Tipuri de tehnologii de fabricare rapidă

1. Prototipare rapidă

Primele tehnologii de prototipare rapidă au apărut în anii 80' şi erau folosite
exclusiv pentru a produce modele şi prototipuri ale pieselor reale. Acum, aceste
tehnologii sau dezvoltat într-o gamă largă de aplicaţii, folosite chiar pentru a
produce piese gata finite, cu o calitate corespunzătoare, dar în o serie destul de
limitată. Tehnologia este folosită de unii artişti pentru a crea forme contemporane
de artă cu o mare complexitate geometrică. Tehnologiile de prototipare rapidă au
mai purtat denumirea de SFF (Solid Freeform Fabrication-Fabricarea Libera a
Formelor Solide), fabricare prin straturi (layered manufacturing), fabricare
automata (automated fabrication) şi alte variante, dar cel utilizat cu precădere este
prototipare rapidă (rapid prototyping) [5]. Câteodată, numele procesului în sine este
utilizat pentru un întreaga gamă de procese şi maşini similare. Prototipare rapidă
este numele dat unui grup de tehnologii care pot fabrica obiecte fizice direct din
fişierele CAD ale acestora. Aceste metode sunt destule de similare una alteia, în
sensul că adaugă şi lipesc, sinterizează materiale în straturi pentru a forma obiectul.
Se cunosc trei grupe de tehnologii de prototipare rapidă :
- Tehnologii substractive
- Tehnologii aditive
- Tehnologii generative

Tehnologii substractive Tehnologii aditive Tehnologii generative

Procesele substractive sunt procesele clasice de aşchiere, având ca rezultat
îndepărtarea de material pentru a obţine forma dorita. Procesele aditive, cele mai
răspândite, adaugă bucată cu bucată material (sub forma de picături, pulbere,
straturi) pe care le uneşte unele cu celelalte pentru a forma piesa. Procesele
generative sunt procesele de turnare şi injectare de materiale direct în matriţe care
conferă forma finala a piesei. Deşi procesele aditive par un lucru nou, inovator, ca
istoric astfel de ideii au apărut de prin sec XVIII, de exemplu în topografie după
cum se observă în următorul desen din 1892 [5]
Prototiparea rapidă nu este neapărat un proces rapid, sau nu se ocupa
neapărat cu prototipuri. Viteza procesului este relativă. Un proces de prototipare

rapidă poate scurta cu câteva săptămâni sau luni ciclul de design a unui produs, dar
poate totuşi sa dureze destul de multe ore pentru fabricarea unei singure piese.
Prototipurile fabricate doar pentru a observa forma acestora se obţin cu aceste
tehnologii, dar deja tehnologia se foloseşte pentru a obţine direct produsul final, cu
toate calităţile acestuia, sau pentru a fabrica „rapid" sculele, matriţele necesare
fabricării finale a pieselor. Procesele aditive se bazează pe aproape toate formele de
agregare şi stare a materiei cunoscute. Lichide care se transformă în solide sub
acţiunea luminii, (fotopolimeri) a stat la baza primelor maşini de prototipare rapidă.
Repede au urmat metodele bazate pe unirea (lipirea) unor pulberi, extrudarea unor
materiale termoplastice, lipirea unor straturi succesive de materiale, etc. [5]

Dimensiunile care pot fi obţinute cu tehnologiile actuale folosind metode de
prototipare rapidă variază de la dimensiuni microscopice până la dimensiuni de un
metru. Materialele folosite variază de la hârtie la plastic, până la metale şi materiale
ceramice. Aplicaţiile tehnologiilor de prototipare rapidă sunt foarte variate fiind
folosite în domenii ca: arta, sculptura, în medicina la fabricare protezelor, în
industria mecanica, aeronautica şi chiar jucării.
La ora actuală în lume există circa 50 de companii producătoare de sisteme
de prototipare rapidă. Multe dintre aceste companii au relaţii strânse cu
producătorii de materiale necesare utilajelor de prototipare rapidă, iar din cele 50
de companii, circa 40 produs sisteme ce se bazează pe variaţii ale procesului de
stereoliografie [5].
Tehnologiile de prototipare rapidă au caracteristica de a genera modele 3D
care nu au nevoie de nici o prelucrare convenţională (aşchiere). Tehnologiile de

prototipare rapidă depun material strat cu strat până când forma necesară este
obţinută, în loc să elimine material prin aşchiere. Tehnologiile de prototipare rapidă
permit o flexibilitate mult mai mare decât aşchierea (chiar CNC) deoarece
complexitatea formei geometrice a modelului nu impune nici un fel de limitări.
Tehnologiile de prototipare rapidă produc modele 3D rapid şi cu precizie bună,
prin aceasta reducându-se timpul necesar fazei de cercetare şi dezvoltare a unui nou
produs, în final reducând costul produsului [3].
„Model" este un termen des folosit în tehnologiile de prototipare rapidă.
Modelul reprezintă ceea ce doreşte utilizatorul să obţină când utilizează
tehnologiile de prototipare rapidă pentru a obţine un obiect pentru vizualizare ca
concept, pentru prezentări şi strategii de marketing. Aceste modele 3D se aşteaptă
să fie estetice şi cu un aspect comercial, în general necesitând pentru aceasta
tratamente de finisare după ce modelul a fost creat. O gama de materiale folosite de
tehnologiile de prototipare rapidă pot fi finisate în acest mod. Majoritatea
utilizatorilor de tehnologii de prototipare rapidă însă doresc prototipuri care sa fie
robuste, pentru a putea efectua teste funcţionale asupra lor, nu doar sa arate
comercial.
Pornind de la fişierul CAD 3D al prototipului, aceasta este transformata intr-
o reprezentare „în felii"( layer) prin tăierea acesteia în felii subţiri de dimensiuni
2D, de grosime 0,05-0,02 mm care suprapuse vor forma prototipul. Fişierul în felii
al prototipului este transferat în maşina care va executa prototipul.
Prototiparea rapidă preia aceste felii virtuale ale prototipului şi creează fizic fiecare
strat, unul deasupra celuilalt, pana când prototipul este gata. În tehnologiile de
prototipare rapidă aditive maşina citeşte fişierul în felii al prototipului şi depune
straturi succesive de material lichid sau pulberi, în acest fel construind în sus
prototipul strat cu strat, felie cu felie. Primul strat depus corespunde cu prima felie
virtuala a prototipului, care la rândul ei corespunde cu secţiunea în fişierul 3D
corespunzătoare acelei secţiuni. Al doilea strat depus, corespunde cu a doua felie
virtuala a piesei, şi tot aşa mai departe. Primul strat este depus pe platforma sau
bază de pornire, straturile următoare fiind depuse peste acest prim strat, pana la
terminarea fabricării prototipului. Aceste straturi succesive depuse corespund cu
secţiunea virtuală a prototipului, şi sunt sudate împreună sau lipite împreună creând
automat forma finală a prototipului. Principalul avantaj al tehnicii aditive consta ca
poate crea aproape orice forma geometrică, indiferent ce complexitate. în principal
limbajul comun între design-ul CAD şi maşina de prototipare rapidă este formatul
de fişier STL (Stereolithography). Fişierul 3D prototipului poate fi creat de
utilizator intr-un program specializat CAD, sau poate fi obţinut prin Inginerie
Inversă ( Revers Engineering), care presupune existenta unui piese reale, care prin
anumite tehnologii de măsurare, utilizând scannere 3D (cu rezonanta magnetică)
sau digitizoare prin contact, obţin fişierul CAD 3D al piesei existente. După cum s-
a mai spus, termenul rapid este relativ, maşinile actuale producând un prototip în 3-
72 de ore depinzând de tipul maşinii şi dimensiunea prototipului. Pentru

prototipului de dimensiune mica totuşi cuvântul este adecvat, în sensul ca se pot
executa simultan mai multe prototipuri în acelaşi timp pe aceiaşi maşină [3].
Variatele tehnologii de prototipare rapidă mai pot fi caracterizate după tipul
de material pe care îl utilizează: fotopolimeri, materiale termoplastice, sau adezivi
(liant). Materialele fotopolimerice încep cu o răşină lichidă, care este apoi
solidificată prin expunere la lumină a acelor zone care trebuie solidificate.
Materialele termoplastice se prezintă ca materiale solide, care apoi sunt topite şi
depuse în picături care apoi se sudează în timpul răcirii cu restul straturilor depuse.
Metodele adezive folosesc un adeziv, liant, care lipeşte intre ele particule de pulberi
sau foi de hârtie. Cea mai mare parte a tehnologiilor folosite în prezent folosesc
polimeri, totuşi o însemnata parte a eforturilor de cercetare astăzi se îndreaptă asupra
folosirii materialelor ceramice, compozite sau metalice pentru a crea prototipuri
prin tehnologiile de prototipare rapidă .Unele tehnologiile de prototipare rapidă nu
pot realiza chiar orice formă geometrică. Problema se pun în cazul unor cavităţi
suspendate, sau a formelor care necesita o structura de suport. De exemplu în figura
de mai jos, daca piesa se realizează ca în figura notată cu incorect, la unele
tehnologii de prototipare rapidă va fi imposibila construirea fundului vasului,
deoarece materialul depus în acel loc nu are nici o bază unde să adere. Fabricând
prototipul ca în figura corect, aceasta problema este eliminată. Foarte des , aceasta
problemă, nu se poate rezolva în acest mod datorită geometriei complexe a
prototipului. în acest scop unele tehnologii de prototipare rapidă folosesc materiale
multiple pentru a construi prototipul. Un material pentru prototipul însuşi şi alt
material pentru structura de suport. Separarea prototipului de structura de suport se
face în faza post procesare. Ca exemplu, pentru geometrii complexe, cu cavităţi
închise se poate folosi un material cu temperatură mare de topire pentru prototip, şi
un alt material cu temperatura joasă de topire pentru structura de suport. Prin
încălzirea prototipului peste temperatura de topire a structurii de suport, aceasta se
scurge singură din acesta [3]. Aceste faze de post procesare se vor detalia la
descrierea fiecărei tehnologii de prototipare rapidă în parte.
Un însemnat efort de cercetare se alocă acum în încercarea de a realiza direct prin
tehnologiile de prototipare rapidă matriţele pentru injectat materiale plastice. Există
la ora actuală câteva proiecte pentru a îmbunătăţii tehnologiile de prototipare rapidă
în sensul în care o maşină de prototipare rapidă să fie în stare să producă
majoritatea componentelor , pieselor, din care ea însăşi este construită. Probabil cel
mai avansat proiect de acest tip la ora actuală este RepRap Project. Ideea de bază
este ca o nouă maşina de prototipare rapidă sa fie aproape în întregime fabricată şi
asamblată destul de ieftin, din acelaşi material de bază polimeric, din care o maşină
existentă deja fabrică prototipuri pentru deţinătorul ei. Aceasta tehnica de „auto-
reproducere" daca va fi dezvoltată va reduce considerabil preţul maşinilor de
prototipare rapidă [5]. Cel mai mare impact care tehnologiile de prototipare rapidă
l-au avut până acum este îmbunătăţirea creării prototipului, scurtând de câteva ori
timpul necesar pentru design, producţie şi pentru modificări aduse prototipului.

