MANAGEMENTUL SPORTIV

1. Particularitãţile managementului în sport
În ultimele decenii au survenit modificări substanţiale în activitatea sportivă date de
dinamica dezvoltării domeniului sportiv care şi-a extins activitatea atât la nivel local, naţional
cât şi internaţional. Lărgirea orizontului participativ a determinat şi modificarea conceptuală a
modului de dezvoltare a activităţii ce a impus adoptarea de mijloace care să orienteze
organizarea şi funcţionarea structurilor sportive către obţinerea de performanţe tot mai mari.
În aceste condiţii, utilizarea managementului în sport a devenit indispensabilă în vederea
atingerii unor scopuri precise în contextul unor condiţii schimbătoare. Tendinţele actuale ale
sportului impun, pentru satisfacerea necesităţilor funcţionale, utilizarea managementului
pentru a asigura o interconectare a structurilor şi activităţilor. Acest lucru face ca
managementul să joace un rol primordial în sport care să asigure o specializare accentuată în
rezolvarea problemelor esenţiale şi durabile.
Managementul aplicat în sport contribuie la realizarea unei funcţionalităţi depline a
structurilor sportive, a unor mase mari de oameni, a unei multitudini de mijloace şi aptitudini,
a obiectivelor şi intenţiilor. Prin intermediul managementului în sport sunt coordonate
eforturile indivizilor sau grupurilor de persoane (echipe) către realizarea unui scop comun,
proces complicat şi dificil datorită aspectelor divergente care întotdeauna, prin intermediul
său, sunt transformate în aspecte convergente asigurând o mobilitate a obiectivelor. Astfel,
managementul în sport ajută la a stăpâni şi controla atât situaţii cât şi sisteme complexe
asigurând o gestionare permanentă şi continuă a multitudinii de activităţi sportive generând
eficienţă.
Particularităţile managementului în sport rezidă şi din faptul că se aplică tuturor
formelor de activităţi sportive, tuturor disciplinelor sportive, ceea ce asigură o participare
organizată care conduce la obţinerea unor rezultate superioare în competiţiile sportive. În
cadrul activităţilor sportive managementul asigură o coordonare şi o antrenare a individului
sau a grupurilor de indivizi spre o ameliorare a condiţiei fizice şi a confortului spiritual prin
asigurarea unui cadru organizat al antrenamentului sportiv. O astfel de specializare a
managementului face ca prin controlul realizat prin ansamblul de acţiuni de evaluare oferite
de competiţia sportivă să influenţeze continuu performanţele sportive.
Managementul în sport este un catalizator atât în cadrul structurilor sportive cât şi în
activităţile specifice acestora deoarece contribuie la obţinerea eficienţei prin detectarea,
încurajarea şi stimularea persoanelor cu aptitudini deosebite pentru sport prin procesul de
selecţie asigurându-le un climat psiho-social încurajator şi recompense acelora ce se
autodepăşesc continuu în obţinerea unor performanţe superioare. De asemenea,
managementul în sport contribuie la constituirea şi dimensionarea optimă a activităţilor
sportive şi a indivizilor implicaţi în acest proces, asigurând recrutarea, angajarea şi
promovarea indivizilor pe criterii de competenţă profesională, generând consens şi crearea de
condiţii optime realizării unui climat favorabil ce asigură un impact major asupra atingerii
eficienţei în domeniul sportului.

