Organizația Statelor Americane (en.

Organization of American States, abreviat OAS sau OEA,
după celelalte trei limbi oficiale) este o organizație internațională, cu sediul
la Washington, DC, Statele Unite ale Americii. Această organizație cuprinde din 35 de state
independente din ambele America, dar participarea Hondurasului a fost suspendată în urmare a
loviturii de stat din 28.06.2009.
Membrii activi ai Organizației Statelor Americane sunt: Antigua și
Barbuda, Argentina, Bahamas, Barbados, Belize, Bolivia, Brazilia, Canada, Chile, Columbia, Costa
Rica, Cuba, Dominica, Ecuador, El
Salvador, Grenada, Guatemala, Guyana, Haiti, Honduras, Jamaica, Mexic, Nicaragua, Panama, Par
aguay, Peru, Republica Dominicană, SUA, Sf. Cristofor și Nevis, Sf. Vincențiu și Grenadine, Sfânta
Lucia, Surinam, Trinidad și Tobago.
Limbile oficiale sunt: franceza, spaniola, olandeza, engleza, portugheza.

Uniunea Africană este organizația care succedă Organizația Unității Africane (OUA). Fondată
în iulie 2002, l-a avut ca prim președinte pe sud-africanul Thabo Mbeki, fost președinte al OUA.
Creată după modelul Uniunii Europene, scopurile sale sunt promovarea democrației, drepturile
omului și dezvoltarea pe continentul african, în special pentru mărirea nivelului investițiilor străine
prin intermediul programului Noul Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii (NEPAD).
Obiectivele Uniunii Africane cuprind și crearea unei bănci centrale de dezvoltare.
Ales în martie 2004, Parlamentul Panafrican s-a deschis în martie 2004 inițial având sediul la Addis
Abeba în Etiopia. Acum are sediul la Midrand în Africa de Sud. Actualmente, acesta are doar un rol
consultativ, urmând ca la sfârșitul primilor 5 ani să aibă putere legislativă. Are 265 deputați, membri
ai parlamentelor naționale ale celor 54 de state membre.

Consiliul Europei este o organizație internațională, interguvernamentală și regională. A luat naștere
la 5 mai 1949 și reunește toate statele democratice ale Uniunii Europene precum și alte state din
centrul și estul Europei. Este independent de Uniunea Europeană, și este diferit și de Consiliul
European sau de Consiliul Uniunii Europene. Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg.
Consiliul Europei are două dimensiuni: una federalistă, reprezentată de "Adunarea Parlamentară",
alcătuită din parlamentari proveniți din parlamentele naționale, și cealaltă, interguvernamentală,
întruchipată de "Comitetul Miniștrilor", alcătuit din miniștrii de externe ai statelor membre. Comitetul
Miniștrilor reprezintă organismul de decizie al Consiliului Europei[1].
România a deținut președinția Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei în perioada noiembrie
2005 - mai 2006.

Componența[modificare | modificare sursă]
Consiliul Europei este compus din 47 de state membre la care se adaugă o serie de state cu statut
de observator.

State membre[modificare | modificare sursă]
Harta membrilor şi observatorilor în Consiliul Europei

 Belgia, Danemarca, Franța, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea
Britanie, Norvegia, Olanda, Suedia și Turcia (1949)

 Islanda și Germania (1950)

 Austria (1956)

 Cipru (1961)

Ucraina. Azerbaidjan (2001)  Bosnia și Herzegovina (2002)  Serbia (împreună cu Muntenegru) (2003)  Monaco (2004)  Muntenegru (2007) State cu statut de observator[modificare | modificare sursă]  Canada. Slovenia. Lituania. Mexic și Israel Obiective[modificare | modificare sursă]  Protejarea drepturilor omului  Protejarea democrației pluraliste  Protejarea supremației dreptului . Elveția (1963)  Malta (1965)  Portugalia (1976)  Spania (1977)  Liechtenstein (1978)  San Marino (1988)  Finlanda (1989)  Ungaria (1990)  Polonia (1991)  Bulgaria (1992)  Estonia. Republica Moldova. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (1995)  Federația Rusă și Croația (1996)  Georgia (1999)  Armenia. Vatican. Japonia. Albania. SUA. România (1993)  Andorra (1994)  Letonia. Republica Cehă. Slovacia.

