EFECTELE DIVORTULUI ASUPRA

COPILULUI

Cuprins
Caz social:..........................................................................................................................................................2
Hotararea sotiei..............................................................................................................................................2
Influențele divorțului asupra copilului:...............................................................................................................2
Efectele imediate ale divorțului......................................................................................................................4
Concluzie:..........................................................................................................................................................6
Copilul și divortul...........................................................................................................................................6
Bibliografie........................................................................................................................................................6

Caz social:
Mariana și Cezar Popescu sunt căsătoriți de 15 ani. Aceștia au împreună 3 copii: Andreea
de 14 ani, Cristian de 10 ani și Diana de 8 ani. Soții Popescu au avut o căsătorie fericită timp de 13
ani până când Cezar și-a pierdut locul de muncă, de atunci liniștea familiei s-a tulburat, conflictele au
început să apăra din ce în ce mai des. Pentru a mai scăpa de de tensiunea așternută în familie, Cezar
și-a găsit liniștea în consumul de alcool, de atunci acesta a devenit violent cu soția. Din pricină
neînțelegerilor dintre aceștia,

Hotararea sotiei
Mariana a hotărât să divorțeze, mutându-se cu copiii la părinții ei , la țara. Această
schimbare atât de mediu familial cât și de mediul spațiului de locuit, i-a afectat pe copii.

Influențele divorțului asupra copilului:
Căsătoria se constituie între 2 oameni ce își jură iubire eternă. Aceștia fac copii și își
construiesc propria familie. Această uniune ar trebuie să fie veșnică, bazată pe înțelegere, sprijin,
armonie și formând un mediu propice pentru creșterea unui copil. Se spune că, copilul va crește
/7
astfel cum îi este mediul familial. Trăim într-o perioadă în care conceptul de căsătoriei nu mai este
atât de sacru pe cât a fost, iubirea dispare, problemele și neînțelegerile apăr tot mai des și se desface
acel legământ etern.

Divorțul este o realitatea din ce în ce mai frecvență în viață multor persoane. Dezbinarea
unei familii afectează viață fiecărui membru, în special copiii pot fi afectați pe termen lung, aceștia
nereușind să-și constituie o familie proprie atunci când devin adulți.

,, Despărțirea părinților poate avea consecințe psihologice dramatice, ducând, uneori, la
comportamente deviante ale copiilor ( în special în perioadă pubertății și adolescenței). [...]
Cercetările arată că acești copii ajunși la maturitate tind să aibă un nivel de educație mai redus,
venituri mai mici , profesii mai puțin preastigioase – decât cei proveniți din familii cu ambii părinți.”
1

O problemă majoră atât în timpul cât și înaintea divorțului este data de încapacitatea
părinților de a informă copilul cu privire la procedurile divorțului, mai ales ce se va întâmplă după
divorț. Astfel, acesta ajunge să afle în momentul divorțului faptul că familia lui nu este una unită,
inseparabilă așa cum o idealiza el, ci una cu disfuncții ajunse în punctul în care nu mai pot fi
rezolvate.[ CITATION Dav01 \l 1033 ] Aflarea vestii într-un mod brusc îl smulge pe copil din lumea
de fantasme în care era refugiat și aruncat în una în care va realiză toată tensiunea familială pe care a
simțit-o până în momentul respectiv și o va trece prin filtrul gândirii sale transformând-o în diverse
idei de tipul ; nu mai este iubit, părinții se vor certă mereu, va fi neglijat, nu îi va mai avea alături în
momente importante, nu vor mai face lucruri împreună că o familie etc. Apoi, va deveni martor la
scene pe care nu le va înțelege, părinții certându-se pe custodia să, pentru stabilirea pensiei
alimentare, pe bunurile familiei. În cazul unui divorț pentru copil nimic nu este prevăzut, totul se
întâmplă pe loc, părinții uită obiectivul principal și se confruntă cu lucrurile la nivel material. Dacă
aceștia le-ar vorbi copiilor într-un mod umanizat de ceea ce presupune un divorț, de motivele pentru
care au ales o soluție atât de radicală, despre procedurile din timpul divorțului și mai important,
despre ce se va întâmplă după pronunțarea lui, efectele negative vor fi diminuate. Mai mult, aceștia
pot veni cu completări, idei și dorințe de care pot ține cont în vederea minimalizării șocului, în
același timp, cerându-li-se părerea, copii nu se vor simți neglijați, din contra. Părinții trebuie să îi
asigure că îi vor iubi mereu indiferent că nu vor mai fi împreună, că vor fi prezenți la toate
momentele importante din viață lor serbări, spectacole, concursuri etc. [ CITATION Flo15 \l 1033 ]

