Drept comercial

Cuprins I. Regulile speciale formării și executării contractelor privind activitatea comercială 1. Regulile
formării contractelor privind activitatea comercială 1.1. Principiul libertăţii contractuale 1.2. Regulile
generale ale încheierii contractelor privind activitatea comercială 2. Regulile executării contractelor
privind activitatea comercială 2.1. Principiile executării obligațiilor contractuale 2.2. Plata 3. Consecințele
neexecutării obligațiilor din contractele privind activitatea comercială 3.1. Punerea în întârziere a
debitorului 3.2. Executarea silită a obligațiilor 3.3. Rezoluțiunea și rezilierea contractului 3.4.
Răspunderea debitorului pentru nerespectarea obligațiilor contractuale 4. Probele în materie comercială
4.1. Probele dreptului comun 4.2. Probele specifice dreptului comercial 4.3. Mijloacele moderne de
comunicare şi valoarea lor probatorie II. Contractele speciale folosite în activitatea comercială 1. Unele
particularități ale contractului de vânzare-cumpărare în activitatea comercială 1.1. Scopul contractului de
vânzare-cumpărare 1.2. Obiectul contractului de vânzare-cumpărare în activitatea comercială 1.3.
Răspunderea pentru vicii 1.4. Obligația de garanție pentru buna funcționare 2. Contractul de furnizare
2.1. Noțiunea contractului de furnizare 2.2. Condițiile de validitate ale contractului de furnizare 2.3.
Efectele contractului de furnizare 3. Contractul de mandat în activitatea comercială 3.1. Reprezentarea în
actele juridice 3.2. Noţiunea şi felurile mandatului 3.3. Contractul de mandat cu reprezentare 3.4.
Contractul de mandat fără reprezentare 4. Contractul de agenție 4.1. Noţiunea, caracterele și natura
juridica ale contractului de agenție 4.2. Cuprinsul si forma contractului de agenție 4.3. Efectele
contractului de agenție 4.4. Încetarea contractului de agenție Unitatea de învăţare nr. 6. TITLURILE
COMERCIALE DE VALOARE Cuprins 1. Cambia 1.1. Noţiunea şi mecanismul juridic al cambiei 1.2.
Condiţiile cerute pentru valabilitatea cambiei 1.3. Transmiterea cambiei (girul) 1.4. Acceptarea cambiei
1.5. Avalul 1.6. Plata cambiei 1.7. Consecinţele neplăţii cambiei 2. Biletul la ordin 2.1. Noţiunea biletului
la ordin 2.2. Condiţiile formă ale biletului la ordin 2.3. Plata biletului la ordin 3. Cecul 3.1. Noţiunea
cecului 3.2. Premisele emiterii cecului 3.3. Condiţiile de valabilitate a cecului 3.4. Plata cecului Unitatea
de învăţare nr. 7. PROCEDURA INSOLVENŢEI Cuprins 1. Activitatea comercială şi dificultăţile sale 2. Scopul
procedurii insolvenţei 3. Condiţiile aplicării procedurii insolvenţei 3.1. Categoriile de persoane cărora li se
aplică procedura 3.2. Insolvenţa debitorului 4. Participanţii la procedura insolvenţei 4.1. Instanţele
judecătoreşti 4.3. Administratorul judiciar 4.4. Lichidatorul 5. Alţi participanţi la procedura insolvenţei
5.1. Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor 5.2. Administratorul special 6. Cererile introductive 6.1.
Cererea debitorului 6.2. Cererea creditorilor 7. Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii
7.1. Hotărârea judecătorului-sindic privind deschiderea procedurii 7.2. Efectele deschiderii procedurii 8.
Primele măsuri 8.1. Notificarea deschiderii procedurii şi a primelor măsuri 8.2. Declararea creanţelor
creditorilor. 8.3. Întocmirea şi prezentarea raportului privind situaţia debitorului 8.3. Întocmirea şi
prezentarea raportului privind situaţia debitorului 8.4. Şedinţa adunării creditorilor 9. Planul de
reorganizare 9.1. Elaborarea şi conţinutul planului de reorganizare 9.2. Formalităţile privind aprobarea
planului de reorganizare 10. Procedura reorganizării 11. Procedura falimentului 11.1. Cazurile de aplicare
a procedurii falimentului 11.2. Încheierea judecătorului-sindic privind intrarea în procedura falimentului
11.3. Măsurile premergătoare lichidării 11.4. Efectuarea lichidării bunurilor din averea debitorului 11.5.
Distribuirea sumelor de bani realizate în urma lichidării 12. Închiderea procedurii insolvenţei 12.1.
Cazurile de închidere a procedurii 12.2. Hotărârea privind închiderea procedurii 12.3. Consecinţele
închiderii procedurii 13. Răspunderea pentru aplicarea procedurii insolvenţei 13.1. Răspunderea civilă

13.2. Răspunderea penală Unitatea de învăţare nr. 5 OBLIGAŢIILE COMERCIALE Obiectivele unităţii de
învăţare Ca urmare a studiului unităţii de învăţare veţi reuşi să: a) cunoaşteţi regulile speciale care
guvernează formarea și executarea contractelor privind activitatea comercială; b) cunoaşteţi regimul
juridic al probelor în materie comercială; c) înţelegeţi particularităţile contractului de vânzare-cumpărare
comercială; d) Observaţi caracteristicile instituției reprezentării precum și a contractului de mandat cu și
fără reprezentare; e) Să reţineţi aspectele esenţiale ale contractului de furnizare; f) Să reţineţi aspectele
esenţiale ale contractului de agenție; g) Să reţineţi aspectele esenţiale ale contractului de transport;
Raporturile juridice comerciale sunt raporturi de drept privat, ca şi raporturile juridice civile. Având
aceeaşi esenţă, raporturile juridice comerciale şi raporturile juridice civile sunt supuse aceloraşi reguli
generale, care sunt cuprinse în Codul civil. Dar, între cele două categorii de raporturi juridice există şi
anumite deosebiri. Aspectele particulare ale raporturilor juridice comerciale sunt reglementate prin
norme speciale cuprinse în Codul Civil, Cartea a V-a Despre obligații. Regulile generale privind contractele
sunt prevăzute în art. 1166-1323, art. 1469-1565 C.civ. iar unele reguli particulare cu privire la anumite
contracte se regăsesc în art. 1650-2278 C.civ. sau legi speciale. În prezent, considerăm că, ținând cont de
dispozițiile O.U.G. nr. 79/2011 privind reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr.
287/2009 privind Codul civil, nu se mai poate face vorbire despre contracte comerciale, totuși, trebuie să
admitem existența contractelor privind activitatea comercială. Aceste contracte au un regim juridic
particular, diferit de regimul juridic al actelor încheiate între simpli particulari. Întrucât regulile generale
care guvernează raporturile juridice cu privire la activitatea comercială sunt cele prevăzute de Codul civil
pentru obligaţiile juridice în genere, în cele ce urmează vor fi examinate numai regulile speciale aplicabila
activității comerciale. Putem definii contractele privind activitatea profesională ca fiind acele contracte
încheiate între profesioniștii care exploatează o întreprindere economică (comercianții), având ca obiect
producerea și circulația de mărfuri, prestarea de servicii și executarea de lucrări, în scopul obținerii de
profit. I. REGULILE SPECIALE FORMĂRII ȘI EXECUTĂRII CONTRACTELOR PRIVIND ACTIVITATEA
COMERCIALĂ 1. Regulile formării contractelor privind activitatea comercială 1.1. Principiul libertăţii
contractuale Voința unei persoane este țărmuită numai de dispozițiile legale care privesc ordinea publică
și bunele moravuri (art. 11 C.civ). În privinţa încheierii contractelor, părţile îşi manifestă liber voinţa în
sensul naşterii, modificării, transmiterii şi stingerii unor drepturi şi obligaţii. Libertatea manifestării
voinţei părţilor contractante se defineşte ca o libertate contractuală şi constituie o expresie a drepturilor
şi libertăţilor omului. Noul Cod Civil consacră principiul libertății contractuale în art. 1169. Prin urmare,
libertatea contractuală constă în dreptul unei persoane de a încheia orice contract, cu orice partener şi
cu clauzele pe care părţile le convin, cu singurele limite impuse de ordinea publică şi bunele moravuri. În
dreptul comercial, principiul libertăţii contractuale are o aplicare generală; el priveşte nu numai
raporturile contractuale la care participă întreprinzătorii particulari (comercianţi individuali ori societăţi
comerciale), ci şi a celor la care iau parte regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat.
Orice contract, în sensul de operaţiune juridică (negotium), se încheie în mod valabil prin simplul acord
de voinţă, indiferent de forma de manifestare a voinţei părţilor contractante. În privinţa contractelor
comerciale, libertatea de exprimare a voinţei la încheierea contractului este determinată de multitudinea
contractelor şi de necesitatea asigurării unei celerităţi în perfectarea acestora. Pentru comerciant,
rapiditatea încheierii tranzacţiilor reprezintă o condiţie a succesului în activitatea comercială. Contractul
comercial se încheie, potrivit intereselor părţilor, în formă scrisă (scrisoare, telex, fax), verbal, telefonic,
etc. În cazul formei scrise, voinţa părţilor se poate exprima într-un singur înscris (înscrisul unic) sau în mai
multe înscrisuri (oferta şi acceptarea ofertei). Libertatea de exprimare a voinţei părţilor la încheierea
contractului are drept corolar libertatea probelor în dovedirea drepturilor subiective izvorâte din
contractul comercial. Obligaţiile comerciale şi liberaţiunile pot fi dovedite cu mijloacele de probă admise

în dreptul comun (în anumite cazuri, chiar fără restricţiile impuse în dreptul comun), precum şi prin
mijloace de probă specifice (facturi acceptate, corespondenţă comercială, registrele comerciale etc.).
Libertatea contractuală se exprimă şi prin dreptul părţilor contractante de a alege calea arbitrajului
pentru soluţionarea eventualului litigiu dintre ele. Într-adevăr, în chiar contractul pe care îl încheie,
părţile pot prevedea o clauză (clauza compromisorie) prin care convin ca orice litigiu ivit în executarea
contractului să fie soluţionat pe calea arbitrajului comercial. Pentru a proteja pe consumatori, prin Legea
nr.193/2000 au fost stabilite reguli speciale privind încheierea contractelor între comercianţi şi
consumatori. Prin consumator, legea înţelege orice persoană fizică sau grupuri de persoane fizice,
constituite în asociaţii care încheie un contract în afara activităţii lor autorizate profesionale sau
comerciale. 1.2. Regulile generale privind încheierea contractelor comerciale Noul Cod Civil a
reglementat în premieră regulile generale ale formării contractelor, atât între persoane prezente, cât și
între absenți (art. 1182-1203 C.civ.). Acordul de voință, care semnifică încheierea contractului, se
realizează prin întâlnirea concordantă a unei oferte de a contracta cu acceptarea acesteia (art. 1182
C.civ.). Oferta de a contracta este o propunere a unei persoane, adresată altei persoane, de a încheia un
anumit contract. Ea trebuie să cuprindă o manifestare de voință reală care exprimă intenția ofertantului
de a se obliga, în cazul în care destinatarul acceptă oferta. De asemenea, oferta trebuie să fie neviciată,
concretizată într-o propunere precisă, complexă și fermă. Acceptarea ofertei este manifestarea de voință
a destinatarului ofertei de a încheia contractul. Constituie acceptarea ofertei orice act sau fapt al
destinatarului, dacă indică în mod neîndoielnic acordul său cu privire la ofertă, astfel cum aceasta a fost
formulată și ajunge în termen la autorul ofertei (art. 1196 C.civ). Pentru a produce efecte juridice, a se
naște contractul, oferta ca și acceptarea acesteia trebuie să îmbrace forma cerută de lege pentru
încheierea valabilă a contractului. În cazul contractului încheiat între persoane prezente, caz în care
voința fiecărei părți este receptată în mod direct de cealaltă și instantaneu, contractul se consideră
încheiat la momentul acceptării ofertei (art. 1194 C.civ.). În cazul în care contractul se încheie între
persoane absente, așadar oferta și acceptarea acesteia se comunică prin corespondență și, deci, există
un interval de timp scurs între ofertă și acceptarea acesteia, contractul se consideră încheiat în
momentul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia la cunoștință de aceasta din
motive care nu îi sunt imputabile (art. 1186 C.Civ.). Rezultă tot de aici, contractul se încheie în momentul
și în locul în care acceptarea ajunge la ofertant. Așadar, locul încheierii contractului este localitatea unde
ofertantul își are domiciliul sau stabilimentul profesional. 2. Regulile executării contractelor privind
activitatea comercială 2.1. Principiile executării obligațiilor contractuale Potrivit legii, creditorul poate
cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligația în natură, cu excepția cazului în care o
asemenea executare este imposibilă (art. 1527 C.civ.). Rezultă din acest text de lege principiului
executării în natură a obligațiilor. În acest sens, art. 1492 C.civ. completează arătând că debitorul nu se
poate elibera executând altă prestație decât cea datorată, chiar dacă valoarea prestației oferite ar fi egală
sau mai mare, decât dacă creditorul consimte la aceasta. Apoi, Creditorul are dreptul la îndeplinirea
integrală, exactă și la timp a obligației de către debitor (art. 1516 C.civ.). Astfel, principiul executării
întocmai a obligațiilor înseamnă executarea obligațiilor, cu respectarea cantității, calității, a termenului și
a celorlalte clauze convenite de părți. În sfârșit, principiul colaborării la executarea obligațiilor are în
vedere faptul că prin încheierea contractului se urmărește realizarea unor interese comune ale părților
contractante, iar satisfacerea acestui scop impune obligația părților de a colabora la executarea
obligațiilor contractuale. 2.2. Plata Executarea voluntară a oricărei obligații izvorâte dintr-un contract
poartă denumirea de plată (art. 1469 C.civ.). Orice plata presupune o datorie, adică o obligație asumată
de debitor (art. 1470 C.civ.). Obligația de a face plata incumbă debitorului, dar, potrivit legii, plata poate
fi făcută de orice persoană, chiar dacă este un terț în raport cu acea obligație (art. 1472 C.civ.). Dreptul

legea instituie o prezumție de solidaritate a debitorilor. pentru fiecare zi de întârziere.civ. Consecințele neexecutării obligațiilor din contractele privind activitatea comercială În cazul în care.civ. satisfacerea creanței. în cazul în care nu există o stipulație expresă în contract ori dacă locul plății nu se poate stabili potrivit naturii prestației sau în temeiul contractului.Civ. or pentru a proceda la o atare executare.).2. Locul plății este cel stabilit de Codul Civil. 1446 C. dacă nu cere executarea silită a obligaţiilor contractuale.). În cazul unei obligații de a nu face. Dacă debitorul este de drept în întârziere condiția nu operează. 1523 C. reducerea propriei obligaţii corelative.civ. precum și prin dovada plății făcute prin virament bancar. d) să folosească. În privința obligațiilor din contractele privind activitatea comercială. Potrivit art. fie printr-o notificare scrisă. Executarea unei obligații de a da este totdeauna posibilă. reprezentantului său legal sau convențional. după caz.). 3. obligația trebuie executată de îndată (art. are nevoie de încuviințarea instanței de judecată. pe debitorul care nu îndeplinește o obligație de a face sau de a nu face. în cazul în care fără justificare debitorul nu execută contractul. Notificarea se va comunica prin executorul judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării.Civ. b) să obţină. prevăzute de art. după caz (art.1. nu prin echivalent sau altă prestație.civ. Această ipoteză înseamnă revenirea la situația anterioară. 1494 C. prin executarea silită a obligației în natură. al practicilor statornicite între părți ori a uzanțelor.civ. precum și în alte cazuri prevăzute de lege (art. chiar dacă prestația ar fi divizibilă. să treacă la executarea silită a obligaţiei. Dovada plății se poate face prin orice mijloc de probă (art.). la alegerea sa. fără a mai fi necesară notificarea acestuia. În cazul unei obligații de a face.). Debitorul trebuie să execute plata la termenul stipulat în contract. și va conține un termen de executare. Condiția esențială o reprezintă însă ca debitorul să fie în prealabil înștiințat.3. creditorul poate cere instanței încuviințarea să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligațiilor (art.). 3.). creditorul poate. 1527 C. c) să ceară obligarea debitorului la plata unor daune interese. 1495 C.. 3. Toate aceste drepturi ale creditorului pot fi exercitate numai dacă debitorul a fost pus în întârziere. atunci când este cazul. Legea prevede nu numai dreptul la executare ci și operațiunile de reparare a bunului sau de înlocuire a acestuia. În lipsa unei stipulații exprese sau a unui termen determinat în temeiul contractului. Rezoluțiunea și rezilierea contractului Potrivit legi. orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său. Debitorul este de drept în întârziere. până la momentul plății efective. fără justificare. 1529 C. să exercite următoarele drepturi. 3. legea oferă creditorului posibilitatea obținerii aceluiași rezultat. al practicilor statornicite între părți ori al uzanțelor (art. Instanța de judecată poate obliga. la plata unor amenzi civile. conform contractului. Executarea silită a obligațiilor În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația asumată. în cazul în care în contract a fost stipulat expres că simpla împlinire a termenului pentru executarea obligației produce un asemenea efect. creditorul poate. fie prin cererea de chemare în judecată. O executare parțială a obligației poate fi refuzată de creditor.civ.civ. din prețul obținut. creditorul. Executarea în natură înseamnă executarea în natură specifică a obiectului contractului.). prin punerea în întârziere. rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori. după caz.civ. debitorul nu își execută obligațiile asumate prin contract. 1475 C. 1499 C. pe cheltuiala debitorului să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația (art. Codul Civil reglementează ca dovada plății se poate face prin chitanța liberatorie ori remiterea înscrisului original al creanței. Punerea în întârziere a debitorului Punerea în întârziere reprezintă o manifestare de voință a creditorului prin care îl înștiințează pe debitor că obligația a ajuns la scadență și îl invită să o execute. 1516 C.de a primii plata aparține creditorului. 1528 C. solidaritatea se prezumă între debitorii profesioniști ai unei obligații contractate în exercițiul unei întreprinderi. creditorul are . Debitorul poate fi pus în întârziere. În cazul neexecutării creditorul are dreptul executării pe cale silită a vânzării bunurilor debitorului și. persoanei indicate de creditor ori persoanei autorizate de instanță să o primească (art. Debitorul trebuie să execute obligația la locul stabilit în contract.: a) să ceară sau.

