PRINCIPIILE SI POSTULATELE TC Spiegler si Guevermont (caractersitici ale TC);

1. TC se bazeaza pe principii stiintifice (bazate pe date de observatie) derivate din cercetarea experimentala
din domeniul invatarii.
Principiile invatarii se aplica sistematic pentru a ajuta oamenii sa se debaraseze de comportamentele
dezadaptative. Obiectivele tratamentului sunt exprimate in termini concreti si obiectivi
In timpul terapiei sunt evaluate comportamentele problematice si conditiile care contribuie la mentinerea
lor
Eficienta metodelor de evaluare si interventie e verificata prin metode de cercetare
stiintifica
Conceptele care stau la baza demersului terapeutic sunt exprimate explicit, testate empiric si revizuite
permanent.
2. TC se ocupa de problemele curente ale clientilor si de factorii care le influenteaza in prezent.
3. Clientii joaca un rol activ in terapie prin:
angajarea in actiuni menite sa ii ajute sa iis resolve problemele (nu doar sa vorbeasca despre ele)
monitorizarea propriilor comportamente in timpul sedintelor si in afara lor
invatarea si exersarea noilor modele de comportament si noilor strategii de a face fata problemelor
existentei.
4. TC se desfasoara pe cat posibil in mediul natural al clientului de aceea sarcinile si temele
pentru acasa=element important al TC.
5. TC pune accent pe tehnicile de autocontrol comportamental. Clientii devin responsabili pentru propria
lor schimbare.
6. Tehnicile terapeutice sunt flexibile pentru a se adapta fiecarui client in parte.
7. Demersul terapeutic presupune colaborarea intre client si terapeut. Terapeutul informeaza clientul cu privire
la natura si progresele terapiei si cere feedback permanent de la clientul sau.
Corey mai adauga la cele de mai sus:
8. Psihoterapia evolueaza de la simplu la complex (situatii facilesituatii dificile; situatii mai putin
amenintatoare-situatii amenintatoare)
9. Demersul in TC este relativ scurt (mai putine sedinte, interval de timp mai putin extins) comparativ cu alte sisteme
terapeutice.
10. Tehnicile terapeutice se combina in pachete de strategii pentru cresterea eficientei terapiei.
Obiectivele terapeutice au rol central in TC Ele trebuie sa fie:
-CONCRETE ;-PRECISE;-CLAR FORMULATE ;-MASURABILE;-INTELESE SI ACCEPTATE DE CATRE
CLIENT
Obiectivul central=a crea noi conditii pentru invatare
Obiectivele specifice=fixate de comun acord intre client si terapeut, rezulta in urma negocierilor dintre cei doi si
sunt exprimate sub forma unor contracte terapeutice care ghideaza demersul in terapie.
Etapele selectarii si definirii obiectivelor terapeutice (Cornier si Cornier):
1. Terapeutul ofera clientului motivatia pentru stabilirea unor scopuri, explica necesitatea si rolul lor in
terapie, subliniaza faptul ca pacientul trebuie sa joace un rol activ;
2. Clientul denumeste modificarile pozitive pe care le asteapta in urma terapiei;

3. Atentia se focalizeaza pe nevoia pacientului, pe ceea ce doreste sa realizeze;
4. Clientul si terapeutul stabilesc daca obiectivele sunt realiste si apartin cu adevarat clientului
5. Se discuta avantajele si dezavantajele demersului de atingere a obiectivelor (metoda cost-beneficiu)
6. Clientul si Terapeutul cad de acord daca vor continua demersul de atingere a obiectivelor stabilite sau daca le
vor reformula;
7. Inceperea demersuluii de definire a obiectivelor ( se discuta: conduitele asociate cu atingerea lor, conditiile necesare
pentru schimbarea continutului obiectivelor intermediare, planurile de actiune menite sa duca la
atingerea obiectivelor).