1 Tihan,E.; Tihan,L.2004, Casatoria vs Divort Ghid de analiza, Bucuresti, Focus Opinfo, p88-89
După divorț mulți părinți care dețin custodia nu respectă aceste simbolisme ale vieții de
părinte, deoarce sunt focusati să își refacă propria viață, lăsându-i pe alții să îndeplinească rolul sau
chiar deloc dar un caz de divorț nu ar trebui să minimalizeze legăturile familiale ci să impună un grad
de participare în viață copilului personalizat pentru fiecare în parte, iar părinții să își asume
responsabilitatea acțiunilor lor. În cazul în care motivul divorțului este un părinte alcoolic, neglijent
etc efectele negative asupra copilului vor fi mai mari deoarece nu vor luptă ambii părinți pentru
binele lui și nu i se pot garanta aceleași lucruri că unuia cu părinți responsabili dar chiar și așa, pe cât
posibil, acesta trebuie informat și să fie în centru interesului că cea mai importantă parte a procesului.

,, Conform unui studiu, multe dintre problemele pe care le poartă cu ei, copiii, sunt
cauzate de sindromul “copilului suprasolicitat”. În timpul unui divorț, adesea paintilor le vine greu să
facă distincție între nevoile copiilor și nevoile lor, acordându-le mai puțin timp, impunându-le mai
puțină disciplină și în general fiind mai puțin sensibili la copiii lor, chiar dacă adesea declară că
niciodată nu s-au simțit mai apropiați de ei. Copiii erau considerați suprasolicitați din cauza
incapacității părinților de a-și îndeplinii rolul parental sau chiar de a-și satisfice propriile nevoi.” 2

Efectele imediate ale divorțului
Deși efectele imediate ale divorțului în mare parte se risipesc cu timpul, consecințele nu
dispar neapărat. Copiii ai căror părinți au divorțat se confruntă în continuare cu riscul de a dezvoltă
diverse probleme, printre care comportamentul antisocial, stimă de sine scăzută, dificultăți la școală
și relații slabe atât cu frații, cât și cu alți copii. Efectele pot persistă și în adolescentă, așa cum
demonstraeaza probabilitatea crescută de activitatea sexuală precoce, abuz de substanțe și abandon
școlar. Ele pot persistă și la vârstă adultă: căsătoriile persoanelor ai căror părinți au divorțat tind mai
mult să se încheie și ele cu un divorț.

Totuși, în familie, nu numai relațiile cu frații au de suferit ci pierderea contactului cu unul
din părinți înseamnă adesea și pierderea rudelor din partea acestuia implicate în procesul de creștere.
Astfel, obișnuit cu vizitele mai mult sau mai puțin dese ale unor rude, dacă acestea vor înceta, copilul
se va simți părăsit. Pierderea unchilor, a mătușilor, verilor și chiar posibil a bunicilor pune o presiune
suplimentară în sarcină părintelui rămas.

Pentru copil, divorțul reprezintă o traumă psihologică, presiune și nefericire. Prin
experimentarea acestor stări negative, cel mic poate ajunge să sufere de probleme comportamentale

2 Lawrence E. Shapiro , 2012, Inteligenta emotionala a copiilor, Polirom, p98
precum furia, lipsă de interes școlar, îndepărtarea de prieteni sau refuzul de a participa la activități
recreative în grup.

Divorțul poate avea un impact major asupra vieții copilului, făcându-l pe acesta să treacă
prin diferite stări precum: confuzia, vinovăția, furia, tristetia, abandonul, refuzul, agresivitatea. Stări
ce pot duce la schimbarea presonalitatii.

