The pillowman

De Martin McDonagh

Personaje: Tupolski

Kathurian

Ariel

Michal

Mama

Tatăl

Actul întâi

Scena unu

Cameră de interogatoriu a poliției. Katurian stând la masă, în centru, legat la
ochi. Tupolski și Ariel intră și se așează în fața lui.Tupolski are o cutie de
dosare ce conține un vraf mare de hârtii.

Tupolski: Domnule Katurian, dumnealui este detectivul Ariel, eu sunt detectivul
Tupolski… Cine v-a lăsat aia pe ochi?

Katurian: Hah?

Tupolski: Cine v-a lăsat asta pe ochi?

Katurian: Ăă, omul de mai-nainte.

Tupolski: De ce n-ați dat-o jos? Arată de-a dreptul stupid.

Katurian: Nu credeam că am voie.

Tupolski: Arată de-a dreptul stupid.

Katurian: (pauză) Da.

Tupolski: După cum spuneam, dumnealui este detectivul Ariel iar eu sunt
detectivul Tupolski.

Katurian: Păi, ceea ce vreau eu să spun în principal este că vă respect în
totalitate, atât pe dumneavoastră cât și ceea ce faceți și că sunt bucuros să vă
ajut oricum aș putea. Vă respect în totalitate.

Tupolski: Păi, asta e bine de știut.

Katurian: Eu nu sunt genul ăla … știți?

Tupolski: Genul ăla de… ce? Nu știu?

Katurian: Genul ăla de om care nu respectă poliția. Eu n-am avut probleme cu
poliția în viața mea. În viața mea. Și…

Ariel: Vrei să spui „n-ai avut probleme până acum”.

Katurian: Hah?

Ariel: Repet… „n-ai avut probleme până acum”. Vrei să spui.

Katurian: Acum am probleme cu poliția?

Ariel: Dacă nu ai, ce să cauți aici?

Katurian: Credeam că vă ajut cu ancheta.

Ariel: Deci suntem prietenii tăi, ca și cum te-am adus aici ca și cum asta ar fi o
vizită socială ca și cum am fi prieteni de-ai tăi?

Katurian: Nu îmi sunteți prieteni, nu…

Ariel: Ți-au fost citite drepturile. Ai fost scos din acasă. Ai fost legat la ochi, în
pula mea. Ce pizda mă-sii, crezi că le facem asta prietenilor noștri buni?

Katurian: Nu suntem prieteni, nu, pe de altă parte sper că nu suntem nici
dușmani.

Ariel: (pauză) O să-ți fut una în cap așa de tare…

Katurian: Huh?

Ariel: Mă bâlbâi cumva? Tupolski, mă bâlbâi eu cumva?

Tupolski: Nu, nu te bâlbâi. Vorbești cât se poate de clar.

Ariel: Așa credeam și eu.

Katurian: Nu vă bâlbâiți… O să vă răspund la orice întrebare vreți. Nu trebuie
să…

Ariel: „O să ne răspunzi la orice întrebare vrem.” Nu s-a pus niciodată problema
să nu ”ne răspunzi la orice vrem”. Problema e „Cât de tare o să ne faci să te
pizdim în timp ce ne răspunzi” cam asta e problema.

Katurian: O să încerc să nu vă fac deloc să mă pizdiți pentru că, motivul e că o
să răspund la orice.

Tupolski: Ei bine, ăsta e un început, nu?

Uitându-se la Tupolski, Ariel se retrage către un perete lateral și fumează o
țigară.
Tupolski: De ce crezi că te-am adus aici? Trebuie să te fi gândit la un motiv.

Ariel: Auzi, de ce nu terminăm cu tot căcatul ăsta și nu începem pur și simplu să
îl torturăm?

Katurian: Ce?

Tupolski: Cine e prim-agent pe cazul ăsta, Ariel, eu sau tu? (pauză) Mulțumesc.
Nu-l asculta. Așa, deci de ce crezi că te-am adus aici?

Katurian: Mi-am tot stors creierii, dar nu pot să gândesc.

Tupolski: Ți-ai tot stors creierii dar nu poți să gândești?

Katurian: Nu.

Tupolski: Păi, da sau nu?

Katurian: Da.

Tupolski: Huh?

Katurian: Pentru că niciodată n-am făcut nimic. Niciodată n-am făcut nimic anti-
polițienesc, nimic anti-statal…

Tupolski: Ți-ai tot stors creierii dar nu te-ai putut gândi la un singur motiv
pentru care te-am fi putut aduce aici?

Katurian: Mă pot gândi la un motiv sau, nu un motiv ci o chestie care presupun
că trebuie să fie o legătură, deși nu văd cum ar putea fi o legătură.

Tupolski: Legătura cu ce? Sau, legătura dintre ce și ce? Sau, dintre ce și ce?

Katurian: Ce? Doar, numai faptul că mi-ați luat și poveștile când m-ați luat pe
mine și că le aveți aici, ăsta e singurul lucru.

Tupolski: Și că le avem aici? Ai citit hârtiile din fața mea?

Katurian: Nu le-am citit…

Tupolski: Hârtii care, din câte știi tu, ar putea fi vreo chestie incredibil de
importntă și foarte, foarte secretă.

Katurian: Am văzut pur și simplu titlurile cu coada ochiului.

Tupolski: Aha, cu vederea periferică adică?

Katurian: Da.

Tupolski: Dar, stai puțin, ca să fie vorba de vederea ta periferică ar fi trebuit să
fii întors în direcția asta. (Tupolski se întoarce în lateral, uitându-se în jos la
hârtii)

Katurian: Voiam să spun …

Tupolski: Vezi? Așa. Pe laterală.

Katurian: Voiam să spun vederea mea periferică din josul ochilor.

Tupolski: Ooh, vederea periferică din josul ochilor.

Katurian: Nu știu dacă există un termen pentru ea.

Tupolski: Nu există. (pauză) De ce ar exista o legătură, poveștile tale, faptul că
ai fost adus aici? Nu e o crimă, scrii o poveste.

Katurian: Așa credeam și eu.

Tupolski: Cu anumite restricții...

Katurian: Desigur.

Tupolski: Securitatea statului, securitatea orice-ului in general. Nici măcar nu le-
aș numi restricții.

Katurian: Nu le-aș numi restricții.

Tupolski: Care-i toată chestia? Katurian: Adică. Prenumele tău e Katurian. noi am trecut Katurian la numele de familie. în legătură cu numele tău. nu e o crimă. Știi ce zic eu? Zic că dacă ai ceva conturi politice de reglat. Și cred că s-a strecurat o greșeală aici. Știi ce zic? Un mare om a zis odată „Prima datorie a unui povestitor e să spună o poveste. nu? Katurian: Da. „poveștile” astea. E un formular. spun povești. dar oricum. Înțelegeți? (Pauză. „Poliția e așa și pe dincolo”. Nici un fel de nimic social. Și de asta nu pot să-mi dau seama dacă din cauza asta m-ați adus aici. Citești chestiile astea. Katurian: Reguli de ghidare. nimic de reglat. „Prima datorie a unui povestitor e să spună o poveste. asta fac eu. sunt de acord. scrie un futut de eseu. nu văd care ar putea fi motivul. Nu-mi amintesc. Tupolski se uită direct la el. sau ceva care a părut politic.Tupolski: Le-aș spune reguli de ghidare.) Înțelegeți ce vreau să spun? Tupolski: Trebuie să completez formularul ăsta. „Guvernul e așa și pe dincolo”. în mă-sa. Arătați-mi unde e nenorocitul și îl scot imediat din text. Tupolski: Vezi.” Sau era „Singura datorie a unui povestitor e să spună o poveste. dacă ai un oricum-îi-spune politic. securitatea orice- ului. Lasă nu-știu-ce-ul ăsta de dreapta și nu-știu-ce- ul ăla de stânga și spune-mi o futută de poveste. scrii o poveste. da. să presupunem. în caz că ți se întâmplă ceva rău cât timp te afli în custodia noastră. caz în care vă rog să-mi arătați unde este.” Și eu cred asta cu toată inima. Și eu o să știu cum mă raportez la chestia asta. Te rog. Îi dau foc. Tupolski: Dacă există anumite reguli după care ne ghidăm.”? Mda. Dă-o-n pizda mă-sii. Nici un cont de reglat. s-ar putea să fi fost „Singura datorie a unui povestitor e să spună o poveste.”. Katurian: Katurian e numele meu de familie. Katurian: Asta credeam și eu. Toate chestiile astea politice… cum le-ai spune? „Guvernul ar trebui să facă asta”. doar dacă nu s-a inserat accidental ceva politic. Asta-i toată chestia. .

Katurian dă din cap și ridică din umeri. în pula mea. Katurian. nu? Katurian: Nu. Înțelegi? (pauză) Loc de muncă? .Tupolski: (pauză)Katurian e numele tău de familie? Katurian: Da. nu e înapoiat. Măcar nu-l cheamă Katurian. Tupolski: Familie? Katurian: Michal. Michal. Tupolski: Numele tău e Katurian Katurian Katurian? Katurian: După cum spuneam. Tupolski: Adresa ta e Kamenice 4443? Katurian: Da. Tupolski: Unde locuiești cu…? Katurian: Fratele meu. Katurian: Nu vă contrazic. Tupolski: Ah. Ok. Michal. Tupolski: Te cheamă Katurian Katurian? Katurian: Părinții mei erau oameni amuzanți. Și inițiala celui de-al doilea prenume e? Katurian: K. se prinde mai greu uneori. Ariel: Frate-tău e înapoiat. Tupolski se uită la el. Tupolski: Și prenumele tău e Katurian? Katurian: Da. Tupolski: Hm. Dacă în loc de amuzanți citești complet cretini. presupun că da. Tupolski: Mm. părinții mei erau oameni amuzanți. Ariel: Se prinde mai greu. Familia mea? Tupolski: Sunt doar formalități.

Ariel: Să tranșezi animale. dar nu-i așa de rău. Doar curăț chestii. Ariel. Tupolski caută prin vraful de hârtii până ce o găsește pe cea pe care o căuta. Katurian: Eu doar curăț. Ariel: Tu doar cureți. Ariel: Înțeleg. Katurian: Da. Tupolski: Nu era un formular pentru cazul în care ți s-ar fi întâmplat ceva în custodie. nu tranșezi nimic.Katurian: La abatorul Karmenice. Tu nu tranșezi. Poftim. doar cureți chestii. Katurian: Ce era? Tupolski: O bucată de hârtie pe care eram pe cale să o rup în două. Katurian: Nu tranșez nimic. Înțeleg. Katurian: Ce-i cu ea? Ariel se întoarce la masă. Tupolski lasă stiloul jos. Ariel: Oh. „Omuleții de măr”. apoi rupe foaia de hârtie pe care o tocmai completa în două. Făceam mișto. Tupolski: Îți place să lucrezi acolo? Katurian: Nu. . se așează și își stinge țigara în timp ce Tupolski se familiarizează cu povestea. Ariel: Scriitor fiind? Katurian: Nu-i așa de rău. Katurian: Da.

Nu e printre cele mai bune. cred. E un… Tupolski: Pari să ai multe po … E un ce? Katurian: Ce? Tupolski: Tatăl. Tupolski: Asta e o poveste. Katurian: Da. nu? Katurian: Nu! Da! Ariel: Știm că putem să tragem propriile futute de concluzii! Katurian: Știu. Da. Katurian.”. e că se poartă rău cu ea. Puteți să trageți propriile concluzii. începe. (pauză) Dar e destul de bună. ce altceva îi mai face fetiței? Katurian: Tot ce spune povestea. Tupolski: Reprezintă ceva. Tupolski: Și din cauza asta e un tată rău. asta faci. Ariel: Serios. e cu o fetiță. Tupolski: „E un tată rău. lovește fetița. Ce vreți să spuneți prin „reprezintă”? Tupolski: E un tată rău. iar tatăl ei se poartă rău cu ea… Katurian: O lovește și de-astea. Ariel: „E un…” începuseși să spui ceva. putem să tragem propriile concluzii? Katurian: Hah? Ariel:Acum ne spui că putem să tragem propriile concluzii. . Ariel: Ce? Katurian: Știu. nu-i așa? Katurian: Reprezintă un tată rău. Este un tată rău.

asta spune căcatul ăsta acuma! Lasă-ți mâinile jos. darămite să mai tragem propriile futute de concluzii. respirând greu. Și prima concluzie pe care o tragem este cam câte povești despre „o fetiță maltrată” sau „un băiețel maltratat” ai? Katurian: Am câteva. Tupolski privește și oftează. Katurian: Nu…! Ariel: Nici nu mai putem vorbi.. Ariel: „Câteva”. Tupolski: Ariel a devenit puțin enervat pentru că „să tragem propriile concluzii” cam e meseria noastră. un băiețel e futut în modul ăsta. Ariel se oprește. sau așa ceva? Ariel: (apropiindu-se) „Încerc să spun”. te rog. Tupolski: Oricând ești gata. am câteva.. . în pula mea.Ariel: Ai de pula mea… ce? Ariel se ridică și se plimbă nervos prin cameră. „Încerc să spun”. în pizda mă-tii! Ariel îl trage pe Katurian jos de pe scaun de păr. Că doar numai primele douăzeci pe care le-am citit noi începeau cu „o fetiță e futută în modul ăsta.”! Katurian: Dar asta nu înseamnă nimic. se lasă în genunchi peste el și se apropie foarte tare de fața lui. Zic și eu că ai „câteva”. și se întoarce la locul lui. Acum îmi pune cuvinte în gură. încercați să spuneți că încerc să spun că acei copii reprezintă ceva? Ariel: „Încerc să spun”…? Katurian: Că acei copii reprezintă Poporul. Nu încerc să spun nimic… Ariel: Nu încerci ce? Katurian: Ce? Ariel: Ce nu încerci? Katurian: Ce. Ariel. (către Katurian) Ia loc înapoi pe scaun.

Katurian? Katurian: Cartierul evreiesc? Nu. îl iau pe frate-meu din districtul Lamenec.Având evident dureri. pentru cei cu dificultăți de învățare. tatăl primește ceea ce merită. și într-o zi fetița ia niște mere și sculptează niște oameni mici din ele. (pauză) Ce? Am spus că nu e cea mai bună poveste a mea. Nu e în cartierul evreiesc. În seara aceea. după cum am stabilit. din merele respective. Fetița moare înecată în propriul sânge. Ariel: Petreci mult timp prin cartierul evreiesc. Dar povestea continuă. Îi țin gura deschisă și îi spun… Katurian: (cu o voce stinsă) „Ne-ai omorât frățiorii…” Tupolski: „Ne-ai omorât frățiorii…” Apoi i se cațără în gât. Katurian se supune. Katurian: E o întorsătură de situație. Ariel: Nu cunoști nici un evreu? Katurian: N-am nimic împotriva evreilor dar nu cunosc nici un evreu. el e ăla rău. iar omuleții au lame de ras în ei și el moare în agonie. Mai trec pe acolo din când în când. Sfârșit. Așadar. Katurian: Și ăsta-i într-un fel finalul poveștii. (pauză) Asta- i o chestie legată de evrei? Nu cunosc nici un evreu. se poartă rău cu fetița . Ariel: Oh. înapoi la literatură. Tatăl. iar porcul de taică-său normal că înghite automat câțiva omuleți din ăștia cu totul numai ca să îi facă în ciudă fetei. Ariel: Îl iei pe fratele tău. ăsta ar trebui să fie într-un fel finalul poveștii. Câțiva omuleți de măr îi umblă pe piept. Tupolski: Dar povestea continuă. Nu e. era să uit să specific… eu sunt polițistul bun. doar treci prin el ca să ajungi acolo. cu tot cu degetele lor mici și ochii lor mici și i le dă tatălui ei dar îi spune că nu sunt de mâncat ci că trebuie păstrate ca un memento din vremea în care singura lui fetiță era mică. încă mai merge la școală? Katurian: E o școală specială. Ariel: Dar n-ai nimic împotriva niciunui evreu? Katurian: Nu. el e mai mare ca tine. Ar trebui să am? . de la școală. Credeți că e un vis. fetița se trezește.

Asta e viața mea. Tupolski: Fratele tău e în următoarea cameră. Asta-i tot. Tupolski: Încercai să fii serviabil? Katurian: Nu. Tupolski zâmbește. Katurian: (pauză) Dar o să fie speriat. Tupolski: Speriat în legătură cu ce? Katurian: Speriat că fratele meu e singur într-un loc străin și că prietenul dumneavoastră o să-l rupă în bătaie și că după aia o să vină să mă rupă pe mine . nu înțeleg ce caut aici. Cu nici un evreu sau cu dumneavoastră sau cu oricine altcineva. Katurian: Nu încercam să fiu provocativ. dar vag sarcastic și provocativ pe de o alta. Tupolski: Atunci încercai să fii provocativ. Katurian: Sunt puțin speriat.Tupolski: „Ar trebui să am?”. Oarecum slab de înger și serviabil pe de o parte. Și acum Ariel o să te lovească din nou… Katurian: Uite. Tupolski: Și tu pari puțin speriat. bun răspuns „Ar trebui să am?”. Ariel: Asta îmi amintește. chestia respectivă nu ne-a amintit deloc de chestia de care spunem că ne-a amintit. Eu scriu povești. Nu știu ce vreți să spun. spunem tot timpul „asta-mi amintește” când. Katurian: Fratele meu e la școală. speriat. Tupolski: Eu și Ariel facem o chestie amuzantă. Katurian: Fratele meu e la școală. Ariel iese. Asta e tot ce fac. Ariel se ridică și se îndreaptă spre ușă. „Ar trebui să am?”. N-am nimic cu nimeni. de fapt. Katurian e paralizat. Stau în casă și scriu povești. E destul de amuzant. o să vorbesc cu fratele tău.

dar fratele meu se sperie ușor și nu înțelege lucrurile astea și n-are oricum nici o legătură cu poveștile astea. Tupolski: Au copii uciși în ele. Tupolski: Deși. nu suntem animale. Unele dintre ele au ieșit așa. uneori. „Răscrucea celor trei colivii”. ce. nu-i așa? Și că ești ceva de genul „Ooh. Îți dau cuvântul meu. Tupolski se uită la o altă poveste din vraf. Am scris. poate dacă citești pe diagonală. are tema ta. Katurian: Deci. prima datorie a unui povestitor e să… . Asta nu e o temă. Katurian: Tema mea? Tupolski: Știi tu. toată ideea aia. vreo patru-cinci sute de povești și doar vreo douăzeci au copii în ele. știu. În momentul ăsta. Katurian: Eu nu am teme. așa că cred că e complet nedrept. Ooh. cât. Calmează-te.” Ooh. Bine? Crezi că suntem animale? Katurian: Nu. nu spun că încerci să spui „Mergeți și ucideți copii”. (pauză) Încerci să spui asta? Katurian: Nu! Nici vorbă! Nu încerc să spun absolut nimic! Asta e toată ideea. în pula mea. cu animale. (pauză) Dar nu suntem. adică aș prefera să n-o facă dar dacă există ceva ce nu vă place în poveștile astea răzbunați-vă pe mine. Tupolski: Pun pariu că ți-a crescut nivelul de adrenalină în momentul ăsta. în pula mea. Katurian: Asta nu e o temă. Tupolski: Păi. n-ar fi trebuit să-l aduceți aici și cred că ar trebui să mergeți și să îl scoateți de acolo în momentul ăsta. aici e vorba de povești cu copii uciși în ele? Credeți că încerc să spun „Mergeți și ucideți copii”? Tupolski: Nu. Avem de-a face. atât doar că i le-am citit. cu toate că e în regulă dacă face asta. Fratele tău va fi bine. Asta nu pare să aibă tema ta. tema ta: „ceva biet copil e futut în vreun fel”. Tema ta. Tupolski: Știu. tocmai am țipat la un polițist. probabil că n-ar fi trebuit să fac asta dar m-am enervat așa de tare.în bătaie din nou.

e întâmplător. bla. Tupolski: Și care e de fapt soluția? Katurian: (pauză) Nu există una. nu mă întrerupe când vorbesc… Katurian: Nu.Katurian: Da… Tupolski: … bla. îmi pare rău… Tupolski: Dacă te întreb ceva direct sau dacă îți fac semn din ochi. problema e. în pizda mă-sii. în sensul „dă-i drumul și spune ceva”. dar dacă sunt în mijlocul unei pro… Katurian: Știu. sigur. E un puzzle fără soluție. Tupolski: Doar că. nu-i așa? (pauză) Nu-i așa? Vezi. Ar trebui să fie doar un puzzle fără soluție. atunci spui ceva. „ Răscrucea celor trei colivii” … Katurian: Dacă sunt copii în ele. Te-am întrebat eu ceva direct? Ți-am făcut eu semn din ochi gen „dă-i drumul și spune ceva”? Katurian: Nu. nu ți-am făcut. Tupolski: Și o faci din nou. nu m-ai auzit. îmi pare rău. asta a fost o întrebare directă și ți-am și făcut semn din ochi în sensul „dă-i drumul și spune ceva”. Ce încerci să ne spui prin povestea asta? Katurian: Nu încerc să vă spun nimic. Povestea asta. Katurian: Îmi pare rău. Katurian: Știu. Tupolski: Nu. am zis „ai dreptul… să fii emoționat” Katurian: De ce? Tupolski: (pauză) „Răscrucea celor trei colivii”. e absolut întâmplător. bla. . E accidental. Tupolski: Nu. Sunt emoționat. Dacă există politică în ele. Tupolski: Ai dreptul să fii emoționat.

Călărețul pleacă fără să îi spună. Nu-i așa? Tupolski: Nu. povestea asta e un indicator. Tupolski: Un om se trezește în colivia de fier în care a fost lăsat să moară de foame. dar eu sunt foarte inteligent. Apare un călăreț. Îl vede pe bătrânul ucigaș. mai sunt două colivii. Aha. apoi la omul nostru. aveți dreptate. Bătrânul se uită la pancartă. Aha. Și ultimul sunet pe care îl aude e râsul slab al călărețului. apoi îl scuipă în față cu dezgust. nu? Decât cele două lucruri pe care le spune. vreau să spun. în fața celeilalte e o pancartă pe care scrie „Ucigaș”. Călărețul își scoate pistolul și îl împușcă drept în inimă. ar trebui să vă întrebați care e soluția. . Nu e nimic în povestea aia care te-ar face să spui că persoana care a scris-o e un futut de labagiu jegos și bolnav. Se roagă pentru sufletul violatorului mort. Are „ceva”. Ultimele cuvinte pe care le spune omul nostru sunt „O să ajung în Iad?”. Se apropie de colivia omului nostru și îi citește crima. Ce fel de „ceva” ? Nu țin minte.Tupolski: Eu cred că există una. În general oricum nu merg pe genul ăla de chestii „ceva”-uri. Omul nostru nu poate să citească ce scrie pe pancarta din fața propriei cuști. Omul schițează și el un zâmbet. De cealaltă parte a răscrucii în care se află. Nu. așa că îl roagă pe bătrân să i-o citească. în fața uneia din ele e o pancartă pe care scrie „Violator”. Îi dau apă și mâncare bătrânului ucigaș. Viața le pălește din obraji și pleacă cu ochii în lacrimi. Știe că e vinovat de crima pentru care l-au pus acolo dar nu-și poate aminti care e crima. Katurian: Bine. În timp ce moare. În cușca violatorului se află un schelet prăfuit. omul nostru strigă „Spune-mi ce-am făcut!”. Bine. dar adevărul e că nu există nici o soluție pentru că nu există nimic mai rău decât asta. Tot ce e povestea asta pentru mine. Katurian: Asta e o poveste bună. sparge lacătul de la colivie și îl eliberează. nu e nimic în neregulă cu povestea aia. pentru a afla ce a făcut. Tupolski: Nu există nimic mai rău? Katurian: (pauză) Există? Tupolski parafrazează povestea. Schițează un zâmbet. dar nu e nimic în neregulă cu povestea aia. (pauză) Apar pe drum niște călugărițe. Se uită fără prea mult interes la scheletul violatorului. în cușca ucigașului se află un bătrân pe moarte. Citesc crima omului nostru.

Tupolski: The Libertad. . (pauză) Spui că e cea mai bună poveste a ta? Katurian: Nu. Pauză)A fost publicată în The Libertad. Katurian: De ce. spun că e una dintre cele mai bune povești ale mele. Katurian: Oh. Tupolski: Este un indicator. (pauză). Ai atât de multe. stai. stai. Katurian: Până acum. Cea mai bună poveste a mea este cea cu „Orășelul de pe Râu”. Katurian: Da. Tupolski: Îmi spune: la suprafață spun un lucru. Katurian: Da. Tupolski:Știm că e singura care a fost publicată. e singura care a fost publicată. Um. e una dintre cele mai bune povești ale tale. Aha. ce e. Tupolski: Este un indicator. stai… Tupolski găsește repede povestea. Înțelegi? Katurian: Da.„Povestea Orășelului de pe Râu” Tupolski: Cea mai bună poveste a ta e „Povestea Orășelului de pe Râu”? Stai. Tupolski: Am găsit-o. Este un indicator. stai.Katurian: Un indicator? Tupolski: Este un indicator. Asta îmi spune ceva. dar în substrat spun altceva. „Asta e cea mai bună poveste a ta. Katurian: Oh. e un indicator? Tupolski se uită lung la el. stai. Tupolski: (râde cu jumătate de gură. stai. stai.”. Tupolski: Oh.

Știu. Tupolski: Citește-mi-o. Tupolski: Nu-l citești. Tupolski: Tema a fost aleasă de tine? Katurian: Da. Apoi Katurian își citește povestea. oriunde le-ar putea publica. Numărul maxim de cuvinte permise. (pauză). Atâta doar că în școală nu te execută la sfârșit. În picioare. Tupolski: Mda. Katurian: Într-un fel mă simt ca-n școală. tema a fost aleasă de mine. Katurian se ridică în picioare. Tupolski îi dă lui Katurian povestea. . nu citesc toate… Tupolski: Nu citești The Libertad. Pauză. Tupolski: Are tema ta. Katurian: Pe toată? Tupolski: Pe toată. în speranța că. doar dacă nu ai mers la o școală al dracului de strictă. Katurian: Nu. detalii și întorsături de situație. (pauză )Mă rog. nu e ilegal nici să publici o poveste acolo. cei de la The Libertad? Gen „Scrie o poveste despre poezie” sau „Scrie o poveste despre ceva copil complet futut în nu știu ce mod” ? Au făcut asta? Katurian: Mi-au zis o chestie despre numărul de cuvinte.Katurian: Nu-l citesc. savurând propriile cuvinte. Ți-au dat teme de respectat. știți dumneavoastră. Katurian: Trimit poveștile peste tot. citești The Libertad. Katurian: Știu. Tupolski: Nu e ilegal.

” Katurian se uită la Tupolski așteptând o reacție și îi înapoiază povestea. Birjarul se opri. un satâr lung. nici de singurătatea continuă în care trăia. pe strada întunecată și pietruită.” . Acum închide-ți ochii. iar gluga neagră care-i acoperea acestuia fața zbârcită îi dădu băiatului un fior pe șira spinării. un băiețel care nu se înțelegea cu ceilalți copii din oraș. îl lăsă peste piciorul drept al băiețelului. undeva. călătorul se ridică și anunță că trebuie să plece. Luându-și inima-n dinți. Și în timp ce băiețelul rămase mut și șocat acolo. se apropie o trăsură trasă de cai și pe măsură ce trăsura ajunse aproape de el. se dădu jos din trăsură. peste pod.Katurian: (pauză) Um. va vedea această dragoste care zace în el și îl va răsplăti. după cum i se spusese iar călătorul a scos. Birjarul îl întrebă pe băiat de ce e desculț. într-o bună zi cineva. „ A fost o dată ca niciodată. Și băiețelul și-a închis ochii. sub podul de lemn care traversa râul și ducea afară din oraș. băiețelul avea o dispoziție fericită și visătoare și nu îi păsa de șicanele și bătăile îndurate. a auzit cum. Cu toate astea. băiatul scoase sendvișul micuț pe care îl avea ca cină și i-l întinse călărețului exact în momentul în care acesta trecea pe lângă el. într-o seară. cu o mișcare bruscă. retezându-i cinci degete de la picior. strălucitor și ascuțit pe care îl zvâcni în aer apoi. călătorul îi culese cu delicatețe degetele și i le aruncă în canalul în care șobolanii începuseră deja să se adune. aceștia se luau de el pentru că era sărac și părinții lui erau bețivi și hainele lui erau rupte și umbla desculț. uitându-se în gol. Orașul Hamelin. se așeză lângă băiețel și cei doi povestiră o vreme în timp ce împărțiră sendvișul. băiatul observă spatele trăsurii: era plin cu cuști mici pentru animale. în timp ce-și îngrijea vânătăile apărute după ultima bătaie. aflat la marginea unui râu repede. dar pe care îl vei prețui și pentru care îmi vei mulțumi mai târziu. șobolanii. zdrențăros și singur și în timp ce îi povesti despre viața lui grea. înțelegeți? Tupolski: Orașul Hamelin. băiețelul putu vedea că birjarul era îmbrăcat în haine negre și peticite. toate murdare și împuțite și chiar în momentul în care băiețelul se pregătea să-l întrebe pe om ce animale fuseseră închise în ele. într-un oraș cu străzi pietruite. Știa că e bun la suflet și plin de dragoste și că. am să-ți fac un cadou a cărui valoare nu o vei înțelege acum. „Dar înainte să plec” șopti acesta „pentru că ai fost așa de bun cu un călător obosit și i-ai oferit jumptate din porția ta și așa mică de mâncare. apoi se urcă înapoi în trăsură și trecu podul lăsând băiețelul. râul și întunecatul orășel Hamelin în urmă. . dintr-un buzunar secret al hainei lui. Apoi.

Tupolski merge la dulapul cu acte. Mi-ai dat cuvântul tău. . cred că el e. Katurian: Ce-i face? Tupolski: Păi. cred. N-am de unde ști. Katurian: E o întorsătură de situație. Tupolski: Voia copiii de la bun început? Katurian: În viziunea mea. Flautistul aduce șobolanii. Dar voia copiii de la bun început. Tupolski: (dă din cap. scoate din el o cutie metalică de dimensiunile unui pachet de biscuiți. Katurian: Dar mi-ai spus că o să fie bine. nu-i așa? Katurian: Ai spus că n-o să te atingi de el. Tupolski se holbează la el. Katurian: Ăsta-i fratele meu! Tupolski: (ascultând) Da. Tupolski: Știu că e o întorsătură de situație. Ce e în cutie? Strigătele unui bărbat se aud din camera alăturată. pauză) Asta-mi amintește. când de fapt nu ți-a amintit de nimic. Flautistul voia copiii de la bun început. singurul care nu poate să țină pasul cu Flautistul Bălțat când acesta vine să răpească toți copiii din Hamelin cu flautul lui fermecat. ceva al dracului de oribil. o pune între ei. Katurian: De fapt. Așa a ajuns șchiop. „asta-ți amintește”. Tupolski: Nu m-am atins de el.. Tupolski: Știu asta. Știa că sătenii n-aveau să-l plătească dacă îi scapă de șobolani. pe masă și se așează la loc. Katurian: Ce? A..Katurian: V-ați prins? Băiatul din povestea mea e băiețelul șchiop din legendă. El a adus șobolanii. Katurian se ridică și devine agitat.

Ariel. Katurian: Ce i-ați făcut? Ariel: Știi. nu-i așa? O. acum Katurian e cel care pune întrebările. în mod normal. Chiar acum. Dacă stai să te gândești la asta. Mai întâi „Ce-i în cutie?” –asta a fost în timp ce-l torturai pe handicapat. E destul de rău de fapt. Am întrebat ce i-ați făcut fratelui meu! Tupolski: Vezi. Ariel: Chiar mi-a lovit mâna. . ăsta ar putea fi considerat un act de brutalitate din partea poliției. Ariel a avut o copilărie tulburată și tinde să se descarce pe toți retardații pe care îi avem în custodie. ești așa de agitat și țipi așa de mult că. vai. o să te las să scapi cu un avertisment foarte serios de data asta. Katurian: Ce i-ați făcut fratelui meu? Ariel îl ia pe Tupolski într-un colț. vezi tu.Țipetele se opresc Tupolski: Katurian. Katurian:Vreau să-mi văd fratele. Ce i-ați făcut fratelui meu? Tupolski: Păi. Ariel: Știu. Se sfătuiesc o vreme apoi se întorc și se așează.și acum „Ce i-ați făcut fratelui meu?” Katurian: Mă fut în „Ce e-n cutie?”. ia stai puțin. dar cum tocmai i-am făcut asta fratelui tău subuman și mă doare foarte tare mâna din cauza asta. chiar doare rău. Ariel? Deși. De ce dracu mă crezi pe mine pe cuvânt? Ariel se întoarce. Tupolski: Vai. uită-te la mâna ta. bandajându-și mâna însângerată cu tifon. ți-aș fi spart deja fața demult. Tupolski: I-ai spart fața. săraca. sunt un ofițer cu multe grade într-o futută de dictatură totalitaristă.

nu e. Tupolski: Doar din ziare. ăla e frate-tău. Și ce știi despre ea „doar din ziare”? Katurian: E fetița pe care au găsit-o moartă pe câmp.Tupolski: De câte ori ți-am zis? Folosește și tu un baston de cauciuc sau cum i-o spune. Cu mâinile goale? Și pe un handicapat? Nici măcar nu ai vreun beneficiu din asta. Uite un titlu pentru o poveste. Tupolski: E fetița pe care au găsit-o moartă pe câmp. Așezându-se) Doar din ziare. (Pauză. Tupolski: Oh. așa e. Știi cum a murit? Katurian: Nu. Tupolski: „Scriitorul și fratele lui handicapat”. Tupolski: Nu. tu și fratele rău? Katurian: El e tot ce am. Katurian: Nu e handicapat. Ariel: Tu și fratele tău handicapat. Katurian: (cu lacrimi în ochi) E doar un copil. dar data viitoare când intru acolo cred c-o să iau ceva ascuțit și-o să-l înfig în el și-apoi o să-l și învârt puțin. Știi cine era doar un copil? Andrea Janovic. cred că ăsta ar fi clar clasificat ca un act de brutalitate din partea poliției. Ai auzit de ea? Katurian. Ariel. Katurian: Vreau să-mi văd fratele în secunda asta! Tupolski: Ce s-a întâmplat cu cel de-al treilea copil? Katurian: Ce? (pauză) Care al treilea copil? Ariel: Deci. Tupolski: De ce nu știi cum a murit? . Katurian: E doar un copil! Ariel: Acum iau o pauză. da? Sunteți apropiați. Katurian.

Ziarele o să zică multe lucruri diseară. vreau să-l văd. despre execuții. în pula mea! De parcă n-am ști ce mi-a spus frate-său mai-nainte. Katurian: Ce v-a spus fratele meu mai-nainte? Ariel: De parcă n-am ști ce-i în cutia aia. Despre o groază de lucruri de genul ăsta. Tupolski: Ziarele n-au zis cum. Aaron Goldberg știi cine a fost? Katurian: Doar din ziare. Ariel: Vrei să-l vezi? Katurian: Da. Katurian: Dar. Asta am spus. Katurian: Vreau să-l văd. Tupolski: Da. Încercați să-mi spuneți că n-ar trebui să scriu povești despre copii uciți pentru că în realitate există copii uciși? Ariel: Vrea să credem că el crede că tot ce avem împotriva lui e faptul că nu suntem de acord cu opțiunile lui estetice. Ariel: Ziarele o să zică ceva diseară. Ariel: (aranjându-și bandajul însângerat) Cu mine a vorbit. . era cam de aceeași vârstă. o fetiță mută.. l-ați forțat să vă spună. a dispărut cam acum trei zile în aceeași zonă. Tupolski: Nu. Katurian: Despre fetița mută? Ariel: Despre fetița mută. despre mărturisiri. Ziarele n-au zis multe lucruri. Nu vorbește cu străinii. Katurian: Orice v-a spus. A spus că amândoi vorbiți cu străinii.Ziarele n-au zis nimic nici despre cel de-al treilea copil. nu înțeleg ce încercați să-mi spuneți. A fost băiatul ăla pe care l-au găsit ucis în pubela din spatele cartierului evreiesc.Katurian: Ziarele n-au zis cum. El știi cum a murit? Katurian: Nu.. A vorbit el cu străinii și încă cum. Ziarele n-au zis cum.

toată lumea are drepturi. Ariel: Ceri să îl vezi? Katurian: Da. eu pun pariu că i-am explicat fututele de drepturi! Katurian: Știu că pui pariu că i-ai explicat fututele de drepturi. Ariel: N-ai niciun futut de drept.! Tupolski: (țipând) Deschide fututa de cutie! Katurian: Deschid fututa de cutie! .Ariel: Ceri să îl vezi? Katurian: Aș vrea să îmi văd fratele. te rog. nu ai drepturi punct. cer să îl văd. Katurian: Da. pun pariu că i-ai explicat fututele de drepturi. Katurian: Ce? Ariel: Îți citesc imediat toate drepturile. Katurian: Da... Katurian: Eu de ce n-am? Tupolski: Deschide cutia. bine? Vreau să mă asigur că e bine.. Ariel: I-am explicat ce drepturi are și încă cum. Katurian: Da. Pun pariu că i-ai explicat fututele de drepturi. la fel cum pun pariu că i-ai citit și lui frate-meu toate drepturile. Katurian: Ba am drepturi. pun pariu. Katurian: (ridicându-se) Am dreptul să-mi văd fratele. Ariel:N-o să fie bine niciodată. Ariel: Nu.. Ariel: Nu că nu mai ai. eu pun pariu că i-am explicat fututele de drepturi. Ariel: Nu. Tupolski: Stai jos. în pula mea. Tupolski: Deschide cutia. Ariel: Tu n-ai.

al treilea degețel. îl forțează să se uite în cutie. Știi cum a murit fetița găsită pe câmp? De la două lame de ras care-i fuseseră îndesate pe gât. Fratele tău și-a recunoscut deja partea de vină. al doilea degețel. Ariel: Degetele băiatului ăluia. le-am găsit la tine acasă.. Știi foarte bine ce sunt. băgate în mod bizar în bucăți de mere... Ariel: „Ce sunt?”. Ariel: Fac de-o întorsătură faină de situație.. îl târăște până înapoi pe scaun apoi. trșgându-l de păr. Ariel îl azvârle pe Katurian jos de pe scaun Ariel: Unde e fetița mută? Unde e? Ariel încearcă să-i bage degetele pe gât lui Katurian. Tupolski: Primul lui degețel. săracul de el. Katurian: Nu. Ariel: Știi cum a murit băiețelul evreu? . al cincelea degețel.! Ariel.și scoate cinci degete însângerate.. nu crezi? Tupolski: Fă-l să le înghită. al patrulea degețel.. .Katurian deschide cu putere capacul cutiei apoi se îndepărtează scârbit de conținutul ei și cade pe jos tremărând Katurian: Ce sunt alea? Ariel țâșnește până la el.. găsite la tine acasă și tu n-ai nimic de-a face cu asta? Katurian: (plângând) Eu doar scriu povești. Katurian: Nu! Ariel: Dar nu e el nici pe departe creierul operațiunii. Tupolski: Nu-l face să le-nghită. în pula mea. Ariel. Tupolski se întinde să ia ceva din cutie. Ce dracu faci? Ariel: Ai zis să-l fac să le-nghită..