- 11 -

dificultatea de a lua decizii.ROLUL TERAPEUTULUI IN CADRUL TC T=TERAPEUT C=CLIENT Atributii T ( dupa Spiegler si Guevremont): 1. 10. Când întrebările directe nu reuşesc să-1 determine pe pacient să evoce gândurile negative ce se declanşează spontan. întreba pacientul: "Ce ţi-a trecut prin minte acum?". 2) Furnizarea unor informaţii cu privire la mecanismele anxietăţii Este necesară descrierea în detaliu a simptomelor legate de anxietate. de a-si largi repertoriul comportam. Joaca un rol activ (invata clientul noi modalitati de comportament prin : jocul de rol. prin intermediul unor întrebări specifice. 4. T joaca un rol activ. Trebuie explicat că simptomele produse de anxietate nu sunt periculoase (de exemplu accelerarea bătăilor inimii nu reprezintă un semn că se va produce un atac de cord). II Modificarea gândurilor negative şi a comportamentelor aferente 1) Raţionalizarea Terapeutul trebuie să-i explice pacientului raţiunile tratamentului prin demonstrarea relaţiei dintre gândire. 3. 6. Clarifica impreuna cu C problemele acestuia. modelare. acest obiectiv se poate realiza prin intermediul unor liste 2) Utilizarea tehnicii imaginaţiei dirijate sau a jocului dramatic pentru a retrăi o experienţă emoţională. obiectiv si suportiv PSIHOTERAPIA COGNITIV- COMPORTAMENTALĂ Tehnicile specifice psihoterapiei cognitiv-comportamentale I. Dacă subiectul îşi spune că a lăsat geamul deschis. este util să se ceară pacientului să retrăiască evenimentul respectiv pe plan imaginative sau prin intermediul unui joc dramatic când este vorba de o situaţie interacţională (relaţionarea cu o persoană). Fluctuaţiile de dispoziţie din cursul unei şedinţe de psihoterapie pot fi surse utile pentru declanşarea automată a gândurilor. Pacienţilor li se cere să-şi reamintească un eveniment sau la o situaţie care a fostă asociat cu o anxietate puternică. repetare in plan comportamental. Apare o stare de teamă şi comportament în consecinţă. 7. comunicarea autentica sunt factori necesari pentru ca schimbarea sa aiba loc. Implementeaza planul de schimbare. 12. care era lucrul cel mai îngrozitor care credeai că s-ar putea întâmpla?" Terapeutul trebuie să-1 ajute pe pacient să sesizeze legătura dintre senzaţiile corporale şi interpretările pe care le acordă acestora. Identificarea gândurilor negative Se realizează prin intermediul următoarelor strategii: 1) Discutarea unei experienţe emoţionale recente. Stabilirea unei bune relatii terapeutice ofera insa sansele cresterii receptivitatii la demersul terapeutic. feedback) 11. empatia. "Ţi-a apărut vreo imagine?". Incurajaza C si il motiveaza pentru a participa la experimentarea noilor deprinderi de a face fata problemelor vietii. 5. Caldura afectiva . evoluţia lor probabilă. T reprezentand un model de urmat. consecintele acestora. "Când ţi-a fost cel mai tare teamă. Terapeutul. 4) Determinarea semnificaţiei unui eveniment. sentimentele de teamă nu vor apare. Modeleaza comportamentul C prin intermediul imitatiei. subiectul se va ascunde sau va telefona la poliţie. cât şi faptul că trăirea anxietăţii nu înseamnă că subiectul are o boală psihică gravă. Astfel. 9. observând modificarea de dispoziţie poate. ce crezi că a însemnat situaţia respectivă pentru tine?". amploarea si dimensiunile problemelor in plan comportamental. 3) Distragerea . cu caracter adaptiv si a aplica cele invatate in viata cotidiana. Identifica acele conditii ce mentin problema. Evalueaza succesele demersului terapeutic. 3) Utilizarea modificărilor de dispoziţie în cursul unei şedinţe de psihoterapie . Uneori declanşarea automată a patternurilor de gândire negativă nu se realizează. caracterul permisiv si de acceptare. care este semnificaţia evenimentului respectiv pentru pacient. Trebuie explicat pacienţilor că unele simptome ca insomnia. sentiment şi comportament. 13. el se va scula şi va închide geamul. Conduce viitoarele demersuri de evaluare. De exemplu: "Nu eşti foarte sigur în legătură cu ce anume ţi-a trecut prin cap când te-ai simţit speriat în situaţia X. Incercând să priveşti în urmă. In astfel de situaţii terapeutul trebuie să caute să discearnă. fatigabilitatea şi chiar vederea ca prin ceaţă sunt manifestări ale anxietăţii. 2. Culege sistematic informatii despre: antecedente situationale. Evenimentul este descris în detaliu şi terapeutul intervine cu întrebări de tipul: "Ce gânduri ţi-au venit în minte atunci?". Beck dă următorul exemplu: Dacă un subiect aude în toiul nopţii un zgomot el îşi poate spune că a intrat un hoţ. 8. Planifica si stabileste comportamente tinta. Formuleaza impreuna cu C obeictivele terapiei.