3. Totuși. neexecutarea trebuie să cauzeze un prejudiciu care să fie cert.4. deci a se angaja răspunderea debitorului. pe care debitorul trebuie să o plătească pentru folosirea unei sume de bani datorată creditorului. Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu. trebuie ca între părți să fi existat un contract valabil încheiat. 1549 C. la cererea creditorului. fără justificare. Cât privește dobânda legală sancționatorie. când obligația are ca obiect plata unei sume de bani contractată în exercițiul activității unei întreprinderi. Prejudiciul include pierderea efectiv suferită (damnum emergens) precum și beneficiul de care a fost lipsit (lucrum cesans). în raporturile privind activitatea comercială.civ. după caz.4. Părțile sunt libere să stabilească în contract cuantumul ambelor dobânzi. dobânda curge de drept de la scadența obligației. Răspunderea debitorului pentru nerespectarea obligațiilor contractuale Potrivit art. Tot în raporturile născute între profesioniștii comercianți. Clauza penală Clauza penală este o convenție prin care debitorul se obligă să plătească creditorului o sumă de bani. debitorul nu mai trebuie notificat. Daunele interese pot fi compensatorii. Privind situațiile în care debitorul se află de drept în întârziere. 3.Civ. rezilierea contractului. fiind considerat de drept în întârziere.3. și pe cale judecătorească. prejudiciul trebuie să aibă ca izvor nerespectarea obligațiilor din contractul încheiat între părți. Dobânzile pot fi remuneratorii sau penalizatoare. în lipsă. nu îşi îndeplineşte această îndatorire. Rezoluțiunea mai poate fi declarată unilateral de către partea îndreptățită.2. precum şi la daune-interese pentru repararea prejudiciului suferit (art. Rezoluțiunea contractului pe cale judiciară poate fi admisă.4. În sfârșit. datorate pentru întârzierea executării obligației.civ. denumită penalitate. obligațiile izvorâte din acest contract trebuie să nu fi fost executate total sau parțial ori să fi fost executate cu întârziere.dreptul la rezoluţiunea sau. Atunci când. Rezoluțiunea are ca efect desființarea retroactivă a contractului. în cazul în care nu . aceasta se stabilește la nivelul dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.). creditorul are dreptul la repararea integrala a acestuia. debitorul pentru a fi ținut să plătească daune interese trebuie să fi fost în prealabil pus în întârziere. În oricare dintre situații. În cazul în care obligația este prin natura legii purtătoare de dobânzi. 1523 C. convenită de părți sau. datorate pentru neexecutarea obligației. 1350 C.civ. și care rezultă din exploatarea unei întreprinderi economice dobânda legală remuneratorie este egală cu dobânda de referință stabilită de Banca Națională a României. adică atât pentru restituirea unui împrumut cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. 3. iar dacă părțile nu prevăd o dobândă convențională. în cazul dobânzilor. debitorul răspunde doar pentru prejudiciile care sunt consecința directă a actelor și faptelor sale precum și numai pentru prejudiciul previzibil. Pentru a putea fi acordate. atunci când părțile au convenit astfel (art. stabilită de lege. Daunele interese Daunele interese sunt sumele de bani pe care debitorul le datorează pentru prejudiciul cauzat creditorului prin nerespectarea obligației contractuale. În toate cazurile prevăzute de art. Dobânzile Dobânda constă într-o sumă de bani sau orice altă prestație. fără a mai fi necesară punerea în întârziere a debitorului. acesta se va stabili conform legii.1.G. în condițiile în care debitorul nu și-a executat obligația asumat prin contract iar această neexecutare îi este imputabilă. În ce privește modul de stabilire și întinderea prejudiciului. prin convenția părților. sau moratorii. ceea ce rezultă că între acestea trebuie să existe o legătură de cauzalitate.). Ca urmare. prezent sau viitor și evaluabil în bani. patrimonială sau nepatrimonială. Mai mult. nr. Răspunderea civilă contractuală are trei forme: daunele interese. Cuantumul daunelor-interese se stabilește prin lege. Regimul juridic al dobânzilor este reglementat de O. indiferent de natura acestuia. Înțelegerea părților cu privire la intervenirea de drept a acestei sancțiuni (pactul comisoriu) produce efecte numai dacă prevede în mod expres obligațiile a căror neexecutare atrage rezoluțiunea sau rezilierea de drept a contractului. 1552 C. 13/2011. dobânzile penalizatoare și clauza penală. în cazul clauzei penale. În raporturile juridice născute între profesioniști.4. 3. respectiv numai după ce acesta a fost pus în întârziere. fiind astfel o dobândă legală.

Penalităţile sunt în esenţă daune-interese pentru întârziere. Mai mult. obligaţiile comerciale şi liberaţiunile se probează: cu acte autentice. ele nu se pot cumula cu acestea. şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de art.civ. cu registrele părţilor. reglementează ca mijloace de probă specifice: facturile acceptate. telegramele şi registrele comerciale. marfa (cantitate şi calitatea acesteia). corespondenţa. nu şi la plata dobânzilor. Probele dreptului comun Potrivit dreptului comun. deoarece s-ar realiza o dublă reparaţie pentru aceeaşi abatere de la prevederile contractului.com. Întocmită în dublu exemplar. în materie comercială proba cu martori se poate folosi fără restricţiile stabilite de art. cu acte sub semnătură privată. Concluzia este o consecinţă logică a prevalenţei voinţei părţilor contractante. actele juridice trebuie să fie încheiate în forma scrisă prevăzută de lege. Probele în materie comercială Regimul juridic al probelor în activitatea comercială este consacrat de Codul Comercial. fără însă a mai fi necesară punerea în întârziere a debitorului. fie ad solemnitatem.civ. creditorul poate cumula executarea în natură a obligației cu penalitățile de întârziere.com. peste ceea ce cuprinde înscrisul sau pentru ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte.civ. textele de lege aplicabile subzistând până la intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă. Potrivit art. Cum se poate observa. ca şi dobânzile. de câte ori instanţa judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială. în condiţiile legii.. Factura trebuie să cuprindă anumite menţiuni care se bazează pe actul juridic încheiat de părţile contractante. 4. preţul mărfii. prezumţii. Codul comercial cere existenţa unui înscris. la timpul sau în urma confecţionării înscrisului.civ..1191 C. În fine. prin corespondenţă. şi acesta chiar în cazurile prevăzute de art. Deci. Numai daca. Această probă poate fi folosită şi pentru dovedirea unui act juridic care are o valoare mai mare de 250 lei. Pentru acordarea penalităților de întârziere. potrivit legii. Probele specifice dreptului comercial În materie comercială se pot folosi anumite mijloace de probă specifice activităţii comerciale. b) Proba cu martori Potrivit art. fie ad probationem. în forma stabilită de clauza penală. trebuie îndeplinite aceleași condiții ca și pentru acordarea daunelor interese. Mijloacele de probă ale dreptului comun sunt admise şi pentru dovedirea drepturilor rezultate din raporturile juridice comerciale. debitorul nu a executat corespunzător sau a executat cu întârziere obligația sa. expertiză etc. Menţiunile facturii privesc părţile. iar instanţa judecătorească are libertatea să aprecieze. 4.46 C.1.. prin telegrame. Specificul obligaţiilor comerciale determină şi un anumit specific al condiţiilor de probă a drepturilor subiective izvorâte din raporturile juridice comerciale.).46 C.2.1170 C. condiţiile de predare etc.. mărturisire. Fiind tot daune- interese de întârziere. în condiţiile concrete ale litigiului. Ca orice înscris sub semnătură privată. Creditorul a cărui obligație nu a fost executată are de ales să ceară fie executarea silită în natură fie clauza penală de neexecutare. Aceste mijloace de probă pot fi folosite în condiţiile prevăzute de Codul comercial. obligaţiile comerciale şi liberaţiunile se probează cu martori ori de câte ori instanţa judecătorească consideră că trebuie să admită proba testimonială.1191 C. cu martori. dar și cu cele reglementate de Codul Comercial. Ea trebuie să îmbrace forma scrisă. concludenţa acestei probe. Art. prin orice mijloace de probă admise de legea civilă. dacă s-a stipulat. Obligațiile comerciale se probează cu mijloacele specifice dreptului comun. care sunt anticipat evaluate prin convenţia părţilor contractante. factura comercială face dovadă împotriva emitentului (vânzătorului) şi în favoarea destinatarului . Destinatarul va restitui emitentului duplicatul facturii acceptate.va executa ori va executa necorespunzător sau cu întârziere obligațiile asumate prin contract.1191 C.. creditorul are dreptul numai la plata penalităţilor. în caz că părţile au stipulat în contract o penalitate de întârziere în executarea obligaţiei băneşti. a) Proba prin înscrisuri În anumite cazuri. 4. a) Facturile acceptate Factura comercială este un înscris sub semnătură privată prin care se constată executarea unei operaţiuni comerciale.com. (art. În aceste cazuri. proba cu martori este admisibilă în drept.46 C. dovada actelor şi faptelor juridice se poate face prin înscrisuri. martori. factura se trimite destinatarului odată cu marfa. cu facturi acceptate. Deci. proba cu martori se poate folosi în contra unui înscris. deoarece proba lor se poate face numai prin înscrisuri.

Caracteristica telegramei constă în faptul că destinatarul primeşte un înscris care cuprinde conţinutul comunicării. prin contractul încheiat. În consecinţă. 4. legea prevede că înscrisul în formă electronică căruia i s-a încorporat. Dacă registrele pe care comercianţii sunt obligaţi a le avea nu sunt ţinute cu respectarea prescripţiilor legale.47 C. Aceasta înseamnă că lor li se vor aplica regulile stabilite de lege referitor la proba prin înscrisurile sub semnătură privată.com. 455/2001 s-a reglementat regimul juridic al înscrisurilor sub formă electronică. Sub acest aspect. ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă. factura acceptată face dovadă împotriva destinatarului. destinatarul nu face nici o obiecţie. Dacă registrele au fost ţinute cu respectarea prescripţiilor legale. telegrame. dacă sunt îndeplinite condiţiile art. Acceptarea este expresă şi în cazul când destinatarul confirmă factura printr- o scrisoare. modificării sau stingerii unor obligaţii comerciale. Cu toate că procedeul de transmitere este diferit. a) Comunicările prin telex şi telefax Cele două mijloace de comunicare au particularităţi proprii. dacă factura este acceptată de către destinatar. Înscrisurile expediate şi primite de comerciant. asemenea mijloace au pătruns şi în activitatea comercială. Simpla tăcere a destinatarului nu poate avea valoarea unei acceptări tacite a facturii. Acceptarea facturii este tacită în cazul când ea rezultă din manifestări de voinţă neîndoielnice care atestă voinţa de a accepta factura: de exemplu. c) Telegramele Telegrama este o comunicare a unei manifestări de voinţă transmisă la distanţă prin telegraf de către o persoană (expeditorul) altei persoane (destinatarul) prin intermediul oficiului telegrafic. adică forţa probantă a înscrisului sub semnătură privată. Datorită avantajelor pe care le prezintă. nu şi în favoarea sa. d) Registrele comerciale Registrele pe care trebuie să le ţină comercianţii sunt: registrul-jurnal. note) intervenite între comercianţi în scopul perfectării. forţa probantă a telexului sau faxului. şi o funcţie probatorie. ci şi în favoarea acestuia. destinatarul primeşte un înscris (denumit telex. microfilmele. ele pot fi folosite ca mijloc de probă numai în contra comerciantului căruia îi aparţin. situaţia este asemănătoare telegramei. ele pot fi folosite ca mijloc de probă nu numai în contra comerciantului care ţine aceste registre. Dar. servind la perfectarea raporturilor juridice şi la ţinerea evidenţei activităţii comerciale. pe care îl restituie emitentului. În raporturile dintre comercianţi.(cumpărătorului). dacă într-un anumit termen de la primirea facturii. când originalul este subscris de însăşi persoana arătată într-însa ca trimiţătorul ei. care cuprinde conţinutul comunicării. iar nu înscrisul original predat de expeditor oficiului telegrafic. ca act sub semnătură privată. iar nu înscrisul original redactat şi semnat de expeditor. Factura face dovadă în legătură cu existenţa actului juridic şi cu executarea operaţiunii care constituie obiectul ei. telegramă etc. să convină că tăcerea destinatarului constituie acceptare. registrele comerciale au o forţă probantă diferită.. evidenţă şi control al activităţii comerciale.). revânzarea mărfii. registrul-inventar şi registrul cartea mare. respectiv fax). ea poate fi expresă sau tacită. Mijloacele moderne de comunicare şi valoarea lor probatorie Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii în perioada modernă a creat noi mijloace de comunicare care reproduc şi transmit la distanţă cuvinte sau imagini (telexul şi telefaxul) sau de stocare a acestora pe suporţi electronici (discurile sau benzile magnetice.3. Cât priveşte forţa probantă a acestui înscris. b) Înscrisurile sub formă electronică Prin Legea nr. Cât priveşte acceptarea facturii. emiterea unei cambii pentru plata preţului etc. ar putea fi cea a telegramei. Aceste registre pot fi folosite ca mijloc de probă în litigiile dintre comercianţi. după cum aceste registre au fost legal ţinute ori au fost ţinute fără respectarea dispoziţiilor legale. b) Corespondenţa comercială Prin corespondenţă comercială se înţelege orice fel de înscrisuri (scrisori. fac parte din categoria înscrisurilor sub semnătură privată. pe lângă funcţiile de cunoaştere. Deci. etc. Telegrama face probă. Nu excludem însă posibilitatea ca părţile. bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de . ea face dovadă şi în favoarea emitentului. Registrele au. care constituie corespondenţa comercială. Acceptarea facturii este expresă când destinatarul semnează cu menţiunea „acceptat” pe un exemplar al facturii. deşi nu emană de la destinatar.

cât privește bunurile ce urmează a fi transportate. În cazul pieirii fortuite a bunului. 1. Scopul contractului de vânzare-cumpărare Principalul scop al vânzării-cumpărării în activitatea comercială îl constituie intenția de revânzare.).2. Astfel. Rezultă de aici că riscul pieirii bunului îl . vânzătorul poate cere executarea silită sau rezoluțiunea contractului cu daune-interese sau clauza penală.civ. Pe lângă modalitățile clasice de predare a bunurilor. Această ultimă alternativă poartă denumirea de predare simbolică. o ultimă particularitate vizează regulile transmiterii riscului pieirii bunului (art. 1688 prevede că predarea bunului mobil se poate face fie prin remitere materială fie prin remiterea titlului reprezentativ ori a unui document sau lucru care îi permite cumpărătorului preluarea în orice moment. În ceea ce privește locul predării.1. proprietatea se transferă la momentul individualizării acestuia (art. în raporturile privind activitatea comercială. este asimilat. El nu se poate libera chiar dacă ar dovedi că bunul ar fi pierit şi dacă obligaţia de predare ar fi fost executată la timp. caz în care datorează despăgubiri. Unele particularități ale contractului de vânzare-cumpărare în activitatea comercială Contractul de vânzare-cumpărare este contractul prin care o parte (vânzătorul) transmite sau. În sfârșit. 1. contractul nu produce niciun efect. Lucrul vândut O particularitate a vânzării-cumpărării comerciale o reprezintă faptul că adesea se tranzacționează bunuri viitoare. se obligă să transmită celeilalte părți (cumpărătorul) proprietatea unui bun sau orice alt drept. Dacă bunul este unul de gen.civ.). 1666 C. iar dacă a primit-o. II. Orice cheltuieli cu privire la încheierea sau executarea contractului revin cumpărătorului. În lipsă de stipulaţie contrară. Vânzare bunurilor viitoare este reglementată de art. art. ori la locul unde se află în momentul încheierii contractului. Codul Civil are reguli speciale în ce privește atât bunul cât și prețul. iar cumpărătorul dobândeşte proprietatea în momentul în care bunul s-a realizat. pentru neexecutarea în tot sau în parte sau pentru întârzierea în executare. În orice situație. chiar dacă proprietatea a fost transferată dobânditorului. afară de stipulație contrară (art.civ. debitorul obligaţiei de predare pierde dreptul la contraprestaţie. după caz. în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale. cu înscrisul sub semnătură privată (art. stabilește că trebuie să fie făcută la locul stabilit prin convenție. proprietatea se transmite la momentul predării bunurilor transportatorului sau expeditorului în vederea efectuării transportului (art.creare a semnăturii electronice. în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să îl plătească vânzătorului. În conformitate cu prevederile aceluiași articol de lege. riscul contractului rămâne în sarcina debitorului obligaţiei de predare. Obiectul contractului de vânzare-cumpărare în activitatea comercială Obiectul contractului de vânzare-cumpărare este unul dual. afară dacă nerealizarea se produce din culpa vânzătorului. 1658 C. este obligat să o restituie.1. Cu toate acestea. sau prin uzanțe. indiferent dacă în aceeași formă sau nu.2. CONTRACTELE SPECIALE FOLOSITE ÎN ACTIVITATEA COMERCIALĂ 1. Deoarece izvorul juridic al contractului de vânzare-cumpărare este Codul Civil se impune a fi tratate numai aspectele care legea le particularizează atunci când este încheiat între profesioniști. De asemenea.). Atunci când bunul sau. iar orice operațiune de vânzare este precedată de o operațiune de cumpărare cu scop de revânzare. care nu există la momentul încheierii contractului. Codul Civil în art. profesionistul comerciant face astfel de operațiuni juridice cu scopul de a obține profit (lucrativ). Bunurile sunt achiziționate în scopul de a fi revândute.civ). 1678 C. creditorul pus în întârziere preia riscul pieirii fortuite a bunului. De asemenea o particularitate a vânzării-cumpărării comerciale privește anumite situații speciale privind transmiterea proprietății bunurilor mobile. 1667 C. 1689 C. după caz. sau bunuri dintr-un gen limitat. O altă particularitate a vânzării-cumpărării comerciale se referă la predarea bunului vândut. 1. cât timp bunul nu este predat. 5 din lege). așa cum am afirmat mai înainte. dacă obiectul contractului îl reprezintă un bun viitor. cumpărătorul dobândește proprietatea în momentul în care bunul s-a realizat. genul limitat nu se realizează. în cazul vânzării unor bunuri dintr-un gen limitat care nu există la data încheierii contractului. cumpărătorul dobândeşte proprietatea la momentul individualizării de către vânzător a bunurilor vândute.civ.civ. reglementate de Codul Civil. 1274 C.

