UN VOLUM SCOS DIN NEANT (I)

Vasile SPIRIDON

Asemenea operei romanesti, proza scurt a lui Ion D. Srbu este strbtut de o meditatie
grav acutizat asupra conditiei umane si ndeosebi asupra aceleia intelectuale din perioada
noastr imediat postbelic. Majoritatea scrierilor apartintoare acestei specii, reeditate dup
aproape un sfert de secol n culegerea cu acelasi titlu, Soarecele B si alte povestiri (Ed.
Humanitas, 2006), surprinde angoasanta degringolad existential cauzat de regimul comunist
instaurat la noi: mai vechiul si noul oportunism (viitoarele oportunitti postdecembriste),
cupiditatea, lasitatea, prostia, suspiciunea, ridicolul, incomunicabilitatea, absurdul, rizibilul,
obsesionalul si finalmente alienarea, cu deriva si pierderea reperelor morale. Constiintei
intelectualului postbelic i este cu neputint s ptrund configuratiile absurde, maligne ale noii
realitti sociale n absenta lucidittii, care devine, cum nota undeva autorul, o surs de suferint,
dar si de libertate: ,,Luciditatea este libertatea celor lipsiti de libertate.
Manuscrisul Soarecele B a fost predat de ctre autor ntr-o prim variant Editurii pentru
Literatur cu putin timp nainte de predarea scriitorului de ctre organele n drept celor abilitati
cu arestarea. Totul se petrecea n 1957, iar varianta final a fost tiprit cu adugiri si cu pierderi
iremediabile tot dup un sfert de veac. Maria Graciov, editoarea de carte, si aminteste dup multi
ani: ,,ndat dup aparitia Arcei, am luat spre redactare de la Cartea Romneasc volumul lui de
proz Soarecele B. l predase cu mult timp n urm, n 1958, Editurii pentru Literatur. Srbu era
pe atunci un tnr n plin afirmare, lucra n redactia revistei Teatrul, avea un scenariu de film
(Bivolitele), premiat, publica mult. Redactorul, cruia i fusese repartizat cartea (Cornel
Popescu) a citit-o, a fcut referat de acceptare si i-a telefonat s vin s semneze contractul. A
doua zi dup convorbire, Srbu nu a mai fost gsit si nu s-a mai stiut nimic despre el dect dup
zece ani. Foarte misterios, volumul a disprut din editur. Manuscrisele de acas i s-au risipit, la
fel si biblioteca. Mi-a povestit c trziu, dup 1965, n zorii unei zile de var, cineva a sunat la
us si a fugit nainte s-l fi putut vedea, lsndu-i n prag o boccea n care se afla jumtate din
manuscrisul volumului su de nuvele. Cealalt jumtate a reconstituit-o din memorie. Dar unele
povestiri nu le-a mai putut rescrie niciodat... (Srbu de la Craiova, n ,,Caiete critice, nr. 10-
12/1995, p. 116).
Prozele scurte ale debutului abordeaz din perspectiv filosofic si satiric, dup cum spuneam,
criza intelectualului din anii ,,rzboiului cultural, adic din perioada proletcultist a anilor 1944-
1948: ,,cultura pentru masse mpotriva ,,turnului de fildes; campania mpotriva ,,trdrii
intelectualilor si ,,crizistilor, precum si a decadentismului sau a altor ,,-isme. Ion D. Srbu a
fost un ,,crizist moderat, care nu s-a angajat n polemicele publicistice, ns era interesat de
cauzele crizei intelectualittii romnesti din acei ani. ,,Srbu nu poate iesi din problema
intelectualului, aflm dintr-o consemnare rzleat a colegului su de ,,cerc I. Negoitescu, iar
Adrian Marino l suspecteaz, pe nedrept, de caracter nesistematic al scrierilor si de stngism.
ns Virgil Nemoianu d o explicatie pertinent orientrii sale ideologice: ,,n vreme ce attia
colegi de breasl sau prietenii respingeau pur si simplu comunismul fr alte comentarii sau
argumente, pur si simplu ca fiind inacceptabil politic sau neconvenabil pentru interesele proprii,
Srbu l respingea dintr-un fel de constiint social: ca fiind neprogresist, ca fiind exploatator, ca
trdnd interesele si valorile universului cultural al minerilor transilvani (De la Ion D. Srbu la
Cercul Literar si napoi, n rev. cit., p. 75).