3. Nu cumva aprecierile tale se bazează mai mult pe ceea ce ai simţit decât pe evaluarea modului în care te-ai comportat? Ai tendinţa să-ţi fixezi obiective nerealiste de atins? Ai tendinţa de a omite fapte importante şi de a acorda atenţie unora lipsite de importanţă? Gândeşti adesea în termenii totul sau nimic? Nu ai cumva tendinţa de a supraestima propria responsabilitate în legătură cu modul în care se desfăşoară lucrurile? Ce va fi dacă evenimentul neplăcut se va întâmpla cu adevărat? Va fi oare chiar atât de rău? Cum vor arăta lucrurile peste un anumit timp? Ai tendinţa de a supraestima un eveniment? Nu cumva subapreciaţi propriile posibilităţi de a face faţă situaţiei? . Astfel. pacientul şi terapeutul colaborează pentru a găsi soluţii raţionale pentru a înlocui gândurile negative automate. 4) Programarea activităţilor Se cere pacienţilor să noteze. În cadrul şedinţei de psihoterapie. planificăţi mici pauze pentru relaxare. evaluându-le pe o scală de la 0 la 1oo sub aspectul stărilor afective ca de ex: anxietatea. stabileşte priorităţile: 1. 5. Iată câteva tipuri de întrebări care au menirea să verifice realitatea gândurilor negative. Între şedinţe pacienţii caută să pună în practică abilităţile de a se întreba pe care le-au învăţat împreună cu terapeutul. fapt ce le sporeşte tensiunea şi supraîncordarea.Este utilizată ca strategie pentru a exercita un control direct şi imediat asupra simptomului. cui anume. ce poate fi amânat şi pentru cât timp. ai amânat ceva pentru că ţi-ai fixat obiective prea înalte? ai fost nerealist în a aprecia ceea ce poţi face cu adevărat? Acum poţi realiza acel lucru? La sfârşitul zilei reaminteşte-ţi ce ai realizat şi acordă-ţi credit. allege secvenţa care îţi convine mai mult. plăcerea sau gradul de control asupra situaţiei. Stabileşte o ordine a efectuării sarcinilor şi activităţilor pe care le ai de îndeplinit. 5) Verificarea veridicităţii gândurilor negative automate Terapeutul utilizează o serie de întrebări pentru a-1 ajuta pe pacient să evalueze gândurile negative şi să le substituie cu gânduri mai realiste. oboseala. ce se întâmplă dacă nu fac acţiunea X. Nu te repezi la o nouă activitate imediat ce ai terminat-o pe cea veche. Caută să faci un singur lucru odată şi să termini ce ai început. Pentru indivizii care se simt presaţi de timp este indicată o planificare riguroasă a activităţilor astfel încât aceştia să nu aibă tentaţia să facă mai multe lucrări de-odată. ci ia o pauză. disfuncţionale . Principiile planificării timpului Revizuieşte-ţi obiectivele Realizează o listă a lucrurilor pe care trebuie să le realizezi şi alta a celor pe care vrei să le faci cu estimarea timpului necesar. se pot utiliza: concentrarea asupra conţinutului unei conversaţii şi nu asupra stării proprii. ce trebuie făcut neapărat astăzi. Pentru ca acest lucru să se realizeze mai uşor este indicată notarea zilnică a gândurilor negative producătoare de disfuncţii. activităţile pe care le desfăşoară. 2. 4. oră de oră. ce doresc să fac astăzi. dacă nu se întâmplă nimic pot s-o omit . Revizuieşte-ţi încă o dată priorităţile la jumătatea zilei. pot trasa sarcina aceasta altcuiva şi dacă da. dacă subiectul manifestă anxietate în timpul şedinţei. Analizează amânările şi tendinţa de a tărăgăna lucrurile. terapeutul îi poate cere să descrie mobilierul din cabinet. Ce dovadă am că acest gând este adevărat? Nu există şi un alt mod de a privi această situaţie? Nu cumva există şi o altă explicaţie ca alternativă a gândului negativ? Cum ar gândi o altă persoană cu privire la situaţie?A-i întreba ce cred alţii cu privire la situaţie poate reprezenta o modalitate utilă de schimbare a perspectivei. Dacă sarcinile şi activităţile îţi solicită mai mult timp decât ai la dispoziţie.

