You are on page 1of 123

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

CENTRUL DE FORMARE CONTINUĂ ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
SPECIALIZAREA PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

Suport de curs

ASISTENŢA SOCIALĂ A PERSOANELOR CU
DIZABILITĂŢI

Dr. Ioana Letiţia Şerban

Cluj-Napoca, 2016

ASISTENŢA SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI

INFORMAŢII GENERALE. DATE DE IDENTIFICARE A CURSULUI

Date de contact ale titularului de curs Date de identificare curs si contact tutori
Nume : Dr. Ioana Letiţia Şerban Numele cursului: Asistenţa socială a
persoanelor cu dizabilităţi
Birou: Str. Sindicatelor nr.7, camera 23 Codul cursului: PLR2205
Telefon: +40-264-598.814 int.6102 Anul I, semestrul 2
Fax: +40-264-598.814 Tipul cursului: DO
E-mail: ioana.serban@gmail.com Pagina web a cursului:

psihoped.psiedu.ubbcluj.ro

Consultaţii: luni 12-14
Recomandări:

CONDIŢIONĂRI ȘI CUNO ȘTINŢE PRERECHIZITE

Înscrierea la acest curs este condiționată de parcurgerea și promovarea disciplinei Psihologia
dezvoltării. În totalitatea lor, aceste prerechizite vor fi utile pentru achiziționarea cunoștințelor
și pentru elaborarea lucrărilor de evaluare ce încheie fiecare capitol şi subcapitol şi, respectiv
în promovarea examenului de evaluare finală.

DESCRIEREA CURSULUI

Cursul de Asistența socială a persoanelor cu dizabilități face parte din pachetul de
discipline opționale ale specializării psihopedagogie specială, nivel licență, din cadrul
Facultății de Psihologie şi Științe ale Educației a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Disciplina continuă familiarizarea studenților cu problematica psihologiei umane situându-se
într-o prelungire firească a cursului de Psihologie dezvoltării, precum şi într-o relație strânsă
cu cursurile de Psihologie educațională şi cursurile de Psihopedagogie referitoare la diferite
categorii de persoane cu dizabilități. Tematica tuturor acestor discipline se completează
reciproc.

Prin lectura capitolelor dar si a lucrărilor bibliografice reiese limpede faptul ca nu putem vorbi
de o interpretare unică si rigidă cu privire la natura, dezvoltarea şi funcționarea diferitelor
substructuri ale personalității copilului si adolescentului valid sau cu diferite dizabilități.

ORGANIZAREA TEMELOR ÎN CADRUL CURSULUI

Cursul este structurat pe trei capitole mari. Nivelul de înțelegere si, implicit, utilitatea
informațiilor pe care le regăsiți in fiecare modul vor fi sensibil optimizate dacă, în timpul

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 2 Introducere

parcurgerii suportului de curs, veți consulta sursele bibliografice recomandate. De altfel,
rezolvarea tuturor lucrărilor de verificare impune, cel puțin, parcurgerea referințelor obligatorii,
menționate la finele fiecărui subcapitol. În situația în care nu veți reuși să accesați anumite
materialele bibliografice, sunteți invitați să contactați tutorii disciplinei.

FORMATUL ȘI TIPUL AC TIVITĂŢILOR IMPLICATE DE CURS

Așa cum am menționat mai sus prezentul suport de curs este structurat pe trei capitole, fiecare
capitol având pe mai multe subcapitole. Parcurgerea acestora va presupune mai ales muncă
individuală, dar și întâlniri față în față (activități asistate şi consultații). Consultațiile, inclusiv
prin e-mail trimis tutorilor sau titularului de curs, pentru care prezenta este facultativă,
reprezintă un sprijin direct acordat dumneavoastră din partea titularului si a tutorilor.

În ceea ce priveşte activitatea individuala, aceasta o veti gestiona dumneavoastra si se va
concretiza in parcurgera cursului şi a tuturor materilelor bibliografice obligatorii şi rezolvarea
lucrarilor de verificare. Reperele de timp si implicit perioadele in care veti rezolva fiecare
activitate (lucrari de verificare, proiect etc) sunt monitorizate de catre noi prin intermediul
calendarului disciplinei. Modalitatea de notare si, respectiv, ponderea acestor activitati
obligatorii, în nota finala va sunt precizate în secţiunea de evaluare şi notare. Pe scurt, având
în vedere particularităţile învăţământului la distanţă dar şi reglementările interne ale CFCID al
UBB parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune antrenarea studenţilor în
următoarele tipuri de activităţi:

a. pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de activităţi asistate/consultaţii faţă
în faţă; prezența la aceste întâlniri este facultativă;

b. un set de sarcini anunţate cu cel puţin 30 de zile înaintea datei de depunere a acestuia.

c. trei lucrări de evaluare care vor fi rezolvate şi, respectiv trimise tutorilor în conformitate cu
precizările din calendarul disciplinei.

d. forumul de discuţii pe internet – acesta va fi monitorizat de echipa de tutori şi supervizat de
titularul disciplinei.

MATERIALE BIBLIOGRAFICE OBLIGATORII

În suportul de curs, la finele fiecarui subcapitol sunt precizate referinţele biblilografice
obligatorii, cât şi cele facultative.

Surse bibliografice de baza:

1). Buzducea D. (coord.) (2010) - Asistența socială a grupurilor de risc, Iași, Editura Polirom

2). Gherguţ, A. (2003), Managementul serviciilor de asistenţă psihopedagogică şi socială, Iaşi,
Editura Polirom

3). Neamţu, G., Stan, D. (coord.) (2005), Asistenţă socială. Studii şi aplicaţii., Iaşi, Editura
Polirom.

Sursele bibliografice au fost astfel stabilte încât să ofere posibilitatea adâncirii nivelului de
analiză si, implicit, comprehensiunea fiecărui curs. Lucrările menţionate la bibliografia
obligatorie se găsesc şi pot fi împrumutate de la Biblioteca Facultăţii de Psihologie din cadrul

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 3 Introducere

imprimantă (pentru tiparirea materialelor suport. adica 0. POLITICA DE EVALUARE ŞI NOTARE Evaluarea finala se va realiza pe bază unui examen scris desfasurat in sesiunea de la finele semestrului II. punctajul obtinut la acest examen în proporţie de 70% (7puncte) b. in cazul in care nu au reusit singuri. Pentru predarea temelor realizate se vor respecta cu stricteţe cerintele formatorilor. vezi anexa A. nemediate. Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga” şi de la Biblioteca departamentului de psihopedagogie specială. în care se studiaza disciplina de faţă. a oricaror nelamuriri de continut sau a celor privind sarcinile individuale. vă vor fi furnizate de către titularul de curs sau tutori în cadrul întâlnirilor faţă în faţă.calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice suplimentare dar şi pentru a putea participa la secventele de formare interactivă on line) .acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”) . sunt programate întâlniri faţă în faţă (activitati asistate si consultaţii) cu toţi studenţii. În acelaşi calendar se regasesc şi termenele la care trebuie transmise/depuse lucrarile de verificare aferente fiecărui capitol precum si data limita pentru depunerea proiectului de semestru. la cea de a doua se discuta ultimele doua capitole si se realizeaza o secventa recapitulativa pentru pregatirea examenului final. a temelor redactate. dar şi criteriile de notare ale lucrărilor. iar afişarea pe site a Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 4 Introducere .Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare. aprecierea lucrărilor de evaluare pe parcurs – 30% (3 puncte. a studiilor de caz) . De asemenea in cadrul celor doua intalniri studentii au posibilitatea de solicita titularului si/sau tutorilor sprijin pentru rezolvarea anumitor lucrari de verificare sau a proiectului de semestru. Instrucţiuni suplimentare privind modalităţile de elaborare.acces la echipamente de fotocopiere CALENDAR AL CURSULUI Pe parcursul semestrului II. Tematica lucrărilor se regăseşte la sfârşitul fiecărui capitol. Orice abatere de la acestea aduce după sine penalizari sau pierderea punctajului corespunzator acelei lucrări. Nota finală se compune din: a. ele sunt destinate solutionarii. Cele trei lucrări de verificare vor fi transmise tutorelui la termenele precizate în calendarul disciplinei.10 puncte/lucrare) . Datele celor doua întâlniri sunt precizate în calendarul sintetic al disciplinei. Pentru a valorifica maximal timpul alocat celor doua intalniri studenţii sunt atenţionaţi asupra necesităţii suplimentării lecturii din suportul de curs cu parcurgerea obligatorie a cel putin uneia dintre sursele bibliografice de referinta. MATERIALE ŞI INSTRUM ENTE NECESARE PENTRU CURS Optimizarea secvenţelor de invatare reclama accesul studentilor la urmatoarele resurse: . Pentru prima întâlnire se recomandă lectura atentă a primului capitol. redactare.

Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancţionată prin acordrea notei minime sau. STUDENŢI CU DIZABILITĂŢI: Titularul cursului si echipa de tutori îşi exprima disponibilitatea. ca o prioritate.Contestaţiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar solutionarea lor nu va depasi 48 de ore de la momentul depunerii. . de a adapta conţinutul şi metodelor de transmitere a informaţiilor precum şi modalităţile de evaluare (examen oral. Daca studentul considera ca activitatea sa a fost subapreciata de catre evaluatori atunci poate solicita feedback suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email. Altfel spus. Lectura tuturor temelor din fiecare subcapitol şi rezolvarea la timp a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înţelegere a conţinutului tematic şi totodată sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline. in anumite conditii. prin exmatriculare.Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităţilor va face dovada originalitatii. coroborată cu secvenţe de dialog. cu tutorii si respectiv titularul de disciplina. Studentii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptati la examinarea finala. în limita constrangerilor tehnice si de timp. avem în vedere. mediate on line. notelor acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării. facilitarea accesului egal al tuturor cursanţilor la activităţile didactice si de evaluare. STRATEGII DE STUDIU R ECOMANDATE: Date fiind caracteristicile învăţământului la distanţă. examen on line etc) în funcţie de tipul dizabilităţii cursantului. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 5 Introducere .Rezultatele finale vor fi puse la dispoziţia studentilor prin afisaj electronic. . ELEMENTE DE DEONTOLO GIE ACADEMICA Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică: . se recomandă studenţilor o planificare foarte riguroasa a secvenţelor de studiu individual. .

definirea conceptului de discriminare şi descrierea principalelor forme ale acesteia 3. Evaluare 5. Terminologie 2. Principii 3. respectiv în prezentarea principalelor tipuri de dificultăţi pentru persoanele cu dizabilităţi Cuvinte cheie: 1. Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu dizabilități Capitolul 1. asistenţa socială . ASISTENŢA SOCIALĂ ÎN CONTEXTUL DIZABILITĂŢII – delimitări teoretice. intervenţie individualizată . Sublinierea implicaţiilor identificate în descrierea cadrului legislativ . Bibliografie Obiectivele secventei: 1. dizabilităţi 2. principii. Identificarea principiilor asistenţei sociale. Însuşirea terminologiei specifice şi operarea cu aceasta 2. modele de evaluare și bune practici Subcapitolul 1 Cadrul conceptual – terminologie. principii și caracteristici ale asistenței sociale pentru persoanele cu dizabilități Cuprinsul secventei: 1. Caracteristici ale asistenţei sociale pentru persoanele cu dizabilităţi 4. discriminarea 3.