real. ca reguli generale. 1709 C. nu și pentru cele aparente (art.civ.). vânzătorul este obligat să înlocuiască bunul. răspunderea și sancțiunea pentru neplata prețului sunt reglementate. la locul destinaţiei. vânzătorul beneficiază de un privilegiu legal.suportă debitorul obligației de predare (res perit domino). 1. dar nu mai târziu de trecerea unui an de la încheierea contractului (art. desemnați potrivit acordului părților. Noțiunea contractului de furnizare Contractul de furnizare este contractul prin care o parte. În altă ordine de idei. vânzătorul garantează pentru un timp determinat buna funcționare a bunului vândut și este obligat să repare orice defecțiuni ivite înăuntrul acestui termen de garanție. ca regulă. 1. serios.720 . la unul sau mai multe termene .). în art. Dacă reparația este imposibilă sau dacă durata acesteia depășește timpul stabilit prin contract sau prin lege specială. Răspunderea pentru vicii Vânzătorul este răspunzător doar pentru viciile ascunse. termenul este de două zile lucrătoare. 1662 C. Atunci când viciul apare în mod gradual. sau de o ipotecă legală asupra bunului vândut. în lipsa unei stipulaţii contrare. la dispoziția și pe cheltuiala cumpărătorului.). Obligația de garanție pentru buna funcționare Codul Civil prevede cu valoare de principiu că. În lipsă de stipulație expresă în contract sau de altă dispoziție legală durata maximă de reparație este de 15 zile de la data solicitării reparației de către cumpărător. dacă acesta nu își îndeplinește obligația de preluare a bunului. conform legii. 1. plata preţului se face la locul care rezultă din uzanţe sau. potrivit cu împrejurările. termenele încep să curgă din ziua în care cumpărătorul îşi dă seama de gravitatea şi întinderea viciului (art.civ. se obligă să transmită proprietatea asupra unei cantități determinate de bunuri și să le predea la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu. O altă posibilitate pentru neplata prețului este aceea a valorificării bunurilor pe cheltuiala debitorului și cu obligarea acestuia la daune-interese. în lipsa acestora. iar bunul vândut este mobil corporal. în special Legea nr.civ. 2. în afară de garanția contra viciilor ascunse. 21/1990 privind protecția consumatorilor. 1707 C. vânzarea unor bunuri al căror preţ este stabilit pe pieţe organizate este presupusă a se fi încheiat pentru preţul mediu aplicat în ziua încheierii contractului pe piaţa cea mai apropiată de locul încheierii contractului. Deopotrivă sunt aplicabile între profesioniști și dispozițiile art. Denunțarea viciilor trebuie făcută într-un termen rezonabil. sau să presteze anumite servicii.civ. Codul Civil stabilește că prețul vânzării este suficient determinat dacă poate fi stabilit potrivit împrejurărilor (art. Prețul vânzării Prețul vânzării- cumpărării comerciale trebuie. Cu privire la ultima condiție. în exercițiul activității unei întreprinderi Codul Civil consacră. b) înlocuirea bunului vândut cu un bun de acelaşi fel. Contractul de furnizare 2. d) rezoluţiunea vânzării.2.710 în temeiul obligaţiei vânzătorului de garanţie contra viciilor.). în lipsa prețului.). Răspunderea vânzătorului pentru produsele aflate în termenul de garanție se completează cu actele normative din dreptul consumatorului. cumpărătorul nu ar mai fi încheiat contractul sau ar fi dat un preț mai mic. 1. denumită furnizor. 1664 C. în lipsa unei stipulaţii contrare. cumpărătorul trebuie să plătească preţul la locul în care bunul se afla în momentul încheierii contractului şi de îndată ce proprietatea este transmisă. dacă le-ar fi cunoscut. după caz: a) înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia. 1716 C. Aceste vicii ascunse trebuie să facă bunul impropriu folosirii sau întrebuințării la care este destinat sau îi micșorează în asemenea măsură întrebuințarea sau valoarea încât. vânzătorul poate depune bunul într-un depozit. determinarea prețului se poate face și ulterior încheierii contractului.civ. pe cheltuiala sa (art. sau mai mulți.4. de către un terț.civ.civ. să fie stabilit în bani. determinat sau determinabil. În lipsă de stipulaţie contrară.3. Atunci când vânzarea-cumpărarea se încheie între profesioniști. 1724 C. pentru garantarea obligației de plată a prețului. sau îl poate vinde dacă debitorul nu plătește prețul. În cazul în care cumpărătorul este profesionist. 1.1. însă lipsit de vicii.2. Tot în ideea salvgardării contractului. Astfel. c) reducerea corespunzătoare a preţului. sincer. În sfârșit. Potrivit legii. conform Art. prezumția că părțile au avut în vedere prețul practicat de către vânzător sau prețul pieței ori prețul curent. cumpărătorul poate obţine. Dacă la data încheierii contractului bunurile se află în tranzit.

Reprezentarea în actele juridice Reprezentarea este un procedeu tehnico-juridic prin care o persoană numită reprezentant. pe de altă parte. Împuternicirea se poate acorda și ulterior încheierii actelor juridice. Caractere juridice ale contractului de furnizare sunt: este un contract sinalagmatic. respectiv de a le remite. reprezentarea presupune existența unei împuterniciri de a reprezenta din partea reprezentatului. În al treilea rând. Obligațiile beneficiarului constau în obligația acestuia de a prelua bunurile și.1. Reprezentantul manifestă voința sa proprie. deci vor crea raporturi juridice directe între reprezentat și terț ca și cum ar fi încheiat ei înșiși actul (art. și. încheie acte juridice cu terții. dacă i se poate imputa o culpă. Legea mai reglementează și situația contractului cu sine însuși. Contractul de mandat în activitatea comercială 3. Subcontractarea este permisă. prețul acestora. reprezentantul va încheia acte juridice pe seama reprezentatului. reprezentantul trebuie să aducă la cunoștința terțului calitatea sa (contemplatio domini).civ. când este astfel exprimată. În funcție de izvorul său. va fi considerat ca fiind încheiat de reprezentant în nume propriu. cu consecință că efectele actelor juridice încheiate se produc direct în persoana reprezentatului. îmbrăcând astfel forma ratificării.civ. de către un terț cu care furnizorul a subcontractat în acest scop. În lipsă. în tot sau în parte. Condițiile de validitate ale contractului de furnizare Pentru încheierea contractului de furnizare părțile trebuie să îndeplinească cerințele generale privind capacitatea de a încheia acte juridice și cu privire la consimțământ. Aceste dispoziții se completează cu cele privitoare la contractul de vânzare-cumpărare. 2. cumpărător și separat vânzător al aceluiași obiect (art. Este necesar să se prevadă în cuprinsul contractului cantitatea de bunuri sau volumul de servicii. chiar dacă o face în considerarea împuternicirii primite. 2. O situație specială o reprezintă subcontractarea obiectului. Sediul materiei se află în dispozițiile art. Sediul materiei se află în art. pe de o parte. de a plăti prețul. 1269 C. în numele și pe seama altei persoane. acesta se va aplica. atunci când aceeași persoană încheie un act juridic cu un terț pe care tot el îl reprezintă. În primul rând. reprezentarea poate fi convențională. reprezentarea este directă (perfectă) sau indirectă (imperfectă). cu titlu oneros.3. iar cealaltă parte. încheierea unui act prin reprezentare impune respectarea de către ambele părți a cerințelor legale privind capacitatea de a încheia acele acte juridice. 3. Dacă legea prevede expres o schimbare in modalitatea de determinare a prețului contractelor în curs. Contractul este valabil. 1304 C. iar răspunderea față de beneficiar revine numai furnizorului. deoarece reprezentantul acționează în dublă calitate. livrarea unor bunuri sau prestarea unor servicii.). În raport cu întinderea puterilor conferite. atunci când reprezentantul dorește să încheie actul nu cu un terț ci cu el însuși. Obiectul contractului este. dacă reprezentantul încheie numai anumite acte juridice determinate. de a transfera proprietatea bunurilor. În mod excepțional.civ. legală sau judiciară. În raport de conținutul împuternicirii conferite. sau de a presta serviciul la care s-a obligat. în principal.2. În toate cazurile. denumită beneficiar. precum și de a garanta pe beneficiar contra viciilor. Între reprezentant și terț nu se naște un raport juridic.). care există în orice situație când bunul sau serviciul este în fapt furnizat. Reprezentarea produce efecte în raporturile dintre reprezentant și terț. De asemenea. cu executare succesivă și consensual. Valabilitatea reprezentării este dată de întrunirea a trei condiții. reprezentarea este generală. sau specială. dacă în urma inspecției nu suferă un viciu. reprezentarea încetează prin renunțarea la împuternicire sau prin .civ. dacă reprezentantul încheie toate actele juridice. În baza ei. se obligă să preia bunurile sau să primească serviciile și să plătească prețul lor. În final. în sensul că actele juridice încheiate de reprezentant vor produce efecte juridice directe în patrimoniul reprezentatului. Intenția poate fi expresă. În al doilea rând. 1295-1314 C. 1766-1771 C. Efectele contractului de furnizare Obligațiile furnizorului sunt.ulterioare ori în mod continuu. un act încheiat în lipsa împuternicirii sau cu depășirea puterilor conferite obligă pe reprezentat. numită reprezentat. reprezentantul trebuie să acționeze cu intenția de a reprezenta pe cel de la care a primit împuternicirea. sau poate rezulta din actele și faptele reprezentantului. legea consideră valabilă și dubla reprezentare. Forma scrisă ad probationem este cerută de lege.

2018 C. grevare. Mandatarul are obligaţia să aducă la cunoştinţa terţului cu care încheie actul. Noțiunea și condițiile de validitate ale contractului de mandat cu reprezentare Contractul de mandat cu reprezentare poate fi definit ca acel contract în temeiul căruia o persoană (mandatarul) se obligă să încheie în numele şi pe seama altei persoane care i-a dat împuternicirea (mandantul) unul sau mai multe acte juridice. obiectul şi cauza (art. Mandatarul este ţinut să îşi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă şi diligenţa unui bun proprietar. vom reţine numai unele aspecte care interesează activitatea comercială.civ. contractul de mandat poate fi cu sau fără reprezentare. se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte părți.).). în numele și pe seama mandantului. 2023 C. Mandantul este obligat să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare pentru executarea mandatului. Mandantul are obligaţia să plătească mandatarului remuneraţia datorată pentru executarea mandatului (art. Noţiunea şi felurile mandatului Conform art. mandatul se consideră acceptat. De asemenea. capacitatea. care acţionează în numele şi pe seama mandantului.2.civ. În lipsă de stipulație contrară durata mandatului este de 3 ani.civ. împuternicirea în temeiul căreia acţionează.). Contractul de mandat cu reprezentare se poate încheia în orice formă prevăzută de lege și aleasă de părți.1.). Contractul de mandat cu reprezentare 3.).revocarea împuternicirii. Potrivit legii. dacă privește acte a căror încheiere intră în exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care și-a oferit serviciile în mod public. mandatul poate fi general sau special.civ. Regulile privitoare la dubla reprezentare precum și mandatul cu sine însuși sunt identice cu cele de la reprezentare. se prezumă că s-a acordat un mandat cu reprezentare. În absența unui refuz de a primii însărcinarea.dacă un viciu de consimțământ privește elemente stabilite de mandant.1179 C. Se înţelege că mandantul va suporta aceste cheltuieli numai în măsura în care . mandatarul este obligat să îndeplinească personal mandatul. contractul de mandat este contractul prin care o parte.civ. Ambele situații pot intervenii oricând și independent de culpă (ad nututm). În ce privește obiectul contractului. 3. (art. Contractul de mandat comercial se încheie prin acordul de voinţă al mandantului şi mandatarului. numită mandatar. El trebuie să respecte clauzele contractului şi instrucţiunile primite (art. tranzacții.2026 C. Efectele contractului de mandat cu reprezentare a) Obligaţiile părţilor Din contract rezultă anumite obligaţii pentru mandatar. Mandatarul este obligat să dea socoteală mandantului despre gestiunea sa și să remită acestuia tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale (art. numită mandant. 2011 C. contractul de mandat comercial trebuie să îndeplinească condiţiile cerute pentru orice contract: consimţământul. Având în vedere că. dacă este în interesul mandantului și dacă îi este imposibil să îi înștiințeze pe acesta. 2016 C.civ. acesta din urmă atunci când mandatarul este autorizat să încheie acte de dispoziție. În lipsă de stipulație expresă.3. depăşirea împuternicirii este considerată permisă.3.3. Pentru a fi valabil încheiat.civ. 3. contractul fiind încheiat intuitu persoanae (art. Atunci când mandatul este dat pentru acte de exercitare a unei activități profesionale se prezumă a fi cu titlu oneros.civ. compromisuri.). 2025 C. înstrăinare. Întrucât problemele generale privind aceste condiţii sunt aceleaşi ca şi cele ale mandatului civil. Din contractul de mandat rezultă şi obligaţii în sarcina mandantului care a dat împuternicirea mandatarului. acceptarea mandatului poate rezulta și din executarea sa de către mandatar. în activitatea comercială este necesară o mai mare libertate de acţiune a mandatarului.2. Potrivit legii. 1249 C. 2027 C. Mandatarul are obligaţia să execute mandatul.civ.). 2009 C. 3. 2019 C. ambii având capacitatea cerută de lege pentru actul pe care doresc să-l încheie. Prin cheltuieli de executare a mandatului legea înţelege sumele de bani avansate de mandatar pentru îndeplinirea mandatului (art. precum şi despăgubirile cuvenite mandatarului pentru pagubele suferite cu ocazia îndeplinirii mandatului (art. acțiuni în justiție etc. contractul este anulabil numai dacă voința mandantului a fost viciată (art.civ.civ). Potrivit art. deoarece reprezentarea are caracter intuitu persoane.). Această obligaţie constă în încheierea actelor juridice cu care a fost împuternicit de mandant. Mandantul are obligaţia să restituie cheltuielile făcute de mandatar pentru executarea mandatului.

civ). Dreptul se limitează doar la reținerea acestor bunuri și nu permite mandatarului să le valorifice prin vânzare. Ca orice contract.).mandatarul a acţionat potrivit împuternicirii primite şi nu i se poate reţine nici o culpă în îndeplinirea mandatului. De aceea. Contractul de comision a) Noțiunea și caracteristicile contractului de comision Contractul de comision este mandatul care are ca obiect achiziționarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului și în numele comisionarului. Obiectul contractului de comision este circumstanțiat de lege la cumpărarea sau vânzarea de bunuri respectiv prestarea de servicii. legea interzice creditorilor mandatarului să le urmărească. dacă acesta nu le predă de bună-voie. autentică sau sub semnătură privată. și își asumă față de terți obligațiile care rezultă din aceste acte. Prin acest drept i se garantează mandatarului plata sumelor de bani pe care le datorează mandantul cu titlu de retribuţie. mandatarul are un drept de reprezentare. Mandatul fără reprezentare trebuie să rezulte neîndoielnic din consimțământul părților. prin care i se garantează satisfacerea drepturilor sale băneşti de către mandant. terții nu au nici un raport juridic direct cu mandantul (art. cheltuieli făcute cu execuţia mandatului.civ).civ). se consideră că mandatul este cu reprezentare (art. despăgubiri pentru prejudiciul suferit cu ocazia îndeplinirii mandatului etc. în schimbul unei remunerații (art. dar pe seama comitentului.civ. Mandatarul dobândește drepturile și bunurile rezultate din aceste acte încheiate cu terții.4. la fel ca și mandatul cu reprezentare.2040 C. în cazul contractului de comision. comisionarul nu beneficiază de dreptul de reprezentare şi. În ce privește contractul de mandat fără reprezentare. în cazul mandatului. de la mandatar. dar pe seama celeilalte părți.2012 C. în consecinţă.2039 C. c) Efectele contractului de comision în raporturile dintre comitent și comisionar Întrucât în temeiul contractului de comision. Mandatul fără reprezentare este un contract de intermediere. Codul Civil prevede anumite principii.4. care poate să le ceară. el încheie actele juridice în nume propriu. Contractul de mandat fără reprezentare 3.1. capacitatea. b) Dreptul de retenție al mandatarului În scopul protejării intereselor mandatarului. legea îi conferă un drept de retenție special. cu titlu oneros şi consensual. Din definiţia dată contractului de comision rezultă caracteristicile acestui contract: contractul este sinalagmatic. se vor aplica aceleași reguli ca la reprezentare. Regulile generale aplicabile contractului de mandat fără reprezentare Contractul de mandat fără reprezentare este contractul prin care o parte. 3. chiar dacă terții aveau cunoștință despre mandat (art. numită mandant. cum ar fi cel de consignație sau cel de expediție. Contractul de comision se încheie în formă scrisă. deoarece mandatarul încheie acte juridice cu terții în nume propriu. Dreptul de retenție se exercită asupra tuturor bunurilor mandantului pe care mandatarul le deţine pentru executarea mandatului sau care se găsesc la dispoziţia sa.civ). comitentul îl împuterniceşte pe comisionar să încheie anumite acte juridice pe seama comitentului. în condițiile legii. şi deci el încheie actele juridice în numele şi pe seama mandantului. numită mandatar. Mandatul fără reprezentare se află la baza mai multor contracte de sine stătătoare.2029 C. pentru orice convenţie: consimţământul. În caz contrar. deoarece bunurile se cuvin mandantului. i se cuvin acestuia. De asemenea. b) Condițiile de validitate ale contractului de comision Contractul de comision este valabil încheiat dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. în general.. În ce privește efectele executării mandatului. care acționează cu titlu profesional.civ. Deosebirea dintre contractul de mandat cu reprezentare și contractul de comision priveşte structura lor.4. ambii având capacitatea cerută de lege pentru actul pe care doresc să-l încheie. 1179 C.2043 C. precum și încetarea contractului. încheie acte juridice în nume propriu. 3. obiectul şi cauza. dar actele fiind încheiate pe seama mandantului. iar forma este cerută pentru dovada contractului (ad probationem). precum și bunurile primite de la terți ca urmare a îndeplinirii mandatului (art.2. dar principala aplicație este contractul de comision. dispozițiile legale aplicabile mandatului fără reprezentare se completează cu cele ale mandatului cu reprezentare. contractul de comision se încheie prin acordul de voinţă al părţilor. Astfel. între părţi se nasc obligaţii asemănătoare celor izvorâte din contractul de mandat în .