foarte răspândită şi procurarea ei nu impune nici o problema datorită numeroşilor producători de astfel de utilaje. material de tip hârtie se folosesc în prezent şi lista e în continuă creştere. ceramice. Totuşi. fabricantului şi nu în ultimul rând clientului posibilitatea de a vedea fizic prototipului foarte devreme în procesul de design. Prototipul poate fi folosit de către inginerii pentru a verifica forma şi uşurinţa asamblării unui produs. Medici. sau pentru a efectua într-o oarecare măsura teste funcţionale. Deşi precizia de lucru a tehnologiilor de prototipare rapidă nu se ridică la precizia CNC-urilor. dacă este necesar să se producă un obiect cu o structură geometrică relativ complicată. marketing. putând varia de la produs la produs când spre CNC când spre tehnologiile de prototipare rapidă. însă gama de materiale şi de proprietăţi ale acestora utilizate de prototipare rapidă sunt în continuă creştere. eventualele greşeli pot fi corectate şi modificări pot fi efectuate în momentul în care acest lucru nu este costa mult din punct de vedere financiar. sculptori. poate prelucra o selecţie foarte mare de materiale şi are o precizie de prelucrare excelentă. tehnologiile de prototipare rapidă sunt mai avantajoase. iar pentru formele complexe avantajul trece în curtea tehnologiilor de prototipare rapidă. Tehnologiile de prototipare rapidă însă nu sunt o soluţie la orice problemă de fabricare a unui produs. Numeroase materiale plastice. De asemenea. Problema se pune în cazul care din cele doua metode este mai avantajoasă. Până la urma tehnologia CNC este economică. a permis înţelegerea şi comunicarea mai buna a noului produs în faza de proiectare. Este foarte uşor să te uiţi la cazurile extreme şi sa spui ca pentru piese foarte simple CNC-ul are net avantaje. arhitecţii. Oferind departamentelor de design. .Datorită acestui fapt se explică utilizarea pe larg a tehnologiilor de prototipare rapidă de către inginerii. metalice începând de la oţel inoxidabil până la titan. Prototipul rezultat reprezintă un „model conceptual" pentru vizualizare şi pentru a reconsidera produsul de către întreaga echipă de design. Numeroase alte tehnologii se patentează. Materialele utilizate de tehnologiile de prototipare rapidă sunt dependente de metoda de prototipare rapidă aleasă. După cum s-a mai spus prototipul poate fi folosit la fabricarea sculelor care vor produce în masă produsul. este mai greu de stabilit. aceasta este totuşi suficientă pentru majoritatea aplicaţilor actuale. tehnologii care transformă prin procese secundare prototipurile în produse finale. Tehnologiile de prototipare rapidă permit reducerea timpului de lansare pe piaţa a noului produs şi prin faptul că eventualele corecţii aduse prototipului să poată fi efectuate foarte devreme în dezvoltarea produsului. artişti. depinzând de un număr mare de variabile. cărora le-a permis reducerea timpului de lansare pe piaţă a unui produs. ca aspect sau ca proprietăţi. şi nu în ultimul rând au permis fabricarea rapidă de scule necesare pentru a produce repede prototipuri funcţionale în serie mică. şi în plus acel obiect trebuie sa fie produs într-un timp cât mai scurt. şi mulţi alţi din alte discipline folosesc într-o măsură sau alta aceste tehnologii [5].

Fabricarea unui prototip utilizând tehnologii substractive este prezentată şi detailată în partea practică a acestei lucrări ( vezi Cap. ş. neavând nici un rost descriea în această lucrare.Se creează un fişier CAD 3D a prototipului. procesul continuând în acest fel până când întreg prototipul este gata.a. nu detaliem aici aceste procese. cu deosebirea că se folosesc materiale uşoare tipice pentru prototipare. uzual materiale plastice de orice tip. gama de materiale fiind nelimitată în comparaţie cu tehnologiile de prototipare rapidă aditive.Tehnologiile de prototipare rapidă substractive reprezintă un proces normal de aşchiere pe o maşină cu comandă numerică. [3] care crează traiectorile sculei şi regimurile de aşchiere. IV). De menţionat că aceste software se bazează tot pe descompunerea prototipului în straturi. nenumărate lucrări descriind procesele de aşchiere pe maşini cu comandă numerică.). Rezumând.prototipului şi eventuala lui structură de suport sunt scoase din maşina de prototipare rapidă şi asupra modelului se executa post- procesarea dacă este cazul. deoarece în acest caz materialul în sine nu participă activ la procesul de producţie. apoi acesta este transformat în fişier STL. Se stabileşte rezoluţia astfel încât suprafaţa prototipului sa fie cât mai fină . De asemenea despre procesele CAM sunt cunoscute. . feliile (layer-ele) prototipului. AlfaCadCam. 2 Fabricarea rapidă . fabricarea unui produs folosind tehnologiile de prototipare rapidă aditive se desfăşoară în urătoarele etape: . Etapele creării unui prototip utilizând această tehnologie sunt similare. Apoi masa maşini coboară exact grosimea celui de al doilea strat.Maşina de prototipare rapidă procesează fişierul STL şi creează straturile. exact ca la tehnologiile de prototipare rapidă aditive. . Fişierul CAD 3D al prototipului. se transformă întrun software specializat CAM ( Cimatron.Primul strat fizic al prototipului este creat. Cel de-al doilea strat al prototipului este depus. Bineînţeles limitările tehnologiei substractive referitoare la forma prototipului sunt arhicunoscute.

Abia acum încep sa apară procese şi maşini de prototipare rapidă special concepute pentru fabricare rapidă. ceea ce nu . Totuşi cele mai importante bariere de trecut sunt cele de ordin tehnic. tehnologiile de fabricare rapidă oferă calităţi unice de fabricare combinate cu costuri mai mici [3]. deoarece acestea vor pătrunde în fiecare companie. în fiecare departament. obţinem un prototip. în sensul de a schimba gândirea rigidă obişnuită de ani buni cu procese convenţionale. în special viteza de producţie şi calitatea finală a materialului piesei. Costurile noi tehnologii e o problemă de luat în calcul. Pe aceeaşi maşină (există maşini de prototipare rapidă care permit aşa ceva) daca încărcăm pulbere de material termoplastic. ducând la schimbarea poziţiei companiilor ca putere şi importanţă.Denumim Fabricare Rapidă (Rapid manufacturing) procesele prin care se utilizează tehnologiile de prototipare rapidă pentru a produce direct piese finale. Fabricarea rapidă face parte din prototiparea rapidă şi foloseşte aceleaşi tehnologii aditive. dar economiile realizate cu noua tehnologie trebuie să fie capabilă sa acopere noua tehnologie. Dar totuşi cu tehnologiile actuale. mai ales că sunt foarte similare. Evident principalele probleme sunt de ordin tehnic. mai ales ca materiale utilizate. în plus trebuie schimbată mentalitatea celor ce sunt deja ingineri mecanici. Dar din nou numele care este cel mai des utilizat este cel de fabricare rapidă. şi noile produse trebuie concepute şi gândite în lumina noilor tehnologii [5]. Maşinile de prototipare rapidă se aflau în vânzare încă de la începutul anilor 90' [5]. Din fericire. Adoptarea unei noi tehnologii trebuie bine susţinută pentru a avea sorţi de izbândă. dar există şi probleme de ordin politic. unele tehnologii de fabricare rapidă astăzi fiind capabile de a produce numeroase piese de dimensiunii mici în paralel. Nu va fi necesar să se atingă nivelul de productivitate a tehnologiilor convenţionale. Mai trebuie realizate multe lucruri până când fabricare rapidă îşi va atinge adevăratul potenţial. durează o zi două fabricarea unei piese de dimensiuni medii de 1-3 litri ca volum. Trebuie spus că tehnologiile de fabricare rapidă nu sunt aşa de dezvoltate ca şi tehnologiile de prototipare rapidă. ducând astfel la fricţiuni de ordin politic. şi tehnologiile de fabricare rapidă. gata de livrare. Tot aşa cum tehnologiile de prototipare rapidă cunosc o continuă creştere şi dezvoltare. cu anumite particularităţii. la un preţ rezonabil. Totuşi multe experienţe s-au desfăşurat sau sunt în desfăşurare pentru adaptarea maşinilor de prototipare rapidă pentru fabricare rapidă. Putem astfel denumi maşina ca atât de prototipare rapidă cât şi de fabricare rapidă.digital manufacturing (fabricare digitală). Ca şi în cazul tehnologiilor de prototipare rapidă şi fabricarea rapidă mai poarte numele de fabricare directă (direct manufacturing). iar dacă încărcăm pulbere de material metalic. la aceeaşi maşină putem obţine un produs final. Problemele educaţionale apar în sensul că trebuie schimbată programa de studiu şi achiziţionate noi software-re şi maşini. Probleme politice vor apărea inevitabil odată cu dezvoltarea tehnologiilor aditive. în sensul ca se produc piesele finale şi nu prototipuri ale acestora. Problemele economice care trebuie depăşite sunt acelea care apar cu riscul asociat oricărei schimbări. educaţional şi de natură economică.

unele din tehnologiile actuale suferind efectiv doar de această problemă a productivităţii reduse. E nevoie de mult timp. în îmbunătăţirea aspectului final al piesei. dar totuşi impedimentul principal este complexitatea mult mai mare a acestor materiale. S-ar putea ca unele materiale complexe necesare tehnologiilor de fabricare rapidă să nu poată fi separate în constituenţi după utilizare sau chiar înainte de utilizarea de către maşină de fabricare rapidă ducând astfel la o scăzută reciclabilitate a acestora. Aceasta bineînţeles şi parte datorită istoriei mult mai îndelungate a proceselor convenţionale. De asemenea sunt necesare îmbunătăţiri în creşterea dimensiunilor maxime a pieselor fabricate. în statele cu puternică legislaţie de protecţie a mediului. dezvoltarea tehnologiilor de fabricare rapidă este frânată [8]. în aşa fel pentru încât a putea reutiliza cu succes acele materiale. ca Europa de exemplu e posibil ca tehnologiile de fabricare rapidă să fie neaplicabile până când se întrezăresc rezolvări la problemele de mediu ale acestora [9]. aşa cum este necesar în majoritatea proceselor aditive materialele pentru tehnologiile de fabricare rapidă trebuie testate şi experimentate mult mai mult ca până azi. atât comportamentul şi proprietăţile pe termen scurt cât şi pe termen lung a materialelor sunt necesare a fi cunoscute pentru a putea utiliza cu eficienţă maximă piesele fabricate. deci e important ca aceste programe să fie integrate într-un sistem complet de management al produsului (project data management PDM) O mult mai mare gamă de materiale disponibile pentru fabricare rapidă e necesară. iar până acest lucru se va realiza. Software-ul de design al piese trebuie să devină sau să includă şi software-ul de prelucrare a piesei pe maşina de fabricare rapidă. a rezoluţiei piese şi a calităţilor detaliului. în precizia prelucrării. Spre deosebire de prototipuri sau modele. Beneficiile economice ale tehnologiile de fabricare rapidă nu se pot realiza până când operaţile de finisare şi de post-procesare necesare a fi efectuate asupra pieselor se vor îmbunătăţi substanţial sau chiar elimina. materiale care trebuie să interacţioneze strâns cu maşina. Eliminând această problemă. Nu se prevede în viitorul apropiat ca dezvoltarea materialelor de .este încă acceptabil pentru majoritatea aplicaţilor. Aceste îmbunătăţiri sunt mult mai necesare în tehnologiile de fabricare rapidă decât în tehnologiile de prototipare rapidă. De asemenea trebuie îmbunătăţite software-le CAD în sensul că trebuie să fie mai intuitive. şi să poată procesa proprietăţi locale complexe ale prototipului cum ar fi geometrie complexă. mult mai multe aplicaţii vor apărea. până când materialele disponibile pentru tehnologiile de fabricare rapidă să fie ca număr sau proprietăţi la nivelul materialelor disponibile pentru procesele convenţionale. şi un impediment serios în răspândirea tehnologiile de fabricare rapidă. Nici astăzi nu nici uşor nici ieftin să desparţi un produs în materialele de bază din care e confecţionat. sau îmbinări de culori sau materiale diferite. Să finisezi manual cu răbdare un prototip e total diferit faţă de a aplica acelaşi tratament unui întreg lot de mii de piese. Trebuie găsite răspunsuri şi la problemele de mediu şi de reciclare ale noilor materiale.

