RECENZII 405

ADRIAN IONIŢĂ, Spaţiul dintre Carpaţii Meridionali şi Dunărea Inferioară în secolele XI-XIII, Editura
Academiei Române, Bucureşti, 2005, 228 p.

Sintagma „mileniul întunecat”, prin care se desemnează beneficiat de săpături mai ample, de cercetări de suprafaţă
prelungita epocă a marilor migraţii din spaţiul carpato- mai intensive, de studii exegetice mai numeroase.
dunărean, îşi păstrează în mare parte accepţiunea iniţială, Sesizând această carenţă, Adrian Ioniţă, cercetător
în pofida eforturilor persuasive de sporire a arsenalului ştiinţific la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din
informaţional asumate în ultimele decenii de istoricii şi Bucureşti, şi-a asumat responsabilitatea de a răspunde
arheologii români, secondaţi aleatoriu şi de cercetători de unei reale cerinţe istoriografice printr-o lucrare
pe alte meridiane. Cele mai multe aspecte ale devenirii monografică dedicată teritoriului delimitat de hotarele
istorice a românilor din primele secole ale mileniului II viitorului stat al Ţării Româneşti, prospectând analitic
continuă să rămână insuficient cunoscute, generând principalele aspecte legate de evoluţia societăţii locale în
controverse insolvabile şi menţinerea unor concepte veacurile ce au premers momentului creării organismului
lipsite de contururi limpezi şi stabile. Din păcate izvoarele
statal de sine stătător, demers al cărui nucleu primar a
narative şi diplomatice sunt puţin numeroase şi nu
îmbrăcat forma unei teze de doctorat, finalizată în anul
întotdeauna explicite, iar posibilitatea detectării unor surse
2001 sub competenta îndrumare a profesorului Şerban
noi de reală consistenţă rămâne în mare parte iluzorie.
În aceste circumstanţe, singurul domeniu ce este în Papacostea, membru corespondent al Academiei Române,
măsură să furnizeze informaţii bogate şi substanţiale fără îndoială specialistul cel mai autorizat al perioadei.
rămâne cel al arheologiei, de la care se aşteaptă un plus Domnia sa este, de altfel, semnatarul prefeţei volumului,
de rigoare metodologică şi o implicare mai complexă, dar în care se evidenţiază tenacitatea autorului de a-şi spori
şi mai dinamică, în sfera valorificării materialelor colectate. zestrea documentară (p. 7). Experienţa de şantier destul
Până în prezent arheologia medievală românească nu s-a de vastă a lui Adrian Ioniţă, ca şi colaborarea fructuoasă
ridicat în ceea ce priveşte performanţele la nivelul preistoriei, cu regretatul Radu Popa, au contribuit la familiarizarea sa
cu toate progresele notabile făcute în ultimele decenii, în cu o problematică de indubitabilă dificultate, ce reclamă
consonanţă parţială cu acelea de pe plan european. în egală măsură cunoaşterea surselor narative şi a celor
Pe de altă parte, nu toate regiunile româneşti s-au arheologice.
bucurat până în prezent de prospectări similare în privinţa Pe lângă colecţionarea acestor izvoare, autorul a
anvergurii, după cum nici valorificarea rezultatelor investigat în amănunţime o bogată şi diversă literatură de
săpăturilor nu a purtat pecetea uniformizării. Din acest specialitate aferentă perioadei, fiind receptiv nu numai la
punct de vedere teritoriul cuprins între versanţii Carpaţilor reperele bibliografice româneşti, ci şi la acelea din ţările
Meridionali şi Dunăre nu se află într-o postură privilegiată învecinate. A rezultat o lucrare densă atât în ceea ce
comparativ cu celelalte regiuni româneşti, care au priveşte documentaţia, cât şi a interpretărilor.