1

diverse analize şi deliberări pe care conducătorii sportivi. Procesele de execuţie din cadrul organizaţiilor sportive cuprind activităţile desfăşurate de întregul personal din cadrul structurii sportive (federaţie. este un proces de muncă care. se împarte în două grupe de bază şi anume: procese de execuţie şi procese de management [2. centru sportiv sau colectivităţi sportive . Procesele de conducere în activităţile sportive reprezintă ansamblul acţiunilor prin care managerul prevede. flexibilitatea şi dinamismul activităţilor sportive pentru ca acestea să răspundă nevoii. Procesul de management reprezintă conţinutul şi rostul oricărui sistem de conducere [8. procesul în general. voinţei şi tendinţei de acţiune a oamenilor. Procesul de management În viziunea unor autori consacraţi în domeniul managementului [4]. 51-52]. se impune utilizarea managementului care prin procesele sale produce schimbări radicale în varietatea. activitatea managerială în cadrul fiecărei organizaţii sportive care relevă scopul acesteia. le transformă într-o serie de strategii. prin intermediul procesului de management. esenţa procesului managerial constă în conturarea eforturilor umane pentru coordonarea muncii comune. procesul de management are un caracter ciclic şi cuprinde un ansamblu complex de activităţi specifice desfăşurate de manageri. p. Procesul de management în sport. este determinat de nevoi teoretice şi practice. stabilind un ansamblu de activităţi prin intermediul planurilor. organizează. Privind organizaţiile sportive ca sistem putem spune că prin intermediul proceselor de conducere se realizează funcţionarea armonioasă a tuturor componentelor acestora. regulamente. determinate de diviziunea şi cooperarea muncii manageriale [4.echipă sportivă) având drept scop realizarea unor obiective stabilite. comportamentele sale pe planul dezvoltării şi modificării în spaţiu. Astfel. Din acest unghi de tratare categoria de “proces” reflectă parametrii temporali ai managementului. Procesele de execuţie în sport se bazează pe mijloace specifice care au o pondere mai mare în antrenament şi mai mică în competiţie. În cadrul organizaţiilor sportive procesul de management este un proces continuu şi neîntrerupt care apare o dată cu stabilirea obiectivelor şi continuă cu elaborarea deciziilor şi trasarea sarcinilor care conduc la atingerea obiectivelor. 2. Acest efort se desfăşoară în timp şi spaţiu şi se realizează sub forma unor combinaţii necesare.14]. p. generale şi relativ stabile. p. În general. şi cel managerial în special. p. în activitatea sportivă obiectivele sunt legate de realizarea de performanţe fizice. legătura dialectică dintre conducător şi sistemul condus. o serie de atitudini şi intervenţii. ca şi alte sisteme organizaţionale umane. În abordarea problematicii managementului în sport se impune sublinierea conceptului de proces care caracterizează. în raport cu conţinutul şi efectele produse. asociaţie sportivă. Transpunerea în practică a activităţilor a necesitat 2 . în întreaga sa complexitate. coordonează. Întrucât sistemul sportiv românesc are o puternică determinare contextuală cu mutaţii profunde. 23]. ia decizii şi controlează activitatea subordonaţilor săi în scopul realizării obiectivelor organizaţiei sportive sau a activităţii sportive [5. decizii. 49]. conduite şi altele. Înţeleasă ca totalitate a trăsăturilor fundamentale necesare. La momentul actual în domeniul sportului apar şi se dezvoltă ciclic numeroase acţiuni şi diferite prestaţii. dorinţei. club. Managerul este cel ce conturează cu exactitate ceea ce trebuie să facă organizaţiile pentru a cunoaşte succesul.

Planificarea reprezintă o viziune managerială prin care se realizează încadrarea activităţilor sportive în tendinţele de perspectivă. managerul sportiv anticipează evoluţia situaţiei de selecţie. stabilindu-se obiectivele şi eşalonarea în timp a măsurilor şi acţiunilor de realizare a acestora. de organizare. Prin intermediul previziunii. cea mai importantă funcţie a conducătorului. se conferă o dimensiune prospectivă managementului. În procesele de management din sportul românesc diagnozele sunt operaţiuni frecvente pe care managerii structurilor sportive (ANS. atât pe plan intern cât şi în competiţiile internaţionale. Proiectarea viitorului în activitatea sportivă se realizează prin mai multe operaţiuni: diagnoză. rezultatele activităţilor iniţiale. de investigare în timp prin intermediul căreia se desprind tendinţele viitoare ale activităţii sportive. Funcţia de previziune Prin funcţia de previziune. p. a performanţelor. Previziunea se bazează pe o analiză profundă în care sunt luate în considerare următoarele elemente: resursele disponibile. în confruntările sportive. Ea este „ansamblul acţiunilor prin care se stabilesc obiectivele pe termen scurt. materiale şi financiare legate de activitatea sportivă. de control. Prognoza este un instrument de cunoaştere. federaţii. cluburi şi asociaţii sportive) le realizează prin culegerea datelor statistice. căutându-se să se realizeze o analiză comparativă a performanţelor existente cu cele vizate (la care se doreşte să se ajungă). Cu ajutorul prognozelor managerii sportivi stabilesc obiectivele de perspectivă şi se fundamentează deciziile strategice. scopurile activităţii. situaţia actuală. iar în funcţie de numeroasele elemente concurenţiale vizează un plan intern sau internaţional al afirmării sportive [6. în cazul managementului superior predominante sunt previziunea şi organizarea iar pentru nivelele inferioare ierarhic predominante sunt coordonarea şi antrenarea. p. de coordonare. Astfel. de promovare şi afirmare a sportivilor în planul competiţional. COR. Divizarea procesului de management în funcţii de management cuprinde următoarele funcţii: de previziune. vizează anticiparea performanţelor sportive dar şi a proceselor şi fenomenelor viitoare ale organizaţiei sportive. 