o piesă.poate un pic exagerat. pe staţiile spaţiale şi produc în timp real piesele necesare. la depăşirea barierelor tehnologice sau de materiale sunt depăşite.fabricare rapidă să aibă o asemenea alură să elimine problemele descrise mai sus [3]. avioane. . sau mai mult piesele pot fi fabricate exact acolo unde este nevoie. unui considerând tehnologiile de fabricare rapidă . Produsele astfel proiectate se aşteaptă să producă cea mai mare satisfacere a nevoilor clienţilor decât orice produs fabricat în masă realizat până azi. Trebuie conştientizat însă că o largă gamă de tehnologii aditive sunt disponibile acum. dar cu precizie şi productivitate ridicată. Ce e şi mai adevărat că deocamdată folosirea tehnologiilor de fabricare rapidă pentru producţia în masă a pieselor înlocuind procesele convenţionale e imposibil [11]. diferite verificări sau alte aplicaţii iniţiale din care de fapt au născut tehnologiile de prototipare rapidă. un obiect. Problema este rezolvată în sensul că tehnologia a reuşit intrarea pe piaţă cu modele şi prototipuri utile pentru aspect. fiind o ramură în dezvoltare a tehnologiei care va avea un impact foarte serios asupra omenirii. se elimină depozitele şi logistica asociată pieselor de schimb. pentru a obţine piese de orice complexitate geometrică . Trebuie spus totuşi că fabricare rapidă în adevăratul sens al cuvântului este încă de domeniul viitorului. se pot monta pe nave. ca o a doua revoluţie industrială a omenirii [6]. în loc se vor monta maşini de fabricare rapidă care produc exact piesa necesară şi în cantităţile necesare eliminând stocurile. Dar aplicaţiile viitoare şi impactul fabricare rapidă sunt prezise. Uneori se susţine că prototiparea rapidă e ca şi rezolvată. Ducând logica fabricării rapide la extrem se poate preconiza ca tehnologiile de fabricare rapidă promit o nouă era de produse proiectate direct de clienţii. Dacă va fi economic fezabil a se produce o singură bucată. Dacă se găsesc aplicaţii economic rentabile. Probabil va fi necesar a se combina tehnologii multiple atât aditive cât şi substractive. nefiind nevoie de a avea non-stop la tine un stoc de piese de schimb [7]. ceea ce vedem noi astăzi sunt doar începuturile tehnologiei. a se utiliza reacţii de feedback. produsele şi materialele vor fi dezvoltate şi proiectate pentru a satisface acele aplicaţii. Deşi astfel de zile sunt încă departe în viitor. atunci lăsând frâu liber imaginaţiei ne putem închipuii că va veni o eră în care clienţii îşi proiectează şi produc singur tot ce au nevoie. Este adevărat în sensul propriu al expresiei. un prototip etc. Dar la fel de adevărat e ca tehnologiile aditive ca un întreg sunt o problemă nerezolvată. fabricarea aditivă se aşteaptă să pătrundă în toate sectoarele vieţii umane.

Daca prin tehnologiile de fabricare rapidă putem obţine produse finale. Operaţii secundare ca finisare.fabricarea rapidă a matriţelor Rapid tooling . precum şi scăderea preţului acestora. Totuşi.3 Rapid tooling . Deşi în acest caz se folosesc şi alte procese pentru a fabrica rapid matriţe. astfel inginerii au realizat rapid potenţialul pe care l-ar avea tehnologiile de fabricare rapidă în acest domeniu. Până la urmă fabricarea matriţelor se execută în număr mic de bucăţii.Hard-tooling (matriţe „tari") pentru un număr mare de piese cuprinse între 10000 -1000000 buc De asemenea aceste tehnologii de obţinere rapidă a matriţelor se pot împărţii în : Metode Directe .când se obţine direct matriţa Metode Indirecte . Aceste ultime îmbunătăţiri duc la mărirea cu 20-30 % a numărului total de piese produse de o astfel de matriţă [6]. pentru a compensa finisarea încă insuficientă a tehnologiilor de obţinere rapidă a matriţelor. obţinerea rapidă a matriţelor mai necesită şi procese CNC în general la finisare. în medie cu 10-25%. aproape fiecare matriţă fiind unică.când prima dată se obţine un model al piesei de realizat pe baza căruia se obţine mai apoi matriţa însăşi Tehnologiile de obţinere rapidă a matriţelor au fost primele dacă nu cele mai importante aplicaţii ale tehnologiilor de fabricare rapidă. sinterizare. asta pentru a îmbunătăţii caracteristicile termice şi de uzură a matriţei. infiltrare de diferite . putem programa de asemenea ca acel produs final sa fie de fapt tot o scula (matriţă) pentru a produce alte produse finale. Tehnologiile de obţinere rapidă a matriţelor pot scurta cu mult timpul de fabricare a acestora. cu canale de răcire sau folosind materiale multiple. Din acest punct de vedere tehnologiile de obţinere rapidă matriţelor se împart în două grupe [3] -Soft tooling (matriţe „moi") pentru un număr mic de piese 20-10000 buc . se porneşte tot de la prototipare rapidă sau fabricare rapidă. iar timpul de obţinere a matriţei se poate scurta chiar cu doua luni. prototipare rapidă şi fabricare rapidă. Se pot executa matriţe avansate. care produc un model (pozitivul) sau matriţa(negativul) de la care porneşte fabricarea finală a sculei.fabricarea rapidă a matriţelor este tot o ramură a celor două tehnologii descrise mai sus. foarte specializate. Trebuie menţionat ca aceste matriţe obţinute prin tehnologia de matriţare rapidă în funcţie de metoda prin care au fost obţinută se pot folosi la obţinerea unui număr destul de limitat de piese (serie mica).

cu dezvoltarea de noi materiale şi procese va dispărea complet diferenţa dinte ele. Dezvoltarea tehnologiilor aditive a obligat apariţia unor dezvoltări în tehnologiile substractive (CNC) pentru a nu pierde competiţia cu cele aditive în domeniile de prototipare rapidă-fabricare rapidă. parte datorita limitărilor impuse de materialele utilizate [3]. prototipare rapidă şi tehnologiile de obţinere rapidă a matriţelor. Nefăcând parte din tema acestei lucrări nu detaliem mai mult aceste procese. tehnologiile de obţinere rapidă a matriţelor rămân doar o parte a acestora. parte datorită limitărilor procesului. Odata cu dezvoltarea tehnologiilor de fabricare rapidă. toate vor fi înglobate în maşini ce vor fabrica rapid şi eficient produse finale direct de pe ecranul calculatorului. viitorul lor depinzând de unicul avantaj pe care le au acela de a putea obţine matriţe sofisticate care nu pot fi produse prin alte procedee.materiale sunt necesare şi sunt consumatoare de timp şi bani. în viitor. Astăzi nu pot sa faci distincţie clară între fabricare rapidă. [3] . nici o tehnologiile de obţinere rapidă a matriţelor nu este capabilă de a produce un număr mare de matriţe. Peste aceasta. Procesele sunt interconectate.

şi în această lucrare sunt folosite aceste denumiri. şi considerând că întreg mapamondul utilizează denumirile din limba engleză. Există mai multe patente deţinute de diverse companii referitoare la tehnologii de prototipare rapidă. un prototip aproape de orice complexitate geometrică fără a folosi procese substractive convenţionale în caz ideal sau să folosească foarte puţin procese de aşchiere convenţională. Principalele tehnologii care sunt actual prezente pe piaţă şi care sunt de departe cele mai răspândite la nivel global sunt [4]: Stereolithography SLA Solid Ground curing SGC Selective Laser Sintering SLS Fused Deposition Modeling FDM Three Dimensional Printing 3DP Laminated Object Manufacturing LOM Acestea sunt tehnologiile pe care le putem numii de bază. şi sunt utilizate şi introduse ca atare şi în alte limbi. nefiind productivă încercarea de traducere a acestora. mod de lucru etc. alte tehnologii sunt în curs de patentare sau de experimentare. care au fost dezvoltate şi au apărut primele pe piaţă. Neavând denumiri echivalente în limba română. avantaje. în acest capitol vom prezenta mai detaliat tehnologiile de prototipare rapidă existente pe piaţă la ora actuală.sinterizare selectivă cu ajutorul laserului). Denumirea lor provine din limba engleză şi derivă pe scurt din principalele caracteristici ale acestora. . Am afirmat că o maşină de prototipare rapida este o maşină capabilă să creeze un model. CAPITOL II Tehnologii de prototipare rapidă 1 Introducere In capitolul I şi II am făcut cunoştinţă cu tehnologiile de prototipare rapidă ca utilizare. (ex Selective Laser Sintering . . dezavantaje. Nici limba română şi lexiconul tehnic român nu fac excepţie.

laser sau lumină controlat de către un computer care iluminează suprafaţa liberă a unei băi de polimer lichid care se întăreşte rapid sub acţiunea luminii (fotopolimer). sau modul de lucru al fazelor de post procesare. De asemenea procesul SLS care utilizează pulberi metalice şi produce matriţe a primit denumirea de Direct Shape Modeling. aceştia nedorind să existe confuzii între denumirile produselor lor. Stereolitografia este un proces de prototipare rapidă care utilizează un model CAD 3D pentru a produce fizic acel obiect. sau o lumină ultravioletă. în afară de aceste şase tehnologii de bază mai există alte numeroase tehnologii de prototipare rapidă derivate din acestea. Sub acţiunea luminii. Bineînţeles că aceste tehnologii derivate au caracteristici diferite de procesul de bază.SLA Stereolitografia este primul dintre procesele de prototipare rapidă apărute comercial pe piaţă. acel strat se întăreşte rapid.Denumirile tehnologiilor au fost introduse de companiile care le-au comercializat[4]. De multe ori faţă de procesul de bază se schimbă materialul utilizat. Procesul continuă până când întregul prototip este realizat. Stereolitografia poate fi descrisă ca procesul capabil de a produce fizic în materiale plastice modelele 3D volumice sau suprafeţe ale unui model. şi este de asemenea cea mai răspândită în lume faţă de toate celelalte procese. Laser-ul este plimbat pe suprafaţa modelului conform formei acelui strat din prototipul pe care vrem să îl realizăm. Stereolitografia are acronimul SLA de la denumirea în engleză a primii maşini de acest tip apărute în lume Stereolithography Apparatus (SLA). De exemplu procesul denumit Electron Beam Melting este un proces identic cu Selective Laser Sintering doar că utilizează un fascicul de electroni în locul laserului. Stratul întărit este coborât în baia de fotopolimer permiţând formarea deasupra stratului întărit a unei noi pelicule de lichid fotopolimeric. Această nouă peliculă de lichid formată are grosimea identică cu grosimea feliei corespunzătoare a acestui strat din modelul CAD. dar majoritatea au complet alte denumiri. altele au o denumire derivată din aceasta. Alteori se folosesc procesele de bază dar se construiesc maşini specializate şi optimizate doar pentru un anumit material şi pentru producţia unui anumit tip de piesă. 2 Stereolitografia . companie fondată în 1986. Laser-ul este plimbat din nou pe suprafaţa acestei noi pelicule formate întărind-o pe aceasta. Precizia unui aparat de stereolitografie este destul de ridicată poate ajunge . Asta deoarece producătorii tehnologiei de bază şi a celei derivate nu sunt aceeaşi. dar principiul de bază este acelaşi sau se utilizează o combinaţie de tehnologii de bază. Stereolitografia a fost dezvoltat de către compania " 3D Systems " din Valencia California din SUA. Procesul utilizează un laser heliu-cadmiu sau cu argon. unele reţin denumirea tehnologiei din care au derivat.

