în exploatare, parametrii principali ajung la un nivel la care
menţinerea în exploatare este ne economă, deoarece starea tehnică a autovehicolelor
implică un consum de piese de schimb, de combustibil şi duce la mărirea costurilor în
timpul exploatării autovehicolelor,din acest punct de vedere o importanţă majoră are şi
modul de exploatare a autovehicolelor conform cerinţelor înaintate de Ministerul Aparării
al Republicii Moldova şi care sunt impuse parcurilor existente din cadrul lui pentru a fi
respectate.
În timpul întreţinerilor tehnice şi reparaţiilor curente se execută o serie de inspecţii
în care se verifică starea tuturor pieselor, ansamblurilor şi autovehicolelor luîndu-se măsuri
de înlocuire şi înlăturare a defecţiunilor probabile apărute pe timpul exploatării. Prin
această metodă se reduc şi costurile generale de întreţinere tehnică şi reparaţie.
Întreţinerile tehnice şi reparaţiile sunt mai dese însă de volum mic şi caracter preventiv, se
reduc consumurile de muncă inutilă de la reparaţiile capitale pentru faptul că se intervine
unde este nevoie, se măreşte siguranţa în funcţionare. Această metodă este larg aplicată în
ţările care au o reţea densă de puncte de întreţinere tehnică şi reparaţii curente dotate cu
utilaj modern şi cu personal specializat in domeniu, în măsură să efectueze înlocuirile
pieselor sau agregatelor uzate şi să execute la timp scimbul materialelor de exploatare şi
reglajele necesare conform procesului tehnologic şi normelor stabilite.
În cuprinsul acestei lucrări sunt demonstrate principalele activităţi care trebuiesc
luate în consideraţie la proiectarea unei secţii de agregate, modul de înzestrare cu utilaj
modern, standuri şi instrumente necesare pentru efectuarea a diverse lucrări de
diagnosticare, reglare, intreţinere tehnică şi reparaţie în ordinea care sunt efectuate la
autovehicolele militare conform normelor stabilite prin ordinul ministrului apărării cu
privire la exploatarea tehnicii militare.

5
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 1 Generalităţi privind baza de reparaţie şi
reparaţie a prizelor de putere la recondiţionare
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

1.1 Caracteristica generală a bazei de reparaţie şi recondiţionare.
Conform statutului de organizare şi planului de desfăşurare a activităţilor în Forţele
Armate a Republicii Moldova, pentru executarea întreţinerilor tehnice şi reparaţiilor a fost
necesar formarea, desfăşurarea şi organizarea a unei unităţi staţionare şi mobile de
reparaţie specializată pe cît posibil la executarea tehnică de reparaţie pentru menţinerea

6
autovehicolelor din dotarea unităţilor militare în stare permanentă de funcţionare conform
destinaţiei.
La destrămarea Uniunii Sovietice şi autoproclamării Republicii Moldova ca stat
suveran şi independent a apărut necesitatea de apărare a hotarelor ţării. Ţinînd cont de
progresul tehnologic şi dezvoltarea armamentului şi tehnicii la momentul actual a apărut
necesitatea de a menţine autovehicolele militare la un nivel înalt de pregătire tehnică şi
executarea reparaţiilor staţionare, precum şi în condiţii de cîmp.
Pe perioada războiului de integritate a Republicii Moldova un rol important pentru
menţinerea şi repunerea pe cît posibil a autovehicolelor în stare de funcţionare a fost
efectuată cu forţele şi mijloacele din dotarea bazei de reparaţie şi recondiţionare. Însă pe
această perioadă baza de reparaţie şi recondiţionare nu a fost desfăşurată în aşa amploare
din punct de vedere a statelor şi nu a fost completată cu forţele şi mijloacele necesare.
După cele menţionate mai sus baza de reparaţie şi recondiţionare a menţinut
tehnica pe cîmpul d luptă, implicînd şi personalul tehnic ca să efectueze reparaţiile în
condiţiile de luptă. Ca rezultat sarcinile de restabilire a tehnicii militare în stare de
funcţionare pe timpul conflictului în mare măsură a revenit acestei unităţi militare.
Tipul, denumirea şi dislocarea unităţii de reparaţie.
Clasificarea forţelor şi mijloacelor în recondiţionarea tehnicii militare se împarte în
trei grupe:
I. Subunităţile de reparaţie.
II. Subunităţile de evacuare.
III. Depozite şi baza de recondiţionare.
În dependenţă de ordinea de buget, forţele de reparaţie se împart:
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 1 Generalităţi privind baza de reparaţie şi
reparaţie a prizelor de putere la recondiţionare
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

1. Întreprinderile de reparaţie a tehnicii militare - pe autofinansare.
2. Întreprinderile bazei de reparaţie şi recondiţionare – pe buget.
Subunităţile de reparaţie a tehnicii militare.
Unităţile de reparaţie (subunităţile) se impart :
a) mobile.
7
b) staţionare.
În dependenţă de ordinea bugetării şi sistema eficienţei activităţii de producere – unităţile
de reparaţie staţionare pot fi de buget.
Pentru fiecare unitate de de reparaţie se stabileşte specializarea, schema model a
procesului tehnologic de reparaţie şi capacitatea de producere.
Subunităţile de reparaţie auto şi unităţile sînt destinate :
 grupa de întreţinere tehnică a batalionului pentru întreţinerea tehnică şi reparaţia
tehnică a autovehicolelor divizionului.
 unitatea de reparaţie pentru reparaţia medie la necessitate şi reparaţia curentă a
autovehicolelor marilor unităţi militare pe agregate gata.
Unităţile de reparaţie a centrului sînt destinate :
 pentru reparaţia capitală a agregatelor.
 pentru reparaţia capitală a autovehivolelor.
 pentru reparaţia capitală şi medie a autovehicolelor pe agregate gata.
Specializarea unităţilor de reparaţie după tipurile de reparaţie şi mărcii
automobilelor care vor reparate se stabileşte de către şefii serviciilor auto prin coordonarea
cu direcţia centrală a Ministerului Aparării.
Unităţile de reparaţie mobile se completează cu ateliere mobile, care se folosesc în
următoarele scopuri:
 la acţiunile tactice ori la adunări.
 la acţiunile unităţii militare în detaşare de la locul permanent de dislocare.
 pentru instruirea efectivului.

Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 1 Generalităţi privind baza de reparaţie şi
reparaţie a prizelor de putere la recondiţionare
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

 în lipsa mijloacelor staţionare de întreţinere tehnică şi reparaţie a autovehicolelor cu
permisiunea şefului serviciului auto al direcţiei MARM.
 în condiţii de cîmp subunitatea de reparaţie poate fi folosită pentru reparaţia tehnicii
auto în complet total ori pe plutoane.
 subunităţile de reparaţie a unităţilor militare se folosesc în componenţă totală.

8
 pentru repararea unor autovehicole la locurile defectării se pot trimite ateliere
mobile de reparaţie cu utilaj, agregate şi piese de rezervă.
Condiţiile care asigură acţiuni efective ale unităţilor de reparaţie la repararea
autovehicolelor sînt următoarele:
 starea gata permanentă pentru îndeplinirea sarcinilor în corespundere cu destinaţia.
 instruirea înalt profesională a efectivului.
 deprinderea unităţilor de reparaţie mobile de a se mişca repede şi a se desfăşura la
locul destinat.
 pentru acţiuni de lucru.
 mecanizarea maximală a lucrărilor de reparaţie.
 perfecţionarea permanentă şi întroducerea a noi pocese tehnologice de reparaţie
modernă, lărgirea şi perfecţionarea bazei de producere.
Specializarea unităţilor de reparaţie(subunităţilor) după tipurile de genuri în Armata
Naţională se clasifică după tipurile şi marca autovehicolelor la reparaţie, se aprobă de şefii
serviciilor auto în corcondanţă cu şefii eşalonului superior.
Subunităţile de reparaţie a marilor unităţi şi unităţi militare de autovehicole sînt
destinate pentru:
o grupul de întreţinere tehnică a batalionului pentru întreţinere tehnică şi reparaţie

curentă a autovehicolelor batalionului.
o subunitatea de reparaţie a brigăzii pentru reparaţia curentă şi întreţinere tehnică a

autovehicolelor brigăzii, se permite folosirea subunităţilor de reparaţie a brigăzii
pentru reparaţia medie a autovehicolelor pe agregate gata.Subunităţile de reparaţie
a unităţilor militare se folosesc, de regulă, în componenţă totală. Pentru repararea
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 1 Generalităţi privind baza de reparaţie şi
reparaţie a prizelor de putere la recondiţionare
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

unei singure maşini la locul defectării se pot trimite echipe cu utilaje, agregate şi piese de
schimb.
Unitatea de reparaţie de tip batalion independent denumită ,,Baza de reparaţie şi
recondiţionare”- este amplasată în satul Băcioi,astfel fiind în apropierea capitalei ţării, în

9
care sunt dislocate majoritatea unităţilor militare, unde ne dă posibilitate de reparare a
majoritatea autovehicolelor din dotarea Forţelor Armate a Republicii Moldova.
1.2 Analiza activităţii bazei de reparaţie şi recondiţionare.
Pe perioada activităţii bazei de reparaţie şi recondiţionare a avut loc o prestare
importantă nu numai din punct de vedere a menţinerii autovehicolelor în stare bună de
funcţionare, dar şi pentru corelarea strînsă cu agenţii economici din zonă, uzine
producătoare din statele vecine, precum şi repararea autovehicolelor cu forţele proprii.
Din cele menţionate mai sus a apărut necesitatea de a forma o bază de reparaţie şi
recondiţionare care are următoarele obiective importante cum ar fi:
 repararea autovehicolelor din dotarea FARM.
 repararea agregatelor autovehicolelor.
 executarea întreţinerilor tehnice a autovehicolelor din dotare.
 colaborarea cu alte uzine pentru executarea reparaţiilor la autpvehicolele din
dotarea FARM.
 executarea întreţinerilor tehnice şi reparaţiilor în condiţii de cîmp, etc.
Pentru executarea întreţinerilor tehnice şi reparaţiilor curente, baza de reparaţie şi
recondiţionare a executat un şir de activităţi, însă unele din ele nu au fost posibile de
efectuat din această cauză au fost necesare colaborări cu agenţii. economici unde au fost
executate lucrări specializate de complexitatea maximală la motoare, diagnostică şi
reparaţii a pompelor de injecţie Baza de reparaţie şi recondiţionare a fost fondată în anul
1992, unde primul comandant al acestei unităţi a fost locotenent-colonel Giţu.
Baza de reparaţie şi recondiţionare în prezent se ocupă cu misiunile date de secţia
armament şi şeful J – 4 al Forţelor Armate a Republicii Moldova, ne cătînd la faptul
perfecţionării statelor şi reducerilor organizatorice, această bază rămîne una din cele mai
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 1 Generalităţi privind baza de reparaţie şi
reparaţie a prizelor de putere la recondiţionare
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

importante unităţi militare de asigurare a Armatei Naţionale.
În perioada anului 2008 s-a executat reparaţia autovehicolelor din dotarea Forţelor
Armate în posibilitatea capacităţilor. În anul respectiv dotarea a fost la un nivel mic şi cu
capacităţi foarte mici, majoritatea reparaţiilor sau efectuat la unele agregate principale şi la
10
general reparaţiile au fost efectuate numai pentru autocamioanele din batalionul trupelor
de menţinere a păcii din cadrul Armatei Naţionale. Din cele menţionate mai sus vreau să
accentuiez că indicii reparaţiilor în anul 2007 şi în coace a scăzut considerabil ţinînd cont
de faptul asigurării unităţii de reparaţie cu agregate şi utilaje corespunzătoare, pînă în
prezent baza de reparaţie este dotată cu utilaje şi instalaţii care moral sunt învechite în
afară de aceasta nu este dotată cu piese de schimb şi materiale de exploatare. În ultimii ani
apar refuzuri în funcţionare la autovehicolele din dotare, din această cauză apar mai multe
accidente de circulaţie nu din vina conducătorilor dar din vina învechirii morale a
autovehicolelor din dotare pentru înbunătăţirea situaţiei este necesar de utilizat şi procurat
autovehicole noi, precum şi utilaje de diagnosticare contemporane.
Serviciul tehnic în toţi anii a avut un rol foarte important la organizarea
întreţinerilor tehnice şi exploatării autovehicolelor, precum şi completarea cu muncitori a
atelierelor din dotarea bazei de reparaţie şi recondiţionare nemijlocit prin secţia cadre.
Pe parcursul activităţii serviciului tehnic şi a atelierelor au apărut şi mai multe neajunsuri
cum ar fi: lipsa muncitorilor auxiliari, ca rezultat muncitorii calificaţi execută lucrările
auxiliare, lipsa fişelor operaţionale pentru executarea reparaţiilor, utilizarea uleiurilor şi
unsorilor consistente ce nu corespund fişei de ungere a autovehicolului, excluderea
întocmirii documentelor stabilite privind primirea- predarea autovehicolului şi vizualizarea
lui, cmpletarea insuficientă a atelierelor cu piese de rezervă iar în unele cazuri practic
lipsesc, completarea parţială a atelierelor cu mijloace de stingere antiincendiare, trusele
medicale sunt descompletate, nu are loc curăţarea şi spălarea echipamentului special, în
unele încăperi ventilaţia nu funcţionează şi chiar lipseşte, pe utilaj nu este amenajat tabele
despre tipul şi persoana responsabilă pentru acesta.

Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 1 Generalităţi privind baza de reparaţie şi
reparaţie a prizelor de putere la recondiţionare
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

1.3 Caracteristica secţiei de agregate.
Destinaţia.
La sectorul de reparaţie a agregatelor are loc montarea şi vopsirea agregatelor
autovehicolelor.
11
Schema procesului tehnologic de reparaţie.
Piesele agregatelor sunt distribuite în complet de la sectorul de completare la posturile de
strîngere, unde îndeplinesc montarea agregatelor. Agregatele sunt asamblate pe standuri
sau conveiere. Agregatele asamblate sunt verificate şi testate, vopsite şi după aceasta sunt
trimise pe linia de producţie a automobilelor sau în depozitul producţiei gata. Schema de
reparaţie a agregatelor este prezentată în figura 1.
Selectarea utilajului.
Volumul de lucru pentru asambarea şi testarea fiecărui agregat este specificat. Utilajul este
selectat conform procesului tehnologic de reparaţie. Pentru aceasta este necesar de luat în
consideraţie, că într-un şir de cazuri poate fi selectat acelaşi utilaj tehnologic, care este
folosit de asemenea la lucrări de demontare.
Specificul utilajului de bază şi inventarului de producere la sectorul de reparaţie a
agregatelor este reprezentat în prezenta teză.
Utilajul de ridicare-transportare.
Utilajul reprezintă construcţii speciale, instalaţii speciale cu ajutorul cărora se execută
întreţinerea tehnică şi reparaţia maşinilor.
Piesele şi nodurile sunt transportate cu ajutorul macaralei, dispozitivelor de ridicare,
transportare. Pentru deservirea locurilor de lucru separate pot fi prevăzute macarale mobile
sau cu dispozitiv de ridicare pneumatic. În cazul alegerii mijloacelor de transportare a
agregatelor în camera de vopsire, urmează de luat în consideraţie măsurile securităţii
antiincendiare.
Cerinţele de bază privind construcţia.
Podeaua în interiorul secţiei de agregate este construită din plite de ceramică sau din celor
turnate din beton armat. Înălţimea încăperilor trebuie să fie de 5-6 metri. Temperatura
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 1 Generalităţi privind baza de reparaţie şi
reparaţie a prizelor de putere la recondiţionare
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

optimală a aerului în încăperi în perioada rece a anului trebuie să fie de 14-16°C, iar în
perioada caldă a anului de 17-20°C .
1.3.1 Caracteristica utilajului de ridicare-transportare.

12
Utilajul de ridicare-transportare este destinat pentru ridicarea accesului la
agregatele autovehicolelor şi la care este greu de pătruns sau de transportat, la astfel de
utilaj se referă: canalul de revizie, rampe, accesor hidraulic, dispozitiv de ridicare,
conveier, transportator, cricuri.
Mijloacele de ridicare- transportare au o însemnătate deosebită la baza de reparaţie
şi recondiţionare şi acest utilaj este utilizat în următoarele cazuri:
- la extragerea de pe autovehicol a agregatelor principale, unde sunt
utilizate cricuri şi macarale speciale;
- la transportarea agregatelor la sectorul de întreţinere tehnică şi
reparaţie, cu ajutorul cărucioarelor şi echipamentului special ţinînd
cont permanent de măsurile tehnicii securităţii.
- la transportare la distanţă a agregatelor principale necesită utilizarea
autovehicolelor din dotare şi va fi necesar de utilizat mijloacele de
ridicare-transportare din dotare;
- după întreţinerea tehnică sau reparaţie sunt utilizate mijloacele de
ridicare-transportare pentru amplasarea agregatelor principale la loc.
Din cele expuse mai sus o importanţă deosebită o au aceste mijloace de ridicare-
trasportare care sunt utilizate zilnic în unităţile militare.
Din punct de vedere a caracteristicilor se deosebesc mijloacele de ridicare:
 de capacitate mică pînă la 3 tone;
 de capacitate medie pînă la 6 tone;
 de capacitate mare mai mult de 9 tone.
Mijloacele de ridicare-tansportare au un rol mare în activitatea bazei de reparaţie şi
recondiţionare, ca exemplu micşorarea numărului de muncitori la sectorul dat, uşurarea
forţei de muncă a muncitorilor şi asigurarea lor la măsurile tehnicii securităţii.
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

2.1 Organizarea şi planificarea reparaţiilor autovehicolelor.
Dezvoltarea şi perfecţionarea industriei constructoare de automobile necesită o
organizare corectă de efectuare a reparaţiilor automobilelor, care la rîndul său depinde de
13
un şir de factori. O importanţă deosebită dintre acesti factori revin celor de amplasare
raţională a întreprinderilor, specializarea lor şi capacitatea de producere.
Capacitatea de producere ridicată şi specializarea lor (reparaţia unui anumit tip de
automobile sau a unui agregat) de reparaţie a întreprinderei crează toate condiţiile
favorabile pentru concentrarea lucrului, care permite să mecanizeze şi să automatizeze
procesul de producere, cu folosirea utilajului de capacitate înaltă de producere,
tehnologiile de progresare şi folosirea metodelor de lucru moderne.
Împreună cu aceea că puterea mare şi specializarea întreprinderilor de reparaţie
provoacă mărirea razei teritoriul de deservire (distanţa de la uzina de reparaţie pînă la
punctele terminale de deservire tehnică a automobilelor)şi în legătură cu transportarea
fondului de reparaţie şi producţiei anuale la distanţe mari, care ulterior nu se îndreptăţeşte
din punct de vedere economic(costul transportării fondului de reparaţie şi a producţiei
finite alcătuieşte în mediu 40 – 50 % din costul reparaţiei capitale). Din această cauză
reparaţia automobilelor trebuie să fie organizată în aşa fel, încît să fie asigurată
raţionalitatea economică a lucrărilor efectuate.
La toate acestea este necesar de luat în consideraţie, că nivelul concentrării
diferitor lucrări de reparaţie nu este echivalent şi capacitatea întreprinderii de reparaţie la
fel va fi diferită pentru diverse feluri de lucrări (reparaţia automobilelor şi agregatelor,
recondiţionarea detaliilor). De exemplu, la întreprinderea de reparaţie auto cu capacitatea
anuală de producere de 4000 – 5000 reparaţii capitale a autovehicolelor pe an, se poate de
organizat lucrări de montare-demontare prin metoda fluxului la nivelul producerii în serie.
Recondiţionarea detaliilor la aceiaşi uzină va purta caracterul unor lucrări de producere
mai mici în volum.
La momentul actual lipsesc recomandări fundamentate, ştiinţific riguroase pentru
proiectarea întreprinderilor auto cu indicarea tipurilor lor, capacităţilor şi distanţelor de
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

livrare optimale a fondului de reparaţie. Cu toate acestea, analiza cercetărilor ştiinţifice în
acest domeniu şi practica lucrărilor organizaţilor de proiectare permite de-a recomanda
crearea în anii apropiaţi a întreprinderilor de reparaţie de următoarea generaţie.
14
Întreprinderea de reparaţie auto cu programul anual de producere de 1000-3000
reparaţii capitale a autovehicolelor şi 1000-3000 reparaţii capitale a completelor de
agregate. Distanţa medie optimală a transportării fondului de reparaţie – 600-900 km
(pentru autovehicole), 750-900 km (pentru autoturisme şi autobuze).
Întreprinderea de reparaţie auto poate fi prevăzută ca o verigă de bază pentru
reparaţia capitală a automobilelor pe baza agregatelor primite din cooperare cu alte
întreprinderi de reparaţii.
Uzina de agregate şi reparaţii cu programul de producere anual de 3000-6000
reparaţii capitale a completelor de agregate (motoarelor cu ambreiaje, cutiilor de viteze,
punţilor din faţă şi spate, direcţiilor, arborelor cardanici, mecanismelor autobasculante).
Distanţa medie optimală a transportării fondului de reparaţie – 300-600 km. La uzină
trebuie de reparat agregatele doar a celor mai răspîndite modele de automobile, pentru care
se poate de asigurat lucrările necesare. Uzina poate fi prevăzută cu nomenclatură redusă a
detaliilor recondiţionate, avînd în consideraţie, că restul lotului va fi livrat din uzine cu
recondiţionarea detaliilor centralizat.
Uzina cu programul de producere anual de 2000-7000 şi mai multe reparaţii
capitale a motoarelor. Distanţa medie de transportare a fondului de reparaţie – 300- 600
km. Ca şi în cazul precedent, la uzină poate fi prevăzută recondiţionarea doar a celor
detalii, care nu intră în nomenclatura restabilirii centralizate.
Uzina de reparaţie a agregatelor şi aparatajului electric cu programul de producere
anual de 6000 de reparaţii capitale a completelor. Distanţa medie optimă a transportării
fondului de reparaţie – pînă la 600 km. Uzina de recondiţionare centralizată a detaliilor
automobilelor nomenclaturii date cu programul anual de producere în sumă nu mai puţin
de 1 milion de u.c. Distanţa medie optimală a transportării fondului de reparaţie – 500-
1000 km (în dependenţă de nomenclatura detaliei).
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