Boroffka. subcapitolul dedicat istoriografiei arheologice bine datate din arealul înconjurător. şi pertinente prospectări. realizat după criterii de referinţă. având drept reper analogiile cu complexele din perspectiva săpăturilor. a de la Dridu-„Metereze”. 12-13) considerăm că ar fi trebuit să trateze în Capitolul intitulat „Analiza informaţiei arheologice” amănunţime nu doar raportul arheologilor. autorul anumite mici restructurări poate ar fi fost totuşi oportune în înfăţişând propriile argumente privind încadrarea cronologică privinţa conţinutului şi al denumirii subcapitolelor. Onciul. ci şi acela al ar fi fost mai potrivit să conţină în partea sa incipientă istoricilor. construcţiilor VICTOR SPINEI . cât şi al celor cărora le datorăm studii speciale: asupra ceramicii. recoltate dintr-un areal extins. recunoaşterea colegilor de breaslă. Iosipescu. excurs asupra evoluţiei politice a zonei. printre cei ce au invadat Imperiul bizantin în anul Lucrarea încununează eforturile tenace ale autorului 1122 s-au numărat cu siguranţă şi pecenegii. în direcţionarea raporturilor comerciale. C. Ştefănescu. ceea ce sporeşte rezultatelor săpăturilor de amploare. dar şi nevalorificarea operativă a analogii. studii de valoare. ceea ce a condus la credibilitatea precizărilor asupra originii şi răspândirii lor. ce şi-a dobândit. definesc preocupările primordiale ale societăţii. căci ei continuă să fie menţionaţi a fi încercat o coroborare coerentă a sa cu sursele îndeosebi în letopiseţele vechi ruseşti şi după această narative. eforturi materializate în mai multe la expediţie a triburilor cumane (p. se poate aprecia că Adrian Ioniţă a apelându-se cu prioritate la mărturiile cronicăreşti. Fără să se lase descurajat şi descumpănit de metodologice specifice. monografia beneficiază de un rezumat în de Jos. atunci Catalogul face dovada marilor eforturi depuse de autor când s-a impus. ci încă în primii ani ai şi politică. supus unei amănunţite plurifaţetate. l-au frustrat adesea pe autor de posibilitatea un consistent catalog al tuturor descoperirilor arheologice de a dispune de date concludente asupra unor monumente şi numismatice (p. care este realizată cu arheologi. cu larg orizont pe plan sincronic şi diacronic. cu Cuantificarea amănunţită a întregului material cortegiul de consecinţe de rigoare. mare în inventarul arheologic. Iorga şi C. opus-ul are şi meritul de sfârşit în 1086 (p. atât al autorilor care au elaborat sinteze de referirile asupra uneltelor şi armelor. Recompunerea ambianţei politice s-a realizat În ansamblu.406 RECENZII Structura sumarului ni se pare în general adecvată. dată. care sunt obiecte ce anvergură. 117-146). participarea ei din ultimii ani. Cândea etc. în 1234 (p. Inventarierea lor detaliată este în locale din arealul geografic delimitat de Carpaţii măsură să confere greutate consideraţiilor privind viaţa Meridionali şi cursul Dunării s-a întreprins un amplu materială şi spirituală din secolele XI-XIII. O parte a acestui ceea ce le potenţează relevanţa. reunită în integralitatea ei şi încadrată în mod corespunzător „istoria politică nord-dunăreană a pecenegilor” nu ia din punct de vedere cronologic. Aceste realităţi numismatic a permis consideraţii de cert interes relativ la incalificabile. 1-56. când pătrund protobulgarii (p. tradus de arheologul berlinez Nikolaus politice diverse. aceasta s-a realizat în nespecialişti. întocmit o lucrare de reală utilitate pentru clarificarea supuse unor analize nuanţate. Xenopol. privinţa problemelor controversate. (p. Volumul este însoţit şi de un bogat material ilustrativ. I. De creionându-se un tablou complex al regiunii de la Dunărea asemenea. spaţiu de interferenţe culturale. înrâurite pregnant lipsa unei legislaţii ferme. dar şi a responsabilităţii şi de factorii politici ai epocii. 33) nu ni se pare suficient de motivată etc. precum A. pentru adunarea şi clasarea tuturor vestigiilor arheologice Pentru înţelegerea specificului evoluţiei societăţii din Muntenia şi Oltenia. secolului al VII-lea. Bazată pe o amplă documentaţie arheologică. iar o altă parte valorifică propriile cercetări Imperiului bizantin. de asemenea să sprijine aprecierile din textul fiind prezentate în derularea lor la scară continentală. confesionale şi limba engleză. N. şi etnico-culturală a necropolelor şi a mormintelor Întrucât monografia nu s-a limitat numai la o retrospecţie izolate. punct de o deosebită însemnătate Ţaratului bulgar şi a triburilor turcice şi mongole. descătuşată de precepte desuete şi receptivă la competenţă şi discernământ critic. care. dar de cult. Lucrarea este prevăzută cu profesionale. a Regatului Arpadian şi Angevin. ca urmare a revărsării slavilor. la investigaţiile cu un spectru Partea cea mai extinsă a volumului îşi are eşafodajul interdisciplinar cuprinzător. profilându-l Asemenea mici inadvertenţe nu perturbă din fericire printre cei mai hăruiţi reprezentanţi ai tinerei generaţii de reconstituirea de ansamblu. adoptând. autorul s-a străduit să se edifice în operativă a aprecierilor formulate în capitolele anterioare. Şt. diplomatice şi de altă natură. pe baza sa schiţându-se consideraţii de substanţă privind caracteristicile aşezărilor. 21). inserate în diverse periodice de profil. atitudini circumstanţiate sau prudente. În ceea ce priveşte păgubitoare pentru ştiinţă au fost săpăturile întreprinse de tratarea diferitelor categorii de obiecte. propriu-zis (fig. şi nu cele Giurescu. pentru realităţile arheologice din Câmpia Munteană. de altfel. 30). apelându-se la numeroase şi diverse valoare unică. deţinea un rol subsidiar Din utila expunere asupra istoriografiei rezultă cât de pentru evoluţia comunităţilor umane. chiar dacă are ponderea cea mai D. pretinsul caracter itinerant al „pseudoepiscopilor” atestaţi care au probat valenţele sale de cercetător. 27) fiind incertă. În această perspectivă s-a material a fost preluat de la cei ce l-au precedat în urmărit implicarea în disputele militare din zonă a preocupări. dar şi ale riturilor şi ritualurilor funerare. din păcate proliferate la scară largă. pierderea observaţiilor stratigrafice şi de altă natură. acesta permiţând verificarea asemenea anomalii. cu propensiune spre analize informativ în materialul arheologic. 173-228). p. metodologiile noi de cercetare. S. D. Faţă de câteva aprecieri de evoluţiei societăţii locale şi pentru raporturile ei cu amănunt avem însă anumite rezerve: nordul Peninsulei migratorii într-o perioadă de acută instabilitate demografică Balcanice nu a fost pierdut de Bizanţ în 681. care au distrus iremediabil vestigii de mod corespunzător. evenimentele menit.