Sediul organizatiei este la Strasbourg. Monaco (2004). si a Georgiei la 27 aprilie 1999. Irlanda. 1 al. Marea Britanie. A din Statutul Consiliului Europei. Canada. Azerbaijan(2001). putem afirma ca întreaga Europa este acoperita. Vaticanul si Japonia au statut de observator pe lânga instantele interguvernamentale ale Consiliului. Danemarca. În prezent Consiliul Europei cuprinde 46 de state. la 5 mai 1949. Statele Unite. legislative și constituționale  Căutarea soluțiilor pentru problemele cu care se confruntă societatea europeană:  discriminarea minorităților  xenofobia  intoleranța  protecția mediului  Clonarea umană  SIDA  drogurile  terorismul  crima organizată Consiliul Europei reprezinta prima organizatie cu vocatie esential politica si culturala. Potrivit dispozitiilor înscrise în art. . Dupa intrarea Ucrainei si a Macedoniei în octombrie 1995. în urma aderarii urmatoarelor state: Armenia. Italia. Olanda si Suedia care a intrat în vigoare la 3 august 1949. Aparuse ca fiind imperios necesara crearea unei structuri cu specific european si astfel. Bosniei si Herzegovinei (2002). a luat nastere Consiliul Europei prin semnarea la Strasbourg a statutului sau de catre Belgia. Franta. Mexic. scopul organizatiei este "de a realiza o unitate mai strânsa între membrii sai pentru apararea si realizarea idealurilor si principiilor care sunt mostenirea lor comuna si pentru facilitarea progresului lor economic si social". Cu exceptia Belarusului (care este suspendat). a Rusiei si Croatiei în 1996. De asemenea. Luxemburg. Favorizarea conștientizării și încurajarea dezvoltării identității și a diversității culturale a Europei  Dezvoltarea stabilității democratice în Europa prin susținerea reformelor politice. Serbia-Muntenegru (2003). Norvegia. Consiliul Europei numara 41 de state.

