Tribunalul Satu-Mare a hotărât că petentul a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută

în sarcina sa prin
procesul-verbal de contravenţie, respectiv că achiziţia bunurilor în cauză nu s-a realizat în scopul comercializării sau desfăşurării
unor alte activităţi de comerţ, ci pentru uz personal şi că bunurile introduse în ţară nu au aparţinut în întregime petentului. Prin
urmare, câtă vreme intimata-apelantă nu a adus dovezi suplimentare privind temeinicia procesului verbal, ţinând seama de cele
învederate, sub aspectul laturii obiective a contravenţiei, nu se poate reţine efectuarea de către petent a vreuneia din activităţile
prevăzute de art. 1 lit. e) din Legea nr.12/1990. În mod corect, în baza probatoriului administrat, prima instanţă a apreciat ca fiind
răsturnată prezumţia de temeinicie a procesului-verbal contestat. Faţă de aceste considerente, tribunalul apreciază că nu s-au
administrat de către apelantă dovezi suficiente în susţinerea faptei reţinute prin actul sancţionator şi că prima instanţă a soluţionat
în mod corect plângerea la contravenţie formulată de petent, hotărârea impunându-se a fi menţinută. (Decizia nr. 258 din data de
21 aprilie 2017 pronunțată în apel de Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului