Predica Sfântului Părinte Papa Francisc

la solemnitatea Rusaliilor,
duminică, 4 iunie 2016
Se încheie astăzi timpul Paștelui, cincizeci de zile care, de la învierea lui Isus la
Rusalii, sunt marcate în mod special de prezența Duhului Sfânt. De fapt, El
este Darul pascal prin excelență. Este Duhul creator, care realizează mereu
lucruri noi. Două noutăți ne sunt arătate în lecturile de astăzi: în prima, Duhul
face din discipoli un popor nou; în Evanghelie, creează în discipoli o inimă
nouă.

Un popor nou. În ziua de Rusalii, Duhul a coborât din cer, în formă de „limbi
ca de foc împărțindu-se și așezându-se asupra fiecăruia dintre ei […]. Toți au
fost umpluți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi” (Fap 2,3-
4). Așa descrie Cuvântul lui Dumnezeu acțiunea Duhului, care mai întâi se
așază asupra fiecăruia și apoi îi pune pe toți în comunicare. Fiecăruia îi dă un
dar și pe toți îi adună în unitate. Cu alte cuvinte, același Duh

Prima este aceea de a căuta diversitatea fără unitate. Dar. În schimb. Așa încât să existe unitatea adevărată. se devine „suporteri” de parte în loc de a fi frați și surori în același Duh”. Mai întâi. recompune armonia: „Cu prezența sa și acțiunea sa reunește în unitate spirite care între ele sunt distincte și separate” (Ciril din Alexandria. de a lua asupra noastră unitatea între toți. de a gândi toți în același mod mereu. Sunt așa- numiții „păzitori ai adevărului”. în acest mod unitatea devine uniformitate. Astfel unitatea ajunge să fie omologare și nu mai există libertate. 11). de a elimina bârfele care seamănă neghină și invidiile care otrăvesc. dincolo de preferințele personale. Biserica sa. când se formează grupări și partide.17). Biserica noastră. ci unitate în diferență. ispita opusă este aceea de a căuta unitatea fără diversitate. o privire care îmbrățișează și iubește. XI. cea conform lui Dumnezeu. „unde este Duhul Domnului acolo este libertate” (2Cor 3. Se întâmplă atunci când vrem să distingem. cu fantezie și imprevizibilitate. păzitori inflexibili ai trecutului sau avangardiști ai viitorului înainte de a fi fii umili și recunoscători ai Bisericii. Rugăciunea noastră către Duhul Sfânt este așadar să cerem harul de a primi unitatea sa. Pentru a face asta este bine să ne ajutăm a evita două ispite frecvente. pentru că a fi bărbați și femei ai Bisericii înseamnă a fi bărbați și femei ai comuniunii. Atunci se alege partea. adună. în orice epocă face să înflorească noi și variate carisme. Așa este diversitatea fără unitate. Comentariu asupra evangheliei lui Ioan. nu întregul. variat și unit: Biserica universală. Însă. obligație de a face totul împreună și totul egal. creștini „de dreapta sau de stânga” înainte de a fi ai lui Isus. eventual considerându-ne cei mai buni sau cei care au întotdeauna dreptate. este să cerem și o inimă care să simtă Biserica mamă a noastră și . creează diversitatea. spune sfântul Paul.creează diversitatea și unitatea și în acest mod plăsmuiește un nou popor. când ne încăpățânăm pe poziții de excludere. care nu este uniformitate. de fapt. când ne închidem în propriile particularisme. Apoi același Duh realizează unitatea: leagă. apartenența la acesta sau la acela înainte de a aparține Bisericii.

. care îl părăsiseră și îl renegaseră în timpul Pătimirii. fără iertare nu se edifică Biserica. care dă curaj și întărește. să iertăm așa cum ne ierți Tu. ne determină să refuzăm alte căi: cele rapide ale celui care judecă. schimbat sau neschimbat” (Isac de la Stella. este iubirea cea mai mare. avem nevoie de Tine ca de apă: coboară iarăși asupra noastră și învață-ne unitatea. ci li-l dăruiește pe Duhul iertării. unde se împărtășește bucuria pluriformă a Duhului Sfânt. Iertarea eliberează inima și permite să se reînceapă: iertarea dă speranță. chiar dacă adesea îl acoperim cu cenușa păcatelor noastre: „Duh al lui Dumnezeu. Pentru că iertarea este darul încă unei puteri. vino! Pentru a trăi. Isus Înviat. a carității ca „unic criteriu conform căruia totul trebuie să fie făcut sau nefăcut. Isus nu-i condamnă pe discipolii săi. care împiedică prăbușirea. spune: „Primiți pe Duhul Sfânt! Cărora le veți ierta păcatele. Amin”. Domn care ești în inima mea și în inima Bisericii. reînnoiește inimile noastre și învață-ne să iubim așa cum ne iubești Tu. vor fi ținute” (In 20. mortarul care unește cărămizile casei: iertarea. Duhul este primul dar al Celui Înviat și este dat înainte de toate pentru a ierta păcatele. care rezolvă totul în înțelegere. cărora le veți ține. În schimb Duhul ne îndeamnă să parcurgem calea în sens dublu a iertării primite și a iertării dăruite.22-23). cele fără ieșire ale celui care închide orice poartă. cele în sens unic ale celui care îi critică pe alții. plăsmuind-o în diversitate. Duhul iertării. Iată începutul Bisericii. iată colantul care ne ține împreună. vor fi iertate. Să cerem asta Duhului Sfânt. arătându-se pentru prima dată discipolilor. Discurs 31).casă a noastră: casa primitoare și deschisă. foc de iubire care arde în Biserică și în noi. Să cerem harul de a face tot mai frumoasă fața Mamei noastre Biserici reînnoindu-ne cu iertarea și corectându-ne pe noi înșine: numai atunci vom putea să-i corectăm pe alții în caritate. tu care duci înainte Biserica. Și ajungem deci la a doua noutate: o inimă nouă. aceea care ține uniți în pofida a orice. a milostivirii divine care devine iubire față de aproapele.