de către șase țări fondatoare:Regatul Egiptului. să dezbată probleme de interes comun. Organizația este condusă de un Președinte în exercițiu (în prezent Ministrul secretar de stat și al afacerilor externe al Kazakstanului Kanat Saudabayev numit la Viena în 12 ianuarie 2010). Se concentrează asupra prevenirii conflictelor.Djibuti și Insulele Comore. Din Liga Arabă fac parte și trei state care nu sunt de limbă arabă . Consiliul Ministerial. în manieră generală. Ea servește drept forum pentru statele membre ca să-și coordoneze pozițiile politice. însă participarea Siriei a fost suspendată din noiembrie 2011 ca urmare a acțiunilor represive ale guvernului sirian în cursul Războiului civil din Siria. Liga Arabă facilitează programe politice. apărarea cauzelor și intereselor țărilor arabe. Este formata din 57 de țări participante din Europa. sau Liga Statelor Arabe(în arabă: ‫جامعة الدول‬ ‫ العربية‬Jamiyat Al Duwal Al Arabiya) este o organizație internațională regională a statelor arabe și a unor state cu afinitate pentru lumea arabă. care își propune „strângerea relațiilor dintre țările membre și coordonarea colaborării dintre ele. de mulți ani pradă unor războaie civile și divizată. despre statul de drept. În anul 2011 Liga Arabă a suspendat temporar și Libia. Regatul Irakului. științifice și sociale menite să promoveze interesele lumii arabe. administrării crizelor și reconstrucției post-conflictuale. Caucaz. prezervarea independenței și a suveranității lor și. ca de pildă Organizația Ligii Arabe pentru Educație. Consiliul Europei grupeaza statele europene care trebuie sa aiba o conceptie asemanatoare despre democratie. Cultură și Știință ALECSO. Liga Arabă (în arabă:Al Jamiya Al Arabiya) . și Consiliul Economic și Social al Ligii Arabe . capitala Egiptului. unde a fost înființată la 22 martie 1945. Asia Centrală și America de Nord. Activitatea sa . Consiliul Permanent este forul regulat de luare a deciziilor și se întrunește săptămânal. Liga Arabă își are sediul la Cairo. atunci condusă de colonelul Muammar Al Gaddafi și expusă și ea unui lung război civil. să soluționeze dispute dintre statele arabe și să limiteze conflictele care apar în cadrul lor (de exemplu Criza din Liban din 1958). Emiratul Transiordaniei (din 1949 Regatul Hașemit al Iordaniei). pe baza Protocolului de la Alexandria. Toate acestea sunt conditii de admitere si obligatii esentiale care revin tarilor membre si a celor care doresc sa adere la organizatie. Liga arabă este condusă de un Consiliu în care are un reprezentant fiecare stat membru. Instituții[modificare | modificare sursă] Organele de decizie ale organizației sunt Summitul. Republica Libaneză.Consiliul Unității Economice Arabe CAEU. Mediterană. economice. Regatul Arabiei Saudite și Republica Siriană.Somalia.” În prezent Liga Arabă are 22 membri. acoperind spațiul emisferei nordice "de la Vancouver la Vladivostok". pentru un mandat de un an. Prin instituțiile sale. culturale. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) este o organizație internațională pentru securitate. despre domnia legii 24324m127y si respectarea demnitatii umane.