unul dintre cei mai utilizați termeni în relație cu dizabilitatea este cel de nevoi speciale. Citire În literatura de specialitate. persoane cu nevoi speciale. Gherguț A. Desigur. integraţi sau nu în muncă Adulţi după vârsta de pensionare • care posedă certificat de încadrare într-o categorie de handicap Familii cu risc de naştere a unui copil cu dizabilităţi Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 7 Capitolul I. în numeroase cazuri vom întâlni o combinație a celor doi factori descriși mai sus. grupe de dificultăți. subcapitolul 1 . TERMINOLOGIE În domeniul asistenței sociale există o serie de denumiri specifice care fac referire la asistența persoanelor cu dizabilități. Conceptul descrie acele nevoi umane care nu sunt întâlnite în mod obișnuit la toate persoanele și care apar datorită unor caracteristici individuale de natură fizică ori psihică sau în urma unui deficit de resurse economico-sociale necesare în mod firesc oricărei persoane. grupuri de risc. în structuri rezidenţiale sau alternative Tineri cu dizabilităţi (18-26 ani) • aflaţi în familie. Dintre acestea amintim: persoane cu cerințe speciale. în structuri rezidenţiale sau alternative Adulţi cu dizabilităţi • de vârstă activă. familia copilului cu dizabilități. (2013) conturează următoarele categorii de beneficiari cărora li se aplică Strategia națională privind protecția specială și integrarea socială a persoanelor cu dizabilități emisă de Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap (ANPH): Copii cu dizabilităţi (0-18 ani) • aflaţi în familie.

culoare. politică sau educație).1. PRINCIPII 2. modificată și completată în 2010 este cea mai importantă lege românească în sfera dizabilității. neadaptat deficiențelor lor fizice. Legea nr. acordare a serviciilor nondiscriminator la limbă. condiţiile legii. asistența socială a acceptat provocarea de a aborda și de a elimina discriminarea din viața persoanelor pe care le deservește în mod direct sau indirect (prin practică. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 8 Capitolul I. dizabilitate sau altă situaţie care ar putea crea un dezavantaj sau ar aduce un prejudiciu persoanei în cauză . cercetare. necesitând măsuri de protecție în sprijinul integrării și incluziunii sociale”. „persoanele cu handicap sunt acele persoane Definiţie cărora mediul social. Principiul Principiul Principiul nondiscriminării parteneriatului activ oportunităţilor egale • Toate persoanele • Clientul este partener • Fiecare persoană are beneficiază de activ şi participă în dreptul de a avea dreptul la asistenţă toate fazele acces în mod socială. asistenţă şi servicii publică. În primul rând ca profesie și ca disciplină. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități. PREZENTARE GENERALĂ Asistența socială a persoanelor cu dizabilități funcționează în baza unor principii clare care reglementează statutul și relația dintre persoana De reţinut asistată (client) și asistentul social. mintale și/sau asociate. şi rasă. senzoriale. Problematica discriminării în contextul asistenței sociale a persoanelor cu dizabilități ocupă un loc foarte important și trebuie privită din mai multe unghiuri. psihice. În cadrul acestei legi vom regăsi termenul de handicap și nu pe cel de dizabilitate. egal. iar conform conținutului acestei legi. religie. opinie sociale. origine sociale oferite in etnică sau socială. 2. subcapitolul 1 . sex. le împiedică total sau le limitează accesul cu șanse egale la viața societății. indiferent de procesului de echitabil.

ideea că un anumit grup este mai bun sau mai valoros decât un alt grup este premergătoare discriminării. grup care este dominant și puternic și care are o atitudine negativă sau neprielnică față de un grup țintă căruia îi lipsește puterea și privilegiul (Lum. femei cu copii. care aparțin unui grup dominant sau care primesc avantaje datorită apartenenței lor la acel grup (Hardiman & Jackson. 2014). persoane care pun multe întrebări. Discriminarea reprezintă un act sau o serie de acțiuni întreprinse împotriva unui grup țintă cu intenția de a-i umili. 2004 în McCutcheon. imigranți. membrii grupului discriminat care au calificări foarte bune ar putea fi trecuți cu vederea. Discriminarea afectează grupuri de persoane în mod diferit. subcapitolul 1 . De exemplu. Definiţie Precursorul discriminării este prejudiciul. 2014). 2007 în McCutcheon. obstrucționa. istorică. prin Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 9 Capitolul I. Discriminarea este definită ca răspunsul comportamental exterior al unui grup avantajat. Prin urmare. persoane care suferă de sărăcie. 2007 în McCutcheon. membrii grupului privilegiat ar putea obține oportunități pe care nu le merită. dați la o parte sau li s-ar putea nega o serie de privilegii bine meritate. Grupurile privilegiate sau membrii grupurilor privilegiate reprezintă persoane care dețin o poziție de putere. membrii grupului privilegiat primesc tratament preferențial nejustificat. în funcție de tipul de grup căruia îi aparține un anumit individ. spirituală. Poziția socială a unei persoane însă. persoane homosexuale. (b). respectiv limitând accesul grupului/grupurilor țintă. Un grup țintă sau membrii unui grup țintă fac obiectul discriminării și reprezintă persoane care experimentează pe propria piele marginalizarea sau Citire pierderea drepturilor în cel mai înalt grad (Hardiman & Jackson. culturală. economică. asistență sau informații adiționale adjuvante sau măsuri punitive mult mai puțin severe decât membrii grupului discriminat. Acești termeni descriu următoarele componente ale identității unei persoane: bio-psiho-socială. grupurile țintă se pot referi la persoane de culoare. Atunci când discriminarea are loc. devaloriza sau desființa membrii componenți. un grup privilegiat primește o serie de Ştiaţi că? oportunități în detrimentul grupului discriminat. produsul secundar al discriminării poate fi împărțit în două direcții: (a). 2014). persoane cu dizabilități. De asemenea. Prin intermediul acțiunilor discriminatorii. refugiați. în acest context grupul privilegiat creează posibilități de avansare pentru membrii săi prin tăinuirea de informații și resurse. este mobilă.

fiecare persoană a manifestat un moment nefast. fățiș. iar moștenirea sa persistă încă astăzi făcând-o de neevitat chiar și pentru cei mai conștiincioși și corecți oameni. identitate sexuală sau discriminare la locul de muncă (Lum. defavorabil care a influențat o anumită decizie și care a condus mai apoi la o formă de discriminare (Dovidio & Fiske. natura clandestină a acesteia declanșează doar sentimentul de a fi discriminat. unele prezentate în mod deschis. 2013 în McCutcheon. Quinton. De reţinut Quiros & Dawson. 2014). urmare. naționalitate. Însă atunci când discriminarea este ascunsă. 2014). dizabilitate. Există diferite forme ale discriminării. Palmer. este mult mai dificil de a preveni forme ale discriminării ascunse datorită complexității și naturii clandestine a acesteia (Beratan. 2009 în McCutcheon. în funcție de contextul situațional sau comportamental. 2006). o poate plasa într-un grup privilegiat sau discriminat (Chavis & Hill. resursele. actele discriminatorii au fost abordate în instanță în relație cu angajarea la un loc de muncă sau cu violența. ambele ducând la stipularea unor prevederi legale care să prevină diferite forme de discriminare fățișă în aceste contexte.2. Prin urmare. Conștient sau inconștient. Acestea pot să includă: discriminarea în funcție de vârstă. subcapitolul 1 . adică implicit și tăinuit. 1993. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 10 Capitolul I. & Schmader. Discriminarea este un concept vechi. 2. Atunci când o persoană sau un grup de indivizi își exercită puterea și controlul pentru a decide cine are acces și obține resurse. o persoană poate să aibă mai multe identități din această perspectivă și fiecare dintre acestea. atunci ei au practicat acțiuni discriminatorii. sex. respectiv explicit și expus sau în mod ascuns. servicii și oportunități. proteze dentare. dar lipsa dovezii explicite și palpabile promovează îndoiala și nesiguranța evaluării și identificării sale acurate. Din punct de vedere legal. piercing sau extensii de păr. Atunci când discriminarea are loc fățiș este mai ușor de a identifica un anumit act ca discriminator (Major. rasă. FORME ALE DISCRIMINĂRII Negarea egalității șanselor unor indivizi bazată pe diferențiere se poate manifesta în multiple moduri. 2004. 2012). 2006). serviciile sau anumite activități (Beratan. religie. Exemple ale unor forme deschise de discriminare sunt școlile care nu includ în serviciile lor elevi care prezintă dizabilități sau refuzul de a promova un angajat care poartă proteze ortopedice. Formele de discriminare fățișă sunt mai ușor de abordat din punct de vedere legal datorită prezenței artefactului vizual sau a declarației verbale a unei persoane căreia îi sunt negate accesul. 2003).

Persoana cu dizabilitate conform ADA:  are o deficiență mintală sau fizică care îi limitează activitățile vieții de zi Citire cu zi. DISCRIMINAREA ÎN CONTEXTUL DIZABILITĂŢII Discriminarea bazată pe dizabilitate este definită de ADA (Americans with Disabilities Act) în anul 1990. Ca o consecință a dizabilității unei persoane.  restructurarea activităților zilnice ale acesteia. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 11 Capitolul I. Serviciile de adaptare a mediului constituie:  schimbări fizice ale casei/apartamentului persoanei în cauză.  sprijin oferit persoanei cu dizabilități. dacă nu egal.  are un istoric privind aceste deficiențe  este privită ca având deficiențe chiar și în lipsa unei dizabilități propriu zise.  oferirea unor interpreți calificați  alocarea timpului suplimentar pentru a realiza anumite sarcini sau teme  obținerea ori instalarea unui tip de echipament care ar îmbunătăți performanța persoanei în efectuarea unor activități. subcapitolul 1 . Scopul urmărit prin oferirea de servicii adaptative este de a crea un mediu în care persoana cu dizabilități să poată activa la un nivel.3. 2. măcar similar cu cel al unei persoane fără dizabilități. se pot acorda și garanta (în unele situații bine definite de ADA) servicii de asistență socială și personală și de adaptare a mediului.

angajaţii). dizabilitate. subcapitolul 1 .1.  Un document de lucru privind serviciile comisiei pentru integrarea rromilor.  Crearea unui grup de experți guvernamentali în problematica nondiscriminării. Prin acest pachet. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 12 Capitolul I. CADRUL LEGISLATIV DE PROTECŢIE A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI ÎMPOTRIVA DISCRIMINĂRII În anul 2008. CARACTERISTICI ALE ASISTENŢEI SOCIALE A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI 3. 3. structura pieţei. Formarea şi îmbunătăţirea abilităţii de combatere a discriminării în rândul ONG-urilor şi al partenerilor sociali. Organizarea activităţilor de formare în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării. De reţinut  Un comunicat care urmărea printr-un program concret promovarea egalității șanselor și amplificarea activităților și acțiunilor împotriva discriminării. identitate sexuală sau credințe religioase. Comisia Europeană viza următoarele obiective: Accesul populaţiei la informaţii privind combaterea discriminării şi avantajele diversităţii. Administrarea diversităţii orientate către afaceri (clientela. Dezvoltarea politicilor de egalitate şi încurajarea schimburilor de bune practici. Comisia Europeană a adoptat un pachet referitor la nondiscriminare care cuprindea:  O propunere de interzicere a discriminării în funcție de vârstă.