La întreprinderi de reparaţie mari este rezonabil de prevăzut recondiţionarea
centralizată a detaliilor automobilelor unei mărci anumite şi aceluiaşi an de producere a
lor, în calitate de marfă, la nivel cu reparaţia capitală a automobilelor şi agregatelor.
15
Programul de producere şi distanţa transportării detaliilor depinde de nomenclatura lor.
Livrarea fondului de reparaţie şi producţiei finite trebuie să fie realizată în ordine
centralizată.
Perfecţionarea organizării reparaţiilor automobilelor va necesita odată cu
introducerea în activitate a întrepriderilor noi, efectuarea unui volum imens de lucrări
pentru reutilarea întreprinderilor producătoare, ceea ce este o rezervă de bază pentru
majorarea producţiei cu cheltuieli reduse. De aceea o mare însemnătate a căpătat
proiectarea întreprinderilor de reparaţie, cu care, cum se ştie, se începe orice construcţie şi
recondiţionare.
Sarcina de bază a proiectării este crearea întreprinderilor înaintate după nivelul său
tehnic şi mai economice după cheltuieli capitale şi indicii de exploatare. Pentru
îndeplinirea acestei sarcini în proiect trebuie să fie fundamentate bazele organizării
ştiinţifice a muncii.
Organizarea ştiinţifică a muncii prezintă în sine un complex de măsuri tehnice,
organizatorice, economice şi sanitaro-igienice, ce asigură activitatea ritmică,
productivitatea înaltă de muncă, procesului tehnologic performant şi organizarea
locurilor de muncă, împărţirea raţională şi cooperarea muncii.
În proiect trebuie să fie prevăzute tehnologii înaintate, justificarea înaltă şi în
acelaşi timp economic a mecanizării şi automatizării proceselor de producţie, ventilarea
efectivă şi iluminarea, planificarea raţională a organizării locurilor de muncă în baza
normelor existente.
2.2 Pregătirea şi trimiterea tehnicii în reparaţie.
a) Pregătirea tehnicii auto pentru reparaţie.
Datele generale privind reparaţia tehnicii auto militare sunt stipulate in capitolul IV
(art. 184 - 196) a Instrucţiunii privind serviciul auto a Armatei Naţionale.
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

În dependenţă de caracterul de defecţiune şi lucrului complicat pentru lichidarea
lor sunt stabiliteurmătoarele tipuri de reparaţii:

16
 Pentru automobile, maşini autopropulsate şi tractoare – curentă, medie, capitală şi
regulamentară (reparaţia conform planului care se efectuiază în dependenţă de
condiţiile de exploatare peste fiecare 12-15 ani de serviciu a automobilului, aflate la
păstrare de lungă durată şi cu limita de exploatare a resursei automobilului.
Reparaţia regulamentară se efectuiază doar la întreprinderile de reparaţie);
 Pentru agregate şi remorci – curentă şi capitală.
Documentaţia de bază pentru planificare, evidenţă şi dare de seamă privind reparaţia
tehnicii auto a unităţi sunt următoarele:
 Planul anual privind exploatarea şi reparaţia tehnicii auto a unităţii militare;
 Planul lunar privind exploatarea şi reparaţia tehnicii auto a unităţii
militare(subunităţii).
 Plan-sarcină pentru unitatea de reparaţie(subunitatea) pentru întreţinerea
tehnică şi reparaţia automobilelor pentru o lună.
 Plan-grafic privind întreţinerea tehnică şi reparaţia automobilelor unităţii
militare pentru o lună.
 Registru de evidenţă a reparaţiei (întreţinere şi deservire) armamentului,
tehnicii militare şi inventarului.
b) Ordinea de predare (primire) tehnicii auto în reparaţie (din reparaţie).
Ordinea este stabilită de instrucţiunea privind serviuciul auto, STAS-lor, cerinţelor
tehnice unice pentru predarea automobilelor, agregatelor, mecanismelor în reparaţia
capitală, conform ordinului MA.
Pentru efectuarea predării tehnicii auto în reparaţia medie la unităţile de
reparaţie(subunităţi) este necesar de dispus de următoarele documente:
1. Paşaportul automobilului ce va fi predat în reparaţie;
2. Actul stării tehnice;

Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

3. Dispoziţia pentru reparaţie (în cazul cînd automobilulu va fi indreptat în subunităţile
de reparaţie a altor unităţi).

17
4. Actul de defectare.
Pentru predarea tehnicii auto în reparaţia capitală este necesar de dispus de
următoarele documente:
1) Paşaportul automobilului;
2) Actul stării tehnice;
3) Dispoziţia pentru reparaţie;

4) Certificat despre starea tehnică a automobilului (agregatului), care va fi transmis în
reparaţia capitală.
Pe automobilele în ziua cînd are loc predarea lor în reparaţie se întocmeşte actul de
primire-predare a tehnicii în reparaţie.
Pentru primirea automobilelor din reparaţia medie este necesar de dispus de actul
stării tehnicesau dispoziţia pentru reparaţie. Persoana ce primeşte automobilul din
reparaţie, primeşte de asemenea şi paşaportul maşinei cu înscripţiile despre efectuarea
reparaţiei şi un exemplar a actului de primire-predare a automobilului reparat.
Pentru primirea automobilelor(agregatelor) din reparaţia capitală este necesar să
dispunem de următoarele documente:
o Dispoziţia;
o Actul de primire-predare;
o Procură.
Pe automobil în ziua de primire va fi întocmit actul de primire-predare, în afară de
aceasta, persoana care va primi automobilul din reparaţie, va primi şi paşaportul maşinei
cu inscripţiile despre efectuarea reparaţiei, paşaportul motorului la care a fost efectuată
reparaţia capitală şi instrucţia cu privire la efectuarea rulajului automobilului după
reparaţie.
2.3 Organizarea procesului tehnologic de reparaţie şi recondiţionare a prizelor
de putere.
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

18
Pentru a executa reparaţii de bună calitate şi cu cheltuieli minime, trebuie să se
acorde o deosebită atenţie tuturor etapelor procesului tehnologic, indiferent de ponderea
lor în volumul total de lucrări ce trebuie executate.
Dispozitivele utilizate la lucrările de reparaţii prezintă o mare diversitate de soluţii
constructive datorită lucrărilor foarte numeroase şi diferite ce trebuie executate.
Lucrările de reparaţii curente, mijlocii şi capitale se execută în atelierele de reparaţii ale
intreprinderilor. După mărimea întreprinderii, aceste reparaţii se pot face într-un singur
atelier sau în mai multe ateliere, dintre care unul central sub directa conducere a
mecanicului–şef, iar cele organizate pe lângă sectoarele productive, numite ateliere de
sector.
Aceste ateliere, în incinta cărora se realizează reparaţia trebuie să îndeplinească mai
multe condiţii, cum ar fi: buna dotare cu scule, scule care îndeplinesc protecţia muncii,
piese de schimb, condiţii propice (buna iluminare, atât naturală cât şi artificială, aerisirea
constantă a încăperii, folosirea echipamentului protector, etc).
Existenţa atelierelor reprezintă un mod de a mări durata de funcţionare a agregatelor,
întreţinerea acestora.
2.3.1 Organizarea reparaţiilor.
Trebuiesc executate o gamă de operaţii tehnologice în scopul de a realiza piese cu
folosire individuală sau piese ce urmează a fi montate în subansamble, ansamble, maşini
sau instalaţii. Lucrările se efectuează asupra materialelor sau semifabricatelor prelucrate,
sau nu, anterior pe diverse maşini-unelte.
Aceste lucrări pot fi efectuate manual sau mecanizat, ceea ce impune mecanicului
să posede o pregătire profesională completă care să îmbrace cunoştinţe referitoare la
materialele cu care se lucrează la sculele şi untilajul folosit, cât şi la procesul tehnologic de
prelucrare. Intreaga activitate se desfăşoară în atelier care pentru a răspunde cerinţelor
trebuie să îndeplinească o serie de condiţii privitoare la: spaţiu, iluminat, microclimat,
ventilaţie şi zgomote.

19
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

In spaţiul destinat atelierului sunt amplasate bancurile de lucru, maşinile- unelte cât
şi celelalte mijloace mecanizate, respectând normele departamentale de protecţia muncii.
* Iluminatul atelierului- este un factor important care îmbunătăţeşte condiţiile de muncă
pe toată durata schimbului de lucru, menţine capacitatea de muncă pe toată durata
schimbului de lucru, contribuie la reducerea accidentelor de muncă, favorizează calitatea
muncii. Iluminatul atelierelor pot fi: iluminat natural realizat cu lumina zilei şi iluminat
artificial. Cel mai corespunzator iluminat artificial este cel mixt la care fluxul luminos este
trimis în spaţii de lucru şi direct şi indirect (reflectat din tavan).
*Microclimatul din atelier- se situează în zona optimă atunci cînd temperatura aerului
este 289…291K, umiditatea 50%, viteza aerului 0,3 m/s iarna şi 0,6 m/s vara, iar
temperatura suprafeţelor încălzite ale utilajelor şi instalaţiilor nu depăşeşte 328K.
*Ventilaţia- are drept scop să creeze şi să întreţină spaţiile de lucru atmosfera
corespunzatoare condiţiilor cerute de igiena muncii. Prin ventilaţie aerul viciat se
înlocuieşte cu un aer curat. Elevii trebuie sa ştie că în toate atelirele se organizează
ventilaţia naturală şi ea trebuie să funcţioneze când este nevoie. La unele ateliere există şi
ventilaţie mecanică locală sau generală.
*Combaterea zgomotului- se realizează prin: eliminarea cauzelor acestuia când este
posibil, prin reducerea intensităţii lui folosind foi de cauciuc, pâslă sau alt material
fonoizolant şi prin folosirea mijloacelor de protecţie individuală contra zgomotului.
UTILAJELE ŞI AMPLASAREA LOR
Unelte folosite în lucrări se pot clasifica dupa următoarele criterii:
*dupa modul de acţionare: cu acţiune manuală (ciocane, dălţi, pile, foarfece, etc) şi cu
acţionare mecanică (maşini de găurit, de polizat, prese, etc);
*dupa mobilitate: utilaje mobile (scule, unelte) şi utilaje stabile (maşini de găurit,
foarfece cu role, polizoare, etc);
*dupa destinaţie: utilaje direct productive (scule, unelte, aparate de sudură, etc) şi
utilaje destinate ridicării şi transportului (cricuri, cărucioare).
Lucrările se execută la bancă, care poate fi destinat pentru unul sau mai multe locuri de
20
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

muncă. Pentru fiecare loc de muncă de la banc este instalată o menghină, sunt prevazute
sertare pentru păstrarea sculelor şi instrumentelor.
MENGHINA- este un dispozitiv de tip universal care foloseşte la prinderea
pieselor în scopul prelucrării. Menghinele pot fi acţionate cu şurub sau cu pîrghii şi pedale
(întâlnite mai rar). Menghinele acţionate cu şurub sunt denumite menghine paralele. Se
mai folosesc si menghine paralele rotative, care pot primi prin rotire orice poziţie în plan
orizontal şi menghina specială cu falca rotativă pentru prelucrarea pieselor cu feţe
neparalele. Sculele şi instrumentele necesare executării diferitelor operaţii se păstrează
permanent în sertarele bancului, pentru a le avea la îndemînă. Ele constituie trusa cu scule.
Lucrările de reparaţii curente, mijlocii şi capitale se execută în atelierele de
reparaţii ale intreprinderilor. După mărimea intreprinderii, aceste reparaţii se pot face într-
un singur atelier sau mai multe ateliere, dintre care unul central sub directa conducere a
mecanicului-şef, iar celelalte organizate pe lîngă sectoarele productive, numite ateliere de
sector.
Sarcinile atelierelor de sector sunt:
-executarea reparaţiilor curente ale maşinilor din sectorul pe care îl deserveşte;
-efectuarea reparaţiilor accidentale;
-pregătirea pieselor de rezervă pentru maşinile sectorului respectiv.
2.3.2 Organizarea reparaţiilor agregatelor.
a. Generalităţi
Piesele oricât de bine ar fi executate, întreţinute şi exploatate, în timpul funcţionării
suferă un proces continuu de uzură. Exploatarea raţională şi deservirea corectă (curăţirea şi
ungerea minuţioasă) agregatelor nu opresc procesul de uzură, ci doar îl încetinesc.
Pe măsura creşterii uzurii, scade precizia şi calitatea suprafeţelor prelucrate, iar consumul
de energie creşte. De aceea, o deosebită importanţă o prezintă cunoaşterea limitelor de
serviciu a pieselor (a limitelor de uzura). Prin limita de uzură se întelege limita abaterii
dimensionale a unei piese de maşina sau limita maximă a jocului unui ajustaj la care uzura
a atins un asemenea grad încât capacitatea de lucru a piesei, a subansamblului sau a
21
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

întregii maşini fost redusă într-o măsură inadmisibilă.
Daca în prima perioadă de funcţionare sunt mici, iar remedierea lor constă obişnuit
în simple reglări, continuîndu-se exploatarea, uzurile pieselor cresc, iar defecţiunile lor se
extind şi asupra ansamblurilor, astfel încât remedierea acestora necesită un volum mare de
muncă.
Repararea agregatelor poate fi organizată după mai multe sisteme, şi anume:
-reparaţii executate în funcţie de necesităţi;
-reparaţii planificate;
-reparaţii executate după constatare;
-reparaţii preventive planificate.
Reparaţia agregatelor după necesităţi se face neplanificat şi anume la apariţia defecţiunilor.
Sistemul de reparaţii planificate prevede intrarea obligatorie a maşinilor în reparaţie la
intervale de timp bine precizate, indiferent de starea maşinii.
Reparaţiile dupa revizie se fac atunci cînd se constată aceste defecţiuni, în urma
reviziei planificate. Sistemul de reparaţii preventive planificate este cel mai des folosit,
datorită urmatoarelor avantaje:
-preîntîmpinarea defecţiunilor, păstrînd permanent mecanismele în stare normală de
funcţionare;
-măreşte durata de funcţionare.
1. Felurile reparaţiilor şi caracteristicile lor.
In funcţie de complexitatea şi importanţa lor, reparaţiile pot fi:
-curente;
-mijlocii;
-capitale.
*Reparaţiile curente- sunt relative de mică importanţă şi se efectuează atunci când
s-a produs defectarea uneia sau a mai multor piese ale maşinii, fără scoaterea din serviciu a
acesteia; urmăresc înlăturarea defectelor sau înlocuirea pieselor a caror uzura nu mai
asigură gradul de precizie cerut. In cadrul reparaţiilor curente se execută urmatoarele
22
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

operaţii:
-curăţirea, ştergerea şi ungerea maşinii;
-spălarea pieselor provenite de la mecanismele demontate şi înlăturarea defectelor de
suprafaţă;
-schimbarea pieselor uzate;
-spălarea, verificarea şi repararea dispozitivelor de ungere şi de răcire;
-verificarea şi repararea utilajului electric;
-revopsirea parţială a maşinii.
*Reparaţiile mijlocii- asigură păstrarea capacităţii normale de lucru a maşinii până
cînd subansamblurile principale şi baţiul maşinii ajung la limitele de uzură admise, cînd
maşina urmează a fi supusă reparaţiilor capitale; acestea cuprind, în esenţă, aceleaşi
operaţii ca şi reparaţiile curente, însă extinse asupra unui număr mai mare. In mod obişnuit
reparaţiile curente şi mijlocii se repară de mai multe ori în intervalul dintre două reparaţii
capitale, punând să vizeze pentru aceasta perioada (ciclu de reparaţii), unele
subansambluri pot suporta una sau mai multe reparaţii, iar altele nici una, aceasta
depinzând de gradul de uzură la care au ajuns şi care este condiţionat de solicitările la care
acestea sunt supuse în exploatare.
In cadrul reparaţiilor mijlocii, în afara operaţiilor aplicate la reparaţiile curente, se
execută şi operaţii de mai mare complexitate, cum ar fi:
-repararea şi înlocuirea rulmenţilor şi lagărelor uzate;
-repararea şi înlocuirea aparatajului de pornire şi a pompei de racire;
-reglarea şi repararea sistemelor de comandă hidraulică şi electrică;
-reglarea completă a maşinii şi înlăturarea jocurilor;
-recondiţionarea sau înlocuirea tuturor pieselor uzate, pentru a asigura precizia
prescrisă la maşina;
-verificarea şi repararea pieselor uzate ale motorului electric.
*Reparaţiile mici şi mijlocii pentru instalaţiile fixe se efectuează pe loc, după care maşina
se verifică la funcţionarea în sarcină şi se predă cu proces verbal şefului sectorului.
23
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

*Reparaţiile capitale- se efectuează asupra maşinilor, care în timpul funcţionării au
suferit un proces continuu şi avansat de uzură. Reparaţia se face prin scoaterea din serviciu
a utilajului pentru o perioadă mai mare de timp. In cursul reparaţiei capitale se execută
toate lucrările prevăzute la reparaţiile curente şi mijlocii şi în plus, următoarele operaţii:
-demontarea completă a maşinii şi repararea baţiului;
-refacerea suprafeţelor ghidajelor prin răzuire;
-recondiţionarea sau înlocuirea tuturor pieselor uzate;
-verificarea preciziei de funcţionare a maşinii la regim normal;
-refacerea şi înlocuirea părţilor deteriorate ale aparatelor electrice şi ale
mecanismelor de acţionare electrică şi hidraulică. Reparaţiile capitale se execută în
atelierul mecanicului-şef sau în atelierul productiv, de către specialiştii din atelierul
mecanicului-şef. In cursul reparaţiilor capitale se pot înlocui peste 50% din părţile
componente ale unei maşini, care au suferit un proces continuu de uzură.
b. Documentaţia tehnologică necesară executării reparaţiilor agregatelor.
Executarea reparaţiilor în cele mai bune condiţii şi la un preţ de cost cât mai scăzut se
poate face folosindu-se o documentaţie tehnică cât mai completă.
Documentaţia tehnică necesară efectuării reparaţiilor constă din:
-normativele pentru executarea reparaţiilor;
-normativele pentru executarea pieselor de schimb;
-desenele de execuţie a pieselor;
-procesul tehnologic pentru prelucrarea pieselor.
1. Normativele pentru executarea reparaţiilor:
Normativele pentru executarea reparaţiilor se stabilesc de către serviciul mecanic-şef, din
ministerul tutelar, pe baza propunerilor întreprinderilor.
Stabilirea normelor de reparaţii necesită următoarele operaţii:
-inventarierea întregului lot de agregate şi clasificarea acestuia pe tipuri şi dimensiuni;
-stabilirea stării fiecărei piese, agregat sau mecanism;
-stabilirea, pentru fiecare piesă a gradului de complexitate şi a duratei ciclului de
24
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

reparaţii;
-clasificarea pieselor pe grupe de agregate de aceeaşi complexitate şi durată de
reparaţie;
-specificarea pieselor de schimb se pot folosi la grupa de agregate de aceelaşi fel;
-organizarea magaziei de piese de schimb şi stabilirea normativelor de aprovizionare;
-întocmirea şi prelucrarea instrucţiunilor pentru întreţinerea şi revizia şi repararea
mecanismelor;
-organizarea sectorului de reparaţie a agregatelor;
-organizarea controlului permanent privind starea utilajului în timpul şi după efectuarea
reparaţiilor.
2. Normativele pentru executarea pieselor de schimb.
Pe baza normei de consum a pieselor de schimb se stabileşte necesarul de piese de
schimb. Acestea se prelucrează după aceleaşi reguli ca şi piesele componente ale maşinii,
ţinîndu-se seama de numărul lor relativ scazut.
3. Desenele de execuţie a pieselor.
Desenele de execuţie a pieselor reprezintă documentele de bază pentru efectuarea
reparaţiilor utilajelor. Deoarece intreprinderile producătoare nu predau beneficiarilor, la
livrarea maşinii, decât desenele de execuţie pieselor de mare uzură, rezultă că aceste
desene urmează să fie completate, după cerinţele impuse de reparaţii, de către serviciul
mecanicului-şef. Este necesar însă ca desenele ce se reproduc după piesele reale să se
execute înainte ca acestea să se uzeze (cînd maşina este mai nouă).
Intrepriderile producătoare de maşini fixează limitele admisibile ale uzurii pieselor,
precum şi jocurile pentru una sau mai multe trepte de reparaţii. De exemplu în cazul uzurii
fusului unui arbore, precum şi a lagărului respectiv, se va recondiţiona fusul la o
dimensiune mai mică, pentru care există lagăr gata executat, ca piesa de schimb. Se va
intocmi astfel, pentru fiecare tip de utilaj, un album cu desenele pieselor de schimb
necesare, care va cuprinde:
-nomenclatorul cu desenele pieselor de schimb cuprinse în album;
25
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