3. în mod sistematic. În baza datelor statistice se realizează o analiză comparativă a tuturor performanţelor sportive la toate disciplinele sportive. de antrenare. determinarea costurilor de pregătire. În activitatea sportivă planurile sunt instrumente manageriale 3 . a contabilităţii activităţii sportive. Prin diagnoză se analizează datele statistice ale resurselor umane. La nivelul unităţilor sportive planurile conţin prevederi şi sarcini ce cuprind toate laturile activităţii pe ramuri de sport: cercetare-dezvoltare. Acest lucru impune managerilor sportivi să anticipeze diferite variante posibile. pentru a fi în măsură să adopte deciziile cele mai eficiente. salarizare. în activitatea sportivă. Diagnoza reprezintă un ansamblu de operaţiuni privind cunoaşterea obiectivă. În sportul de înaltă performanţă se pot estima viitoarele performanţe sau reuşita în derularea diverselor activităţi [6. prognoză şi planificare.51-52]. direcţii sportive. Prognozele. funcţiile managementului diferă în raport cu nivelul ierarhic la care se exercită. amănunţită a situaţiei existente la un anumit moment. 26]. 25-26]. mediu şi lung. aprovizionare.ordonarea lor în funcţii de management. iar rezultatele acestora constituie conţinutul unor anuare sportive. Sub aspectul formei şi conţinutului. În managementul sportiv românesc prognozarea privind activitatea sportivă de performanţă permite o estimare a evoluţiei rezultatelor. p. se formulează modalităţile de acţiune în vederea realizării acestora şi se fundamentează necesarul de resurse“ [8. privind activitatea sportivă atât pe plan intern cât şi internaţional.

un caracter de obligativitate deoarece cuprind o serie de elemente derivate din sarcinile planului unităţii sportive [2. Planificarea în activitatea sportivă este un proces voluntar ce marchează începutul activităţii de management. grupe de sporturi şi altele.prin care se orientează eforturile umane spre realizarea unora sau mai multe scopuri. Prin organizare se stabileşte ceea ce va face fiecare membru al organizaţiei sportive cât şi a modului în care se realizează comunicarea între membri şi compartimentele organizaţiei sportive. p. el fiind dictat de calendarul sportiv competiţional în raport cu care trebuie stabilită activitatea de pregătire care trebuie ciclizată în funcţie de timp. Organizarea asigură în cadrul structurilor sportive o funcţionare bazată pe ordine şi disciplină.26]. variante posibile. care desemnează ansamblul proceselor de management. în funcţie de factorii interni şi externi [6. măsurilor şi resurselor prin care se constituie sistemul conducător. Astfel. p. echipe. pe raţionalitate şi eficienţă. al activităţilor. se impune conducătorilor sportivi o atenţie deosebită funcţiei de organizare pe fondul unei cunoaşteri profunde a fiecărui compartiment şi a fiecărui membru astfel încât să se stabilească cu multă concreteţe structura organizatorică şi repartizarea sarcinilor şi resurselor. îndeplinirea obiectivelor. p. 25- 27]. Prin organizare se stabilesc structurile organizatorice şi compartimentele acestora. făcând legătura între obiectele generale şi cele operaţionale. elaborarea şi aplicarea deciziilor. Programele au. Programarea este o ultimă modalitate folosită în elaborarea de programe care vizează succesiunea şi intercondiţionarea acţiunilor care trebuiesc puse în aplicare în vederea realizării planurilor. 4. asigurându-se dispunerea potenţialului material şi uman al unităţii într-un mod optimal [2]. definirea strategiei. elaborarea planurilor de acţiune. 28]. abordarea unor soluţii. În activitatea sportivă programele au un orizont de timp relativ redus. Funcţia de organizare Această funcţie este caracterizată ca fiind cea mai vizibilă funcţie a managementului. cunoaşterea cât mai amănunţită a situaţiei. programarea unor etape care au ca punct de plecare informarea. În funcţie de complexitatea acestora. Acest proces necesită deci. 4 . evaluarea activităţii. organizarea este un proces care contribuie la stabilirea folosirii metodice a tuturor resurselor organizaţiei [1]. p. structurându-se şi competenţele specifice. secţii. a unei hotărâri. Având în vedere dinamica pe care o cunoaşte sportul în perioada actuală. adoptarea unei decizii. cluburi.61]. la rândul lor. Managerii sportivi au în vedere în activitatea de planificare următoarele aspecte: stabilirea finalităţilor şi a obiectivelor. Organizarea asigură o îmbinare a intereselor generale cu cele individuale prin stabilirea clară a atribuţiilor participanţilor la activităţile sportive. Prin intermediul organizării se combină raţional şi armonios toate elementele funcţionale normale ale unităţii în ansamblul ei. asociaţii sportive. prin alegerea variantei optime. asigurând măsura şi echilibrul activităţii sportive care în condiţii optime poate atinge o eficienţă maximă. adoptarea de măsuri şi decizii corective în cazul nerealizării performanţelor prevăzute [6. structura organizatorică a unităţilor sportive este perfectibilă şi distingem forme specifice pentru federaţii. „sistemul condus şi sistemul legăturilor dintre acestea“[9.