Nu cred că fratele meu v-a zis ceva. COPII. Tupolski: E așa de irascibil. stai. de la ora cinci și un sfert. Și o facem zilnic. de luni. știi? (pauză) Nu știu ce fel de semnal transmite.. Pe lângă dovezile găsite la tine acasă fratele tău. MICI.. Și termină și cu căcaturile alea de gen „copilărie tulburată”. Sunt dovezi. dar clar transmite unul. retardat sau nu. hai să-ți zic ce știm. destul despre crimele comise ca să-l executăm diseară dar.. (pauză). Nu începe iar cu de-astea. așa cum spunea și Ariel... Dar să execuți un scriitor transmite un semnal. AM-PULEA.. Katurian: Domnule detectiv Tupolski? Tupolski: Da. OMORÂȚI. (pauză) Ba nu. Cred că încercați să ne înscenați din două motive. Transmite : NU. Tupolski: Nu? Păi. Tupolski: Dar ai avut o copilărie tulburată. sub tortură sau nu. Pauză Katurian: Nu înțeleg absolut nimic. Arielaruncă degetele pe jos și iese nervos. nu e tocmai domeniul meu. așa că vrem și mărturisirea ta. Unde e fetița mută? Fratele tău nu părea să vrea să se scape. a recunoscut. din data de patru. e așa de evident că sângele ăla e fals. Ne place să executăm scriitori. m-am prins. Ariel: Am zis să termini! Tupolski: Și uită-te la mâna ta.Tupolski: Numai ca să-l speriu. Ariel: Mă fut în „ai puțină minte”.. Mi-am dat seama ce semnal transmite. ai și tu puțină minte. Tupolski strânge degetele și le pune la loc în cutie.. pentru că din ceva motiv nu vă plac poveștile mele și al . Tupolski: Poftim? Ariel: Am zis să te duci în mă-ta. Ariel: Da' mai du-te-n mă-ta. Primul. domnule Katurian? Katurian: Vă ascult căcaturile aberante de ceva timp și aș vrea să spun câteva lucruri. nu e el creierul operațiunii. Idioți putem executa în fiecare zi.

la fel şi toate acuarelele. Tupolski: (pauză) Înțeleg. bunătate. pentru că din ceva motiv nu vă plac oamenii retardați care ocupă spațiu degeaba. Experimentul părinţilor lui funcţionase. . alături de tată. Toate seminţele creativităţii fuseseră plantate în el de la o vârstă fragedă iar prima lui dragoste devenise scrisul: povestiri scurte.creioane şi hârtii.acuarele. Katurian: A fost odată ca niciodată un băieţel căruia părinţii îi ofereau doar dragoste. basme. domnule detectiv Tupolski. înconjurat de jucării. Așa că. Vizavi se află o cameră identică. nu mai scot niciun futut de cuvânt. Scena a doua Katurian stă aşezat pe un pat. Ușa se închide în urma lui. altele chiar foarte bune. unele dintre ele erau bune. îmbrăcaţi în diamante. toate lucruri fericite şi colorate despre ursuleţi şi porcuşori şi îngeri şi aşa mai departe.(pauză) În cazul ăsta ar trebui să aduc electrozii. Prima parte a experimentului părinţilor lui funcţionase. Capul lui Katurian se lasă moale. Nu exista ceva ce să-şi dorească şi să nu aibă: toate jucăriile din lume erau ale lui. părinţii lui intră în cealaltă încăpere şi dispar din câmpul vizual. toate cărţile.în ceea ce e cu aproximaţie camera unui copil. Mai cred și că nu o să mai scot o vorbă până nu mă lăsați să-l văd pe fratele meu. dar încuiată şi complet întunecată. mici nuvele. Tupolski iese cu cutia metalică.doilea. creioanele. care poartă o barbă cioc şi o pereche de ochelari. torturează-mă cât vrei. căldură şi toate lucrurile de genul. Avea propria lui cameră într-o casă mare aflată în mijlocul unei păduri frumoase. hârtiile. După ce îl mângâie şi îl sărută pe Katurian. poate cu pereţi din sticlă. Katurian narează scurta poveste pe care o joacă el şi mama. Heblu.

iar mama îi răspundea de fiecare dată.. Numai cei extraordinar de talentaţi. dar şi din ce în ce mai întunecate din cauza sunetului . Mama: Oh.cu o voce de copil) Ce erau toate vocile alea de noaptea trecută. dragul meu. micuţul meu Kat.Ţipete auzite în fiecare noapte.obscuritatea de coşmar a celeilalte camere pare să fie un băieţel de opt ani. aşa cum se întâmplă adesea în astfel de cazuri. Katurian: (cu voce de copil) Oh. toţi băieţeii de vârsta mea aud asemenea sunete îngrozitoare în fiecare noapte? Mama: Nu. legat de pat şi torturat cu burghie şi scântei de către părinţi. mama? (cu voce normală) întreba copilul după fiecare noapte disperată şi nedormită. (cu voce normală) Şi asta a fost tot. scârţâitul şuruburilor strânse. datorită încurajării şi dragostei constante. În semi. Camera de alături fusese întotdeauna încuiată cu lacăt din motive pe care băiatul nu le ştiuse exact niciodată dar despre care nu întrebase nimic până când nu auzise bâzâitul burghielor. Au devenit din ce în ce mai bune. (către mamă... ce tare. Iar poveştile băieţelului au devenit din ce în ce mai întunecate. zumzetul monoton al diverselor aparate electrice şi ţipetele înăbuşite ale unui copilaş cu căluş la gură care începuseră să emane din pereţii groşi de cărămidă. Katurian: (cu voce de copil): Oh. e doar imaginaţia ta minunată dar hiperactivă care îţi joacă feste.Coşmarurile au început în noaptea celei de-a şaptea lui zi de naştere.. dar vâjâiturile şi ţipetele nu au încetat. Şi băieţelul a continuat să scrie şi părinţii lui au continuat să îl încurajeze cu toată dragostea.

În ziua în care împlinea 14 ani. Katurian sparge uşa cu un topor şi intră în cealaltă cameră. Un experiment artistic care a funcţionat. Katurian adună toate jucăriile.constant de tortură a copilului. Pe bilet scria „Te-au iubit pe tine şi m-au torturat pe mine timp de şapte ani numai pentru un experiment artistic. Mama.. Un bilet scris cu roşu apare de sub uşă. Biletul era semnat „Fratele tău” şi era scris cu sânge. . văzu un bilet strecurat pe sub uşa încuiată. Lumina se aprinde şi se văd mama şi tatăl singuri în cameră cu burghie scoţând sunetele descrise. pe părinţii lui stând singuri în cameră şi zâmbind. Băiatul s-a uitat.. tatăl pornind burghiul iar mama imitând ţipetele unui copil cu căluş la gură. în timp ce aştepta rezultatele unui concurs de poveşti scurte la care ajunsese în finală. Lumina din camera cealaltă se stinge.Tatăl şi copilul nu mai pot fi văzuţi. Katurian îl ridică. nu-i aşa?”.. A spart uşa cu un topor numai ca să-i găsească. aflând că a câştigat concursul de proză scurtă şi premiul . aşa cum de asemenea se întâmplă adesea în astfel de cazuri.. Nu mai scrii despre porcuşori verzi. aveau un vas mic cu sânge de porc între ei iar tatăl lui i-a spus să se uite pe cealaltă parte a biletului scris cu sânge. acuarelele şi celelalte lucruri şi le pune deoparte.

.. care încă mai avea vechile burghie prăfuite. dar zâmbetul i-a pierit în momentul în care a văzut. Ultima parte a experimentului părinților lui se încheiase. apoi a intrat în cealaltă cameră. . poveştile lui au rămas ciudate şi bolnave dar de calitate şi a putut să le mulţumească părinţilor lui pentru ciudăţeniile la care îl supuseseră iar câţiva ani mai târziu. Trage salteaua de pe el doar ca să descopere cadavrul oribil al unui copil. Patul pare plin de cocoloaşe. . nici publiciștilor lui. nimănui. . S-au mutat într-o altă casă la scurt timp după aceea şi deşi sunetele de coşmar dispăruseră.. A doua parte a experimentului părinţilor lui se încheiase.. Băiatul a citit povestea respectivă. în schimb se aprind cele de deasupra patului în care încă stau întinși Mama și Tatăl său. în ziua în care i-a fost publicată prima carte. o poveste care n-ar fi putut fi scrisă decât în cele mai groaznice circumstanțe și care era cel mai drăguț și mai blând lucru pe care îl citise vreodată. mai mult. S-a plimbat prin vechea lui cameră şi printre jucăriile şi lucrurile lui vechi. s-a hotărât să reviziteze casa copilăriei sale pentru prima dată de când se mutase de acolo. Lumina din cameră se stinge. cadavrul unui copil de 14 ani care fusese lăsat să putrezească acolo și care de- abia avea un os care să nu fi fost rupt sau ars și în mâna căruia se afla o poveste scrijelită cu sânge. Nici părinților lui. era mai bună decât orice scrisese el însuși vreodată... și-a acoperit la loc fratele și n-a spus niciodată nimic nimănui despre ceea ce văzuse. Au râs cu toţii. care erau încă acolo... Și decât orice avea să scrie.de 50 de lire oferit. Luminile se sting în camera adiacentă. a zâmbit gândindu-se la cât de nebunească fusese toată întâmplarea. Katurian intră în cealaltă cameră. Cei doi părinţi se întind de o parte şi de alta a patului lui Katurian ca să doarmă.. Katurian ia o brichetă și îi dă foc poveștii. Așa că a ars povestea. lacătele şi cablurile electrice împrăştiate pe jos..

într-un tărâm foarte foarte îndepărtat. adică a faptului că după ce a găsit biletul scris cu sânge și a spart ușa încuiată l-a găsit. Mama se zbate spasmotic. Michal: „ A fost odată ca niciodată. cât să apuce să-și vadă soțul mort și albăstriu. Acesta are câteva spasme apoi moare. fără să menționeze detaliile la fel de intense dar puțin mai incriminatorii ale poveștii mai adevărate. A trăit un porcușor verde.Povestea lui Katurian. Cadavrul copilului se ridică brusc în șezut în pat. Își bate mama pe umăr. Cu o față lipsită de orice expresie Katurian ține o pernă pe fața Mamei sale. respirând greoi... desigur. mai mult sau mai puțin viu dar suferind deja de niște traume psihice ireparabile și că. . „Scriitorul și Fratele Scriitorului”. Katurian țipă din nou. la câțiva metri de el. în camera de alături. Um.. Katurian își sufocă Tatăl cu o pernă.. „ A fost odată ca niciodată. Care era verde. în acea noapte.. Pe fratele său. i-a ținut și ei o pernă peste față o vreme. în timp ce părinții lui dormeau... Aceasta se trezește somnoroasă și își vede soțul mort. într-un tărâm foarte foarte îndepărtat.. un porcușor verde. Actul doi Scena unu O celulă. sărbătoritul de paisprezece ani a luat o pernă și a ținut-o o vreme deasupra feței tatălui său. Iar după ce și-a trezit mama doar pentru o clipă. Michal stă pe un scaun de lemn și bate un ritm cu palmele pe genunchi ascultând țipetele intermitente ale fratelui său Katurian care e torturat într-o cameră alăturată.. s-a terminat acolo într- o manieră mai modernă și mai puțin intensă. Michal îi imită țipetele până când acestea se opresc. O plapumă și o pernă se află pe o saltea subțire. dar acesta apasă cu forță perna peste fața ei în timp ce luminile se sting încet. cu gura larg deschisă..

” Katurian țipă. se târăște până la scaun și îi îmbrățișază piciorul. într-un tărâm foarte foarte îndepărtat. „A fost odată ca niciodată.. Michal ascultă. Katurian țipă. nu poate să o facă. Om. se întoarce pe scaun. Aș vrea... Katurian se uită în sus la Michal. pentru că mă doare! N-am voie să mă țin de piciorul fratelui meu când mă doare ceva? . Se aude cum lacătul ușii de alături se deschide. Michal se uită la Katurian.. Michal imită iar. apoi se ridică și se plimbă prin cameră. Michal doar îl ascultă. Ariel încuie ușa în urma lui. (Pauză) Și ce-a făcut apoi porcușorul verde? I-a. Michal: Oh. Michal privește în jos simțindu-se ciudat. i-a zis omului.. Michal: Serus. I-a zis omului „Salut. Eh. Katurian! Mă faci să-mi uit povestea cu porcușorul verde cu toate țipetele astea.. Ariel: Ne întoarcem imediat și la tine. (pauză) De ce? Katurian: Nu știu. E plictisitor aici.Katurian țipă din nou. Se aude cum lacătul ușii celulei lui Michal se deschide și Katurian. Michal îi imită țipetele până când acestea se opresc... Mă duc să iau cina. Of. nu pot să fac povești cum faci tu povești. mai taci odată. Ce faci? Katurian: Mă țin de piciorul tău.” Oare era un tărâm foarte foarte îndepărtat? Unde se afla? (Pauză ) Da.. merge să-l mîngâie pe cap.. era un tărâm foarte foarte îndepărtat și acolo trăia un porcușor verde. Aș vrea să se grăbească și să termine odată cu tortura. care zace tremurând pe podea.. un porcușor verde.. de data asta iritat. Sunt plictisit... Michal ridică degetul mare în semn de confirmare. însângerat și chinuindu- se să respire. oricum. este aruncat pe podea de către Ariel.

Michal: Nu m-au torturat. Michal: Da. Katurian: Pe tine te-a durut? Michal: Ce să mă doară? Katurian: Tortura. cum te simți? Michal: Grozav. nu crezi.Michal: Sigur că da. Katurian: Dar te-am auzit țipând. Katurian: Ce? Katurian se uită la el pentru prima dată. Katurian. Doar puțin plictisit. Katurian: (pauză) Jură-mi pe viața ta că nu i-ai omorât pe cei trei copii. Katurian: (pauză) Oricum. Când te-au torturat. Da' știu că făceai gălăgie. nu. te torturau? Katurian: Da. Doar că pare ciudat. că asta o să doară” așa că i-am spus tot ce voia să audă și m-a lăsat în pace. . da ' m-am gândit „Stai. omul a zis că o să mă tortureze. Pauză) Și te-a durut? Katurian dă drumul piciorului lui Michal. Michal? Michal: Da. observând că nu are tăieturi sau vânătăi. Michal: A. Ce-ți făceau. Katurian: Dacă n-ar durea nu s-ar numi tortură. Katurian: Deci. El m-a rugat să țip. el ți-a zis ce să spui și tu ai fost de acord? Michal: Da. bă. Michal: (Oftează dezaprobator. nici vorbă. A zis că am țipat foarte bine. presupun că așa e.

Lasă-mă să mă gândesc un minut. . Nu arătau chiar așa de mult a degete. Michal: Îți place să gândești. Michal: Ce chestii? Katurian: Aveau ceva cutie plină de degete de la picioare. Katurian: Lasă-mă să mă gândesc un minut. Nu. Michal: Oh. Michal: Din ce să scăpăm? Katurian: Să scăpăm de pedeapsa capitală pentru uciderea celor trei copii. Ar fi putut să fie orice. Katurian oftează ușurat îmbrățișându-i din nou lui Michal piciorul. Katurian: Ai semnat ceva? Michal: Ce? Știi că nu pot semna nimica. ei au spus că sunt degete. să scăpăm de pedeapsa capitală pentru uciderea celor trei copii. ăsta avea mâinile pline de sânge. (pauză) Și au zis că te-au torturat și pe tine. Asta ar fi bine. stai..Michal: Jur pe viața mea că nu i-am omorât pe cei trei copii. Rahat!. Doar că a trebuit să scot salata din el. Michal. nu? Katurian: De ce suntem așa proști? De ce credem tot ce ne spun? Michal: De ce? Katurian: Treaba asta e exact ca și povestitul. Aha. Cum? Katurian: Singurele dovezi pe care le au împotriva noastră sunt ce le-ai spus tu și chestiile pe care spun că le-au găsit la noi acasă. Zici că nici nu te-au atins? Michal: Nu. mi-au dat un sendviș cu șuncă. Michal: Știu. Katurian: Atunci poate că mai putem scăpa din asta..

într-o poveste. Un om intră într-o cameră și îi spune unui alt om „Maică-ta a murit. Katurian: Nu. Katurian: Tot ce știm e că un om a intrat într-o cameră și i-a zis unui alt om „Maică-ta a murit.”. Da' ești amuzant.. da? Michal: Știu că maică-mea a murit. Înseamnă că vei fi întotdeauna cu un pas înaintea tuturor celorlalți. Katurian: Un om intră într-o cameră și zice „ Fratele tău a mărturisit că a omorât trei copii și am găsit degetele unuia dintre ei într-o cutie la voi în casă.” Ce știm? Michal: Aha! M-am prins! Katurian: Știm că fratele a omorât trei copii? Michal: Nu. . știu. Michal: Eu nu citesc ziarele.. nu știm. Katurian. Michal: Cred că sunt destul de sigur că nu știu despre ce tot vorbești. Katurian: Nu. Ce știm? Știm că mama celui de-al doilea om e moartă? Michal: Da. Știm că au găsit degetele unui copil într-o cutie la ei în casă? Nu. vreau să spun. nu știm. Nu crede tot ce citești în ziare. Katurian: Asta e bine. Katurian: Ba nu.”. Michal: Ba nu. Katurian: Nu. Asta e tot ce știm..”.Katurian: Un om intră în cameră și spune „Maică-ta a murit.. Știm că. Doamne. Dumnezeule. Știm că fratele a mărturisit că a ucis trei copii? Michal: Nu. Prima regulă a povestitului.

.. Ohh. indiferent ce. nu semnez nimic. (pauză) Orice ți-ar face. În special nu semna nimic cu numele meu. Indiferent ce ți-ar face. Michal! Michal: Îmi pare rău. Katurian. O serie de crime. Dacă nu ne-ar executa într-o oră. Michal: Dar a scris în ziare că da. Michal îl îmbrățișează și el. nu semnezi nimic.” (pauză) Aș vrea să am un pix acum.Michal: Ce? Katurian: Nici măcar nu știm dacă au fost omorâți copiii de la bun început. Michal: „Am omorât o groază de copii ” semnat Katurian Katurian. Katurian îl îmbrățișează. Hah. Katurian: „ Un scriitor dintr-un stat totalitar este interogat în legătură cu conținutul macabru al poveștilor sale și cu similaritățile dintre acestea și o serie de crime petrecute în orașul în care trăiește. puțin prea tare având în vedere rănile lui Katurian.. .. nu semnez nimic. Indiferent ce mi-ar face. Hah. Ai înțeles? Michal: Orice mi-ar face face. Michal.” semnat Katurian Katurian. Katurian: Aaaaah... ce Dumnezeu. care de fapt nu s- au petrecut deloc. absolut nimic. Aș face o poveste decentă din asta. Ești chiar foarte deștept. Katurian: Și cine conduce ziarele? Michal: Poliția. în special nu semna cu numele meu. Michal. (pauză) Da' cu numele tău pot să semnez? Katurian: (zâmbind) Nu. Katurian: Căcat mic ce ești! Michal: „Și nu era nimic de-a face cu fratele lui. nu semnezi nimic. Katurian: Te bat de te caci pe tine. Michal: Nu mă bate.

