ROTARIU MARINA-CRISTINA

Analiza platformei Vodafone.ro

Rețeaua digitală este non-spațiul care influențează spațiul. Platforma analizată est
telecomunicații cu sediul în Londra. Platforma Vodafone este un hypertext în care datel
intermediul programelor de navigare interactivă. Hyperlinkul htttps://www.vodafone.ro
Vodafone conține noduri legate între ele, iar cel ce accesează pagina poate naviga de l
Compania Vodafone este o companie transnațională. Platforma vodafone este o reț
fiind ca o miscare în hartă, fiind o interfață prin care compania comunică cu clienții. Pla
o manieră rizomică de la perfierii către centre si înapoi.
Vodafone.ro are, de asemena, conturi asociate platformei, cont de Facebook, Twitter

LIMBAJUL NOILOR MEDIA
New Media este un conținut la cerere propagat prin forme si metode de
comunicare mediate electronic/tehnologic computer, accesibil pe orice
dispozitiv digital, preponderent online, permițând utilizatrului
interacțiunea atât cu informația cât si cu ceilalți utilizatori.
Fiecare epocă este dominată de un mijloc de comunicare ce reprezintă un
element central de influenţă asupra societăţii. Acesta a fost reprezentat
de publicaţiile tipărite din secolul al XV-lea timp de aproximativ 400 de
ani, până când tehnologia a permis apariţia radioului; din anii 1950
televiziunea a pus „stăpânire” asupra întregii lumi, dar introducerea la
scară largă a serviciilor Web în 1990 a lăsat în urmă tehnologia de tip
tradiţional şi a introdus aşa-numitele „noi media”. Sub această denumire
sunt grupate atât Intemetul, cât şi noi forme hibride pentru transmiterea
informaţiei, în special bazate pe tehnologie digitală. Contextul
contemporan este în mod evident aflat sub influenţa Web 2.0, o platformă
ce duce Internetul într-o nouă zonă de aplicaţii şi servicii ce permit o

care presupune noi modalităţi de interacţiune între utilizatori şi o schimbare a rolurilor clasice de producători şi receptori de informaţie (Guţu. 2012). Sustras regulilor mass-media tradiţionale. ne regăsim în faţa unor „noi instrumente şi practici” (van der Haak. Termeni precum „noi media”. Deşi publicul activ şi implicat în decodarea. producerea şi distribuirea informaţiei a fost recunoscut încă din deceniul al |aptelea al secolului trecut. în consecinţă. supus unor reguli şi unei funcţionări similare cu restul mass-media. Noile media au reprezentat un punct de cotitură în studiul audienţelor. Allen. „conţinut generat de utilizatori” atrag atenţia asupra . 2004). Internetul în versiune 2. propunând democratizarea informaţiei şi producerea ei pe orizontală sau chiar de jos în sus (Gillmor. Literatura de specialitate pare să fi înregistrat o schimbare de paradigmă în perioada actuală. la nivelul receptării sale.0. la nivelul diseminării acestuia şi. Faptul că ne confruntăm cu modificări atât în ceea ce priveşte tehnologia. 1999. West şi Williamson. John. ne confruntăm cu o schimbare în ceea ce priveşte abordarea a ceea ce numim în mod tradiţional mass- media. el nu a devenit nicicând atât de puternic ca in epoca Web 2. odată cu apariţia conceptului de Web 2.0 – dar şi de utilizare – de la simpla transmitere de informaţii la ceea ce se numeşte read-write Web (Gillmor. 2012) care modifică felul în care ne raportăm la informaţie şi care propun redefinirea unora dintre conceptele cu care studiul comunicării şi al mass-me-dia ne-au obişnuit (Livingstone. Pe scurt. 2011). atât datorită schimbărilor sale structurale . existenţa unor gatekeeper-i sau controlul datelor. 2009).interacţiune sporită cu utilizatorii. observând schimbări la nivelul producerii de conţinut. 2012.0 schimbă regulile jocului. Bădău. 2004. Deşi privit timp îndelungat drept un nou canal de comunicare de masă. „reţele sociale”.0. „software social”. care implicau transmiterea de informaţie de la cei puţini către cei mulţi. cât şi în ceea ce priveşte modul în care ne raportăm la ea a fost sugerat prin apariţia acestor modificări la nivel terminologic (Kramarae.trecerea de la o versiune statică la Web 2. Parks şi Castells. 2004). Aşadar. 2008. Internetul pare să se detaşeze de această etichetă în ultimii ani.

