Fiecare om are propria sa viziune cu privire la realitate, viziune clădită pe

fundamentul educaţiei primite, al culturii în care trăieşte, al standardelor personale,
adoptate conştient sau inconştient, şi al experienţelor anterioare. Din această cauză,
fiecare om este predispus la subiectivitate, atunci când vine vorba de evaluarea
cunoştinţelor, a aptitudinilor sau a realizărilor unui alt om.
Profesorii nu fac excepţie de la această regulă. Deşi factorul subiectiv a fost redus
semnificativ prin adoptarea unor măsuri în acest sens, el nu a dispărut complet. Omul nu
a reuşit niciodată să găsească un standard obiectiv în el însuşi, drept pentru care va fi
mereu subiectiv în aprecierile sale, chiar dacă gradul de subiectivism este aproape
inexistent. Idealul obiectivităţii în notare este afectat de anumite circumstanţe care pot
induce variaţii semnificative, prezente fie la acelaşi examinator în momente diferite, fie la
examinatori diferiţi.1
Există o concepţie greşită cu privire la profesori, şi anume că un profesor bun
(aceasta presupune adesea ca profesorul să aibă o vechime considerabilă în sistem) este şi
un bun evaluator. În alte ţări, această prejudecată a fost depăşită, pregătirea aprofundată a
evaluatorilor fiind considerată deosebit de importantă pentru asigurarea calităţii tehnice a
unui examen.2
Determinată de limita tehnicilor actuale de măsurare şi apreciere a randamentului
şcolar, ca şi de natura şi complexitatea fenomenului, evaluarea rezultatelor şcolare nu
poate avea un caracter precis, absolut. Chiar şi în cazul evaluării prin probe standardizate,
obiective, aprecierea rezultatelor îşi păstrează caracterul relativ. 3

1
Constantin Cucoş, Pedagogie, p. 399.
2
Petru Lisievici, Evaluarea în învăţământ: teorie, practică, instrumente, Editura Aramis, Bucureşti, 2002,
p. 131.
3
Ion T. Radu, Evaluarea în procesul didactic, Ediţia a IV-a, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,
2008, p. 237.

. prin acţiunea sa ca examinator şi prin trăsăturile sale de personalitate. Pedagogie. Personalitatea şi atitudinile evaluatorului. 241. care vor fi prezentate mai jos: efectul de rol. Aceste aşteptări iau naştere. 399. Evaluarea în procesul didactic. sub influenţa reprezentărilor pe care profesorul şi le-a format cu privire la potenţialul de învăţare al unor elevi.6 4 Constantin Cucoş. Divergenţele se explică nu numai prin variabile de personalitate. Acestea pot fi considerate ca aşteptări ale evaluatorului privind performanţele elevilor. Radu. procesul de evaluare poate fi analizat ca un comportament al profesorului într-o situaţie dată. c) particularităţi ale relaţiei dintre profesor şi elevi. 5 Ion T. ci şi de situaţie. care vor fi prezentate în următoarea secţiune. Subiectivitatea pe care o comportă actul evaluativ îşi are originea.4 Factori ai variabilităţii aprecierilor 1. p. efectul de contrast şi efectul de ancorare. care pot determina distorsiuni subiective în evaluare pot fi următoarele: a) insuficienţa informaţiilor primare pe baza cărora se realizează evaluarea. 6 Ion T. Personalitatea profesorului evaluator este implicată în actul de evaluare într-o ipostază triplă: ca realizator al programului de instruire. Radu. Problema adecvată constă în determinarea condiţiilor necesare pentru care subiectivitatea să se manifeste în limite restrânse. e. Şi aici apar trei efecte. Alte circumstanţe care provoacă distorsiuni în apreciere ţin în aceeaşi măsură de persoana profesorului şi de împrejurările în care se realizează acţiunea de evaluare. Diverse circumstanţe. pe de o parte. iar pe de altă parte în funcţie de circumstanţe detaşate de persoana sa. printre care efectul halo şi efectul de anticipaţie.5 2. 3. d) influenţele directe ale mediului psihosocial în care se face evaluarea. adică îşi au sursa în interacţiunea dintre evaluator şi situaţia în care se realizează actul evaluativ. Apar aici cel puţin două efecte. Evaluarea în procesul didactic. Aşteptările evaluatorului. în faptul că aprecierea este produsul unor operatori umani. influenţe datorate contextului pedagogic în care se face evaluarea. Astfel. b) alegerea greşită a metodelor de evaluare în raport cu obiectul sau obiectivele evaluării. 245-247. în primul rând. Cauzele specifice.