Nu știu de ce. Dar orium nu mergem încă acasă. Dacă rămânem uniți. Michal:Hmm. (pauză) O să fim bine. Mai avem pudră de-aia? Katurian: Nu. Mă mănâncă în cur azi. băi. O să fim bine. (pauză) Spune-ne o poveste. Katurian. da. dar ai putea să continui să-mi povestești despre asta pentru că îmi ridică moralul. pentru că ești tu aici și toate alea da' jur. Katurian: Nu. Michal: Nu-i pul si simplu plostuță.. te prostești.. „Porcușorul verde”. aia e pul si simplu plostuță. Michal: Aha. e bună. știi. O să m-ajute să nu mă mai gândesc la.. Katurian: Ce poveste vrei? Michal: Um. serios? Nu. Pe care s-o zic? Michal: Spune „Omul pernă” . Katurian: Nu. nu? Katurian: Nu. „Porcușorul verde”. Asta-ți pot spune. mai-nainte încercam să-mi aduc aminte cum e.. Nu-i posibil ca un cur să-ți ridice moralul.Katurian: Nu-i nimic. am folosit-o pe toată de parcă urma să nu se mai fabrice. îți zic alta. Michal: Că mă mănâncă curul. mă mănâncă foarte tare. Michal. Michal: Vai.. Katurian: Să nu te mai gândești la faptul că te mănâncă curul. nu? Katurian: Depinde de cur. chiar mă mănâncă foarte tare. O să scăpăm de aici.. Michal: Atunci o să trebuiască să stau aici cu mâncărimea asta. (pauză) Am un cur care mă mănâncă. (pauză) Oricum. Katurian: Da. Michal: Ce? Stupid. Încerc să nu-l scarpin sau așa ceva.

dar încerc să-mi dau seama cum începe pe bune.. Pernuțe mici și albe.Katurian: (zâmbește) De ce „Omul pernă” ? Michal ridică din umeri.. cum începe. pentru că slujba lui era foarte tristă și foarte grea. Michal: Dar prefer „o pernă circulară”.” Katurian: Știu. (pauză) A fost o dată ca niciodată. Katurian: Capul îi era o pernă circulară.. Era înalt de aproape 3 metri. Michal: „Perne”. Katurian: Uau. de ceva timp. un om care nu arăta ca toți ceilalți.. e scrisă. Michal: (iritat) „A fost odată ca niciodată. gen. care erau de asemenea din perne. Katurian: E același lucru. Michal: O pernă circulară.... Michal se uită în sus și fluieră încet. aia e scrisă acum ceva timp.. Katurian zâmbește larg și tălâmb. Omul Pernă trebuia să arate așa. Și pe cap avea doi ochi din nasture și o gură mare și zâmbăreață care zâmbea întotdeauna așa că îi puteai vedea mereu dinții. Zâmbește cum zâmbește și Omul Pernă. bine. Katurian: Ia să vedem. Michal: Da. trebuia să pară moale și sigur. Michal îi atinge ușor buzele și obrajii. .. din cauza slujbei pe care o avea.. Și era făcut tot din niște perne roz pufoase: mâinile îi erau perne și picioarele îi erau perne și tot corpul lui era o pernă.. Katurian: Ei bine..” Katurian: Iisuse. Michal: „A fost odată ca niciodată. degetele îi erau niște perne micuțe micuțe și până și capul îi era o pernă mare și rotundă.

Era o fetiță care. Pentru că mămicile și tăticii se împacă întotdeauna mult mai ușor cu pierderea unui copil de cinci ani într-un accident tragic decât cu ideea unui copil de cinci ani care a văzut cât de de căcat e viața și s-a hotărât să facă ceva ca să o evite. pentru a evita toți anii aceia de suferință care l-ar fi adus oricum în exact aceeași situație. le arăta punga de plastic negăurită și locurile în care să o strângă. iar în noaptea următoare s-a auzit o bătaie în ușa camerei ei și ea a strigat „Pleacă. Omul Pernă se întorcea înapoi în trecut într-un moment în care bărbatul sau femeia respectivă fusese doar un băiețel sau o fetiță.” și timpul încetinea într-un mod bizar și în timp ce încetinea. Katurian: De fiecare dată când un bărbat sau o femeie erau triști pentru că avuseseră o viață groaznică și grea și voiau să termine cu totul.„preferată” probabil că nu e cel mai bun cuvânt dar. Întotdeauna am fost și întotdeauna voi fi fericită. păi. Era un alt bărbat.. Omule Pernă. Ai putea spune „Dar n-am auzit niciodată de un copil mic care să se sinucidă. foarte tristă. Michal: Sau sărind de pe ceva foarte mare. ți-am mai spus.. mă rog. exact în momentul în care aveau de gând să o facă. îl întrebă pe Omul . iar slujba lui era foarte.”. stând în fața cuptorului cu gazul pornit. fiind atât de veselă de obicei. Omul Pernă sugera întotdeauna să o facă astfel încât să pară un accident tragic: le arăta cutia cu pastile care semănau cu bomboanele. în fața unui cuptor deschis sau a unui pistol sau a unui lac. foarte. Omul Pernă trebuia să meargă la ei. Sunt fericită. Iar mămica ei nu era acasă și acest bărbat avea să o viziteze de fiecare dată când mămica ei nu era acasă și în curând fetița deveni foarte foarte tristă și la 21 de ani. Bine. nu l-a crezut pe Omul Pernă când acesta i-a spus că viața poate fi groaznică și că a ei va fi și l-a alungat iar el a plecat plângând.iar viața plină de orori pe care avea să o trăiască nu începuse bine încă. prin orice metodă preferată de sinucidere. Păi. începe.” Dar nu era Omul Pernă.. pentru că slujba Omului Pernă era să-l facă pe copilul respectiv să se sinucidă. nu toți copiii îl ascultau pe Omul Pernă. voiau să-și ia viețile și să facă toată durerea să dispară. să stea cu ei și să-i srângă ușor în brațe și să le spună „Stai un minut. le arăta mașinile parcate dintre care ar fi fost foarte periculos să țâșnească în stradă.Michal: O-o. fie cu o lamă sau cu un glonț sau cu gaz sau. exact în momentul în care aveau de gând să o facă. le arăta locul din râu unde gheața era prea subțire. Katurian: Da.. plângând cu lacrimi mari și rotunde care făceau băltoace uite-atât de mari.

” . dragule. Michal: Oh. Katurian: Era o mașinuță și un cățeluș de jucărie și un caleidoscop. ci a . Michal. Michal: Era și un cățeluș? Scheuna? Katurian: Poftim? Michal: Scheuna? Katurian: Ăăă... văzu că vocea nu era a unui băiețel obișnuit.. Scuze. Vezi tu.da. Așa că s-a dus într-un loc frumos pe care-l ținea minte de mai demult. sfârșitul Omului Pernă.. în apropiere era o rulotă mică. Katurian. Așa că s-a decis să-și mai facă doar o ultimă dată treaba și apoi să renunțe.. Oricum.Pernă „De ce n-ai încercat să mă convingi?” iar Omul Pernă îi răspunse „Am încercat să te conving dar erai pur și simplu prea fericită.. iar Omul Pernă auzi ușa deschizându-se și niște pași mici ieșind pe ea și vocea băiețelului strigând „Mama. ai putea să treci direct la final? Partea asta e puțin plictisitoare. Michal: Spune ce jucărioare erau. creștea și devenea un adult care avea o viață îngrozitoare și apoi murea într-un mod îngrozitor. Katurian: Asta-i destul de nepoliticos de fapt. un copilaș avea o viață îngrozitoare. Iar când Omul Pernă nu avea succes. când Omul Pernă avea succes în munca lui un copilaș murea într-un mod îngrozitor. eu merg afară să mă joc..” și pe mamă spunând „Să nu întârzii la ceai. Așa că Omul Pernă.” Michal: Um.. Michal:Îmi place partea asta. Eu n-am fost niciodată fericită. Dar poți te rog să treci direct la final? Katurian: (pauză) Păi. plângea toată ziua iar casa lui era numai băltoace.” . pe cât de mare și de pufos era.. Și în timp ce dădu gazul cât de tare putea spuse „Dar eu n-am fost niciodată fericită. Katurian: Și a luat cu el un bidonaș de petrol și în locul acela era o salcie plângătoare bătrână și el s-a așezat sub ea și a stat acolo o vreme și erau tot felul de jucărioare acolo.. Și Omul Pernă auzi pașii mărunți apropiindu-se și când ramurile salciei se dădură la o parte.. aflat la marginea unui pârâiaș..

Michal: Cu mașinuța și caleidoscopul și cățelușul de jucărie care scheuna. îi spui tu mamei că n-o să-mi beau ceaiul în seara asta?” iar Omul Pernă îl minți „Da. Michal: A dispărut în aer. Katurian: E puțin cam liniară. Michal:În Rai? Katurian: Nu. o să-i spun” și Băiețelul Pernă aprinse un chibrit și Omul Pernă rămase acolo privindu-l cum arde și în timp ce Omul Pernă începu încet să dispară. Ultimul lucru pe care îl auzi fu un lucru la care Omul Pernă nu se gândise. E preferatul meu.(pauză) Nu prea înțeleg sfârșitul dar. În oriunde..” și Băiețelul Pernă îi spunse „Nu- i nimic. ah.unui Băiețel Pernă. în oriunde. ca și cum n-ar fi existat niciodată. Katurian: A dispărut pur și simplu. recunosc. deci Omul Pernă a dispărut pur și simplu? Ah. Ăsta fu ultimul lucru pe care îl văzu. cu ochii lui rotunzi spuse „Mulțumesc. comise într-o singurătate totală. Iar Băiețelul Pernă îl salută pe Omul Pernă și Omul Pernă îl salută pe Băiețelul Pernă și cei doi se jucară împreună un timp. Michal: Îmi place Omul Pernă. de această dată. Michal. Hm. desigur. Auzi totul până la țipetele sinuciderilor lor triste care urmau să fie.. iar Omul Pernă. Ultimul lucru pe care îl auzi fură țipetele sutelor de copii pe care îi convinsese să se sinucidă revenind la viață și urmând să ducă viețile reci și blestemate care le fuseseră destinate pentru că el nu se aflase lângă ei ca să-i oprească. nu? Katurian: Și Omul Pernă îi povesti băiețelului totul despre slujba lui tristă și copiii morți și toate lucrurile alea și Băiețelul Pernă înțelese imediat pentru că era așa un băiat fericit și tot ce își dorise vreodată fusese să ajute oamenii și își turnă bidonașul de petrol pe el iar gura lui zâmbăreață încă zâmbea. ultimul lucru pe care putu să îl vadă fu gura larg deschisă și zâmbitoare a Băiatului Pernă topindu-se și transformându-se în nimic. Katurian: În aer. Ți-a trecut mâncărimea? . Dar pun pariu că cel mai mult cu cățelușul.

I-am tăiat degetele și nici n-a țipat.”. credeam că o ascunsesem destul de bine. Și asta ar fi însemnat destul timp să se descompună. nu însemna că era ascunsă bine dar apoi. Asta nu-nseamnă cu nu i-am omorât pe copiii ăia. nici vorbă. când au început să miroasă. cu aia cu „Jură-mi pe viața ta că nu i-ai omorât pe copiii ăia trei. Părea foarte surprins. Dar a fost așa de interesant. Katurian se îndepărtează de el înspre saltea. recunosc. Credeam că o ascunsesem destul de bine.. Michal: Ohhh. Katurian: Mi-ai jurat pe viața ta că nu i-ai omorât pe copiii ăia trei. Tocmai m-ai mințit. Pentru că. Suportul de brad. da. Deja deveniseră puțin mucegăite. cu aia te-am păcălit. le-am ascuns minunat. sub șosete și chiloți ceea ce. le-am ascuns sub pământul din suportul de brad din pod. Știi câinii ăia? Probabil că i-au folosit. vezi. Ți-am spus doar că omul ăla a venit și mi-a zis că dacă nu-i spun că am omorât copiii ăia mă torturează. Nu-l vezi decât odată pe an. Katurian: Tocmai mi-ai spus. imi trecuse până să-mi amintești! Aahhh! (se aranjează) Hmm. Îmi imaginez că ai fi surprins la vârsta asta. Michal: Nu-i adevărat. A stat pur și simplu acolo și s-a holbat la ele. Erau mucegăite când le-ai văzut tu? Katurian dă din cap simțind că l-au părăsit puterile Trebuie să fi folosit câini antrenați care să le miroasă. Scuze. Îl chema Aaron. I-am omorât pe copiii ăia.Michal: Oh. Gen. Serios. până la Crăciun. la început o pusesem în sertarul meu. Știu că a fost greșit din partea mea. Katurian: Ce să înțelegi? Să înțelegi „Omul Pernă”? Michal: Nu.. Katurian: Că ascunseseși ce destul de bine? Michal: Cutia cu degetele băiețelului. Dar tot nu pot să înțeleg. Tocmai mi-ai spus că nu te-ai atins de copiii ăia. Cu băiețelul a fost exact așa cum ai spus tu că o să fie. Adică. așa că am zis că i-am omorât. Purta o căciuliță . sau așa ceva. pentru că știam că o să treacă mult timp până ce o să scoatem iar suportul de brad de acolo. Katurian.

nu-i așa? Am verificat. Încet) De ce ai făcut-o? Michal: Hă? Te bâlbâi. O să dureze o veșnicie. (pauză) Katurian? (pauză) Îl spăl eu pentru tine dacă vrei. Katurian. Doamne. Nu spui cum se fac în poveste. Nu vreau să fiu rău. mă simt destul de prost acum. Katurian: De ce ai făcut-o? Michal: Știi tu.amuzantă. n-a vrut să-i mănânce și îmi luase o eternitate să-i fac. Și n-a vrut să-i mănânce. da' măcar au făcut-o să tacă din gură. Apoi sângerarea s-a oprit și el s-a albăstrit. Michal: Da' nu i-am măcelărit. Katurian: (pauză) Pentru că ți-am ce? Michal: Pentru că mi-ai spus s-o fac. părea chiar drăguț. a trebuit să i-i îndes pe gât. Bocea într-una. Michal se duce să-l ia în braț. Îmi amintesc că ți-am spus să te speli pe dinți în fiecare seară.. Pentru că mi-ai spus s-o fac. N-ai fi crezut că e așa de mult sânge într-un băiețel așa de mic. (pauză) E foarte greu de scos din haine.. Așa că. tot vorbea de maică-sa. . nu? Sângele? Încearcă mâine să-ți speli tricoul. Katurian: Nu țin minte să-ți fi spus să iei o grămadă de copii și să-i măcelărești. Bietul de el. oricum. nu plânge. Michal mimează tăieturi rapide repetate. „Să-i măcelărești. cât a mai sângerat. N-a fost nevoie decât de doi. „Pot să mă duc acasă la mămica mea acum?”.. Katurian: (în lacrimi) De ce ai făcut-o? Michal: Nu plânge.. Omuleții de mere. Katurian: (pauză) Îmi amintesc că ți-am spus să-ți faci temele la timp. Katurian se retrage dezgustat. Michal: Da' mă spăl pe dinți în fiecare seară. Dar fetița a fost ca un ghimpe-n coaste. O să vezi. Katurian: (pauză. E greu să bagi lamele de ras înăuntru.” ar fi ceva de genu'. Chiar mă pricep la asta.

Michal: Ăăă. Katurian: Cum de n-ai încercat să faci și câteva din cele drăguțe? Michal: Pentru că nu scrii niciodată din alea drăguțe. Katurian: Încerci să-mi spui că nu știi că dacă-i tai unui băiețel degetele de la un picior și dacă-i bagi unei fetițe lame de ras pe gât. Și nu voiam să-i omor ci să-i tai degetele unuia și să-i bag lame pe gât celuilalt. fututul de rezultat final ar fi același. gen două. e cam mult spus. (pauză) Și nu mi-a plăcut să-i omor pe copiii ăia.. Katurian: Am scris multe drăguțe. da. Testam doar să văd cât de exagerate sunt unele dintre ele. Katurian: Nu. nu-i așa? Pentru că n-ai scris așa ceva. îți spun eu de ce nu faci niciodată din alea drăguțe. A fost enervant. așa că nu face pe nevinovatul.. Pentru că unele mi s-au părut întotdeauna puțin exagerate.. Și. Fiecare poveste pe care mi-o spui. Și n-aș fi făcut nimic dacă nu mi-ai fi spus tu. „Să-i măcelărești”. Michal mimează o singură tăietură a unor degete imaginare culese apoi cu delicatețe și aruncate.Ce-am făcut eu a fost mai degrabă ceva de genu'. Katurian: Pentru că ești un futut de pervers sadic și retardat căruia îi face plăcere să omoare copii și chiar dacă fiecare poveste pe care am scris-o vreodată ar fi fost cea mai drăguță chestie imaginabilă.. A durat o veșnicie. să-ți spun? Michal: Bine. Michal: Păi. nu știi că dacă faci asta o să moară? . (pauză) Și știi ceva? Nici nu-s așa de exagerate. n-o să știm niciodată. Michal se preface că bagă doi omuleți de mere în gură ți îi înghite. ceva oribil i se întâmplă cuiva.

Adică. omul cu tortura părea cu siguranță să fie de partea mea. Mă rog. Îmi amintește mult de mine. Și mai puțin partea cu „Futut de pervers sadic și retardat.. dar. așa că.Michal: Păi. Katurian își lasă fața în palme gândindu-se la un mod de a ieși din această situație. Katurian: I-ai spus asta polițistului? Michal: Mhm. Știi tu.. m-am dus și-am omorât niște copii? (pauză) „Da.. Michal: Păi. Michal. Katurian: (pauză) Ce i-ai spus? Michal: Doar adevărul. Nu critic.”. Katurian: Ăla nu e adevărul. doar adevărul. Ei bine. ești frate-meu și te iubesc da' știi. Michal: Păi. Michal: Ba e. acum știu. Katurian: Care adevăr. Părea să fie de acord că e vina ta. Deci nu-nțeleg cum intră aici partea cu „Ăsta nu e adevărul. Michal: Păi.” E răspunsul la întrebarea asta. m-am dus. știi? Și ăla îi eroul. marele lui scop în viață e să convingă niște copii cel puțin să-și dea foc. .”. Katurian: Ba nu e. mi le-ai citit sau nu? Katurian: Da. ai scris sau nu niște povești în care sunt omorâți copii? Katurian: Da. că e în mare parte vina ta. E un personaj foarte bun. pe care mi le-ai citit.. mai exact? Michal: Doar că toate lucrurile pe care le-am făcut copiilor le-am luat din povești scrise de tine. tocmai ai stat douăzeci de minute să-mi povestești despre un tip.

Katurian: Nu toți copiii o să ducă vieți mizerabile. Mulțumesc. O să distrugă totul acum. în cazul ăsta cred că n-o să fii un scriitor faimos. da-u-ar Dumnezeu.Katurian: În ce sens îți amintește de tine? Michal: Știi tu. . Michal: Oh. Tu ai dus o viață mizerabilă de când erai copil? Da. (pauză) Omul Pernă e o poveste bună. Toată treaba aia. toți copiii o să ducă vieți mizerabile oricum. o să-mi distrugă poveștile. O să ne distrugă pe noi. Pentru început. Katurian. Păi. nu mă prea pricep la opusuri dar cred că înțeleg ce spui. Katurian: Omul Pernă era un om decent și atent care ura ceea ce trebuia să facă. nu pentru poveștile tale. Katurian: O să distrugă totul acum. Katurian. Ăăm. Katurian: O să ne execute într-o oră și jumătate. Una dintre cele mai bune. am spus. astea-s două din două. da. Prevăd asta. Michal: Ăăm. Michal: Păi. cred că pentru noi ar trebui să ne facem griji. bine. hmm. eu am dus o viață mizerabilă de când eram copil? Da. Știi. Michal: Păi. Tu ești opusul lui în fiecare aspect. Michal: Ai dreptate. Și toți copiii ăia aveau să ducă vieți mizerabile oricum. partea cu făcutu' copiilor să moară. Katurian: Când? Michal: Hăh? Katurian: Când o să fiu un scriitor faimos? Michal: Într-o bună zi. Katurian: Omul Pernă n-a omorât niciodată pe nimeni. cred că o să fii un scriitor faimos într-o bună zi. Mai bine îi scutești de efort. Michal.