0. In prezent există o gamă largă de materiale care pot fi utilizate de către procesul de stereolitografie iar procedeul iese în evidenţă şi pentru dimensiunea relativ mare a prototipurilor pe care este capabil să le producă. Laserul este pornit si baleiază suprafaţa liberă a lichidului. Cel mai frecvent piesele obţinute prin stereolitografie sunt utilizate ca prototipuri nefuncţionale pentru a vizualiza noul produs. înainte de începerea fabricării prototipului sunt create dacă este necesar nişte structuri de sprijin pe care le vom descrie mai târziu. Procesul de stereolitografie creează deci straturi succesive a unui obiect tridimensional într-o baie de lichid fotopolimer. pentru o mai bună comunicare cu celelalte departamente ale companiei implicate în dezvoltarea acestui produs. Apoi platforma este coborâtă in baia de lichid cu o distanţă egală cu grosimea noului strat din prototipului ce va fi creat.3 zile pentru piesele obişnuite. Aceste straturi succesive create au în general o grosime de 0. După ce un strat al prototipului este creat şi solidificat o lamă se plimbă peste suprafaţa băii de lichid uniformizând grosimea stratului de lichid neîntărit. precizie care se menţine la fel de ridicată şi în cazul unor piese de complexitate geometrică foarte mare cu detalii complicate. procesul de fabricare a piese începe efectiv. Proprietăţile autoadezive a acestor materiale face ca stratul în curs de solidificare să adere la celelalte straturi solidificate deja creând astfel prototipul.01 mm. solidificând acel strat de material. în . O altă utilizare a prototipurilor obţinute prin stereolitografie sunt ca ele să fie utilizate prime modele pentru tehnologii de obţinere rapidă a matriţelor sau pentru uz medical în fabricarea protezelor. O masă cu rol de platformă este plasată în partea de sus a băii de lichid fotopolimeric. Procesul continuă după cum s-a precizat mai sus până la terminarea tuturor straturilor. tipic 0. întărind-ul rapid.1 mm . în momentul premergător fabricării platforma este coborâtă la un nivel imediat sub suprafaţa băii de lichid. După crearea acestor structuri.05 . Timpul mediu în care un prototip este terminat este de 2 . Din nou lama se mişcă deasupra suprafeţei libere a lichidului asigurând un strat uniform de nou lichid fotopolimeric deasupra celui întărit deja.15 mm. în figura 4 este prezentat modelul realizat prin stereolitografie a unui aparat de fotografiat şi a altor repere [14].până la 0.

unde prototipul este menţinut o perioadă de timp pentru a omogeniza si îmbunătăţii materialul prototipului. De asemenea sablarea se foloseşte pentru obţinerea unei aspect fin şi a unei rugozităţii mici pe întreg prototipul. Prototipul este apoi luat de pe masa maşinii. prototipul poate fi în continuare finisat sau lustruit după cerinţele produsului respectiv. Dacă totuşi se doreşte. 4 Prototipurile create prin stereolitografie sunt dure dar fragile. se scoate structura de suport creată şi trece la etapa de post procesare. După această etapă prototipul poate este gata. putând fi manipulat fără probleme de mâna umană. După aceste etape prototipurile create prin stereolitografie se introduc într-un cuptor cu raze ultraviolete. şi trebuie mânuite cu precauţii din acest motiv.acel moment platforma este ridicată deasupra băii de lichid fotopolimeric permiţând scurgerea lichidului neîntărit de pe prototip. în figura următoare se prezintă un aparat de stereolitografie [14] Fig. Schema tehnologiei de stereolitografie este prezentată în figurile următoare. Eliminarea structurii de suport se poate face şi prin sablare. .

Cele mai frecvent utilizate lichide fotopolimerice sunt cele care se întăresc sub acţiunea luminii ultraviolete. Piesele care au volume suspendate sau decupări în partea de jos a lor necesită o . Totuşi nu orice geometrie de piesă se poate crea direct pe masa maşinii de stereolitografie. cele care se întăresc sub acţiunea luminii vizibile sunt mai restrânse ca utilizare. Acest lucru este valabil şi pentru alte tehnologii de prototipare rapidă.Materialele fotopolimerice au fost dezvoltate pentru industria de papetărie şi birotică ( imprimante şi ambalaje). dar nu pentru toate. şi au proprietatea de a se transforma din lichid în solid rapid sub influenţa luminii de o anumită lungime de undă (culoare). care optimizează procesul de şi reducerea timpului de fabricare. Unele prototipuri necesită o aşa numită structură de suport . Traiectoria exactă pe care laser-ul o parcurge pe suprafaţa băii de lichid este o combinare a formei stratului respectiv din prototip conţinut în fişierul CAD cu informaţiile din soft-ul maşinii de stereolitografie. Maşinile de stereolitografie sunt închise ermetic împiedicând astfel ca gaze şi mirosuri datorate fotopolimerizării să pătrundă în hală [12].

este foarte precis . nu are nevoie de aşchiere la crearea prototipului .0. cu increment mic de 0. Rezumând.1 mm.este ieftină în comparaţie cu alte tehnologii de prototipare rapidă .structură de suport care să susţină primele straturi formate altfel sub acţiunea greutăţii ar cădea pe fundul băii de lichid fotopolimeric [7].necesită structuri de suport . Preţul unei maşini de stereolitografie variază între 85000 .proces simplu. Din cauza fabricării în straturi suprafaţa exterioară a prototipului are o formă în trepte. Datorită utilizării de materiale lichide schimbul acestor materiale de la un tip la altul în cadrul aceleiaşi maşini este dificilă şi scumpă. Răşinile şi lichidele fotopolimerice sunt totuşi destul de vâscoase ceea ce împiedică formarea uşoară a unui nou strat de lichid deasupra modelului.prototipurile sunt dure şi fragile . Stereolitografia se consideră că oferă cea mai bună precizie de fabricare şi cea mai bună stare a suprafeţei din toate tehnologiile de prototipare rapidă utilizate astăzi. de obicei utilizatorii de maşini de stereolitografie limitându- se la a folosi unul sau două tipuri de răşini. Pentru a crea un aspect fin şi a elimina aceste trepte prototipul se sablează după fabricare. Preţul mediu al unui prototip realizat prin stereolitografie este de 75-110 $ [23].800000 $. De asemenea lucruri cu răşini lichide este inconfortabil şi destul de murdar. Etapele de post procesare ale prototipurilor fabricate prin stereolitografie sunt prezentate în figura următoare [22]: 3 Solid Ground Curing .a fost prima tehnologie de prototipare rapidă şi este cea mai răspândită .utilizează o răşină sau lichid fotopolimeric .necesită tratament de post procesare a prototipului în cuptor de lumină . Necesită spaţii ventilate. în decursul anilor tot mai multe materiale si răşini fotopolimerice au fost dezvoltate pentru procesul de stereolitografie. avându-se grijă a nu se păta locul de muncă sau a vărsa lichidul fotopolimeric. Au fost dezvoltate răşinii care nu mai au nevoie de tratamentul de iluminare în cuptorul cu lumină ultravioletă. Necesitatea post-procesării prototipului în cuptorul cu lumină măreşte de asemenea timpul de creare a acestuia. Sisteme mai noi utilizează pompe de lichid în locul lamei [16]. prezentăm principalele caracteristici alte procesului de stereolitografie: .05 . Acest proces are doar rol estetic. Tot din motive estetice prototipurile pot fi grunduite şi vopsite. Pentru aceasta se foloseşte acea lamă care se mişcă deasupra prototipului asigurând o grosime constantă de lichid.materiale utilizate sunt toxice.

O sursă puternică de lumină iluminează prin mască suprafaţa băii de fotopolimer. Principala diferenţă dintre cele două procese este în modul de iluminare a fotopolimerului. Datorită folosiri structurii de ceară procesul de solid ground curing nu necesită structuri de suport suplimentare. ca în cazul stereolitografiei. dar utilizează pulberi in locul lichidelor fotopolimerice. tehnologia de solid ground curing oferea o precizie bună a prototipului. Acest fapt cât şi volumul relativ mare al spaţiului de lucru permite fabricarea simultană a mai multor prototipuri identice sau diferite ca formă. Deşi principiul care stă la baza tehnologiilor sunt identice. Comercializarea acestor sisteme a început în 2003 [24]. maşinile de solid ground curing si de stereolitografiat sunt complet diferite. Deşi ulterior s-au adus îmbunătăţiri preţul mare al sistemului şi al întreţinerii a dus ca această tehnologie să fie foarte puţin răspândită puţini cumpărători achiziţionând aceste maşini. Sistemul este foarte scump şi foarte complex. La solid ground curing acel strat se iluminează în întregime complet simultan pe toată suprafaţa. care utilizează tot o mască încărcată electrostatic. adică pe proprietatea unor materiale fotopolimerice de a se întării sub acţiunea luminii. acest lucru fiind posibil prin utilizarea unor măşti. Deşi nu se mai utilizează în prezent decât foarte rar. Acest lucru a dus la falimentul companiei care a dezvoltat tehnologia ( Cubital Ltd. o viteză mare de lucru. Diferenţa în iluminarea fotopolimerului se referă la suprafaţa iluminata. cântărind câteva tone şi ocupând o cameră întreagă ca volum. pentru a îmbunătăţi productivitatea maşinii. necesitând de asemenea camere închise ermetic. Tehnologia de solid ground curing a fost dezvoltată şi vândută de către compania Cubital Ltd. Tehnologia de prototipare rapidă denumită Solid Ground Curing . ca suport pentru stratul următor. pentru piesele de o anumită structură geometrică. pentru piese mici fiind posibilă crearea simultană a mai multor bucăţii. Stratul de fotopolimer lichid este acoperit cu o mască şi supus câteva secunde la acţiunea unei lumini ultraviolete foarte puternice. acoperindu-le pe restul. La stereolitografie un laser punctiform se plimbă punct cu punct pe toată suprafaţa stratului ce trebuie iluminată din stratul respectiv al prototipului . Un sistem asemănător ca funcţionare sa pus în comercializare de către compania Speed Part AB din Suedia. din Israel. Fiecărui strat îi corespunde altă mască. Solid ground curing se bazează deci pe întărirea sub acţiunea luminii a unui fotopolimer printr-o iluminare completă şi întărire completă a unui întreg strat a prototipului.SGC este foarte asemănătoare cu principiul de bază a stereolitografiei. O mască acoperă întreaga suprafaţa a băii de fotopolimer lăsând lumina să treacă doar prin zonele care trebuie iluminate din acel strat. Aspectul final al . Fotopolimerul neexpus deci în stare lichidă este înlăturat în locul lui fiind introdusă ceară. Maşinile utilizate sunt foarte mari.) care în ziua de astăzi nu mai există. şi o productivitate mare. proprietăţile sale intelectuale fiind achiziţionate de către compania Objet Geometris Ltd tot din Israel. Deşi sistemele solid ground curing nu sunt foarte răspândite sunt interesante ca exemplu prin care se demonstrează utilizarea de fotopolimeri nu doar de către procesul de stereolitografie.