civ. 2052 C. dispune că terții nu au nici un raport juridic cu comitentul. Tot astfel. iar comisionarul-cumpărător primeşte bunurile şi face plata preţului către terţi. În executarea mandatului. d) Efectele contractului de comision față de terți În baza împuternicirii primite. În temeiul acestei obligaţii. Art.civ. el are calitatea de debitor sau creditor. se transmit direct de la comitent la terţ şi invers. Comisionarul. ca şi riscurile.civ. Noţiunea. după caz. În caz de întârziere sau refuz a îi acționa pe terț comisionarul răspunde față de comitent.civ. comisionarul este parte contractantă şi. drepturile dobândite de comisionar trec direct asupra comitentului. Comitentul este ţinut să îşi îndeplinească obligaţiile cu buna- credinţă şi diligenţa unui profesionist (art.). reglementează dreptul de retenție aparținând comisionarului. De asemenea.). 2040 C. dreptul de proprietate asupra bunurilor care fac obiectul contractului încheiat de comisionar şi terţ.). În schimbul garanţiei executării obligaţiilor. Aceasta înseamnă că pentru nerespectarea obligaţiei de către terţ nu va răspunde comisionarul. Contractul de agenție este .civ. art. 2023 C. chiar dacă nu au fost executate încă obligaţiile rezultate din actele juridice încheiate. Deci. ci terţul (art. comisionarul este ţinut să-l informeze pe comitent asupra mersului operaţiunilor şi a împrejurărilor de natură să modifice împuternicirea primită (art. comisionarul încheie acte juridice în nume propriu. Contractul de comision dă naştere unor obligaţii în sarcina comitentului. faţă de terţ. În baza împuternicirii primite. nu şi pentru executarea lor.1. De aceea art. denumită ”provizion”.civ.civ. comisionarul-vânzător primeşte de la comitent mărfurile ce urmează să fie vândute şi încasează preţul de la terţi. 2045 C. comisionarul este răspunzător faţă de comitent pentru încheierea actelor juridice cu terţul. în aceleași condiții ca și la mandatul cu reprezentare. comisionarul va răspunde pentru nerespectarea obligaţiilor de către terţ în cazul în care. Pentru nerespectarea obligaţiilor din contractul încheiat între comisionar şi terţ. Așadar. În mod excepţional. răspunderea aparţine părţii contractante în culpă.civ. Rezultă că prin încheierea contractului între comisionar şi terţ nu se stabilesc nici un fel de raporturi juridice între comitent şi terţ. Comisionarul este obligat să execute mandatul încredinţat de comitent. Ca expresie a acestor efecte ale contractului de comision. În acest sens. în contractul încheiat între comisionar şi terţ. Comitentul are obligaţia să restituie cheltuielile făcute de comisionar pentru executarea mandatului. în consecinţă. va fi cel obligat să-l acționeze pe terț în caz de neexecutare a obligațiilor acestuia. Comisionarul este obligat să dea socoteală asupra îndeplinirii mandatului primit. Este vorba de clauza „star del credere” (garanţia solvabilităţii). putându-și substitui o altă persoană numai în condițiile art. Comitentul are obligaţia să plătească remuneraţia (comisionul) cuvenită comisionarului. 2052 C. comisionarul are dreptul la o remuneraţie specială. care este în realitate stăpânul afacerii. fiind parte la contractul de comision. Întrucât contractul cu terţul este încheiat de comisionar în nume propriu. în contractul de comision s-a stipulat o obligaţie de garanţie a executării din partea comisionarului. 2019 C. Pentru îndeplinirea obligaţiei privind încheierea actelor juridice care au făcut obiectul însărcinării primite. precum şi despăgubirile cuvenite comisionarului pentru pagubele suferite cu ocazia îndeplinirii mandatului. prevede că terțul contractant este ținut direct față de comisionar pentru obligațiile sale. comisionarul este obligat să îndeplinească personal mandatul. comisionarul este obligat să se conformeze instrucţiunilor comitentului. comisionarul este obligat să încheie actele juridice stabilite de comitent. Din contractul de comision rezultă anumite obligaţii pentru comisionar. 2041 C.. comisionarul este îndreptăţit să primească o remuneraţie. dar în seama comitentului. Contractul de agenție 4.). 2018 C. obligaţiile asumate de comisionar prin contractul încheiat cu terţul se răsfrâng asupra comitentului. de la terţ la comitent (art. caracterele și natura juridica ale contractului de agenție Contractul de agenție este instrumentul juridic prin care se realizează activitatea de intermediere cu caracter profesional.raporturile dintre mandant şi mandatar. Comisionarul este ţinut să îndeplinească toate actele pe care le reclamă realizarea operaţiunii comerciale cu care a fost împuternicit de comitent. 4. Comitentul este obligat la plata remuneraţiei din momentul în care comisionarul a încheiat actele juridice cu terţii.

Contractul de agenție prevede obligații și pentru comitent. este obligat să țină. comitentul este obligat să îi plătească agentului o remunerație (un comision). 4. care trebuie să îndeplinească obligațiile ce decurg din împuternicirea primită de la comitent. atunci când împuternicirea nu cuprinde decât dreptul de a negocia. calitatea de comitent o poate avea orice persoană fizică sau juridică. fie să negocieze. în registrele sale. procedura insolvenței. În final. numită comitent. cât și să încheie contracte în numele și pe seama comitentului. De asemenea. cât și un mandat fără reprezentare. Continuarea contractului. cu titlu oneros. contractul să se încheie direct între comitent și terț. cum ar fi societățile comerciale. Dreptul agentului la comision se naște. autentică sau sub semnătură privată. Agentul are . în favoarea oricăreia dintre acestea. agentul poate primii atât un drept de reprezentare. normele juridice care reglementează obligațiile părților au un caracter imperativ. tutela etc. Pentru protejarea intereselor părților. piața de capital. în una sau mai multe regiuni determinate. comitentul ar fi trebuit să îşi execute obligaţiile contractuale potrivit convenţiei sale cu terţul. În contractul de agenție trebuie să se prevadă anumite clauze privind obiectul împuternicirii. Din definiţia dată contractului de agenție rezultă caracteristicile acestui contract: contractul este sinalagmatic. 2085 C. În cazul în care contractul nu cuprinde o clauză de exclusivitate iar agentul lucrează pentru mai mulți comitenți. urmând ca. comitentul trebuie să pună la dispoziția agentului orice bun.. în sensul restrângerii activității profesionale a agentului. Astfel. Natura juridică a contractului de agenție este una deosebită de cea a contractului de comision sau a celui de mandat cu reprezentare. personal sau prin prepușii săi. se poate stipula și o clauză de neconcurență. consensual și cu executare succesivă. într-un termen rezonabil. 4. de instrument al intermedierii cu caracter profesional. împuternicește în mod statornic pe cealaltă parte. afară de stipulație expresă contrară în contract. în viitor. ca o condiție ad probationem. document sau informație necesare pentru îndeplinirea însărcinării. conform voinței părților. condițiile negocierii. 4. Esențial. Contractul de agenție se încheie pe o perioadă determinată sau nedeterminată. corespunzătoare prestațiilor acestuia. la data la care este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art. evidențe separate pentru contractele ce privesc pe fiecare comitent în parte. numită agent. fie atât să negocieze. Specific acestui tip de contract de intermediere este faptul că în baza împuternicirii. legea nu permite ca partea care reprezintă să aibă calitatea de agent. Efectele contractului în raporturile dintre agent și comitent Contractul de agenție dă naștere la obligații în sarcina agentului. contractul de agenție se încheie în formă scrisă. Cuprinsul si forma contractului de agenție În ce privește părțile contractului de agenție. în contractul de agenție trebuie stipulată remunerația agentului pentru prestațiile executate.2. Pentru a realiza acestea agentul trebuie să respecte instrucțiunile obligatorii dar și rezonabile primite de la comitent și care rezultă din împuternicire și/sau contract. atunci când este însărcinat să negocieze și să încheie acte juridice.3. dar calitatea de agent o poate avea numai un profesionist care realizează activități comerciale de intermediere. Efectele contractului de agenție Având în vedere specificul contractului de agenție. pe perioada contractuală dar și un timp după.1. dar dispozițiile acestor completează pe cele privitoare la agenție. de asemenea trebuie stabilită zona geografică de executare a împuternicirii.contractul prin care o parte. Agentul este obligat să depună toate diligențele pentru a îndeplinii mandatul în condițiile cele mai avantajoase pentru comitent și să procure și să comunice comitentului orice informații care l-ar putea interesa privind regiunea stabilită în contract. în schimbul unei remunerații.3. după expirarea perioadei determinate va conduce la prelungirea de drept a efectelor acestuia pe o perioadă nedeterminată. În anumite domenii. terţul şi-a executat obligaţiile contractuale. anume: comitentul şi-a executat obligaţiile contractuale faţă de terţa persoană. respectiv încheierii și elementelor contractelor. în contract poate fi prevăzuți și o clauză de exclusivitate. Agentul are obligația de a înștiința pe comitent despre încheierea sau refuzul încheierii contractului de către terțul. Esențial.civ. ori în situația în care se află în imposibilitate de a continua executarea mandatului.

când agentului i se permite să încheie acte juridice cu terțul. 4) Regulile cu privire la prețul lucrului vândut. 3) Facturile acceptate ca mijloc de probă în raporturile comerciale. iar contractele se încheie direct și nemijlocit între comitent și terț. b) să cunoaşteţi regimul juridic al biletului la ordin.4. echivalează cu existența dreptului de reprezentare. dacă părțile nu continuă să execute contractul. În ambele cazuri se poate observa că între agent și terț nu se nasc raporturi juridice. 8) Cuprinsul și forma contractului de agenție. la o dată determinată. c) înţelegeţi aspectele ce privesc folosirea cecurilor ca instrumente de plată în raporturile comerciale. Efectele față de terți În baza împuternicirii primite agentul va avea sau nu dreptul de reprezentare a comitentului. Încetarea contractului de agenție Principiile care guvernează încetarea contractului de agenție sunt cele generale. Prin semnătura sa. numită beneficiar sau la ordinul acesteia. Dacă durata contractului este mai mare. În al doilea caz. dacă actul juridic cu terțul a fost încheiat în principal datorită intervenţiei agentului pe durata contractului de agenţie şi încheierea a avut loc într-un termen rezonabil de la încetarea contractului de agenţie.civ. deoarece „trage” titlul asupra debitorului care este obligat să efectueze plata. agentul poate primii reclamațiile terțului cu privire la bunurile sau serviciile prestate. TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE Obiectivele unităţii de învățare În urma aprofundării unităţii de învăţare veţi reuşi să: a) vă însuşiţi mecanismul juridic al cambiei. Aşa cum rezultă din definiţie. În cazul în care contractul de agenție s-a încheiat pe o perioadă determinată de timp. Exemplu de subiecte de sinteză 1) Regimul juridic al formării contractelor. c. dă dispoziţie altei persoane. el dă dispoziţia să se plătească o sumă de bani. termenul de preaviz trebuie să fie de minim o lună. Intră în această categorie: cambia. 2) Consecințele neexecutării obligațiilor din contractele privind activitatea comercială. în special date de durata determinată sau nedeterminată a acestuia. Exemplu de test tip grilă Între profesioniști care încheie acte în exercițiul unei întreprinderi: a. Se prezumă solidaritatea debitorilor. fără a putea depășii 6 luni. iar raporturile juridice se stabilesc între comitent și terț. b) trasul este persoana căreia i se adresează dispoziţia (ordinul) de a plăti o sumă de bani. în afara culpei acestuia. 9) Efectele contractului de agenție. 6) Efectele contractului de mandat cu reprezentare 7) Efectele contractului de comision în raporturile dintre comitent şi comisionar. c) beneficiarul este persoana căreia sau la ordinul căreia .3. când agentului îi este permis doar să negocieze. denumită tras. 5) Efectele contractului de furnizare. cambia implică participarea a trei persoane: a) trăgătorul (emitentul) este persoana care emite titlul.). 1. Titlul comercial de valoare poate fi definit ca un înscris denumit şi titlu în temeiul căruia posesorul său legitim este îndrituit să exercite.dreptul la remunerație indiferent dacă actele încheiate sau negociate au fost sau nu executate. Dreptul de retenție al agentului urmează același regim juridic ca și cel al comitentului sau mandatarului. În primul caz. biletul la ordin şi cecul. 6. la care se adaugă particularitățile acestei forme de contract. care dau dreptul la plata unei sume de bani. Totuși. În primul an de contract. Unitatea de învăţare nr. 2084 C.2. Legea prevede că în anumite cazuri. agentul are dreptul la remunerație și după încetarea contractului de agenție. trăgătorul îşi asumă obligaţia de a face să se plătească suma de bani beneficiarului de către tras. respectiv comanda emisă de terţ a fost primită de comitent sau de agent anterior încetării contractului de agenţie (art. denumită trăgător sau emitent. termenul de preaviz se mărește cu o lună pentru fiecare an suplimentar început. 1. de oricare dintre părți. Cambia Cambia este reglementată prin Legea nr. Emitentul înscrisului poartă denumirea de trăgător. 4.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. Noţiunea şi mecanismul juridic al cambiei Cambia este un înscris prin care o persoană. Nu se răspund pentru viciile bunului. Trebuie întotdeauna puși în întârziere. O categorie importantă a titlurilor comerciale o reprezintă efectele de comerţ.1. să plătească la scadenţă o sumă de bani unei a treia persoane. 4. Contractul de agenție încheiat pe o perioadă nedeterminată poate fi denunțat unilateral. dreptul arătat în înscris. cu respectarea unui preaviz obligatoriu. rezultă că împuternicirea nu cuprinde dreptul de reprezentare. acesta încetează la data prevăzută în contract. b.

făcută de comerciantul B (trasul) către comerciantul C (beneficiar) se stinge. Cum se explică dreptul trăgătorului de a da dispoziţie trasului să facă o plată? De ce trasul trebuie să execute această dispoziţie? În ce temei beneficiarul primeşte plata? În mod obişnuit. În situaţia dată.000 lei. Prin emiterea cambiei şi efectuarea plăţii se execută obligaţiile din raporturile juridice preexistente. Cambia prezintă însă avantajul că evită folosirea de numerar. ca un titlu de sine stătător.000 lei dintr-un contract de împrumut. urmând ca. capacitatea.58/1934 nu cuprinde nici o dispoziţie specială referitoare la condiţiile de fond ale cambiei. pentru valabilitatea cambiei. Acesta este îndreptăţit să primească suma de bani menţionată în titlu. comerciantul A va trage o cambie asupra comerciantului B în favoarea comerciantului C. Cum se poate observa. care au ca izvor anumite acte juridice. care este debitor al preţului. Cambia are şi funcţia de instrument de plată. în situaţia arătată. Condiţiile cerute pentru valabilitatea cambiei a) Condiţiile de fond ale cambiei Legea nr. legea asigură posesorului titlului o protecţie deplină. plătibil la 60 de zile de la primirea mărfii. însă. garantarea şi plata cambiei sunt cuprinse în Legea nr. prin intermediul cambiei se acordă debitorului un credit pe intervalul de timp până la scadenţă. Principala funcţie a cambiei este aceea de instrument de credit.000 lei direct comerciantului C (beneficiar). suma de 50. În beneficiul securităţii raporturilor comerciale. obiectul şi .58/1934). odată emisă cambia. la acelaşi termen. fiind creditor al preţului. posesorul cambiei să încaseze suma de 50. Din moment ce cambia este emisă cu respectarea condiţiilor necesare. să plătească la scadenţă suma de 50.64 din Legea nr. În acelaşi timp comerciantul A datorează la rându-i. emiterea unei cambii are la bază existenţa unor raporturi juridice anterioare între persoanele în cauză. Într-adevăr.58/1934. trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute de Codul civil pentru validitatea actelor juridice: consimţământul. Dar. comerciantul A (trăgător) va da o dispoziţie comerciantului B (tras). denumite raporturi fundamentale. Înţelegerea mecanismului juridic al cambiei presupune răspunsul la trei întrebări. Prin plata la scadenţă a sumei de 50. la scadenţă. Aceste raporturi juridice subzistă. Cele arătate pot fi mai bine înţelese prin următorul exemplu: comerciantul A vinde comerciantului B o cantitate de marfă la preţul de 50. care sunt diferite de regulile care reglementează raporturile fundamentale. În încheierea celor arătate se impune o precizare. cât şi obligaţia comerciantului A faţă de comerciantul C (din contractul de împrumut). că emiterea cambiei nu duce la stingerea raporturilor juridice fundamentale. ci la un anumit termen. circulaţia. care va fi plătit la termenul convenit. în loc să plătească în numerar datoria sa din contractul de împrumut. fiecare persoană are calitatea de creditor sau debitor în raporturile juridice la care participă. Trebuie observat. faţă de comerciantul C. pentru simplificarea operaţiilor de plată a sumelor de bani datorate.2. Totodată.000 lei. adică stingerea obligaţiei vechi din raportul fundamental şi înlocuirea ei cu o obligaţie nouă.urmează să se facă plata de către tras. Această funcţie este asemănătoare funcţiei pe care o îndeplineşte moneda. ea trebuie privită prin ea însăşi. care este creditorul comerciantului A din contractul de împrumut. cumpărătorul B datorează vânzătorului A preţul mărfii de 50. aparenţa se impune asupra realităţii. comerciantul A îi remite comerciantului C cambia trasă asupra comerciantului B. Exercitarea dreptului împotriva semnatarilor ulteriori (coobligaţi) se realizează în puterea legii şi are ca premisă prezumţia de regularitate a titlului. Regulile speciale privind crearea raporturilor juridice cambiale. Deci. operaţiile privind cambia fac abstracţie de existenţa raporturilor fundamentale. În consecinţă.000 lei de la comerciantul B. atât obligaţia comerciantului B (trasul) către comerciantul A (din contractul de vânzare-cumpărare).000 lei. chiar dacă în fapt datoria nu ar exista. Deci. Obligaţia trăgătorului şi dreptul corelativ al beneficiarului au ca izvor voinţa trăgătorului exprimată în titlu. Raporturile juridice care preexistă cambiei (raporturile fundamentale) explică şi justifică emiterea cambiei. rezultată din raportul cambial (art. În temeiul acestor raporturi juridice. afară de cazul când părţile au convenit o novaţie. deoarece suma de bani prevăzută în cambie nu trebuie achitată imediat. 1. Aceste operaţii sunt guvernate de reguli speciale.