Si mai surprinztor de nedrepte snt asertiunile Sorinei Sorescu din studiul critic Jurnalistul fr
jurnal. Jocurile semnturii (Craiova, Ed. Aius, 1999). Pentru exegeta concitadin autorului,
scrierile acestuia nu ar constitui dect o fals literatur, in timp ce polemicile purtate ,,snt mai
mult ndreptate mpotriva contemporanilor si modernisti dect mpotriva abuzurilor puterii (p.
46). Referitor la disidenta sa, aceasta ,,nu nseamn o optiune public exprimat si nu confruntarea
direct cu puterea comunist, ci se epuizeaz ntr-o reverie secret (p. 41). O reverie secret si
discret pe care Ion D. Srbu si-ar fi consumat-o, nu-i asa?, nestiut de nimeni, n nchisoare. Ct
despre convingeri, aceasta ,,nu dau nici teorie si nici program (p. 53); desi ,,pledeaz pentru
conformitatea cu o valoare absolut, ferm, angajant (p. 87), autorul ar practica, n ciuda
aparentelor, ,,un exercitiu al dezangajrii (p. 228).
Trecem mai departe! Eseul filosofic Despre statutul intelectualului constituie fundamentul
teoretic al prozelor de fat si l putem citi n revista ,,Paradigma (nr. 7-12/1995, pp. 8-9).
Plecnd de la premisa c intelectualul nu poate fi definit din punct de vedere social, ntruct
prezenta sa n istorie se manifest pe dou planuri ireconciliabile material si spiritual, dar si de
la cartea lui Julien Benda, celebr n epoc, Trdarea clericilor, Ion D. Srbu constat tragismul
conditiei acestuia prin dependenta permanent fat de Putere. ,,Intelectualul a depins de Rege, de
Republic, de Biseric, de mecenati aristocrati, pentru ca, dup o perioad destul de lung n
serviciul burgheziei, s treac n ultimul timp cu aceleasi prerogative de servitudine si lips de
autonomie n serviciul maselor, al proletariatului. n contextul pragmatismului si al ,,betiei de
travaliu, s-a ajuns la criza acestei pturi sociale, nutrit de confuzia, n epoc dar nu numai
atunci, dintre ,,munca intelectual propriu-zis si ,,modalitatea de existent intelectual.
Eseistul gseste si cteva trsturi ale conditiei intelectuale: luciditate critic, responsabilitate
etic, simt moral si valoric. Datul caracteristic l constituie luciditatea, care presupune
,,superioritate rece si transparent, de neconfundat ns cu spiritul speculativ.
Totul este conditionat de starea de libertate, care permite activarea spiritului critic. ,,O societate
n care dispare ironia, n care sucomb elanul spre forme noi, n care toat lumea aprob si e
multumit nu poate naste si dezvolta niciun spirit care, ntelegnd totul, s arunce ntre mase, o
formul nou care s-i doar, dar care s-i miste din loc. O astfel de societate seamn cu un
musuroi de furnici harnice, care se agit, n afar de timp si progres. Societatea trebuie s
nlture grava prejudecat c spiritul de contradictie, ironia, critica liber snt forme sterile de
neadaptare. n lipsa lucidittii intelectuale, regimul comunist se va folosi de ,,omul care
munceste cu intelectul, de ,,o clas intermediar de semi-intelectuali, clasa muncitorilor cu
intelectul sau functionrimea intelectual, aceasta nefiind departe de formula drag
proletcultismului: ,,muncitorii intelectuali.