consolidării respectării drepturilor omului. Praga și Geneva. la Istanbul. "Carta Albastră". OSCE se bazează pe dialogul politic privind valorile comune şi. democraţiei şi stabilităţii. Pentru menţinerea securităţii regionale. creşterea încrederii între state.8 martie 1978). prevenirii conflictelor şi gestionării crizelor. semnat de către 35 de țări participante în ultima fază. a democraţiei şi a statului de drept.19 ianuarie 1989). și Viena (4 noiembrie 1986 . managementul crizelor şi reabilitarea post-conflict. precum şi a promovării tuturor aspectelor societăţii civile. cu impact asupra securităţii comune: controlul armamentelor convenționale și măsuri de creştere a încrederii şi securității. Austria. însă Războiul Rece a împiedicat obținerea unor progrese substanțiale până în noiembrie 1972 la Helsinki. OSCE este cea mai mare organizaţie regională de securitate. în acest sens. inclusiv a libertății mass-media. . Sediul OSCE este situat în Viena. Datorită capacitaţii şi experienţei sale unice în domeniul diplomaţiei preventive. la Haga cel al Înaltului Comisar OSCE privind Minoritățile Naționale (ÎCMN). Varșovia. Faza a II-a a fost faza de lucru. prin cooperare. contribuind la consolidarea păcii. prevenirea conflictelor. OSCE va continua să . cooperează cu guvernele. semnată pe 21 noiembrie 1990 a marcat începutul schimbării. Pe 19 noiembrie 1999. iar la Varșovia cel al Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR). Negocierile privind crearea unei grupări de securitate europene datează încă din anii 1950. Madrid (11 noiembrie 1980 . pentru mai mult de un miliard de persoane. Faza I a constat în atingerea unui consens în privința Cartei Albastre. vizând. președintele Bush a invitat OSCE să trimită observatorii. în esenţă. democratizare. activități economice și în domeniul mediului. CSCE s-a deschis în Helsinki pe 3 iulie 1973 cu participarea reprezentanților din 35 de țări. La Viena se află și sediul Reprezentantului OSCE pentru Libertatea Presei (RFOM). Obiective majore Acoperind aria geografică de la Vancouver la Vladivostok. OSCE este un for de dialog politic asupra unei game largi de aspecte de securitate şi un instrument regional cuprinzător pentru avertizare timpurie. La 1 ianuarie 1995. După ce un grup de 13 senatori democrați americani au înaintat o petiție secretarului de stat Colin Powell în care cereau intervenția unor observatori electorali străini la alegerile prezidențiale din Statele Unite. La Copenhaga se află sediul Adunării Parlamentare a OSCE. precum și a drepturilor persoanelor aparținând minorităţilor naționale. Istorie[modificare | modificare sursă] Organizația a fost creată în 1973 sub numele de Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE). numele organizației a fost schimbat în OSCE. Secretarul general al organizației este Marc Perrin de Brichambaut. societatea civilă şi sectorul privat. Organizația are birouri în Copenhaga.9 septembrie 1983). au conferit fundația practică pentru crearea unei conferințe în trei faze. Carta de la Paris pentru Noua Europă. OSCE a încheiat un summit de două zile apelând la stabilitate politică în Cecenia și adoptând o Cartă pentru Securitatea Europei. formată de președinția anterioară (Grecia) și de cea viitoare (Lituania va exercita președinția în 2011).este sprijinită de troica OSCE. Recomandările rezultate în urma negocierilor. promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. unităţilor de experţi şi reţelei de Misiuni din teren. a III-a. Modul de lucru pentru îmbunătățirea relațiilor și implementarea Actului de la Helsiki a fost discutat și aprobat într-o serie de ședințe desfășurate la Belgrad (4 octombrie 1977 . combaterea amenințărilor transnaționale. OSCE are competenţe în domenii variate. desfășurată la Geneva din 18 septembrie 1973 până în 21 iulie 1975. Prăbușirea Cortinei de Fier a necesitat schimbare rolului CSCE. Rezultatul Fazei a II-a a fost Actul Final de la Helsinki. Prin intermediul Instituţiilor sale specializate. procesul Helsinki. ce a avut loc la Helsinki între 30 iulie și 1 august 1975. Haga.