Michal. Michal: Ești exact ca Mama și Tata.. Michal. Katurian: Am observat. Dai în mine.. ai făcut o fetiță să moară sufocată și i-ai făcut Dumnezeu știe ce unei alte fetițe și nu ești ca Mama și Tata. Michal: Oh. Katurian îl dă pe Michal cu capul de podeaua de piatră. Katurian: (râzând) Mai spune asta odată? Michal: Ești exact ca Mama și Tata. Katurian: Îți înțeleg logica. mai degrabă șocat de idee decât de durere își duce mâna la capul însângerat și și-l pipăie.Katurian: A. poveștile sunt doar hârtie.. Michal: (plângând) Tocmai m-ai dat cu capul de podea! Katurian: Am spus c-am observat. Katurian: Sunt doar ce? Michal: Sunt doar hârtie. Katurian: Mama și Tata și-au ținut timp de șapte ani primul copil într-o cameră unde l-au torturat iar tu ai făcut un băiețel să sângereze până a murit. țipi la mine! Katurian: Sunt exact ca Mama și Tata. Katurian: Dacă ar veni la mine acum și mi-ar spune: „O să ardem două din trei lucruri pentru tine –pe tine. Michal: Da. Înțeleg ce vrei să spui. Exact. exact. dar eu am dat un idiot cu capul de o futută de podea și eu sunt ca Mama și Tata. pe fratele tău sau poveștile tale”. da? Michal: Da. Michal: Tocmai m-ai dat cu capul de podea.. Lasă-mă puțin să înțeleg cum vine asta. . i-aș pune să te ardă pe tine primul. pe mine al doilea și aș salva poveștile. nu începe cu asta.

Katurian: Cu adevărat mândri.. Michal: Nu spune asta! Katurian: Sau să porți o groază de diamante. nu în felul ăsta. Katurian: Știu că e mai ușor. Păi. cred că o să fie fericiți să vadă că ai ajuns exact genul de băiat de care ar putea fi cu adevărat mândri. Mi-ai rănit sentimentele. ca ea.Michal: Bine. Să vourbești așa. Katurian: Ce-ai făcut cu a treia fetiță? Michal: Nu. Ești o copie fidelă a lor. Și capul. n-am șapte ani! Michal: Eu nu sunt ca ei. fiuule. Michal: Pot să suport. Michal: Nu spune asta. Michal: Când eram aici și te ascultam cum țipi de vizavi m-am gândit că așa trebuie să fi fost pentru tine toți anii ăia.. Michal. eu n-am vrut să fac rău nimănui. Îți făceam doar poveștile... Katurian: O să spui tu imediat când or să pună ăia mâna pe tine. Michal: (încet) Habar n-ai ce pot eu să suport.. habar n-am. Ar trebui. Michal: Nu mai spune asta sau te omor! Katurian: N-o să poți să mă omori pe mine. Katurian: (pauză) Așa e. nu-ți spun. Poate că ar trebui să-ți lași să crească barba aici și să-ți iei niște ochelari. lasă-mă să te asigur că e mai ușor să fii de partea asta.. . Katurian: Să-ți spun ceva: dacă Mama și Tata se uită în jos la noi chiar acum. Katurian: Nu poți. ca el.

Michal: Și tu ai trecut prin asta o oră și te-ai întors tremurând și abia îți puteai
ține capul ăla încrezut sus. Încearcă să treci prin asta o viață întreagă.

Katurian: Asta nu te scuză pentru nimic.

Michal: Te-a scuzat pentru cele două crime ale tale. De ce să nu mă scuze și pe
mine pentru cele două crime ale mele?

Katurian: Eu am omorât doi oameni care torturaseră un copil timp de șapte ani,
tu ai omorât doi copii care nu torturaseră pe nimeni timp de niciun an. E o
diferență.

Michal: Nu torturaseră pe nimeni din câte știi tu. Fetița cu lamele părea o
căcănară mică. Pun pariu că a torturat măcar furnici.

Katurian: Cum ai omorât-o pe a treia fetiță, Michal? Trebuie să știu, atâta tot.
Semăna și ea cu una din povești?

Michal: Mhm.

Katurian: Care poveste?

Michal: O să te superi.

Katurian: N-o să mă supăr.

Michal: O să te superi puțin.

Katurian: Cu care poveste semăna?

Michal: Ca și, um... era ca și, um... ca și „Micul Iisus”. „Micul Iisus”

Katurian se uită la Michal pentru o vreme, cu mâinile acoperindu-i restul feței
și pe măsură ce își închipuie detaliile oribile ale poveștii începe să plângă.
Michal încearcă să spună ceva dar nu reușește în timp ce Katurian plânge încet
în continuare.

Katurian: De ce aia?

Michal: (ridică din umeri) E o poveste bună. Ești un scriitor bun, Katurian, să
nu lași pe nimeni să te convingă că nu-i așa.

Katurian: (pauză) Unde ai lăsat-o?

Michal: Unde sunt îngropați Mama și Tata. Jos, la fântâna dorințelor.

Katurian: (pauză) Biata ființă.

Michal: Știu, a fost oribil.

Katurian: Păi, sper că a fost rapid.

Michal: Aproximativ rapid.

Katurian începe din nou să plângă. Michal îi pune o mână pe umăr.

Nu plânge, Kat. O să fie bine.

Katurian: Cum o să fie bine? Cum o să mai fie vreodată bine?

Michal: Nu știu. Asta e genul de chestie pe care o zici într-un moment de genul
ăsta, nu? „O să fie bine.”. Normal că n-o să fie bine. O să vină dintr-un moment
în altul să ne execute, nu? Și asta nu e bine, nu? Asta e aproape opusul binelui.
Mm. (pauză) Oare o să ne execute împreună sau separat? Sper că împreună. Nu
aș vrea să fiu singur.

Katurian: Eu n-am făcut nimic!

Michal: Uite ce e, nu începe din nou că o să mă calci pe nervi. Și chiar dacă nu
ne execută împreună, sigur o să ne îngroape împreună, să economisească spațiul,
să sape o groapă în loc de două, pentru că nu mi-ar plăcea deloc să fiu îngropat
singur. Ar fi oribil. Singur în pămând, îîîh. Dar măcar ă so fim împreună în Rai,
îndiferent ce se întâmplă. Și o să o ardem cu Dumnezeu și din alea. O să facem
întreceri.

Katurian: Și mai exact în care Rai o să mergi tu, Michal? În Raiul Ucigașilor de
Copii?

Michal: Nu, nu în Raiul Ucigașilor de Copii, deșteptule. În Raiul normal. Ca-n
filme.

Katurian: Vrei să știi unde mergi tu după ce mori?

Michal: Unde? Și nu spune ceva loc oribil doar pentru că ești nervos.

Katurian: O să te duci într-o cameră mică dintr-o căsuță mică dintr-o pădure
mică și vor avea pentru totdeauna grijă de tine, în loc să am eu, o persoană
numită Mama și o persoană numită Tata și o să aibă grijă de tine exact așa cum
au avut și până acum, doar că de data asta eu n-o să fiu acolo să te salvez pentru
că eu n-o să fiu în același loc cu tine pentru că eu n-am măcelărit niște futuți de
copii.

Michal: Ăsta-i pur și simplu cel mai răutăcios lucru pe care i l-a spus vreodată o
persoană unei alte persoane și eu n-am de gând să mai vorbesc cu tine niciodată.

Katurian. Bine. Atunci hai să stăm aici în liniște până ce se întorc ca să ne
execute.

Michal: Eu încerc să stau aici în liniște. Tu tot spui chestii rele. (pauză )Nu-i
așa? (pauză) Am zis, nu-i așa? Oh, asta e chestia cu statul aici în liniște? Okay.

Pauză. Michal se scarpină în fund.

Doar că mai am ceva de rezolvat cu tine. Ceva legat de o porcărie de poveste pe
care am citit-o acum ceva vreme. O porcărie de poveste numită „Scriitorul și
fratele scriitorului”, așa se numea și era cea mai mare porcărie pe care am citit-o
vreodată.

Katurian: Nu ți-am arătat niciodată povestea aia, Michal.

Michal: Știu că nu mi-ai arătat-o niciodată și ai avut și motive. Era o porcărie.

Katurian: Deci mi-ai cotrobăit prin cameră în timp ce eram la lucru, nu-i așa?

Michal: Normal că ți-am cotrobăit prin cameră cât timp erai la lucru. Ce credeai
că fac când ești la lucru?

Katurian: Eu credeam că masacrezi copii.

Michal: A-ha? Păi, nu masacrez copii, îți cotrobăi prin cameră. Și găsesc
povestioare proaste care nici măcar nu-s adevărate la final. Ăla e pur și simplu
un final complet cretin. Că Mama și Tata au trăit și eu am murit.

Katurian: Acum primesc sfaturi literare de la fututu' de Jack Spintecătorul.

Michal: De ce nu ai făcut finalul fericit, ca-n realitate?

Katurian: Pentru că în realitate nu există finaluri fericite.

Michal: Ce? Povestea mea e cu final fericit. Tu ai venit și m-ai salvat și i-ai
omorât pe mama și pe tata. Ăla a fost un final fericit.

Katurian: Și după aia ce am făcut?

Michal: Apoi i-ai îngropat în spatele fântânii de dorințe și ai pus niște lămâi
peste ei.

Katurian: Am pus lămâie peste ei. „Nişte lămâi peste”, da ce pula mea făceam, o
salată de fructe? Bun şi dup-aia ce s-a întâmplat?

Michal: Dup-aia? Dup-aia m-ai trimis la şcoală şi am început să învăţ lucruri,
ceea ce a fost bine.

Katurian: Şi după asta ce s-a întâmplat?

Michal: După asta? (pauză) Te referi la când am câştigat proba de aruncare a
discului?

Katurian: După asta, cam acum trei săptămâni.

Michal: Oh, după asta am căsăpit nişte copii.

Katurian: Şi după asta ai căsăpit nişte copii. Cum pula mea poate să fie acesta un
final fericit? Şi după asta te-au prins şi te-au executat şi din cauza ta l-au
executat şi pe frate-tău care nu făcuse nimic. Cum e acesta un final fericit? Şi
stai puţin, când ai câştigat tu proba cu discul? Ai ieşit al patrulea, în pula mea!

Michal: Da’ nu vorbim despre…

Katurian: Ai ieşit al patrulea din patru concurenţi. „Când am câştigat proba de
disc”.

Michal: Da’ nu vorbim despre faptul că am câştigat sau nu proba de disc, vorbim
despre cum arată un sfârşit fericit! Eu câştigând discul, acesta ar fi un final
fericit. Eu mort şi lăsat să putrezesc, ca în prostia aia a ta de poveste, ăla n-ar fi
un final fericit!

Katurian: Ba da, ăla era un final fericit.

Michal: (aproape plângând) Cum? Eu mort şi lăsat să putrezesc, ăla e un final
fericit?

O poveste mai bună decât oricare din poveştile mele. mai sunt câteva poveşti pe care ar trebui să le arzi pentru că şi nu-ncerc să fiu amuzant sau ceva. Michal: Nu înţeleg.Katurian: Ce ţineai în mână când ai murit? O poveste. da? . aşa o să fac. Doar pe alea care fac oamenii să meargă şi să omoare copii. Ele sunt tot ce am. e vorba despre ce laşi în urmă. Atunci e bine. Katurian: Pe bune. Ce tare. Michal: Uau. Michal îi întoarce spatele cu ochii în lacrimi. Am economisi o groază de timp dacă n-am sta să le triem pe alea bolnave de alea ne-bolnave. N-o să-mi omoare poveştile. Şi ar trebui probabil să arzi povestea veche ca să nu o găsească cineva şi să creadă cumva că aia e povestea reală şi că am murit sau ceva. Michal: Pe bune. Michal. Michal: Nu. Katurian se uită la el pentru o clipă apoi se priveşte în joscu tristeţe. Katurian: Nu e vorba despre faptul că ai murit. Bine. Katurian: Oh. dar suntem de acord că o să schimbi sfârşitul de la „Scriitorul şi fratele lui” şi eu o să fiu viu la sfârşit şi Mama şi Tata morţi şi eu câştig proba de disc. Eu eram fratele scriitorului. da’ unele dintre ele sunt cam bolnave. serios. ar fi stupid să le ardem pe toate. Dar n-o să-i las să îmi omoare poveştile. A fost mai uşor decâr aş fi crezut. Michal: Dar am murit.nu. Katurian: Bine. Michal. serios. în „Scriitorul şi Fratele lui” tu erai scriitorul. Katurian: Chiar şi în momentul ăsta. Înţelegi. Era un final fericit pentru tine. nu îmi pasă dacă mă omoară. în cazul ăsta. ştii. Nu. Probabil ar trebui s-o arzi. Michal: (pauză) Mă ai pe mine. Nu îmi pasă. Şi n-ar dura mult să le triem pe ala care n- ar face oamenii să meargă şi să omoare copii pentru că n-ai decât vreo două care n-or să facă oamenii să meargă şi să omoare copii. Păi. Katurian: De ce să nu le ardem pe toate.

Katurian: Şi care ar fi alea? Care. Michal: Deci. dintre cele patru sute de poveşti ale mele. ha. aş fi putut să fac unele care n-ar fi fost aşa de oribile? Cum ar fi? „Beciul feţelor”? Le taie feţele şi le ţine în borcane şi fiecare borcan stă pe corpul unui manechin în beci? Sau „Camera lui Shakespeare”? Cu bătrânul Shakespeare care o ţine pe pigmeea aia în cuşcă şi de fiecare dată când mai vrea o piesă o împunge cu un băţ? Katurian: N-a scris el toate piesele alea singur. Kat? Toate sunt bolnave. dacă vrei să fii sigur atunci rămâne doar aia cu „Porcuşorul verde”. Pentru că mi s-a făcut cam somn şi cred c-o să mă întind puţin să dorm dacă o să pot să nu mă mai gândesc la curul meu care încă mă mănâncă groaznic şi nici n- am mai zis nimic de el. Katurian: Te pui să te culci? . cea despre porcuşorul verde. Ar putea face pe cineva să meargă şi să vopsească pe cineva în verde sau ceva de genu’. Katurian: Toate astea ar fi în regulă dacă n-am ţine cont de faptul că poveştile pe care ai ales tu să le faci sunt cele mai respingătoare pe care le-ai fi putut alege. Katurian: Cam asta ar fi tot? Michal: Da. ştii tu. de ce a trebuit s-o faci pe cea cu „Micul Iisus” ? Michal: Of. Michal: Dar înţelegi ce spun. ar fi cele pe care le-ai alege pentru a fi salvate? Michal: Păi. Şi n-ar face pe nimeni să meargă şi să omoare pe nimeni siin-cer şi… şi… (pauză) Şi… presupun că asta ar fi tot. N-aveai cum să alegi una mai puţin bolnavă decât cele pe care le-am făcut eu. nu chiar să omoare dar.Michal: Da. Cea cu „Porcuşorul verde”. Katurian. ce. N-au fost pur şi simplu primele trei poveşti pe care le-ai găsit. aia e drăguţă. ai câteva care ar face pe cineva să meargă şi să mutileze pe cineva. Adică. dacă vrei să fii sigur. vreau să spun. Pa-pam. Katurian: Şi totuşi. ce-i făcut e bun făcut şi nu poate fi desfăcut. au fost cele trei poveşti care s-au potrivit cele mai bine cu mintea aia a ta mică şi respingătoare. Michal se întinde pe saltea. Da’ cam atât.

îşi pune perna lângă cap Katurian: A fost odată ca niciodată… Michal: E ca-n zilele de demult. mi-am amintit cum e „A fost odată ca niciodată”. Michal: Spune-mi-o pe aia cu porcuşorul verde. Michal: Exact. N- ar fi groaznic? Îmi place aşa de mult să dorm.Michal: Mhm. aşa că s-ar putea să fie ultimul somn pe care să-l mai prindem pentru ceva vreme. nu? Michal: A. Pe aia nu vreau s-o ard. aia cu „Porcuşorul verde”… Michal: Hai. că-ţi aminteşti. (pauză) S-ar putea să fie ultimul somn pe care-l prindem. Primul cuvânt e „a”. Frumoasele zile de demult. al treilea cuvânt e „odată”. cu poveşti… Katurian: A fost odată ca niciodată într-o fermă intr-un tărâm ciudat şi îndepărtat… Michal: Îndepărtat… . Katurian: Pentru ce să mă ierţi? Michal: Pentru lucrurile alea rele pe care mi le-ai spus despre cum Mama şi Tata o să aibă grijă de mine pentru totdeauna în păduricea verde şi cum nimeni n-o să mă salveze. Katurian: Bine. Katurian: Credeam că vrei să-mi arzi toate poveştile. Katurian: Dar o să se întoarcă imediat să ne tortureze şi să ne execute. Katurian: (pauză) Nu-mi amintesc cum începe. că eu altfel nu mă duc. pregăteşte-te… Michal se pregăteşte. Crezi că au ăia somn în Rai? Ar face bine să aibă. (pauză) Katurian? Katurian: Ce? Michal: Spune-mi o poveste. al doilea cuvânt e „fost”. al patrulea cuvânt e… of. Katurian. Şi după aia te iert. spune- mi-o pe aia. oare care e al patrulea cuvânt? Katurian: Faci pe deşteptul.

Katurian: Cine spune povestea.Ca vopseaua verde fosforescentă pe care o folosesc în tunelurile de metrou. Michal: Da. Michal: Un iad. porcuşorului nostru chiar îi plăcea să fie verde. Katurian: Acuma ce facem. Katurian: Bine. Shhhh. Michal: Verde fosforescent. puţin ciudat. Înseamnă că-i călca pe nervi. Katurian: Şi toată lamentaţia asta îi exaspera pe fermieri aşa că… Michal: Ce înseamnă exaspera? Scuze. Katurian: Nu-i nimic. Michal: Era verde. Katurian: Era diferit de ceilalţi porcuşori pentu că era verde aprins. Aproape un fel de verde fosforescent. întrerupem sau ascultăm şi dormim? Michal: Ascultăm şi dormim. dar îi plăcea faptul că era puţin diferit. Celorlalţi porci însă nu le plăcea faptul că era verde. Aşa că. într-o noapte. Acuma. săau furişat şi l-au înhăţat pe porcuşorul verde şi l-au dus în hambar şi porcuşorul verde guiţa dar toţi ceilalţi porci doar râdeau de el… Michal: (încet) Nenorociţii… .Katurian: A trăit un porcuşor care era diferit de ceilalţi porcuşori. genul acela de verde fosforescent? Katurian: Da. Erau geloşi pe el şi îl băteau şi îi făceau viaţa un iad. eu sau tu? Michal: Tu.. Katurian. Michal: (căscând) Îi călca pe nervi… Katurian: Îi enerva pe fermieriaşa că aceştia s-au gândit „Hmm. Nu că nu-i plăcea culoarea celorlalţi porci normali şi rozul i se părea o culoare frumoasă. în timp ce toţi porcii dormeau liniştiţi pe câmp. ar trebui să facem ceva în privinţa asta”. Gura mică. Scuze.