locul antropologic este locul <<alor tăi>>. timpului şi a individului într-o stare de exces. dar cu o ontologie ambiguă. în general – Jane B. Acestor concepte legate de ontologic. tra influența spațiul. relaţionalul şi istoricul. statutul intelectual. de virtualitatea metalimbajului: receptarea spaţiului. El ar identifica ideea. un spațiu propice anonimatului.tiff ¬ Non-spațiul este produsul supramodernității. locul identităţii împărtăşite. care nu-l locuiesc.Augé stabileşte trei trăsături comune ale locului antropologic: identitarul. un construct concret şi simbolic.acestei schimbări de paradigmă şi accentuează dimensiunea socială – axată pe interacţiune.Acestor trei trăsături li se poate adăuga o a patra. Prezentând implicaţiile tehnologiei actuale asupra comunicării jurnalistice – dar discuţia poate cuprinde comunicarea online. colaborare – a Internetului. reciprocitate. chiar să devină mai important. Din punct de vedere identitar. Singer (2014) Rețeaua si non-spațiul antropologic Pasted Graphic. acesta din urmă conjugându-le pe primele în dorinţa de a le asigura o stabilitate minimă. imagine basculând mereu între parţialitate şi mitizare. . Augé adaugă alte trei concepte legate de receptare. locul comun pentru cei care-l locuiesc împreună şi care sunt recunoscuţi ca atare de către ceilalţi. Marc Augé stabileşte deosebiri între loc. spaţiu şi non-loc în raport de conceptul unificator de loc antropologic. imaginea pe care şi-o fac cei care-l locuiesc despre un loc. Supraabundenţa evenimenţială provocată de mijloacele media ne conştientizează sensul şi non-sensul istoriei. Supramodernitatea ne obligă să gândim axa spaţio-temporală în raport de noţiunea de exces.

micşorarea planetei. sateliţii care zbârnâie în jurul Terrei. mijloacele rapide de comunicare.La acest exces evenimenţial se adaugă abundenţa spaţială. lanţurile de hoteluri. mai multe persoane. liberalism sunt interpretate adesea ca semne ale unei crize a istoriei. pe de o parte. cucerirea Lunii creează senzaţia aproapelui şi a posibilului. informaţii care produc. satele de vacanţă. traversat zilnic de. Azi. Aceasta îşi organizează spaţiul ei care este un spaţiu virtual.. cel al media şi net-ului. cu care adesea. supraabundenţa informaţională produce. Spaţiile vidate de identitate sunt spaţii de tranzit. telefon. avioane. Puncte extreme ale globului sunt unite instantaneu prin radio. Acest tip de abundenţă este generat de rapiditatea informaţiei şi de eficienţa tehnicii comunicării. gări. taberele de refugiaţi. de a conferii productivitate şi coerenţă ideologiilor socio-politice. tv. Istoria se reduce la informaţie. sărăcia informaţională susţinea sentimentul imensităţii globului. individul devine utilizator şi .Într-un astfel de non-loc. de supermagazine. aeroporturi. a îndepărtărilor insur-montabile. Această micşorare a planetei înseamnă totodată înseamnă şi deschiderea acesteia spre noi prin intermediul informaţiei video şi audio. pe de altă parte. acel spaţiu propice anonimatului. poştă electronică. Altădată. trenuri. Augé înţelege prin non-lieu atât spaţiile prin care se efectuează circulaţia accelerată: autostrăzi. ficţionând. comunism. cât şi mijloacele prin care acesta se realizeză: autovehicule. confundăm realitatea. iar. Non-locul este produsul supramodernităţii. în mod paradoxal. un univers relativ omogen în diversitatea lui. proiectându-ne în universuri imaginare secundare. metrouri. exigenţă busculată de sărăcia mijloacelor şi de restrângerea cunoştinţelor ne împiedică să dăm un sens viitorului apropiat şi instaurează sentimentul decepţiei şi al dezamăgirii în faţa incapacităţii de a înţelege universul. autoînşelându-ne. Dezamăgirile produse de socialism. Zborul cosmonauţilor. Exigenţa noastră de a înţelge prezentul. la rândul lor. din ce în ce.

nici non-locurile nu sunt în stare pură. Noua antropologie este una a individualului surprins într-un paradox generat tocmai de excesul informaţional. pe de altă parte. susţinând un statut de paranteză socială. de avion. informaţia produce o evidentă apropiere a indivizilor. prin aceasta. produce o tot la fel de evidentă îndepărtare. ele cu ele sau locul cu non-locul. Noua antropologie este una a subtilităţii. fără a fi.întreţine cu spaţiul o relaţie contractuală. de dinamismul receptării. deci. de implozii în impersonal. dar. Sunt locuri unde lupţi pentru a-ţi câştiga anonimatul prin prezentarea biletului. a călătorului şi a peisajelor. O astfel de secţionare în conţinutul social al spaţiului propune o delocalizare. Dinamismul schimbării este legat de axioma conform căreia spaţiul se organizează întotdeuna într-o pluralitate de locuri în urma unei duble deplasări. Individul ia locul comunităţii. de parcare. Concepte Antropologia media Reteaua globală . ce distruge tendinţa clasică spre morfologii şi optează pentru surprinderea unei configuraţii instantanee de poziţii şi nu pentru o logică mecanică a relaţiilor. de tren. simbolizată de biletul de metrou. de conştientizarea agresivităţii referenţialului. perceperea lui fiind determinată. un joc de puneri în abis. nu pot fi mitizate. ele se întrepătrund. de schimbări radicale şi dinamice de scară. carnetului de cecuri. individul devine martor al vieţii contemporane. căci non-locul nu adăposteste nici o societate organică. Din participant. Ca şi locurile. Pe de o parte. de peron. Non-locurile nu pot deveni niciodată locuri ale memoriei. o utopie. ce urmăreşte proclamarea unei alte focalizări.

webopedia.html http://www.ro/non-spatiul-antropologic/ .comunicare-relatiipublice.ro/inm/ http://www. Spațiul/ non-sțatiul Webografie http://www.com/TERM/N/new_media.omniscop.