ceramice. De asemenea proprietăţile mecanice ale prototipului sunt comparabile cu piese fabricate prin metode convenţionale din aceleaşi materiale. Depinzând şi de materialul utilizat. pe suprafaţa cuvei de pulbere. 4 Selective Laser Sintering Selective Laser Sintering (SLS). despre care s-a vorbit în capitolul 1. polimeri (nailon. dar nu l+a . Laser-ul topeşte selectiv pulberi de material prin baleierea pe direcţie X . asta însemnând că materialul prototipului este omogen fără incluziuni de gaze (aer) sau goluri. de asemenea în multe cazuri un număr mare de piese pot fi executate simultan in cadrul aceleaşi maşini.titan. identică cu cea reprezentată în fişierul CAD al prototipului pe care vrem să îl realizăm. topire parţială.Householder care a patentat procedeul în 1979. polistiren). Tehnologia selectiv laser sintering este realizată prin maşini de selectiv laser sintering numite sisteme de selectiv laser sintering. direct din fişierul Cad al prototipului. Cel mai cunoscut model de astfel de sistem este Sinterstation SLS System. este o tehnologie de prototipare rapidă care utilizează un laser de mare putere. de exemplu un laser cu dioxid de carbon. în comparaţie cu alte tehnologii de prototipare rapidă tehnologia selectiv laser sintering este capabilă de a produce prototipuri dintr-o gamă foarte variată de materiale tip pulbere disponibile actual pe piaţă.diferite aliaje. piese de formă identică sau diferită.pieselor realizate prin solid ground curing este identic cu cele realizate prin stereolitografie datorită faptului că se folosesc aceleaşi materii prime la realizarea prototipurilor. Un proces similar tehnologiei selectiv laser sintering a fost inventat de către R.Y cu o formă dictată de secţiunea respectivă din fişierul CAD al prototipului. metale ( oţel. Procesul se repetă până la terminarea fabricării prototipului. mărind astfel productivitatea procesului. fibre de sticlă. După baleierea fiecărei secţiuni (strat) cuva cu pulbere împreună cu prototipului coboară cu o mărime egală cu grosimea următorului strat ce va fi sinterizat. Tehnologia selectiv laser sintering este răspândită în lume datorită uşurinţei cu care se pot fabrica forme foarte complexe din materiale foarte diferite. un nou strat de pulbere este aplicat peste prototip şi procesul de sinterizare începe. sau sinterizare în fază lichidă. devenind tehnologie de fabricare rapidă. pentru a topi mici particule de plastic metal sau particule ceramice într-o singură masă uniformă cu forma pe care dorim să o obţinem. prin procedeul selectiv laser sintering se poate obţine produse care au densitatea de 100% din ce4a a materialului de bază utilizat. Tehnologia selectiv laser sintering poate fi folosită ca tehnologie de fabricare rapidă. producând direct piese finale [5]. materiale compozite). Deşi a început ca tehnologie de prototipare rapidă selectiv laser sintering tinde tot mai mult să se dezvolte spre fabricarea de piese finale. nisipuri etc. Procesul de topire a pulberilor poate fi topire totală.F.

metale "EOSINT M" şi materiale ceramice şi nisipuri "EOSIONT S" . din Rock Hill. în figura următoare se prezintă câteva prototipuri realizate prin tehnologia selectiv laser sintering din pulberi de materiale plastice [25]. în final producţia de maşini de stereolitografiat a fost vândută unei alte companii. în anul 2003 compania 3D Systems Inc. comercializat. pe la mijlocul anilor 1980. iar apoi s-a extins şi la fabricarea de sisteme selectiv laser sintering. a înglobat compania DTM Corporation. şi licenţa fiind cumpărată de către compania DTM Corporation din Austin Texas din SUA. Procedeul selectiv laser sintering în sine a fost dezvoltat şi patentat de către dr.sisteme electro optice) a început ca producător de maşini de stereolitografiat. Câteva sisteme selectiv laser sintering sunt prezentate în figurile următoare [23]. South Carolina SUA. EOS producând acum exclusiv sisteme selectiv laser sintering pentru sinterizarea de polimeri "EOSINT P". EOS ( "Electro Optical Systems" . Un alt producător de echipamente selectiv laser sintering este EOS GmbH din Munich. din Germania. si în prezent produce şi comercializează sisteme selectiv laser sintering şi pulberi pentru sistemele selectiv laser sintering în întreaga lume [13]. Cari Deckard de la Universitatea din Texas Austin din SUA. [22]. .

în funcţie de pulberile utilizate. Procesul de selectiv laser sintering este oarecum similar celui de stereolitografie. Principiul său de funcţionare este prezentat în figura următoare . . Datorită gamei foarte variate de materiale utilizate tehnologia selectiv laser sintering este utilizată în foarte multe aplicaţii de prototipare rapidă si de fabricare rapidă. Atât sistemele selectiv laser sintering produse in SUA ( Sinterstation) cât şi cele europene (EOSINT) creează obiecte tridimensionale solide. prototipurile realizate de către tehnologia selectiv laser sintering au o excelente proprietăţi mecanice. Principiul său de funcţionare este prezentat în figura următoare . care sunt sinterizate. termice şi chimice. tehnologia selectiv laser sintering este folosită unde se cere crearea de produse funcţionale sau nefuncţionale. termice şi chimice. Procesul de selectiv laser sintering este oarecum similar celui de stereolitografie. strat cu strat. din diferite materiale. metalice sau ceramice. selectiv laser sintering au o excelente proprietăţi mecanice. De la industria aerospaţială până la producătorii de electrocasnice şi automobile. putând fi folosite la teste avansate în medii comparabile cu cele în care produsul final va fi utilizat. din materiale plastice. putând fi folosite la teste avansate în medii comparabile cu cele în care produsul final va fi utilizat. de către un laser cu dioxid de carbon la ambele tipuri de maşini de selectiv laser sintering. topite.

O rolă transferă pulberea din cilindrul de alimentare în cel de fabricare compactând pulberea asigurând astfel că deasupra piese în curs de fabricare un nou strat uniform de grosime controlată de pulbere. iar cel de alimentare cu pulbere se află în poziţie maximă inferioară. Laserul începe acum sinterizarea noului strat. Spre deosebire de stereolitografie. Laseul sinterizează pulberea conform geometriei acelui strat din prototip. După ce sinterizarea acelui strat este terminată. de intensitate mult mai mare este plimbată pe suprafaţa unei mase compacte de pulbere de diferite materiale. astfel că nivelul de pulbere din el se ridică peste despărţitorul dintre pistonul de alimentare şi cel de fabricare a piesei. în acelaşi timp pistonul de alimentare cu pulbere urcă. pistonul de fabricare a piesei coboară cu o mărime egală cu grosimea noului strat ce va fi fabricat. raza laser. Procesul se repetă ciclic până la terminarea fabricării piesei. La începutul procesului pistonul de fabricare se află în poziţie maxim superioară. în .

Starea suprafeţei modelului nu este la fel de bună ca în cazul stereolitografiei. pulberea însăşi din care este fabricat prototipul îndeplinind acest rol. dictată de înălţimea maximă a piesei fabricate. Pulberea este adusă şi compactată de către o rolă pe suprafaţa cilindrului de fabricare a piesei. Tehnologia selectiv laser sintering are cea mai variată gamă de materiale ce le poate utiliza dintre toate tehnologiile de prototipare rapidă. prototipurile obţinute sunt poroase. întregul ansamblu este închis într-o cameră ermetică şi menţinut la o temperatură imediat inferioară temperaturii de topire a pulberii utilizate. iar pentru obţinerea unei suprafeţe fine. timpul necesar producerii prototipului creşte semnificativ. Depinzând de aplicaţia la care se foloseşte prototipul este necesar a infiltra alte materiale în el pentru a reduce porozitatea şi a îmbunătăţii proprietăţile mecanice a acestuia. ghidate de motoare electrice precise. putând produce direct matriţa din pulberi metalice sau ceramice. căldura generată de către laser produce doar o mică creştere de temperatură. La sfârşitul procesului. care împiedică oxidarea şi previne exploziile ce pot fi provocate de către anumite tipuri de pulberi [15]. simultan cu urcarea pistonului de alimentare. La terminarea procesului pistonul de fabricare este ridicat complet iar prototipul poate fi scos din maşină. Proiecţia şi ghidarea razei laser pe suprafaţa pulberii este efectuată de către un sistem de oglinzii. La sfârşitul procesului piesa este scoasă din cilindrul de fabricare. utilizează un container care conţine pistonul de fabricare şi care este încălzit separat înainte de introducerea în maşină şi de asemenea este răcit separat de maşină. din pulberea în care se află [7]. doar cât să topească local pulberile . Nici un tratament de post-procesare nu este necesar în cazul tehnologiei selectiv laser sintering. nu să le şi încălzească de la temperatura camerei. iar cel de fabricare. mărind astfel viteza procesului. Astfel.timpul procesului. pistonul de fabricare coboară pe măsură ce piesa este fabricată. Tehnologia selectiv laser sintering este una din cele mai folosite în producerea rapidă a matriţelor (rapid tooling). pistonul de alimentare se află în punctul mort superior. Sistemele mai moderne. Pentru piesele de dimensiuni mari poate fi necesar şi două zile pentru răcire. într-o staţie de răcire încălzire [12]. Tehnologia selectiv laser sintering nu necesită structuri de suport pentru anumite geometrii de piesă ca în cazul stereolitografiei. în ultimi ani s-au făcut progrese pentru a îmbunătăţii starea suprafeţei obţinută. Căldura creată de către laser topeşte particulele de pulbere acolo unde este proiectată. Se utilizează laserul cu dioxid de carbon deoarece oferă o rază concentrată în zona infraroşu. în camera ermetică este introdusă o atmosferă inertă de azot. împreună cu piesa în poziţie maxim inferioară. Din contră în alte aplicaţii tehnologia selectiv laser sintering este folosită doar pentru faptul că obţine piese poroase. Toleranţele la care tehnologia selectiv laser sintering . Pulberea rămasă pe el poate fi eliminată prin pensulare sau suflare cu aer comprimat. Fiind sinterizate din pulberi. Totuşi timpul necesar pentru ca piesa şi maşina să se răcească pentru a permite scoatere piesei de către operatorul uman poate fi destul de mare.

Se introduc datele CAD al prototipului pe care vrem să îl creăm în computerul maşini . în figura următoare este prezentată structura sistemului selectiv laser sintering produs de către compania "3D systems" cu denumirea comercială de " Sinterstation Pro" [18] Acesta este compus din : .05 . Pentru a putea produce piese prin tehnologia selectiv laser sintering trebuie un întreg sistem.2 mm. toate acestea în procesul de producere a ei. cartuşul de pulbere nouă 7 Fabricarea unui prototip cu acest sistem se desfăşoară în modul următor. staţia de spălare 5 .poate produce o piesă sunt în gama 0. modulul de schimbare rapidă 2 . staţia de încălzire răcire 1 . generatorul de azot 4 . care se livrează complet de către furnizor. Avantajele unor astfel de tehnologii în viitor sunt evidente [13]. Maşina selectiv laser sintering nu se livrează singură de către producător. maşina de selectiv laser sintering 3 .0. Acest lucru este valabil pentru majoritatea tehnologiilor de prototipare rapidă. Tehnologia selectiv laser sintering poate fi folosită la producerea finală de ansamble funcţionale. staţia de reciclare a pulberii 6 . de exemplu din pulberi metalice se poate executa o balama funcţională care să aibă imprimată pe ea numele producătorului. Nu e necesar operaţii de asamblare sau operaţii de ştanţare.

Modulele se încălzesc la o temperatură imediat inferioară temperaturi de topire a pulberii utilizate. Preţul unui sistem de selectiv laser sintering variază în jurul sumei de 300. Când fabricarea este terminată. Acesta permite mărirea productivităţii maşini de selectiv laser sintering prin faptul ca permite scoatere şi introducerea uşoară a modului. din motivele arătate mai sus. Aceasta descompune fişierul CAD în straturi şi generează procesul de sinterizare strat cu strat. Dezavantajele tehnologiei selectiv laser sintering constau în preţ mare. luând în considerare toate tehnologiile de prototipare rapidă [15]. imediat după aceasta modulul ce este gata încălzit se introduce în maşină. Prezenţa de gaze inerte şi gaze toxice în cadrul procesului constituie de asemenea un dezavantaj.60 $ pentru piese fabricate din materiale plastice. procesul de fabricare putând continua imediat.de selectiv laser sintering. se elimină timpii de încălzire răcire necesari la schimbarea piesei. cât şi datorită gamei variate de materiale pe care le poate utiliza [18]. Preţul mediul al unei piese produse cu această tehnologie variază între 30 . fabricarea pieselor reluându- se. stare relativ proastă a suprafeţei pieselor.30 $ pentru piese fabricate din pulberi metalice. pulberea nesintetizată este separată de piesele produse şi transferată în staţia de reciclare a pulberii. şi în jur de 5 $ pentru piese fabricate din pulberi ceramice şi diferite nisipuri [16]. astfel ca la terminarea fabricării piesei. pentru a grăbii procesul de răcire a acestora. Odată modulul încălzit este introdus în maşina de selectiv laser sintering aceasta începe fabricarea piesei. maşina propriu-zisă de selectiv laser sintering menţinându-şi o temperatură constantă. iar cilindrul de fabricare a piesei este conţinut în acest modul de schimbare rapidă. atât datorită potenţialului mare de a putea produce piese finale devenind tehnologie de fabricare rapidă. transferul uşor al pieselor între staţii.000 $. După ce modulul şi piesele s-au răcit. Tehnologia selectiv laser sintering are o mare perspectivă în viitor. Acest sistem utilizează un modul de schimbare rapidă. şi apoi transferată în maşina de selectiv laser sintering pentru a fi folosită la fabricarea de noi piese . echipament greu şi voluminos. în staţia de reciclare a pulberii. De asemenea în timpul de fabricare a unei piese . se introduc în staţia de spălare. . utilizarea sistemelor selectiv laser sintering fiind obligatoriu efectuată în spaţii bine ventilate. Aici. deoarece încălzirea şi răcirea acestora se face separat în modulul de schimbare rapidă. modulul împreună cu piesele sunt scoase din maşină si duse la staţia de răcire. Viteza de producere a prototipurilor prin tehnologia selectiv laser sintering o putem considera ca medie. schimbul modulelor se face rapid. Modulul cu piesa gata este scos din maşină şi dus la staţia de răcire. între 25 . pulberea nesinterizată rămasă după fabricarea pieselor este amestecată cu pulbere nouă din cartuşul cu pulbere nouă . în sensul că cilindrul de alimentare cu pulbere este conţinut în maşina selectiv laser sintering . Apoi piesele sunt spălate şi uscate fiind gata de utilizare. un alt modul se încălzeşte.