Acesta a adormit. dată jos sau acoperită cu o altă vopsea. aproape la fel de groasă ca vopseaua şi asta nu e tot. a zâmbit uşurat şi i-a mulţumit lui Dumnezeu pentru că a înţeles că e încă şi va rămâne pentru totdeauna puţin diferit. nici nu se putea vopsi cu nimic peste ea.” Michal: „Îmi place să fiu puţin diferit”. era o ploaie verde foarte specială. . desigur. Katurian: Exact. dintre care majoritatea plângeau. Katurian şopteşte încet restul poveştii. Şi porcuşorul a adormit. Pauză. Şi porcuşorul a zis (voce de porcuşor) „Doamne. nişte nori foarte foarte ciudaţi de furtună au început să se adune deasupra lor şi a început să plouă. Toţi. aşa i-a spus lui Dumnezeu. te rog nu-i lăsa să mă facă exact la fel ca pe toţi ceilalţi. mângâindu-l pe acesta pe păr în timp ce doarme. Katurian: Dar era prea târziu. Nu putea fi dată jos nici acoperită cu altă vopsea. Mai era ceva special la ploaia asta verde. Nu putea fi niciodată spălată. vopseaua se uscase şi fermierii l-au trimis înapoi pe câmp şi ceilalţi porci au râs de el în timp ce a trecut pe lângă ei şi s-a aşezat pe petecul său preferat de iarbă şi a încercat să-şi dea seama de ce Dumnezeu nu-i ascultase rugăciunea dar n-a reuşit şi a plâns până a adormit şi nici cele o mie de lacrimi pe care le-a vărsat n-au putut să spele oribila vopsea roz pentru că… Michal: Nu putea fi dată jos sau acoperită. Îmi place să fiu puţin diferit. Şi ce era aşa de special la vopseaua asta e că nu se putea da jos. pentru că era o vopsea care nu putea fi acoperită sau dată jos. Dar în noaptea aceea. (pauză) Şi când a privit în jur şi a văzut ciudata mare de porci verzi. Katurian ascultă respiraţia lui Michal pentru o vreme. Doar că asta nu era o ploaie obişnuită.Katurian: Şi l-au băgat în hambar şi au scos o oală mare cu o vopsea roz foarte specială în care l-au afundat până ce n-a mai rămas nici un petic verde pe el şi l- au ţinut acolo până ce vopseaua s-a uscat. Katurian:… nici acoperită. în afară de primul porcuşor verde care era acum singurul porcuşor roz pentru că ciudata ploaie verde nu avusese nici un efect asupra vopselei roz cu care îl acoperiseră fermierii. în timp ce toţi porcuşorii dormeau pe câmp. mai întâi încet apoi din ce în ce mai tare şi mai tare şi mai tare. nici spăla. Şi când a venit dimineaţa şi toţi porcii s-au trezit şi- au dat seama că toţi erau verzi. Nu putea fi nci dată jos… Katurian se uită la Michal.

După încă un minut e mort. Schimbare parțială a costumelor părinților. Heblu Pauză Scena doi Katurian narează povestea pe care fetița și părinții o joacă. o fetiță și deși părinții ei nu o crescuseră într-o admosferă foarte religioasă. Katurian: A fost odată ca niciodată. (pauză) Nu e vina ta. Michal. După cam un minut spasmele sunt mai slabe. Katurian se aşază pe mâinile şi pe corpul lui. Ceea ce era destul de ciudat pentru un copil de șase ani. Odată ce Katurian e sigur că a murit. Apoi merge la uşă şi o loveşte puternic. copilaş. îi închide ochii. Putea fi mereu găsită umblând printre săraci și boschetari. de la părinți la părinți adoptivi. Katurian ia perna şi o apasă pe faţa lui Michal.. Plângând) . Nu e vina ta. Vin şi eu în curând. Katurian: Domnilor detectivi!? Aş vrea să fac o mărturisire despre implicarea mea în şase crime. De fiecare dată când o târau din compania unui astfel de specimen indezirabil dădea din picioare și țipa și plângea și-și arunca păpușile peste tot iar când părinții ei încercau s-o oprească. . Când corpul lui Michal începe să zvâcnească. nu-i aşa Michal? (pauză) Îţi plăcea mult asta.. (pauză) Are de-a face cu poveştile mele. etc. Purta o barbă falsă și niște sandale și binecuvânta chestii. fetița credea cu toată tăria despre sine că e reîntruparea lui Iisus Hristos.Îţi place povestea asta. îi ia perna de pe faţă îl sărută pe Michal pe buze şi plângând. Fetița își pune o barbă evident falsă și sandale și începe să binecuvânteze diferite lucruri. Nici un degeţel tăiat în ea… nici o lamă de ras în ea. jucați de același cuplu. asociindu-se cu genul de persoane pe care mămica și tăticul el nu le considerau o companie potrivită pentru o fetiță de șase ani.(pauză) Am o singură condiţie. ţinând în continuare perna apăsată.(Pauză. (pauză) Poate c-ar fi trebuit s-o faci pe asta. E drăguţă. într-un loc nu foarte departe de aici. Vise plăcute. consolând bețivii și drogații și în general.

Le-a suportat ura cu inima deschisă și i-a iertat. au fost decapitați și au murit.Părinții: Iisus n-a dat din picioare și n-a țipat și nu și-a aruncat păpușile niciodată.. într-o bună zi fetița scăpă iar de sub ochii părinților și două zile îngrozitoare mai târziu nu găsiseră nici urmă de ea până când primiră un telefon de la un preot necunoscut.. A vărsat o singură lacrimă. care urau religia. Era bătută pentru că întârzia acasă deși nu îi fusese dată nici o oră la care să ajungă.părinților ei nu le-a păsat de toate astea. Intră părinții adoptivi diabolici și o iau pe fetiță de mână. care nu informaseră statul că sunt abuzivi pe formularul de adopție. au derapat într-un camion de carne care venea de pe contrasens. după cum credea că ar face Iisus dacă și-ar fi pierdut părinții într-o astfel de decapitare. foarte iritat spunând „ Fiica dumneavoastră vorbește numai căcat. Părinții adoptivi îi smulg barba și i-o aruncă. dar ea îndura totul cu . era bătută pentru că umbla peste tot căutând leproși. după cum s-a dovedit a fi cazul mai târziu. și a fost trimisă de stat să locuiască într-o pădure cu niște părinți vitregi abuzivi. de fapt nu urau pe oricine și care. dar asta nu părea să funcționeze. ținând-o mult prea strâns. . Viața ei era o tortură constantă. nici mai mult nici mai puțin. în graba lor.. erau bucuroși că e în viață și bine și s-au grăbit înspre locul respectiv ca să o ia de acolo dar. Fetiței i s-a dat vestea. Lumină puternică pe părinții drăguți în timp ce sângerează. îl urau pe Iisus și care urau pe oricine. care.. S-a-nțeles?” Ei bine. când a ajuns acolo a stat în genunchi ore întregi rugându-se Tatălui ei din Ceruri să-i ierte. Când a insistat să meargă duminica la biserică i-au luat sandalele și au forțat-o să umble desculță și singură pe drumuri bolovănoase de sticlă spartă cu toate astea. Katurian:Ea răspundea „Ăla era vechiul Iisus. doar ca să fie certată pentru că a umplut biserica de sânge. era bătută pentru că îi înveselea pe copiii urâți de la școală. La început a fost drăguț dar devine iritant. o urau pe fetiță.” Lumina se stinge încet de deasupra părinților drăguți și zâmbitori E bine. era bătută pentru că-și împărțea mâncarea cu copiii săraci de la școală.

”.. . vreau. Așa că i-au bătut mâinile în cuie pe cruce și i-au îndreptat picioarele și i le-au bătut în cuie de cruce și au ridicat crucea și au sprijinit-o de peretele din fund și au lăsat-o acolo în timp ce ei se uitau la televizor și când s-au terminat toate emisiunile bune au stins televizorul. S-au uitat la ea puțin apoi au început. Părinții o crucifică și ridică crucea în picioare. Fetița îi freacă pleoapele cu praf și scuipat.. când fata și-a recăpătat cunoștința. Katurian joacă orbul. în timp ce tatăl său adoptiv a bătut-o cu un bici cu nouă cozi și după vreo oră două.un zâmbet și toate astea o făceau mai puternică până într-o zi când a întâlnit un orb care cerșea la un colț de stradă. Părinții adoptivi: Tot mai vrei să fii ca Iisus? Katurian:Și ea le-a spus printre lacrimi „Da. Părinții adoptivi: Tot mai vrei să fii ca Iisus? Katurian: Și aproape că i s-a făcut rău pentru o clipă dar a înghițit totul ca să nu pară slabă în fața lor și i-a privit în ochi și le-a spus „Da. Părinții adoptivi: Deci vrei să fii ca Iisus.. pentru că era prea leneșă să facă una din spini adevărați. vreau. Oribilele detalii ale următorului paragraf sunt jucate pe scenă. Mama adoptivă i-a împodobit capul fiicei sale cu o coroană de spini din sârmă ghimpată. Așa că au pus-o să care o cruce grea de lemn prin sufragerie de o sută de ori.”. au ascuțit o suliță și i-au spus.. Omul a reclamat-o la poliție pentru asta și când părinții ei adoptivi au adus-o acasă de la poliție i-au spus. până când i-au cedat genunchii și gambele și nu putea decât să se uite la piciorușele ei cum cedează și ei i-au spus. fute-m-aș.”. Ea se plimbă prin cameră cărând crucea.. A amestecat niște praf cu puțin scuipat de-al ei și i-a frecat orbului pleoapele cu el. da? Katurian: Și ea le-a răspuns: „În sfârșit ați înțeles.. Părinții îi pun fetiței în spate o cruce grea de lemn... au întrebat-o.

Și a așteptat. Și a doua zi de dimineață au fost foarte surprinși de faptul că fetița nu murise. .acolo să moară și s-au dus înapoi în pat. foarte goale. cum omul era orb a trecut pe lângă el și din păcate n-a auzit scrâșnitul oribil al osului pe lemn nu departe de el. proaspăt săpat dar. Ea le atinge fețele de parcă i-ar fi iertat.. în pizda mă-sii.și au lăsat. ochii i se închid. părinții adoptivi se întorc. Și a așteptat. Sunt Iisus!” (pauză) Și părinții i-au înfipt sulița în coaste. Capul fetiței se apleacă încet. Fac asta.. Exact. foarte.. O dau cu grijă jos de pe cruce..Părinții adoptivi: Tot mai vrei să fii ca Iisus? Katurian: Iar fetița și-a înghițit lacrimile și a respirat adânc și le-a spus „Nu.. nu vreau să fiu ca Iisus. salută din cap. lăsându-i suficient aer ca să supraviețuiască aproape trei zile. o să învii în trei zile. Luminile ce bat pe sicriu pălesc în timp ce fetița începe să zgârie capacul cu unghiile.. Părinții pun pământ pe sicriu cu niște lopeți.” (pauză).. Părinții adoptivi: Păi. așa că au pus-o într-un sicriu de sticlă și au îngropat-o de vie.. Ei o pun într-un sicriu de sticlă și sigilează capacul. care a devenit tot mai slab până ce s-a pierdut pentru totdeauna în pustiul întunecat al pădurii foarte. . și ultimele voci pe care fetița le-a auzit au fost cele ale părinților ei strigând de deasupra. Katurian merge până la sicriu și calcă peste el. Trei zile mai târziu un om care se plimba prin pădure a dat peste un mormânt mic. . . Lumină de dimineață. Și a așteptat.. Fetița își deschide încet ochii.. nu-i așa? Katurian: Și fetița s-a gândit la asta o vreme apoi a zâmbit și a șoptit „Exact... dacă ești Iisus...

'atașate'. bla. Această fetiță. (pauză )Sau se zice scrie repede? Scrie mai repede. Ariel: Se zice scrie mai repede. Katurian scriind grăbit o mărturisire lungă.. „Cea mai recentă crimă înainte de asta a fost uciderea unei fetițe mute acum trei zile. Nu îi știu numele. Ariel: Nu ești la un futut de examen.” Ariel: (pauză) Această fetiță era ce? Tupolski: E sfârșitul paginii.” bla.. Tupolski: Se zice scrie mai repede.. era. trei împreună cu fratele meu în timp ce recream trei povești oribile și perverse scrise de mine”. Ariel își întinde gâtul. n-am fi putut să te condamnăm pentru asta altfel. bla. Ariel: Scrie mai repede. care e așezat.. bla. Katurian își acoperă aproape instinctiv scrisul cu mâna.” Tupolski: Poftim? Ariel răsfoiește grămada de hârtii și găsește povestea. Actul trei Camera de interogare a poliției. .. „ca să-l salvez de amenințarea torturii și execuției la mâna. Ariel citește peste umărul lui Katurian Ariel: „Ucisă în timp ce recream o poveste numită 'Micul Iisus '. Care e 'Micul Iisus '? N-am văzut-o pe aia. Ariel îi trage una după cap.” bla. chiar că ai dat-o pe asta. Ariel stă în picioare și fumează. bla. Paranteză deschisă. Îi întinde prima foaie lui Tupolski. trei dintre aceste crime le-am comis de unul singur. citind cu capul în jos ce scrie Katurian. Katurian.. Tupolski: „Recunosc prin aceasta implicarea în uciderea a șase oameni. paranteză închisă. Katurian: Îmi pare rău... Scrie repede. (pauză) „Cea mai recentă crimă a mea a fost uciderea fratelui meu Michal ” Mersi. Tupolski: Scrie mai repede. Ceva chestii despre cât de mult își iubește fratele.. „I-am ținut o pernă pe față.. Da.

Ariel începe să citească povestea cu „Micul Iisus”. o știu. trece la o alta.” Tupolski: Ariel. Tupolski: Care doi adulți? Katurian: Ajung și la asta. Katurian se uită la el apoi continuă să scrie. Doi adulți. Katurian se uită la Tupolski și e perturbat de privirea acestuia. O știi pe aia? Tupolski: (scârbit. Ariel se așează scârbit. Atașată. Unde i-ai lăsat cadavrul? Katurian: Am desenat o hartă. (pauză) O să-i trimit pe cei de la criminalistică după cadavru. Tupolski iese cu harta lui Katurian.Ariel: Spune c-a omorât-o ca în povestea „Micul Iisus”. Ariel citește prima foaie. sari la partea cu coroana de spini. Tupolski își verifică arma.Cam la două sute de metri de casa noastră din pădurea Kamenice e o fântână. Sau sari la partea de după aia. „Și l-am ținut în timp ce fratele meu i-a tăiat degetele de la picioare. alături de încă două cadavre.” (pauză) Chiar crezi că năo să-ți ardem toate poveștile în minutul în care ai murit? . Sau sari la partea cu căratul unei cruci prin cameră până când i-au cedat fututele de picioare. Katurian observă dar continuă să scrie. Katurian îi dă doua pagină lui Tupolski și continuă să scrie. Sau sari la partea cu biciul. Ariel termină povestea și începe să plângă încet. Ariel: De ce trebuie să existe oameni ca tine? Katurian termină o foaie. Tupolski: De exemplu. Chiar în spatele fântânii e îngropat cadavrul ei. Da. Recream o poveste numită 'Povestea orășelului de pe râu'. Tupolski: (către Ariel) Unde ai ajuns? Ariel: „Purta o barbă falsă și niște sandale. răspunde) Da. dacă citești o poveste ca să afli cum a fost omorâtă o fetiță nu e o idee bună să sari direct la sfârșit? Ariel: Oh.

. urăsc orice scriere câtuși de puțin autobiografică. Ariel își aprinde o țigară. Ariel: Și ai auzit asta timp de șapte ani? Katurian: Nu am știut ce se aude decât la sfârșit. de ce? Katurian:Um. ăm.. Ariel: Și apoi i-ai omorât? .. presupun.Katurian: Am recunoscut tot adevărul. în sinea voastră. (pauză) Câți ani avea? Când au început.. Ariel: Ce te face să crezi că o să ne ținem de cuvânt? Katurian: Pentru că cred că. Ariel: Cât timp a durat? Katurian: Șapte ani. Ariel: Ți-ai ucis mama și tatăl? Katurian dă din cap afirmativ. dar da... așa cum ați promis. Katurian: Păi. Katurian: El avea opt. Nu știu dacă ai văzut-o. Katurian continuă să scrie. sunteți bărbați onorabili. singura poveste a mea care nu e pură ficțiune.. am o poveste care se numește „Scriitorul și fratele lui”. așa cum am promis că voi face. Și cred că-mi veți ține toate poveștile în dosar ți nu le veți face publice decât la cincizeci de ani de la moartea mea. Ariel: Am văzut-o. totuși „ Scriitorul și fratele lui” e. Ariel: În sinea noastră? În sinea noastră. eu șapte. în pula mea? Katurian: Puteți să mă bateți după ce termin asta? Chiar acuma am ajuns la partea despre cum mi-am omorât mama și tatăl.. Cred că oamenii care scriu despre ceea ce știu scriu despre ceea ce știu doar pentru că sunt prea proști ca să inventeze ceva. Ariel: Oh. S-ar putea să pară o întrebare ridicolă dar. Mulțumesc.

. nici nu-mi prea plac dulciurile.. aș ști în inima mea că dacă n-aș fi fost acolo nici mulți dintre ei n-ar mai fi fost.. timp. Ariel se duce la dulapul de fișe. Vine cu mine în autobuz.. E ceva diferit la tine. serios? Păi. știi ce. Mă asigur că toate curelele și toți electrozii sunt la locul lor ca să nu. ea mă trezește.Katurian dă din cap afirmativ și îi înmânează lui Ariel mărturia finalizată. Nu știu ce e. o ură. Mă trezesc cu ura asta. Nu din cauza dulciurilor. ar fi putut fi folosită. Câteodată folosesc excesiv forța pe indivizi complet nevinovați. Dar îți spun ceva. Ariel: Știi. la servici. doar știind că i-aș putea auzi și târâ aici pentru încă o futută de sesiune de forță excesivă. Pentru că sunt un polițist bun.. Mai bine zis. copii. Katurian: I-am sufocat pe amândoi cu o pernă.. nici n-o să se gândească să mai ridice vocea la vreun copilaș vreodată.. ci pentru că aș ști. pentru oameni ca tine.Fântâna mi se părea potrivită.. acolo e îngropată și fetița mută. Mă rog. Katurian: Am încredere în voi. câteodată folosesc excesiv forța. caută înăuntru. apoi i-am îngropat lângă fântâna din spatele casei. Pentru că atunci când o să fiu bătrân. Acuma. Nu neapărat . hai că-ți spun eu ce e diferit la mine. Ariel:O. Ariel: Păi. Am o ură copleșitoare și mai puternică decât orice.. e acest tip de comportament discutabil din punct de vedere moral la un ofițer de poliție? Normal că e. copilăria ta ar putea fi folosită ca o apărare bună la proces. Recunosc. Pentru oameni care se ating și cu un deget de.. cu siguranță poți să ne crezi pe jumătate. Să mă omorâți și să-mi păstrați poveștile în siguranță. Dacă un individ complet nevinovat pleacă din camera asta pentru a trece la lumea de dinafară.. pierd. Ariel: De unde știi că poți avea încredere în mine? Katurian: Nu știu. în pula mea.. Oricum. Da' știi ce? Mă doare-n pulă. dacă n-am fi sărit peste tot rahatul ăla cu procesul și nu te-am împușca în cap într-o oră. Vreau doar să vă țineți de cuvânt. Katurian: Nu vreau să sar peste nimic. știi ce? Copilașii o să se țină după mine și o să știe cum mă cheamă și pentru ce am luptat și o să-mi dea din dulciurile lor în semn de mulțumire și eu o să accept dulciurile alea și o să le mulțumesc și o să le spun să aibă grijă să ajungă acasă cu bine și o să fiu fericit. Îmi șoptește „N-o să scape ei cu asta.” Ajung la muncă mai devreme.