Diferenţele dintre mai multe aprecieri asupra aceluiaşi rezultat sunt mai mari sau mai mici în funcţie de natura conţinuturilor verificate. cei care sunt mai spontani au un oarecare avantaj faţă de cei mai lenţi. Radu. cu stăpânirea unor tehnici. 6. Particularităţile psihice ale subiecţilor evaluaţi influenţează modul în care se realizează aprecierea. Tipologia examinaţilor. Explicaţia oferită constă în faptul că în cazul probelor scrise răspunsul se conservă şi lucrarea poate fi revăzută. sau abilităţi formate. atunci când se evaluează conţinuturi cu caracter teoretic. Variabilitatea aprecierii este mai mare în cazul evaluării capacităţilor şi a lucrărilor de creaţie în comparaţie cu acumularea cunoştinţelor. după cum cei care operează uşor cu raţionamente fac o impresie mai bună decât cei care aparţin tipului senzorial – intuitiv. Natura probelor. 249. generând o variabilitate mai mare. 249. Ce se evaluează. Evaluarea în procesul didactic. Radu. Acest fenomen este mai accentuat la disciplinele socioumane precum şi la cele de educaţie artistică. matematică şi gramatică. întrucât ele oferă elevilor posibilităţi diferite de a dovedi ce ştiu şi ce pot să facă. Aprecierea variază şi în funcţie de ceea ce se evaluează: cunoştinţe acumulate. S-a demonstrat că evaluările prin examinări orale sunt mai inexacte. Evaluarea în procesul didactic. Caracteristicile obiectivelor de învăţământ. 8 Ion T. 9 Ion T. în comparaţie cu probele scrise. . Radu. Trăsături diferite antrenează o variabilitate a aprecierilor asupra rezultatelor. Evaluarea în procesul didactic. capacităţi formate. Variabilitatea aprecierilor se manifestă diferit de la un obiect de învăţământ la altul. 248-249. Astfel.9 7. trăsături de personalitate.8 Dar lucrul acesta nu este în totalitate adevărat.7 5. 7 Ion T. 4. algoritmi. la care rezultatele au componente artistice de creaţie şi se manifestă în limite mai restrânse la discipline din domeniul ştiinţelor naturii.