p. 5 . asigurând o orientare fermă a eforturilor tuturor resurselor umane implicate în atingerea unui scop comun (inclusiv obiective legate de atingerea performanţelor sportive). p. o sincronizare a acţiunilor şi resurselor umane implicate în realizarea obiectivelor organizaţiei sau activităţii sportive [6.36-38]. Într-o organizaţie sportivă coordonarea trebuie să se realizeze continuu. a performanţelor stabilite. Funcţia de coordonare Alvin Toffler definea funcţia managerială de coordonare ca fiind „…ansamblul acţiunilor prin care un manager creează şi menţine armonia între activităţile şi oamenii pe care îi conduce“. în cadrul procesului de management în sport.) implicate în atingerea obiectivelor. 5. În cadrul organizaţiilor sportive prin acţiunea de coordonare a managementului se urmăreşte adaptarea acestora la condiţiile existente în orice moment al existenţei lor. În activitatea sportivă organizarea este bazată pe ierarhizarea şi repartizarea impusă a atribuţiilor. trebuie să funcţioneze un sistem de comunicare care să asigure o bună receptare şi o eşalonare a deciziilor la toate nivelele prin stabilirea de raporturi între manageri şi subordonaţi. personal administrativ etc. Acţiunea de coordonare poate fi bilaterală sau multilaterală în raport de numărul de subordonaţi cu care managerul doreşte să stabilească un echilibru. Managerii sportivi trebuie să exercite cu profesionalism funcţia de coordonare pentru ca structurile sportive să cunoască o dezvoltare atât în planul acţiunilor proprii cât şi în performanţele sportive prin reducerea acţiunilor ineficiente şi diminuarea risipei de resurse. Această funcţie a managementului se regăseşte la toate nivelele ierarhice din cadrul structurilor sportive. într-un mediu care se află într-o continuă mişcare [7]. Organizarea în activitatea sportivă este concepută ca un sistem deschis şi în continuă interacţiune cu mediul şi de aceea această funcţie a cunoscut şi cunoaşte o continuă perfecţionare [6. În acest sens. şi informală. în realizarea coordonării. pe stabilirea acestora. Coordonarea contribuie la o orientare unitară a activităţilor sportive prin armonizarea tuturor resurselor umane (antrenori. În opinia noastră. sportivi. ţinând seama de preferinţele şi opţiunile membrilor colectivului respectiv. coordonate conştient spre realizarea obiectivelor. p. funcţia de coordonare ocupă un loc important deoarece conferă o armonizare a “forţelor şi eforturilor” structurilor sportive de a cunoaşte succesul în planul activităţilor sportive în condiţii de eficienţă. instructori. managerii sportivi trebuie să asigure un climat comunicaţional între şefi şi subalterni în vederea subsumării discrete a energiilor individuale ceea ce evidenţiază cooperarea internă în cadrul unei structuri sportive [8. în situaţia în care activitatea nu are un caracter instituţionalizat şi nu este riguros subordonată unui obiectiv contractual unitar. 79]. ca şi a răspunderilor. Pentru a nu exista întreruperi între diferitele elemente structurale ale organizaţiei sportive ori între resursele umane ale acestuia. unitare şi orientate. 35-36]. Organizarea unei structuri sportive este formală atunci când activităţile persoanelor ce o compun sunt instituţionalizate.