cauza (art. Această plată trebuie să aibă ca obiect numai o sumă de bani şi într-un cuantum determinat. de exemplu. indiferent dacă este o persoană străină sau care este implicată în raportul cambial (trăgător. Girul complet. adică data la care obligaţia cambială devine exigibilă şi posesorul cambiei poate cere plata sumei de bani menţionată în înscris. Întrucât legea cere să se indice locul plăţii. etc. Obligaţiile cambiale se pot naşte şi prin reprezentare. la un anume timp de la vedere. Titlul căruia îi lipseşte vreuna din condiţiile arătate în art. primul girant este persoana indicată de către trăgător în calitate de beneficiar al cambiei. posesorul cambiei dă ordin trasului să plătească suma menţionată în titlu persoanei în favoarea căreia a transmis cambia. numit girant. Giratarul poate fi orice persoană. Această cerinţă este menită să atragă atenţia celui care semnează asupra naturii obligaţiei ce îşi asumă şi asupra efectelor sale.36 din Legea nr. În toate cazurile însă.1 nu are valoarea unei cambii. Potrivit legii. Girul trebuie să fie necondiţionat şi trebuie să privească întreaga creanţă prevăzută în titlu. în mod obligatoriu. Înscrisul trebuie să prevadă locul unde debitorul (trasul) va face plata. cambia are un caracter formal. Ordinul necondiţionat de plată a unei sume de bani determinate. În absenţa semnăturii trăgătorului. Denumirea de cambie. menţiunile prevăzute de art. el trebuie să îndeplinească şi condiţiile speciale prevăzute de legea cambială. Ordinul de plată trebuie exprimat sub forma unui ordin propriu-zis („plătiţi”. semnată de acesta. 1. pentru achitarea datoriei. Girul este valabil dacă îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege. Se admit şi formularele tipizate.58/1934 prevede că o cambie poate fi trasă: la vedere. la un anumit timp de la data emisiunii. Numele acelui căruia sau la ordinul căruia se va face plata. Faptul că voinţa exprimată în cambie aparţine trăgătorului este atestat de semnătura acestuia pe înscrisul în cauză. la o zi fixă. Indicarea scadenţei. adică numele trasului. b) Condiţiile de formă ale cambiei Ca orice titlu comercial de valoare. Art. b) Condiţiile de valabilitate a girului Girul este un act juridic şi deci. „veţi plăti” etc. printr-o declaraţie scrisă şi semnată pe titlu şi prin predarea titlului. În cazul . Potrivit legii.3. 1179 C. care se completează în spaţiile libere. obligatoriu. semnătura trebuie să fie manuscrisă. înscrisul trebuie să cuprindă denumirea de cambie „în însuşi textul titlului”.58/1934. Deci.civ). în cambie trebuie să se arate persoana căreia i se va face plata sau la ordinul căreia plata trebuie făcută. constă într-o declaraţie a girantului. denumit şi girul plin. Semnătura trebuie să fie autografă (manu proprio). Cambia este un înscris sub semnătură privată având configurarea unei scrisori întocmite de trăgător şi adresată trasului. Acest caracter trebuie înţeles sub un dublu aspect: cambia trebuie să îmbrace forma scrisă şi înscrisul să cuprindă. Potrivit legii. Înscrisul cambial trebuie să cuprindă. Numele trasului.9 şi 10 din Legea nr. legitimată în condiţiile legii şi care este posesoarea titlului.58/1934. Girantul este persoana titulară a dreptului. Girul se exprimă printr-o formulă adecvată: „plătiţi lui…” ori „plătiţi la ordinul lui…”. Legea cere ca înscrisul să prevadă numele persoanei care trebuie să execute plata. Prin gir. Semnătura trăgătorului. girează cambia în favoarea creditorului său. Girul are la bază un raport juridic preexistent între girant şi giratar. se consideră că trebuie să se arate numai localitatea. în condiţiile art. menţiunile prevăzute de lege. adică să aparţină persoanei care semnează. care cuprinde ordinul adresat debitorului principal (trasul) de a plăti persoanei indicate de girant suma de bani menţionată în cambie. transmite altei persoane. În plus.). iar nu domiciliul ori sediul debitorului. Legea prevede expres că ordinul trebuie să fie necondiţionat. Transmiterea cambiei (girul) a) Definiţia girului Girul este un act juridic prin care posesorul cambiei. Indicarea locului unde trebuie făcută plata. tras.el trebuie să privească plata unei sume de bani determinate.1 pct. afară de cazurile arătate de lege. posesorul cambiei avea de plătit unui creditor o sumă de bani dintr-un contract de împrumut şi. Înscrisul trebuie să cuprindă data şi locul emiterii cambiei de către trăgător. înscrisul trebuie să indice scadenţa. Data şi locul emiterii cambiei. numită giratar. Nimic nu se opune ca înscrisul să fie autentic.). toate drepturile izvorând din titlul respectiv. pusă pe dosul titlului. trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale ale unui act juridic. cambia este lovită de nulitate.1-8 din Legea nr. Modalităţile de stabilire a scadenţei sunt prevăzute de lege.

(3) din lege. se obligă să garanteze obligaţia asumată de unul dintre debitorii cambiali. Acest act poartă denumirea de protest de neacceptare. ca şi în cazul obligaţiilor civile sau comerciale. Desemnarea giratarului se face după aceleaşi reguli ca şi indicarea beneficiarului. c) Efectele girului Legea reglementează trei efecte ale girului: efectul translativ de drepturi. posesorul cambiei dobândeşte un nou debitor. obligându-se solidar cu ceilalţi semnatari ai cambiei la plata sumei de bani prevăzută în cambie. adică trăgătorul. declaraţia de refuz trebuie constatată. În consecinţă. cambia spre acceptare. Cambia se prezintă trasului pentru a fi acceptată. b) Condiţiile acceptării cambiei Cambia se prezintă la acceptare de către posesorul cambiei sau de către orice deţinător al ei (art. Potrivit art.66-69 din lege. însemnă că posesorul cambiei poate să prezinte cambia direct la plată. trasul devine obligat cambial. avalul dă naştere unei obligaţi cambiale autonome şi abstracte. Pe lângă girul complet sau girul plin. fără a o prezenta în prealabil pentru acceptare. Menţiunea cuprinzând girul trebuie însoţită de semnătura autografă a girantului. Potrivit art. 1.5. trasul acceptant sau girantul. Întrucât prezentarea cambiei pentru acceptare este facultativă. girul la purtător are valoarea şi efectele juridice ale girului în alb. numit avalizat. girantul îşi asumă obligaţia de a garanta acceptarea şi plata cambiei de către tras (art.(2) din lege. el este obligat principal şi răspunde direct de plata sumei de bani către posesorul cambiei. Deci.31 din lege). Prin gir se transmit drepturile cambiale. girul în alb este girul care nu arată numele giratarului. Prin aval. această formulă trebuie să cuprindă numele şi prenumele. Dar. Acceptarea se scrie pe cambie şi se exprimă prin cuvântul „acceptat” sau orice altă expresie echivalentă („voi plăti”.26 din lege). Cel care garantează (avalistul) intervine pentru a întări încrederea în titlu. identică obligaţiei oricărui alt semnatar al . Fac parte din această categorie: dreptul la suma de bani menţionată în cambie.17 din lege).). giratarul este abilitat să exercite drepturile prevăzute în cambie. la scadenţă. efectul de garanţie şi efectul de legitimare.24 din lege). a facilitării circulaţiei cambiei. Ca efect al transmiterii cambiei prin gir. posesorul cambiei poate exercita. de a o prezenta la plată etc. „girul la purtător” este echivalentul unui „gir în alb”. legea reglementează şi girul în alb. Ca urmare a transmiterii cambiei prin gir. pe lângă debitorul avalizat. Posesorul cambiei sau chiar un simplu deţinător poate prezenta trasului. 1. Cu privire la obligaţiile cambiale. „voi onora” etc.15 alin. c) Efectele acceptării cambiei Acceptarea cambiei are ca efect naşterea obligaţiei trasului de a plăti la scadenţă suma de bani menţionată în titlu (art. respectiv denumirea giratarului. De asemenea. această garanţie poartă denumirea de aval. în termenele stabilite pentru prezentarea la acceptare. dacă trasul va refuza acceptarea şi plata cambiei. Avalul a) Noţiunea avalului Asigurarea executării unei obligaţii cambiale este sporită. d) Refuzul de a accepta cambia În cazul în care trasul refuză acceptarea cambiei. Acceptarea trebuie să fie semnată de către tras. până la scadenţă. Prin acceptarea cambiei.(2) din lege].14 alin. Acceptarea cambiei a) Prezentarea cambiei pentru acceptare Prezentarea cambiei la acceptare are un caracter facultativ. dreptul de a prezenta cambia la acceptare şi. Cel garantat (avalizatul) este un obligat cambial. În calitate de avalist poate figura o terţă persoană sau chiar un semnatar al cambiei [art.48 din lege). trăgătorului şi a celorlalţi obligaţi cambiali (art. În cazul refuzului de acceptare a cambiei. Prezentarea cambiei pentru acceptare este obligatorie şi în cazul când trăgătorul ori girantul a stipulat în cambie clauza prezentării titlului pentru acceptare (art. chiar înainte de scadenţă. Avalul poate fi definit ca un act juridic prin care o persoană. Aceasta însemnă că. Prezentarea cambiei la acceptare este obligatorie când scadenţa cambiei a fost stabilită la un anumit termen de la vedere (art. legea recunoaşte şi girul la purtător. girantul va fi ţinut personal să achite suma de bani prevăzută în titlu. adică acele drepturi specifice dreptului cambial.25 din lege).girului plin. dreptul de regres împotriva giranţilor. prezentarea cambiei către tras pentru acceptare este obligatorie. În anumite cazuri.4. în aceeaşi idee. printr-un act întocmit de executorul judecătoresc în condiţiile prevăzute de art. giratarul este legitimat în calitate de creditor al sumei menţionate în titlu. printr-o garanţie.35 alin. numită avalist. Posesorul cambiei sau deţinătorul acesteia poate prezenta cambia până la scadenţă.

avalistul se află în poziţia juridică a avalizatului. Acesta poate fi beneficiarul indicat de trăgător în cambie sau giratarul.cambiei. precum şi obligaţiile tuturor debitorilor cambiali (trăgător. Ele constau în anumite acţiuni (acţiuni cambiale) care pot fi folosite împotriva celor obligaţi la plata cambiei sau în punerea în executare a cambiei. cambia trebuie prezentată la plată. Plata cambiei se poate cere. obligaţia de plată revine celorlalţi obligaţi cambiali. b) Condiţiile de valabilitate a avalului Avalul este valabil dacă îndeplineşte condiţiile legii. „pentru siguranţă” etc. Potrivit legii. Prezentarea cambiei şi deci dreptul la plată îl are posesorul legitim al titlului (art. Plata cambiei poate fi cerută şi direct de la avalistul trasului. care sunt trăgătorul. chiar dacă este trăgător. Deci. O atare plată nu stinge obligaţiile giranţilor anteriori şi nici obligaţiile trasului. Consecinţele neplăţii cambiei a) Mijloacele de valorificare a drepturilor cambiale în cazul refuzului de plată a cambiei Posesorul cambiei care nu a primit suma de bani prevăzută în cambie poate obţine satisfacerea dreptului său.53 şi 54. legea reglementează principiile privind plata cambiei. în primul rând. după cum ea a fost efectuată de un debitor cambial principal sau un debitor de regres. girant şi avaliştii acestora şi ai trasului acceptant). Aceşti debitori vor putea fi urmăriţi în temeiul cambiei. adică împotriva trăgătorului. în funcţie de calitatea avalizatului în raportul cambial. Prin aval se poate garanta plata întregii sume de bani menţionate în cambie ori numai a unei părţi din această sumă. c) Efectele avalului Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat. fie prin mijloace cambiale. are împotriva acceptantului o acţiune cambială directă pentru tot ce poate fi cerut în temeiul art. Acţiunile directe sunt acţiunile îndreptate împotriva celor direct obligaţi la plată.31 alin. În subsidiar. adică mijloace legate de specificul cambiei. mijloacele cambiale sunt proceduri de valorificare a drepturilor cambiale care decurg din principiile care guvernează cambia. adică obligaţiile giranţilor succesivi şi avaliştilor lor. Potrivit art. produce efecte diferite. prin plata cambiei. Plata cambiei Pentru asigurarea eficienţei cambiei. Distincţia are în vedere existenţa celor două categorii de obligaţi cambiali: obligaţi direcţi sau principali şi obligaţi indirecţi sau de regres. care este debitorul cambial principal. dacă există un asemenea garant. Plata la scadenţă. posesorul cambiei.42 din lege).43 din lege). Ea se realizează în condiţiile stabilite de lege.(2) din lege. fie prin mijloace extracambiale. În vederea achitării sumei de bani prevăzută în titlu. în cazul când trasul refuză plata. cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege.6. .47 din lege). în temeiul cambiei. Dacă plata este făcută de trasul acceptant. Acţiunile de regres sunt acţiunile contra oricărui alt obligat cambial. Când avalistul plăteşte cambia. b) Regresul Obligaţia de plată a cambiei incumbă trasului ca obligat principal. 1. după debitorul care a plătit. trăgătorului şi avaliştilor acestora. Avalul se scrie pe cambie. Plata cambiei se poate cere la scadenţă. care sunt acţiuni reglementate de dreptul comun. Executarea cambială este o procedură specială de valorificare a drepturilor cambiale. ca tras acceptant. dacă au fost îndeplinite formalităţile legale. Avalul nu se poate da sub condiţie şi nu poate cuprinde clauze contrare naturii sale. 1. giranţilor şi avaliştilor acestora. trasului acceptant. Acţiunile cambiale sunt de două feluri: directe şi de regres (art. Dacă plata este făcută de un debitor de regres.) şi se semnează de către avalist.7. el dobândeşte drepturile izvorând din ea împotriva celui garantat. ele nu sunt supuse unor formalităţi speciale şi se pot exercita în cadrul termenului de prescripţie. trăgător sau girant. care este debitorul principal al cambiei (art. Deci. atât împotriva avalizatului cât şi contra acelora care sunt obligaţi în temeiul cambiei faţă de avalizat. Aceasta însemnă că avalistul va putea fi urmărit. având toate drepturile şi obligaţiile acestuia. Aceste acţiuni pot fi exercitate pe cale judiciară numai în condiţiile prevăzute de legea cambială. care sunt acceptantul şi avalistul său. după caz. precum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi faţă de acesta din urmă. În subsidiar. Avalul se exprimă prin cuvintele „pentru aval” sau prin orice altă formulă echivalentă („pentru garanţie”. cambia poate fi prezentată la plată debitorilor de regres. această plată stinge obligaţia cambială a trasului. ea stinge numai obligaţiile care figurează pe titlu. Aceste acţiuni sunt cereri de chemare în judecată obişnuite care se exercită în temeiul titlului. avalistul dobândeşte drepturile izvorând din cambie.

care are valoarea unui titlu executor. trasul refuză plata. în scopul restituirii unui împrumut pe care îl acordase girantului. care evită procesul judiciar şi executarea silită. 2. la scadenţă. Fiind debitori de regres.48 lit. proc. Învestirea cambiei cu formulă executorie se face în condiţiile art. de exemplu. după caz. Debitorul care a primit somaţia de plată este în drept să facă opoziţie la executare. Dacă trasul a refuzat plata cambiei. pe calea executării cambiale. poate exercita contra trăgătorului. care pot fi folosite de către posesorul cambiei pentru satisfacerea drepturilor sale cambiale. fără a fi ţinut să respecte ordinea în care s-au obligat (art.104-107). art. posesorul cambiei poate folosi. Aceste mijloace sunt în realitate anumite acţiuni de drept comun. d) Prescripţia acţiunilor cambiale Orice acţiune rezultând din cambie împotriva acceptantului şi avaliştilor săi se prescrie în termen de 3 ani. Pornind de la asemănările şi deosebirile care există între .52 din lege). plata nu a avut loc. În acest sens. posesorul cambiei poate exercita drepturi de regres împotriva giranţilor. legea impune învestirea cambiei cu formulă executorie. posesorul cambiei dobândise cambia prin gir. Biletul la ordin Biletul la ordin este un titlu comercial de valoare asemănător cambiei. dacă la scadenţă. c) Executarea cambială Pentru valorificarea drepturilor cambiale. Într-adevăr. printr-o acţiune de regres. în temeiul unei hotărâri judecătoreşti obţinute ca urmare a procesului. Aspectele particulare ale biletului la ordin sunt reglementate în Titlul II al legii (art. Acţiunea de îmbogăţire fără cauză este ultimul mijloc de care dispune posesorul cambiei pentru satisfacerea drepturilor sale. e) Acţiunile extracambiale Pe lângă mijloacele cambiale. Termenul de prescripţie curge din ziua când girantul a plătit cambia ori din ziua în care acţiunea de regres a fost pornită împotriva sa. Termenul de prescripţie curge de la data protestului de neacceptare a plăţii. civ.a) din lege prevede că. posesorul cambiei poate să adreseze debitorului o somaţie de plată.. Deşi se aseamănă. potrivit distincţiilor făcute de lege. fiecare dintre aceste persoane. între cele două titluri există şi anumite deosebiri. pe lângă acţiunile cambiale (directe şi de regres) şi calea executării nemijlocite a cambiei.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. girantul şi avalistul sunt ţinuţi solidar faţă de posesorul cambiei. Pentru soluţionarea cererii de învestire a cambiei cu formulă executorie. Opoziţia se va introduce la judecătoria care a învestit cambia cu formulă executorie. Potrivit legii. instanţa judecătorească trebuie să verifice îndeplinirea condiţiilor formale ale cambiei şi scadenţa cambiei.269 C. trăgătorului şi a celorlalţi obligaţi. precum şi dacă au fost efectuate actele de conservare a drepturilor cambiale. posesorul cambiei trece direct la executare în temeiul cambiei. giranţii şi avaliştii răspund numai în subsidiar pentru plata cambiei. Într-adevăr. în cazul când. legea reglementează şi mijloacele extracambiale pentru valorificarea de către posesorul cambiei a drepturilor sale. trăgătorul. obligaţia de garanţie a coobligaţilor cambiali devine o obligaţie de plată şi posesorul cambiei are posibilitatea să îşi exercite drepturile împotriva lor. În consecinţă. individual sau colectiv. Această cale constituie o procedură simplificată. trăgătorul. Pe baza cambiei învestite cu formulă executorie. Acţiunile giranţilor exercitate de unii contra altora şi împotriva trăgătorului se prescriu în 6 luni. adică Legea nr. posesorul cambiei (giratarul) are împotriva girantului o acţiune bazată pe contractul de împrumut. Art.giranţii şi avaliştii lor. acceptantului sau girantului o acţiune pentru plata sumei cu care aceştia s-au îmbogăţit fără cauză în dauna sa. În vederea executării cambiei. Posesorul are drept de urmărire împotriva tuturor acestor persoane.65 din lege prevede că în cazul în când posesorul cambiei a pierdut acţiunea cambială în contra tuturor obligaţilor şi nu are contra acestora acţiune cauzală. Acţiunea cauzală se întemeiază pe raportul fundamental. Posesorul cambiei care nu a obţinut suma de bani prevăzută în cambie poate intenta o acţiune împotriva debitorului în temeiul raportului fundamental. Această somaţie se notifică prin executorul judecătoresc. De aceea. Acţiunile extracambiale sunt: acţiunea cauzală şi acţiunea de îmbogăţire fără cauză. prin semnarea cambiei îşi asumă obligaţia de a garanta acceptarea şi plata cambiei din partea trasului. reglementarea sa se află în aceeaşi lege care reglementează cambia. Competentă pentru a învesti cambia cu formulă executorie este judecătoria.