Încrederea în posibilităţile elevilor şi convingerea manifestată că sunt capabili de reuşită reprezintă modalităţi de diminuare sau de anihilare a consecinţelor acestui efect. numite şi erori în alte cărţi de specialitate: efectul blând. la o anumită materie. Efectul are ca bază psihologică faptul că impresia parţială se extinde asupra întregii personalităţi a elevului. la care se adaugă şi alte situaţii specifice. determinată de dificultatea mult mai mare de cuantificare a fenomenelor de această natură. Variabilitatea în aprecierea trăsăturilor de personalitate şi a conduitei este mult mai accentuată. Erori în aprecierea conduitei. 401 .12 3. nici nu mai pot constata anumite progrese ale elevilor slabi. Dintre acestea pot fi menţionate următoarele: eroarea prin „asemănare”. Efectul Pygmalion. 8. Orice profesor îşi formează anumite impresii în legătură cu posibilităţile de învăţare ale elevilor săi. în virtutea unor judecăţi anticipative. conştient sau inconştient. identificabile la nivelul majorităţii formelor de răspuns date de elevi. Sunt două variante ale efectului „halo”. Profesorii. Pedagogie. eroarea de generozitate şi eroarea logică.10 Efecte perturbatoare în apreciere şi notare 1.11 2. Efectul „halo”. 401 13 Constantin Cucoş. efectul blând. eroarea prin contrast. cum ar fi acela de a păstra neîntinată onoarea clasei. Unele din circumstanţele care generează erori în aprecierea rezultatelor de ordin cognitiv se produc şi în cazul conduitei. comportamentul şi randamentul elevilor. 400-401 12 Constantin Cucoş. Efectul de ancorare constă în supraevaluarea anumitor rezultate din cauză că atrag atenţia asupra unor aspecte mai puţin frecvente. 249-250.13 10 Ion T. Pedagogie. Pedagogie. Aprecierea unui elev. Aceste păreri vor influenţa. Radu. aşteptate. caracterizat prin tendinţa de a aprecia cu indulgenţă persoanele cunoscute şi eroarea de generozitate. 11 Constantin Cucoş. care intervine atunci când educatorul are anumite motive pentru a manifesta o anumită indulgenţă. Evaluarea în procesul didactic. se face în funcţie de situaţia obţinută la alte discipline. nu mai observă eventualele lipsuri ale elevilor buni.

un elev poate primi o notă mai bună dacă cel evaluat înaintea lui a fost mai slab. o a treia categorie de profesori folosesc notele pentru a-i constrânge pe elevi să depună un efort suplimentar. 402. Primul pas în eliminarea efectelor neplăcute cauzate de efectul de contrast este conştientizarea faptului că acest efect există. 401. va manifesta un plus de exigenţă faţă de profesorii care nu au strălucit la anumite materii în timpul când au fost elevi. sau o notă mai puţin bună dacă elevul testat înaintea lui a avut rezultate excelente. 16 Constantin Cucoş. Este situaţia în care profesorul îşi evaluează elevii prin raportare la sine. Pentru aceleaşi rezultate. fără discriminările valorice necesare.17 8. dar consecutive. alţii încearcă să fie cât mai obiectivi în timp ce. cât şi la acelaşi evaluator pe parcursul unui an şcolar. Unii profesori folosesc notele ca stimulent pentru elevi. Pedagogie. 4. Fiecare cadru didactic are propriul său standard de evaluare. Efectul tendinţei centrale. Efectul ordine. chiar nesemnificative între elevii de nivel mediu şi cei buni sau slabi. Din cauza unor fenomene de inerţie. Pedagogie. în realitate. Notele acordate se înscriu în jurul valorii medii. Profesorii au tendinţa de a-şi compara şi ierarhiza elevii. Efectul de contrast. Pedagogie. 401.18 14 Constantin Cucoş. Examinatorul are tendinţa de a nota identic mai multe lucrări diferite. Dacă el a fost un elev premiant sau dacă are copii cu rezultate bune la învăţătură. 15 Constantin Cucoş. 17 Constantin Cucoş. 15 6. prezintă anumite diferenţe calitative.14 5. Acest efect este mai pregnant la profesorii începători şi la disciplinele socio-umane. . Ecuaţia personală a examinatorului. Diferenţele între nivelurile de exigenţă pot fi observate atât între diferiţi evaluatori. din dorinţa de a nu greşi supra-apreciind sau sub-apreciind elevii. 401. 401-402 18 Constantin Cucoş. Pedagogie. profesorul menţine cam acelaşi nivel de apreciere pentru o suită de răspunsuri care.16 7. Efectul de similaritate. Pedagogie. Profesorul face diferenţe slabe.

efortul depus de elev pentru a ajunge la anumite rezultate (chiar mediocre). 9. Eroarea logică constă în substituirea obiectivelor şi parametrilor importanţi ai evaluării prin scopuri secundare. cum ar fi acurateţea şi faptul că expunerea este sistematică.19 19 Constantin Cucoş. 402. gradul de conştiinciozitate al elevului etc. . Pedagogie.