Scott Crump pe la sfârşitul anilor 1980. similare celor obţinute prin injectare în maşini de injectat a materialelor termoplastice. de Totuşi o tehnologie similară este în curs de dezvoltare în China [3]. şi poate utiliza o gamă mai variată de materiale decât cele mai uzuale tehnologii de printare tridimensională. Singurul producător la nivel mondial de echipamente de fused deposition modeling este compania multinaţională Stratasys Inc. Atât dezvoltarea cât şi producţia şi comercializarea acestei tehnologii a fost realizată de către compania Stratasys Inc. Spre deosebire de aceasta tehnologia fused deposition modeling oferă mai bune proprietăţi mecanice prototipurilor create. începând de la bază în sus. iar prima maşină de fused deposition modeling a fost comercializată în 1990.5 Fused Deposition Modeling Tehnologia fused deposition modeling este actual cea dea doua tehnologie de prototipare rapidă ca răspândire la nivel global după stereolitografie. Mişcarea capului de extrudare este în coordonare cu . Tehnologia a fost dezvoltată de către S.. Un filament (fir subţire de material plastic sau metalic) este derulat de pe o bobină alimentatoare şi este transmis prin nişte tuburi flexibile către un cap de extrudare care topeşte filamentul la ieşirea acestuia din el. nu necesită atmosferă controlată pentru fabricarea prototipului. înlocuind stereolitografia [4]. nu produce gaze toxice sau zgomot mare. Ca majoritatea tehnologiilor de prototipare rapidă tehnologia fused deposition modeling construieşte prototipurile pe baza tehnologiilor aditive. Cel mai mare concurenţă pe piaţa de tehnologii de prototipare rapidă a tehnologiei de fused deposition modeling o reprezintă tehnologia de printare tridimensională. dar cunoaşte o dezvoltare mare. nu neapărat în hale de producţie. construindu-le pe acestea strat cu strat. din anul 2004 devenind cea mai bine vândută tehnologie de prototipare rapidă din lume.friendly". [] Tehnologia fused deposition modeling este foarte " office . Aceasta datorită spaţiului relativ mic pe care îl necesită. în ritmul acesta de comercializare se aşteaptă ca tehnologia fused deposition modeling să devină cea mai răspândită la nivel global. Acest cap de extrudare poate porni sau opri instant procesul de ieşire a filamentului topit din el. despre care vom vorbi mai târziu. Tehnologia se deosebeşte prin faptul că viteza de fabricare a unor prototipului de dimensiuni relativ mici cu secţiuni transversale mici este mare. în schimb timpul de fabricare a unor prototipuri cam de aceleaşi dimensiuni. Se poate spune că tehnologia fused deposition modeling este cea mai indicată pentru obţinerea unor piese din material plastic cu pereţi subţiri. El este mobil atât în plan vertical cât şi în plan orizontal fiind controlat de nişte motoare electrice precise controlate prin tehnologie de comandă numerică de către un calculator al maşinii de fused deposition modeling. dar cu secţiuni transversale mari creşte semnificativ. dar încă nu a ajung să producă piese cu aspect final similar celor produse prin stereolitografie. adică este o tehnologia pretabilă la utilizarea în birouri. Aspectul final al prototipurilor sau îmbunătăţit mult în ultimi ani.

Aspectul unor prototipuri create prin fused deposition modeling din filament din material termoplastic este prezentat în figura următoare [7].y . răcindu-se instant după părăsirea capului construind astfel prototipul strat cu strat. din filamente subţiri de material. pentru regimuri obişnuite de lucru.fişierul CAD al prototipului pe care vrem să îl creăm.z sau în unele variante capul de extrudare execută mişcarea pe axele x . Materialul topit al filamentului este depus astfel strat cu strat. Se por folosi de asemenea două capete de extrudare.15 mm. putându-se astfel folosi două tipuri de materiale la fabricarea aceluiaşi prototip. Schematic. Capul de extrudare se poate mişca pe toate axele x . Fused deposition modeling este un proces de fabricare care creează straturi succesive al unui obiect tridimensional. pentru două filamente diferite. într-un proces similar tuturor celorlalte tehnologii de fabricare aditive. Precizia prototipurilor obţinute prin fused deposition modeling este de aproximativ 0. procesul de fabricare prin tehnologia fused deposition modeling este prezentat în figurile următoare [3]: . iar masa maşini execută mişcarea pe axa z .y.5 mm. Procesul este similar cu cel al unui pistol uzual pentru aplicat adeziv cald. sau se poate folosi un tip de material pentru a crea structura de suport şi un alt material pentru prototipul însuşi. Filamentele uzual folosite de către proces au un dimetriul de circa 1.

Capul de extrudare este montat la un sistem permite mişcarea în plan vertical cât şi orizontal. filamentul este adus la capul de extrudare.1 s prin contact cu masa maşini. Masa maşini este fabricată dintr-un material la care materialele filamentelor nu aderă. depunând mici picături de material topit.. Capul de extrudare este plimbat pe suprafaţa mesei maşini în configuraţia necesară pentru a construi primul strat din piesă. Totuşi filamentul nu este topit în fază complet lichidă. sau cu straturile gata create deja din prototip. întregul sistem este închis ermetic într-o carcasă termoizolantă şi menţinut la o temperatură înaltă. în capul de extrudare filamentul este topit. chir sub punctul de topite a materialului filamentului. în timpul răcirii. Acestea se solidifică rapid circa 0. ea furnizând materie primă procesului de fabricare. formând un nou strat subţire al prototipului. doar o mică cantitate de energie calorică trebuie să fie adăugată de capul de extrudare. acesta conţinând un mecanism care controlează curgerea materialului topit din cap în exterior. sistem ce conţine motoare electrice precise şi este comandat de către computer-ul maşini. ci este înmuiat suficient pentru a putea trece prin micile orificii din capul de extrudare (de aici şi denumirea de cap de extrudare) . Prin intermediul unor tuburi flexibile şi a unor motoare electrice de alimentare. care este menţinută la o temperatură mică. Astfel. Filamentul de material plastic sau metalic este bobinat pe rola de alimentare. pentru a provoca topirea filamentului. micile cantităţi de material depuse aderă şi se sudează la rece de restul straturilor deja depuse.

Un adevărat progres s-a făcut prin introducerea materialului plastic ABS (acrilat butadien stiren). aceste structuri putând fi eliminate prin simpla spălare cu apă. polisufine PPSF . fapt ce a dus la o mare răspândire a procedeului. Acesta conferă o mult mai bună aderare între straturile depuse faţă de materialele utilizate până atunci. asemănători celor destinaţi maşinilor de injectat materiale termoplastice în loc de filament [7].diferite tipuri de ceară etc. Uzual. Apoi s-a introdus un material diluabil în apă pentru structura de suport. care nu aderă la materialul prototipului. Câteva maşini de fused deposition modeling sunt prezentate în figurile următoare [23]. Aceste structuri pot fi. . cei drept mai rar. polimeri de tipul nylonului. policaprolaţii. Gama de materiale disponibile pentru procesul de fused deposition modeling include materiale termoplastice. construite separat şi montate pe masa maşinii. maşina construieşte deodată atât prototipul cât şi structura de suport a acestuia. astfel că la finele procesului. Acest lucru permite un control mai bun al procesului. policarbonaţi PC. prototipurile având proprietăţi mecanice îmbunătăţite. care va fi înlăturată la sfârşitului. Unele configuraţii de maşini de fused deposition modeling utilizează fulgi de material termoplastic. structura de suport este pur şi simplu dezlipită cu mâna liberă de pe prototip. După cum s-a precizat mai sus. maşinile cu două capete de extrudare pot construi prototipul şi structura de suport din materiale diferite. Tehnologia fused deposition modeling necesită crearea de structuri de suport ( vezi stereolitografia ) pentru a putea fabrica prototipul de anumite forme geometrice. Tot în acea perioadă s-a introdus un material special pentru fabricarea structurii de suport.

Prototipul odată fabricat este finisat prin sablare pentru a îmbunătăţii rugozitatea suprafeţelor sale. totuşi majoritatea acestora se folosesc la teste funcţionale sau ca produse finale. au o anumită elasticitate. cât şi metalice şi ceramice pentru a fi folosite de către procesul fused deposition modeling [14]. Deşi precizia prototipurilor obţinute prin fused deposition modeling nu este foarte ridicată. Adrian Bowyer. 24 Capul de extrudare prezentat în figură este a creat în 2005 de către Dr. Datorită proprietăţilor materialelor utilizate. în figura de mai jos se prezintă capul de extrudare a unei maşini de fused deposition modeling.( Rapid Reproduction) amintit în capitolul I. fapt însă ce nu a fost confirmat de către compania producătoare a acestuia Stratasys Inc. împreună cu asistenul său Dr. Sunt în dezvoltare atât alte materiale plastice. şi au o destul de ridicată rezistenţă la temperatură. nu ca prototipuri de vizualizare . Denumite de către producător „WaterWorks" acest material solubil în apă este de fapt dizolvat într-o soluţie încălzită de hidroxid de sodiu. managerul de proiect al proiectului RepRap. precum şi rolele de filament utilizate la alimentarea maşinilor [13]. şi în funcţie de utilizare se poate vopsi. cu ajutorul agitaţiei ultrasonice. proiect dezvoltat . Unele companii au utilizat materialul PPSF (polisulfine) în scopuri medicale susţinând posibilitatea de sterilizare a acestui material. Forrest Higgs. prototipurile create prin fused deposition modeling sunt destul de rezistente pentru teste funcţionale. Cel mai recent s-a introdus gama de materiale polisulfinice care au îmbunătăţi rezistenţa mecanică şi gama de temperatură suportate de prototip. fig.