Importanţa deosebită a antrenării constă în aceea că este singura funcţie a managementului centrată pe realizarea armonizării variabilelor de tip uman (necesităţi. Comanda constă în transmiterea unei decizii adoptate de către manager către executanţi din diferitele structuri ale organizaţiei sportive. persuasiv sau autoritar. Ordinele managerului trebuie să conştientizeze personalul subordonat în vederea atragerii scopurilor precum şi promovarea unei discipline în activitatea lor [3. în procesele de management sportiv aplicarea funcţiei de antrenare necesită o diferenţiere strictă care să conducă la autodepăşirea şi auto-realizarea fiecărui performer în parte. o antrenare / motivare a entităţilor (a antrenorilor şi sportivilor de performanţă) care au necesităţi şi aspiraţii personale de a obţine titluri şi medalii. Ordinele formulate de manager trebuie să fie simple şi directe. având ca raţiune implicarea mai susţinută şi mai eficientă a personalului [8. pe de altă parte.) cu imperativele şi determinaţii de natură organizaţională (scopuri. În unele lucrări de specialitate antrenarea este definită ca fiind “ansamblul acţiunilor prin care un manager influenţează activităţile colaboratorilor săi în vederea atingerii obiectivelor stabilite. 11-12]. termene etc. De aceea. obiective. consultativ. Funcţia de antrenare este concentrată exclusiv pe factorul uman. responsabilităţi. formulate cu claritate spre a răspunde la întrebări de genul: cine? ce? cum? când? De asemenea ordinele managerului nu trebuie să depăşească competenţa subordonaţilor sau capacitatea acestora de execuţie. 81-82]. aşteptări etc. Funcţia de antrenare În cadrul managementului structurilor sportive funcţia de antrenare are o importanţă deosebită prin acţiunea sa asupra resurselor umane în a le determina o participare activă la realizarea tuturor obiectivelor. Comanda este o intervenţie a managerilor prin care acţionează asupra subordonaţilor în vederea antrenării şi mobilizării acestora pentru realizarea sarcinilor şi obiectivelor ce le revin. interese. managerii sportivi urmăresc o implicare deplină şi eficientă a personalului structurii sportive în realizarea obiectivelor generale şi. 6 . În cadrul structurilor sportive din România managerii sportivi trebuie să acorde o atenţie deosebită procesului antrenării / motivării antrenorilor şi sportivilor de performanţă pentru ca aceştia să poată valorifica potenţialul maxim de care dispun în obţinerea unor performanţe maxime în activitatea competiţională. Procesul antrenării este un complex şi trebuie să ţină seama de climatul existent în organizaţia sportivă dar şi de caracteristicile individuale şi colective şi să determine o participare deplină la realizarea obiectivelor organizaţiei sau activităţii sportive.). Funcţia de antrenare cuprinde două momente şi anume: comanda şi motivarea. Pe de o parte. Motivarea are un rol deosebit în realizarea funcţiei de antrenare constând în optimizarea comportamentului colectiv prin satisfacerea necesităţilor şi intereselor individuale în concordanţă cu cele ale organizaţiei sportive determinând subordonaţii să realizeze performanţe mai bune. 5. aspiraţii. Prin această notă de individualizare funcţia de antrenare capătă un grad mare de complexitate. prin satisfacerea nevoilor care îi motivează” [9]. p. Ea este influenţată de stilul de conducere al managerului: democratic. cerinţe. p.