-lista maşinilor, la care urmează să se monteze piesele de schimb, cu indicarea
numărului de inventar;
-lista pieselor de schimb şi de rezervă;
-tabele cu norme pentru laminate, rulmenţi.
c. Organizarea aprovizionării cu piese de schimb.
Aprovizionarea cu piese de schimb şi de rezervă, necesare pentru efectuarea reparaţiilor, se
poate face:
-prin achiziţionarea din afară;
-prin executarea de către intreprinderea producătoare de maşini;
-prin executarea în cadrul atelierului de reparaţii-utilaje (serviciul mecanicului-şef).
Din prima categorie fac parte piesele de rezervă standartizate. Pentru a se stabili necesarul
de piese din această categorie, trebuie ca, in prealabil, să se cunoască durata de
funcţionare. Din categoria a doua fac parte piesele de mare uzură, care se livrează odată cu
maşinile. In atelierul mecanicului-şef se execută piesele ce nu fac parte din primele două
categorii, precum şi cele necesare efectuării reparaţiilor accidentale.
Depozitarea- piesele de schimb se pot depozita în magaziile atelierelor
prelucrătoare sau în magazia centrală, în funcţie de mărimea întreprinderii şi felul
utilajului cu care este înzestrată. Organizarea depozitării se poate face centralizat,
descentralizat sau mixt.
*Depozitarea centralizată- se utilizează în cazul intrepriderilor dotate cu utilaje de acelaşi
fel. In acest caz piesele de schimb se păstrează într-o singură magazie centrală.
*Depozitarea descentralizată- se foloseşte în cazul intrepriderilor cu multe secţii, cu utilaj
diferit. In acest caz, pisele de schimb se depozitează în magazii separate, ce conţin piesele
specifice fiecărui tip de utilaj uşurându-se astfel transportul şi depozitarea pieselor.
*Depozitarea mixta- este indicată în cazul intreprinerilor cu multe secţii, având însă utilaje
de acelaşi tip. In acest caz, piesele de schimb pentru utilajele comune se vor păstra în
magazia centrală a intreprinderii în timp ce în magaziile secţiilor productive se vor păstra
numai piesele pentru utilajele speciale.
26
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

In cazul depozitării descentralizate şi mixte, stocurile de piese de schimb din
magaziile secţiilor se completează de la magazia centrală a intreprinderii cu piesele uzate.
Aceasta se va face pentru a se putea studia uzura pieselor şi a se asigura coletarea acestora.
2.3.3 Utilajele şi tehnologia executării reparaţiilor.
a. Generalităţi.
La întocmirea unui proces tehnologic de reparaţie se are în vedere:
-tipul reparaţiei care trebuie executată (curentă, mijlocie sau capitală);
-felul şi gradul de complexitate a ansamblului şi subansamblurilor;
-numărul de agregate identice sau asemanatoare care urmează a se repara.
Pentru executarea unei reparaţii de bună calitate şi cu cheltuieli minime, trebuie să se
acorde o deosebită atenţie tuturor etapelor procesului tehnologic, indiferent de ponderea
lor în volumul total de lucrări ce trebuie executate.
In general, un proces tehnologic de reparaţie cuprinde ca principale etape:
-primirea agregatelor ,demontarea lui,curatirea si sortarea pieselor componente;
-executarea lucrărilor de recondiţionare a pieselor şi procurarea pieselor noi;
-asamblarea agregatelor;
-rodarea, încercarea, reglarea şi expedierea agregatelor.
In funcţie de numărul de agregate identice sau asemănătoare care urmează a se
repara, procesul tehnologic de reparaţie poate fi individual sau pe subansambluri.
Procesul tehnologic de reparaţie individuală se aplică atunci când numărul agregatelor
supuse reparaţiilor mijlocii sau capitale este mic (una sau câteva bucăţi).
Subansamblurile se demontează în piesele componente, curăţite şi spălate, după
care se supun unui control atent pentru constatarea defectelor şi a gradului de uzură.
Piesele cu importanţă mare sunt supuse unui control defectoscopic, după cum urmează:
-pentru constatarea defectelor superficiale, controlul cu lichide penetrante sau cu
pulberi magnetice;
-pentru constatarea defectelor interioare, control cu radiaţii penetrante (x sau y) sau cu
ultrasunete.
27
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

In urma controlului, piesele se împart în trei categorii (operaţia de sortare) bune, uzate
recondiţionabile sau uzate nerecondiţionabile.
Piesele bune- sunt depozitate, aşteptîndu-şi rîndul pentru ca toate lucrurile
pregătitoare ale reparaţiei să se termine.
Piesele uzate reconditionabile- li se întocmeşte tehnologia de recondiţionare,
alegându-se acele procedee de recondiţionare la care se prestează materialul din care sunt
confecţionate piesele şi configuraţia lor geometrică. Odată stabilită tehnologia de
recondiţionare, se trece la aplicarea ei.
Piesele uzate nerecondiţionabile- datorită gradului mare de uzură sau diferitelor
deteriorări (spărturi, fisuri, etc), nu mai pot fi utilizate. Pentru înlocuirea lor se poate
proceda în două moduri:
-se achiziţionează piese noi, identice (piese de schimb) din comerţ sau direct de la
intreprinderea care a fabricat utilajul;
-se execută în atelierele intreprinderii care face reparaţia piesei noi, pe baza desenelor
executate în cartea tehnică a maşinii reparate sau după proiecte întocmite pe baza pieselor
înlocuite şi a desenului de ansamblu al maşinii.
Prima cale se aplica în mod obişnuit pentru înlocuirea pieselor sau
subansamblurilor de uz general, tipizate sau standardizate (rulmenţi, motoare şi aparataj
electric, curele, lanţuri, reductoare).
Cea de-a doua cale se utilizează pentru înlocuirea pieselor unicate, mai ales atunci
când utilajul provine din import şi achiziţionarea unor piese de schimb de la firma
producătoare devine prea costisitoare. Separat, baţiul se supune unor operaţii asemănătoare
(curăţire, control, recondiţionare), după care este depozitat în vederea terminării, tuturor
operaţiilor de recondiţionare ale celorlalte piese. De obicei recondiţionarea baţiului este
cea care durează cel mai mult, şi atunci celelalte piese aşteaptă în depozite terminarea
recondiţionarii baţiului. Cînd toate piesele au fost recondiţionate sau procurate, se trece la
repararea ansamblului, încercarea, eroarea şi reglarea lui, după metodologia descrisă în
capitolele precedente. După finisarea lui definitivă, utilajul este predat beneficiarului
28
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

împreună cu documentele însoţitoare necesare, între care se află şi un certificat de garanţie
a utilajului reparat, valabil pentru o anumită perioadă de timp (6 luni, 1 an etc) sau durata
de funcţionare (1000h de funcţionre, 20.000 km parcurşi etc.), în funcţie de tipul utilajului
respectiv. In ceea ce priveşte execuţia propriu-zisă a reparaţiei, ea este realizată de către
echipe de muncitori specializaţi pe anumite tipuri de utilaje reparate. Dezavantajul acestui
proces tehnologic de asamblare constă în aceea ca durata de reparaţie a utilajului este
foarte mare. Practic, asamblarea utilajului nu poate fi determinată decît atunci cînd toate
piesele ansamblului au fost recondiţionate. De asemenea, din punct de vedere economic,
procesul este dezavantajos datorită staţionărilor pieselor recondiţionate.
Totuşi, acest tip de proces tehnologic poate fi înlocuit cu altceva atunci cînd este
necesară repararea unui număr foarte mic de utilaje. Procesul tehnologic de reparaţie pe
subansambluri se deosebeşte de procesul tehnologic de reparaţie individuală prin aceea că,
datorită numărului mare de utilaje reparate, este posibilă aplicarea metodelor de asamblare
pe posturi de lucru specializate sau în flux continuu. Se elimină în felul acesta staţionările
pieselor, ele trecând la montaj imediat ce au fost recondiţionate. In acest mod un ansamblu
nu se mai alcătuieşte din aceleaşi piese pe care le-a avut înainte, ci din alte piese,
aparţinând altor agregate identice aflate simultan în curs de reparare sau scoase din
depozite dintr-un stoc de rezervă. Pe măsură ce piesele uzate se recondiţionează, ele sunt
trecute în depozite, completând stocul de rezervă. Prin utilizarea acestui proces tehnologic
de reparaţie, durata reparaţiei este mult mai mică. In plus calitatea reparaţiilor efectuate
este mai bună, deoarece recondiţionarea pieselor se poate face pe utilaje perfecţionate, cu
scule, dispozitive şi verificatoare de bună calitate, care nu puteau fi justificate din punct de
vedere economic în cadrul procesului tehnologic de reparaţie individuală. Datorită marilor
avantaje economice pe care le prezintă procesul tehnologic de reparaţie pe subansambluri,
el a devenit baza de organizare a unor intreprinderi specializate de reparare a
automobilelor, a tractoarelor, a motoarelor, a locomotivelor, a vagoanelor, a maşinilor
agricole etc.
b. Primirea şi demontarea agregatelor.
29
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

După cum s-a arătat mai sus, repararea agregatelor se poate face în cadrul atelierelor
mecanic-şef ale intreprinderilor sau în intreprinderii specializate. In cazul în care reparaţia
se execută în cadrul intreprinderii careia îi aparţine piesele, primirea acestuia în atelierul
de reparaţii se face pe baza unor documente cu caracter intern întocmite de serviciul
mecanic-şef. Atunci cînd reparaţia se execută într-o altă intreprindere, la primirea
agregatelor pentru reparare se întocmeşte un proces-verbal de predare-primire în care se
specifică eventualele lipsuri sau starea pieselor.
După primirea agregatelor, în funcţie de tipul lui, se efectuează o spălare
exterioară, pentru a se uşura demontarea ulterioară. Prin utilajele mari (tractoare,
autocamioane etc) acest lucru se realizează pe rampe speciale, cu jet de apă. Utilajele mici
(motoare, compresoare, unele maşini-unelte) se spală local, cu cârpe sau perii, cu petrol
sau motorină, în vederea curăţării unor elemente de asamblare.
Inainte de demontarea utilajului, se situează, cu atenţie componentă lui, modul de
funcţionare şi tipurile de asamblări utilizate. Se caută apoi să se stabilească o ordine a
demontării, astfel încât să nu se producă deteriorarea pieselor componente. După aceste
lucrări pregătitoare, se trece la demontarea propriu-zisă. Se demontează la început acele
piese şi subansambluri care sunt uşor accesibile şi care impiedică accesul la alte
subansambluri. Pe măsură ce se face demontarea, piesele scoase se depozitează pe
categorii, pe sol sau pe stative, în lăzi de lemn sau în cutii metalice, astfel încât să se evite
lovirea sau deteriorarea lor. In cazul în care se demontează pentru prima dată un anumit tip
de utilaj, deci lipseşte experienţa într-o astfel de lucrare, se urmăreşte cu atenţie alcătuirea
maşinii, întocmindu-se schiţe cu poziţia pieselor. Acest lucru permite repararea cu uşurinţă
a utilajului la sfârşitul reparaţiei. Este bine ca piesele componente ale unui anumit
ansamblu sa se depoziteze separat. Unele piese a căror poziţie este mai greu de stabilit vor
fi însoţite de etichete cu numerele de ordine sau indicaţii de asamblare (ordinea în care se
montează piesele vecine,etc ). Pentru scoaterea subansamblurilor şi a pieselor grele din
baţiu se folosesc poduri rulante şi macarale. Acestea uşurează şi accelerează procesul de
demontare, asigurând totodată condiţiile cerute de protecţia muncii. La demontarea unor
30
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

piese ca mesele, saniile şi traversele maşinilor-unelte, motoarele autovehicolelor, etc,
trebuie să se prevină eventuala lor răsturnare în timpul ridicării. Arborii şi şuruburile
conducătoare lungi se protejează împotriva încovoierii în timpul demontării.
*Demontarea subansamblurilor – se face în mod diferit în funcţie de tipul
îmbinărilor utilizate.
*Demontarea îmbinărilor cu strângere – se face cu ajutorul pieselor hidraulice,
pneumatice, cu şurub sau cu cremalieră. Dacă îmbinarea respectivă nu poate fi demontată,
ca urmare a ruginirii pieselor, locul îmbinării se umezeşte cu petrol. Acesta pătrunzând în
jocul dintre piese, dislocă rugina şi unge piesele asamblate, astfel încât demontarea devine
mai uşoară. In cazul în care îmbinarea nu cedează se poate încălzi piesa exterioară la 100-
200°C şi prin dilatarea ei, ca urmare a măririi diametrului, demontarea devine mai uşoară.
Dacă nici în acest fel piesele nu pot fi reparate, se păstrează piesa care este mai greu de
executat si se distruge cealaltă prin taiere cu fierestrăul, strunjire sau alte procedee.
*Demontarea îmbinărilor cu şuruburi şi piuliţă – se face cu ajutorul aceloraşi scule
care au fost folosite şi pentru asamblare: chei, şurubelniţe, etc. Pentru a se evita
deteriorarea piuliţelor sau a capetelor şuruburilor se vor folosi chei potrivite pe
dimensiunea pieselor respective. Dacă îmbinarea nu cedează nu se va continua încercarea
de deşurubare deoarece, suprasolicitând aceste piese se pot rupe.
c. Curăţirea pieselor demontate.
După demontare, piesele sunt curăţite de unsoare sau de ulei, murdărie şi oxizi. Metoda
cea mai comodă şi mai productivă de curăţire este spălarea pieselor în petrol lampant sau
benzină. Pentru economisirea acestor substanţe, in ultimul timp, se folosesc cu rezultate
bune soluţiile chimice de degresanţi sau detergenţi. La spălarea pieselor cu benzină se
adaugă în această tetraclorură de carbon (până la 3%) care are rolul de a micşora
inflamabilitatea benzinei. Trebuie de avut în vedere faptul că degajările de clor, datorate
acestui adaos dăunează pieselor din cupru sau din aluminiu. Piesele mări se spală cu
ajutorul cârpelor înmuiate în petrol sau soluţii chimice. Pentru spălarea pieselor mici sau
mijlocii se pot folosi băi de spălare. Pentru prepararea bailor bazice,
31
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

se folosesc diferite reţete:
- 1 l apă, 7g sodă caustică, 11g sodă calcinată, 9g acid de fosfat;
- sodiu, 1,5g săpun verde;
- 1 l apă, 23g sodă caustică, 6g carbonat de sodiu, 3g sapun verde;
- 1 l apă cu 10g silicat de sodiu, 5g sodă caustică.
După spălarea chimică, piesele se spală cu apă fierbinte şi se usucă într-un jet de aer cald.
d. Constatarea defectelor şi sortarea pieselor.
După curăţirea şi spălarea pieselor, acestea se supun unui control pentru stabilirea
defectelor şi a gradului de uzură. Pentru a se face o apreciere corectă este necesar să se
cunoască, în detaliu, rolul funcţional şi condiţiile tehnice impuse pieselor examinate.
Piesele de importanţă mare (arbori cotiţi, biele, pistoane, roţi dinţate, axe ale cuţiilor de
viteză etc.) se supun unui control defectoscopic.
Controlul defectoscopic cu pulberi magnetice-se face prin întroducerea piesei
centrate într-un câmp magnetic, produs de o bobină sau de un jug magnetic, sau prin
trecerea unui curent electric de intensitate mare prin piesă.
Controlul defectoscopic cu lichide penetrante-decurge astfel: suprafaţa piesei,
degresată şi curăţată, se acoperă cu un strat subţire şi uniform de vopsea, foarte fluidă, de
obicei, de culoare roşie. Vopseaua se depune fluidităţii ei ridicate vopseaua pătrunde în
cele mai mici defecte de suprafaţă. După decurgerea unui anumit timp(10-15 min),
suprafaţa se curăţă de vopsea prin ştergere sau prin spălare şi uscare. In felul acesta,
vopseaua va rămâne numai în interiorul defectelor Pe suprafaţa piesei se depune apoi un
strat subţire de suspensie de caolină într-un lichid foarte volatil. După uscare, caolina
absoarbe din interiorul defectelor vopseaua astfel încât acestea vor fi puse în evidenţă prin
pete de culoare roşie pe un fond alb (ai caolinei). Metoda descrisă este cunoscută sub
denumirea de metoda coloririi sau metoda fluorescenţei. Printr-o acţiune îngrijită în partea
operatorului prin metodele descrise pot fi puse în evidenţă şi fisuri cu deschideri de
ordinul micronilor. Pe baza rezultatelor controlului visual,al masurarilor si al controlului
defectoscopic nedistructiv, piesele cercetate se împart în trei categorii:
32
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

-piese neuzate care merg la asamblare;
-piese uzate nerecuperabile care sunt trecute la fier uzat;
-piese uzate recuperabile destinate recondiţionării.
Piesele sortate sunt depozitate separate şi transportate la locul corespunzător situaţiei în
care se află.
e. Maşini, scule şi dispozitive folosite la lucrările de reparaţii.
Maşinile şi instalaţiile utilizate la reparaţii sunt, de obicei, identice cu utilajele folosite la
lucrările de asamblare. Totuşi există o serie de utilaje folosite în mod special la lucrările de
reparaţie. In general, utilajele în cadrul lucrărilor de reparaţii pot fi grupate în următoarele
categorii:
-masini-unelte universale folosite la prelucrarea prin aşchiere a pieselor (strunguri,
maşini de frezat, şepinguri, maşini de rectificat, maşini de găurit etc.);
-masini utilizate pentru demontarea şi montarea pieselor (piese hidraulice, pneumatice,
mecanice cu şurub sau cu cremalieră);
-maşini utilizate la execuţia lucrărilor de lăcătuşerie (maşini de pilit, de frezat, de
dăltuit, de răzuit, de polizat etc.);
-maşini şi instalaţii pentru recondiţionarea pieselor prin sudare, lipire, metalizare;
-maşini-unelte speciale utilizate la repararea utilajelor mari sau foarte mari. Aceste
maşini-unelte – de frezat, de găurit, de rectificat etc.- sunt asemănătoare maşinilor
obişnuite, însă au posibilitatea de a fi deplasate la locul în care se găseşte piesa ce urmează
a se prelucra: baţiul unei maşini-unelte foarte mari, sabota unui ciocan mecanic, baţiul
unui compresor etc. Lucrările propriu-zise sunt foarte diferite, în funcţie de tipul şi
complexitatea utilajelor reparate. In cadrul acestor lucrări se execută operaţii specifice
tipurilor de piese şi subansambluri din care este alcătuit utilajul.
f. Asamblarea utilajelor reparate. Lucrări de incheiere.
Asamblarea utilajului reparat nu prezintă deosebiri esenţiale faţă de aceeaşi lucrare
executată asupra utilajului nou, mai ales cînd reparaţia se execută în cadrul unei producţii
în serie (proces tehnologic de reparaţie pe subansambluri).
33
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

O atenţie deosebită se va acorda însă asamblării unicatelor, mai ales cînd gradul lor
de complexitate este foarte mare. Se va urmări ca recondiţionarea utilajului să se facă
identic stării iniţiale, fără să rămână piese nemontate sau greşit amplasate. Dacă la
demontare s-au notat poziţiile pieselor şi s-a făcut marcarea lor, atunci asamblarea va fi
considerabil uşurată. O remarcă specială priveşte rodajul, care poate fi scurtat, dacă
majoritatea pieselor vechi au fost utilizate fără recondiţionări.
La terminarea lucrărilor de încheiere (rodaj, încercări în mers în gol şi în sarcină),
se face predarea utilajului către beneficiar, cu care ocazie se întocmeşte un proces-verbal
de reparaţie în forma prezentată în capitolul anterior.
2.4 Modernizarea procesului tehnologic de reparaţie.
In cazul înzestrării cu întregul utilaj prescris, cu instrumentele de măsurat şi control
necesare, atelierele de sector pot executa reparaţiile planificate, curente şi mijlocii,
reparaţiile capitale şi confecţionarea pieselor de schimb urmând a fi efectuate în cadrul
atelierului central al intreprinderii:
1. Organizarea echipelor de reparaţii:
Organizarea echipelor de reparaţii este condiţionată de sistemul de reparaţii şi
întreţinere folosit. In construcţia de maşini, cel mai frecvent este folosit sistemul de
reparaţii eşalonat în tot cursul anului. In acest caz, este necesar un personal permanent,
specializat în lucrări de reparaţii.
Sarcinile echipelor de reparaţii sunt:
-inspectarea şi verificarea utilajului;
-executarea reparaţiilor pe ansambluri;
-montarea pieselor de schimb şi de rezervă în locul celor uzate.
Aceste lucrări se execută în timpul planificat, maşinile fiind scoase din serviciu pe durata
reparaţiei. Echipele de reparaţii trebuie să fie specializate fiecare pe repararea unui singur
tip de utilaj la care să se execute toată gama de reparaţii. Specializarea echipelor pe un
anumit tip de reparaţii prezintă urmatoarele avantaje:
-permite împărţirea personalului pe categorii de calificare;
34
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