I s-a cerut să descrie mobilierul din cabinet tot timp de 5 minute. unde o voce calmă pronunţă "inspiră" timp de două secunde şi "expiră" pentru un interval egal de timp (ritmul respirator se alege în funcţie de subiect). terapeutul îi demonstrează pacientului rolul montajului cognitiv în declanşarea stării de panică. pe care le trăiesc în cursul atacului de panică. pacientul este întrebat cum s-ar simţi dacă astfel de senzaţii ar apărea brusc şi neaşteptat? Ei recunosc că le-ar interpreta catastrophic.6) Experimentarea în sfera comportamentului. Se analizează apoi eventualele asemănări şi deosebiri dintre cele două categorii de senzaţii. Este bine ca terapeutul să-i încurajeze pe pacienţi să intre în situaţii sau să se angajeze în activităţile pe care au tendinţa să le evite pentru a verifica dacă lucrurile de care se tem se produc întradevăr. Dacă experimentul reuşeşte. Se trece la învăţarea pacientului să realizeze o tehnică de respiraţie controlată .4o% din pacienţii cu anxietate generalizată evită situaţiile care presupun evaluarea socială (a vorbi în public. Pacienţii sunt încurajaţi să se expună gradat la situaţiile sau acitivităţile anxiogene . a se afla în aglomeraţie). - . II Experimentul de concentraredistragerea atentiei În cadrul unui alt experiment. de evitare ca fobicii. timp în care ea nu a mai fost conştientă de bătăile inimii sale.: se sprijină de obiecte solide când apare senzaţia de leşin). Invăţarea controlului respiraţiei este foarte eficientă cu ajutorul unei benzi de magnetofon. Se face prin: solicitarea pacientului să citească cu voce tare o serie de cuvinte care desemnează posibile catastrofe sau senzaţii corporale (sufocare. la gât. etc b) Experimentarea (testarea) în sfera comportamentului cu subiecţi suferind de atacuri de panică .2o% dintre ei evită şi situaţiile pe care le evită agorafobicii (a călători cu mijloace de transport în comun. III Experimentul prin manipulare verbala Un alt tip de experiment constă în demonstrarea rolului gândurilor în declanşarea unor atacuri de panică şi aceasta se realizează prin producerea unui atac de panică prin simpla manipulare verbală. care contribuie la reducerea simptomelor fiziologice de panică. în piept şi chiar în degeteetc. Terapeutul cere pacientului să verifice în viaţa reală dacă gândurile negative sunt adevărate. Utilizează strategii de evitare când se instalează simptomele (ex. Exemple: I Experimentul de Hiperventilatierespiratie controlata Se propun pacienţilor experimente de hiperventilaţie prin intermediul cărora se pot reproduce voluntar simptomele corporale ale stării de panică. prelungindu-se treptat durata inspi-rului şi expirului. Dacă pacienţii spun că senzaţiile fizice sunt asemănătoare dar lipseşte anxietatea. unii dintre ei evită totuşi unele activ. exerciţiile fizice). Evită unele activităţi care produc senzaţii care evocă teamă (ca de pildă. unei paciente i s-a demonstrat ca simpla concentrare pt 5 min asupra cordului o făcea să simtă simptomele de anxietate:. Scopul principal al abordării terapeutice este modificarea interpretării catastrofizante pe care o au pacienţii în legătură cu senzaţiile lor corporale. să descrie senzaţiile trăite şi consecinţele de care se tem. a) Experimentarea în cazul pacienţilor cu anxietate generalizată Omul de afaceri care credea ca subalternii ii observa anxietatea si este pus sa vizioneze un film al evenimentelor. Nu cumva senzaţiile trăite după exerciţiu seamănă cu cele din cursul atacului de panică?. expiraţie prelungită). sau situaţii: Aprox. Apoi pacientul este instruit să utilizeze respiraţia controlată atunci când presimte instalarea unui atac de panică (de pildă. Modalităţile de evitare tind să menţină gândurile negative ale pacienţilor . palpitaţii. a face cumpărături. Pacientii sunt solicitaţi să anticipeze ce se va întâmpla în timpul exerciţiului de expunere şi apoi să evalueze dacă ceea ce se petrece cu adevărat este mai rău sau mai puţin rău decât au anticipat Este important să se modifice şi acele modele de comportament pe care pacienţii s-au obişnuit să le pună în acţiune odată ce simptomele se declanşează. a mânca la restaurant). moarte etc). Terapia comportamentelor de evitare Deşi anxioşii nu au comportamente sistem.pulsul în zona frunţii. tehnica imaginaţiei dirijate în cadrul căreia li se cere să-şi imagineze în detaliu că au un atac de panică. iar aprox.

situatiile sociale sunt dificile pentru ca ei nu au deprinderi de conversatie sau comportament social. Pot sa fac doua lucruri pentru a facilita schimbarea: a) sa fac o lista cu convingerile mele.Invatarea unor noi modele de comportament şi a unor deprinderi de a face fata situatiilor Pentru multi pacienti. b) sa-mi petrec o parte din timp mancand ceva ce imi face cu adevarat placere. Indiferent ce tehnica de relaxare se alege. de teama intensa. in plan imaginativ. • pauze planificate in cadrul unor programe incarcate. Aceste reactii negative pot fi reduse oferinduli-se explicatii. transpiratie. in fotoliu. nu sa fac doar acele lucruri care trebuie indeplinite. clientii incheind expunerea atunci cand anxietatea devine intolerabila. -metoda inversiunii=consta in expunerea prelungita in plan real sau imaginar la stimulii generatori de anxietate. ci şi in situatiile de viata. Ei continua sa ma iubeasca. Peveler şi Johnston au demonstrat şi faptul ca relaxarea creşte gradul de accesibilitate a informatiilor pozitive in memoria pacientului şi faciliteaza gasirea unor alternative la gandurile anxiogene. gol in stomac. incordarea puternica a muschilor. ritm crescut si neregulat al respiratiei si batailor inimii. Raspunsul rational şi planificarea schimbiirii Gandul meu este nerational şi el a aparut pentru ca parintii nu m-au laudat niciodata pentru succesele obtinute ci mi- au sugerat mereu ca este un nou obstacol de trecut. aceasta trebuie practicata pana cand devine deprindere utilizata nu doar acasa. fara decalnsarea unor comportamente de reducere a acesteia. Aceste şituatii pot fi exploatate in cursul psihoterapiei prin procesul de reatribuire de semnificatii (subiectul poate acorda o altii interpretare senzatiilor corporale). Aceasta idee a mea nu este adevarata. Nimeni nu ma va iubi daca nu voi reuşi. acest gand este perturbator pentru ca ma face sa ma simt tot timpul anxios. La unii pacienti concentrarea asupra corpului poate evoca producerea unor senzatii pe care aceştia le interpreteaza eronat ca fiind semne de boala. la diverse situatii anxiogene Relaxarea trebuie prezentata ca o modalitate de reducere a anxietatii. respectivele comportamente sunt modelate de catre terapeut In cursul şedintei şi apoi practicate sub forma de role-playing in timpul psihoterapiei şi apoi in situatiile de viata. Tehnicile de relaxare. Mai mult.(care incepe dupa cateva sedinte in care clientul si-a insusit tehnica relaxarii si a alcatuit ierarhia stimulilor anxiogeni) Strategiile de expunere Variante de strategii de expunere: -desensibilizarea „in vivo”=confruntarea cu situatii progresiv tot mai anxiogene in planul vietii reale. Se poate realiza prin: a) utilizarea unor jurnale zilnice in care se noteaza aceste supozitii disfunctionale. Pentru ca nutresc acest gand de multa vreme. In astfel de cazuri este necesara o antrenare a abilitatilor sociale. Toate succesele meIe trecute nu valoreaza doi bani daca nu reuşesc din nou. Tehnica identificarii supozitiilor negative (disfunctionale). Ii ajuta pe pacienti sa-şi demonstreze faptul ca tin sub control simptomele lor. Odata problema identificata. Relaxarea trebuie prezentata ca o modalitate de reducere a anxietatii şi prin aceea ca in cursul ei se poate realiza expunerea progresiva. Relaxarea se realizeaza prin: • realizarea planificata a unor activitati care ii fac plăcere subiectului. neprevazut. Cand am luat note slabe la şcoala nimeni din familie nu s-a purtat cu mine altfel. a raspunsului rational şi a planului de schimbare 1. • practicarea unor tehnici standardizate de relaxare. Majoritatea pacientilor cu anxietate raspund favorabi1 la relaxare. Printre aceştia se numara pacientii care se tem de pierderea autocontrolului. „nod in gat”. Pacientul se intreaba: "Daca gandul ar fi intr-adevar real ce ar insemna asta pentru