psihologic şi propria familie şi de a funcţional. se aliniază cu principiile delimitate de Regulile Standard ONU pentru Egalizarea Șanselor pentru Persoanele cu Dizabilități. culturale şi şcolarizare. subcapitolul 1 . Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 13 Capitolul I. se domeniilor care le aparţin impune protejarea lor de către societate La nivel național. acces la informații. Strategia națională privind egalizarea șanselor pentru persoanele cu dizabilități. adunarea generală a ONU a adoptat „Declarația cu privire la Drepturile Persoanelor cu Handicap”. Conceptul fundamental al acestei declarații îl reprezintă egalitatea și libertatea care constituie pentru persoana cu dizabilități calea de acces la condiții îmbunătățite de viață prin dezvoltare economică și socială. la recuperare participa la activităţi medicală şi socială.  Susținerea persoanelor cu dizabilități în îmbunătățirea competențelor personale. pregătire şi recreative orientare profesională Pentru persoanele cu dizabilităţi severe şi Dreptul la asistenţă juridică profunde care nu îşi pot în scopul protejării lor şi a exercita drepturile. Strategia urmărește îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități din România și promovează:  Egalitatea de șanse privind drepturile. În anul 1975. amintim mai jos câteva: Dreptul la servicii pentru a Dreptul la respectarea deveni cât mai demnităţii lor umane independenţi posibil Dreptul la tratament Dreptul de a locui cu medical. la sociale. Printre drepturile persoanei cu dizabilități stipulate în această declarație. medii de comunicare și tipuri de servicii. responsabilitățile și acordarea asistenței individuale persoanelor cu dizabilități.  Crearea unui mediu accesibil: transport. locuință.

subcapitolul 1 . Această strategie cuprinde următoarele principii: •Nevoile fiecărei persoane sunt la fel de Principiul egalităţii importante. •Persoanele cu dizabilităţi trebuie sprijinite în Principiul obligaţiilor egale înţelegerea şi adoptarea responsabilităţilor ce le revin ca membri ai societăţii. sănătate. SISTEMUL DE ASISTEN ŢĂ SOCIALĂ PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITĂŢI – INTERVENŢIE INDIVIDUALIZATĂ Persoanele cu dizabilități întâmpină o multitudine de dificultăți de natură mai mult sau mai puțin complexă și variată.(2003) a realizat o structurare a acestora și a propus următoarea clasificare a grupelor de dificultăți: Citire Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 14 Capitolul I. ca membri ai societăţii . au dreptul să rămână în Principiul asigurării comunitatea locală. Gherguț A. documentare. informaţii. iar societatea trebuie să asigure drepturilor tuturor drepturi egale de participare şi implicare. servicii sociale şi medicale. •Toţi cetăţenii au acces în mod egal la Principiul egalizării următoarele sisteme ale societăţii: şanselor economico-financiar. respectiv a persoanelor cu dizabilități către comunitate. 3.2.  Promovarea unei atitudini pozitive a comunității către persoanele cu dizabilități. angajare sau servicii sociale. Ei trebuie să beneficieze serviciilor de sprijin de sprijinul de care au nevoie în educaţie. activităţi •Persoanele cu dizabilităţi.

subcapitolul 1 . profesional Dificultăţi •Existenţa unor bariere psihologice între persoanele cu şi cele fără dizabilităţi. •Dificultăţi de deplasare şi mişcare pentru persoanele cu dizabilităţi fizice. •Lipsa serviciilor de muncă protejate. generale •Dificultăţi de întreţinere pentru persoanele cu venituri foarte mici. inclusiv ca urmare a unor prejudecăţi sau sociale reprezentări deformate a posibilităţilor şi competenţelor acestora. există o serie de caracteristici de care trebuie să se țină cont și care au un impact considerabil asupra alegerii tipului și formei de sprijin pentru respectiva persoană. Dificultăţi de •Dificultăţi în privinţa instruirii şi pregătirii profesionale. Dificultăţi •Dificultăţi de exprimare şi comunicare. Pentru ca serviciile de asistență socială oferite persoanei cu dizabilități să fie competente și potrivite nevoilor clare ale acesteia. •Dificultăţi de adaptare la aspectele vieţii cotidiene. ordin •Dificultăţi de plasare în locuri de muncă corespunzătoare profesiei. Vom prezenta mai jos câteva dintre aceste caracteristici: Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 15 Capitolul I. •Existenţa unor bariere fizice şi psihologice la nivelul psihologice şi includerii sociale a persoanelor cu dizabilităţi.

• Dacă persoana cu dizabilităţi frecventează un centru de zi. Temă de reflecție TEMA NR. evitând situaţiile de neglijare. indiferent de tipul de comunicare pe care aceasta îl prezintă. • Asistentul personal trebuie să posede abilităţi de comunicare variate pentru a interacţiona eficient cu persoana asistată. zilnic • Serviciile de asistenţă socială trebuie să valorifice informaţiile oferite de familia persoanei cu dizabilităţi şi să ţină cont de observaţiile acestora. 2 Prezentați într-o lucrare de 300-400 de cuvinte argumente care să susțină promovarea acțiunilor nondiscriminatorii față de persoanele cu dizabilități. • Serviciile de asistenţă se acordă ţinând cont de programul persoanei sau al familiei sale. • Toate serviciile sunt individualizate şi centrate pe persoană. EVALUARE TEMA NR. • Serviciile competente de asistenţă acordate persoanelor cu dizabilităţi sunt susţinute de relaţii interpersonale de calitate între asistentul personal şi persoana Relaţionare cu dizabilitate. pentru a asigura accesul persoanelor cu dizabilități la toate serviciile și oportunitățile sale. respectiv prin cetățenii săi. trebuie pus accentul pe Programul abilităţile acesteia. subcapitolul 1 . 4. Scrieţi Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 16 Capitolul I. • Serviciile de asistenţă pentru persoanele cu dizabilităţi trebuie să fie adecvate din punctul de vedere al eficienţei costurilor (inclusiv pentru persoanele cu dizabilităţi Eficienţă severe şi profunde). 1 Realizați în format PPT un inventar al principalelor acțiuni pe care considerați că trebuie să le întreprindă societatea prin autoritățile locale. izolare socială sau ignorare.

www. Beratan. 5. 945–952 4. (2013) – Sinteze de psihopedagogie specială. Ediția a III-a. Major. (2003) – Managementul serviciilor de asistență psihopedagogică și socială.com/view/10. & Schmader. A. A. J. Attributions to discrimination and self- esteem: Impact of group identification and situational ambiguity.oxfordre. Dovidio.org 3.1093/acrefore/9780199975839. 6.cswe.001. Under the Radar: How unexamined biases in decision- making processes in clinical interactions can contribute to health care disparities. & Fiske. BIBLIOGRAFIE 1..0001 7. 26(2). Editura Polirom. D. subcapitolul 1 . W. Gherguț. Iași 5. 102(5). Council on Social Work Education (2008) – Educational Policy and Accreditation Standards. National Association of Social Workers Press and Oxford University Press. (2006). http://socialwork. Iași. 2. 39(3).. Journal of Experimental Social Psychology. 220–231 doi:10. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice. Gherguț. Ghid practic. Editura Polirom. Encyclopedia of Social Work.. Kendra DeLoach McCutcheon (2014) – Discrimination. S. 3. Quinton. T. (2003).1016/S0022-1031(02)00547-4 Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 17 Capitolul I. (2012). racism and IDEA 2004. Disability Studies Quarterly. American Journal of Public Health. Institutionalizing inequity: Ableism. G. B. J.

Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu dizabilități Capitolul I ASISTENŢA SOCIALĂ ŞI DIZABILITATEA – delimitări teoretice. Bibliografie Obiectivele secventei: 1. modele de evaluare și bune practici Subcapitolul 2 Elementele componente ale asistenței psihopedagogice și sociale – direcții de evaluare Cuprinsul secventei: 1. principii. Însuşirea principalelor obiective şi scopuri ale evaluării complexe a copiilor cu dizabilităţi 3. evaluare complexă 2. Identificarea principalelor caracteristici psihologice. Prezentare generală 2. echipă multidisciplinară . pedagogice şi sociale implicate în evaluarea complexă a copiilor cu dizabilităţi 2. Evaluare 4. plan de servicii personalizat 3. Analiza structurii componente a documentelor specifice prezentate Cuvinte cheie: 1. Evaluarea complexă a copiilor cu dizabilităţi 3.

Observaţii asupra manifestării comportamentale în diferite situaţii. Din punct de vedere psihologic. 1. datorită mediului de trai. Identificarea tipurilor de terapie. prezenței unor boli cronice sau a unor Citire fenomene degenerative. profesionalizării. medicale. recuperare. Asigurarea unui climat de confort afectiv şi siguranţă pentru menţinerea echilibrului psihic şi dezvoltarea armonioasă a personalităţii Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 19 Capitolul I. Identificarea disfuncţiilor la nivel psihic. compensare a funcţiilor şi proceselor afectate. pedagogice și sociale în vederea depistării. instruirii. adaptării și integrării sociale a persoanelor cu dizabilități sau a persoanelor aflate în situații de risc. diagnosticării. educării. Atitudinea şi reacţiile persoanei în raport cu dizabilitatea. resurselor scăzute de subzistență. respectiv relaţiile cu cei din jurul său. accentul se pune pe următoarele direcții de acțiune: Identificarea şi descrierea particularităţilor dezvoltării psihice a persoanei şi a tuturor componentelor personalităţii sale. PREZENTARE GENERALĂ Asistența psihopedagogică și socială a persoanelor cu dizabilități se conturează ca o totalitate a măsurilor psihologice. subcapitolul 2 . recuperării.

Adaptarea obiectivelor şi resurselor materiale şi procedurale la specificul dezvoltării psihofiziologice a persoanelor cu diferite tipuri şi grade de dizabilităţi. Informarea opiniei publice cu privire la responsabilitatea civică a membrilor comunităţii faţă de persoanele cu dizabilităţi. Prevenirea şi combaterea acţiunilor discriminatorii faţă de persoanele cu dizabilităţi. subcapitolul 2 . Din punct de vedere pedagogic se impun următoarele observații: Identificarea problemelor specifice în educarea şi instruirea profesională a persoanelor cu dizabilităţi. Componenta socială a acestui sistem funcționează pe baza următoarelor responsabilități: Inserţia bio-psiho-socio-culturală a persoanei cu dizabilităţi în realitatea socială. Diversificarea ofertelor educaţionale şi dezvoltarea instituţiilor şcolare de tip incluziv. Organizarea unor servicii competente pentru protecţia şi asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi. Adaptarea programelor curriculare în funcţie de evoluţia elevilor cu dizabilităţi. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 20 Capitolul I.

competenţe Prognosticul dezvoltării viitoare în funcţie de potenţialul individual şi mediul de viaţă şi educaţie Încadrarea într-un grad de handicap. subcapitolul 2 . respectiv nivel educaţional Stabilirea obiectivelor generale ale programului de intervenţie personalizată B. 2. Demersul de evaluare al copiilor cu dizabilități presupune următoarele etape: A. Evaluarea inițială sau constatativă care are următoarele obiective: De reţinut Stabilirea potenţialului actual al copilului: abilităţi. Evaluarea continuă care prezintă următoarele caracteristici: Identifică Identifică abilităţile şi Subliniază deprinderile şi competenţele potenţialul activ aptitudinile prezente însuşite de copil într- copilului într-o etapă specifică un anumit stadiu de dezvoltare C. EVALUAREA COMPLEXĂ A COPIILOR CU DIZABILITĂŢI Evaluarea reprezintă un proces continuu de planificare și organizare care orientează elaborarea planului de servicii individualizate și programele de intervenție personalizate. nivel intelectual. Evaluarea finală care își propune: Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 21 Capitolul I.