,,n multe dintre scrierile satirice si subversive ale lui Ion D. Srbu eroul, ascuns sub diferite
nume si nftisri, este acelasi muncitor cu intelectul id est o specie comunist a unui
respectabil gen de om altdat cult, altdat liber, altdat superior: intelectualul. O grav criz
istoric a modificat radical raportul de forte, dnd nastere acestui mutant obedient, programat s
respecte cu sfintenie ordinele mai-marilor si s-si tiranizeze subalternii. [...] Subspecie de prim
rang a lui homo sovieticus, produs de nalt competitivitate al malaxorului comunist,
varietatea sa individual este mai mic dect a oricror altor obiecte de serie. (Antonio
Patras, Ion D. Srbu de veghe n noaptea totalitar, Ed. Universittii ,,Al.I. Cuza, Iasi, 2003,
p. 128). Asemenea functionrime hibrid care adncea criza intelectualului contemporan va fi
ironizat si satirizat n culegerea Soarecele B si alte povestiri.
Aceasta este perspectiva filosofic care va nchega materia povestirilor sale si asupra creia
atrage atentia acelasi I. Negoitescu. ,,Pentru c, incontestabil, scriitorul Srbu vizeaz realitatea
dintr-un unghi filosofic. Humorul su e dureros, mbrtisnd lumea nu cu bratele ci cu clestele,
fiind humorul unui ins vesnic dispus s problematizeze, s scurme ca o crtit blindat
fundamentele acestei lumi. (Ion D. Srbu: Soarecele B, n Scriitori contemporani, Cluj-Napoca,
Ed. Dacia, 1994, p. 386). Autorul nsusi confirm perspectiva filosofic (mai precis, ontologic)
a scrierilor sale ntr-o scurt dar elocvent profesiune de credint, consemnat undeva n
jurnal: ,,Vreau ca literatura mea, cu riscul de a schematiza, s fure ceva din problemele filosofiei.
Oamenii trebuie pusi n fata marilor ntrebri existentiale. De aceea, cu riscul de a sacrifica
realismul (descriptiei, analizei), voi crea numai personagii care s trimit, care s deschid
orizonturi, care s fie simboluri ale unor adevruri adnci si vesnice. Bietul cititor al secolului
meu nu mai are timp de tomuri, de studiu ndelungat si harnic. El trebuie s afle intens si mult.
(Jurnal clujean. 14.III.1952, n Scrisori ctre bunul Dumnezeu, Cluj-Napoca, Biblioteca
,,Apostrof, nr. 12/1996, pp. 18-19).
La aparitia exemplarului de semnal la volumul Soarecele B si alte povestiri, n 1983, autorul i
trimitea lui Virgil Nemoianu urmtoarele rnduri: ,,Volumul e scris n anii 1943-1956, n cea mai
mare parte (doar transcris acum). Mi se pare onorabil s pot publica n deceniul cinci niste
nuvele scrise n deceniul unu, cu mndrie chiar..., iar peste ctva timp si va exprima cumva
regretul c ,,Fiecare povestire e un esantillon de stil, dintr-un roman sau volum care ar fi putut s
fie (Traversarea cortinei, Timisoara, Editura de Vest, 1994, pp. 169 si 194). Aparitia postum a
romanelor, a jurnalului si a corespondentei reprezint revansa unui destin literar formidabil,
cruia i s-a dedicat pn acum un ntreg set de studii monografice. Aceast proza scurt
anticipeaz constructia romanesc prin satir, umor de tip filosofic si ironie condus spre specia
pamfletului.
,,Exist, cum se vede, un mare decalaj, ntre timpul creatiei si timpul lecturii, resimtit ca atare de
autor. Ion D. Srbu a fost pus n situatia, inedit si nedorit, de a-si reconstrui, n jurul vrstei de
60 de ani, portretul artistic din tinerete. Asa se explic si receptarea anemic a pieselor citadine
reunite n Soarecele B (Nicolae Oprea, Ion D. Srbu si timpul romanului, Pitesti, Ed. Paralela
45, 2000, p. 94). Soarecele B si alte povestiri este ,,un volum scos din neant, dup cum se
exprim autorul, fiindc majoritatea prozelor lui au fost recuperate din sertare si transcrise, unele
chiar rescrise, altele nemaigsite.