să plătească. art. Modalităţile de stabilire a scadenţei sunt reglementate de lege pentru cambie. care va avea dreptul să pretindă suma de bani ori să indice persoana. Excepţional. Emiterea biletului la ordin este determinată. Beneficiarul are calitatea de creditor. Se admite şi folosirea formularelor tipizate.2. 3. Neplata la scadenţă a sumei de bani prevăzută în biletul la ordin deschide posesorului titlului dreptul la acţiunile directe sau de regres. de existenţa între părţi a unui raport juridic (raportul fundamental). biletul la ordin se prezintă emitentului direct pentru plată. Premisele emiterii cecului Potrivit legii. Promisiunea de plată se exprimă în cuvintele „voi plăti” sau expresii echivalente. numită tras. Semnătura emitentului. Emitentul are calitatea de debitor. art. el trebuie să îmbrace forma scrisă şi să cuprindă menţiunile prevăzute de lege. la prezentarea titlului.aceste titluri de valoare. Trebuie arătat că. la scadenţă. rezultă că cecul implică. Înscrisul trebuie să cuprindă promisiunea (angajamentul) emitentului de a plăti o sumă de bani. afară de cazurile expres admise de lege. 59/1934 asupra cecului. trasul şi beneficiarul. în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu. iar nu de o altă persoană (trasul) ca în cazul cambiei. Cecul este reglementat prin Legea nr. ca şi la executarea nemijlocită a biletului la ordin (art. (2) din lege]. 2. Locul unde trebuie făcută plata. biletul la ordin presupune raporturi juridice între două persoane: emitentul (subscriitorul) şi beneficiarul. va primi plata (giratarul). dă ordin unei bănci la care are un disponibil bănesc. Formalitatea vizei are drept scop numai stabilirea datei exigibilităţii obligaţiei. Specificul raporturilor juridice care se nasc din emiterea biletului la ordin determină şi particularităţile acestui titlu de credit. Înscrisul trebuie să poarte semnătura personală a emitentului (manu proprio).41-46 din lege pentru plata cambiei.2. Înscrisul trebuie să arate locul unde emitentul trebuie să facă plata. 2. Noţiunea biletului la ordin Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană. Din definiţie. Această persoană este beneficiarul arătat în scris de către emitent.104 din lege nu va avea valoarea juridică a unui bilet la ordin. sau la ordinul acesteia. dacă biletul la ordin are scadenţa la un anumit timp de la vedere. plata se face de către emitent. Condiţiile formă ale biletului la ordin Biletul la ordin este un titlu formal. numită beneficiar. Cecul 3. 2. faţă de creditorul său. Dacă nu se arată scadenţa în scris. o sumă de bani altei persoane. posesorul titlului trebuie să prezinte emitentului biletul la ordin pentru viză într-un termen de un an de la data emiterii titlului. numită trăgător. Promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă de bani determinată.57-65 din lege). numită beneficiar. deoarece în cazul biletului la ordin. Biletul la ordin se aseamănă cu o recunoaştere de datorie de către debitor. cu condiţia ca semnătura să fie manuscrisă. la ordinul său. Numele acelui căruia sau la ordinul căruia se va face plata. spre deosebire de cambie. Legea cere ca denumirea de bilet la ordin să fie trecută în însuşi textul titlului şi să fie exprimată în limba folosită pentru redactarea acestui titlu. biletul la ordin este un înscris sub semnătură privată. trei persoane: trăgătorul. Datorită caracterului său formal. care. 3. tras şi beneficiar). plata se va face „la vedere” [art. Indicarea scadenţei. numită emitent sau subscriitor. el se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă. prin emiterea titlului. Înscrisul trebuie să arate data şi locul emiterii titlului.1. legea nu mai prevede formalitatea prezentării biletului la ordin la acceptare. Data şi locul emiterii biletului la ordin.105 alin. Cum se poate observa. Înscrisul trebuie să menţioneze persoana care va primi plata. Deci. ca şi în cazul cambiei.47-55. Menţiunile obligatorii sunt următoarele: Denumirea de bilet la ordin. Obligaţia de plată asumată de emitent trebuie să fie necondiţionată şi să privească o sumă de bani determinată în titlu. se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă unei alte persoane. Noţiunea cecului Cecul este un înscris prin care o persoană. care implică raporturi juridice între trei persoane (trăgător. Înscrisul trebuie să arate scadenţa obligaţiei de plată asumate de emitent. Ca şi cambia. Plata biletului la ordin Regulile care guvernează plata biletului la ordin sunt cele stabilite de art. cecul nu . titlul căruia îi lipseşte vreuna din menţiunile arătate de art. la fel ca şi cambia. care este menţionată în titlu. el este îndreptăţit să primească plata ori plata se face la ordinul său.1.106 din lege stabileşte principiul potrivit căruia dispoziţiile referitoare la cambie sunt aplicabile şi biletului la ordin.3.

afară de cazurile când legea dispune altfel. menţiunea de acceptare inserată în titlu se consideră nescrisă. aprobat în condiţiile legii. Dreptul trăgătorului de a emite cecuri are ca temei convenţia încheiată între client şi bancă. cecul are valoare de titlu executoriu pentru capital şi accesorii. el nu este supus acceptării din partea trasului. dacă cecul este plătibil în chiar localitatea unde a fost emis. certă şi exigibilă. Condiţiile de valabilitate a cecului Având caracter formal. Deoarece cecul nu poate fi acceptat. Refuzul de plată din partea trasului deschide calea acţiunilor de regres.poate fi emis decât dacă trăgătorul are un disponibil la tras. beneficiarul cecului nu are o acţiune directă împotriva trasului. De aceea. aşa cum am arătat. Cecul trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute de art. Pentru exercitarea acţiunilor de regres. 3. 15 zile dacă cecul este plătibil în altă localitatea decât în cea în care a fost emis. cecul trebuie să îmbrace forma scrisă şi să cuprindă menţiunile obligatorii prevăzute de lege. În consecinţă. Emiterea cecului fără acoperire constituie infracţiune şi se sancţionează în condiţiile art. El poate fi un depozit bancar al trăgătorului ori o deschidere de credit în favoarea acestuia. iar dacă este emis într-o ţară din afara Europei.1 din lege nu va fi socotit cec. Aşa cum am arătat.84 pct. Semnătura va trebui să fie scrisă de mână de către trăgător. Trăgătorul poate emite cecul numai dacă are la bancă (tras) un disponibil bănesc pentru efectuarea plăţii de către bancă. trasul nu are calitatea de debitor de drept cambial faţă de posesorul cecului. Plata cecului Întrucât cecul este plătibil la vedere. Locul unde trebuie făcută plata. Orice stipulaţie contrară se socoteşte nescrisă (art. Titlul căruia îi lipseşte una din menţiunile prevăzute la art. Acest lucru se explică prin aceea că.1 şi 3 din lege: Denumirea de cec. iar între trăgător şi tras există o convenţie privind emiterea de cecuri.84 pct. legea cere ca cecul să fi fost prezentat la plată în termen util (termenul de 8 zile sau 15 zile. în calitate de tras. Deci. banca autorizează pe client (trăgător) să tragă asupra ei cecul. Ordinul trebuie să fie necondiţionat şi să privească o sumă de bani determinată. legea nu cuprinde dispoziţii speciale. în termen de 70 de zile. obligându-se să efectueze din disponibil plăţile. 3. Cecul emis într-o ţară străină şi plătibil în România trebuie să fie prezentat la plată în termen de 30 de zile. la ordinul trăgătorului. Potrivit legii. Suma de bani trebuie menţionată în cifre. Potrivit legii. Întrucât cecul este un instrument de plată. Această denumire trebuie inserată în textul înscrisului pentru a atrage atenţia asupra semnificaţiei juridice a înscrisului. posesorul cecului poate exercita dreptul de regres împotriva giranţilor. Prin convenţie. cu indicarea monedei în care se face plata. calitatea de tras o poate avea numai o societate bancară. trăgătorului şi a celor obligaţi de regres (art. cecul este plătibil la vedere. adică la prezentarea titlului.1 din lege. Competentă pentru a învesti cecul cu formulă . Emiterea de cecuri fără autorizarea băncii reprezintă infracţiune şi se sancţionează în condiţiile art. În privinţa condiţiilor de fond. cu menţiunile cerute de lege şi semnarea înscrisului. condiţiile de fond cerute pentru emiterea cecului sunt cele din dreptul comun. asupra căreia trăgătorul are dreptul să dispună prin cec. legea stabileşte termene scurte pentru prezentarea la plată a cecului emis şi plătibil în România: 8 zile. aşa cum se cere în cazul cambiei. va trebui să plătească suma de bani menţionată în titlu. Înscrisul trebuie să indice locul unde trasul va face plata. Înscrisul cecului este tipărit sub forma unui exemplar tipizat. Disponibilul trebuie să reprezinte o sumă de bani lichidă. ci îndeplineşte numai funcţia de plătitor (solvens) pentru trăgător. Acest disponibil (fonduri băneşti) poartă denumirea de provizion sau acoperire.3. ci îndeplineşte numai o funcţie de plătitor (solvens) pentru trăgător. Numele celui care trebuie să plătească (tras). Ordinul necondiţionat de a plăti o sumă de bani. după caz) şi refuzul de plată al trasului să fie constatat în condiţiile legii. Înscrisul trebuie să arate pe cel care. Data şi locul emiterii cecului Semnătura trăgătorului. plata cecului se face la prezentarea de către posesor a cecului la tras (bancă). În cazul în care trasul (banca) refuză plata. pentru plată.4. Înscrisul trebuie să cuprindă ordinul trăgătorului adresat trasului (băncii) de a plăti beneficiarului suma de bani menţionată în titlu.2 din lege.43 din lege).29 din lege). trasul (banca) nu este un debitor de drept cambial. Cecul trebuie să îmbrace forma scrisă. Emiterea cecului constă în completarea formularului de către trăgător.

53 din lege). Ţinând seama de interconexiunea raporturilor juridice în care se află comercianţii. însemnă că nerespectarea obligaţiilor privind plata sumelor de bani se poate repercuta „în lanţ” asupra altor comercianţi. Procedura falimentului constă în anumite reguli prin care se reglementează executarea silită a bunurilor din patrimoniul debitorului.85/2008 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. financiare. a fost adoptată Legea nr. când au apărut şi dificultăţile financiare inerente acesteia. până la acoperirea creanţelor creditorilor. Într-adevăr. b. de tras. trăgător şi de giranţi.54 din lege). prin anumite măsuri economice. d) să cunoașteți etapele reorganizării judiciare și conținutul planului de reorganizare. Ca tratament juridic aplicabil comercianţilor în dificultate. în condiţiile legii (art. să îşi execute aceste obligaţii în strictă conformitate cu contractele încheiate. în cazul debitorului societate comercială). 3) Acceptarea cambiei. Activitatea comercială şi dificultăţile sale Desfăşurarea normală a activităţii comerciale impune ca toţi comercianţii care şi-au asumat obligaţii.. Exemple de subiecte de sinteză 1) Menţiunile obligatorii ale cambiei. 4) Avalul cambiei. Aplicarea procedurii falimentului are drept consecinţă încetarea activităţii debitorului (dizolvarea societăţii. Exemplu de test de tip grilă Acceptarea cambiei poate fi făcută doar de: a. c) să cunoașteți participanții la procedura insolvenței.85/2014 reorganizarea judiciară se realizează pe baza unui plan de reorganizare a activităţii debitorului.executorie este judecătoria (art. 5) Plata cambiei. e) să cunoașteți scopul și etapele procedurii falimentului. posesorul cecului are deschisă şi calea executării nemijlocite a cecului. o importanţă deosebită o are executarea obligaţiilor al căror obiect îl constituie plata unor sume de bani (preţul mărfurilor. care se exercită în condiţii asemănătoare cu cele prevăzute de lege în materia cambiei (art. juridice etc. 7. Unitatea de învăţare nr.85/2014 privind procedura insolvenţei. de curând. neachitarea la scadenţă a sumelor de bani datorate de către debitor îl pune pe creditor în situaţia de a fi lipsit de mijloacele financiare necesare reluării ciclului de producţie. în vederea redresării economico-financiare şi asigurării mijloacelor băneşti pentru plata datoriilor faţă de creditori. de indicatul la nevoie sau de intervenientul pentru onoare. Atitudinea faţă de un asemenea comerciant nu a fost întotdeauna aceeaşi. 8) Condiţiile de valabilitate a cecului. cu consecinţe funeste pentru activitatea comercială şi pentru securitatea creditului. Procedura reorganizării judiciare constă în anumite reguli privind organizarea activităţii debitorului pe baze noi.). 2. în vederea plăţii datoriilor faţă de creditori. în baza raporturilor juridice la care participă. Scopul procedurii insolvenţei Scopul Legii nr. 6) Executarea cambială. 9) Plata cecului. fie prin lichidarea unor bunuri din patrimoniul debitorului. Noua lege reglementează două proceduri specifice insolvenţei şi anume: procedura generală şi procedura simplificată. Această procedură se poate realiza fie prin reorganizarea activităţii debitorului.85/2014 este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă. Pentru valorificarea drepturilor sale. sub conducerea acestuia sau a persoanelor abilitate de lege. ea a fost în funcţie de anumite concepţii care s-au manifestat de-a lungul vremii. Deci. PROCEDURA INSOLVENŢEI Obiectivele unităţii de învăţare a) să definiți procedura insolvenței. c. ci şi faţă de alţi comercianţi cu care creditorul se află în raporturi juridice. f) să cunoașteți cauzele și persoanele care răspund pentru aplicare procedurii. Pentru realizarea scopului trebuie aplicată . organizatorice. 7) Condiţiile de formă ale biletului la ordin. care a abrogat Legea nr. b) să cunoașteți etapele procedurii insolvenței. tras. În privinţa executării obligaţiilor. 1. Potrivit Legii nr. ducând la un blocaj financiar. De remarcat că aplicarea procedurii reorganizării judiciare presupune continuarea activităţii debitorului. 2) Girul cambiei.56 şi 57 din lege. Încă de la începutul activităţii comerciale. rambursarea împrumuturilor etc. Neexecutarea obligaţiilor băneşti la scadenţă produce consecinţe negative nu numai asupra creditorului. s-a pus problema reacţiei faţă de un atare comerciant a cărui activitate necorespunzătoare cangrenează activitatea comercială. Căile prin care se realizează scopul legii sunt reorganizarea judiciară şi falimentul. posesorul cecului are la îndemână acţiunea cauzală şi acţiunea de îmbogăţire fără cauză. al lucrărilor şi serviciilor.

(1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege. cu excepţia celor care exercită profesii liberale. grupurile de interes economic. precum şi realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi . (2) din Codul civil. care nu a obţinut autorizarea cerută de lege pentru exploatarea unei întreprinderi şi nu este înregistrată în registrele speciale de publicitate. judiciar sau de drept. 3. Organele prevăzute la alin. în care valoarea elementelor pasive este mai mare decât valoarea elementelor active. judecătorul-sindic. deşi numit. Procedura simplificată se aplică debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă. legea cere îndeplinirea a două condiţii: debitorul să facă parte din categoriile persoanelor cărora li se aplică procedura şi debitorul să se afle în insolvenţă.2. Aceasta este de 40. 4. menţiunea privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă în registrul comerţului. membrii întreprinderii familiale. chiar dacă lichidatorul judiciar nu a fost numit sau. care se încadrează în una dintre următoarele categorii: a) profesionişti persoane fizice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului. de şase salarii medii brute pe economie. e) debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment. Prin valoare-prag se înţelege cuantumul minim al creanţei. Insolvenţa debitorului Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. de şansele redresării şi de interesele creditorilor.000 lei. precum şi a celor cu privire la care se prevăd dispoziţii speciale în ceea ce priveşte regimul insolvenţei lor. Insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul. orice alta persoana juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice. 3. organizaţiile cooperatiste. b) întreprinderi familiale. Insolvenţa se deosebeşte de insolvabilitatea debitorului. pe când insolvenţa este acea stare a patrimoniului care exprimă neputinţa debitorului de a plăti la scadenţă datoriile sale din cauza lipsei de lichidităţi. Insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate. f) orice persoană care desfăşoară activităţi specifice profesioniştilor. anterior formulării cererii introductive. 4. societăţile cooperative. 2. c) debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. Condiţiile aplicării procedurii insolvenţei Pentru aplicarea procedurii. sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului. 2. 3. administratorul nu poate fi găsit. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite. Trebuie reţinut că Legea nr. 4.1. după 60 de zile de la scadenţă. (1) şi îndeplinesc una dintre următoarele condiţii: 1. pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. insolvabilitatea este o stare de dezechilibru financiar a patrimoniului debitorului. Procedurile prevăzute de prezenta lege se aplică profesioniştilor. astfel cum sunt definiţi la art. în raport de care se va aplica procedura generală sau procedura simplificată. Astfel. iar pentru salariaţi.85/2014 reglementează categoriile de persoane cărora li se aplică procedura.85/2014 consacră insolvenţa vădită şi insolvenţa iminentă. 5. cu excepţia celor care exercită profesii liberale. nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori. Opţiunea este determinată de starea patrimoniului debitorului. d) persoane juridice dizolvate voluntar. indiferent de raportul dintre activul şi pasivul patrimoniului debitorului. Sunt legiferate persoanele cărora li se aplică procedura generală şi cele cărora li se aplică procedura simplificată. cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei. societăţile comerciale. administratorul judiciar şi lichidatorul. debitorii cărora li se aplică procedura generală sunt: 1. 3. Participanţii la procedura insolvenţei Organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti. Categoriile de persoane cărora li se aplică procedura Legea nr. nu deţin niciun bun în patrimoniul lor. Creditorul poate cere aplicarea procedurii insolvenţei asupra debitorului numai dacă timp de cel puţin 30 de zile nu a plătit datoriile ce alcătuiesc valoarea-prag. 3 alin. 3. 6. aplicarea prezentei legi faţă de aceste persoane nu exclude sancţiunile aplicabile pentru lipsa autorizării sau înregistrării respectivei persoane. societăţile agricole.procedura adecvată. Aplicarea procedurii insolvenţei intervine în toate cazurile în care debitorul se află în imposibilitate de a plăti datoriile exigibile cu fondurile băneşti disponibile.

Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului judiciar sau. Curtea de apel este competentă să soluţioneze apelul împotriva hotărârilor judecătorului-sindic. . Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. cât şi prin procedura simplificată. 85/2014. potrivit art. în mod excepţional.confirmarea. prin încheiere. care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluţiei. care este un judecător al tribunalului. Administratorul judiciar În . a) Tribunalul. debitorului. pentru motive temeinice. Competenţa privind aplicarea procedurii insolvenţei aparţine tribunalului în jurisdicţia căruia se află sediul debitorului. a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar desemnat de adunarea creditorilor ori de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor. 57 alin.judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii. după caz. 45): - pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei şi. . prin rezoluţie. - judecarea contestaţiilor debitorului. . dintre judecătorii desemnaţi ca judecători-sindici. 4.judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă. Tribunalul are o competenţă exclusivă în aplicarea insolvenţei.pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii. sau sesizarea organelor de urmărire penală atunci când există date cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. în mod aleatoriu. ale comitetului creditorilor sau ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar. (4). cu următoarele derogări: termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 10 zile de la comunicarea cererii şi a motivelor de apel. Deciziile manageriale ale administratorului judiciar. b) Curtea de apel. potrivit prevederilor art. În îndeplinirea atribuţiilor sale. iar judecătorul-sindic fixează. .1. fără drept. . Instanţele judecătoreşti Instanţele judecătoreşti competente să aplice procedura insolvenţei sunt tribunalul şi curtea de apel. prin încheiere.judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii.judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea. - orice alte atribuţii prevăzute de lege.soluţionarea contestaţiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului judiciar. 43 al. Ele pot fi atacate numai cu apel la Curtea de Apel.înlocuirea. Apelul se judecă potrivit prevederilor Codului de procedură civilă. primul termen de judecată. după votarea lui de către creditori. după deschiderea procedurii. . în termen de maximum 3 zile de la data depunerii întâmpinării. Judecătorul-sindic este nominalizat. .operaţiuni. Sunt exceptate de la interdicţia suspendării hotărârile judecătorului-sindic enumerate în art. indiferent că se realizează prin procedura generală sau prin procedura simplificată. . răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu.2. Atribuţiile care revin tribunalului în aplicarea procedurii insolvenţei sunt exercitate prin judecătorul-sindic.judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar pentru anularea unor acte ori operaţiuni frauduloase. 117-122 şi a acţiunilor în nulitatea plăţilor sau operaţiunilor efectuate de către debitor. a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar. . 4. Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic sunt următoarele (art. atât prin procedura generală. 169. 4. lichidatorului judiciar sau debitorului care şi-a păstrat dreptul de administrare pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori.soluţionarea cererii administratorului judiciar sau a creditorilor de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în faliment. judecătorul-sindic pronunţă hotărâri (încheieri sau sentinţe). Hotărârile judecătorului-sindic nu pot fi suspendate de instanţa de apel. .judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor. 5 din Legea nr. în fiecare caz.confirmarea planului de reorganizare. un rol important îi revine judecătoruluisindic.3. de intrare în faliment. Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. prin organele acestora. potrivit prevederilor art. Judecătorul-sindic are statutul juridic al unui judecător al tribunalului. . . Judecătorul-sindic În aplicarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.

precum şi întocmirea tabelelor de creanţe. cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor angajării răspunderii acestora. precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial. 67 sau 74.introducerea de acţiuni pentru anularea actelor şi operaţiunilor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor.realizarea procedurii insolvenţei. Principalele atribuţii ale administratorului judiciar sunt următoarele: . În cadrul primei şedinţe a adunării generale a creditorilor sau ulterior.încasarea creanţelor. Lichidatorul În cazul când se dispune trecerea la procedura falimentului este necesară numirea unui lichidator. a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta. . prin încheiere. cu excepţia celor prevăzute de lege în competenţa exclusivă a acestuia. orice alte atribuţii. - aplicarea sigiliilor. Prezenţa unui specialist în activitatea de gestiune şi management este indispensabilă pentru iniţierea şi realizarea unor măsuri pentru redresarea activităţii debitorului. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă.conducerea activităţii debitorului.. în condiţiile prevederilor art. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă. 169-173.conducerea integrală. - introducerea de acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului. a activităţii debitorului. Statutul administratorului este reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. notificarea creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii parţiale a creanţelor.inventarierea bunurilor debitorului. un rol important revine administratorului judiciar. . aleasă din Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România. inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor.4.elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului. cu caracter provizoriu. . notificarea . urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii. Judecătorul- sindic poate stabili în sarcina administratorului judiciar. susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor. Principalele atribuţii ale lichidatorului sunt următoarele: . creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar. .examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse potrivit prevederilor art.examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă. . cu menţionarea eventualelor indicii sau elemente preliminare privind persoanele cărora le-ar fi imputabilă şi cu privire la existenţa premiselor angajării răspunderii acestora. precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial. şi întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată. . . . Judecătorul-sindic va desemna. lichidatorul trebuie să fie un specialist.supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului.verificarea creanţelor şi. stabilindu-i şi remuneraţia chiar dacă anterior judecătorul-sindic desemnase un administrator.examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă. după caz. o persoană care să îndeplinească funcţia de administrator judiciar. susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor. formularea de obiecţiuni la acestea. fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale şi supunerea acelui raport aprobării judecătorului- sindic. - verificarea creanţelor şi.sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta. atunci când este cazul. . 4. care să realizeze operaţiunile de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitorului. formularea de obiecţiuni la acestea. formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului. Ca şi în cazul administratorului judiciar. precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea. . atunci când este cazul. prin hotărârea de deschidere a procedurii. respectiv în parte. încheiate în dauna drepturilor creditorilor. . Statutul său juridic este reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor cauze de preferinţă.denunţarea unor contracte încheiate de debitor.

propune un plan de reorganizare. în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor. . să formuleze contestaţii la acestea. la judecarea acţiunilor prevăzute la art. administrator special. 5. a) Adunarea creditorilor. potrivit legii. . Desemnarea comitetului creditorilor de către judecătorul-sindic are un caracter provizoriu. Administratorul special În noua reglementare. 52 dispune că după deschiderea procedurii.să analizeze situaţia debitorului şi să facă recomandări adunării creditorilor cu privire la continuarea activităţii debitorului şi la planurile de reorganizare propuse. . precum şi întocmirea tabelelor de creanţe. persoană juridică. pe care să le prezinte adunării creditorilor. Atribuţiile administratorului special sunt următoarele: .după intrarea în faliment.analizează situaţia debitorului şi rapoartele întocmite de comitetul creditorilor.1. adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului. participă la inventar. pe cheltuiala acestora. . motivat. Alţi participanţi la procedura insolvenţei 5. După ridicarea dreptului de administrare.creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii parţiale a creanţelor. aceştia pot alege un comitet format din 3 sau 5 dintre creditorii cu creanţe garantate şi creditorii chirografari. semnând actul. . . 6.administrează activitatea debitorului. 117-122 ori a celor rezultând din nerespectarea art. Comitetul creditorilor este desemnat prin încheiere. Cererea debitorului Dacă debitorul .să introducă acţiuni pentru anularea unor acte sau operaţiuni frauduloase. art. privind măsurile luate de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar şi efectele acestora şi să propună. în raport cu situaţia concretă. Într-adevăr. însă. un reprezentant. dacă apreciază că este necesar. 5.participă. să le analizeze şi.desemnează comitetul creditorilor. Comitetul creditorilor În aplicarea procedurii insolvenţei un anumit rol îl au adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor. adunarea generală a membrilor sau a asociaţilor/acţionarilor nu mai este prevăzută printre organele care aplică procedura. Adunarea creditorilor.2. Comitetul creditorilor are următoarele atribuţii: . Comitetul creditorilor ales va înlocui comitetul desemnat anterior de judecătorul-sindic. dacă este cazul. potrivit prevederilor art. Locul adunării generale este luat. un comitet format din 3-7 dintre creditorii cu creanţele garantate şi chirografare cele mai mari. atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar. Judecătorul-sindic va desemna.să solicite ridicarea dreptului de administrare al debitorului. persoană fizică sau juridică. sub supravegherea administratorului judiciar. . În acest sens. 117 alin. care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură.formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate prin lege. făcute de debitor în dauna creditorilor. iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor. în condiţiile menţionate sau va putea menţine comitetul desemnat anterior. Cererile introductive Procedura insolvenţei este deschisă printr-o cerere adresată tribunalului competent de către: debitor. după întocmirea tabelului preliminar de creanţe. creditori precum şi Autoritatea de Supraveghere Financiară. . care este un participant nou la procedură. în ordinea valorii. Dacă. în cadrul adunării creditorilor nu se obţine majoritatea necesară alegerii comitetului. primeşte raportul final şi situaţia financiară de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului.orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic. va desemna. (1).primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului. de administratorul special. fiind determinată de anumite nevoi ale desfăşurării procedurii.1. Adunarea creditorilor cuprinde pe toţi creditorii care au anumite creanţe faţă de debitor şi are ca atribuţii principale: . . . . dintre primii 20 de creditori. pe seama debitorului. doar în situaţia în care nu i s-a ridicat debitorului dreptul de administrare. în calitate de reprezentant al debitorului.să ia cunoştinţă de rapoartele întocmite de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar. după confirmarea planului. - vânzarea bunurilor din averea debitorului. debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială.primeşte notificarea închiderii procedurii. judecătorulsindic va putea desemna comitetul. şi alte măsuri. b) Comitetul creditorilor. 6. . 84.să întocmească rapoarte.

dacă cererea îndeplineşte cerinţele legii.constată că este în stare de insolvenţă. fiind lăsată la aprecierea debitorului. Dar. În cazul în care debitorul contestă că ar fi în stare de insolvenţă.85/2014. începerea procedurii insolvenţei are loc la iniţiativa creditorilor. cererea este facultativă. judecătorul-sindic va respinge. Întrucât debitorul este prezumat a fi în insolvenţă. Dacă debitorul nu contestă că ar fi în stare de insolvenţă. legea îi numeşte creditori îndreptăţiţi să solicite deschiderea procedurii insolvenţei. în copie. 7. .2. Pe data începerii procedurii. judecătorul-sindic va comunica cererea introductivă. stabilindui atribuţiile. ca efect al începerii procedurii. 6. un administrator judiciar provizoriu. cererea introductivă. c) Suspendarea cursului prescripţiei privind acţiunile pentru realizarea creanţelor împotriva debitorului Pentru a proteja pe titularii acţiunilor care au fost suspendate. Deci. ulterior deschiderii procedurii. dacă este necesar pentru protejarea intereselor creditorilor şi/sau asociaţilor/acţionarilor. În cazul cererii creditorilor. b) Suspendarea acţiunilor judiciare şi extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau a bunurilor sale De la data deschiderii procedurii se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale. conform dreptului comun. Aceşti creditori.lista tuturor bunurilor debitorului. Prin sentinţa de deschidere a procedurii.declaraţia prin care debitorul îşi arată intenţia privind opţiunea asupra procedurii aplicabile. Cererea trebuie făcută în 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.situaţia financiară anuală şi copii de pe registrele contabile curente. el poate face dovada că nu se află în incapacitate de plată şi că dispune de fonduri băneşti.lista creditorilor cu precizarea creanţelor acestora. judecătorul-sindic va respinge contestaţia debitorului şi va deschide procedura printr-o sentinţă. debitorului. el este obligat să ceară tribunalului să fie supus procedurii generale sau procedurii simplificate. intenţia de reorganizare. chiar de la înregistrarea ei. Efectele deschiderii procedurii Potrivit Legii nr. Întrucât debitorul nu mai are dreptul de administrare asupra averii sale. Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii După înregistrarea unei cereri introductive. În cazul cererii debitorului. judecătorul-sindic va da o hotărâre de deschidere a procedurii. se va nominaliza deîndată judecătorul-sindic. Debitorul trebuie să arate opţiunea între aplicarea procedurii generale şi procedura simplificată.2. Cererea creditorilor Cel mai adesea. legea reglementează şi suspendarea cursului prescripţiei privind aceste acţiuni. judecătorul-sindic va desemna. operaţiunile şi plăţile săvârşite de debitor. . 7. Dacă se constată că sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de lege pentru ca debitorul să fie supus procedurii. judecătorul-sindic va ţine o şedinţă pentru soluţionarea contestaţiei. în acest caz. a) Ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra averea Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare – constând în dreptul de a-şi conduce activitatea. Dacă se stabileşte că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aplicarea procedurii. prin sentinţă. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege şi de cele autorizate de judecătorul-sindic. de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea – dacă acesta nu şi-a declarat. deschiderea procedurii insolvenţei produce anumite efecte juridice. Cererea debitorului privind aplicarea procedurii trebuie însoţită de anumite acte: . orice urmărire individuală împotriva debitorului se suspendă. Legea prevede că orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe. Hotărârea judecătorului-sindic privind deschiderea procedurii Cererea introductivă este verificată de judecătorul-sindic. Absenţa unei atare declaraţii prezumă debitorul în stare de insolvenţă şi judecătorul-sindic va pronunţa o hotărâre de intrare în procedura simplificată. aleatoriu şi informatizat. Modul de a proceda al judecătorului sindic este diferit. prescripţia . toate actele. lichide şi exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţă din cauza încetării plăţii faţă de acesta timp de 60 de zile.1. dacă aceasta este iminentă. în funcţie de cererea introductivă. judecătorul- sindic va da o încheiere de deschidere a procedurii. sunt nule faţă de masa creditorilor. Legea permite deschiderea procedurii chiar înainte de ivirea stării de insolvenţă. Creditorii sunt în drept să facă opoziţie la cererea debitorului. în condiţiile legii. 7. care va fi considerată ca lipsită de orice efect. .

care nu va putea depăşi 20 de zile de la desemnarea sa. trebuie supus procedurii simplificate caz în care va cuprinde documentele doveditoare şi .3. totalitatea datoriilor. creditori şi orice altă persoană interesată. cu precizarea sumei. registrului societăţilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat. majorare. Notificarea cuprinde următoarele elemente: - termenul limită de depunere. Raportul va indica dacă debitorul se încadrează în criteriile legii şi. administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor. Notificarea deschiderii procedurii şi a primelor măsuri În urma deschiderii procedurii. cu excepţia salariaţilor. administratorul judiciar va întocmi un tabel preliminar al creanţelor. 8. 8. c) Întocmirea tabelului preliminar al creanţelor Pe baza verificărilor efectuate. de îndată. Primele măsuri Odată ce procedura a fost deschisă prin hotărârea judecătorului-sindic. Totalitatea creanţelor creditorilor sau. nu și cea remuneratorie. b) Verificarea creanţelor înregistrate Toate creanţele înregistrate sunt supuse procedurii de verificare. potrivit legii. Numai dobânda penalizatoare se suspendă. majorărilor şi penalităţilor privind creanţele născute anterior deschiderii procedurii. acţiunile sau părţile lor sociale deţinute la debitorul care face obiectul procedurii insolvenţei. să voteze asupra unui plan şi să participe la orice repartiţii de sume în cadrul procedurii falimentului.acţiunilor pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau a bunurilor sale se suspendă. Termenele vor începe să curgă de la data pronunţării hotărârii de închidere a procedurii insolvenţei. Declaraţiile creditorilor privind creanţele împotriva debitorului vor fi înregistrate într-un registru care se păstrează la grefa tribunalului. în termenul stabilit de acesta. 8. e) Interdicţia înstrăinării acţiunilor sau părţilor sociale După deschiderea procedurii este interzis administratorilor debitorului. accesoriile se vor achita în conformitate cu planul. e) Înregistrarea şi afişarea tabelului definitiv al creanţelor Odată soluţionate contestaţiile privind creanţele. Dacă niciun plan nu este confirmat. nu vor fi adăugate creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii. trebuie luate primele măsuri pentru realizarea procedurii insolvenţei. penalitate sau alte accesorii. Întocmirea şi prezentarea raportului privind situaţia debitorului Administratorul judiciar va întocmi şi va supune judecătorului-sindic. majorărilor şi penalităţilor Deschiderea procedurii are efecte diferite asupra curgerii dobânzilor. accesoriile vor curge în perioada de observație dar până la deschiderea etapei falimentului. . un raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată. cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii şi creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale. Declararea creanţelor creditorilor a) Cererea de admitere a creanţelor Potrivit legii. debitorului şi oficiului registrului comerţului sau. formează masa pasivă. . În consecinţă. din perspectiva debitorului. Având în vedere că.termenul de verificare a creanţelor şi de definitivare a tabelului creanţelor. pentru efectuarea menţiunii. data şi ora primei şedinţe a adunării creditorilor. pe care doctrina a denumit-o masa credală. fie continuarea perioadei de observaţie din procedura generală. d) Suspendarea curgerii dobânzilor.1. administratorul va înregistra. . în consecinţă.locul. Nicio dobândă. vor depune o cerere de admitere a creanţelor. toţi creditorii ale căror creanţe sunt anterioare datei deschiderii procedurii. după caz.termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului.2. prin procedura insolvenţei creditorii urmăresc realizarea aceluiaşi scop – satisfacerea creanţelor lor – ei formează o grupare organizată. d) Contestaţiile privind creanţele creditorilor Creanţele înscrise în tabelul preliminar pot fi contestate de către debitor. În cazul în care un plan de reorganizare este confirmat. a opoziţiilor la hotărârea de deschidere a procedurii. la tribunal şi va dispune afişarea la sediul tribunalului a tabelului definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului. numai titularii creanţelor înregistrate în tabelul definitiv au dreptul să participe la adunările creditorilor. De remarcat că. de către creditori. a priorităţii şi a situaţiei (garantată sau negarantată) a fiecărei creanţe. să înstrăineze fără acordul judecătorului-sindic. 8. precum şi termenul de soluţionare a opoziţiilor. tabelul creanţelor creditorilor poate fi considerat definitiv. sub sancţiunea nulităţii.