mine?" Ilustrarea unei supozitii disfunctionale. b) identificarea gandului negativ şi gasirea convingerii care se ascunde in spatele lui. Exista un numar limitat de pacienfi care devin anxioşi in timpul practicarii relaxarii. organic: un sentiment puternic. va trebui sa lupt mult cu mine pentru a-l schimba şi aceasta imi va cere ceva timp. neasteptat. Elementul specific al acestei trairi este atacul de panica – caracterizat de o puternica traire la nivel corporal." . ameteli. etc Desensibilizarea sistematica Etapele desensibilizarii sunt: -insusirea unei tehnici de relaxare -alcatuirea unei ierarhii care sa cuprinda situatiile anxiogene -desensibilizarea prupriu-zisa. Caracteristici ale terapiei comportamentale: . Terapia comportamentala include o serie de tehnici cu scopul de a-i determina pe oameni sa-si modifice comportamentul. Supozitia disfunctionala Eu nutresc convingerea ca "nu sunt bun de nimic daca nu reuşesc. 2.

masurabile . spre sfarşitul terapiei. Etapele selectarii si definirii obiectivelor terapeutice ( Cornier si Cornier-1998) -terapeutul ofera clientului motivatia pt stabilirea scopurilor . 6) tehnicile terapeutice sunt construite pt a se potrivi fiecarui client in parte. 7)demersul terapeutic este un proces de colaborare intre client si terapeut.evalueaza succesul demersului terapeutic -conduce viitoarele demersuri de evaluare -modeleaza comportamentul Prevenirea recaderilor. 3) clientii joaca un rol activ in cursul terapiei. cand simptomele au disparut. . de la situatii facile la situatii dificile . pornibndu-se de la supozitia ca procesul de invatare poate ameliora comportamentul problematic. el trebuie sa lucreze cu pacientul strategii de a face fata unor astfel de·situatii. bazate pe observatie si nu pe convingeri personale 2)se ocupa de problemele curente ale pacientilor si de factorii care inlfluenteaza in prezent. angajandu-se in rezolvarea problemelor nu doar in discutarea acestora. 9)demersul terapeutic este relativ scurt. 4) tc.clientul denumeste modificarile pozitive pe care le asteapta in urma terapiei -se centreaza atentia asupra a ceea ce doreste clientul sa realizeze . fara a pune accent pe perspectiva istorica. fiind responsabili de propria lor schimbare.are la baza principii derivate din domeniul invatarii. -obiectivele specifice sunt fixate de client sub directa indrumare a terapeutului.Clientii sunt instruiti sa initieze . Daca terapeutul anticipeaza producerea vreunui eveniment negativ (pierderea serviciului.identifica acele conditii care mentin problema -implementeaza planul de schimbare . amploarea si dimensiunea problemei in plan comportamental -clarifica impreuna cu clientul problemele acestuia . 5)TC.planifica si stabileste comportamente tinta -formuleaza impreuna cu clientul obiectivele terapiei . Pentru a creşte increderea in sine a pacientului.- acestia invata noi modele de comportament si noi strategii pt a face fata problemelor existentiale. clar formulate .1).ob trebuie sa fie precise.se discuta avantajele si dezavantajele demersului de atingere a obiectivelor -odata stabilite obiectivele se trece la demersul de definire a acestora Rolul terapeutului in cadrul terapiei comportamentale -culege informatii referitoare la antecedentele cu caracter situational. sa realizeze si sa evalueze demersul terapeutic. Pune accent pe tehnicile de autocontrol comportamental. 8)psihoterapia evolueaza de la simplu la complex. concrete. 10)tehnicile terapeutice se combina cu alte strategii pt eficienta psihoterapiei. se mareşte intervalul dintre şedintele de psihoterapie. Obiectivele terapeutice -crearea de noi conditii pt invatare. Se desfasoara pe cat posibil in mediul natural al clientului. de la situatii mai putin amenintatoare la unele amenintatoare. . ruperea unei legiituri afective). intelese si acceptate de client.