-echipele îşi însusesc cu rapiditate metodele de lucru pentru operaţiile de reparaţii pe
care le execută, ajungând să lucreze cu maxim de randament.
Dezavantajele acestui sistem sunt:
-imposibilitatea de a se cunoaşte integral maşina şi comportarea ei;
-lista de răspundere personală pentru lucrările executate.
Specializarea echipelor pentru executarea reparaţiilor pentru un anumit tip de utilaj este de
preferat, deoarece dă posibilitatea echipei să cunoască amănunţit utilajul, având totodată şi
întreaga responsabilitate pentru lucrările efectuate.
2. Organizarea reparaţiilor în cazul cînd volumul lucrărilor de reparaţii este mare.
In cazul în care volumul lucrărilor de reparaţii este mare ca , de exemplu, repararea
motoarelor de tractoare, s-a dovedit că vechile metode de organizare bazate pe formarea
brigăzilor universale şi specializate pe subansambluri nu mai corespund cerinţelor actuale.
Acest lucru a impus ca în reţeaua atelierelor şi a intreprinderilor de reparaţii să se
întroducă urmatoarele metode de organizare:
- repararea pe posturi de lucru specializate pe ansambluri şi subansambluri;
- repararea industrială (pe banda) în flux continuu.
a) Metoda de reparaţii pe posturi de lucru specializate pe ansambluri şi
subansambluri - constă în aceea că totalitatea lucrărilor care formează procesul tehnologic
de reparare a unei maşini se împarte pe grupe de reparaţii. Fiecare grupă cuprinde toate
operaţiile ce se execută pentru repararea unui ansamblu sau pentru demontarea sau
montarea maşinii. Fiecare operaţie din cadrul unei grupe se repartizează între diferiţi
muncitori. Executarea lucrărilor se face la posturile de lucru specializate, care sunt dotate
cu utilajul şi documentaţia necesară.
Amplasarea posturilor de lucru se face potrivit schemei procesului tehnologic de
reparare a agregatelor. La repararea agregatelor după metoda posturilor de lucru
specializate pe ansambluri şi subansambluri, un rol important îl are graficul de succesiune
şi coordonare a operaţiilor. Pentru întocmirea graficelor se folosesc următorii indicii :
-volumul de lucrări pe posturi şi pe piese, sarcina de reparaţii pe zi, timpul de lucru pe zi,
35
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

ritmul de reparaţii pe piese, numărul de muncitori pe posturi şi total, durata necesară
pentru repararea pieselor şi frontal de reparaţii.
Indicii enumeraţiei se calculează cu următoarele relaţii:
S=NV (1)
S- sarcina de reparaţii pe zi, în h om;
N- numărul de piese (tractor) ce trebuie reparat pe zi;
V- volumul lucrărilor pe agregate, în h om;
r=T/N (2)
r- ritmul reparaţiilor, în h/motor;
T- timpul de lucru (8 h pe zi);
np=Vp/l (3)
np- numărul de muncitori pentru un post de lucru;
Vp- volumul de lucru pentru un post de lucru, în h om.
Aplicarea metodei de reparare pe posturi specializate pe ansambluri şi
subansambluri este condiţionată de o serie de muncitori tehnico-organizatorice. O mare
însemnatate în desfăşurarea procesului de reparaţii o are aprovizionarea la timp şi în
cantităţi suficiente cu piese de schimb şi materiale.
b) Metoda de reparaţii (pe bandă) în flux continuu- constă în aceea că întregul
proces tehnologic de reparare a maşinii este divizat pe operaţii sau grupe de operaţii.
Timpul necesar pentru executarea unei operaţii sau grupe de operaţii este egal cu timpul de
executare ai celorlalte operaţii din procesul tehnologic de reparaţii şi formează tactul
benzii.
Timpul de tact determină regimul de mişcare a benzii şi se determină prin relaţia:
rt=Ft/Q (4)
rt- timpul de tact;
Ft- fondul zilnic de timp;
Q- producţia zilnică, în bucăţi sau în seturi de piese (ansambluri);
Daca se cunoaşte timpul necesar pentru executarea unei reparaţii, atunci se poate stabili şi
36
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

necesarul de muncitori, şi anume:
n=Tp/rt (5)
n- numărul de muncitori;
Tp- timpul necesar pentru executarea unei reparaţii în h;
rt- timpul de tact.
Posturile de lucru specializate sunt dotate în mod corespunzător cu utilaj, stelaje,
bancuri, etc şi instrumente de măsurat şi se amplasează de-a lungul benzii, potrivit fluxului
tehnologic. Pentru trecerea la lucru pe bandă este necesar ca intreprinderile de reparaţii să
fie utilate în mod corespunzător, şi anume cu: maşini de spălat tip tunel, maşină de şlefuit
supape, maşină universală de aşezat lagăre paliere, scule pneumatice pentru ansamblare şi
maşini de ridicat şi transportat. Unităţile de reparaţii care au aplicat metoda de lucru pe
bandă şi au fost dotate cu utilaj corespunzător au devenit intreprinderi industriale cu grad
ridicat de organizare. Ca urmare a acestui fapt, costul reparaţiilor executate s-a redus într-o
măsură însemnată, iar productivitatea muncii a crescut considerabil.
2.5 Regimul de prelucrare şi normele de timp.
a. Organizarea procesului de reparaţie, fabricaţie şi recondiţionare trebuie să
satisfacă în condiţii optime cerinţele principale privind menţinerea capacităţii de luptă a
unităţii şi anume:
- planifcarea autovehiculelor în reparaţie să fie eşalonată judicios astfel încât să
asigure în permanenţă un coeficient de stare tehnică cât mai ridicat;
- timpul de imobilizare a autovehiculelor în reparaţii să fie cât mai mic posibil;
- calitatea reparaţiilor şi a produselor fabricate ( recondiţionare ) să asigure
autovehiculelor performanţele prevăzute şi fiabilitatea în exploatare;
- modul de desfăşurare a activităţii productive să permită ieşirea la alarmă a unităţii
de reparaţii în timpul prevăzut;
- procesul de reparaţie, fabricaţie, recondiţionare să fie cât mai economic, şi să se
realizeze cu un consum minim de materiale şi energie.
Organizarea procesului de reparaţie constă în stabilirea următoarelor elemente:
37
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

 fondul de reparat pe categorii de autovehicule şi feluri de reparaţii care în timp de
pace se determină pe baza planului de exploatare şi reparaţii iar în timp de război pe
baza calculului pierderilor probabile prin rulaj şi luptă.
 locul unde se află fondul de reperat sau raioanele probabile unde se prevăd cele mai
multe pierderi în operaţie şi măsurile de evacuare ce trebuie luate pentru ajungerea
autovehiculelor defecte la unităţile de reparaţie.
Formaţiunile militare care nu au în organică subunităţii de reparaţii, vor executa
întreţinerile tehnice şi reparaţiile curente la autovehiculele comune cu economia naţională
la unităţile de profil, pe plan local, contra cost.
În organizarea în care nu există asemenea posibilităţi, precum şi în cazul
autovehiculelor de tip militar, formaţiunile militare respective vor fi repartizate în asistenţa
tehnică altor unităţi militare din garnizoană sau garnizoane apropiate.
Unităţile militare care au în organică subunităţi de reparaţii, sunt obligate să acorde
asistenţa tehnică ( evacuării, mici reparaţii sau materiale ) oricărui autovehicul militar în
trecere prin garnizoană care a suferit o defecţiune şi nu poate să–şi continue misiunea.
Reparaţia se execută pe bază de comandă în care semnează delegatul unităţii beneficiare
sau conducătorul autovehiculului.
Unităţile de reparaţii îşi desfăşoară activitatea în atelierele fixe sau în raioanele de
adunare a tehnicii deteriorate. Alegerea raionului de adunare a tehnicii deteriorate se face
în funcţie de situaţia operativă, de teren şi de existenţa unor obiective economice
urmărindu–se următoarele:
 amplasarea în afara bătăii maxime a mijloacelor de foc ale inamicului;
 alegerea unor raioane, care să ofere condiţii de mascare, evacuare rapidă;
 posibilitatea folosirii personalului ne înrolat din fâşia acţiunilor de luptă;
 dispunerea şi lucrul unităţilor de reparaţii pe cât posibil în clădiri, ateliere;

38
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

 capacităţile de producţie de care se dispune şi posibilităţilor se iau în calcul: existentul
şi starea tehnică a forţelor şi mijloacelor de reparaţii organice, a celor primite ca
întărirea precum şi a celor puse la dispoziţie din economia naţională; gradul de
asigurare cu piese de schimb şi materiale; timpul de care se dispune; volumul de
manoperă necesar executării reparaţiilor; condiţiile metereologice; timp şi anotimp;
 sarcinile de producţie şi misiunile în operaţie ale unităţilor de reparaţie de care se
dispune, precum şi manevra acestor;
 măsurile ce trebuie luate în vederea reparării autovehiculelor ce depăşesc posibilităţile
şi competenţele proprii;
 raioanele de adunare a tehnicii deteriorate şi perioada în care unităţile de reparaţii
urmează să se instaleze pentru lucru în funcţie de strângerea fondului de reparat;
 modul de transmitere a ordinelor către unităţile de evacuare şi reparaţii şi de raportare a
datelor de către acestea la serviciul tehnic.
Ordinea executării reparaţiilor se stabileşte de şeful serviciului tehnic în colaborare
cu locţiitorul comandantului şi şefii de armă ( servicii) pe baza hotărârii comandantului în
raport de misiunile unităţilor şi starea tehnică a autovehiculelor şi este comunicată şefului
unităţii productive prin dispoziţiunile tehnice.
Se repară în primul rând autovehiculele cu volum mic de lucrări, acordându – se
superioritate autovehiculelor care participă direct la luptă şi intră în calculul raportului de
forţe, celor care asigură conducerea trupelor, precum şi celor care există în cantităţi mici în
înzestrare.
b.Normele de reparaţii
Normativele de reparaţii stabilesc elementele regimului de reparaţii, consumul de materie
şi piese de schimb, precum şi finanţarea executării reparaţiilor.
1. Elementele regimului de reparaţii sunt:
-complexitatea reparaţiilor;
-durata reparaţiilor;
-numarul orelor de lucru manuale si de masina necesare executarii reparatiilor;
39
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

-ciclul de reparaţii;
-structura ciclului de reparaţii;
-durata de funcţionare a maşinii între două reparaţii.
2. Stabilirea consumului de materie pentru executarea reparaţiei.
Consumul de materiale pentru efectuarea reparaţiilor trebuie să se stabilească anticipat în
vederea întocmirii planului de aprovizionare cu materiale. Consumul exact de materiale se
stabileşte însă după demontarea maşinii în vederea reparaţiei, cu care ocazie se întocmeşte
o fişă de constatare, în care se trec piesele ce trebuie reparate şi materialele necesare, cu
dimensiuni şi calităţi.
3. Stabilirea necesarului de piese de schimb în vederea executării reparaţiilor.
Pentru a se reduce timpul necesar reparării maşinilor, este de dorit să se formeze un stoc de
piese de schimb (gata confecţionate), care să înlocuiască fără prelucrare, pe cele mai uzate.
In funcţie de durata lor în serviciu, piesele ce se înlocuiesc se împart în:
-piese de rezervă;
-piese de schimb.
* Piesele de rezervă se caracterizează prin aceea că durata lor în serviciu este aproximativ
egală cu durata de funcţionare a maşinii între două reparaţii curente. Piesele a căror durată
de serviciu este mai mare decât intervalul dintre reparaţii curente, precum şi cele care se
comandă pe baza foilor de constatare, se numesc piese de schimb. In grupa pieselor de
rezervă intră şi piesele ce se înlocuiesc în caz de accident. Pentru a se stabili stocul de
schimb din magazine, trebuie să se ţină seama de cantitatea maximă şi minimă de piese ce
va sta la dispoziţia atelierului de reparaţii. Pe măsură ce stocul de piese scade în urma
consumului, acesta se va completa până la atingerea cantităţii maxime. Stocul minim de
piese de schimb Smin se poate calcula cu relaţia:
Smin=Nl*T (6)
în care:
Nl- norma lunară a consumului de piese;
T- durata necesară pentru confecţionarea pieselor de schimb, în vederea completării
40
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

rezervei până la schimb Nmin şi stocul maxim. Norma pentru stocul minim de piese de
schimb Nmin şi stocul maxim de piese de schimb Smax se poate calcula cu relaţia:
Nmin=Smax-A (7)
Smax=Smin+N (8)
în care:
A- este numărul de piese ce se găsesc în magazine până în momentul completării rezervei;
N- cantitatea normală de piese.
Normele stabilite prin calcul asigură o rezervă suficientă de piese numai în cazul în care
ciclul de reparaţii este respectat, iar consumul de piese este uniform.
4. Costul reparaţiilor.
Costul reparaţiilor reprezintă suma tuturor cheltuielilor cu reparaţii şi se obţine cu relaţia:
Ct=Cm+Cmp+Cps+R+T (9)
în care:
Ct- este costul total al reparaţiilor;
Cm- costul materialelor;
Cmp- costul manoperei (manuale şi la maşina);
Cps- costul pieselor de schimb;
R- cheltuieli de regie;
T- diferite taxe şi impozite.
Pentru a stabili costul reparaţiilor, se întocmeşte anual, de către serviciul
mecanicului-şef, normarea tuturor lucrărilor de reparaţii, pentru utilaje care trebuie
reparate în cursul unui an. Pe baza acestor date se întocmeşte planificarea financiară a
reparaţiilor. Cheltuielile cu reparaţii curente şi mijocii se suportă din fondul destinat
producţiei, iar reparaţiile accidentale mari, din fondul reparaţiilor capitale.

41
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

2.6 Schema procesului tehnologic de reparaţie a agregatelor.
Primirea
maşinei în
reparaţie

Spălarea şi Demontarea Demontarea
curăţarea maşinei maşinei pe agregatelor pe
agregate mecanisme

Demontarea
mecanismelor pe
piese

Spălarea şi
curăţarea pieselor Depozitarea
la metal uzat

În stare Sortarea În stare
bună pieselor defectată

Depozit de
piese de Repararea
rezervă pieselor

Asamblarea
mecanismelor

Asamblarea
agregatelor

Testarea Montarea Testarea
agregatelor maşinei maşinei

Eliberarea
maşinei din
reparaţie

Fig. 2.1 “Schema procesului tehnologic de reparaţie”.

42
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

2.7 Fiabilitatea autovehicolelor militare şi legitatea uzării agregatelor.
2.7.1 Indicile de bază a fiabilităţii.
Fiabilitatea este proprietatea obiectului de a îndeplini funcţiile stabilite păstrînd în
timp valorile indicilor de exploatare determinate în limitele stabilite care corespund
regiumurilor şi condiţiilor de utilitate.
Siguranţa funcţionării – lucrul pe parcursul unui interval de timp sau a unui volum de
lucru.
Durabilitatea – proprietăţile obiectului de a păstra capacitatea de funcţionare a
obiectului.
Starea critică – se determină dacă exploatarea acestuia este imposibilă neconvinabilă,
precum este scăzută eficacitatea folosirii sau nu se respectă securitatea la practică.
Starea bună de funcţionare – este starea obiectului la care acesta corespunde tuturor
cerinţelor.
Starea defectă – obiectul care nu corespunde măcar la una din cerinţele stabilite în
documentaţia tehnică.
Refuz – eveniment care constă în dereglarea funcţionării bune a obiectului ţi nu poate
permite exploatarea lui ulterioară.
Avarie – eveniment ce constă în dereglarea funcţionării bune în urma acţiunilor
exterioare care depăşesc nivelul cerinţelor stabilite din documentaţia tehnică.
Pentru aprecierea fiabilităţii obiectelor pentru timpul total de serviciu şi pentru
exploatare se folosesc indici cantitativi a fiabilităţii. Indicii cantitativi dau posibilitate de a
argumenta regimul de întreţinere tehnică şi reparaţie, precum şi normele de asigurare cu
piese de schimb, scule şi accesorii.
Obiectele nereparabile funcţionează pînă la primul refuz iar cele reparabile pot să
aibă mai multe refuzuri in timpul exploatării. Pentru prelungirea fiabilităţii se foloseşte
conservarea pieselor şi agregatelor.
După metoda de conectarea rezervei avem două tipuri :
- prin înlocuire;
43
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

- permanentă.
La rezervarea permanentă a pieselor se unesc cu cele de bază, se află în aceleaşi
condiţii egale, la producerea şi exploatarea obiectelor. Cerinţele de fiabilitate se bazează pe
principiile economiei, destinaţiei şi condiţiilor în care vor fi exploatate.
Obiectele care se află în exploatare trebuie să aibă o fiabilitate şi durabilitate
optimală. Sub aspectul economic se înţelege un raport între cheltuieli de fabricare şi
exploatare.

FACTORII

Clasificarea specialiştilor
Org. întreţinerii tehnice
Org. folosirii maşinilor

Respectarea regulilor de
exploatare a maşinilor
OBIECTIVI SUBIECTIVI
Condiţii de întreţinere
Procese de învechire

Condiţiile climaterice

Condiţiile de păstrare
Acţionarea mecanică
Condiţiile de drum
Regimul de lucru

INTERNI EXTERNI
Procese de uzare

Mediul abraziv

Din vina specialiştilor şi
şoferilor fară experienţă au loc
20-30%de defecţiuni

Fig. 2.2 „Factorii ce influentează asupra stării tehnice”.
2.7.2 Activităţile tehnice şi organizaţionale pentru menţinerea siguranţei
tehnicii militare.
Pentru menţinerea fiabilităţii maşinilor în timpul exploatării în armată este necesar
de a îndeplini un şir de activităţi organizaţionale şi tehnice cu scopul maximum de
micşorat refuzul şi apariţia lor prin surprindere.

44
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

Activităţile organizaţionale:
 Perfecţionarea activităţii organizaţionale ÎT şi tehnologiile;
 Planificarea operativă şi de perspectivă a folosirii şi ÎT a maşinilor;
 Crearea condiţiilor optimale de exploatare a maşinilor militare;
 Evidenţa şi analiza defecţiunilor şi refuzurilor maşinilor, neajunsurilor în ÎT ,
încălcărilor în folosire;
 Controlul după îndeplinirea regulilor de exploatare a tehnicii militare;
 Completarea la timp cu piese de schimb şi accesorii;
 Asigurarea cu documentaţia tehnică, instrucţiuni, recomandări;
 Ridicarea calificării şoferilor, specialiştilor, ofiţerilor din serviciul tehnic.
Activităţile tehnice:
 Executarea calitativă şi la timp a ÎT zilnice în dependenţă de condiţiile reale a

folosirii şi păstrării acestora în stare de funcţionare;
 Diagnosticarea calitativă şi la timp a stării tehnice a agregatelor şi maşinilor;

 Menţinerea nivelului înalt a fiabilităţii maţinilor, prin implimentarea mijloacelor

moderne în procesul tehnologic la ÎT;
 Folosirea carburanţilor şi lubrifianţilor reglementaţi, precum şi materialelor de

exploatare în conformitate cu condiţiile de exploatare şi construcţiei maşinilor;
 Menţinerea regimurilor stabilite de sarcină şi viteză;

 Prognozarea refuzurilor şi defecţiunilor (statistică şi instrumentală);

 Automatizarea proceselor de ÎT şi reparaţie a autovehicolelor militare.

În legătură cu aceea că fiabilitatea maşinilor se implimentează în timpul proiectării
completării, misiunea principală a specialiştilor în exploatare constă în
alegerea metodelor de exploatare care o să permită funcţionarea bună a autovehicolelor
militare.
2.7.3 Cauzele şi clasificarea defecţiunilor agregatelor maşinilor .
În timpul exploatării maşinilor proprietăţile lor nu rămin aceleaşi astfel are loc
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie

45
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

uzarea şi apoi defectarea pieselor. Scăderea lucrului maşinilor se manifestă:
- scăderea proprietăţilor dinamice;
- consumul mărit a carburanţilor şi lubrifianţilor;
- înrăutăţirea pornirii motorului;
- apariţia bătăilor, zgomotului ş.a.
Dacă se încalcă regimul de exploatare, ÎT nu se face la timp, păstarea este incorectă, atunci
se observă suprauzarea pieselor şi agregatelor ce deseori provoacă ieşirea din funcţie
înainte de termen a maşinilor în întregime sau apariţia unor defecţiuni sau refuzuri.
Cauzele tehnice a refuzurilor şi defecţiunilor pot fi urmatoarele:
 uzura pieselor;
 uzura de oboseală;
 deformaţiile plastice;
 depuneri diferite pe piese şi instalaţii;
 dereglarea în ansamble a agregatelor şi instalaţiilor.