neavând proprietăţi necesare pentru a putea fi utilizate ca prototipuri funcţionale [1]. şi de asemenea în inginerie biologică de creştere a ţesuturilor. toate fiind materiale plastice cu temperaturi mai ridicate de topire. mai ieftin. compania Therics foloseşte acest patent pentru dozarea controlată în procesul de fabricare a medicamentelor. Prototipurile obţinute prin printare tridimensională sunt în marea majoritate a cazurilor folosite exclusiv pentru vizualizare. Tehnologia de printare tridimensională dezvoltată la MIT (Massachusettes Institut of Technology .SUA ) este foarte asemănătoare cu tehnologia selectiv laser sintering singura diferenţă este că laser-ul care topea şi sinteriza pulberea este înlocuit de către un liant. dar pe piaţă există maşini de prototipare rapidă începând de la 20000 $ până la 300000 $.la Univesity of Bath din Marea Britanie. Compania ProMetal foloseşte această tehnologie pentru fabricarea de matriţe din pulberi metalice. Deşi dezvoltat la MIT tehnologia de printare tridimensională este patentată de mai multe companii multinaţionale. şi mult mai uşor de folosit decât celelalte tehnologii de prototipare rapidă.printare tridimensională. astfel ca deţinând o maşină de prototipare rapidă ea să poată să se multiplice singură. Compania Solingen Inc. în general procesul de printare tridimensională este mai rapid. polietilenă de mare densitate HDPE sau homopolipropilenă HPP. în cadrul acestui program. o maşină de prototipare rapidă de tipul printare tridimensională Zaphrod a reuşit să producă întregul set de piese de plastic (folosind policaprolaţi) necesare pentru un cap de extrudare mai sus menţionat. Foloseşte acest patent pentru a fabrica matriţe din materiale ceramice. adeziv. Preţul unei maşini de fused deposition modeling este în general mai mic decât al unei maşini de stereolitografie. un material plastic cu o temperatură de topire redusă. Multe alte companii au cumpărat sau folosesc patentul pentru diverse aplicaţii de la . este procesul de prototipare rapidă care transformă un model virtual 3D într-un obiect fizic. Acest cap de extrudare reprezintă un mare pas înainte în sensul că poate crea prototipuri în mediu menţinut la temperatura camerei. program care se ocupă cu posibilitatea ca maşinile de prototipare rapidă să poată fi capabile de a-şi construi propriile sale componente. Preţul mediu al unui prototip din material plastic produs cu această tehnologie este undeva între 115 -185 $ [15]. Acest cap de extrudare astfel construit este în prezent în curs de testare [16]. Tocmai acest cap de extrudare este în prezent testat în programul RepRap. Deşi el a fost proiectat pentru a extruda policaprolaţii. cu orificile de extrudere modificate poate cu succes să producă prototipuri din ABS. recent s-a demonstrat că o versiune uşor modificată a acestuia. formând un obiect tridimensional [4].3DP. lipici. care îmbină particulele de pulbere împreună. 6 Three Dimensional Printing Three-dimensional printing . situându-se în medie pe la 150000 $.

Aceasta a utilizat tehnologia pentru a crea prototipuri pentru vizualizare utilizând diferite tipuri de pulberi. în 2000 compania a introdus un sistem de printare tridimensională capabil să producă prototipuri color. Spre deosebire de celelalte tehnologii aditive de prototipare rapidă tehnologia de printare tridimensională este optimizată în special pentru a produce cu viteză mare de lucru prototipuri. un nou strat de pulbere este depus peste prototip procesul repetându-se până la terminarea fabricării piesei [22]. în funcţie de compania producătoare a aceste tehnologii. dar într-un proces asemănător cu tehnologia fused deposition modeling. Unele din aceste companii şi au denumit cu diverse denumiri propriile procese bazate pe tehnologia de printare tridimensională. Deocamdată tehnologia de printare tridimensională este singura dintre toate tehnologiile de prototipare rapidă care permite obţinerea de prototipuri color [25]. care sunt împrăştiaţi pe suprafaţa stratului de pulbere de către un cap de imprimare foarte asemănător cu capetele de imprimare folosite la imprimantele şi plotter-ele pentru hârtie. singura companie care este licenţiată în acest segment al pieţei este Z Corporation. acest sistem fiind îmbunătăţit substanţial în 2004 prin introducerea unui tehnologii color pe 24 biţi. pentru costuri cât mai mici. vrând să devină tehnologiile de prototipare rapidă utilizabilă în masă. Alte variante de tehnologii de prototipare rapidă folosesc tot un cap de imprimare pentru depunerea de lichide. Straturi subţiri de material sub formă de pulbere sunt lipite între ele utilizând diverşi adezivi. în acest moment Z Corporation este lider de piaţă în segmentul de tehnologii de printare tridimensională pentru prototipare rapidă. în orice birou. Referindu-ne strict la utilizarea tehnologiei de printare tridimensională strict pentru fabricarea rapidă de prototipuri. în această lucrare tratăm separat tehnologia de printare tridimensională. precum imprimantele pentru hârtie sunt astăzi utilizate. Uneori tehnologia de printare tridimensională şi cele Multijet (Polijet) sunt încadrate în aceeaşi clasă şi denumite tehnologii InkJet. tehnologiile Multijet-Polijet fiind derivată din printarea tridimensională nu se descrie detaliat în această lucrare [14]. şi pentru o cât mai uşoară utilizare. metodă uneori denumită Multijet sau Polijet. Prototipurile produse prin tehnologia de printare tridimensională sunt utilizate în principal pentru vizualizarea modelelor în primele etape de dezvoltare a . De exemplu compania ProMetalic îşi denumeşte procesul de fabricare a matriţelor din pulberi metalice "Direct Metal Tooling "\ care este de fapt tot o variaţie a tehnologiei de printare tridimensională cu unele particularităţi bineînţeles [4]. Acest cap de imprimare este dirijat pe suprafaţa pulberilor conform geometriei acelei secţiuni a modelului CAD 3D al prototipului pe care vrem să il obţinem.tehnologii de filtrare până in industria jucăriilor. După cum s-a precizat tehnologia de printare tridimensională este asemănătoare cu tehnologia selectiv laser sintering. După imprimarea acestui strat.

Modelul CAD 3D al prototipului pe care vrem să il obţinem este încărcat în calculatorul maşinii de printare tridimensională şi este descompus în straturi.unui produs. masa de fabricare se află în poziţie maximă superioară. Precizia tehnologiilor de printare tridimensională actuale este destul de redusă situându-se în medie la 0. simulări de iluminare etc. când precizia dimensională şi caracteristicile mecanice ale acestora sunt mai puţin importante.5 % din dimensiunea nominală Schematic . conform algoritmilor descrişi în capitolul I. diferite numere de serie sau coduri de bare. numele produsului. La începutul procesului de fabricare. pe prin acestea se pot transmite date importante. Cilindrul de alimentare cu pulbere este plin şi pistonul se află în poziţie maxim inferioară. procesul de printare tridimensională este prezentat în figurile următoare [12]. Permiţând obţinerea prototipurilor color. pe lângă forma acestora ( principalul motiv pentru care au fost produse) putând fi stocate informaţii ca data fabricării. capul de .

ceramice. Acesta lipeşte împreună particulele de pulbere formând primul strat al prototipului. în figurile următoare se prezintă câteva repere obţinute prin printare tridimensională. diferiţi oxizii. . Se precizează că astfel de prototipurile sunt pur estetice. în funcţie de acest[ pulbere unele prototipuri necesită o încălzire în cuptor pe la 150 . Rola apoi transferă pulberea din cilindrul de alimentare în cilindrul de fabricare. El se plimbă pe suprafaţa pulberii din cilindrul de fabricare după geometria corespunzătoare primului strat al prototipului. La terminarea procesului. în continuare. Pulberea rămasă pe prototipurile se înlătură prin pensulare sau suflare cu aer comprimat. în general prototipul se tratează cu o soluţie de întăritor înainte de a putea fi manipulat de către mâna umană fără a fi risc de distrugere a acestuia. materiale plastice. masa de fabricare este ridicată complet prototipul putând fi extras din maşină. neavând proprietăţii de prototipuri funcţionale [17]. Capul de imprimare începe imprimarea celui de al doilea strat al prototipului. Pentru pulberi metalice la producţia de prototipuri funcţionale sau rapid tooling este necesar un tratament în cuptor la temperaturi de până la 900 grade Celsius [16]. Pistonul de alimentare urcă cu aceeaşi distanţa ridicând pulberea peste nivelul peretelui despărţitor dintre cei doi cilindri. Pulberile utilizate de către procesul de printare tridimensională pot fi celulozice. metalice.imprimare are o mişcare în plan orizontal pe direcţie X . depunând mici cantităţi de adeziv. conferind proprietăţii superioare prototipului.300 grade Celsius pentru a întării adezivul. Procesul se repetă până când întreg prototipul este construit. Masa de fabricare coboară cu o mărime egală cu grosimea următorului strat ce va fi imprimat.Y. mersul este identic procesului de selectiv laser sintering. tasând-o în acest ultim cilindru.

2 mm. Suprapunându-se aceste colori se poate obţine orice culoare a spectrului vizibil [17]. Datorită avantajelor tehnologiei de printare tridimensională în primul rând a posibilităţii obţinerii de prototipuri color. în loc ca pe ecranul calculatorului să apară .08 . Viteza de printare e destul de mare. Prototipurile obţinute prin tehnologia de printare tridimensională sunt foarte estetice datorită posibilităţii de printare color. dar şi datorită preţului mic şi timpului scurt de fabricare a unui prototipuri tehnologia de printare tridimensională şia găsit o aplicaţie interesantă : ca mod vizualizare a rezultatelor unor analize de teoria elementului finit aplicate unor piese.3 straturi pe minut [19]. Preţurile pentru astfel de echipamente se încadrează în gama 15000 $ . De asemenea tehnologiile de printare tridimensională sunt cele mai ieftine dintre toate tehnologiile de prototipare rapidă. Grosimile straturilor depuse de tehnologiile de printare tridimensională variază între 0. Cel mai ieftină imprimantă tridimensională în prezent are un preţ sub 15000 $.70000 $ [3]. tehnologia de printare tridimensională fiind ce mai rapidă dintre toate tehnologiile de prototipare rapidă. Capul de printare are o diuză de printare pentru fiecare culoare ( de obicei 4 culori).0. Aceasta este posibilă exact ca în cazul imprimantelor obişnuite pentru hârtie prin combinarea de adezivi de diferite culori. Se poate printa pentru prototipuri de dimensiuni obişnuite cam 2 .

zonele cu tensiuni puternice sunt colorate cu culori calde vii. uneori putând fi aşezate pe masa de lucru în birou. saci. ceea ce uşurează mult procesul de alimentare cu materie primă. fiind de câteva sute de waţii. Câteva astfel de prototipuri realizate doar pentru vizualizarea rezultatelor analizelor de element finit sunt prezentate în figura următoare [16]: Maşinile de printare tridimensională sunt cele mai "office friendly" dintre toate tehnologiile de prototipare rapidă. abaqus. portocaliu. Marea majoritate a imprimantelor tridimensionale au spatul de producere a prototipurilor de forma unui cub cu latura de 200 mm. De asemenea materialele utilizate de către acestea vin în cartuşe ermetice închise. Metoda este deja folosită cu succes. nu vrac. galben. verde etc.) şi maşina de printare tridimensională. albastru gri. în comparaţie cu alte tehnologii de prototipare rapidă care folosesc laser cu putere de 20 kW. Interpretarea rezultatelor analizei de element finit este mult mai simplă de realizat studiind acest prototip mai ales în cazul pieselor de formă complicată. nefiind mai mare în dimensiuni ca o imprimantă pentru hârtie dar de dimensiuni mai mari.desenată piesa cu zonele de stres. roşu.a. fiind la fel de pretabile şi uşor de utilizat în birouri ca imprimantele obişnuite pentru foi de hârtie. Imprimantele de printare tridimensională sunt foarte mici ca dimensiuni faţă de celelalte maşini de prototipare rapidă. Conform uzanţei. Consumul de energie electrică a mult mai redus. fiind dezvoltată deja interfaţa dintre software-ele specializate CAE ( ansys. Spaţiul mic înseamnă că este imposibilă producţia simultană a mai . iar cele cu tensiuni mai reduse în culori reci. maşina de printare tridimensională produce exact acel prototip având desenat pe el prin culori zonele stres. cosmos. nastran ş. bidoane ca în cazul celorlalte tehnologii de prototipare rapidă. Imprimantele tridimensionale totuşi produc piese de dimensiuni maxime mai reduse decât majoritatea celorlalte tehnologii.