Mă fut în ce v-au făcut maică-ta și taică-tău ție și lu' frate-tău. Tupolski: Despre ce? Ariel: Nimic deosebit. Pen'că două rele nu fac una bună. haide. Mă fut. Știi ce? Te-aș tortura până te-aș omorâ și numai pentru că ai scris așa o poveste. Ariel: (către Katurian) Îngenunchează aici... Tupolski: Iisuse. Katurian: O. ci în sensul în care lupt pentru ceva. Așa că. când aud că un copil a fost ucis într-un mod. Tupolski (surprins): Pardon? Asta-i a doua oară azi când.... știi ce? Ariel scoate din dulap o baterie cu doi electrozi atașați de ea. Așa că. Ariel: Am spus hai încoace. Lupt de partea copilului. Lupt pentru ceva. pentru că nu-s.. normal.. Katurian se dă în spate.. nu din nou. nu-i așa? Ariel: Sugi.. Te-am rugat deja frumos.bun în sensul în care să pot rezolva o grămadă de chestii. Tupolski: Ți-ai ținut discursul cu „O să fiu bătrân și copiii o să-mi dea dulciuri”. te rog. Partea opusă ție. Pula. te rog. lupt de partea dreaptă. da' ce ți-a luat atâta? Ariel: Am povestit. așa cum o să te torturez pe tine de o să te caci pe tine acum. Două rele nu fac una bună. .. într-un mod ca ăsta cu „Micul Iisus”. I-aș fi torturat de s-ar fi căcat pe ei dacă ar fi fost aici. Intră Tupolski Tupolski: Ce se întâmplă aici? Ariel: Tocmai îl conectam la bateria asta. darămite pentru că ai recreat-o. Așa că îngenunchează te rog aici jos ca să te pot conecta la bateria asta.

Căcatu' ăla de mai devreme. Ariel: Aș vrea să revin la torturatul prizonierului acum. Ariel: Ai întrecut măsura azi. Katurian: Presupun că taică-tău.Katurian merge încet lângă Ariel. Tupolski: Revino la torturatul prizonierului acum. sunt. Ariel începe să tremure încet. nu? Cu căcatu' ăla cu copilăria tulburată. N-aș folosi expresia „copilărie tulburată” ca să-mi descriu copilăria. Ariel? Maică-ta sau taică-tău? Ariel rămâne înmărmurit. Tupolski. rahat. Taică-meu a fost un alcoolic violent? Sunt eu un alcoolic violent? Da. Tupolski se așează și citește restul mărturiei. Tupolski: Ai de pula mea. nu i-am spus toate rahaturile mele cu taică-meu. Ariel: (către Tupolski): Tot te mai scapi câte-un pic. Tupolski: Ce? O. Ariel: N-am zis niciodată nimic despre copilăria mea tulburată. Tupolski rămâne cu gura căscată. Tu tot aduci vorba de copilăria ta tulburată. Katurian: Și care a fost primul care ți-a spus să îngenunchezi. Tupolski: Și ce expresie ai folosi? O copilărie „m-a futut taică-meu”? Asta nu-i o expresie. Ariel. Tupolski. Ariel: Mai ai și alte informații pe care ai vrea să i le împărtășești prizonierului. Și recunosc asta de bună voie. Katurian se pune în genunchi. Așteaptă de secole. Tupolski? Tupolski: Pur și simplu m-am săturat ca oamenii de aici să-și folosească toți copilăriile de rahat ca să-și justifice comportamnetul de rahat. Ariel pune electrozii pe Katurian în timp ce vorbește. Nu-i așa? Ariel: Nu. . nu-i așa? Tupolski: Doar nu i-ai spus toate rahaturile cu tac-tu. nu? Tupolski: Nu mă scap cu nimica. dar asta a fost alegerea mea personală.

Katurian: E la închisoare? Ariel: Și tu să taci din gură. Tupolski: Am groaznica senzație că ai dreptate.. Katurian: De ce nu l-au putut aresta? . Tupolski! Nu scoate niciun cuvânt! Tupolski: Nu spun niciun cuvânt. Ariel: Ce-am spus acum un minut? Katurian: Nu l-au arestat niciodată? Tupolski: Nu l-au putut aresta. încerc să mă concentrez. Ariel? Ariel: Niciun cuvânt. Katurian: De ce nu l-au putut aresta? Ariel: Shh shh shh... trebuie să-l împușcăm în jumătate de oră. grăbește-te și torturează odată prizonierul. Îi citesc mărturisirea. Nu torturez ceva dobitoc condamnat deja doar ca să- mi împlinesc fanteziile sadice de răzbunare. cum spuneam.. nu e la închisoare... conectăm acest ultim electrod aici și acest ultim electrod aici. Ariel: Așa. Katurian: Sau ce? Sau o să mă torturezi și o să mă execuți? (pauză) E la închisoare? Ariel: Shh shh shh. Îmi fac treaba. Tupolski: Nu.. Katurian: Unde e tatăl tău acum. Ariel: Tupolski! Ar fi foarte rău pentru toți cei implicați să continuăm conversația în.. Ariel conectează electrozii la baterie. Tupolski: Ariel. perversule.Tupolski: Recitesc mărturia prizonierului ca să mă asigur că n-am omis nimic important. Ariel: Ai întrecut cu muuult măsura. în direcția asta. Îmi fac datoria.

Eu îi spun crimă doar ca să-l întărât. Aș vrea acum să continui să interoghez prizonierul fără ajutorul echipamentului tău electric așa că ai putea să-l deconectezi.Ariel s-a îndepărtat de electrozi și e pe cale să pornească bateria când. de-aia! Tupolski: Vezi. și eu mi-aș fi ucis tatăl dacă s-ar fi târât în patul meu în fiecare săptămână de când aveam opt ani. Tupolski începe să vorbească. nu? Auto-apărare. am să-l rog pe comandant să te înlocuiască din postul de conducere al acestei investigații pentru că nu e prima dată când se întâmplă asta și cum comisarul mă place și a mai spus asta și cum au mai fost înlocuiți prim- agenți și până acum. în ultima secundă. știi? (pauză) Hmm. Ariel. Ariel: De altfel. nu? Tupolski: De ce? Ariel: De ce. primul pas ar fi fost torturez prizonierul cu sus-numita electricitate. Eu va trebui să completez puzzle-ul în cazul ăsta. aș vrea să se concentreze. I-au lipsit concentrarea și claritatea de la bun început. Hei. eu voi răspunde de găsirea pieselor lipsă. după cum încercam să fac înainte să intri tu și să spui toate lucrurile alea. ce naiba a fost chestia cu „vederea periferică din josul ochilor”? Despre ce a fost vorba acolo? Tupolski: Deconcentrează și destabilizează suspectul cu aparente non-sensuri. e în toate cărțiel de specialitate. De la bun început. Tupolski: Pentru că Ariel îl omorâse deja. răspundere diminuată. . De exemplu. Ariel râde puțin. Văd că voi doi aveți multe în comun. Tupolski: Și care ar fi prima ta încercare de a completa puzzle-ul ăsta? Ariel: Păi. vei fi devansat din funcție și rezultatul cazului ăstuia va depinde de mine. primul meu pas ar fi să îi cer câteva detalii în legătură cu uciderea fetiței mute. toate alea. desigur. dacă nu te superi. Păi. Ariel: (pauză) O să vorbesc imediat cu comandantul să îl informez despre cum ne-am purtat pe parcursul acestei investigații. L-a sufocat cu o pernă în somn. tremurând din nou. în pula mea? Pentru că i-a omorât pe copiii ăia. băieți. n-a fost tocmai crimă. Tupolski întinde hârtia pe masă. Nu pornește bateria.

în drum spre comandant.Ariel: A-ha? Tupolski: „E-adevărat. Fetița mută era vie sau moartă când ați îngropat-o? Katurian: (pauză) Ce? Tupolski: Era vie sau moartă când ați îngropat-o? Katurian se chinuie să găsească un răspuns dar nu are nici unul. scumpete. Tupolski: E adevărat. Tupolski: Și ați îngropat-o mai apoi pe fetița asta? Katurian: Da. știm toate astea deja. A doua mea întreabre ar fi „Și asta a fost înainte sau după ce ați biciuit-o cu un bici cu nouă cozi?” Katurian: După. Ariel: Repet. Nu știi dacă era vie sau moartă. . Tupolski: Nu știi. Katurian: Nu știu. Ariel: Știm toate astea deja. Și mi-e rușine. domnule Katurian. Tupolski: Poftim? Katurian: Nu știu. Tupolski: A treia mea întrebare ar fi „Ați pus-o să umble din loc în loc cărând în spate o cruce grea de lemn pe care ați și crurificat-o ulterior?” Katurian: Da. Ăăm. vrei să suni echipa de căutare și să le spui să se grăbească puțin.” aș întreba așa. e adevărat. fetița e încă vie când e îngropată. am făcut toate astea. Ariel. Tupolski: În poveste. mai formal „că încercând să recreați povestea 'Micul Iisus' i-ați pus fetiței pe cap o coroană de spini?” Katurian: Da. în caz că fetița mută pe care i-am trimis s-o dezgroape mai e în viață? Mersi.

vrei să-mi auzi povestea? Katurian: Da. Asta ar putea fi de ajuns pentru Ariel „Îmi pare rău. N-am o viziune despre lume. N-am mai crucificat și îngropat de viu un copil până acum. Cred. Tupolski începe să umble la firele electrice. .. atunci îmi rezumă viziunea asupra muncii de detectiv. nu însuma viziunea mea despre lume. nu? Sau e? Hmmm. nu-i așa? (pauză) Și eu am scris o poveste scurtă odată. Tupolski deconectează electrozii și se întoarce la loc. domn' polițist. am făcut-o” . (pauză) În orice caz. Cred că lumea e un mare rahat. am scris o poveste scurtă on dată și. Deși până și asta e o viziune de spre lume. în unele privințe. Eu sunt detectiv. Katurian își dă jos electrozii rămași și se așează. nu. Bzzzz! Dar mie nu-mi ajunge. Mi-a venit când le ziceam băieților de la criminalistică. Și câinii polițiști fac chestii polițienești. Tot ce ai spus a fost că ați recreat „Micul Iisus”. Însuma într-un fel viziunea mea despre lume. Presupun. dacă nu-mi rezumă viziunea asupra lumii. Trebuie să fi murit până acum. Vezi. nu? După toate astea? Tupolski: Trebuie? Trebuie să fi murit? Nu știu. Katurian: Sunt sigur că a murit. Ariel e polițist. Câteodată. de fapt. Cred că era moartă. da. Tupolskiu: Arată pur și simplu stupid. Tupolski îi face semn înspre scaun. Tupolski: Deci. De fapt. Dar nu știu. el face chestii polițienești.Ariel se holbează la el pentru o clipă apoi țâșnește afară din cameră. stai. Asta e. nu. Katurian se pregătește pentru șoc. detectez chestii.. Nu știu. Presupun că a murit. De ce stai încă în genunchi? Katurian: Nu știu. Tupolski: Nu destul de sigur. Tupolski îl privește pe Katurian îngenuncheat și bateria pentru un timp. sau a modului în care munca de detectiv relaționează cu lumea. Nu respira prea bine. Katurian: Da. Cum e posibil să nu știi? Katurian: Era greu să-mi dau seama.

Unde eram? Katurian: Copil surd.. pentru că. Tupolski: Poate că da. deci. Tupolski: Poate că e doar prea inovativ pentru vremea sa. Tupolski: Nu.. Îmi retrag permisiunea și ești norocos că nu te cârpesc. S-ar putea ca titlul ăla să aibă și un punct. nu? Katurian: Nu.. cum se întâmplă de obicei în cazul băiețeilor surzi. „Povestea băiețelului surd aflat pe căile ferate mari și lungi. copilul ăsta. Katurian: Poate. Păi. a fost odată ca niciodată un băiețel surd care nu putea auzi nimic. am stabilit asta. Nu poți să ai nici o virgulă într- un titlu. A. Titlul ăla e aproape nebun. Cum se cheamă? Se cheamă. cred că e un titlu bun. ba da. Are vreo două virgule. așa că e vorba de un băiețel surd și chinez. da și acțiunea se petrece în China. Katurian: Pur și simplu cred că titlul ăla e groaznic. (Râde) În fine și băiețelul ăsta se întoarce într-o zi pe jos acasă de undeva și merge de-a lungul unor șine de tren care se întind pe kilometri întregi de-a lungul câmpiilor. știi? Nu-s nici copaci. căi ferate mari și lungi. Katurian: Cred că e cel mai prost titlu pe care l-am auzit vreodată.Tupolski: Nu prea ai avea cum să refuzi. Asta-i periculos. Ce? Katurian: Ce? Tupolski: Nu crezi că e un titlu bun? Katurian: Ba da. povestea mea se cheamă. Poate că titlurile proaste sunt prea inovative pentru vremea lor. Nici nu știu de ce am ales China. de-a lungul câmpiilor chinezești. știu. Tupolski: Bine. Îmi plac copiii ăia chinezi. Tupolski: (pauză) Ce crezi cu adevărat? Ai permisiunea mea să fii totalmente sincer. chiar dacă o să mă supere. Dacă vine un tren . Din China”.. sunt amuzanți. în pula mea. Nu poți să ai două virgule într-un titlu. Poate că o să existe o modă cu asta. nu-i nimic altceva acolo decât fututele astea de șine și el merge de-a lungul lor și poate că-i și un pic retardat. vreau să spun. (pauză) Scuze. (pauză) Ok. Tupolski: (pauză) Ok. e surd și merge pe fututele alea de șine. oh.

Dar din cauză că șinele sunt așa de lungi n-o să-l lovească pentru încă ceva timp. Tupolski oftează ușurat. Așa că. Katurian: De unde știa că băiețelul e surd? Tupolski: Ce? Katurian: De unde știa bătrânul că băiețelul e surd? Tupolski: (se gândește puțin. nimeni nu mai vorbise cu el de ani de zile. Băiețelul ăsta n-o să audă trenul și o să fie făcut zob. Și trenul ăla merge așa de repede că și dacă mecanicul l- ar observa pe copil tot n-ar apuca să frâneze la timp. înalt cam de vreo nouăzeci de metri și în vârful acestui turn locuiește un bătrân ciudat. Lumea nici nu știa dacă mai trăiește sau nu..Deci probabil că șoferul n-o să-l vadă. deci copilașul ăsta chinez retardar și surd merge acasă pe șinele alea mari de tren și ghici ce? Un ditamai trenu' vine din urmă. da. cu o mustață din aia chinezească lungă și cu ochii ăia întredeschiși și aaaa și cu una din pălărioarele alea mici și amuzante pe cap. trăia în vârful fututului de turn. trenul apropiindu-se. Știi de către cine? Ei bine. Face doar un calcul pe o foaie . știi tu. da' tot o să-l lovească până la urmă. E ca. Desenele astea. evident că trăiește că altfel n-ar fi în poveste. alții credeau că e un pic cam înfricoșător. Oricum. Katurian zâmbește apoi dă din cap afirmativ. în pula mea. Deci. în direcția în care acesta merge se află un turn vechi și ciudat. de fapt la vreo 800 de metri deja. Iar bătrânul analizează situația cât se poate de logic. Și copilul ăsta oricum e greu de observat. îmi plac. Ce face bătrânul? Absolut nimic.în urma lui? N-o să-l audă și-o să fie făcut zob. Deci stă acolo în turn și face tot felul de calcule matematice și de desene și de schițe și inventează tot felul de lucruri care n-au fost inventate încă și are un milion de foi prinse de pereți și împrăștiate prin cameră și lucrurile astea sunt toată lumea lui. poate că e retardat. Ok. Și se uită pe geam și vede. Deci vede băiețelul surd și trenul dar nu fuge jos ca să-l salveze cum ar face orice om normal. Acuma. apoi) Îi văzuse aparatul auditiv. un bătrân chinez ciudat. Pe asta am scos-o fix din cur. cam la un kilometru și ceva în depărtare. la vreun kilometru jumate mai încolo de băiat.. știi copiii ăia chinezi foarte mici și drăguți? De obicei au părul ăla țepos care le stă-n sus? Da. pentru că. Cu toate astea băiatul a fost văzut. calculele astea erau tot ce conta pentru el. pentru că e destul de aproape ca să poată face ceva.. Și unii oameni credeau că bătrânul ăsta e foarte înțelept. E un băiețel surd care se plimbă pe șine. băiețelul surd care se apropie și la vreo cinci kilometri de el..

complet inconștient de ceea ce se întâmplă în jur și din spate vine trenul. împături foaia pe care făcuse calculul într-un avion de hârtie și o aruncă pe geam. Dar asta nu contează. o să-l salvez pe idiotul ăla de tren. Trenul trecu pe lângă el. Și îți mulțumesc că îmi păstrezi poveștile mediocre în siguranță. ințelegi? El merge liniștit pe șine. o să-i salvez pe oamenii din jur și n-o să primesc nici măcar un mulțumesc pentru asta. nu te-ai prins? (cu mândrie) Vezi. dar e destul de bună. trenul continuă să alerge. o ecuație ca să afle exact în care loc de pe șine o să treacă trenul peste băiat. mă rog? Tupolski: A. e mai bună. pe lungimea șinelor și pe viteza de mers a băiețelului. Katurian: (pauză )Dar cum reflectă povestea asta viziunea ta asupra vieții? Sau munca ta de detectiv sau. nu? S-a jucat cu căcatul ăla de avion de hârtie și atât. E toată ziua închis în turn ocupat cu calculele. Și băiatul continuă să meargă. bătrânul înțelept mă reprezintă pe mine. Tot ce am nevoie e să știu că datorită faptului că m-am . Tupolski: Scuză-mă. băiețelul surd sări de pe șină pentru a prinde avionul de hârtie. presupun. dar mi se pare că ți-am revocat permisiunea de a vorbi ce căcat vrei. pe viteza trenului. Exact la 10 metri de turn. întorcându-se la treburile lui și uitând complet de băiețelul surd. Tupolski: „Destul de bună”? E mai bună decât toate rahaturile tale la un loc. Katurian zâmbește Katurian: E destul de bună. ajungând din ce în ce mai aproape de el și pe când băiatul ajunse la vreo treizeci de metri de baza turnului bătrânul termină de calculat și află că trenul avea să-l calce pe băiat la exact zece metri de baza turnului său. prin faptul că știu să arunc avionul ăla de hârtie exact în momentul potrivit. Apoi bătrânul. un calcul bazat. (pauză) La unsprezece metri de tren. „O sută una moduri de a masacra un copil de 5 ani”? Katurian: Nu e mai bună decât ale mele împreună. Copilul surd nu i-a mulțumit bătrânului. nu? Am zis că povestea mea e mai bună decât toate rahaturile tale. n-am nevoie de mulțumiri. Katurian: Da.ca să se amuze. lipsit de interes. nu prea are contact cu restul oamenilor. Băiatul surd reprezintă oamenii din jur. eu știu că vine fututul de tren și prin genialitatea calculelor mele. Tupolski: Hmmm.