REFUZ
Prin surprindere

După cauza După modul După modul După modul de
De exploatare
De proiectare
De fabricare

Complicate

apariţiei de acţionare de complicare manifestare
Complete

Treptate
Parţiale

Simple

Fig. 2.3 “Tipurile de refuzuri”.
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie

46
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

Din momentul întrării maşinilor în exploatare şi începutul funcţionării agregatelor a ei se
începe uzarea lor, uzura reprezintă un fenomen firesc şi inevitabil, dar nu întîmplător.
Procesul de uzare este exprimat prin următoarele indice:
o uzare absolută;
o viteză de uzare;
o intensitatea de uzare;
o rezistenţa la uzare.

U(l)

l

Fig. 2.4 „Legitatea uzării”.
U(l) – intensitatea uzării
V(l) – viteza uzării
Graficul în procesul de uzare a pieselor în dependenţă de rulaj are următoarele
caracteristici:
- caracteristica funcţiei U(l) este o curbă rescătoare monotonă;
- procesul de uzare a piesei este neîntrerupt;
- curba uzării are 3 sectoare caracteristice
I. Sector : O – l-rod (uzarea este mărită din cauza că piesele sunt noi şi are loc
schimbări în micro şi macro geometrie a lor).
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 2 Procesul tehnologic de reparaţie

47
reparaţie a prizelor de putere la la secţia agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

II. Sector : l-rod – l-lim (lucrul normal al mecanismului, viteza de uzare este constantă
şi egală cu intensitatea de uzare U(l)=V(l)).
III. Sector : l-lim – l-av (sector de lucru avariat, uzura este supra limitată, maximală)
dacă numărul de refuzuri creşte, piesa necesită o reparaţie capitală sau înlocuire.

Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie

48
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

3.1 Aprecierea gradului pregătirii tehnice a secţiei de agregate.
Determinăm gradul pregătirii tehnice a secţiei de agregate după datele iniţiale şi
următoarele normative luate:

Z ec
KÒ  (10)
Z c
unde: Z c - Numărul zilelor în ciclul, zilele
Z c  Z ec  Z sc , zile (11)

unde: Z sc - numărul zilelor de staţionare la ÎT şi reparaţii în ciclul, zile.

Z sc  Z rk  Z rc  Z IÒ 2 zile (12)

unde: Z rk - zilele de staţionare în reparaţii capitală, zile;
Z rc - zilele de staţionare în reparaţii curente, zile;
Z IÒ 2 - zilele de staţionare la ÎT-2, zile.

Z rk  Z sbr  Z depl zile (13)

unde: Z sbr - zilele de staţionare în baza de reparaţie, zile;
Z depl - zilele de deplasare a autovehiculului la reparaţia capitală şi înapoi, zile (la lipsa

datelor se primeşte 10% de la Z sbr ). Este primită ca Z sbr  20 zile .
Z depl  0,1 Z sbr  0,1 20  2 zile (14)

49
Z rk  Z sbr  Z depl  20  2  22 zile (15)

Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

src Prk Ê IL
Z rc  (16)
1000
unde src - staţionarea efectivă în reparaţii curente, 1000
zile
кm
;

Ê IL - coeficientul, care este luat în viguoare până la 30% de reparaţii curente care se
execută în timpurile interlunare a autocamionului şi va fi egală cu 0,7.

sIÒ 2 1000 zile
src  sIÒ
n
 RC
 , 1000кm (17)
PIÒ 2

n
sIÒ zile
unde:  RC
- staţionarea conform normativelor la ÎT şi RC, 1000кm
;

sIÒ 2 - staţionarea efectivă la ÎT-2, 1000
zile
êì
zile
egală 1 1000кm

11000
src  0,35   0,19 1000
zile
кm
(18)
6300

0,191233750,7
Z rc   17 zile (19)
1000

sIT  2 Prk
Z IT  2  zile (20)
1000
50
sIT  2  sIÒ
n
 RC
 s RC
 0,35  0,19  0,16 zile
1000кm
(21)

Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

0,16123375
Z IT  2   18zile (22)
1000

Z ec  Z rk  Z rc  Z IT  2  22 17 18  57 zile (23)

Z c  720  57  777 zile (24)

Z ec 720
KÒ    0,92 (25)
Z c 777
3.2 Aprecierea gradului utilizării secţiei de agregate.
Z la
U    T  KU , unde (26)
365
Z la - zilele de lucru ale automobilelor în an;
KU - coeficientul care reprezintă diminuarea folosirii automobilului din motiv de
exploatare KU = 0,93-0,97.
III.3 Determinarea numărului de specialişti la secţia de agregate.

Determinarea numărului tehnologic a specialiştilor:
T
Rt= F (27)
LM

omh
unde : T-volumul anual de lucru, 1000

FLM-fondul anual de locuri de muncă, ore
FLM=Ts*(Zc-Zl-Zs)-ZAJ.S*1 (28)

51
unde : Ts-timpul de lucru a schimbului Ts=8
Zc-zille calendaristice pe an, (365)
Zl-zile libere pe an
Zs-zile de sărbatoare pe an, (9 zile)
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

ZAJ.S-zile în ajun de sărbatoare, (6 zile)
FLM=8*(365-52-9)-6=2426; ore
2210
Rt= 2426  0,9  1 ; om

Determinarea numărului după state a specialiştilor:
T
Rs= F (29)
PL

unde : FPL-fondul productiv a meseriaşului pe an, ore
omh
T-volumul anual de lucru, 1000

FPL=FLM-tcon-tm (30)
unde : tcon-timpul de aflare în concediu, ore
tm-timpul pierdut cauzat de întîrziere (lipsă) motivată, ore
tm=0,04*(FLM-tcon) (31)
unde : tm-timpul pierdut cauzat de întîrziere (lipsă) motivată, ore
tcon-timpul de aflare în concediu, ore
tcon=Zcon*Ts (32)
unde : Zcon-zile pentru concediu, 18 zile
TS-timpul schimbului, ore
Tcon=18*8=144 ore
Tm=0,04*(2426-144)=91 ore
FPL=2426-91-144=2191 ore
2210
Rs= 2191  1 om

III.4 Determinarea categoriei de calificare a specialiştilor.

52
T1 *C
Tt= (33)
100

unde : C-procentele tipului dat de lucrări
T-volumul de lucru la sector pe obiect
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

Tabelul 3.1 “Lucrările efectuate”.
Tipurile de lucrări C% Tt Rt; calculat Rt;rezultat
Tăblărie 0,9 424 0,2 1
Sudare 3,8 1786 0,7 1
∑ 4,7 2210 0,9 1
0,9 * 46999 omh
Tt=  424
100 1000
3,8 * 46999 omh
Tt=  1786
100 1000
Tt
Rt= F , (34)
PL

unde : Tt-volumul lucrărilor a tipului dat de lucrări.
FPL-fondul productiv anual a timpului la un loc de muncă la un schimb de
lucru, ore
424
Rt= 2426  0,2 ; om/h
1786
Rt= 2426  0,7 ; om/h

3.5 Determinarea periodicităţii reparaţiilor.
a) Calculul periodicităţii întreţinerilor tehnice.

PIT  PÎIT
n  К  К , кm,
1 3 (35)

unde : PITn - periodicitatea normativă a tipului de întreţinere tehnică;

К1 - coeficxientul, care include categoria şi condiţiile de exploatare;
К3 - coeficientul, care include condiţiile climaterice a mediului ambiant.

53
PIT 1  PIT
n
1
 К1  К3  2000 0,7  0,9  1260кm
(36)

PIT 2  PITn 2  К1  К3  10000  0,7  0,9  6300кm
(37)

b) Calculul rulajului până la prima reparaţie capitală.
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

PRK  PRK
n  К  К  К , кm,
1 2 3 (38)
Unde:
n - normativul rulajului până la prima reparaţie capitală ,km (Ordinul MARM 158);
PRK
К2 - coeficientul, care este luat în consideraţie tipul, modificarea şi organizarea
lucrărilor a garniturii auto.

PRK  PRK
n  К  К  К  200000 0,7 1 0,9  126000кm
1 2 3
(39)

c) Calculul rulajului până la a doua reparaţie capitală sau casare.
În corespundere cu dispoziţiunea despre „Întreţinerea tehnică şi reparaţia
garniturilor auto” rulajul până la a doua reparaţie capitală trebuie să fie nu mai puţin de
80% de la rulajul de la prima reparaţie capitală.

k  80%  L
PRK  126000  0,8  100800км (40)
RK

d) Calculul rulajului mediu până la reparaţia capitală.

K
RM 
А f PRK  P c PRK
PRK , кm (41)
Аcs
unde : Àf - cantitatea autovehiculelor care nu a trecut reparaţia capitală;

54
Àc - cantitatea autovehiculelor la care au fost executate reparaţiile capitale.
K
RM 
А f PRK  Аc  PRK 215126000 25100800
PRK   1233
Аcs 240
e) Corectarea rulajului până la reparaţia capitală şi periodicităţii întreţinerilor
tehnice.

 Corectarea rulajului până la ÎT-1

PIT 1 1260
r1   5 (42)
Prm 255
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

/
PIT 1
 r1  Prm  5  255  1275кm (43)

 Corectarea periodicităţii ÎT-2

PIT  2 6300
r2  /
 5 (44)
PIT 1 1260

PIТ/  2  r2  PIТ/ 1  5 1260  6300км (45)

 Corectarea rulajului până la reparaţia capitală

RM
PRK 123375
rRK  /   19,58 (46)
LÒÎ  2 6300
/ n
PRK  PIТ/ 2  19,58  6300  123375кm (47)
RK
Calculul periodicităţii ÎT şi a rulajului între reparaţii, км.

55
Tabelul 3.2 “Calculul periodicităţii ÎT la URAL-4320”.
Marca
autocamionului
Prm PIÒ1 PIÒ 2 PRK
URAL-4320 255 1260 6300 123375

f) Calculul întreţinerilor tehnice într – un ciclu.
Ciclul este denumit rulajul autovehiculului de la începutul exploatării până la reparaţia
capitală.
 Calculul cantităţilor necesare de verificăti tehnice zilnice într-un ciclul, se calculează
după relaţia:

Rrc 123375
NVT    484  Z et (48)
Rrm 255
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

 Calculul cantităţii necesare de ÎT-2 pentru un ciclu

 PRK  123375
N IÒ 2    1  1  18,58 (49)
 P IÒ 2  6300
 Calculul cantităţii necesare de ÎT-1 pentru un ciclul

 1 N IÒ 2  
PRK 123375
N IÒ1  19,58  78,33
PIÒ1 1260
(50)

3.6 Determinarea utilajului tehnologic necesar.

56
Fig. 3.1 “Set de instrumente pentru lăcătuş”
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

57
Tabelul 3.3 “Utilajul tehnologic”.
Dimensiunele Supraf Puter
Nr. Tipul Canti
Denumirea şi gabaritele în aţa ea
d/o Modelul tatea
plan m2 кVt
Standul pentru verificarea şi reglarea
1 КDС 0 500х605 1 0,3
unghirilor de amplasare a roţilor.
Rigla specială pentru verificarea ungiului
2 ПСК-ЛГ ----- 2 -----
de convergenţă a roţilor autovehiculului.
Manometrul pentru verificarea compresiei
3 К 52 360х65 1 -----
în cilindrii motorului.
СТМ
4 Standul pentru verificarea frânelor 3000х680 1 2.04 17
6000
5 Dispozitiv de testare a motoarelor. МТ 5 630х425 1 0.26 100
Dispozitiv pentru verificarea
6 Carat-4 mobil 1 -----
carburatoarelor.
Dispozitiv pentru curăţarea şi verificarea
7 Э-203.0 215х180 1 -----
bugiilor.
Dispozitiv pentru verificarea şi reglarea
8 unghiliu de aprindere a instalaţiei de Э-243 235х56 1 -----
aprindere.
Standul pentru verificarea instalaţiei
generatoare, releului – regulator,
9 Э-242 800х1000 1 0.8 20
demarorului şi a pieselor echipamentului
electric extrase de pe autovehicul.
Dispozitiv pentru verificarea
10 Э107/П9 170х115 1 -----
acumulatoarelor.
Instalaţie pentru verificarea
11 К-465М 720х568 1 0.4
servomecanismului direcţiei.
12 Manometrul МТА-2 mobil 1 -----
Dispozitiv pentru verificare şi reglarea
13 К-310 900х730 1 0,65
luminelor în faruri.
Dinamometrul - pentru verificarea jocul
14 К-524 363х115 1 -----
sumar a volanului.
15 Complet de cheii torţionale 1.46.05.89 ----- 2 -----
16 Complet de şurubelniţe 13С-550 ----- 3 -----
17 Cleşte ----- ----- 4 -----
18 Complet de chei pentru piuliţe. И-153 335х160 3 -----
19 Masa lăcătuşului. В-1 1200х700 2 0,84
20 Dulap pe perete pentru utilaje. ----- 500х500 2 -----
21 Stingător ОХЛ-10 GОSТ16095-76 3 -----
22 Ladă cu nisip ----- 1000х800 1 0,8
0.1-0.3-
23 Ladă pentru resturi 500х500 1 0,25
000-01
Total suprafaţa în plan 6,34
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

58
3.7 Calculul suprafeţei sectorului de reparaţie a agregatelor.
a) Calculul numărului de sectoare specializate pentru diagnosticare.

VD1  К Î
ND  D
, (51)
Z ST  N SM t T M SM  КU
unde:

VD 1 - volumul complex de lucru la diagnosticarea anuală;
К Î - coeficientul de încărcare ne egală a sectoarelor;
D - numărul zilelor lucrătoare la sectoarele specializate de diagnosticare complexă,
Z SM
zile;

N SM - numărul turelor în sectorul de diagnosticare complexă;
tT - periodicitatea turei, ore;
M SM - cantitatea medie de muncitori care lucrează în acelaşi timp la sector;
КU - coeficientul de utilizare a timpului de muncă.
VD 1  К Î 38681,09
ND    1buc
D
Z ST  N SM t T M SM  КU 2558120,9

b) Calculul suprafeţei de producere.

S  КR  n  fа , (52)

unde: К R - coeficientul, luat în consideraţia la relaţia suprafeţei încăperii şi a suprafeţei
ocupate de autovehicule în plan (de la 4,5 până la 5). Amplasarea depinde de sectoarele şi
utilajul avut la dispoziţie. Indicii mai mici sunt utilizaţi la amplasarea sectoarelor sub
unghiul de 90о de la axa trecerilor;

59
n - numărul sectoarelor;
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

f а - suprafaţa autovehiculului în plan, m . 2

Stot  S  Sut , (53)

unde Sut - suprafaţa utilajului, ocupând suprafaţa utilă.

S  К R  n  f а  4,6 119,4  89,24m2
Stot  S  Sut  89,24  6,34  95,6m2

3.8 Fişă tehnologică a secţiei de agregate.
Tabelul 3.4 “Fişa tehnologică”.
Nr.
opera Nr. de Denumirea operaţiunii şi a Dispozitive Instrum Condiţiile tehnice
ţiunii trecere trecerii. şi utilaje entul
Verificarea jocului sumar a
1 volanului.
1.1 De pornit motorul şi de lăsat ca să
funcţioneze la rotaţii mici.
1.2 Cu ajutorul volanului de îndreptat
roţile înainte.
1.3 De fixat săgeata de direcţionare a
dispozitivului pe volan.
1.4 De fixat măsurătorul dispozitivului
pe coloana volanului.
1.5 Cu ajutorul manetei dinamometrice Dinamomet La funcţionarea
a dispozitivului de rotit volanul în rul pentru motorului jocul sumar
stânga cu un efort nu mai mare de verificarea nu trbuie să mărească
1kg până la momentul, când el nu cursei 15о
va mări indicaţiile menţionate. volanului
Amplasarea săgeţii de direcţionare
1.6 a dispozitivului la zero.

60
Cu ajutorul manetei dinamometrice
a dispozitivului de rotit volanul în
1.7 dreapta cu un efort nu mai mare de
1кг până la momentul, când el nu
va mări indicaţiile menţionate.
Aprecierea conform sectorului
1.8 dispozitivului jocul sumar a
volanului în grade.
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

Continuarea tabelului 3.4
2 Verificarea direcţiei în cazul Efortul nu trebuie să fie
coeficientul de aderenţă mărit. mai mare de 6 кg. În
2.1 Rotind volanul de amplasat roţile cazul, în care efortul este
directoare pe direcţia de deplasare Dinamom mai mare este necesar de
înainte. etrul reglat jocul liber în
2.2 Cu ajutorul manetei dinamometri pentru sectoarele dinţate a
ce a dispozitivului, de rotit volanul verificare mecanismului de direcţie
la maxim în orice direcţie. a cursei
2.3 De măsurat efortul după scara volanului
dispozitivului.
3 Verificarea nivelului uleiului în
rezervorul de ulei.
3.1 Deşurubaţi piuliţa de fixare a
capacului rezervorului şi de extras Nivelul uleiului trebuie să
capacul. fie conform indicaţiilor pe
3.2 De măsurat nivelul uleiului în rezervor.
rezervor şi la necesitate de
alimentat în rezervorul de ulei.
4 Verificarea presiunii uleiului în
magistrala de ulei.
4.1 De amplasat între pompă şi Presiunea trebuie să fie nu
furtunul de presiune înaltă triplul mai puţin de 65 кg/сm2.
cu manometrul şi robinet. În cazul în care la
închiderea robinetului
presiunea este mai mare,
4.2 De rotit roţile directoare în orice
Triplul cu defecţiunea este în
direcţie până la refuz.
manomet mecanismul de direcţie,
rul dacă se micşorează este
difect pompa. În cazul
4.3 De deschis robinetul. când robinetul este închis
presiunea cu toate că se
4.4 De urmărit după indicaţiile va mări, nu va fi mai mică
manometrului la presiunea de 60 кg/сm2, ne arată la
uleiului. difectarea ambelor piese.
5 Verificarea mecanismului de
direcţie

61
5.1 De amplasat roţile directoare
pentru deplasarea pe linioe
dreaptă, în aşa mod ca volanul să
aibă poziţia mediană.
5.2 De extras tija longitudinală a
direcţiei.
5.3 De rotit de maneta dispozitivului Dinamom
dinamometric volanul mai mult etrul Efortul trebuie să fie
decât 2 rotaţii. pentru în limetele
5.4 De extras indicaţiile de pe sectorul verifica 55-1,35 кg
dispozitivului. rea
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

Continuarea tabelului 3.4
5.5 De rotit de maneta dispozitivului cursei
dinamometric volanul la ¾ -1
volanului
rotaţii de la poziţia menţionată Efortul trebuie să fie
mai sus în altă direcţie. în limetele
5.6 De extras indicaţiile de pe 1-2,3 кg
sectorul dispozitivului.
5.7 De rotit de maneta dispozitivului Efortul asupra volanului
dinamometric volanul până la trebuie să fie în limetele
ieşirea în poziţia mediană. 0,8-1,15 кg mai mult ca
5.8 De extras indicaţiile de pe cel menţionat, dar nu mai
sectorul dispozitivului. mare de 2,8кg

3.9 Măsurile tehnicii securităţii la secţia de agregate.
Regulile de bază privind respectarea măsurilor tehnicii securităţii la repararea prizelor de
putere a transmisiei principale:
Fiecare muncitor, ce efectuează reparaţia agregatelor trasmisiei principale, trebuie
să fie bine instructat şi ferm să cunoască regulile tehnicii securităţii. Managementul
personalului atelierului (secţiei, uzinei) trebuie permanent să urmărească despre
funcţionarea bună a utilajului, inventarului, instrumentelor, să instruiască muncitorii, să
efectuieze controlul îndeplinirii regulilor tehnicii securităţii şi protecţia muncii.
Categoric este strict interzis următoarele acţiuni:
 Blocarea locului de muncă nearanjînd pe rafturi, poliţe şi pe suporturi agregatele,

nodurile şi piesele; trasportarea agregatelor, nodurilor şi pieselor voluminoase cu
ajutorul utilajului de ridicare-transportare fară de minere special destinate; să

62
lucreze în cazul cînd pe podea a avut loc scurgeri de ulei; să înceapă demontarea
(montarea) agregatelor care nu sunt fixate bine pe standuri, suporturi ş.a.
 Să efectuieze demontarea (montarea) ambreiajului fară de folosirea mijloacelor
special destinate în acest scop; să lucreze cu instrumente şi alt inventar defectat sau
folosirea lor în alte cazuri decit în cele preconizate; deşurubarea piuliţelor cu
ajutorul ciocanului sau prin alte metode decît cele necesare.
 permisiunea de a lucra la standuri de testare, echipamente de sudură, maşini unelte,
electrice şi pneumatice, unelte şi accesorii, persoanele care nu îşi cunosc dispozitiv
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

şi reguli de utilizare, nu a primit o pregătire specială sau instructajul necesar, şi după
care este întărit utilajul dat.
Toate standurile de testare a agregatelor trebuie să dispună de împămîntare,
convenabil situate dispozitivele de pornire, ce va asigura deplina securitate a personalului
de serviciu. Locuri de muncă în standuri şi banchetă trebuie să fie utilate cu suporturi de
lemn amplasate la podea. Echipamentul electric trebuie să fie complet izolate şi în stare
bună de funcţionare. Lucrările petrecute cu echipamentul electric se va efectua în mănuşi
de cauciuc, stînd pe saltele de cauciuc. În cazul folosirii instrumentelor pneumatice este
necesar de urmărit ca nivelul presiunii aerului să nu depăşească de cel stabilit. Ataşarea
furtunurilor la instrumente şi conducte trebuie să fie de încredere. În cazul suflării cu aer
comprimat a pieselor şi agregatelor este necesar de îndreptat de la sine şi de folosit
ochelari de protecţie. Spălarea componentelor în soluţie fierbinte alcalină este permisă
numai cu utilizarea hainelor speciale (mănuşi de cauciuc) şi ochelari de protecţie.
Transportarea şi transferarea pieselor şi ansamblurilor va fi efectuate în speciale coşuri şi
cărucioare, ce dispun de suporturi pentru oprire, ce asigură ca să nu aibă loc alunecarea
sau căderea agregatelor şi pieselor componente în timpul transportului. Toate locurile de
muncă ar trebui să fie bine luminate, să dispună de ventilaţie şi încălzire necesară.
În secţia de reparaţie a maşinelor de luptă se atrage o atenţie deosebită la respectarea
măsurilor tehnicii securităţii, toate lucrările executate sunt aduse la cunoştinţa efectivului

63
şi sunt înregistrate în registrul de evidenţă a măsurilor tehnicii securităţii cu semnătura
fiecăruia.
În afară de aceasta se atrage o atenţie deosebită la următoarele puncte:
 Temperatura în încăperi trebuie să fie mai optimală, aproximativ în limitele 16-
18оС. Mărirea sau micşorarea temperaturii de la normele stabilite poate duce la
rezultate tragice pentru sănătatea efectivului şi ca rezultat la cazurile excepţionale.
 Aerul curat este unul din factorii de bază, foarte important şi necesar pentru
executarea lucrului.

Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

 La conţinerea în aer în calităţi mărite a gazelor utilizate şi nimerirea acestor gaze în
organismul omului, poate duce la otrăvire şi ca rezultat la decesul persoanelor. Din
această cauză în încăperi sunt amplasate instalaţii de ventilare.
 Încăperile şi locurile de muncă trebuie să asigure iluminare artificială, în de ajuns
pentru executarea lucrărilor necesare în siguranţă.
 La amplasarea autovehiculelor pe rampe, la început este necesar de frânat
autovehiculul, şi sub roţile lui de amplasat pene.
 La deplasarea autovehiculului este necesar de extras penele de sub roţi sau a altor
obiecte care au fost amplasate, de eliberat frâna de parcare.
 La funcţionarea motorului este categoric interzis executarea lucrărilor de orice tip,
cu excepţia reglărilor instalaţiilor de aprindere, de alimentare, verificării
servomecanismului direcţiei şi verificării funcţionării motorului.
 Amplasarea pe autovehicul la deplasarea în interiorul zonei de întreţinere tehnică şi
reparaţie de la un sector la altul.
 Este categoric interzis de aflat sub autovehicul în cazul în care este suspendat pe
scripeţi, cricuri de orice tip sau macarale.
 Este interzis utilizarea instalaţiilor electrice, suprafaţa care se încălzeşte pe timpul
lucrului şi măreşte temperatura mediului ambiant mai mult de 40о С.

64
3.10 Protecţia muncii.
3.10.1 Norme de protecţie a muncii.
1. Asigurarea iluminatului, încălzirii şi ventilaţiei în atelier;
2. Maşinile şi instalaţiile să fie echipate cu instrucţiuni de folosire;
3. Să fie asigurată legarea la pâmant şi la nul a tuturor maşinilor acţionate electric;
4. Maşinile să fie echipate cu ecran de proecţie conform normelor de protecţia muncii;
5. Atelierele să fie echipate în locuri vizibile cu mijloace de combatere a incendiilor;
6. Atelierul sa fie dotat cu mijloace de ridicat pentru manipularea pieselor mai mari de
20 kg;
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

7. Muncitorii să poarte echipament bine ajustat pe corp cu mânecile încheiate iar părul
să fie acoperit sau legat;
8. Inaintea de începerea lucrului va fi controlată starea maşinilor, a dispozitivelor de
pornire-oprire şi inversare a sensului de mişcare;
9. Se va verifica înaintea lucrului dacă atmosfera nu este încărcată cu vapori de benzina
sau alte gaze infamabile;
10. La terminarea lucrului se deconectează legăturile electrice de la prize, maşinile vor fi
oprite, sculele se vor aşeza la locul lor iar materialele şi piesele vor fi stivuite în locuri
indicate;
11. Muncitorii se vor spăla pe mîini cu emulsie de răcire şi se vor şterge pe mîini cu
bumbacul utilizat la curăţirea maşinii. Dacă pentru spălarea maşinilor a fost necesară
utilizarea produselor uşor inflamabile se va folosi imediat apă şi săpun;
12. Ciocanele trebuie să aibă cozi din lemn de esenţă tare, fără noduri sau crăpături, este
interzis lucrul cu ciocane, nicovale care au fisuri, ştirbituri, spărturi sau deformări în forma
de floare;
13. La folosirea trăsătoarelor se cere atenţie pentru a nu produce înţepături iar după
utilizare vor fi aşezate în truse speciale;
14. Dacă în timpul realizării unei operaţii mecanice sar aşchii vor fi purtaţi ochelari de
protecţie;
65
15. In cazul polizării cu ajutorul maşinii vor fi verificate cu atenţie pietrele de polizat
astfel încât să nu se prezinte fisuri sau sparturi precum şi prinderea piesei pe maşina.
Polizorul trebuie să aibă prevăzut ecran de protecţie.

3.10.2 Ventilaţia secţiei de reparaţie a agregatelor.
Obiectivul ventilării este asigurarea cu aer curat a încăperilor în limitele condiţiilor
meteorologice. După modalitatea de deplasare a aerului ventilările sunt reală (ne forţată) şi
mecanică. În dependenţă de starea de funcţionare, serveşte - afluentă şi de absorbţie.
După modalitatea de acţiune – locală şi complexă. La ventilarea complexă a umedităţii
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

aerului şi celui impurificat pe toată suprafaţa încăperii. În cazul când suprafaţa încăperii
este mare, iar cantitatea oamenilor este mică şi este concentrată numai într – un singur loc,
va fi folosită ventelarea locală în locul concentrării ei, de exemplu: punctul de comandă în
secţie. Schimbul de aer în secţie poate fi considerabil micşorat, în cazul înlăturării
impurităţilor periculoase în locurile de degajare, neadmiterea împrăştierii pe suprafaţa
secţiei. Pentru funcţionarea eficace a sistemei de ventelare, este necesar de executat
următoarele condiţii sanitaro – igienice. Cantitatea aerului afluent trebuie aproximativ să
coincidă cantităţii aerului înlăturat. Diferenţa între ele trebuie să fie minimală.
Sistemele afluente şi de absorbţie a încăperii trebuie să fie amplasate corect, de
regulă, aerul curat trebuie să fie admis în partea încăperii unde degajarea impurităţilor
periculoase este maximală. Sistema de ventelare nu trebuie să supraîncălzească sau
suprarăcească muncitorii. Sistema de ventelare nu trebuie să facă zgomot la locurile de
muncă. Ea trebuie să fie electrică şi greu inflamabilă.
Ventelarea obişnuită.
Aerul la ventelarea obişnuită se petrece în rezultatul diferenţei temperaturii dintre
interiorul şi exteriorul încăperii, ce provoacă pătrunderea aerului rece în încăpere. Din
direcţia fluxului de vânt a încăperii se formează presiune scăzută, ca rezultat va avea loc
absorbţia aerului cald şi impurificat a aerului din încăpere. Din partea fluxului de vânt a
încăperii se va forma presiune excedentă, ca rezultat aerul proaspăt se va admite în

66
încăpere. Ventelarea obişnuită poate fi organizată şi neorganizată. Ventelarea neorganizată
poate fi efectuată prin neetanşităţile geamurilor, sticlelor şi descizături în zidărie, printre

1 1

Плоскость
равных
2 давлений 2

3 3 Жалюзийный
Камерный
пылеуловитель
пылеуловитель

Fig. 3.2 “Ventilare naturală”.
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

Циклон

Fig. 3.3 „Aerorotaţie”.
uşi sau ferestre. Ventelare organizată se execută prin aerorotaţie şi deflectori. Aerorotaţia
se efectuează în sectoarele calde din contul presiunelor de gravitaţie şi curenţelor de aer.
Pe timp de vară se deschide orificiile 1 şi 3, iar pe timp de iarnă 2 şi 3. la o distanţă
apreciabilă, denumită suprafaţa presiunelor egale, diferenţierea presiunelor este egală cu 0.
Mai jos de aceste suprafeţe există depresiunea aerului, ca rezultat va avea loc admisia
aerului din extreior, mai sus de aceste suprafeţe se va forma presiunea excedentară, sub

67
acţiunea căreia va avea loc absorbţia aerului impurificat din interiorul încăperii. Prioritatea
aerorotaţiei constă în faptul că volumul mare a aerului din încăpere va fi admis şi evacuat
fără ventelator. Neajunsul – eficacitate mică.
Ventelarea cu ajutorul deflectorului.

2D
3

2
1

4
D

5

Fig. 3.4 “Deflector”.

Lg
D  0.018
Vg

Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

1. Defuzor;
2. Pahrul de prelucrare;
3. Capacul de protecţie;
4. Conusul;
5. Conductă.
Deflector- fixator special, amplasat pe conductă şi funcţionând pe baza energiei
aerului. Utilizat pentru înlăturarea aerului impurificat şi încălzit din încăperile cu volum
mic, precum şi utilizat la ventelare locală.

68
Curenţii de aer, suflând prin 2, formează pe suprafaţa ei depresiune, ca rezultat
aerul se deplasează din încăpere prin conducta 5 şi va ieşi în exterior prin orificiile inelate,
mărjinele capacului de protecţie 3 şi corpul defuzorului.
Ventelare mecanică.
Sistema de deplasare a aerului, care se execută cu ventelatorul. Există ventelare
afluentă şi de absorbţie.

1 Afluentă 2

5

F К

3
4 6

Fig. 3.5 “Ventilare afluentă”.
1 – Conducta de admisie a aerului;
2 – Conductă;
3 – Filtrul de curăţare;
4 – Calorifer;
5 – Ventelator;
6 – Fixator de aer cu orificii.
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

69
1 De absorbţie
2

5

Ф

3

6

Fig. 3.6 “Ventilare de absorbţie”.
Condiţionarea aerului.
Condiţionarea aerului – menţinerea automată în încăpere a temperaturii, curăţirii şi
vitezei de deplasare a aerului indeferent de acţiunea mediului ambiant din exterior.
Utilizarea condiţionerilor pentru formarea condiţiilor necesare sanitar – igienice.
Condiţioner – dispozitiv de ventelare, care cu ajutorul aparatelor autoreglează,
menţine în încăperi a parametrelor indicaţi a mediului ambiant. Condiţionerii sunt centrali
şi locali. La condiţionerii centrali pregătirea aerului se efectuează în afara încăperii
întreţinute şi admisia aerului se efectuează prin conducta de aer. La condiţionerii locali
pregătirea aerului se execută în încăperi întreţinute fără utilizarea prizelor de aer.
3.10.3 Curăţarea aerului de impurităţi periculoase.
Pentru curăţirea aerului de impurităţi lichide şi solide sunt utilizate cicloane,
aspiratoare de praf (turbinar, cu jaluzele, de cameră). Indicatorul principal de funcţionare a
aspiratoarelor de praf este eficacitatea de curăţare a aerului:
q1  q2

q1

q1 – existenţa impurităţilor până la curăţarea aerului;
q2 – după curăţare (mg/m3).
Curăţarea poate să fie grosolană (mărimea prafului mai mult 50 mkm), medie (10 –
50 mkm), subţire (mai puţin 10 mkm). Pentru curăţarea aerului de praful ţesăturilor
nefibroase de mărimea 10 mkm sunt utilizate cicloane. Principiul de funcţionare a lor –
centrifugale separat.
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie

70
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

Praful nimerind în conducta 1 sub unghiul lateral în corp capătă o deplasare de
rotire ca pe arcuri, se deplasează în jos pe corpul părţii conice 3 se strânge în colectorul
pentru zgură 4. Amestecul curăţat de aer sub acţiunea aerului admis îl împinge la conducta
de ieşire 2.
Capsatoarele de aer turbinare diferă de cele ciclope prin existenţa fluxului auxiliar.
Aerul impurificat este admis prin conducta 5 şi va fi rotit cazmalei turbulentului 4.
Deplasându-se în sus el este supus acţiunelor aerului admis de flux. Sub acţiunea forţelor
centrifuge particulele grele sunt aruncate pe corpul şi din contul forţelor de greutate se
aşează pe buncherul 6. Aerul curăţat prin conductă va ieşi prin conducta 1 la suprafaţă.
Capsator de aer cu jaluzele reprezintă un complet palete, amplasate în serie în
corpul 2 în aşa mod ca între ele să apară orificiu. Aerul pătrunde prin conducta 1, unde
capsarea aerului are loc sub acţiunea paletelor de depăşire 3. Particulele de praf cântărite
sub acţiunea forţelor de inerţie şi efect reflectate de la palete şi pătrund în conducta 5.
Aerul curăţat trece prin palete şi este admis în conducta 4. Aceste capsatoare de praf sunt
folosite pentru curăţirea grosolană şi medie, după carea aerul impurificat este îndreptat în
cicloane.
În capsatoarele cu camere aerul impurificat este admis prin conducta de admisie 1
în camera de lucru 3, unde el va fi curăţat de praf, care se va depune sub forţele de greutate
şi va ieşi prin conducta 2 folosite pentru curăţirea grosolană şi medie.
Capsatoare rotative. Curăţă de impurităţi solide şi lichide sub forţele centrifuge,
apărute la rotirea rotorului. După construcţie – ventelator centrifugal. La rotirea lui
particulele de praf sunt lipite pe suprafaţa discului roţii şi pe suprafaţa cazmalelor rotative
iar mai apoi sunt strânse în capsatorul de praf.
Dispozitive – capsătoare de ceaţă. Sunt utilizate pentru curăţirea aerului de ceaţă.
Prima stadie de curăţare: rotorul cu materialul de filtrare (pâslă cu dţesătură=18-20 mkm). A
doua stadie: capsator de stropi (1 strat de pâslă dţesătură=60-70 mkm) .
Electro - filtre. Sunt utilizate pentru curăţirea aerului de praf şi ceaţă. Pentru
curăţirea medie şi fină a aerului sunt folosite filtre, în care aerul prăfuit trece prin materiale

71
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

de filtrare păroase. Sedementarea particulelor solide şi grase pe elementele de filtrare se va
efectua în rezultatul contactului particulelor cu suprafaţa lor. Mecanismul de sedementare
a particulelor este bazat pe forţele de inerţie, forţele de gravitaţie, defuziei brountoasă în
gaze şi efectului de contact. În calitatea de confecţionare a materialelor pentru filtre,
ţesături, hârtie, rămăşiţe metalice, ceramică porozitată, metale porozitate. Pentru curăţirea
aerului impurificat mai puţin de 10 mg pe 1 m (cub) sunt utilizate filtre – celule, care
reprezintă carcasa, plină cu elemente de filtrare de tip metalic sau din materiale
polimerice, rezistente la ţeseturile din sticlă. Selectarea materialului depinde de calitatea
curăţirii. Defecţiunea lor complexă este termenul redus de serviciu din cauza impurificării
rapide a elementelor de filtrare. La momentul actual o răspândire imensă au primit-o
filtrele de ulei autocurăţătoare, în care curăţarea se execută neîntrerupt de la etanşitate
deplasării prin elimentul de filtrare metalic. La impurificarea filtrelor metalice ei vor fi
curăţiţi în soluţie de praf. Pentru curăţarea aerului de ceaţă, în uleiuri sunt folosite
capsatoare de ceaţă din ţesuturi sau sită, principiul de funcţionare care este bazat pe
sedimentarea bulelor de lichide pe suprafaţă şi scurgerea lichidului sub acţiunea forţelor de
greutate. Capsatoarele de ceaţă sunt împărţite în viteze mici de curăţare - V<0,15 m/s,
prioritar este mecanismul de defuzie şi sedimentarea bulelor, şi de viteză înaltă - V=2-5
m/s, sedimentarea bulelor pe suprafaţă se va efectua sub acţiunea forţelor de inerţie. La
capsatoarele de ulei de tipul vitezei mici de curăţare stratul ţesăturilor este format din
stratul ţesăturilor cu diametrul de 7- 10 microni sau ţesuturi din materiale polimerice.
Ventilare locală afluentă. Serveşte pentru formarea condiţiilor necesare a mediului
ambiant pe suprafaţă limitată a sectorului de producere. La amplasarea ventelării locale
afluente se atribuie duşuri de aer, oazuri, perdele de aer şi aer – călduroase. Sectoarele de
aer sunt utilizate în secţii fierbinţi, unde se formează fluxul de aer cald cu intensitatea de
350 Vt/m2.
Oazisurile de aer permite îmbunătăţirea condiţiilor meteorologice pe suprafaţa
încăperii limitate, care din orice direcţie este împregmuită de pereţi şi este admisă de aer
curat şi rece.
72
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

Perdele de aer – călduros este folosit pentru protecţia oamenilor de aer rece.
Perdeaua poate fi cu admisia aerului fără încălzire şi cu încălzire. Principiul funcţionării
este bazată pe, aerul admis la locul de muncă prin conducte specializate prin orificii se
evacuează cu viteză mare (până la 15 m/s) sub un unghi apreciat în întâmpinarea aerului
rece şi se va amestica cu el. Amesticul primit a aerului cald va fi admis la locul de muncă.
Ventelarea locală de absorbţie. Utilizarea ei este bazată pe capsarea şi înlăturarea
particulelor impurificate nemijlocit la locul formării lor. De regulă, lupta cu praful cu
ajutorul ventelării de schimb comună ne dă un efect mizerabil, utilizarea ventelării locale
ne permite înlăturarea totală a prafului din încăpere. Maximal sunt eficiente şi învelirea
lor. Învelirea se poate efectua cu ajutorul utilizării învelişurilor de protecţie, care complet
sau parţial va proteja utilajul de mediul ambiant. În interiorul învelişului de protecţie poate
fi de depresiune - impurităţi periculoase care nu pot fi admise în încăperi.
Sectoarele de extragere sunt utilizate pentru localizarea substanţelor intoxicate la
eliminarea căldurii şi umedităţii. Ceea mai egalizată absorbţie este asigurată la =60.
Lambrii de absorbţie sunt utilizate în cazurile, când la înlăturarea impurităţilor
periculoase muncitorul este sub zont. Corectă va fi construcţia sistemului de absorbţie,
când baza conductei de absorbţie va fi amplasată sub unghi la baza locului de muncă.
Mijloacele de protecţie individuale (MPI).
Când este imposibil înlăturarea factorilor de producţie periculoase şi otrăvitoare,
vor fi utilizate mijloacele de protecţie individuale. Protecţia corpului se asigură prin
utilizarea, costumurilor speciale, încălţămintei speciale, mănuşilor şi a cartuzelor speciale
pentru cap. Pentru protecţia muncitorilor de la picăturile pulverizate a metalului topit sunt
utilizate îmbrăcăminte specială din linăriţă, din prelată şi materialelor din lână, pentru
protecţia de acizi sulfurici – din cauciuc.

73
3.10.4 Curăţârea lansărilor industriale de gaze şi impurităţilor formate din

aburi.