luând în considerare posibilităţile şi specificul activităţii debitorului. Şedinţa adunării creditorilor Prima şedinţă a adunării creditorilor are loc la data şi locul stabilit prin convocarea făcută prin notificarea adresată creditorilor. planul de reorganizare trebuie să prevadă modalităţile de lichidare. administratorul judiciar îi va informa pe creditorii prezenţi despre voturile valabile primite în scris. pe care titularul acesteia îl poate exercita în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă. precum şi la registrul oficiului comerţului. administratorului judiciar şi creditorilor. planul de reorganizare trebuie să cuprindă măsurile adecvate pentru realizarea obiectivelor sale. Formalităţile privind aprobarea planului de reorganizare După elaborarea sa. e) celelalte creanţe chirografare. planul de reorganizare parcurge formalităţile reglementate de Legea nr. Nu pot depune plan debitorii care au mai fost supuși procedurii generale în ultimii 5 ani anteriori cererii de deschidere actuale. în procedura generală. acționarii sau orice persoane care controlează debitorul care au fost condamnați penal pentru infracțiuni specifice în ultimii 5 ani. Planul va menţiona tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate (pentru care se prevede o modificare a creanţei ori a condiţiilor de realizare). c) Publicitatea privind planul După admiterea planului. administratorului judiciar şi comitetului creditorilor. iar administratorul va asigura posibilitatea consultării acestora. 85/2014 recunoaşte dreptul de a propune un plan debitorului. Reorganizarea implică elaborarea.2.85/2014. totală sau parţială. după caz. Planul cuprinde anumite elemente. respectiv nici administratorii. precum şi despăgubirile ce ar urma să fie oferite tuturor categoriilor de creanţe. dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea sa. La această şedinţă.138 din Legea nr. Ulterior. fie la grefa tribunalului. în termenul stabilit de judecătorul-sindic. a) Depunerea şi comunicarea planului Planul în copie este depus la grefa tribunalului. un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului. diferenţiate în funcţie de obiectul planului de reorganizare. judecătorul-sindic dispune convocarea creditorilor. În vederea protejării intereselor creditorilor. unde se înregistrează. a pasivului debitorului. În al treilea rând. confirmarea unui plan de reorganizare. b) Admiterea planului de către judecătorul-sindic Judecătorul-sindic va convoca o şedinţă la care vor fi citaţi cei care au propus planul. judecătorul-sindic va admite sau va respinge planul propus. Planul de reorganizare Reorganizare judiciară este procedura ce se aplică debitorului în insolvenţă. fie la sediul său. Confirmarea planului. cu privire la propunerea de intrare în faliment a debitorului.85/2014 stabileşte următoarele categorii distincte de creanţe. judecătorul-sindic va dispune publicarea unui anunţ privind propunerea planului în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă. cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. d) Votarea planului de către creditori După admiterea planului.4. Pentru măsurile propuse în planul de reorganizare trebuie stabilite termene de îndeplinire. fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot. În al doilea rând. care votează separat: a) creanţele care beneficiază de drepturi de preferinţă. în vederea achitării datoriilor acestuia. prin administratorul special. Legea prevede că judecătorul-sindic va confirma un . Potrivit legii. Rapoartele întocmite de administratorul judiciar trebuie prezentate judecătorului-sindic. După audierea persoanelor citate. b) creanţele salariale. 9. 8. c) creanţele bugetare.1. lichidatorul.propunerea de intrare în faliment în procedura simplificata. d) creanţele creditorilor indispensabili. conform programului de plată a creanţelor. aprobarea. va întocmi şi va supune judecătorului-sindic. În primul rând. administratorul judiciar sau. Planul va fi acceptat de o categorie de creanţe dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie. el se comunică debitorului. planul de reorganizare trebuie să indice perspectivele de redresare a activităţii debitorului. Totodată. art. în comparaţie cu valoarea ce ar fi primită prin distribuire în cazul aplicării procedurii insolvenţei. 9. Executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani calculaţi de la data confirmării planului. cenzorii. cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului. Elaborarea şi conţinutul planului de reorganizare Legea nr. debitorul şi administratorul. persoană juridică. în cazul procedurii simplificate. 9.

după caz. Activitatea debitorului trebuie reorganizată corespunzător planului. dreptul de administrare a averii debitorului aparţine lichidatorului.în cazul procedurii generale. 10. Procedura reorganizării Dacă un plan de reorganizare a fost confirmat de către judecătorul-sindic.notificarea intrării în faliment.145 din Legea nr. . 138. planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul. debitorului şi oficiului registrului comerţului sau. judecătorul-sindic va dispune începerea de îndată a procedurii falimentului. la cererea creditorului de deschidere a procedurii. În temeiul dispoziţiei judecătorului-sindic privind intrarea debitorului în faliment. atribuţiile administratorului judiciar încetează. activitatea debitorului va fi condusă de administratorul special. Debitorul este obligat să pună în practică măsurile avute în vedere pentru redresarea activităţii. juridice.fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan. desemnarea unui lichidator provizoriu.85/2014 prevede următoarele cazuri în care se poate decide intrarea în procedura falimentului: . iar termenul pentru propunerea unui plan a expirat. care sunt menite să ducă la însănătoşirea activităţii debitorului şi implicit. acceptă sau sunt socotite că acceptă planul. 11. acest plan trebuie pus în aplicare în scopul redresării activităţii debitorului şi pe cale de consecinţă. judecătorul-sindic va dispune începerea procedurii falimentului. 11. în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor.termenul maxim de predare a gestiunii averii de la debitor/administrator către lichidator. intrarea debitorului în faliment. sub supravegherea administratorului judiciar. financiare.2.în cazul în care sunt doar două categorii. În cursul reorganizării. Cazurile de aplicare a procedurii falimentului Art. Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare. iar contestaţia a fost respinsă de judecătorul-sindic. administratorul judiciar. Este vorba de măsurile organizatorice. a contestat că ar fi în stare de insolvenţă. după caz. debitorul. . .cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi. dintre cele menţionate la art. .nici unul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare. În cazul când nici un plan nu este confirmat. plăţii creanţelor creditorilor. . sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat. . trebuie să prezinte comitetului creditorilor anumite rapoarte privind desfăşurarea activităţii. În îndeplinirea planului de reorganizare.1. sau. Din momentul desemnării lichidatorului şi a stabilirii atribuţiilor sale. În urma confirmării unui plan de reorganizare. iar în cazul procedurii simplificate. la asigurarea resurselor necesare pentru plata creanţelor creditorilor. . Încheierea judecătorului-sindic privind intrarea în procedura falimentului Judecătorul- sindic decide intrarea debitorului în procedura falimentului prin încheiere şi dispune: .debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare. împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii.ridicarea dreptului de administrare al debitorului. - debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare sau. creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate trebuie modificate astfel cum s-a prevăzut în plan. . dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat. după caz. . Se înţelege că doar un singur plan de reorganizare va fi confirmat. Din momentul stabilirii atribuţiilor lichidatorului. prin administratorul special. economice.debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificată. . lichidatorul va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista întocmită de debitor/administrator.a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune. confirmarea în calitate de lichidator al administratorului judiciar şi stabilirea atribuţiilor ce le revin. În cazul nerealizării planului de reorganizare.obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale. 11.plan de reorganizare dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: . Procedura falimentului Falimentul se aplică în cazurile prevăzute de lege şi are drept scop prefacerea în bani a bunurilor din patrimoniul debitorului. cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul. debitorului îi revin anumite obligaţii.

Bunurile vor putea fi vândute în bloc. (art. Dacă procedura începe ca procedură de reorganizare şi. în termen de 30 de zile. gaj.5. sau fără cumpărător identificat. potrivit principiilor dreptului comun.3. născute după data deschiderii procedurii. inclusiv cele dobândite în cursul procedurii insolvenţei. Aceste bunuri sunt lichidate prin vânzarea lor. Prin notificare se comunică: . Distribuirea sumelor de bani realizate în urma lichidării După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate. 11. lichidatorul întocmeşte un raport final. În cadrul procedurii falimentului.85/2014. care pot face obiectul executării silite potrivit Codului de procedură civilă. prin averea debitorului se înţelege reprezintă totalitatea bunurilor şi drepturilor sale patrimoniale. în condiţiile stabilite de Codul de procedură civilă. bunurile din averea debitorului vor fi sigilate. Închiderea procedurii insolvenţei 12. iar fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. Între bunurile din averea debitorului supuse lichidării se pot afla şi bunuri asupra cărora creditorii au anumite garanţii reale (ipotecă. Sumele de bani nereclamate. bunurile vor fi vândute la licitaţie. 11. urmează distribuirea sumelor realizate între creditori. fie prin reorganizarea activităţii. 11.5 din lege). Procedura se închide chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fi fost lichidate în întregime. Vânzarea bunurilor se poate face prin negociere directă către un cumpărător deja identificat. creditorul titular al unei garanţii reale este îndreptăţită să fie satisfăcut cu prioritate din suma de bani obţinută din vânzarea bunului care a făcut obiectul garanţiei sale reale. bunurile din averea debitorului sunt supuse lichidării. fie prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului. dacă au fost îndeplinite toate obligaţiile de plată asumate prin planul confirmat. lichidatorul trebuie să întocmească un raport asupra operaţiunilor de lichidare şi un plan de distribuire a sumelor de bani între creditori. 85/2014 prevede că lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de către lichidator sub controlul judecătorului-sindic.termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului. devine procedură de faliment. lichidatorul va proceda imediat la inventariere. unde debitorul este înmatriculat. În înţelesul Legii nr.1. inventarierea şi conservarea bunurilor din averea debitorului. După lichidarea bunurilor din averea debitorului. în vederea întocmirii tabelului suplimentar. vor fi depuse de către lichidator la bancă. creanţele creditorilor vor fi plătite în ordinea stabilită de art. Bunurile din averea debitorului care urmează a fi lichidate sunt cele stabilite în lista bunurilor debitorului. realizată pe bază de plan va fi închisă.161 din Legea nr. de către creditorii îndreptăţiţi. dacă creanţele creditorilor au fost complet acoperite prin distribuţiile făcute. În acest caz. pentru efectuarea menţiunii. sau individual. Legea nr. împreună cu un bilanţ pe care le supune judecătorului-sindic.5 pt. drept de retenţie sau alte garanţii reale). fără a aplica sigiliile. Dacă inventarierea se poate realiza într-o singură zi. în contul patrimoniului debitorului. datorită nerealizării obiectivelor sale. b) Închiderea procedurii falimentului Procedura falimentului va fi închisă după aprobarea de către judecătorul-sindic a raportului final şi după ce toate fondurile şi bunurile din averea debitorului au fost distribuite. Efectuarea lichidării bunurilor din averea debitorului În vederea obţinerii sumelor de bani necesare pentru plata creanţelor creditorilor. Cazurile de închidere a procedurii a) Închiderea procedurii reorganizării judiciare. Măsurile premergătoare lichidării Pentru a putea proceda la lichidarea bunurilor din averea debitorului se impune luarea unor măsuri: stabilirea averii debitorului. în condiţiile legii. întocmirea listei bunurilor din averea debitorului. 12.85/2014. Procedura reorganizării judiciare. aceasta va fi închisă ca procedură de faliment. - termenul de definitivare a tabelului suplimentar al creanţelor născute după data deschiderii procedurii şi de întocmire a tabelului definitiv consolidat. c) Închiderea procedurii rămasă fără obiect Procedura se închide dacă la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor se constată că nu s-a depus nici o .4.registrului societăţilor agricole. iar dacă acest lucru nu se realizează. ca un ansamblu funcţional. În vederea repartizării între creditori a sumelor realizate. adică au fost prefăcute în bani. Operaţiunea de lichidare a bunurilor din averea debitorului trebuie să înceapă de îndată după finalizarea inventarierii bunurilor debitorului. Pentru a se asigura condiţiile lichidării lor.

g) în luna precedentă încetării plăţilor. atât culpa. au plătit sau au dispus să se . în mod vădit. directori. prin sentinţă. f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri. e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia. sunt probleme greu de rezolvat. în funcţie de izvorul obligaţiei încălcate. în scopul întârzierii încetării de plăţi. 12.1. Debitorul persoană fizică nu beneficiază de descărcare în cazul când a fost găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăţi ori transferuri frauduloase. Totuși. cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă. comerţ sau prestări de servicii în interes personal. Răspunderea persoanelor menţionate constă în suportarea unei părţi din pasivul societăţii. au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. d) au ţinut o contabilitate fictivă. Sentinţa de închidere a procedurii va fi notificată de judecătorul-sindic direcţiei teritoriale a finanţelor publice şi oficiului registrului comerţului sau. datorită insuficienţei fondurilor. anumite persoane au dus la insolvenţa debitorului ori au săvârşit anumite infracţiuni. poate beneficia de şansa unui nou început în activitatea comercială. în ipoteza în care persoana juridică debitoare beneficiază de un plan de reorganizare. continuarea unei activităţi care ducea. dacă au contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvenţă. În mod excepţional. sub acoperirea persoanei juridice. 12. în temeiul legii. cenzori şi orice altă persoană care a contribuit prin fapta sa la ajungerea debitorului în această situaţie.169 din Legea nr. directorii şi cenzorii vor suporta o parte din pasivul debitorului. De aceeaşi descărcare de răspundere beneficiază administratorul şi lichidatorul. c) au dispus. ceea ce face dificilă angajarea răspunderii persoanelor menţionate. Răspunderea civilă Potrivit art. debitorul va fi descărcat de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment.85/2014. Debitorul persoană juridică îți încetează activitatea ca urmare a realizării falimentului.85/2014. 13. pentru efectuarea menţiunii. b) au făcut activităţi de producţie. Consecinţele închiderii procedurii a) Descărcarea judecătorului-sindic de îndatoririle şi responsabilităţile sale. judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvenţă. reglementează o răspundere în cazurile în care. în aceleași condiții cu debitorul persoană fizică. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar. prin faptele lor.2.85/2014. ea nu urmăreşte să îl sancţioneze pe debitorul aflat în dificultate căruia i s-a aplicat procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Răspunderea pentru aplicarea procedurii insolvenţei În concepţia Legii nr. iar acesta se îndeplinește. precum şi a părţii de pasiv pe care ele trebuie să o suporte. închiderea procedurii de faliment operează. închiderea procedurii este dispusă de judecătorul-sindic.3. Hotărârea privind închiderea procedurii În toate cazurile. o liberare a debitorului de obligaţiile anterioare intrării în procedura falimentului. 13. registrului societăţilor agricole unde debitorul este înmatriculat. De această iertare legală beneficiază numai debitorul persoană fizică şi numai pentru obligaţiile anterioare intrării în faliment care nu au plătite în cadrul procedurii falimentului. Din moment ce procedura insolvenţei a fost închisă.cerere din partea creditorilor. Prin urmare. după caz. Răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului este o răspundere civilă. ea este o răspundere contractuală sau delictuală. prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. în sensul plății tuturor creanțelor înscrise în tabelele de creanță. persoana juridică la încetarea de plăţi. în interes personal. Legea nr. Determinarea legăturii cauzale între faptele săvârşite de aceste persoane şi insolvenţă. Această răspundere este o răspundere civilă şi o răspundere penală. b) Descărcarea debitorului de obligaţiile anterioare Prin închiderea procedurii de faliment. să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere – administratori. Prezumţia este relativă. procedura insolvenţei nu are un caracter punitiv. Administratorii. Soluţia legii este menită să-i acorde debitorului persoană fizică şansa unui nou început în activitatea comercială. judecătorul-sindic se consideră descărcat de îndatoririle şi de responsabilităţile sale privind procedura în cauză.

Drept comercial. h) orice altă faptă săvârşită cu intenţie. 2015. 13. Bucureşti. 3) Administratorul judiciar. Exemple de subiecte 1) Condiţiile aplicării procedurii insolvenţei. 10) Răspunderea pentru aplicarea procedurii insolvenţei. Bibliografie: Stanciu D. 2015. Tratat de drept comercial. 2) Atribuţiile judecătorului sindic. persoanele vinovate de săvârşirea unor fapte grave. directorilor şi cenzorilor vor intra în averea debitorului. 7) Planul de reorganizare. Cărpenaru. pentru acoperirea creanţelor creditorilor. b) poate opta în orice situație pentru procedura reorganizării judiciare. iar în cazul falimentului.2.plătească cu preferinţă unui creditor. 9) Cazurile de închidere a procedurii insolvenţei. Universul Juridic. București. 8) Cazurile de aplicare a procedurii falimentului. Hamangiu. directorii şi cenzorii vinovaţi de starea de insolvenţă a debitorului. Răspunderea penală Potrivit legii. 5) Administratorul special. 6) Efectele deschiderii procedurii insolvenţei. Destinaţia lor este diferită: în cazul reorganizării. Exemplu de subiect tip grilă: Debitorul aflat în insolvență: a) poate opta cere introducerea sa direct în procedura falimentului. Edit. incriminate de lege ca infracţiuni. Răspunderea persoanelor mai sus menţionate se decide prin hotărârea judecătorului-sindic. . c) nu poate fi obligat să plătească datoriile sale scadente. trebuie să fie rezultatul faptelor ilicite săvârşite de persoanele în cauză. Sumele de bani obţinute prin angajarea răspunderii administratorilor. Edit. Această parte de pasiv. Judecătorul- sindic va stabili partea din pasivul debitorului care urmează a fi suportată de administratorii. Această răspundere se angajează în condiţiile Legii nr. Vasile Nemeș. răspund penal. constatată potrivit prevederilor prezentului titlu. în dauna celorlalţi creditori.85/2014. care reprezintă „prejudiciul”. care a contribuit la starea de insolvenţă a debitorului. 4) Lichidatorul. sumele sunt folosite pentru completarea fondurilor necesare continuării activităţii debitorului.