implementarea lor fiind evaluată periodic. Coreea de Sud. CSCE a lansat un dialog multilateral Est-Vest în domeniul cooperării și securității europene. Tunisia) şi cinci state din Asia (Japonia. neamestecul în treburile interne. Mongolia a devenit Stat participant în decembrie 2012. respectul integrităţii teritoriale a statelor. în cadrul cărora au fost negociate noi angajamente. Conferința s-a finalizat cu adoptarea. În anul 1973. La Viena se află şi . în 1975. Codul de Conduită pentru aspectele politico-militare ale Securităţii. armele de calibru mic (SALW). originile sale regăsindu-se în Conferința privind Securitatea și Cooperarea în Europa (CSCE). Istoric OSCE există sub acest nume din anul 1994. iar în 1999 are loc Summit-ul de la Istanbul. egalitatea şi dreptul popoarelor la auto-determinare. soluţionarea paşnică a conflictelor. Forumul Economic şi de Mediu şi Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale. cooperarea între state. Carta de la Paris pentru o Nouă Europă (1990) marchează încheierea Războiului Rece şi stabilește o infrastructură administrativă permanentă: un Secretariat şi un Centru pentru Prevenirea Conflictelor. Libia a solicitat statutul de Partener al OSCE în anul 2013. În perioada 1975 – 1990. În marja Summit-ului de la Paris este semnat Tratatul CFE. precum şi capacităţi operaţionale. în contextul noilor provocări. Summit-ul de la Paris din 1990 a marcat debutul procesului de ”instituționalizare” a CSCE. interzicerea utilizării forţei şi a ameninţării cu forţa.Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa. CSCE devine OSCE . Conferința privind Securitatea și Cooperarea în Europa (CSCE) a funcționat sub forma unei serii de conferințe și reuniuni. Abordarea cuprinzătoare a securităţii: element specific al acţiunii OSCE și indicator al valorii adăugate a OSCE în relaţia cu alte organizaţii internaţionale şi regionale. Israel. Afganistan. umană. Iordania. Totodată. a Actului Final de la Helsinki. un Birou pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului. Principalele teme abordate: măsurile de creștere a încrederii şi securităţii (CSBMs). inviolabilitatea frontierelor. În 1992 au fost create Forumul de Cooperare în domeniul Securităţii. Thailanda. Primele Prezențe în teren au fost Misiunile din Kosovo. Egipt.de la Vancouver la Vladivostok. în cadrul Summit-ului de la Budapesta. care generează accelerarea procesului de instituționalizare şi crearea unor noi mecanisme. precum dezintegrarea URSS și a Iugoslaviei. Voivodina și Skopje.şase state din zona Mediteraneană (Algeria. Maroc. Constă în fundamentarea oricărei acţiuni OSCE pe interacţiunea dintre trei Dimensiuni: politico-militară. dar și oportunități oferite de încheierea Războiului Rece. Principii Actul Final de la Helsinki consacră zece principii fundamentale pentru relațiile interstatale: egalitatea suverană a statelor. document care constituie cadrul pentru îmbunătățirea capacităților operaționale ale OSCE și întărirea cooperării cu partenerii OSCE. În 1994. OSCE dezvoltă relaţii privilegiate cu 11 Parteneri de Cooperare . economică şi de mediu. îndeplinirea cu bună credinţă a obligaţiilor internaţionale. În 1996 are loc Summit-ul de la Lisabona. Dimensiunea politico-militară : Principalul for de activitate: Forumul de Cooperare în domeniul Securităţii (FSC). stabilite prin Documentul Viena.joace un rol important în promovarea unui spaţiu comun de securitate şi să contribuie la consolidarea încrederii în domeniul militar şi promovarea securităţii prin cooperare. Australia). este semnat Tratatul CFE Adaptat (de către 30 dintre Statele participante OSCE). respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Acest proces (denumit și „Procesul Helsinki”) a marcat debutul dezghețării relațiilor dintre Europa Occidentală și statele din blocul comunist. State participante: 57 . în cadrul căruia este adoptată Carta OSCE pentru Securitatea Europeană. Anii 1990 sunt marcaţi de noi provocări.