subcapitolul 2 . Această echipă multidisciplinară conlucrează și își bazează rezultatele și recomandările pe efortul implicat în actul evaluării de către fiecare dintre membrii săi. Echipa este formată din următorii specialiști (cu ușoare modificări în funcție de tipul de dizabilitate): De reţinut  Cadre medicale (medic de familie. pediatru. ortoped)  Psiholog  Kinetoterapeut  Logoped  Profesor psihopedagog/Consilier școlar  Asistent social  Părinți/Familia Principalele arii de evaluare în orientarea și stabilirea programului de intervenție pentru un copil cu dizabilități – realizate de membrii echipei mai sus menționate – sunt următoarele: Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 22 Capitolul I. foniatru. unul din cele mai importante aspecte îl constituie apartenența fiecărui specialist implicat în aceasta la o echipă. neurolog. Reevaluarea Modificarea copilului şi Aprecierea programului în eficienţei orientarea către funcţie de noul program de programului propus constatări intervenţie În domeniul evaluării copiilor cu dizabilități. psihiatru. oftalmolog. ORL-ist.

lumina. Acest tip de evaluare se ocupă în special cu examinarea condițiilor din mediul de dezvoltare al copilului (locuința – tipul. în relație cu aceste două concepte se va analiza progresul obținut de copil între etapele de evaluare. psihologice și sociale. educaționale. persoana care realizează evaluarea trebuie să precizeze capacitatea copilului evaluat – definită ca ceea ce el poate să facă în mediul său natural și performanța – definită ca cel mai înalt nivel de funcționare pe care un individ îl poate atinge. Pentru a stabili calitatea condițiilor și gradul de funcționare al copilului în mediul său. a factorilor de mediu (limite sau facilitatori) și a factorilor personali. hrana. organizarea. asigurarea siguranței fizice și psihice a copilului). îmbrăcămintea.  Evaluarea medicală  Evaluarea psihologică  Evaluarea educațională  Evaluarea socială Ne vom apleca în cele ce urmează asupra evaluării sociale. subcapitolul 2 . Evaluarea socială este coordonată de asistentul social. curățenia. care realizează evaluări ale copiilor cu dizabilități prin intermediul unei comisii. igiena.  Stabilirea prin investigații tip a calității activităților copilului cu dizabilități – evidențiind limitările. respectiv a participării copilului cu dizabilități la viața comunității în care trăiește – evidențiind restricțiile. educațional și social. Obiectivul acestor evaluări este confirmarea unui diagnostic complex. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 23 Capitolul I. de orientare școlară Citire sau profesională sau de urmare a unui plan de servicii personalizat. De asemenea. formulat de către specialiștii din domeniul medical. încălzirea. Indiferent de domeniul evaluat. funcționează serviciul de evaluare complexă. în scopul formulării unor propuneri de încadrare într-un grad de handicap. În cadrul serviciului public specializat pentru protecția copilului. acesta trebuie să realizeze următoarele acțiuni în procesul său de evaluare:  Interpretarea omogenă a rezultatelor evaluării inițiale medicale. pentru a-i descrie caracteristicile.

pentru protejarea Acordarea unor măsuri de intereselor copilului. după propunerea Serviciului de Evaluare Complexă – descrisă mai sus – Comisia pentru Protecția Copilului se întrunește și discută cazul. subcapitolul 2 . Prin urmare una dintre cele mai importante întrebări trebuie să rămână Pentru ce evaluăm un copil cu dizabilități? Ce scop dorim să atingem prin evaluarea propusă? De reţinut Mai jos se regăsesc câteva răspunsuri posibile. •Inclusiv de natură juridică. conform Convenţiei protecţie specială Naţiunilor Unite. copilul beneficiază de o serie de drepturi şi facilităţi sociale.  În fiecare an are loc o reevaluare a copilului. conform legii în vigoare. membrii echipei de evaluare trebuie să aibă în permanență viziunea includerii sociale a copiilor cu dizabilități care se află în fața lor. respectiv legii româneşti nr. conform legii în vigoare.  O astfel de evaluare se realizează din primul moment în care situația unui copil este adusă la cunoștința Comisiei pentru Protecția Copilului. 18/1990. Acordarea de ajutor material sau financiar în situaţii de criză •Pe o perioadă de timp determinată. Indiferent de tipul evaluării. copilul va beneficia de educaţie. •Prin eliberarea unui certificat de expertiză şi orientare şcolară Acordarea orientării şcolare •Pe baza acestuia. Ştiaţi că?  Comisia are datoria de a monitoriza situația copilului și de a se asigura de îndeplinirea corectă și la timp a măsurilor stipulate în planul de servicii personalizat. urmând să ia una sau mai multe dintre deciziile prezentate în continuare – consemnate într-o hotărâre unică: •Prin eliberarea unui certificat de încadrare într-o categorie de persoane cu dizabilităţi Acordarea unui grad de handicap •Pe baza acestuia. Conform Ghidului metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilități și încadrarea într-un grad de handicap realizat de Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție. pentru a stabili o nouă hotărâre. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 24 Capitolul I.

1 Evidențiați modalitățile prin care componenta psihologică. Dezbatere Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 25 Capitolul I. 2 Analizați documentele prezentate în anexele 1 și 2 (model de traseu educațional. EVALUARE TEMA NR. respectiv anchetă socială) și prezentați argumente pro și contra privind modul în care se reflectă scopurile evaluării copiilor cu dizabilități în structura documentelor menționate. Pentru a identifica cele Pentru a acorda Pentru a identifica mai bune servicii drepturile şi serviciile serviciile de asistenţă educaţionale sau necesare conform socială necesare terapeutice legilor în vigoare Pentru a stabili Pentru stabilirea Pentru a stabili progresele compatibilităţii între cerinţele individuale educaţionale sau de asistentul social şi specifice copilului cu recuperare copilul cu dizabilităţi dizabilităţi în cauză Pentru a sprijini pregătirea profesională Pentru a aprecia şi găsirea unui loc de eficienţa planului de muncă în comunitatea servicii propus de care aparţine persoana vizată 3. cea pedagogică și cea socială se influențează reciproc în cadrul evaluării complexe a copilului cu dizabilități. subcapitolul 2 . Temă de reflecţie TEMA NR.

A. Iași 2. Editura Polirom. A. 4.dls. Bocancea. Council on Social Work Education (2008) – Educational Policy and Accreditation Standards. (2003) – Managementul serviciilor de asistență psihopedagogică și socială.uk Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 26 Capitolul I. (2005) – Principii ale acțiunii în asistența socială în G. www. Iași 4. Editura Polirom.Assessments and Services for Disabled Children. subcapitolul 2 . C.org. BIBLIOGRAFIE 1. *** Disability Law Service (2009) . Ediția a III-a. Iași.org 3. Ghid practic. Gherguț. Stan (coord.) . *** Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție (2003) – Ghid metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilități 6. 5. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice. Neamțu și G.cswe. www.Asistența socială. Gherguț. Studii și aplicații. (2013) – Sinteze de psihopedagogie specială. Editura Polirom.

Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu dizabilități Capitolul I ASISTENŢA SOCIALĂ ŞI DIZABILITATEA – delimitări teoretice. design universal 3. Evaluare 5. modele de evaluare și bune practici Subcapitolul 3 Calitatea vieții în contextul dizabilității – dimensiuni și evaluare Cuprinsul secventei: 1. principii. Aspecte ale calităţii vieţii pentru persoanele cu dizabilităţi 3. calitatea vieţii 2. persoane cu dizabilităţi . Evaluarea calităţii vieţii 4. Identificarea principiilor designului universal 2. Bibliografie Obiectivele secventei: 1. Însuşirea principalilor factori de influenţă ai calităţii vieţii 3. Caracterizarea calităţii vieţii pentru persoanele cu dizabilităţi Cuvinte cheie: 1.Conceptul designului universal – strategie de promovare a integrării în comunitate a persoanelor cu dizabilităţi 2.

Spațiu și măsură în abordare și utilizare Pentru a înțelege mai bine rolul acestor principii. Informații perceptibile 5. este important să înțelegem Regulile Standard ale ONU asupra egalizării șanselor pentru persoanele cu dizabilități (1993). sau atunci când nu vorbim limba ori dialectul locului în care ne aflăm. Ştiaţi că? De a veni în întâmpinarea nevoilor oamenilor. la toate nivelurile fiecărei societăți. Aceste variații sunt rezultatul circumstanțelor socio-economice diferite și al multiplelor dispoziții pe care statele lumii le aplică pentru bunăstarea cetățenilor lor. Utilizarea echitabilă 2. Efort fizic redus 7. sau atunci când vizităm o țară străină ale cărei obiceiuri nu le cunoaștem. Flexibilitatea 3. Atunci când discutăm despre accesul persoanelor cu dizabilități la diverse servicii sau produse. subcapitolul 3 .  Designul universal a evoluat prin două mișcări de amploare care au avut următoarele scopuri: a). să aibă acces la informații și activități sau să poată utiliza o serie de produse (Asmervik S. Simplu și intuitiv 4. 2006). De a desființa dihotomia noi-ei și b). ele sunt detaliate în cele ce urmează. 1.. Cea de-a doua mișcare. Atât cauzele cât și consecințele dizabilităților diferă în diverse părți pe glob. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 28 Capitolul I. Prima mișcare ne indică faptul că suntem cu toții mai mult sau mai puțin vulnerabili. Numărul mondial al persoanelor cu dizabilități este mare și în continuă creștere. Toleranță la erori 6. ne pune în evidență faptul că diversele nevoi ale persoanelor din jurul nostru sunt de înțeles și clare: fiecare își dorește să fie în siguranță. în anumite momente din viața noastră: în postura de copii. asemenea persoanelor cu dizabilități. Acestea stipulează faptul că există persoane cu dizabilități peste tot în lume. Universitatea din Carolina de Nord a dezvoltat șapte principii ale designului universal: 1. CONCEPTUL DESIGNULUI UNIVERSAL – STRATEGIE DE PROMOVARE A INTEGRĂRII ÎN COMUNITATE A PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI  Designul universal își are originile în Statele Unite și a fost promovat ca o alternativă la conceptele de accesibil și accesibilitate.

competenţele de limbaj sau indiferent de condiţiile de mediu sau nivelul de concentrare al de abilităţile senzoriale ale persoanei. Utilizarea Flexibilitatea echitabilă Designul este util şi accesibil Designul este adaptat pentru persoanelor cu diverse abilităţi o varietate de preferinţe şi abilităţi individuale. persoanei. explicite. informaţiile necesare către utilizator. clare şi uşor de folosit. citirea accesate şi de către persoane cu în negru sau citirea în Braille a dizabilităţi auditive sau vizuale descrierilor exponatelor. cunoştinţele. acest Un exemplu sunt muzeele principiu este respectat atunci care permit vizitatorilor să când materialele puse la dispoziţia studenţilor pot să fie aleagă între ascultarea. Un exemplu al aplicării acestui principiu îl constituie De exemplu atunci când o echipamentele de laborator care prezentare multimedia include şi au butoane/taste de control subtitrări. subcapitolul 3 . Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 29 Capitolul I. Simplu şi Informaţii intuitiv perceptibile Modul de utilizare al produsului este uşor de înţeles indiferent de Designul comunică eficient experienţa. În contextul academic.

un scaun cu rotile. Un exemplu îl constituie spaţiile de lucru din laboratoarele pentru studenţi. Toleranţă la Efort fizic erori redus Designul reduce la minimum riscurile şi Designul poate să fie utilizat consecinţele nefaste ale acţiunilor eficient şi confortabil cu un minim neintenţionate sau accidentale. postura sau mobilitatea sa. De exemplu atunci când uşile unei Un exemplu de produs este un soft săli de curs se deschid automat. etc. Spaţiu şi măsură în abordare şi utilizare Se oferă măsura şi spaţiul potrivit pentru abordare. cât şi persoane care incompletă. folosesc un cadru. sau pentru persoane care posedă diferite caracteristici fizice. manipulare şi utilizare indiferent de înălţimea utilizatorului. de efort. educaţional care oferă informaţii Astfel. subcapitolul 3 . Acestea pot să fie dotate atât pentru persoane care lucrează preponderent cu mâna dreaptă cât şi pentru cei care folosesc mai degrabă stânga. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 30 Capitolul I. vor putea intra în sală atât suplimentare şi ghidaj unui elev care a persoane care merg pe propriile făcut o selecţie greşită sau o rezolvare picioare. un baston. raza de acţiune.

