Lucrarea 11.

Determinarea experimentală a valorii minime a coeficientului de
deformare rotativă la prelucrarea pieselor cilindrice fără flanşă

1. Noţiuni teoretice

Prelucrarea pieselor cave de rotaţie prin deformare rotativă este un procedeu cu flexibilitate
ridicată, care necesită un echipament tehnologic simplu, uşor de implementat în producţie, fiind
eficient pentru producţia de serie mică şi mijlocie.
Procedeul este utilizat pentru prelucrarea pieselor cave de rotaţie din semifabricate plane şi
pentru realizarea diferitelor operaţii de fasonare a unor piese cave.
Prelucrarea pieselor se execută pe maşini care au mişcarea principală de rotaţie, iar
deformarea semifabricatului se realizează cu ajutorul unei role care se deplasează după o anumită
traiectorie(fig. 1). Focarul deformaţiilor c se dezvoltă pe o suprafaţă mică a semifabricatului
situată în jurul zonei b de contact a acestuia cu rola deformare. În procesul de deformare zona c
de propagare a deformaţiilor îşi schimbă permanent poziţia în raport cu axa de rotaţie a
semifabricatului, deplasându-se atât în direcţie circumferenţială, cât şi radială, după o traiectorie
în formă de spirală.

Fig. 1
Spre deosebire de ambutisare, în cazul prelucrării prin deformare rotativă, semifabricatul se
deformează liber, fără reţinere, existând pericolul pierderii stabilităţii flanşei şi ondulării acesteia.
De aceea gradul de deformare a materialului se adoptă mai mic decât în cazul ambutisării.
În funcţie de gradul de deformare a materialului, prelucrarea pieselor se poate realiza dintr-o
trecere sau prin treceri multiple.
Prelucrarea dintr-o trecere (fig. 2) se aplică în cazul pieselor scunde, cu înălţime relativă mică.
Semifabricatul se fixează pe suprafaţa frontală a dornului 1, fixat în universalul maşinii, prin
intermediul plăcii rotative 2, fixată în pinola mobilă a maşinii. Deformarea semifabricatului se
realizează cu ajutorul rolei 3, fixată în suportul 4, care se deplasează pe traiectoria 0-1-2-3-0.
Gradul de deformare a materialului se pune în evidenţă prin coeficientul de deformare rotativă,
d
m (1).
D
Valoarea limită a coeficientului de deformare este acea valoare până la care prelucrarea piesei
se realizează fără apariţia fenomenului de ondulare a flanşei. Această valoare depinde de următorii
factori: - diametrul piesei;
- proprietăţile mecanice ale materialului semifabricatului;
- grosimea relativă a semifabricatului;
- valoarea avansului de lucru al rolei de deformare;
- turaţia arborelui principal al maşinii;
- geometria rolei de deformare.
Prelucrarea prin treceri multiple (fig. 3) se aplică în cazul pieselor cu înălţime relativă mare. În
acest caz deformarea semifabricatului se realizează atât la cursa directă a rolei, cât şi la cursa de
întoarcere a acesteia către dornul de deformare.

Fig. 2

Fig. 3
2. Scopul lucrării
Lucrarea are ca scop determinarea valorii minime a coeficientului de deformare la prelucrarea
dintr-o trecere a pieselor cilindrice fără flanşă din semifabricate plane.

3. Modul de lucru
Pentru determinarea valorii limită a coeficientului de deformare se vor supune prelucrării
semifabricate cu diametre din ce în ce mai mari, până când se constată apariţia fenomenului de
ondulare a flanşei. Valoarea limită se considera a fi cea calculată cu valoarea diametrului
semifabricatului anterior apariţiei fenomenului de ondulare a flanşei.
Valoarea limită a coeficientului de deformare se va determina pentru diferite valori ale
diametrului piesei, pentru diferite grosimi ale semifabricatului şi pentru diferite valori ale
avansului de lucru şi turaţiei arborelui maşinii.
Datele iniţiale şi cele obţinute în urma determinărilor experimentale vor fi centralizate în
tabelul 1.

Tabelul 1
Nr. Materialul g d R n s D m mlim
crt piesei mm mm mm rot/min mm/rot mm
1

2

3

4

5

6

Related Interests