Secui

Secuii (maghiară Székelyek) sunt o populaţie de origine etnică necunoscută, stabilită în
sud-estul şi estul Transilvaniei, pe teritoriul actual al judeţelor Harghita, Mureş şi
Covasna. În decursul timpului, diverşi cercetători i-au considerat pe secui ca
descinzând, pe rând, din maghiari, sciţi, huni, gepizi, avari, bulgarii de la Dunăre,
onoguri, kavari sau din kabardinii din Caucaz.

Nu sunt cunoscute exact împrejurările şi nici data exactă la care secuii s-au alăturat
ungurilor. Izvoare istorice mai târzii (Anonymus, Simon de Kéza) îi amintesc pe secui
alături de maghiari deja în secolul X, perioadă în care secuii au preluat probabil şi limba
maghiară. În calitate de popor asociat ungurilor, secuii s-au aflat permanent în
avangarda trupelor maghiare, participând alături de acestea la diferite raiduri militare.

Secuii, împreună cu pecenegii, sunt evocaţi în anul 1116 în avangarda trupelor
maghiare, în calitate de combatanţi în bătălia de la Olsava condusă de regele Ştefan al
II-lea al Ungariei (1116-1131). Câteva decenii mai târziu, în anul 1146, îi regăsim pe
secui, alături de aceeaşi pecenegi, în oastea regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-
1162), în luptele de pe Leitha, duse împotriva margrafului Heinrich al II-lea de Austria.
Demnă de menţionat este şi participarea secuilor, alături de români, saşi şi pecenegi, în
trupele conduse de comitele Joachim al Sibiului, trimise între anii 1210-1213 de regele
Andrei al II-lea al Ungariei în sprijinul aliatului său ţarul Borilă al Bulgariei (1207-
1218). În fine, secuii au făcut parte şi din structura trupelor regelui Andrei al II-lea,
participant între anii 1217-1218 la Cruciada a V-a, care au luptat în Palestina împotriva
arabilor conduşi de Al Malik al-Adil (1193-1218) din dinastia Aiybidă.

O parte a populaţiei secuieşti a fost aşezată pe graniţa vestică şi nordică a ducatului,
respectiv a Regatului Ungariei. Secuii sunt amintiti, printre altele, în anii 1256, 1314,
1323 şi 1364, pe latura vestică a statului maghiar, în comitatele Pozsony şi Moson.
Prezenţa lor este confirmată apoi şi de numele unor localităţi, cu denumiri de genul
Székely şi Székelyfalu, ambele în comitatul Szabolcs, formate prin includerea
etnonimului maghiar atribuit secuilor. Importante comunităţi secuieşti sunt evocate
documentar şi în comitatele Bars, Szerém, Gömör, Abaúj, Somogy şi Baranya.

Un segment important al populaţiei secuieşti a fost aşezat în părţile răsăritene ale
Regatului Ungarie, pe teritoriul Transilvaniei. Sarcina principală a contingentelor
secuiesti a constat în consolidarea şi apărarea fortificaţiilor de graniţă (ung. gyepü). In
consecinţă, comunităţile secuieşti au fost deplasate treptat, în mod planificat,
concomitent cu avansarea hotarelor statului maghiar spre estul şi sud-estul Transilvanei.
Prezenţe secuieşti sunt semnalate în secolele XI şi XII în anii 1116 şi 1146 în Bihor, în
zona localităţilor Teleac şi Salonta, dar şi pe teritoriul actualelor judeţe Timiş şi
Hunedoara. Comunităţi secuieşti, întemeiate la o dată incertă, probabil la cumpăna
secolelor XI-XII, sunt semnalate de izvoarele arheologice şi scrise pe văile râurilor
Secaş, la Sebeş-Alba, şi Târnava Mare, în zona municipiilor Mediaş şi Sighişoara, dar şi
în Podişul Hârtibaciului la Saschiz şi Viscri. Spre mijlocul secolului XII, concomitent
cu avansarea hotarelor Regatului Ungariei spre estul şi sud-estul Transilvaniei, respectiv
spre graniţa sa naturală, Carpaţii Răsăriteni şi Meridionali, comunităţi secuieşti sunt
semnalate în sud-estul Transilvaniei, la Zăbala şi Peteni, ambele în judeţul Covasna.