Pentru o bună dezvoltare a calității vieții trebuie abordată și promovată mobilitatea persoanelor cu dizabilități. D. Aceste reglementări. accesul în clădiri. situația financiară sau accesul la mijloace de transport. toaletele clădirilor publice. 2. a mișcării zilnice și a siguranței personale. precum și cu simțul de împlinire a vieții. nevoia de adaptări specifice în mediul de viață sau utilizarea unui echipament protetic. Bunăstarea socială. nutriţiei. de statut și de gradul de respect primit și asumat subiectiv de către o persoană. Este vorba despre cunoașterea tipurilor de sprijin. kinetoterapiei. Este importantă și conștientizarea menținerii sănătății și a unei bune forme fizice. aplicații speciale pentru persoanele cu dizabilități vizuale pe telefoane mobile sau Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 31 Capitolul I. sugerează faptul că acest concept de calitate a vieții poate să fie rezultatul interdependenței Citire unor factori (Johnstone. Aceasta include orice tip de dizabilitate adițională. C. Dezvoltare și activitate. iar în prezent persoanele cu dizabilități au o posibilitate mai mare de mobilitate și deplasare în siguranță. Aceasta sugerează pe lângă relațiile personale și implicarea comunității în care trăiește persoana în cauză. E. D. cât și observații asupra condițiilor de locuit. Video O serie de cercetări care au investigat variabile ale calității vieții așa cum au fost ele identificate de către persoanele cu dizabilități. el are o legătură puternică și cu modul personal de percepere al gradului de independență și al oportunităților de alegere și control din viețile oamenilor. ASPECTE ALE CALITĂŢII VIEŢII PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITĂŢI Urmăriţi materialul video şi corelaţi factorii identificaţi în modelul prezentat cu factorii identificaţi de Johnstone (descrişi mai jos). Este legată de valorizarea personală. F. Deși acest factor este legat de măsuri obiective ale angajării pe piața muncii. împreună cu o serie de adaptări ale mijloacelor de transport sau ale marcajelor stradale (semnalizări acustice la trecerile de pietoni. Mobilitatea. schimbări de domiciliu. A. Vorbim aici și despre servicii specializate în domeniul terapiei de limbaj. Bunăstarea fizică. 1998). Se poate referi la oportunitățile de educație și formare profesională sau la cele oferite prin diverse activități și formări educaționale în centrele de zi. etc. Acest factor include atât veniturile unei persoane. scările rulante) au fost reglementate prin lege. B. Bunăstarea materială. Acești factori sunt descriși în detaliu în cele ce urmează. Conștientizarea și înlăturarea unui număr considerabil de bariere arhitecturale (scări. Bunăstarea emoțională. respectiv cu cei identificaţi de Schalock (descrişi la pagina 34). implicarea comunității în susținerea unei persoane sau a unei familii în aspecte ale vieții de zi cu zi. subcapitolul 3 .

Se păstrează educarea și formarea abilităților de bază cu un accent specific pe susținerea proprie. excursii. Trebuie subliniate nevoile distincte ale persoanelor cu dizabilități care locuiesc în cadrul unei instituții. iar pe de altă parte vorbim de considerente de ordin practic în cazul persoanelor cu dizabilități fizice sau senzoriale. adaptarea mediului de lucru. ajunși la vârsta adultă. Accesibilitatea în câmpul muncii/angajarea. etc). tablete). În societățile tradiționale. respectiv ale celor care împart o locuință cu alte persoane și ale celor care trăiesc independent. Prin urmare prezintă atât un dezavantaj cât și costuri mai ridicate (pentru accesibilizare. subcapitolul 3 . Cu toate acestea. iar acele persoane care nu sunt capabile să beneficieze de pe urma programelor de formare profesională nu vor fi considerate ca angajați eficienți sau profitabili. ei nu au abilitățile necesare angajării pe piața muncii (Johnstone. valoarea unei persoane la locul de muncă era considerată în felul următor: potențialul de angajare este determinat de eficiența și productivitatea unei persoane. Timpul liber. I. Freeman (1988) susținea că tinerii cu dizabilități care au abandonat sistemul educațional au fost etichetați ca lipsiți de orice fel de abilități și declarați incompetenți din punct de vedere social. În cazul acestui factor este important să distingem între nevoile diferite ale persoanelor cu dizabilități atunci când abordăm problema locuinței. precum și avantajele angajatorilor din momentul în care oferă un loc de muncă unei persoane cu dizabilități. tabere. 1998). persoanele cu dizabilități au capacități mai reduse și un grad mai mare de dependență față de persoanele fără dizabilități. J. Aceste programe de formare profesională apar în comunitate ca o extensie a principiilor educaționale incluzive din școlile generale. autodeterminare și apartenență socială. În plus. D. aceștia din urmă. Pe de o parte trebuie luate în calcul toate dificultățile legate de nivelul de autonomie personală. datorită abandonului școlar. Acest aspect îi include într-un grup de persoane cu nevoi speciale și specifice de formare profesională. Calitatea vieții nu este determinată doar de starea de sănătate sau de perspectivele angajării pe piața muncii ale unei persoane. părinții lor. sunt puțin vizibili în contextul publicului larg. dar și comportamente și deprinderi sociale care sunt considerate dezirabile la locul de muncă. Aceste programe sunt concepute pentru a forma abilități specifice. în ultimii ani s-au făcut o serie de reglementări legale care susțin dreptul la muncă al persoanelor cu dizabilități. Există acum o mare varietate de programe de formare profesională care se bazează pe principiile dezvoltării satisfăcătoare și de succes atât la locul de muncă cât și în cadrul comunității. Formarea profesională. Ori prin definiție. G. Prin urmare aceste tipuri de programe care pledează pentru autodeterminare și independență subliniază și importanța schimbării atitudinale față de persoanele cu dizabilități. independență. ci și de oportunitățile care apar în timpul liber. profesori și asistenți sociali. Locuri de vacanță. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 32 Capitolul I. Condiții de locuit. H. facilități sportive sau de altă natură trebuie luate în considerare și promovate pentru a deveni accesibile pentru persoanele cu dizabilități. oferirea de informații tactile sau în limbajul mimico-gestual sunt considerente fundamentale pentru aprecierea calității vieții. Datorită segregării educaționale prin școlarizarea în instituții specializate a copiilor cu dizabilități. În opinia lui Johnstone (1998) acest lucru presupune și o renegociere a relațiilor dintre tineri.

subcapitolul 3 . 3.1. specialiștii se confruntă Citire deseori cu dificultăți în aplicarea principiilor calității vieții. 1995). În viața de zi cu zi însă. 2010). unde conceptele sunt traduse în acțiuni palpabile. CALITATEA VIE ŢII ÎN CONTEXTUL DIZABILITĂŢII INTELECTUALE Domeniul dizabilității intelectuale este puternic influențat de paradigma calității vieții. Abordarea actuală a evaluării calității vieții poate fi caracterizată prin următoarele aspecte (adaptate după Verdugo et al. Totuși specialiștii în domeniu indică faptul că dezvoltarea independenței și a unei voci proprii este înlocuită uneori de acțiuni al căror unic scop este „controlul”. Inițial evaluarea calității vieții a fost abordată din mai multe perspective. cât și a practicii și a politicilor din domeniu (Claes et al. 2005): CARACTERUL MULTIDIMENSIONAL care implică cele opt domenii esenţiale şi indicatorii acestora UTILIZAREA UNEI VARIETĂŢI DE METODE care includ atât factori subiectivi cât şi obiectivi O PERSPECTIVĂ SISTEMICĂ care surprinde impactul unor medii diferite asupra persoanelor cu dizabilitate intelectuală IMPLICAREA TOT MAI ACCENTUATĂ a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale în procesele de implementare a principiilor calităţii vieţii Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 33 Capitolul I.. 2005). independența și bunăstarea persoanelor cu dizabilități (Schalock et al.. EVALUAREA CALITĂŢII VIEŢII 3. Acestea din urmă ar trebui în condiții ideale să conducă la rezultate pozitive în ceea ce privește participarea socială. Acest context al calității vieții susține egalitatea persoanelor. lucru care se reflectă în concepte precum autodeterminarea. „dominarea și excluderea” persoanelor cu dizabilități intelectuale. atât din perspectiva cercetării. emanciparea sau incluziunea. lucru care a dus la peste 1234 de evaluări raportate în literatura de specialitate până la mijlocul anilor ’90 (Hughes et al..

al 2010).  bunăstarea emoțională. În cazul persoanelor cu dizabilități trebuie luate în considerare pe lângă acești factori și următoarele aspecte (Karwat. incluziunea socială. Indicatorii pe baza cărora se realizează evaluarea calității vieții reprezintă percepții. 2005). subcapitolul 3 . scăderea ritmului cardiac și stabilizarea tensiunii arteriale.. Desigur că în cazul Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 34 Capitolul I. Modelul de calitate a vieții propus de Schalock (2010) este alcătuit din opt domenii esențiale care au fost validate printr-o serie de studii interculturale (Wang et al. Kamelska și Mazurek (2015) subliniază îmbunătățirea capacității fizice generale. & Krupa Citire 2000):  Tipul și gradul dizabilității  Relația persoanei cu dizabilități cu familia  Starea materială  Gradul de funcționare în mediul apropiat Activitățile de mișcare realizate cu regularitate aduc o serie de beneficii atât pe plan fiziologic cât și pe plan psihologic. fizică și materială... Jenaro et al.  relațiile interpersonale. Aceste domenii sunt:  dezvoltarea personală și autodeterminarea (care reflectă nivelul de independență al unei persoane). PARTICULARITĂ ŢI ÎN EVALUAREA CALITĂŢII VIEŢII PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITATE VIZUALĂ Așa cum am discutat în subcapitolele anterioare. de cel social sau psihologic. Evaluarea domeniilor calității vieții se Definiţie face pe baza unor indicatori sensibili la variațiile culturale ( Schalock et. Aceste domenii sunt aceleași pentru toate persoanele chiar dacă vor fluctua din punct de vedere al importanței și al valorii. 2013). comportamente și condiții care definesc operațional fiecare domeniu în parte (Morisse et al. Jabłoński.. 2010. Calitatea vieții reprezintă un fenomen multidimensional alcătuit din domenii esențiale care sunt influențate de caracteristici și trăsături personale precum și de variabile care țin de mediu. De reţinut În literatura de specialitate nu se menționează o ierarhie a acestor domenii și nici nu s-au demonstrat relații de tip cauză-efect între acestea (Bonham et al. 3. 2004). calitatea vieții este strâns legată de o serie de factori care țin de domeniul sănătății.2. drepturile (care reflectă implicarea socială a unei persoane).

subcapitolul 3 . înot și multe altele. & Pańków (2008) • îmbunătăţirea stimei de sine • implicare mai mare pe plan profesional şi social Movahedi. Mai mult decât atât. Foley et al.. 2008). Mojtahedi. persoanelor cu dizabilități se va pune accentul mai degrabă pe elemente ale calității vieții decât pe îmbunătățirea acestor variabile fiziologice. persoanele cu dizabilități vizuale pot avea acces la foarte multe activități recreaționale și sportive.adaptate special pentru persoanele cu vedere slabă (Morelli. 2011). Ostrowska. În urma noilor norme și reglementări în domeniul sportiv. de reducerea nivelului de anxietate și de o creștere a calității somnului. îi diminuează simptomatologia și au un impact pozitiv asupra dispoziției De reţinut generale (Ströhle. 2009). călărie. Teychenne. Dintre acestea menționăm goalball. atletism. judo. & Karahan (2008) • abilitatea de a explora propriile trăsături de personalitate • dezvoltarea creativităţii Özer (2001) • dorinţă şi motivaţie crecute de a depăşi dificultăţile asociate cu dizabilitatea vizuală Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 35 Capitolul I. activitățile sportive și de mișcare realizate de persoanele cu dizabilități vizuale vor influența relațiile pozitive cu alte persoane și vor modela integrarea socială. Folmer. Ball. Flachs et al. Exercițiile fizice reduc de asemenea și riscul depresiei (Mikkelsen. Efectele pe plan psihologic obținute prin intermediul activităților de mișcare se leagă în primul rând de îmbunătățirea bunăstării emoționale. ciclism (rutier și pe pistă). Avantaje ale activităților sportive și ale exercițiilor de mișcare pentru persoanele cu dizabilități vizuale: Gąciarz. canotaj. & Salmon. & Farazyani (2011) • îmbunătăţirea procesului de socializare Kuru..2010. Tolstrup. Ştiaţi că? Există de asemenea o serie de tehnologii nou introduse cum ar fi jocurile interactive combinate cu exerciții fizice – exergames .