Controlul trebuie să sesizeze în permanenţă dacă performanţele sunt la nivelul preconizat. în cadrul antrenamentului sportiv funcţia de control se eludează prin diferite probe şi norme de control. asociaţii judeţene pe ramură de sport. Efectuat sistematic. De asemenea. controlul se bazează pe un sistem de evaluare. În domeniul sportului controlul managerial vizează: stabilirea standardului şi a nivelului performanţelor sportive. analiza comparativă dintre rezultatul obţinut şi standard. spre exemplu. care urmăresc verificarea unităţilor subordonate (baze sportive. Astfel controlul poate sesiza abaterile cât mai aproape ca timp de momentul producerii lor determinând reacţii rapide de corecţie. având drept scop eliminarea problemelor. În acest sens. Funcţia de control Funcţia de control managerial constă în „ansamblul acţiunilor de evaluare operativă şi post-operativă a rezultatelor organizaţiei. În procesele de management din cadrul structurilor sportive funcţia de control este un atribut al conducerii care contribuie la realizarea obiectivelor organizaţiei sportive. controlul trebuie să ţină seama de condiţiile concrete ale organizaţiei sportive şi de specificul său şi trebuie să urmărească îmbunătăţirea activităţii. Astfel. cluburi şi asociaţii sportive) 7 . La nivel teritorial controlul managerial este realizat de ANS prin subsidiile acestuia. contribuind substanţial la menţinerea ordinei şi disciplinei în conformitate cu prevederile legale. control financiar. precum şi de adaptare de măsuri care să asigure eliminarea abaterilor. acţiunea de corectare privind rezultatul momentului în raport cu obiectivul. să fie operativ şi să aibă un caracter preventiv. la elaborarea direcţiilor de acţiune. ligi. cluburi). efectuate sistematic. În cadrul sistemului sportiv din România operaţionalizarea sistemică a controlului managerial este efectuat de către ANS atât asupra structurilor sale cât şi asupra structurilor sportive subordonate (direcţii judeţene. dar şi modul de respectare şi aplicare a normelor elaborate privind dezvoltarea sportului precum şi eficacitatea şi eficienţa activităţii sportive. La nivelul organizaţiilor sportive se disting două tipuri de control: a) controlul participativ care se realizează de către organele de conducere (Adunarea generală a membrilor sau a acţionarilor. El vizează măsurarea rezultatelor. înregistrare şi apreciere a performanţelor sportive. ciclic. măsurare. control tehnic). de identificare a abaterilor care apar de la obiectivele normale. menţionându-se echilibrul dinamic al organizaţiei“ [9]. Acest lucru presupune ca funcţia de control să se exercite în mod curent. controlul permite identificarea disfuncţiilor sau problemelor care apar în cadrul activităţilor. care să releve dacă există abateri de la performanţele sportive prognozate şi de declanşare de măsuri corective în procesul de pregătire. performanţelor la un anumit moment. Privit ca funcţie a managementului sportiv. normativele şi standardele stabilite iniţial şi a cauzelor care le-au generat. Descoperirea unor abateri impune conducerii adoptarea de măsuri corective. În vederea desfăşurării unui control trebuie ales un timp care să nu impieteze procesul de pregătire sau în cazul abaterilor trebuie ales un timp de acţiune optim de îmbunătăţire. a verigilor ei organizatorice şi a fiecărui salariat. Consiliul de Administraţie) ce urmăreşte problemele majore la nivel de organizaţie. 6. direcţiile judeţene sportive. federaţii. Controlul trebuie să vizeze toate compartimentele organizaţiei sportive pornind de la cele mai simple structuri până la nivelul sistemului global. să funcţioneze imediat ca o hotărâre sau o decizie să devină operaţională. prin control managerul sportiv se asigură că obiectivele planificate sunt realizate. asigurând astfel stabilitatea macrosistemului sportiv. b) controlul ierarhic specializat care vizează compartimente din interiorul organizaţiei sau anumite domenii (control economic.

Domokoş. controlul managerial vizează toate aspectele activităţii sportive având un rol constructiv prin măsurarea sau evaluarea realizărilor şi compararea lor cu obiectivele prestabilite. 1993. Management – Baze generale.. Managementul modern. Editura Fundaţiei România de Mâine. 1997. Management în culturã. V. V. 7) Toffler. Bucureşti. Teoria educaţiei fizice şi sportive. controlul este un atribut important în cadrul proceselor de management din sistemul sportiv care trebuie efectuat sistematic şi îmbunătăţit tematic. să se desfăşoare cu autoritate şi competenţă. Bucureşti. Stanciu. 2000... T. Samuel... În opinia noastră. Burduş. 3) Lãzãrescu. 1999. BIBLIOGRAFIE 1) Certo. spre a conduce la îmbunătăţirea activităţii sportive prin creşterea eficienţei şi eficacităţii.. Bucureşti. Consumatorii de culturã. 8) Zecberu. Management în sport. Managementul educaţiei fizice şi sportului. A. Editura Antet. Mihãilescu... aspecte ce scot în evidenţă calitatea managementului sportiv. 5) Todea. Bucureşti. 4) Petrescu. I. 1999. 2002. determinarea cauzelor ce generează abateri şi aplicarea de măsuri de corectare.. Cãprãrescu. S. Bucureşti. Managementul organizaţiei.. 2) Cornescu. Editura Litera Internaţional. A. Editura Economicã. Editura Teora. 8 . E. Editura Fundaţiei România de Mâine. Bucureşti. E. G. 1998. Astfel. S. 1998. I. 2000.. 9) Zorlenţan. Editura Hyperion XXI. Bucureşti. F. S.. C. Management general. Braşov. 6) Todea. Bucureşti. Editura Actami...din punct de vedere tehnic şi logistic. Editura Fundaţiei România de Mâine.