care poate fi prelungit o singură dată. sprijină Preşedinţia în Exerciţiu şi Secretarul General în toate activităţile relevante din domeniul politico-militar. Skopje. statului de drept. În 2015. libertatea media. coordonarea serviciilor administrative şi menţinerea contactelor cu alte organizaţii internaţionale şi neguvernamentale. Coordonatorul de Proiecte și Misiunea Specială de Monitorizare în Ucraina. Consiliul Permanent se reuneşte săptămânal la Viena. iar problematica economică în cadrul Forumului Economic şi de Mediu. Dimensiunea economică şi de mediu: Principalele teme: promovarea bunei guvernări. România a deţinut Preşedinţia în Exerciţiu a OSCE în anul 2001. de Elveţia. în cadrul cărora sunt fixate priorităţile OSCE şi sunt adoptate principalele decizii. Poate desemna Reprezentanţi personali sau speciali pe probleme specifice. Mandatul Secretarului General constă în sprijinirea activităţilor OSCE din teren.Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale. Comitetul Economic și de Mediu al OSCE.Centrul de Prevenire a Conflictelor: în cadrul Secretariatului. dezvoltarea durabilă. a dezastrelor naturale etc. Caucaz: Biroul OSCE la Erevan.Biroul pentru Instituţii democratice şi Drepturile Omului. protecția drepturilor omului. ÎCMN . Misiunile OSCE au mandate diferite. organizate de ţara care deţine Preşedinţia anuală în Exerciţiu. Misiuni OSCE în Bosnia Herțegovina. Misiunea din Kosovo este cea mai mare misiune a OSCE în teren. De asemenea. Europa de Est: Misiunea OSCE în Republica Moldova. Misiunile în teren au fost înfiinţate la începutul anilor 1990. Bishkek Biroul OSCE în Tadjikistan. Secretarul General este numit de Consiliul Ministerial al OSCE pentru un mandat de trei ani. în sprijinul procesului de luare a deciziilor. iar în 2014. nu au forţă juridică. Dimensiunea umană: Teme principale: respectarea drepturilor omului.  CPC . Consiliile Ministeriale ale OSCE sunt reuniuni anuale la nivelul miniştrilor de externe. . care se reunesc lunar.  Secretariatul General: sub autoritatea Secretarului General (SG). gestionarea deşeurilor toxice şi radioactive. RFOM . Alte structuri pentru dialogul permanent pe cele trei Dimensiuni ale OSCE sunt: Comitetul de Securitate al OSCE. discutând teme de actualitate şi adoptând decizii relevante. Rolul acestora este de a facilita procesele politice destinate prevenirii sau soluționării conflictelor. democraţiei. Misiunile OSCE sunt prezente în următoarele zone: Europa de Sud-Est: Prezența OSCE în Albania. Acestea au un rol esențial în procesul de democratizare din regiune. adaptate situațiilor din teren. Muntenegru. combaterea intoleranţei şi discriminării. de a oferi informații și evaluări din teren. Asia Centrală: Centrele OSCE la Ashgabat. la nivel de ambasadori. cu mandat de coordonare a activităţilor Misiunilor din teren şi de sprijinire a implementării mandatelor acestora. Coordonatorul de Proiecte la Astana și în Uzbekistan. Deciziile se iau prin consens. sediile Comisiei Consultative Cer Deschis (OSCC) şi Grupului Consultativ Comun (JCG) pentru Tratatul privind Armele Convenţionale în Europa (CFE). Kosovo. Activităţile corespunzătoare Dimensiunii Umane sunt coordonate de ODIHR . Austria va prelua Președinția OSCE în 2017.Reprezentantul pentru Libertatea Mass-Media. acţiuni în sprijinul organizării de alegeri democratice. Luarea deciziilor: Toate cele 57 State participante au un statut egal. Cel mai recent Summit a avut loc la Astana. Instituţiile OSCE:  Preşedinţia în Exerciţiu (PiE): anuală. potențialul activităților economice și de mediu de a conduce la creșterea încrederii în zonele de conflict. consolidarea instituțiilor. Comitetul Dimensiunea Umană. În cadrul Secretariatului există un Coordonator pentru activităţile economice şi de mediu. în decembrie 2010. Preşedinţia în Exerciţiu a OSCE este deţinută de Germania. Preşedinţia în Exerciţiu a OSCE a fost deţinută de Serbia. Deciziile sunt politice. Problematica politico-militară este abordată în cadrul Forumului de Cooperare în domeniul Securităţii (FSC). Serbia. responsabilă pentru ansamblul activităților OSCE pe durata unui an. În 2016. Obiectivele majore ale OSCE sunt discutate în cadrul Summit-urilor. securitatea energetică.

inclusiv observarea proceselor electorale și acordarea de asistență în domeniul electoral.Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului: cu sediul la Varşovia. urmărește respectarea libertăţii de exprimare şi informare a mass-media din statele participante. este responsabil pentru promovarea drepturilor omului şi democraţiei în spaţiul OSCE. în mod esenţial. ODHIR . . vizând.Adunarea Parlamentară OSCE: oferă un forum pentru dialogul inter-parlamentar.Reprezentantul pentru Libertatea Mass-Media: cu sediul la Viena.  HCMN . rol special în contextul eforturilor de prevenire a conflictelor. să contribuie prin ”silent diplomacy” la eliminarea tensiunilor privind problematica minorităţilor naţionale în spaţiul OSCE.Înaltul Comisar pentru Minorităţi Naţionale: cu sediul la Haga.  AP OSCE .  RFOM . efectuează misiuni de observare a alegerilor şi contribuie la întărirea cooperării internaţionale în domeniile corespunzătoare celor trei Dimensiuni ale OSCE.