Furia apare că singură modalitate de manifestare și de descărcare a trăirilor și
sentimentelor amestecate. Ea poate fi îndreptată către: ambii părinți, către părintele considerat
"vinovat", poate fi deplasată către membrii ai familiei (bunici, veri, frați) sau din afară familiei
(prieteni, colegi, educatoare, persoane străine).

Incapacitatea de a accepta separarea este însoțită adesea de refuzul copilului de a acceptă
ceea ce se întâmplă și de a se adapta noii realități. Astfel, se comportă că și cum nu s-ar fi întâmplat
nimic, vorbește despre părinți că și cum nu ar fi divorțat, pot apărea eforturi de a-i împăca pe părinți,
opoziții și proteste vehemente cu privire la apariția unor noi parteneri în viață părinților.

,, Efectele divorțului variază într-o anumită măsură atât în funcție de vârstă, cât și de sexul
copilului. În anumite sensuri, copiii de vârstă preșcolară și din clasele primare sunt deosebit de
vulnerabili, aceștia nu pot înțelege motivele divorțului și pot presupune că este vina lor. De
asemenea, fiecare segment al procesului de dezvoltare are propriile vulnerabilități și posibilități de
consecințe negative; adolescența , de exemplu , poate fi o perioadă deosebit de dificilă pentru a face
față destrămării unei casnicii. De obicei băieții sunt mai afectați decât fețele , de exemplu
agresivitate crescută, comportament sfidător. 3

În cazul divorțului prezentat, schimbarea mediului spațial de locuit poate afecta enorm
viață copiilor. Odată cu schimbarea căminului, a urmat schimbara locului de studiu, locului de joacă
atât cât și pierderea prietenilor, colegilor; aceștia fiind nevoiți să construiască relații noi. Adesea
copiii reușesc cu greu să-și facă prieteni noi sau își aleg prieteni nepotriviți din perspectivă părinților
pentru a se răzbună pe aceștia.

Copiii caută diferite metode prin care să-și manifeste supărarea cauzată de divorțul
părinților, schimbându-și comportamentul și făcând tot ceea ce părinților le displace.

Faptul că părinții sunt separați poate schimbă comportamentul copilului prin ideea că
autoritatea este împărțită și apar mereu discuții pe baza acordul sau dezacordul unuia dintre părinți cu

3 Harwood, R, et al, Psihologia copilului, Polirom, p763
privire la activitățile copilului; celălalt părinte poate submina autoritatea părintelui tutelar. Copilul ne
mai știind cum să actionze corect și alege mereu ceea ce îi convine.

Unele dintre efectele asociate cu divorțul rezultă din condițiile existente înainte de divorț .
Poate este de la sine înțeles că familiile în care părinții sunt în pragul divorțului nu creează cea mai
armonioasă atmosferă acasă. Studiile arată că problemele observate la copii cu părinți divorțați erau
adesea evidente și înainte că părinții să se despartă.

Concluzie:
În concluzie divorțul afectează familia în totalitate, fie că este într-o mare măsură sau una
mai mică. Cei mai implicați sunt copii care pot suferi de la traume, dificultăți de adaptare până la
devieri comportamentale.

Copilul și divortul
Copilul nu trebuie pus în față faptului împlinit ci conceptul de divorț trebuie explicat cu
amănuntul, împreună cu implicațiile ce vor urma și, dacă se poate, indus înainte de a se face pasul în
sine pentru a evită un șoc major al copilului. Cu toate acestea divorțul poate fi cea mai bună variantă
pentru a evita tensiunile din familie ce duc la un mediu familial nesănătos sau, chiar și mai grav,
pentru a evită obiceiul consumului de alcool sau a violenței unuia din părinți.

Bibliografie

Dolto, F., 2008. Cand parintii se despart Cum sa prevenim suferintele copiilor. Bucuresti: Trei.

Harwood, R., 2010. Psihologia copilului. Bucuresti: Polirom.

Howe, D., 2001. Introducere in Teoria Asistentei sociale. Bucuresti: MarLink.

Lazar, F., 2015. Patimile Asistentei sociale din Romania. Bucuresti: Tritonic.

Parkinson, L., 1993. Separarea, divortul si familia. Bucuresti: Alternative .

Shapiro, L., 2012. Inteligenta emotionala a copiilor. Bucuresti: Polirom.
ANEXĂ nr. X1

/7