ridicându-se pe la câteva sute de dolari până spre două trei mii de dolari pe an. pentru unele aplicaţii imprimantele tridimensionale fiind la fel de precise ca alte tehnologii de prototipare rapidă. Precizia prototipurilor obţinute depinde de mulţii factori. iar umplerea bazinului cu lichid fotopolimeric costă în jur de 50000 $ [6]. Schimbarea laser-ului unei maşini de stereolitografie costă în jur la 20000 $. De asemenea procesul de printare tridimensională nu are disponibil o gamă foarte variată de materiale pe care le poate utiliza. în multe czuri nu este necesar nici un curs de " training " pentru a putea produce prototipuri cu o imprimantă tridimensională. Ca dezavantaje se poate spună ca procesul de printare tridimensională nu este foarte precis. pentru majoritatea aplicaţilor [13]. Totuşi privind faptul că imprimantele tridimensionale produc în majoritatea cazurilor prototipuri pentru vizualizare. putem spune că gama de materiale disponibile este suficientă. materialul ales. în figura următoare sunt prezentate câteva imprimante tridimensionale [26]. dar diferenţa nu este de fantastic de mare. . productivitatea multor din alte tehnologii de prototipare rapidă fiind mărită tocmai datorită acestei posibilităţi. nemaifiind posibil ajustarea şi modificarea parametrilor acestuia pentru optimizarea procesului. regimul de lucru ale. Materiale metalice sau ceramice nu sunt încă disponibile pentru proces. Pe de altă parte imprimantele tridimensionale sunt foarte uşor de folosit în comparaţie cu celelalte maşini de prototipare rapidă. geometria modelului. Faptul că sunt foarte uşor de utilizat are totuşi ca dezavantaj reducerea flexibilităţii procesului.multor prototipuri. Costurile de întreţinere şi utilizare a unei imprimante tridimensionale sunt mult mai reduse în comparaţie cu celelalte tehnologii de prototipare rapidă.

unde organe şi ţesuturi vii sunt construite cu ajutorul acestei tehnologii. Straturi de celule vii sunt depuse pe un gel şi adăugate strat cu strat pentru a forma organe.în ingineria ţesuturilor vii. Tehnologia printare tridimensională este folosită şi în biologie. de dimensiuni mari si ineficient după standardele de astăzi. şi acum cu tehnologiile de prototipare rapidă . azi ambele tehnologii sunt în prezent înglobate într-un aparat cât o jumătate de palmă. precum şi cartuşele cu materie primă utilizate de către aceasta [22]. prin dezvoltarea tehnologiilor printare tridimensională [6]. în figura următoare se prezintă etapele de la sfârşitul fabricării unui prototip cu o imprimantă tridimensională. picurare sau pensulare 8-9 cartuşe cu materie primă . La fel cu computerele.7 tratarea cu soluţie de întăritor prin scufundare. Tot aşa cum televiziunea şi industria fotografică a început cu echipament scump. cu telefoanele mobile.3 prototipul pe masa imprimantei tridimensionale 4 eliminarea resturilor de pulbere de pe prototip 5 .6 .2 . Domeniul a primit denumirea de bio-printing sau organ printing [1]. 1 .

-49- .

California. pe la începutul anilor 1990. precum şi Adaptive-Layer Lamination dezvoltat de Landfoam Topographics.7.Laminated Object Manufacturing Tehnologia Laminated Object Manufacturing . care suprapuse una peste cealaltă. Se folosesc foi de hârtie tăiate fiecare cu model geometric diferit. Kira Paper Lamination Tehnology (PLT) utilizează un cuţit pentru tăierea straturilor de hârtie în locul laserului cu dioxid de carbon. strat cu strat de jos în sus. Alte câteva companii oferă maşini funcţionând pe diferite variante ale procesului laminated object manufacturing. Ultimele reprezintă hibrizi de tehnologie aditivă cu substractivă de tip CNC. -50- . vinde şi asigură service şi întreţinere pentru maşinile de laminated object manufacturing [16]. SUA. în figurile următoare este prezentat schematic procesul de fabricare a prototipurile prin procedeul laminated object manufacturing. care caută să mărească viteza procesului tăind prin metode convenţionale straturile mai groase de hârtie [18]. compania Helisys şi-a încetată activitatea în anul 2000. Compania Solidimension din Israel utilizează tot un cuţit pentru tăierea straturilor de hârtie. dar utilizează un solvent pentru a le lipi.LOM a fost dezvoltată şi comercializată pentru prima dată de către compania Helisys of Torrace. Hârtia este tăiată în forma geometrică dorită cu ajutorul unui laser puternic cu dioxid de carbon. Totuşi. şi aplică adeziv pentru lipirea straturilor prin metoda xerografiei. şi lipite împreună formează prototipul. De exemplu. Precision Stratiform Machining al companiei Ford. dirijat cu ajutorul unor oglinzii [14]. Activele sale au fost cumpărate către compania Cubic Technologies. Se pot utiliza atât materie primă sub formă de role cât şi sub formă de plăci [1]. care în prezent produce . Procesul laminated object manufacturing presupune fabricarea prototipurilor prin metode aditive. Aceasta a şi produs câteva variante de maşini de fabricare prin laminare care sunt folosite până în prezent. Alte variante includ Thick Layer Lamination a companiei Stratoconception din Franţa.

-51- .

acest lucru fiind necesar pentru a putea scoate prototipul din volumul de hârtie lipită la finele procesului. Apoi laserul taie un contur mare dreptunghiular pentru a desprinde acel strat de rola de folie de materie primă. Apoi un strat de hârtie este derulat de pe role. Masa maşinii coboară. După lipirea stratului respectiv de hârtie. După aceea. rola încălzită lipeşte respectivul strat de hârtie de cel precedent. laserul cu dioxid de carbon taie acest strat în configuraţia geometrică necesară dictată de fişierul CAD 3D al prototipului pe care vrem să îl obţinem. Procesul se repetă ciclic până la terminarea construcţiei prototipului. laserul taie apoi restul suprafeţei de hârtie în pătrate cu latura aproximativ de 10 . La fiecare derulare a rolei de hârtie. rola încălzită se deplasează deasupra statului de hârtie. permiţând astfel derularea unui nou strat de folie.15 mm. permiţând derularea unui nou strat de folie. pentru a nu tăia în staturile inferioare în caz că este prea puternic. iar după derularea acesteia masa urcă înapoi. Primul pas al procesului constă în a crea o bază la care hârtia poate adera. După terminarea tăieri conturului. Aceasta se realizează prin plasarea unei folii speciale pe masa maşinii. dar mai jos cu grosimea unui strat de hârtie. De obicei. nu şi straturile de dedesubt. activând adezivul . La construcţia fiecărui strat laserul taie în adâncime doar grosimea foliei de materie primă utilizată. sau a nu străpunge complet folia în -52- . Puterea laserului trebuie reglată precis. folia de materie primă are un adeziv activat termic aplicat pe spatele său. lipind astfel foaia de suport.

prototipul şi reziduurile (cuburile de hârtie). alteori putând fi necesară desprinderea cu ajutorul unei dălţii mici sau a unor unelte de mână. prototipul este finisat prin sablare. sunt tăiate de pe folia specială ce a fost depusă peste masa maşini la începutul procesului. Depinzând de mărimea prototipului. nefiind necesare structuri separate de suport ca în cazul altor tehnologii de prototipare rapidă. Uneori o simplă scuturare puternică e de-ajuns pentru desprinderea cuburilor de pe prototip. Puterea laserului se reglează în funcţie de tipul şi grosimea foliei de materie primă utilizată. La terminarea procesului. Aspectul unor prototipuri realizate prin tehnologia laminated object manufacturing sunt prezentate în următoarea figură [21]. pentru a reduce rugozitatea şi efectul în -53- .05 mm. şi de asemenea constituie structura de suport a procesului. sau în cazul prototipurilor cu pereţi subţiri. Din nou acest proces poate avea nevoie de mai multe persoane. volumul de hârtie întărită este luată de pe masa maşinii. pentru această operaţie pot fi necesare 2-3 persoane. Apoi cu ajutorul unui fir subţire. şi se scoate prototipul nefinisat.cazul în care puterea acestuia este prea mică. La finele acestui proces. sau un sistem mecanizat de ridicare. Procedeul oricum nu e recomandat în cazul unor profiluri interioare complexe ale prototipurilor. în mod obişnuit această grosime este de 0. pentru anumite configuraţii geometrice fiind destul de dificil eliminarea acestor cuburi. Apoi se îndepărtează cuburile. Reziduul de cuburi sunt menţinute până la sfârşitul procesului pe masa maşini deoarece împiedică prototipul să se mişte.

Ce de diferit faţă de toate celelalte tehnologii de prototipare rapidă este faptul că software-ul trebuie să trimită maşinii doar conturul (interior şi exterior) al unui strat. Metoda poate utiliza după cum s-a precizat atât role de materie primă. După fabricare -54- . de materiale ca hârtie sau materiale plastice în prezent se cercetează în vederea extinderii gamei de materiale utilizate prin introducerea de noi materiale. Pentru a evita acest lucru. si trebuie îndepărtate înainte de lipirea următorului strat de folie. cât şi plăci subţirii.Y. Metodele de finisare a prototipurilor produse prin metoda laminated object manufacturing sunt sablare. lăcuire şi eventual vopsire [18]. lipite cu adeziv. Un sistem de ventilaţie sau filtrare cu cărbune activ este necesar. cu atmosferă inertă înăuntru. nu toată suprafaţa acestuia [11]. şi coordonarea acestuia cu maşina. procesul produce mult fum. Fiind un proces de tăiere cu laser a unei folie de hârtie. iar masa maşini are o mişcare după axa Z.trepte a suprafeţei acestuia. De asemenea picături de material topit şi arsuri sunt împrăştiate. asemănătoare hârtiei sau lemnului. maşinile au camera de lucru închisă ermetic. De curând s-a introdus pentru procedeul laminated object manufacturing plăci metalice speciale fabricate din pulberi. îşi pierd precizia dimensională şi se distrug. Aspectul a două maşini de prototipare rapidă utilizând procedeul laminated object manufacturing este prezentat în următoarea figură. cu rezistenţă mecanică mai mare. De asemenea riscul de incendiu este desul de ridicat. se umflă. Odată realizate prototipurile au o textură celulozică. Prototipurile tind să absoarbă umezeală. Pentru a prevenii acest lucru de obicei prototipurile se lăcuiesc. Umiditatea şi combinaţia umiditate temperatură au un efect distrugător asupra lor. La maşinile laminated object manufacturing laserul are o mişcare pe axele X . Esenţial în acest proces este şi software-ul utilizat pentru descompunerea prototipului în straturi. pentru ale impermeabiliza.

Preţul mediu al unui prototip produs este de 5 .prototipurile din acest material se introduc în cuptor pentru sinterizare.15 mm. procesul produce o mare cantitate de reziduuri. Ca dezavantaje se amintesc dificultatea de a realiza anumite configuraţii geometrice. utilizează materie primă foarte ieftină şi accesibilă. Preţul unei maşini laminated object manufacturing se încadrează intre 18000 $ şi 350000 $. viteză mare de lucru. -55- .10 $ [16]. Precizia maşinilor laminated object manufacturing se încadrează în gama 0. ci doar pentru vizualizare. Prototipurile produse prin metoda laminated object manufacturing nu se pot folosi ca prototipuri funcţionale. Procedeul are ca avantaje posibilitatea de a fabrica prototipuri de dimensiuni foarte mari. risc de incendiu. obţinând astfel proprietăţi mecanice mult îmbunătăţite. Cea mai mare maşină de acest tip poate fabrica prototipuri de dimensiuni maxime 813 x 558 x 508 mm. sau încercări de montaj. rezistenţă mecanică şi termică redusă a prototipurilor. nu necesită structură separată de suport pentru construirea prototipurilor.

-56- .