2 Redactați un eseu privind calitatea vieții unei persoane cu dizabilități. Temă de reflecţie Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 36 Capitolul I. Lucru pe Realizați un poster cu exemplele tuturor grupurilor de lucru. subliniind impactul celor 10 factori descriși de Johnstone (1998). subcapitolul 3 . 3 Prezentați principalele caracteristici ale evaluării calității vieții pentru persoanele cu dizabilitate intelectuală și pentru cele cu dizabilitate vizuală. 4. Scrieţi TEMA NR. EVALUARE TEMA NR. grupuri TEMA NR. 1 Lucrați în grupuri de 2-4 persoane și identificați exemple de produse (altele decât cele oferite în suportul de curs) care să respecte unul din cele șapte principii ale designului universal.

S. 1. vol. van. M. vol. and Rumenap.. M.ncsu.” Journal of Intellectual Disability Research. D. Schalock. 49.1155/2013/491918 6. L. 42. R. L. vol. 4. Verdugo.. 338–355 2. ”American Journal on Mental Retardation. Johnstone. D. 5..htm 11. B. Verdugo. M. Wang. Marchand. vol. Loon. pp. 17–32. C. Claes. 115. Kirchner. 110. J. Jenaro. no. E. no. Jenaro... R. vol. L. J.. S. L. M. Bonham. Schalock.ncsu. Vandemaele. J. Keith. Claes. A. Claes.. K..( 2010) “Quality of life measurement in the field of intellectual disabilities: eight principles for assessing quality of life-related personal outcomes. The Scientific World Journal. and Vandevelde.” Journal of Intellectual Disability Research.org/10.” American Journal on Intellectual and Developmental Disabilities.. Schalock. C. (2004) “Consumer-based quality of life assessment: The Maryland ask me! project.. M. vol. A. (2005) “Cross-cultural study of person- centred quality of life domains and indicators: a replication. 3. no. Jenaro C. Morisse. Schalock.. M. (1998) „An Introduction to Disability Studies”.” in Quality of Life: Theory and Implementation. C. Schalock. E. (2013) “Quality of Life in Persons with Intellectual Disabilities and Mental Health Problems: An Explorative Study. et al. Caballo. R. M. et al. Ed.. C.” American Journal on Mental Retardation... 49. (2010) “Examining the factor structure and hierarchical nature of the quality of life construct. K.” Social Indicators Research. R. subcapitolul 3 . R.( 2010) “Quality of life model development and use in the field of intellectual disability. no.pdf Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 37 Capitolul I. *** www. pp. L. D. Article ID 491918. (2005) “Quality of life and its measurement: important principles and guidelines. 10.. Verdugo. C.. Schalock. Gomez. A. 98. Volume 2013. L. Stancliffe. pp. 10. S. pp. Hove. L. 707–717 9. A. 734–739 4. BIBLIOGRAFIE 1. 218–233 10.. no.edu/ncsu/design/cud/about_ud/udprinciplestext. NY.edu/ncsu/design/cud/pubs_p/docs/poster. G. R. 298–331 8. 61–72 3. pp. Vandevelde. Kober.. R. F.. pp. G. Keith. 5.. David Fulton Publishers. pp. Sage. (2005) “Cross-cultural study of quality of life indicators.. *** www. Verdugo. Verdugo. van . 2013 http://dx. R.doi. Basehart.. London 5. New York.. S. L. C.. A. no.. N. USA 7.

Test . Evaluare 2. principii. Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu dizabilități Capitolul I ASISTENŢA SOCIALĂ ŞI DIZABILITATEA – delimitări teoretice. modele de evaluare și bune practici TEST LA FINAL DE CAPITOL Cuprinsul secventei: Test grilă Obiectivele secventei: Evaluarea cunoştinţelor însuşite în urma parcurgerii primului capitol Cuvinte cheie: 1.

Răspuns:…. Un grup lipsit de privilegii Test d.... Demersul de evaluare complexă al copiilor cu dizabilități presupune următoarele etape: a.. prognosticul dezvoltării viitoare și încadrarea într-un grad de handicap... c. Stabilirea potențialului actual al copilului. e..……. Un grup dominant și puternic e. Un grup devalorizat Răspuns:……………………… 2. TEST LA FINAL DE CAPITOL Completați testul de mai jos alegând varianta sau variantele corecte și menționând la rubrica „Răspuns” a fiecărei întrebări litera răspunsului/răspunsurilor corecte.. Drepturi speciale pentru persoanele cu dizabilități b.... Un grup dezavantajat c.. stabilirea sarcinilor de lucru și sublinierea abilităților și competențelor însușite de copil. Evaluarea inițială. Accesibilizarea mediului pentru persoanele cu dizabilități c. Toate variantele de mai sus. Adoptarea responsabilităților ce le revin pentru persoanele cu dizabilități ca membri ai societății Răspuns:…………. 1. Actele sau acțiunile de discriminare sunt întreprinse de către: a. O atitudine de toleranță din partea comunității pentru persoanele cu dizabilități d. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 39 Capitolul I.…………. b. Un grup avantajat b. 3... d. Stabilirea programului educațional. modificarea programului și reevaluarea programului după un an școlar.... Test . evaluarea continuă și evaluarea finală. Sprijin în domeniul educației pentru persoanele cu dizabilități e. Strategia națională privind egalizarea șanselor pentru persoanele cu dizabilități promovează prin principiile sale: a. Identificarea potențialului activ al copilului.

6. Dreptul la respectarea demnităţii lor umane c. Evaluarea socială e. 4. Relații interpersonale. Modelul lui Schalock (2010) privind calitatea vieții cuprinde următoarele domenii esențiale: a. incluziune socială și drepturi e. Solicită ajutor datorită unui program supraîncărcat sau datorită stresului c. Bunăstarea emoțională b. Are o deficienţă fizică sau intelectuală care îi limitează activităţile vieţii de zi cu zi b. Evaluarea educațională d. Printre drepturile persoanelor cu dizabilităţi menţionate în Declaraţia ONU (1975) se află: a. Toate variantele de mai sus Răspuns:……. Niciuna dintre variantele de mai sus Răspuns:……………………. Dreptul de a locui cu propria familie şi de a participa la activităţile sociale. Bunăstarea fizică și materială d. Dreptul la servicii pentru a deveni cât mai independente posibil b. Niciuna dintre variantele de mai sus Răspuns:……………………. Evaluarea medicală b. Ariile de evaluare în stabilirea programului de intervenție pentru un copil cu dizabilități sunt: a. Persoana cu dizabilitate (conform ADA – Americans with Disabilities Act) este cea care: a. Are nevoie de sprijin pentru a lua o decizie în legătură cu viaţa sa d. Solicită acces la serviciile sociale e. Test . Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 40 Capitolul I. Dezvoltare personală și autodeterminare c. Evaluarea psihologică c. Prezintă uşoare dificultăţi în adaptarea la viaţa de zi cu zi Răspuns:……………………. 7.……………… 5. Dreptul la asistenţă juridică în scopul protejării lor şi a proprietăţilor pe care le deţin e. culturale şi recreative d.

Utilizarea parţială sau sub supraveghere b. Lipsa serviciilor de muncă protejate e. 9. Dificultăţi în a ajunge la timp la serviciu c. 10. Dintre principiile designului universal amintim: a. Printre scopurile evaluării unui copil cu dizabilităţi includem: a. Test . Adaptarea obiectivelor şi a resurselor materiale şi procedurale la specificul psihofiziologic al copilului c. Toleranţa la erori c. Aprecierea eficienţei planului de servicii propus e. În evaluareqa complexă a copilului cu dizabilităţi se impun următoarele observaţii din punct de vedere pedagogic: a. Dificultăţi de plasare în locuri de muncă corespunzătoare profesiei d. Dificultăţile de ordin profesional întâmpinate de persoanele cu dizabilităţi constau în: a. Identificarea problemelor specifice în educaţia şi pregătirea profesională b. Identificarea serviciilor educaţionale sau terapeutice potrivite pentru fiecare copil b. Încadrarea copilului într-o anumită categorie socială d. Dificultăţi de instruire şi pregătire profesională b. Adaptarea programelor curriculare în funcţie de evoluţia copilului cu dizabilităţi d. Simplu şi intuitiv Răspuns:……………………. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 41 Capitolul I. Toate variantele de mai sus Răspuns:……………………. Efortul fizic e. Diversificarea ofertelor educaţionale şi dezvoltarea instituţiilor şcolare de tip incluziv e. Stabilirea progreselor educaţionale sau de recuperare c. Flexibilitatea d. 11. Toate variantele de mai sus Răspuns:……………………. 8. Toate variantele de mai sus Răspuns:…………………….

Test . Condiţiile de locuit b. Toate variantele de mai sus Răspuns:……………………. Schimbările de domiciliu c. Situaţia financiară e. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 42 Capitolul I. Accesul la mijloace de transport d. 12. Bunăstarea materială ca factor al calităţii vieţii include: a.

Protecţia familiei şi copilului 4. Familia – definiţii şi roluri 2. Funcţiile familiei 3. rolurile şi funcţiile familiei 3.Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu dizabilități Capitolul II ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI ŞI A COPILULUI ADOPTAT Subcapitolul 1 Elemente introductive Cuprinsul secventei: 1. Cunoaşterea principalelor aspecte privind protecţia familiei şi copilului Cuvinte cheie: 1. Bibliografie Obiectivele secventei: 1. Definirea familiei 2. familia 2. Evaluare 5. protecţia familiei şi copilului . Identificarea principalelor roluri ale familiei 3.