. Tupolski: Stai puțin. Tupolski: Ce. se întoarce pentru că se pricepe așa de bine la aruncat avioane că nici nu trebuie să se uite ca să vadă unde aterizează și pe lângă asta mai știe și „Uite. Tupolski dă din cap. Katurian: Nu. n-ai înțeles asta din prima? Katurian: Nu. Se pricepe la orice. se gândește la asta. că nu accept critici literare de la tine. Katurian: Oh. nu. doar că m-am gândit că băiețelul a prin avionul din greșeală. Katurian: (pauză) Deci bătrânul a vrut ca băiețelul să prindă avionul? Tupolski: Da. Bătrânul a vrut să-l salveze pe băiat. Tupolski: Se pricepe de minune la aruncat avioane de hârtie. eu încercam doar să. (Pauză) Asta cu mici excepții cum ar fi cazul tău.” (pauză) N-a fost și asta clar? Katurian: Cred c-ar fi putut fi mai clar de-atât.chinuit cu munca mea de detectiv. apoi își aminteșteoarecum de poziția pe care o ocupă. Cred că în legătură cu asta ai fi putut fi mult mai clar. Sigur o să sară după el. Tupolski: Și eu cred că ai fi putut să fii mai clar în legătură cu probabilitatea ca fetița pe care ai măcelărit-o acum trei zile să fi fost încă vie sau nu în momentul în care ai îngropat-o. Tupolski: Nu.. Katurian: Dar după ce aruncă avionul nu se întoarce la treabă nepăsător? Tupolski: Nu. în pula mea. Oare au aș putea să arăt mai clar faptul că m-am enervat și că într-un minut o să-ți ard toate fututele de povești indiferent de ce promisiuni am fi făcut? . Katurian: Ohh. copil retardat. de asta a aruncat avionul. în pula mea. că a fost un accident. băiețelul ăla ajunge cu bine acasă. Ăstora le plac avioanele de hârtie. da' a mai dat și înapoi să- i calce și pe prietenii lui. când trebuie să caut conductorul după ce trenul nu numai că l-a făcut zob pe futalăul ăla mic.

povestea ta e foarte bună. Tupolski. Katurian: Chiar îmi place. Și asta n-are a face cu nimic. Tupolski: (pauză) Nu ți-a plăcut doar pentru că băiețelul surd nu moare la sfârșit. mi-l respect și eu. Tupolski: (pauză) Da? Katurian: Da. Tupolski: Și a fost clar că bătrânul voia s-l salveze pe băiat. Pauză. Și știu că nu-ți pasă dacă te respect sau nu dar respect asta. păi.. Tupolski se oprește din zâmbit.Tupolski ia poveștile și niște chibrituri. Tupolski: Povestea mea e mai buă decât toate poveștile tale. Katurian: Știu asta. Respect asta. Katurian se gândește la moartea lui pentru prima dată în ceva timp. Chiar mi-a plăcut povestea ta și aș fi fost mîndru dacă aș fi scris-o eu. în pula mea. Tupolski zâmbește. Tupolski pune poveștile jos. Katurian: Mhm. Dacă celălalt își respectă cuvântul. Aș putea fi mai clar în legătură cu asta? Katurian: Te rog. Tupolski: Da.. eu. Nu-i așa că suntem apropiați? E aproape păcat că o să trebuiască să te împușc în cap în douăș' de minute. Tupolski. Tupolski: Nu. Katurian: Povestea ta e mai bună decât toate poveștile mele. Sunt un om de cuvânt. Katurian: A fost completamente clar. Tupolski: N-aveam de gând să le ard oricum. . Mi-au plăcut câteva.. Nici măcar cu distrusul poveștilor mele. Unele din poveștile tale sunt foarte bune. eu respect faptul că tu respecția asta.

ariciul special de execuții? Și după aia mai ai ori treisprezece ori douăzeci și șapte de secunde.. Și că ar fi decizia copilului să moară oarecum. mai întâi te ducem în cealaltă cameră.. depinzând de cât de mare e ariciul. Katurian: De ce în camera alăturată? De ce nu aici? Tupolski: Camera aia se curăță mai ușor. Ar avea persoana asta bună și moale care să îl țină de mână și mai știu eu ce. apoi îți punem asta pe cap și apoi te împușcăm.(pauză) Pescuia singur. nu? Iisuse.Katurian: Care anume? Tupolski: Ceva din Omul Pernă mi-a rămas în minte. Ca și cum așa ceva n-ar fi o pierdere stupidă și nimic mai mult. te ducem în cealaltă cameră și te împușcăm în cap. mai întâi eu cânt un cântecel despre un ponei și apoi Ariel îți scoate ariciul. Mi s-a înnecat fiul. Katurian dă din cap. Katurian: Și o faceți așa. Katurian: Ce se întâmplă mai departe? Tuposlki: Așteptăm vești despre fetița mută. dintr-o dată sau am un minut să zic o rugăciune sau ceva? Tupolski: Păi. pentru un presupus geniu scriitor bară psihopat ucigaș ești . Katurian: (Dă din cap.îți punem asta pe cap. Dacă ți-am pune asta pe cap înainte să te ducem în camera cealaltă te-ai putea împiedica de ceva și te- ai putea răni. Katurian dă din cap.. Tupolski bagă bateria înapoi în dulap. Avea ceva delicat la ea. știi tu. Tupolski: . eu nu intru în detalii din astea cu condamnații. (pauză) Oare e bine? Nu.. (pauză) Și ideea că dacă un copil ar muri într-un accident n-ar fi singur. Făcea totul să pară cumva încurajator. Pauză) Ai pierdut un copil? Tupolski: Spre deosebire de Ariel. Pauză tristă.(pauză) O prostie. Știi tu. (pauză) Dacă o s-o fac dintr-o dată n-o să-ți spun că am de gând s-o fac dintr-o dată. Tupolski scoate o cagulă neagră dintr-un sertar și i-o plimbă lui Katurian prin fața ochilor.

Tupolski: Era încă în viață? . Se îndreaptă spre Katurian încet. în fața lui Katurian. Ariel intră consternat și inexpresiv. vreau doar să mă gândesc la câteva lucruri pentru fratele meu. Ușa se deschide. Katurian: Mulțumesc. da? Nu pentru cei trei copii pe care i-ai omorât ci pentru fratele tău. Tupolski: Și era moartă. Nu pentru cei trei copii pe care i-am omorât ci pentru fratele meu. Tupolski: Au găsit-o? Ariel ajunge la Katurian care devine din ce în ce mai speriat. au găsit-o. nu? Ariel e în fața ușii. Ariel: Nu. dacă poți.destul de greu de cap. Tupolski aruncă cagula pe nasă. Katurian: Nu. Tupolski: Cu plăcere. Tupolski: Aha? Pentru fratele tău. Katurian: Exact. (pauză) Din momentul în care îți punem cagula mai ai cam zece secunde. Ariel: Ce dracu e în neregulă cu tine? Mai exact. Katurian își acoperă fața cu mâinile îngrozit. Așa că încearcă să scurtezi osanele în latină.Pauză. își pune mâna pe capul lui și prinzându-l de păr. îi trage ușor capul pe spate și se uită la el. ce dracu e în neregulă cu tine? Tupolski: Ariel? Ariel: Hmm? Tupolski: Au găsit-o? Ariel: Da.

Ariel: Aha. Avea trei porcușori cu ea. Tupolski: De ce? Ariel: De ce? Mă-ntrebi pe mine de ce? Tupolski: Da. hainele. . Păi. dar hai să te curățăm și să te ducem înapoi la mămica și la tăticul tău. dă-ți tu seama de ce. Au găsit un bidon mare de vopsea verde fosforescentă. Ariel: Da. Ea începe să țopăie chițăind de bucurie.Îi salută pe cei doi în limbajul semnelor. părul. știi ceva. tu ești prim-agent. Ariel se întoarce încet. Ariel o ia de mână. A spus că da. ea îi răspunde destul de elaborat. fericită. Ariel: Au găsit-o lângă fântână într-o căsuță de jucărie. nu-i așa. Tupolski. Zâmbind. închizând ușa în urma lui. lângă fântână. din aia cum se folosește în tunelurile de tren la marcaje. Deci a recunoscut două crime despre care nu știam nimic și o crimă care nu s-a petrecut. de fapt. știi. Avea destulă mâncare și apă. Și porcușorii aveau. Tupolski: Nu mai accept insubordonarea ta astăzi. ea le face cu mâna celor doi. poate să păstreze porcușorii. Deci. Ariel. în timp ce Ariel o conduce afară pe ușă. Ariel face semne cuiva să intre.da. o groază de amprente. Fețele lui Tupolski și Katurian se ridică încet de la a privi podeaua și cei doi ajung să se uite unul la celălalt. pantofii vopsite toate în verde aprins intră fericită. Da. te-ntreb. Pauză. Și-au făcut griji pentru tine. Ariel îi face semn că da. Tupolski: Ce? Oh. e fericită și a întrebat dacă poate să păstreze porcușorii. Părea că e chiar fericită de situație.(pauză) Am zis că te întreb pe tine dacă poate. dacă avem nevoie de ele. Maria? Ariel o întreabă prin semne dacă e fericită. Și au găsit scheletele părinților exact unde ne-a zis. Tupolski se uită la amândoi șocat. O fetiță mută de cam opt ani cu fața.

Cred că fututul de instinct detectivist al lui Tupolski m-a atins și pe mine.. Te mai întreb ceva. O culoare din asta maronie-neagră. Cred că ești mai bucuros că e în viață decât e el.Ariel: Ăăă. „o culoare din asta maronie-neagră”. Tupolski: În mod evident fetița a fost vopsită în verde și pusă cu porcușorii pentru a recrea.. Tupolski caută printre povești una anume. Ariel: Pentru a recrea povestea cu „Porcușorul verde”. Având în vedere că era evreu. Cred și eu că ești. Probabil că ai dedus asta de la vopseaua verde și de la porcușori. Mă bucur că e. Ariel: (râzând) Am putea să-l întrebăm pur și simplu. nu pot. Ariel: Cred și eu că ești bucuros. Tupolski: Caz în care ești raportat la comandant din momentul ăsta. bazându-mă pe o presimțire pe care am avut-o. de ce? De ce n-au omorât-o și pe ea și de ce el a zis că au omorât-o? Tupolski: Shhh. în pula mea. Tu pari supărat că ți-a futut actele. Păcat că mă-sa era irlandeză și că fiu-său semăna cu un futut de setter roșcat. Ariel:„O culoare din asta maronie-neagră”. Genial. ba da. Întrebarea e. Băiețelul ăla evreu la care i-ați tăiat degetele. Până și tipu' ăsta pare fericit că fetița e în viață. că mai nou am și din astea. Tupolski. Vrei și ceva întrebări despre fetița de pe câmp? Katurian: Nu. Ariel: Nu pari prea fericit că fetița e în viață. ce culoare de păr avea? Katurian: Ce? Ariel: Ce culoare avea la păr? Katurian: Ceva maroniu-negru. o să mai accepți. citesc povestea. Destul de bine. să văd dacă găsesc vreun indiciu. Destul de bine. Dar mă bucur că e în viață. Tupolski: Am zis că citesc asta! Ariel: (către Katurian) Poți să ne explici și nouă de ce e fetița în viață? Katurian: (pauză) Nu. .

îmi explici de ce ai recunoscut că ai omorât copiii? Katurian: Deja mă puteați aresta pentru uciderea lui Michal. nu? Katurian: Nu. doar din curiozitatea mea personală. știi? Ariel: Ah. nu? Katurian: Nu. Cum ați fi găsit cel de-al treilea copil m-ați fi putut condamna și pentru uciderea părinților mei. Ariel: Mulțumesc. Katurian. nu? Katurian dă din capul plecat că nu. Martorul e al tău.. Tupolski: Bine lucrat. eu i-am omorât pe părinții mei. m-am bucurat că fetița e în viață. Ariel. Am .Ariel: Pentru că nu i-ai omorât pe niciunul dintre copiii ăia doi. Tupolski se așează. mă îndoiesc că te-ar executa cineva pentru asta. Ariel: Fratele tău i-a omorât și pe părinții tăi? Katurian: Nu. deci. Ariel: Nici măcar nu i-ai văzut vreodată pe copiii ăia. Ariel: I-ai spus fratelui tău vreodată să-i omoare? Katurian: N-am știut nimic de ei până azi. m-aș gândi foarte bine înainte să recunosc că i-am omorât pe. Ariel își aprinde o țigară. Ariel: Singura crimă de care putem dovedi că ești vinovat e cea a fratelui tău. Așadar. apropo. Având în vedere circumstanțele extenuante.. Katurian: Mi-am omorât părinții... Tupolski. înțeleg.. Recăpătându-și cumva calmul.. Tupolski: Înțelegi? (pauză) Hmm.. Tupolski. (pauză) Mi-am omorât părinții. Ariel: Cred că i-ai omorât. Tupolski: A. Katurian. încercam să nu-mi arăt sentimentele le lucru. (pauză) Dar n-ai omorât niciun copil. înainte să te executăm pentru astealalte trei crime.. Katurian.

. Tupolski. nu-i așa? Deci. Apoi ia niște chibrituri. . te rog. Katurian: Ariel. Tupolski: E adevărat că i-am promis să nu-i ardem poveștile dacă ne spune adevărul. e adevărat. Încerc să aprind un foc aici. așa-i? Ariel: Așa e. te rog. Tupolski: Hmmm.. Tupolski: Și a mărturisit că a omorât un băiețel evreu. Că aș avea măcar asta. dacă mărturia ta n-a fost sinceră. Tupolski: Și a mărturisit și că a omorât o copilă verde și enervantă care nici măcar nu-i moartă. în pula mea. a mărturisit și asta. da sau nu? Ariel: Da. nu? Katurian: Ce e păcat? Tupolski: Că noi am promis că o să-ți salvăm poveștile dacă ne oferi o mărturie sinceră în legătură cu ce s-a întâmplat.crezut că dacă recunosc că am o legătură cu toate astea aș putea măcar să-mi salvez poveștile. i-am promis că nu-i ardem poveștile dacă ne spune adevărul? Ariel: Of. fiind oameni onorabili. în mod evident.. fututele tale de povești ard.(pauză) Aș avea măcar asta. pe care de asemenea nu o oorâse. Tupolski: Și a mai mărturisit și că a omorât o fetiță cu lame de ras. în pula mea! Tupolski: Acolo e cagula. nu-i așa? Ariel: Așa e. atunci e chiar păcat. Katurian: Nu cred că vorbești serios. Iisuse.? Tupolski: Ariel. E evident acum din faptul că ne-ai spus că nu i-ai omorât pe cei doi copii și din toată fututa asta de vopsea verde de pe podeaua mea că nu ai fost sincer cu noi. nu-i așa? Ariel: Așa e. Pune-ți-o. Tupolski ia o găleată metalică șitoarnă benzină în ea. nu-i așa că..

Ariel: (cu tristețe) Avem dreptul.. Tupolski: Am zis să-ți pui cagula. Știi? Ariel ia poveștile de la Tupolski. Ar trebui să pun niște benzină și pe povești sau ar fi periculos? Mi-e teamă să nu mă ard. Tupolski aprinde focul în găleată. Katurian: Ariel.. te rog. vom avea aici toată munca lui de o viață. dar se oprește. știu că ți-ai omorât părinții pentru cele mai întemeiate motive și îmi pare rău pentru tine. Știu că nu ai omorât copiii. te împușcăm aici. încă ține poveștile. Cu toate astea. știu că n-ai vrut să-ți omori fratele. Așadar. avem vreo patru sute de povești aici și dacă strângem și exemplarele din Le Libertad în care a publicat. nu. dreptul să-i ardem domnului Katurian toată munca? Katurian: Ariel. nu? Asta ar fi munca lui de o viață. Glumeam înainte. Mai bine ți-ai pune cagula. ca oameni onorabili.. Tupolski: Avem dreptul. Katurian: Credeam că trebuie să mă duceți vizavi. Îngenunchează undeva acolo ca să nu mă stropești. Katurian dă să-și pună cagula. îmi pare foarte rău pentru tine și n- am mai spus asta niciunui om pe care l-am avut în custodie.Tupolski: Nu avem atunci. Tupolski cântărește poveștile în mâini Nu prea e mare lucru. Katurian: Ariel!! Tupolski (pauză): Ariel? Ariel: (pauză) Știu că toate astea nu sunt din vina ta. nu mi-au plăcut fututele alea de povești de la bun început. sau glumeai și în legătură cu asta? . să mi-o pun aici? Tupolski: Nu.. Katurian: Dar mă lăsați zece secunde după ce îmi pun cagula.

sângele curgându-i încet din cagulă... Tupolski: Te lăsăm zece secunde. Tupolski țintește. Tupolski: Ariel. Tupolski îl împușcă pe Katurian în cap. nouă.. l-am rezolvat. șapte. nu-i așa? Ariel: Presupun că da. Katurian își pune cagula. Și am fost. N-a fost tocmai frumos din partea ta. Tupolski își scoate pistolul și îl încarcă. glumeam. oricum ai pune problema. șase. Acesta cade la pământ mort. Ce naiba e cu tine? Am rezolvat cazul. (pauză) Asta a fost tot ce mi-am dorit vreodată să fiu. m-am săturat de comentariile tale pe azi. Katurian: (pauză) Da. nu? Păi.. glumeam. Tupolski: „Fost” fiind cuvântul cheie. patru. Katurian îngenunchează. nu? Ariel oftează. Katurian: Am fost un scriitor bun. Tupolski: Ascultă. Ariel: Te lăsăm zece secunde.. Katurian se uită cu tristețe la Ariel. Tupolski: Zece. opt.Tupolski: Ăăăm. (pauză) Și am fost.. cinci. Ariel: Oh. „Fost ” fiind cuvântul cheie. de ce ai făcut asta? Tupolski: De ce-am făcut ce anume? Ariel: Ai spus că îl lași zece secunde. nu. mai exact ce e frumos la a împușca un om îngenuncheat cu o pungă pe cap? Ariel: Chiar și așa. . Tupolski: Asta înseamnă mai multe dulciuri pentru tine când o să ajungi la șaptezeci de ani.

apare Michal. Ariel mai toarnă niște benzină peste foc și se uită la poveștile din mâna lui.. Lumina se stinge deasupra lui Michal. Ceea ce a ieșit a fost mai mult o notă de subsol la o poveste. termină hârțogăraia aici. fratele meu nu mă va auzi niciodată țipând când sunt torturat. Katurian Katurian a încercat să se gândească la o ultimă poveste ca o rugăciune pentru fratele său. Michal: Dar dacă fratele meu nu mă aude cum sunt torturat. își dă gluga jos pentru a- și arăta capul însângerat și zdrobit de glonț și se uită la Ariel. pentru că am impresia că o să-mi placă foarte mult poveștile fratelui meu. sufocat de fratele pe care îl iubea pe o podea rece de închisoare și omul l-a întrebat dacă n-ar fi mai bine să se sinucidă ca să evite toată suferința ce va urma. dar fusese întreruptă de un glonț care-i zbura protagonistului nostru creierii . Katurian: Povestea avea să se termine într-un mod reținut și la modă. s-ar putea să nu scrie niciodată poveștile pe care le scrie. I-ar Michal a spus.. Povestea trebuia să se termine așa. iar omul a stat lângă Michal o vreme și i-a spus cum o să fie și cum o să se termine viața lui oribilă. atunci cred că ar trebui să lăsăm lucrurile așa cum sunt. Și Michal s-a gândit puțin la asta și apoi a zis. Un băiețel fericit și sănătos pe nume Michal Katurian .. În ușă..” A zis Omul Pernă. cu toată tortura și așa mai departe. cu Michal trecând prin toată tortura. Katurian cel mort se ridică încet în picioare. Chiar cred că o să-mi placă mult. la începutul nopții în care părinții lui aveau să înceapă să îl tortureze timp de șapte ani consecutivi. apoi vorbește. nu? Katurian: „Nu” a răspuns Omul Pernă. curăță sala și arde poveștile alea. cu Katurian scriind toate poveștile. iar acea notă de subsol suna așa. să-i avertizez în legătură cu porcușorii. Bine? Ar fi bine să vorbesc cu părinții fetiței mute. Michal:Dar dacă eu mă sinucid. Katurian: În cele șapte secunde și trei sferturi care îi fuseseră date înainte de a muri. nu-i așa? Katurian: „Așa e. toate astea doar ca acele povești să fie distruse de o brută de polițist.Ascultă.. Michal: Păi. Tupolski iese.. cu o gură mare și zâmbitoare. a fost vizitat de un om făcut tot din perne pufoase. într-o lumină slabă.

cumva.cu două secunde mai devreme decât ar fi trebuit. . Și poate că e mai bine că povestea nu s-a terminat așa. Ariel pune poveștile în dosar.. pentru că n-ar fi fost în totalitate adevărată. bruta aia de polițist s-a hotărât să nu arunce poveștile în foc ci să le pună cu grijă în dosarul lui Katurian. mult mai potrivit cu spiritul lucrurilor.. din motive știute numai de ea. Și asta pentru că. Sfârșit. dosar pe care apoi l-a sigilat pentru următorii cincizeci de ani. Un detaliu care ar fi putut să-i strice autorului sfârșitul reținut și la modă dar care era cumva. Ariel stinge focul cu apă în timp ce luminile se sting încet încet...