Metodele de curăţare a lansărilor industriale după caracterul scurgerii proceselor
fizico – chimice pot fi delimitate în 5 grupe de bază:
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

 Spălarea impurităţilor cu diluante (absorbirea);
 Spălarea impurităţilor cu substanţe, legate de impurităţile chimice (chimoabsorbţie);
 Absorbţia impurităţilor gazoobraze şi a substanţelor solide active (adsorbţie);
 Neutralizarea termică a gazelor evacuate şi absorbţia impurităţilor pe calea
modificării catalitice;
 Delimitarea amesticului gazo – aer pe părţi componente pe calea absorbţiei unuia
sau la majoritatea componenţelor.
Forţa de deplasare este garantul concentrărilor a mediului la limite. Pulverizat în
lichizi componenţii amesticului gaz – aer datorită difuziei pătrunde în stratul interior a
absorbantului. Procesul se va desfăşura mai rapid, din cauza mărirei suprafeţei delimitate a
mediului coeficientului de defuzie. Pentru înlăturarea aruncării tehnologice a acestor gaze
cum ar fi amoniacul, hidrogenului de fluor şi cloric este raţional de utilizat în calitate de
absorbant apa, de regulă, cu ajutorul apei se obţine apulverizarea înaltă a substanţelor
otrăvitoare.
Metoda de absorbţie este bazată pe proprităţile fizice a corpurilor solide cu
structură activă ultramicroscopică extragerea şi concentrarea pe toată suprafaţa a
componenţelor separaţi din mediul gazoficat. Este delimitată în absorbţie fizică şi
termoabsorbţie. La absorbţia fizică a moleculelor de gaz se alipesc de suprafaţa tare a
corpului sub acţiunea forţelor moleculare şi de atracţie. Evacuându – se în acest caz
căldura care depinde de forţa de atracţie şi după mărime coencide cu căldura de
condensare a gazului. Prioritatea absorbţiei fizice – reversibilitatea procesului.

74
Chimoabsorbţiei este bazată relaţia chimică între absorbent şi substanţa absorbită. Forţele
de acţiune şi contact sunt cu mult mai mari decât în cazul absorbţiei fizice.
În calitate de absorbant este utilizată substanţa, care are o suprafaţă imensă pe masa unui
element. În aşa mod, suprafaţa specifică a unghiului activ atinge 105 - 106 m2/кg. El este
utilizat pentru curăţirea gazelor de substanţe organice, înlăturarea mirosului neplăcut. În
afară de aceasta se utilizează oxidanţi simpli (activaţi prin oxid de aluminiu activi Al2O3).

Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

Pentru realizarea metodei respective sunt utilizate separatoare şi separatoare cu manşoane
mobile.
Neutralizarea termică. Este bazată pe posibilitatea substanţei de a se oxida până la
ne intoxicaţia la existenţa temperaturii înalte şi a oxigenului liber. În prezent există trei
scheme termice de neutralizare a gazelor:
1) ardere directă cu flacără;
2) oxidare termică;
3) ardere catalitică.
Ardere directă şi oxidare termică se va produce la temperatura 600-800С, iar
arderea catalitică - 300-400С.
Arderea directă trebuie utilizată în acele cazuri, când gazele îndepărtate au o
energie semificativă, necesară pentru ardere. La proiectarea dispozitivului de tipul
respectiv este necesar de cunoscut limetele completare cu soluţie de ardere pentru
menţinerea arderii fără corpuri suplimentare. Încă o problemă, îngreunează arderea directă
care este legată cu aceea, că la temperatura de 1800С şi excidentul О2 care formează altă
sursă de impurităţi - NO2. Exemplu de ardere directă, este arderea hidratantului de
carbon, care sunt în conţinutul gazelor toxice şi sunt nemijlocite în duzele cu flacără.
Oxidarea termică este utilizată în acele cazuri, când gazele de evacuare au o
temperatură înaltă, dar în ele este un procent mic de О2. Factorul principal, care trebuie
luat în calcul la proiectarea acestor tipuri de dispozitive necesită timp, temperatură,

75
turbulenţă. Timpul trebuie să fie suficient pentru arderea completă a tuturor componenţilor
şi atinge 0,8 s. Turbulenţa este caracterizată după nivelul mecanic de amestecare a
gazelor, necesare pentru contactul efectiv cu О2 şi substanţa de ardere.
Metoda catalitică este utilizată pentru modificarea componenţelor toxici industriali
evacuaţi şi substanţelor neotrăvitoare sau mai puţin otrăvitoare pentru mediu ambiant prin
metoda implimentării în sistemă a catalizatoarelor. Metoda catalitică este bazată pe
interdependenţa substanţelor evacuate cu un component existent în gaze. Catalizatorul

Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

interacţionând cu unul din substanţele de reacţionare formează o substanţă intermediară,
care se descompune în componenţi ne otrăvitori. În majoritatea cazurilor catalizatorul sunt
metalele (Pt, Pa) sau legătura lor. O acţiune considerabilă la viteza procesului de catalizare
şi eficacitatea lui este temperatura gazului. Pentru fiecare reacţie în parte, care se scurge în
fluxul de gaz, caracterizată prin temperatura minimă de reacţie, mai jos de care
catalizatorul nu manifestă activitatea sa. Sunt cunoscute două construcţii catalizatoare a
gazului curăţat: reactorii catalizatori, în care are loc contactul fluxului de gaz cu
catalizatorul brut şi reactorului termo – catalizator, care într-un ansamblu sunt amplasate
subansambluri de contact şi preîncălzitorul.
Metodele biochimice. Bazate pe capacitatea microorganismelor de a se autodistruge şi
de modificarea legăturilor diferenţiate. Autodistrugerea are loc sub acţiunea fermentelor
formatate de către microorganism.
Metoda de curăţare a apelor precise. În construcţia de maşini curăţarea are loc prin
apă curgătoare de particule solide în dependenţă de proprietăţile lor, concentrarea şi
substanţa se execută prin următoarele metode: filtrare, limpezire a particulelor
suplimentare în câmpul de acţiune a forţelor centrifugale, filtrarea.
Filtrarea – etapa primară – curăţarea apelor curgătoare, care este destinată pentru
depistarea şi-n apele curgătoare a substanţelor insolubile de mărime până la 25 mm, şi
implicit a impurităţilor de ţesuturi. Filtrarea se excută prin circulaţia apei curgătoare prin
element de filtrare sau capsator de apă. Elementele de filtrare se confecţionează din metal

76
sau armătură specială cu orificii între ele 5-20 mm şi sunt amplasate sub un unghi
orizontal de 60. Curăţarea elementelor de filtrare se execută cel mai des prin metoda
mecanică cu ajutorul rotirii elementului de filtrare şi evacuarea impurităţilor mecanic sau
manual. La extragerea impurităţilor de pe elementele de filtrare se mărunţează şi se aruncă
înapoi în apele de scurgere, înrăutăţând calitatea mediului ambiant şi a apei. Pentru
înlăturarea acestui neajuns sunt utilizate elemente de filtrare – maşină de fermiţat, care
mărunţeşte impurităţile, ne absorbindu – le din apele curgătoare.

Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

Pe baza particularităţilor sedementării impurităţilor solide şi lichide, curăţirea
apelor curgătoare se efectuează în locurile de menţinere a nisipului şi a sedimentelor. În
dependenţă de direcţia de deplasare a apelor de scurgere sedimentele de nisip există
orizontale cu deplasare directă şi rotatativă a apei.
Filtrarea apelor curgătoare este destinată şi pentru curăţarea de impurităţi tari prin
depresiune. Procesul utilizat şi metoda de curăţare după metodele fizice şi biologice.
Pentru curăţarea apelor curgătoare sunt utilizate 2 tipuri de filtre: zgrunţuros, în care
lichidul se va scurge prin manşon a materilelor păroase (nisip), curăţire de către produsele
de ulei în dependenţă de componenţa şi concentrare se execută limpizirea, prelucrarea în
ghidrocicloane, filtrarea şi flotaţia.
3.10.5 Iluminarea secţiei de reparaţie a agregatelor.
La iluminarea încăperilor de producţie este utilizată iluminarea naturală, artificială,
realizată cu ajutorul becurilor electrice şi suprapunere.
Iluminarea naturală se divizează în laterale (realizată prin geamuri), superioară
(prin becurile iraţionale, deschizătură în zidărie pentru uşă sau fereastră), combinată.
Iluminarea artificială poate fi de două tipuri: comună şi combinată. Iluminarea
comună există uniformă fără luarea în calcul modalitatea de amplasare a obiectelor şi
localizată în comun cu luarea în calcul a modalităţii de amplasare a obiectelor (amplasarea
locurilor de muncă). Utilizarea numai a unui loc de iluminare în interiorul încăperii nu este
admisibil. În încăperile administrative şi de depozit poate fi utlizată sistema de iluminare
77
comună. La întreprinderile de construcţii a autovehiculelor la executarea lucrărilor de
lăcătuşerie şi strungărie este utilizată iluminarea combinată. După destinaţia funcţională
iluminarea artificială să delimită: de lucru, de avarie, de evacuare, de pază şi de serviciu.
Iluminarea de lucru este obligatorie pentru toate încăperile pentru asigurarea lucrului
normal şi deplasarea muncitorilor. Iluminarea de avarie este utilizată pentru prelungirea
lucrărilor în cazurile când se deconectează inopinant iluminarea de lucru. Iluminarea de
evacuare este utilizată la deconectarea avariată a iluminării de lucru în locurile periculoase
pentru deplasarea oamenilor.
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

Cerinţele înaintate la iluminarea de producţie. Obiectivul principal de iluminare
duce la formarea condiţiilor mai bune pentru vizualizarea obiectului. Acest obiectiv se
poate atinge cu ajutorul sistemei de iluminare, care trebuie să corespundă următoarelor
condiţii:
Iluminarea trebuie să corespundă lucrărilor de vizualizare, care este apreciată de
următoarele parametre:
 Obiectul deferenţierii – obiectul mai puţin vizualizat, părţile lui componente
separat şi defecţiunele probabile;
 Fonul – suprafaţa, ajustat către obiect;
 Contrasul obiectului cu fon caracteristica conexiunii luminozităţii obiectului
vizualizat şi fonul lui;
 Necesitatea asigurării împărţirii egale a luminozităţii pe suprafaţa de lucru, şi
implicit în limitele suprafeţelor;
 Pe suprafaţa de lucru trebuie să lipsească rezniţele;
 În câmpul vizual trebuie să lipsească strălucire directă sau reflectată. Strălucirea –
iluminarea mărită a suprafeţelor;
 Mărimea iluminarii trebuie să fie permanentă în timp. Acest fenomen se atinge cu
utilizarea construcţiilor stabilizatoare;
 Este necesar de selectat direcţionarea optimală a fluxului de lumină;

78
 Este necesar corect de selectat componenţa spectrală a iluminării.
Toate elementele instalaţiilor de iluminare, transformatoarelor de micşorare a
curentului electric, trebuie să fie durabile electric, greu inflamabile şi intangibile.
Caracteristicile de bază a iluminării şi unitatea de măsură.
Unitatea de măsură de bază a forţei luminii: 1 candela (cd) - forţa luminii,
răspândută pe suprafaţa încăperii în 6*10-5m2 radiatorul complet este direcţionat în direcţia
perpendiculară.

Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

Iluminarea E – relaţia de iluminare din fluxul (dF) la elementul de pe suprafaţă
(dS) pe care cade razele de lumină. Unitatea de măsură liucs (lc).
Luminozitatea L a suprafeţei elementului dS sub un unghi  relativ normat a
acestui element – este relaţia fluxului de lumină produsul unghiului de materialitate şi cos
L=кg/m2
Sursa electrică de lumină. La compararea surselor de lumină sunt folosite
următoarele caracteristice:
- electrice (forţa şi tensiunea);
- caracteristicele de iluminare (fluxul de lumină şi forţa maximală de iluminare);
- de exploatare (radamentul iluminării, termenul de serviciu);
- constructive (formele becurilor, forma corpului spiralic);
În calitate de sursă de lumină pentru iluminare sunt utilizate becuri cu arcuri
spiralice şi becuri cu gazofrecvenţe. Becuri cu arcuri - se atribuie sursele de lumină cu
iradiere de căldură (este răspândită mai frecventă). Necătând la prioritate (prin simplitate,
comoditate în exploatare), ele mai au şi unele neajunsuri: randamentul de iluminare mică
aproximativ 7 lulmeni/Vt, termenul redus de serviciu (până la 2000 ore).
Becuri cu gazofrecvenţe – utilaj, în care iradierea optică de diapazoane apare în
rezultatul descărcării electrostatice în atmosfere de gaze inerte şi aburul metalului.
Prioritatea de bază este iradierea mare de iluminare (până la 100 lulmeni/Vt), termenul

79
mare de serviciu (până la 12000 ore) şi un spectru amplu. Neajunsul: pulsarea fluxului de
lumină la vizualizarea fluxului de lumină la rotirea rapidă a pieselor, precum şi necesitatea
formării construcţiilor de pornire compuse. La becurile respective perioada de iluminare
poate atinge până la 15 minute.
Cele mai răspândite becuri sunt iluminiscente, având forma conductelor cilindrice.
Suprafaţa interioară a acoperirii formelor de iluminare, care serveşte pentru reorganizarea
iradierii ultraviolete în lumină vizibilă. În dependenţă de împărţire a iluminării pe spectre
şi părţi componente, becurile se delimită: în iluminare de zi (DZ), lumina de zi cu

Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

îmbunătăţirea transmiterii luminii (LZÎ), de răcire – albul (LRA).
Becuri cu categoria de gaze se atribuie şi cu arc, becuri de mercur iluminiscente,
becuri halogen, cu arcuri şi mercur şi cu arcuri speciale, având mărimea stabilizatoare.
Lampa mare. Reprezintă în sine totalitatea surselor de iluminare şi armatura de
iluminare. Armatura de iluminare serveşte pentru împărţirea fluxului de lumină, în
rezultatul care se măreşte eficacitatea dispozitivului de iluminare. Altă funcţie a armaturii
de iluminare este protecţia ochilor muncitorilor de sursa mare de iluminiscenţă. Treapta de
limitare a posibilităţilor de orbire a sursei de lumină depinde de unghiul de protecţie a
becului mare, care se formează între linia orizontală şi linia, făcând legătura aţelor din
direcţia inversă de reflectare. Caracteristica principală a becului mare este coeficientul de
utilizare eficientă (CUE), care arată legătura fluxului de iluminare a becului mare la fluxul
de lumină a becului. La împărţirea iluminării în spaţiu becurile sunt directe şi lumină
reflectantă. Selectarea tipului de plafon depinde de caracterul lucrărilor efectuate. În
dependenţă de particularităţile constructive plafoanele sunt de tip deschise, închise, de
protecţie, protejate de praf, protejate de umeditate, protejate de incendiu. Din becurile
incandenscente o amploare mai mare o au plafoanele de iluminare directă de tipul deschis
şi în fază de protecţie. Un şir de plafoane sunt confecţionate pentru încăperile având
condiţiile grele de muncă. Tipul special a plafoanelor sunt iluminare de înlăturare, utilizate
pentru iluminarea în producţia uşor inflamabilă.

80
Normarea iluminării artificiale. În normele existente iluminarea de producere sunt
arătate din punct de vedere a cantităţii (iluminare minimală), în aşa mod şi caracteristicele
calităţilor (indicile de orbire, adâncimea pulsaţiei). Mărimea minimală de iluminare este
apreciată după caracteristicele lucrărilor vizibile, care este apreciată de mărimea minimă şi
diferenţierea obiectelor, contrastul obiectului diferenţiat prin fon şi caracteristica lui. Se
diferenţiază 8 tipuri de categorii şi 4 subcategorii în dependenţă de tensiunea vizuală.
Normarea iluminării naturale. Iluminarea naturală se caracterizează prin aceea, că
iluminarea formată este schimbătoare în limitele mari a spectrului, care depinde de timpul
anului, zi – noapte, condiţiile meteo. Din această cauză iluminarea naturală nu poate fi
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

continuă. În calitate mărimea normală pentru iluminarea naturală este utilizat coeficientul
iluminării naturale (CEN), care reprezintă relaţia de iluminare într – un anumit punct în
interiorul încăperii la relaţia iluminării exterioare, formată de lumina din exterior. Indicele
de normare a coeficientului se apreciază după tabelul cu luarea în calcul a caracterului
lucrărilor vizuale, sistemei de iluminare, raionul de amplasare a obiectului. Cu excepţia
indicelor calităţii CEN sunt utilizaţi şi indicii cantităţii – iluminarea naturală
neproporţională. Pentru iluminarea naturală cu mărimea obiectului de 0,15 mm iluminarea
naturală se află în limitele 3-10%.
Calculul iluminării artificiale. Obiectivul calcului – aprecierea forţei consumabile a
instalaţiei de iluminare electrice pentru formarea în interiorul încăperilor de producere a
iluminării necesare. La proiectarea instalaţiei este necesar de soluţionat următoarele
obiective:
 Selectarea sursei de lumină. Pentru iluminarea încăperilor este de dorit
utilizarea becurilor în stare gazoasă, iar pentru iluminarea locală – becuri
incandescente;
 Aprecierea sistemei de recunoaştere;
 Selectarea tipului plafonului ţinând cont de carateristica de împărţire a
luminii după indicile economice, ţinând cont de substanţele uşor inflamabile şi
măsurile antiincendiare;
81
 Aprecierea numărului necesar de plafoane;
 Aprecierea normelor de iluminare la sectorele de producere. Pentru
aceasta este necesar de apreciat caracterul lucrărilor executate după mărimea
minimală a diferitor obiecte.
Pentru calculul împărţirii totale a iluminării la amplasarea suprafeţei orizontale a
obiectelor grupele de iluminiscenţă a becurilor şi becurile de incandescenţă utilizează
metoda fluxului de lumină:

F(lm)=100*Е*К*ZS/(N*) (54)
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

unde : Е – normarea iluminării minimale;
S – suprafaţa încăperii iluminate;
Z – coeficientul liniar de iluminare (pentru becurile incandescente Z=1,15; pentru
becurile iluminiscente Z=1,1);
К – coeficientul de rezervă (conform tabelului);
N – numărul plafoanelor în încăpere;
 - coeficientul de utilizare a fluxului de lumină (conform tabelului);
Aprecierea fluxului de lumină, conform tabelului selectăm cel mai apropiat bec
standart şi aprecierea forţei electrice a instalaţiei.
Metoda preciziei permite calcularea iluminării locale şi combinate, iluminarea
suprafeţelor verticale şi sub un unghi:
E=Icos3/(HpK), (55)
unde :  - unghiul dintre suprafaţa de lucru şi direcţionarea fluxului de lumină;
I - forţa luminii pe direcţie de la sursa pe suprafaţa punctului dat;
Hp – înălţimea plafonului faţă de suprafaţa de lucru.
Calculul iluminării naturale. Pentru amplasarea corectă a utilajului este necesar de
apreciat CEN în încăpere. Fluxul de iluminare, care atinge punctul calculat se adună din
iluminarea directă din cer şi lumina reflectată din suprafaţa internă a încăperii. Iluminarea
laterală poate fi calculată, după relaţia:

82
КЕО=(q+înR)0r, (56)
unde : ,în – coeficientul geometric natural a iluminării la punctele de lucru, aprecierea
metodei grafice;
q – coeficientul, calculată iluminării neproporţionale din cer;
R – coeficientul care apreciază iluminarea relativă a încăperilor din spate;
0 – coeficientul de admisie a luminii care caraterizează perderea luminii a
materialelor;
r - coeficientul calculat de reflectare de la podea şi pereţi.
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

3.10.6 Profilactica antiincendiară.
Datele generale a proceselor de ardere incendiilor şi explozive. Arderea – reacţia
chimică de oxidare, procesele sunt urmate de extinderea căldurii şi luminii. Pentru apariţia
arderii este necesar existenţa soluţiei de ardere, oxidant (О2,, Cr, F, Br, I) şi sursa de ardere.
În dependenţă de proprietatea amestecului de ardere, arderea poate fi gomojene (toate
substanţele au o stare unică). În dependenţa vitezei de împrăştiere a flăcărilor de ardere
poate fi deflagraţie (ordinea de câteva m/s), exploziv (10 m/s), detanţioanele (1000
m/s). Incendiilor este redată arderea deflagraţională. Arderea detaţionă – la care impulsul
de de ardere se transmite de la o parte la altă parte nu din contul conductibilităţii de
căldură, în rezultatul impulsurilor de presiune. Presiunea în unda detanţionă este cu mult
mai mare decît presiunea la explozie, care duce la distrugeri enorme.
Procesul de izbucnire a arderei se delimită în câteva tipuri: ardere bruscă,
inflamabilitate, aprindere, ardere, aprindere de la sine şi explozie.
Arderea bruscă - arderea rapidă a amestecului carburant care nu este urmată de
formarea gazului comprimat la impunerea în ea a sursei de aprindere. Pentru continuarea
arderii este insuficientă o cantităte de căldură, care se formează în procesul de scurt timp a
arderii.
Inflamabilitate – fenomenul apariţiei arderii sub acţiunea sursei de aprindere.

83
Aprindere – arderea care este urmată de apariţia flăcării. La care toată partea
rămasă substanţei de ardere rămâne rece.
Aprindere de la sine – fenomenul de mărire bruscă a vitezei reacţiei de căldură şi
substanţei, care duce la apariţia arderii în lipsa sursei de aprindere. La care oxidarea va
avea loc în rezultatul legării aerului şi substanţa încălzită din contul căldurii substanţei
eliminate şi reacţiei chimice de oxidare. Aprinderea de la sine – apariţia de la sine a
flăcărilor.
Explozie – arderea substanţei, urmată de eliminarea cantităţilor mari de energie.
Cauzele apariţiilor incendiilor la întreprinderile auto.

Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

Întreprinderile de radioelectronice şi constructoare de maşini se deosebesc de
celelalte întreprinderi de mărirea posibilităţilor de ardere, din cauza caracterizărilor
compuse a proceselor de producţie, cantităţii considerabile a substanţelor uşor inflamabile.
Cauza principală a incendiilor la întreprindere – încălcarea măsurilor tehnicii
antiincendiare. Protecţiile de bază contra incendiilor se apreciază conform STASUL- ui
“Protecţia antiincendiară” şi “Substanţe uşor inflamabile”. Conform acestor standarte este
admisă o frecvenţă de izbucnire a incendiilor şi exploziilor, că probabilitatea de izbucnire
<10-6.
Măsurile de profilactică pentru izbucnirea incendiilor se clasifică în
organizaţionale, tehnice şi de exploatare. Măsurile organizatorice reprezintă exploatarea
corectă a autovehiculelor, menţinerea corectă a încăperilor şi instructajul antiincendiar al
efectivului din subordine. La măsurile tehnice se atribuie respectarea normelor
antiincendiare, reguiele de proiectare a încăperilor, modalitatea de montare a cablurilor
electrice, încălzirei, ventelării şi iluminării. Măsurile cu caracter de regim – înterzicerea
fumatului în locurile nestabilite, producerea lucrărilor de sudare şi uşor inflamabile în
încăperile uşor incendiate.
Măsurile de exploatare – verificări de profilactică, repararea şi testarea instalaţiilor
tehnologice.

84
Măsurile antiincendiare la proiectarea întreprinderii.
Încăperile sunt corect proiectate, în cazul în care concomitent cu soluţionarea
problemelor funcţionale, sanitare şi condiţiilor tehnice sunt asigurate condiţiile
antiincendiare. În corespundere cu STAS – ul toate materialele de construcţie după
metodele de ardere se împart în trei grupe:
 Ne inflamabile, sub acţiunea flăcărilor şi temperaturilor înalte nu se aprind şi nu ard
(metalele şi materialele provenite din minerale);
 Greu inflamabile, având capacitatea de aprindere şi ardere sub influenţa sursei
exterioare de aprindere (construcţii din lemn, acoperite cu straturi de protecţie
contra incendiilor);
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

 Uşor inflamabile, capacitatea de ardere desinestătătoare după înlăturarea sursei de
ardere.
În cazurile incendiilor încăperile se pot încălzi la temperaturi înalte, arzând,
formând orificii de străpungere, care poate duce la incendii în alte încăperi.
Capacitatea construcţiei de a opune rezistenţă la izbucnirea incendiilor în perioade
mici de timp la păstrarea proprietăţilor de exploatare mai sunt denumite rezistente la
incendiu. Construcţia care este rezistentă la incendiu este caracterizată de limetele
rezistenţei. Construcţia rezistentă la incendiu este caracterizată prin rezistenţa sa, apreciată
prin timpul în ore de la începutul verificării încăperii până la apariţia orificiilor în pereţi,
prin care pătrunde produsele de ardere. În dependenţă de limitele rezistenţei de ardere
încăperile sunt împărţite în 5 stadii. Încăperi cu rezistenţă mare care sunt din partea fasadei
împrejmuite cu părţile metalice a construcţiei. La utilizarea coloanelor metalice cu teracotă
din gips cu grosimea 6-7 сm limita de protecţie se măreşte de la 0,3 până la 3 ore. Unul din
mijloacele de protecţie eficace este lemnul îmbibat cu antipirinuri. Zonarea teritoriei
include gruparea obiectelor în complexe aparte, indentice după principiul de funcţionare şi
antiincendiare. La care încăperile cu posibilitatea de aprindere mărit trebuie să fie
amplasate din partea fluxului de vânt. Exangeriile şi sectoarele de turnare a metalelor sunt
factorii principali de apariţie a incendiilor, de regulă, aceste încăperi sunt amplasate din
85
partea fluxului de vânt în comparaţie cu depozitele deschise a substanţelor uşor
inflamabile. Pentru preîntâmpinarea izbucnirii incendiilor de la o încăpere la alta între ele
sunt amplasate spaţii antincendiare. Cantitatea transmisă de căldură de la obiectul care
arde la încăperea vecină depinde de proprietăţile amesticului de ardere, temperatura
flăcării, mărimea suprafeţei de iradiere, existenţa obiectelor care nu ard, modalitatea de
amplasare a încăperii şi condiţiile meteorologice. La aprecierea amplasării suprafeţei
incendiare se calculează stadia încăperii de rezistenţă. Pentru neadmiterea izbucnirii
flăcărilor sunt utilizate obstacule antiincendiare. La ele se atribuie: pereţii, costrucţii din
beton, uşi, porţi, trapuri, acoperiri. Pereţii antiincendiari trebuie să fie executate din
materiale care nu ard cu o limită ne apreciabilă de ore. Iar o uşă sau fereastră cu o limită de
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

rezistenţă – nu mai puţin de 1 oră. Acoperirile nu trebuie să aibă găuri şi orificii, prin care
să între produsele de ardere.
Mijloacele de stingere şi aparatele antiincendiare. Din practica de stingere a
incendiilor o mare extindere au primit următoarele principii de stingere a incendiilor:
 Izolarea focarului de ardere pe calea adăugării gazelor nearzătoare până la o
concentrare, la care arderea se stinge;
 Răcirea focarului de ardere;
 Frânarea intensivă a vitezei chimice şi reacţiei în flăcări;
 Întreruperea mecanică a flăcării în rezultatul acţiunii asupra lui a fluxului mare de
gaz sau apă;
 Formarea condiţiilor de izolare a flăcării, la care flacăra nu pătrunde prin orificii
mici.
La acţiunea asupra focarului de incendiu a apei are loc răcirea sau adăugarea
mijlocului intangibil, ca rezultat scade conţinutul О2.
Însă, apa este limitată la stingerea incendiilor din produse petroliere, din cauză că
ele sunt mai uşoare şi pătrund la suprafaţă şi continuu arderea. În acest caz efectul
stângerii cu ajutorul apei poate fi mărit din contul admisiei ei în modalitate de pulverizare.
Pentru asigurarea stângerii incendiilor în stadia începătoare în majoritatea încăperilor cu
86
reţeaua de apă sunt amplasate robinete antiincendiare. La instalaţiile de stingere a
incendiilor cu apă se atribuie instalaţii sprint de injectare şi de drenaj.
Utilajul sprint de injectare – complexă, din punct de vedere a amplasărilor şi
împlerilor sistemelor cu conducte, utilizate cu capuri de injecatre, care sub influenţa
temperaturilor apreciate (340, 414, 450К) se cuplează şi apa din sistemă sub presiune iesă
prin orificiile capurilor se pulverizează pe suprafaţa încăperii.
Utilajul de drenaj diferă de utilajul sprint de injectare, prin ceea că capurile
utilajului de drenaj sunt permanent deschise (pe ele nu sunt amplasate lacăte). Ele sunt
destinate pentru formarea perdelelor de apă. Apa în reţeua de drenaj pătrunde automat şi se
deschid supapele. Producătorii cu capacitatea mărită a incendiilor nu pot fi protejate de
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

incendiu de către utilajul menţionat mai sus, din cauză că sunt inerte. În cazul acesta sunt
folosite instalaţii automate de reacţie rapidă cu supape pentru stângerea incendiilor. În
afară de apă pentru stângerea incendiilor poate fi utilizat gazul carbonic. De regulă, acest
gaz este amplasat în rezervoare în formă lichidă şi este utilizat pentru stângerea incendiilor
în formă de zăpadă la temperatură de până la -70С, şi implicit în formă gazoasă (pentru
stângerea incendiilor în încăperi închise). În stare de zăpadă – pentru stângerea zonei de
ardere de volum mic. Concentrarea gazului (СО2) în încăpere închisă  30 %.
Azotul este utilizat pentru stângerea incendiilor în încăperi închise în aceiaşi
concentraţie ca şi CO2, acţiunele de protecţie a flăcărilor СО 2 şi N duce la micşorarea
concentrării de О2 în zona de ardere. La momentul actual s-a găsit o utilizare a
substanţelor de protecţie a incendiilor pe baza absenţei bioxidului de carbon. La
implimentarea lor în zona de ardere va avea loc frânarea reacţiei chimice şi arderea se va
întrerupe. Pentru stingerea incendiilor pe larg sunt folosite spuma antiincendiară. Pe
timpul stângerii spuma va acoperi soluţia arzătoare, izolând-o de acţiunea mediului
ambiant, izolând pătrunderea substanţei arzătoare în zona de ardere. În procesul de
descompunere a spumei se formează peliculă lichidă, ungând soluţia arzătoare. La
acţiunea componenţelor din acidul sulfuric şi soluţie din sare cu bioxidul de carbon în

87
rezultatul reacţiei se elimină С2О2. Cu ajutorul pulverizatorului de spumă se primeşte
spumă chimică constantă având capacitatea de lipire şi menţinere pe substanţele fierbinţi.
Componenta pulverulentă de stingere este utilizată pentru stângerea cantităţii mici a
soluţiilor de ardere, şi implicit pentru stângerea substanţelor care nu pot fi utilizate cu alte
substanţe. La care eliminarea căldurii se întrerupe. Nisipul curat şi uscat stâng gazele
împărţite.
Aparate pentru stângerea incendiilor. Pentru stângerea incendiilor sunt utilizate
stingătoare, instalaţii mobile. Stingătoarele manuale se atribuie, cu spumă, acizi-oxizi,
acizi – oxizi – bromotil şi pulverulent.
Stingătoarele cu spumă sunt utilizate la stângerea incendiilor şi au următoarele

Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

priorităţi: simplu, uşoare, aducerea lor rapidă în stare de funcţionare şi aruncarea lichidului
în formă de get. Încărcătura stingătoarelor cu spumă sunt compuse din două părţi
componente: cu acid sulfuric şi alcalin. La întreprinderi sunt utilizate stingătoare cu spumă
OXP10. Periodicitatea acţiunii – 65 secunde, mărimea de acţiune – 8 metri, masa – 15 kg.
Stingătorul se aduce în funcţiune prin rotirea manetei în sus până la refuz. La care se
deschide buşonul de intrare, mai apoi stingătorul se roteşte ca oul în jos, ca rezultat acidul
se scurge din rezervor şi se produce reacţia chimică. Formându – se prin aceasta СО 2
admite înspumarea lichidului, formează în rezervor presiunea de 1000 kPа şi pulverizează
lichidul în tipul jetului de spumă din rezervor.
Utilizarea generatoarelor cu spumă mobile, care permite în continuu primirea
spumei chimice. Generatoarele cu spumă de tipul PGM-50 sunt utilizate pentru stângerea
lichizelor uşor inflamabil şi arzătoare. Stingătoare manuale spumante înalt cotate de tipul
OVP-5 se alimentează cu 5 % cu soluţie spumantă. La funcţionarea stingătorului
comprimant dublu acizi-oxizi aruncă soluţia pulverizatorului de spumă prin fixator, care
formează jetul de precizie a spumei. Spumele chimice şi aero-spumelor stingătoarelor nu
poate fi utilizate pentru stângerea incendiilor pe instalaţii electrice, care se află sub
tensiune. În acest caz se utilizează stingătoarele acizi-oxizi. Şa ele se atribuie stingătoarele

88
OU-2 şi OU-5. Aceste tipuri de stingătoare sunt compuse din rezervoare, ventile de
admisie – refulare, conducta de pulvirizare, furtum flexibil metalic, difuzor, manetă şi
siguranţă. Ventil de admisie – refulare are în dotare construcţia de siguranţă cu membrană,
care refulează la mărirea presiunii în rezervor. La mărirea presiunii de la 17000 până la
20000 kPа va începe funcţionarea construcţiei de siguranţă, timpul de acţiune 60 de
secunde, distanţa - 2 m. Pentru aducerea stingătorului în acţiune este necesar de amplasat
în apropierea focarului de incendiu, de rotit difuzorul în direcţia flăcării, de deschis prin
rotirea ventilului şi de direcţionat spre focarul incendiului. Stingătorul acizi-oxizi-
brometilen OUB – 7 este utilizat pentru stângerea soluţiilor care arde solide şi lichide,
pentru stângerea instalaţiilor electrice sub tensiune. El este compus din rezervoare cu
capacitate de 7 l, umplute cu etil din brometilen şi dublajul de acizi-oxizi, precum şi aer
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

comprimat pentru pulverizarea soluţiei. Stingătoarele cu spumă sunt destinate pentru
stângerea focarelor mici arse de materiale alcaline şi legăturilor din cremo – organice. El
este compus din corpul sudat cu volumul de 10 l, capacul cu siguranţă şi supapă, şi
conductă pentru pulverizare, un rezervor mic pentru gaz cu capacitatea de 0,7 l, care este
legat cu corpul printr-o conductă, furtun flexibil şi prelungitor. Presiunea de lucru în corp
este de 700 kPa. Praful din corpul stingătorului comprimat a gazului inert este împins prin
conducta pulverizatoare în exterior.
Semnalizarea de incendiu. Posibilitatea înlăturării rapide a incendiilor depinde de
informarea rapidă despre incendiu. Cel mai rapid mijloc de informare despre incendiu este
legătura telefonică. Tipul rapid şi eficient de anunţarea a incendiilor este sistema electrică
a legăturilor, care este compusă din 4 elemente: utilajul – de anunţare (indicatoare), care
sunt amplasate pe obiecte şi sunt puse în funcţiune automat, staţia de recepţie, care
primeşte semnalele de la destinatar, sistemele de cabluri, făcând legătura indicatoarelor cu
cu staţia de recepţie, bateriile de acumulatoare.
Semnalizarea electrică de incendiu în dependenţă de schema, legătura cu staţia de
recepţie există inelară şi cu ajutorul becurilor. La schemele cu ajutorul becurilor de la
staţie până la staţia de recepţie sunt amplasate cabluri aparte, denumită cu ajutorul

89
becurilor. Becul este compus din două cabluri desinestătătoare: direct şi inversat. La
schema inelară toate semnalizările sunt amplasate în serie pe un cablu comun, ambele
capete care sunt aduse la aparatul de primire.
3.11 Protecţia mediului ambiant.
Condiţiile metrologice (sau microclima) în procesul de producţie se apreciază după
următorii factori: temperatura aerului, umeditatea relativă, viteza de deplasare a curenţilor
de aer, presiunea. Însă un factor important care acţionează asupra personalului este
presiunea relativă. Evidenţa necesară a parametrilor principali a microclimei, poate fi
explicată în baza urmăririi balansului de căldură între organismului omului şi mediu
ambiant. Evidenţa eliminării căldurii Q a organismului uman depinde de norma efortului
în diferite condiţii şi ea joacă în limitele de la 80 Dg/s (în stare liberă) până la 500 Dg/s
Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

(lucrul forţat). Pentru scurgerea proceselor fiziologice în organismul omului este necesar,
ca pentru eliminarea căldurii de către organism va fi transmisă mediului ambiant.
Evacuarea căldurii de la organism în mediu ambiant se produce în rezultatul contabilităţii
de căldură a omului prin haine (Qt), convecţia corpului (QК), iradierea la suprafaţă
pământului (Qp), evaporarea umedităţi de pe suprafaţa pământului (Qev), o parte din
căldură se va cheltui la încălzirea aerului din încăperi. Din cele menţionate reiesă:
Q=Qt+Qp+QК+Qev+QV, (57)
Starea normală de căldură se asigură la respectarea balansului de căldură, ca
rezultat temperatura corpului omenesc rămâne constant şi va fi egală cu 36 С. Această
capacitate a persoanei de menţinere a temperaturei constante a corpului la schimbul
parametrilor mediului ambiant este denumită ca termoreglare. La temperatur[ înaltă în
încăperi celulele de sânge se desfac, ca rezultat va avea loc mărirea scurgerii de sânge în
partea superioară a organismului şi schimbul de căldură se va mări. În acest caz la t=35 С
a mediului ambiant evacuarea căldurii convenţionale cu iradierea se întrerupe. La
micşorarea temperaturii mediului ambiant celulele de sânge se va îngusta şi scurgerea

90
sângelul la părţile superioare a organismului se va micşora, şi schimbul de căldură se va
micşora.
Umeditatea aerului are o influenţă asupra termoreglării organismului: umeditatea
mărită (mai mult de 85%) îngreunează termoreglarea din cauza micşorării evaporări
sudorii, şi foarte mică (mai puţin de 20%) – cauzează suprauscarea tegumentului de
mucozitate a căilor respiratorii.
Mărimea optimală a densităţii 40-60%. Curenţii de aer au o acţiune mărită la starea
personalului. În încăperi foarte calde ea permite mărirea schimbului de căldură a
organismului uman şi îmbunătăţeşte starea la temperaturi joase. În perioada iernii viteza
curenţilor de aer nu trebuie să fie mai mare de 0,2-0,5 m/s, iar în condiţii de vară - 0,2-1
m/s. Viteza curenţilor de aer poate forma şi o acţiune nefavorabilă nimerirea substanţelor
otrăvitoare. Componenţa necesară a aerului poate fi asigurată ţinând cont de executarea

Modernizarea procesului tehnologic de Capitolul 3 Calculul tehnologic de reparaţie
reparaţie a prizelor de putere la la secţia de agregate
autovehicolele militare la baza de reparaţie şi recondiţionare

următoarelor măsuri:
1) Mecanizarea şi automatizarea proceselor de producţie, implementând şi conducerea
de la distanţă. Aceste măsuri protejează de substanţele periculoase, iradierea solară.
Măreşte productivitatea muncii;
2) Folosirea utilajului şi a proceselor tehnologice, excluzând formarea substanţelor
periculoase. O importanţă deosebită o are ermetizarea utilajului în care se află
substanţe periculoase;
3) Protecţia de sursele iradierii solare;
4) Construcţia de ventilare şi încălzire;
5) Utilizarea completului individual de protecţie.

91
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
În teza dată am descris procesul tehnologic de reparaţie a prizelor de putere la
autovehiculele militare din baza de reparaţie şi recondiţionare. În lucrare am inclus
lucrările optime anuale care ar trebui folosite pentru reparaţia agregatelor. Am inclus
măsurile tehnicii securităţii, protecţia muncii şi a mediului ambiant care se iau în
consideraţie la orice tip de activităţi, indiferent de faptul ce volum de lucrări vor fi
efectuate.
Este analizat sectorul de reparaţie a agregatelor, fluxul de lucru al acestuia,
volumul de lucrări efectuate. La fel sînt prezentate dispozitivele, aparatele, mijloacele şi
agregatele necesare la procesul tehnologic de reparaţie, care în marea majoritate lipsesc de
la baza de reparaţie.
De asemenea am inclus şi procesul tehnologic de reparaţie a agregatelor reflected-o
prin schemă, care include toate etapele de reparaţie în cadrul sectorului de reparaţie a
agregatelor din baza de reparaţie şi recondiţionare.
În fine mi-aş dori să-mi exprim sinceritatea şi încrederea că în viitorul apropiat,
Armata Naţională va dispune de o tehnică modernă, ceea ce va face ca Republica
Moldova să fie o Ţară mai aproape de Europa.

92
BIBLIOGRAFIA
1) ANANAŞENCO А.V. „Proiectarea întreprinderilor auto” KIEV, Şcoala superioară
1981.
2) BABUŞENCO S.M. „Proiectarea întreprinderilor de reparaţie” Мoskva 1981.
3) BREBENEL A., VOCHIN D. “Din istoria automobilului” Bucureşti 1983.
4) CERAPOV S.S. „Sistema complexă de întreţinere tehnică şi reparaţie a
autovehiculelor” Мoskva 1985.
5) FRĂŢILĂ Gh., FRĂŢILĂ M., SAMUILĂ St. „Automobile - cunoaştere, întreţinere
şi reparare” Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică 1995.
6) IVAŞENCO N.I. „Tehnologia de reparare a autovehiculelor” Кiev Şcoala superioară
1977.
7) LIVIŢKII I.S. „Tehnologia reparării autovehiculului şi a utilajului” Мoskva Colos
1975.
8) PETROV Iu.N. „Bazele reparaţiei autovehiculelor” Colos 1972.
9) POLUIAN А.G. „Indicaţii metodice pentru argumentarea variantelor optimale a
locului de muncă”– Zernograd 1983.

93
10) SALOV F.M. „Protecţia muncii la întreprinderile de transport” Chişinău
1991.
11) ŞADRÎCEV V.A. „Bazele tehnologiei de construire şi reparaţie a auto
camioanelor”. – Мoskva Maşinostroenie 1976.
12) VIŞNEVEŢKII „Exploatarea tehnică, deservirea şi reparaţia automobilelor”
Moskva 2006.
13) „Agenda automobilistului” Bucureşti 1996
14) „Exploatarea tehnicii militare” Moskva 1991.
15) „Nastavlenie po avtomobilnoi slujbe i voeno-morscova flota” Moskva 1989.
16) „Normelor de timp la executarea reparaţiei capitale pentru întreprinderile
specializate” Autocamionul GAZ-53A , Moskva 1977.
17) „Spravocinic ofiţera avtomobilnoi slujbî” Moskva 1993.
18) Internet „www.referat.ro”.
19) Internet „www.RegieLive.ro”.

94