Familia și relațiile de familie sunt reglementate de Codul Familiei. consolidat prin căsătorie. FAMILIA – DEFINIŢII ȘI ROLURI Familia este definită ca o formă socială de bază. copii. juridice. Familia reprezintă un grup organizat. În funcție de structură vom avea mai multe tipuri de familii: FAMILIA simplă extinsă de origine proprie până la rudele de (în care se naşte gradul IV (prin căsătorie) copilul) Legăturile de rudenie reprezintă acele relații care se stabilesc între persoane pe baza căsătoriei. Aceștia sunt datori să-și acorde unul altuia sprijin moral și material. Întreaga componență a familiei – soție. Relațiile de familie se bazează pe prietenie și afecțiune reciprocă între membri. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 44 Capitolul II. Acesta nu era numit tată. subcapitolul 1 . sociale. Cuvântul familie vine din latinescul famulus care însemna sclav în casă. a descendenței sau a adopției (Giddens & Sutton. economice sau religioase. soție și copiii acestora. ci genitor. 2012). care constă din soț. sclavi și tot ce dețineau aceștia era proprietatea bărbatului.copiii necăsătoriți (Dicționarul Explicativ al Limbii Române. realizată prin căsătorie. 2012). care îi unește pe soți (părinți) și pe descendenții acestora . Familia era în trecut proprietatea bărbatului (pater familias). 1. Ştiaţi că? Din punct de vedere juridic familia are la bază căsătoria liber consimțită. Familia este unită prin drepturi și obligații Definiţie morale.

2014): Definiţie  Întreținerea și îngrijirea fizică a membrilor grupului  Adăugarea de noi membri prin procreare. cât și emoțional. adopție sau plasament familial și care își asumă împreună o parte sau o combinație a următoarelor aspecte (Mirabelli A. consumul. în fața autorităților și familia fără un certificat de căsătorie. În cea mai mare parte. Primele șase funcții sunt cele care au impactul cel mai însemnat din punct de vedere juridic sau economic la nivel național. Atunci când vorbim despre conceptul de familie trebuie să avem în vedere familia completă formată din soț. adopție sau plasament familial  Socializarea copiilor  Viața socială a membrilor familiei  Producția. naștere. Familia organizată și funcțională este caracterizată de o viață demnă și cinstită în care copiilor li se asigură educația socială și academică. Părinții sunt cei care le oferă copiilor condiții de învățare și care îi sprijină cu toate resursele de care au nevoie atât material. legal. respectiv de către un alt tip de familie – la alegere Dezbatere 2.. distribuția de bunuri și servicii  Stimularea afectivă Discutați cele șase aspecte prezentate în definiția de mai sus și prezentați argumente pro și contra privind asumarea acestora de către o familie legal constituită și completă. FUNCŢIILE FAMILIEI Familiile îndeplinesc o serie de funcții pentru a veni în sprijinul membrilor lor și al comunității din care fac parte. Citire O altă distincție se impune și între familia formată pe baza unor sentimente de iubire. soție și copii și familia incompletă – respectiv fără unul dintre soți sau fără copii. 2016) Mai jos sunt enumerate câteva dintre aceste funcții împreună cu instituțiile. respect și prețuire și familia formată pe baza unor interese financiare sau sociale. serviciile sau sistemele care au un rol mai mare sau mai mic în exercitarea De reţinut lor. De asemenea este important să distingem între familia formată oficial. La nivel local însă persoanele care asigură servicii specializate familiei trebuie să ia în considerare și semnificația și interdependența dintre alte caracteristici Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 45 Capitolul II. Vanier Institute of the Family din Canada definește familia ca orice tip de combinație între două sau mai multe persoane care sunt atașate unele de altele pe o perioadă îndelungată de timp prin legături consimțite mutual. în care cei doi parteneri trăiesc în concubinaj. subcapitolul 1 . aceste funcții sunt îndeplinite de către familii în relație cu alte instituții (The Vanier Institute of the Family.

mariaj. socializarea. grupuri de sprijin. sindicate Transmiterea cunoştinţelor. Responsabilitate Stabilirea. clinici. curţi judecătoreşti. terapie Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 46 Capitolul II. Educaţie socializarea. Alcătuirea familiei. servicii publice sau private de îngrijire a persoanelor învârstă. şcoli primare şi gimnaziale. asigurări sociale. şcoli profesionale. formarea competenţelor. asigurări de viaţă. sisteme publice şi private de sănătate. sisteme de organizare a veniturilor. pensii. hrană. adopţie. angajare. biblioteci. licee. asertivităţii. deces Satisfacerea nevoilor de locuit. organizaţii din cadrul comunităţii. îngrjijirea celor Sănătate bolnavi • Spitale. consiliere. Membri. adăposturi pentru persoanele abuzate. servicii terapeutice şi de consiliere Protecţia membrilor Asigurarea bunăstării emoţionale şi a siguranţei fizice şi vulnerabili psihice • servicii de asistenţă socială şi personală. cultura. legi Asigurarea afecţiunii. Naştere. religia. îmbrăcăminte prin Sprijin economic venituri. și anume: afectivitatea. programe de formare profesională Promovarea bunăstării fizice şi psihice. subcapitolul 1 . divorţ. transport. cabinete de medicină a familiei. intimităţii şi îngrijirii Afecţiune şi grijă reciproce • familia extinsă. etc. socială normelor şi regulilor adecvate • tribunale. • bănci. învăţământ superior. identitatea. petrecerea timpului liber. dispensare. ale familiei. abilităţile de viaţă • grădiniţe. cabinete medicale şcolare. învăţarea şi impunerea comportamentului.

În 1959 adunarea generală a ONU a adoptat Declarația drepturilor copilului. Toate problemele și nevoile copiilor trebuie întâmpinate și în acest sens se acordă asistență calificată printr-un cadru de măsuri de prevenție și recuperare socială în scopul unei integrări sociale cât mai armonioase. Conceptul de ocrotire presupune dezvoltarea normală și armonioasă a copilului (minorului). care a intrat în vigoare în luna septembrie a anului 1990 și a devenit o lege internațională a drepturilor copilului. subcapitolul 1 . Prin urmare.2. 3. PROTECŢIA FAMILIEI ȘI COPILULUI 3. Câteva dintre principalele cauze care duc la un dezechilibru în interiorul familiei se regăsesc mai jos: lipsa de supraveghere a copiilor locuinţa suprapopulată scăderea veniturilor familiei structura deficitară a familiei concepţii diferite asupra condiţiilor materiale. CADRUL LEGAL Ideea de a acorda atenție și protecție specială copiilor a apărut prima dată în 1924 la Geneva în Declarația cu privire la drepturile copilului. conceptul de ocrotire capătă și un caracter social. 3.1. precum și înlăturarea oricăror cauze sau factori care stau în calea acesteia. Citire În 1989 ONU a adoptat Convenția cu privire la drepturile copilului. ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI Asistența socială a familiei este o abordare de lucru cu familiile și copiii care se află în situații de risc sau de criză. sociale sau a bugetului familial comportamentul necorespunzător al unuia dintre soţi influenţa nefastă a mediului exterior asupra familiei prezenţa unor boli cronice sau a unor boli incurabile Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 47 Capitolul II.

Printre cele mai importante aspecte ale asistenței sociale centrate pe familie se află un set explicit de principii și valori care susțin munca practicienilor și îndrumă toate interacțiunile cu familiile aflate în dificultate (Neamțu N. Toma M. competenţe şi resurse care pot culturale ale familiei şi ale tradiţiilor deveni puncte forte sale valorizarea resurselor etnice şi consolidarea sprijinului comunităţii prezentarea punctelor forte ale familiei locale şi celorlalţi membri din echipa multidisciplinară care realizează evaluarea şi intervenţia pentru respectiva familie 3. Acestea sunt prezentate în continuare.. Servicii asigurate într-un 4. Respectarea diversităţii punctele forte culturale intervenţie bazată pe puncte forte şi sensibilitate şi conştientizare faţă de competenţe diferenţele culturale susţinerea familiilor în dezvoltarea de respectarea şi onorarea credinţelor abilităţi. De reţinut 1. Servicii orientate spre mediu primitor şi pozitiv dezvoltarea familiei dezvoltarea abilităţilor şi utilizarea menţinerea obiectivului de creştere a resurselor pentru menţinerea împreună copilului în familia de origine a familiei asigurarea serviciilor la domiciliu şi în încurajarea schimbărilor pe plan comunitatea din care face parte familia personal şi social promovarea serviciilor flexibile din dezvoltarea şi consolidarea abilităţilor punct de vedere al tipului de intervenţie şi competenţelor şi al disponibilităţii membrilor familiei Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 48 Capitolul II. 2010). Servicii orientate spre 2. subcapitolul 1 .

precum cel de soț/soție.3. îmbrăcăminte)  luarea deciziilor  managementul familiei Rolurile afective vizează:  sprijinul emoțional  încurajarea membrilor familiei Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 49 Capitolul II. Fiecare membru al familiei ocupă un astfel de rol: copil. 1993). IDENTIFICAREA ROLURI LOR ÎN FAMILIE Rolurile familiale reprezintă modele recurente de comportament cu ajutorul cărora persoanele îndeplinesc nevoile și funcțiile familiei din care fac parte (Epstein et al. încredere. Astfel. părinte sau bunic/bunică.. părinții trebuie să îi învețe pe copii. nepot. Rolul unei persoane este în continuă dezvoltare sau schimbare în funcție de vârsta sau de stadiul familial la care se află (Petersen R. să îi disciplineze și să le ofere tot ce au Citire nevoie. 2009) Persoanele care formează o familie au de îndeplinit atât roluri instrumentale cât și afective. onestitate. Green S. respectarea autorităţii părinţilor şi a deciziilor luate de aceştia 3. Rolurile instrumentale se referă la:  procurarea resurselor fizice (mâncare. Pe măsură ce membrii familiei înaintează în vârstă. ei își asumă roluri suplimentare. Fiecare dintre acestea are o deosebită importanță în menținerea echilibrului familiei. Iar copiii trebuie să colaboreze cu părinții lor și să îi respecte. Împreună cu aceste roluri apar desigur și o serie de expectanțe sociale și familiale referitor la modul lor de îndeplinire. Iniţierea şi dezvoltarea parteneriatelor dezvoltarea relaţiilor care oglindesc parteneriatele familiei împărţirea sarcinilor pentru îndeplinirea scopurilor intervenţiilor sociale promovarea relaţiilor mutuale bazate pe: loialitate. 5. frate. subcapitolul 1 . locuință.

Există o multitudine de roluri pe care membrii familiei trebuie să le îndeplinească. subcapitolul 1 . sau când un părinte îl ajută pe tânărul adult în orientarea în carieră. Întreţinerea şi managementul sistemului familial • acest rol implică mai multe sarcini. Dezvoltarea abilităţilor de viaţă • dezvoltarea fizică. consolării. printre care: conducerea familiei. îmbrăcăminte. căldurii sufleteşti şi încurajării membrilor familiei • de exemplu atunci când un părinte îşi încurajează copilul care a avut o zi proastă la şcoală. Asigurarea resurselor de trai • bani. locuinţă. manevrarea resurselor financiare ale familiei şi menţinerea rolurilor adecvate faţă de familia extinsă. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 50 Capitolul II. luarea deciziilor. De reţinut Câteva dintre cele mai importante roluri identificate în cadrul familiei se află descrise mai jos. prieteni. mâncare. Ei vor schimba aceste roluri o dată cu trecerea timpului. În plus familiile trebuie să ia în considerare problematica atribuirii și responsabilității rolurilor. • Alte responsabilităţi care apar o dată cu acest rol includ menţinerea disciplinei şi impunerea unor standarde comportamentale. vecini. vor îmbunătăți calitatea și eficiența acțiunilor făcute în acest scop și își vor atribui noi roluri. sau atunci când cei din familie se sprijină reciproc după pierderea cuiva drag. Ambele categorii de roluri trebuie să fie funcționale pentru ca o familie să fie echilibrată și armonioasă. educaţională şi socială a copiilor şi adulţilor • de exemplu atunci când un părinte îşi ajută copilul să facă faţă cerinţelor şcolare. emoţională. • este unul dintre rolurile fundamentale în cadrul unei familii Îngrijire şi sprijin • oferirea alinării.