Csik-szék). Începând cu prima jumătate a secolului XIII şi continuând până în primele decenii ale secolului XIV. preluată de secui probabil de la saşi. Sepsi şi Orbai. Sepsi-szék) şi Tileagd (ung. depăşind.Comunităţi secuieşti sunt atestate toponimic şi arheologic şi pe malul din dreapta al râului Olt. Toate aceste unităţi teritorial-administrative au fost conduse. de către Comitele secuilor. Aranyos-szék). este folosită constant în izvoarele scrise abia cu începere din secolul al XIV-lea. populaţia secuiască se stabileste pe actualul teritoriu de locuire. sedes). scaunul cunoscut sub denumirea generică "Trei Scaune" (ung. Gheorghe (ung. Din punct de vedere teritorial-administrativ. determinată de colonizarea germană. un bărbat mai vârstnic. secuii formează 84.3% din cei 580. în sensul de unitate teritorial- administrativă. la rândul lor. Abia în secolul al XV-lea. Adorján şi Abraham. Grupuri reduse. Három-Szék) s-a format prin contopirea scaunelor Kézdi. hadnagy sau szálláskapitány). are loc după mijlocul secolului XII. judex sedis sau judex terrestris). Numele principalelor şapte scaune secuieşti au fost. Székelyszék). Răspândire Majoritatea populaţiei secuieşti locuieşte în prezent în sud-estul şi în estul Transilvanei. în anii 1272 şi 1311 este evocată obştea secuilor din Kezd. Noţiunea de scaun (lat.449 de locuitori ai Judeţului Covasna. Ciuc (ung. funcţie care. Fiecare scaun secuiesc era condus de judele scaunului sau al locului (lat. Sepsi/Sf. Potrivit recensământului populaţiei din anul 2002. Maros-szék). în ordine alfabetică. Székelyföld). respectiv în anul 1270 este amintită obştea secuilor din Telegd (lat. teritoriul locuit de secui. care era structurată în neamuri sau familii mari. Organizarea teritorial-administrativă Istoria secuilor înregistrează două forme principale de organizare. Orbai (ung.8% din cei 222. O dizlocare masivă a aşezărilor secuieşti de pe Valea Oltului şi din Podişul Hârtibaciului. a fost organizat în secolele XIV-XV în scaune (ung. în parte. Meggyes. Kezdi (ung. următoarele: Arieş (ung. respectiv în anii 1408-1410 va fi amintit Scaunul Mureş. Din rândul "neamurilor" secuieşti de importanţă trebuie menţionate: Halom. generaţii şi în ramuri. 39. căruia îi era subordonat judele regesc (lat. par să existe şi pe teritoriul actual al Ungariei. În fruntea unui neam se afla de regulă. . reprezenta a doua demnitate în Voievodatul Transilvaniei. aşa-numitul Pământ Secuiesc (ung. în zona centrală a sudului Transilvaniei. Jenö. Orbai-szék). În secolul al XIII-lea. judex regis). Viitoarele scaune secuieşti au fost menţionate iniţial în documente sub alte denumiri. universitas Siculorum de Telegd). restrânse numeric. Mureş (ung.851 de locuitori ai Judeţului Mureş şi 73. în timp ce Scaunul Odorhei va fi atestat ca atare abia în anul 1448. sub aspectul importanţei sale politice. şi linia Carpaţilor Orientali.Udvarhely-szék). Kézdi-szék).6% din totalul populaţiei de 326.222 locuitori ai Judeţului Harghita. Telegdi-szék) (devenit ulterior Odorhei ung. investit cu autoritate şi recunoscut ca atare de către membrii grupului. Fiind de dată mai recentă. Prima şi cea mai veche formă a cuprins întreaga populaţie secuiască. Örlec. care era "conducător al neamului" (ung. iar în anul 1291 sunt atestaţi secuii şi obstea secuilor de pe Arieş.