EVALUARE TEMA NR. 2 Alegeți-vă între 1 și 3 parteneri de lucru și corelați rolurile membrilor familiei (prezentate în subcapitolul 3. 1 Prezentați într-o lucrare de 300-400 de cuvinte relația dintre funcțiile familiei și principalele cauze care conduc la un dezechilibru în interiorul familiei. 4. Notați observațiile finale pe un poster în format electronic sau într-o prezentare Power Point.3) cu principiile și valorile asistenței sociale centrate pe familie. subcapitolul 1 . Scrieţi TEMA NR. Lucru pe grupuri Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 51 Capitolul II.

subcapitolul 1 . București: Univers Enciclopedic Gold Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 52 Capitolul II. BIBLIOGRAFIE 1.. Ryan. Normal Family Processes (pp. (2000) . Mirabelli. Family Roles. Epstein. (coord. M. (2009) . 7. Polirom 6.. Dilion.edu/hhs/hdfs/fii/wp-content/uploads/2015/06/fi_toolkit_ffssi.. Number 4. Bishop. UNICEF 2.vanierinstitute.. (2012) . Green. *** (2012) Dicționarul Explicativ al Limbii Române – DEX. A. G.). Academia Română. N. Bulgaru. (2010) – Asistența socială centrată pe familie. 44. R.co. Iași: Ed. 138-160). (1993). Neamțu. Peterson.Sociology. 7th Edtion – www. Vol.uk/giddens7/studentresource/summaries/Student_Summary_10. 5. Virginia Cooperative Extension. în Buzducea D. N. A.purdue. (2014) – What’s in a name? Defining family in a diverse society. Publication 350-093. Sutton. The Vanier Institute of the Famlily. B.. Miller..) Asistența socială a grupurilor de risc.. C. Chișinău: USM.Concepte fundamentale ale asistenței sociale (note de curs). & Keitner. M. S. The McMaster Model View of Healthy Family Functioning.FAMILIES FIRST: Keys to Successful Family Functioning. Giddens.polity..ca 5.pdf 8. D. *** www. P. M. In Froma Walsh (Eds. www. Toma. Transition.asp 4.. The Guilford Press: NewYork/London 3.

Evaluare 5. Identificarea omponentelor teoriei sistemelor familiale 2.Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu dizabilități Capitolul II ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI ŞI A COPILULUI ADOPTAT Subcapitolul 2 Teoria sistemelor familiale Cuprinsul secventei: 1. teoria sistemelor familiale . Operarea cu principalele concepte ale teoriei sistemelor familiale Cuvinte cheie: 1. Consideraţii introductive 2. Bibliografie Obiectivele secventei: 1. Principalele concepte ale teoriei sistemelor familiale 4. Componentele teoriei sistemelor familiale 3.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 54 Capitolul II. CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE Teoria sistemelor familiale a fost dezvoltată de Murray Bowen (1988) pornind de la observația conform căreia comportamentele familiei sunt transmise din generație în generație prin ceea ce autorul numea procesul transmiterii între generații (intergenerational transmission process). ETC. JUDEŢELE. S. prezintă comportamente coerente. Argumentele lui Bowen susțineau faptul că multe dintre acțiunile pe care le considerăm în mod normal ca fiind sub controlul strict al persoanelor – alegerea partenerului de viață. 1. subcapitolul 2 . tendința de a avea sau nu copii și chiar Ştiaţi că? simptome ale anxietății și depresiei – își au de multe ori rădăcinile în comportamente învățate stabilite de strămoșii noștri (Johnson. 2010). UNITĂŢI MAI MARI ALE SISTEMULUI FAMILIAL: SUPRASISTEM COMUNITĂŢILE. ORAŞELE. tipurile de sisteme familiale se împart în: SUBUNITĂŢI ALE SISTEMULUI FAMILIAL: SUBSISTEME PARENTAL. 2. Conform lui Constantine (1986) orice sistem este definit ca un set compact de elemente inter relaționate care prezintă un comportament coerent. O altă definiție este a unui ansamblu de obiecte legate unele de altele prin interacțiuni regulate sau interdependență (Webster Dictionary). AL FRAŢILOR. COMPONENTELE TEORIEI SISTEMELOR FAMILIALE Conform teoriei sistemelor familiale. Familiile sunt considerate sisteme deoarece sunt alcătuite din elemente sau obiective interdependente.. au Definiţie interacțiuni regulate și depind unele de alte.

dinte sistem şi mediu. Caracteristicile sistemelor familiale au fost descrise și explicate de C. sunt permeabile şi vagi. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 55 Capitolul II. reguli și legături emoționale. Regulile presupun modele consistente de comportament. para verbale. preocupare față de ceilalți membri ai familiei. într-un sistem familial. Neamțu și Toma (2010) prezintă câteva aspecte fundamentale ale sistemului familial. predictibile de modalităţi de includere •fiecare element are interacţiune care apar sau excludere a propriile caracteristici. funcţionare pentru •dacă limitele unei familii anumite elemente. comenzi. organizare și comunicare între membrii familiei. •Sistemele cu graniţe închise îşi izolează membrii de mediul extern şi par izolate şi autonome. care se bazează pe:  Granițe sau limite – care indică ce anume aparține de sistemul familial și ce anume de exteriorul acestuia. elementelor. informații. îmbrățișări. •toate acestea creează o aceasta va fi considerată structură reprezentată deschisă. grijă. Morgaine (2001): Sructură şi elemente Modele de Graniţele familiei interdependente interacţiune •elementele sunt membrii •există modele •fiecare sistem are familiei. o manieră interdependentă. astfel încât •există relaţii între •aceste cicluri repetitive graniţa dintre persoanele elemente. Sistemele cu de suma legăturilor graniţe deschise permit dintre elemente.  Ierarhie și reguli – ordonează și organizează sistemul familial.  Procesul de comunicare – mesaje verbale. nonverbale. ajută la menţinerea din interiorul şi exteriorul echilibrului familiei şi sistemului să fie clară •relaţiile funcţionează într- oferă indicii de pentru toţi. subcapitolul 2 . de elementelor şi situaţiilor calitatea de membru al din afara familiei să o sistemului şi de limitele influenţeze. •Niciun sistem familial nu este complet deschis sau închis. Granițele familiale presupun loialități. etc. instrucțiuni.  Exprimarea sentimentelor – aptitudinea de a exprima adecvat: dragoste.  Roluri – poziția și funcția membrilor familiei.

membrilor familiei în timp. limite şi sistem şi care nu descriu •oferă putere. Bine nu e foarte bine. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 56 Capitolul II. Diferențierea sinelui reprezintă abilitatea persoanelor de a funcționa independent prin luarea unor decizii dictate de propria conștiință. controlează sau •componenţa individuale. adecvat elemente vinovăţie. (2014) după descrierea oferită de Bowen (1978) și de Centrul Bowen pentru Studiul Familiei. el va constitui comportamentul persoane se numesc un tot organic. (2014) explică teoria lui Bowen prin existența unui sistem alcătuit din opt situații sau condiții care descriu anxietatea emoțională cronică prezentă inevitabil în relațiile din cadrul familiei. Legea Mesaje şi reguli Subsisteme compoziţiei •Întregul reprezintă mai • mesajele şi regulile •fiecare familie conţine mult decât suma părţilor. PRINCIPALELE CONCEPTE ALE TEORIEI SISTEMELOR FAMILIALE Haefner J. subsisteme. comportamente care pot redundante •fiecare subsistem are fi atribuite întregului • sunt nescrise propriile reguli. este compus din elemente sau limitează •relaţiile dintre aceste individuale. timpului. induc caracteristici unice. Autoarea menționează conceptul cheie al acestei teorii și anume diferențierea sinelui și fuziunea emoțională – care se referă la abilitatea unei persoane de a se separa de Citire familia de origine atât la nivel personal cât și la nivel intelectual. limitează comportamente. reprezintă înţelegeri de grupuri mici de câte 2-3 •deşi fiecare sistem familial comun acord care prezic persoane. subsistemelor se poate se perpetuează şi se schimba de-a lungul reproduc. subliniind faptul că anxietatea cronică este sursa disfuncțiilor familiale. •majoritatea pot fi exprimate în unul sau câteva cuvinte: Fii responsabil. coaliţii sau •există anumite • sunt repetitive şi alianţe. dar rămânând conectați emoțional la relațiile interpersonale importante. Ascultă! 3. În continuare se regăsesc cele opt condiții interdependente prelucrate de Haefner J. subcapitolul 2 .

Triadele • O relaţie între trei persoane poate să echilibreze o relaţie dintre două persoane care suferă de anxietate. • Atunci când se dezvoltă tensiune între două persoane. deşi vor recunoaşte importanţa familiei şi a grupurilor sociale. • Modelul cel mai des întâlnit este triunghiul tată-mamă- copil. • Persoanele cu o abilitate de diferenţiere redusă vor fi mai puţin flexibile şi dependente emoţional de cei din jur. • Persoanele care au o identitate bine determinată. anxietatea poate fi descărcată prin includerea unei a treia persoane. vor putea să reziste la conflicte. respingeri sau critici şi să se diferenţieze emoţional şi intelectual de familia de origine. acţiune şi comunicare. lăsând mereu o persoană pe dinafară. • Bowen afirmă că forţele emoţionale din cadrul triadei sunt în continuă mişcare pe măsură ce aceasta pendulează între mai multe tipuri de diade. familia are impactul cel mai mare în dezvoltarea sinelui. subcapitolul 2 . • Distribuirea tensiunii poate să echilibreze sistemul familial. unde tensiunea se află între părinţi şi unde tatăl se mută pe poziţia de outsider. Diferenţierea sinelui • Cu toate că grupurile sociale au importanţa lor. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 57 Capitolul II. însă nu va identifica şi rezolva sursa tensiunii. Persoanele care nu s-au separat ca identitate vor avea nevoie de aprobarea şi acceptul celorlalţi în gândire.

cu părinţi vitregi. Procesul proiecţiei familiale • Reprezintă procesul prin care părinţii le transmit copiilor problemele lor emoţionale. etc. temându-se că ceva nu este în regulă • părintele interpretează comportamentul copilului ca o confirmare a temerilor sale • părintele acţionează şi se poartă ca şi când ceva este realmente în neregulă. • Procesul de proiecţie este format din trei paşi: • părintele ţine copilul sub observaţie. monoparentale. • Reacţia unei familii la situaţii stresante reprezintă o copie a reacţiilor generaţiilor trecute şi va continua să se repete în generaţiile următoare. când unul dintre cei doi soţi este disfuncţional în cadrul sistemului. unul sau mai mulţi copii cu dizabilităţi şi distanţa emoţională. • Copiii moştenesc de la părinţi atât puncte forte cât şi probleme. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 58 Capitolul II. Sistemul emoţional al familiei nucleare • Există patru modele fundamentale ale funcţionării emoţionale într-o generaţie: conflictul matrimonial. subcapitolul 2 . • Aceste modele emoţionale operează în toate sistemele familiilor nucleare: intacte. Acestea vor prezice modele similare pentru generaţiile viitoare. • Trebuie cunoscut istoricul modelelor emoţionale ale generaţiei prezente precum şi cel al funcţionării emoţionale al generaţiilor anterioare.

Există diferenţieri minore între părinţi şi copii pe parcursul învăţării conştiente şi al modelării inconştiente a dezvoltării copiilor. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 59 Capitolul II. • Copiii învaţă modelele procesului emoţional de la părinţii lor. • Plecarea de acasă nu este însă un indicator al independenţei emoţionale. Procesul de transmitere prin generaţii multiple • Procesul de proiecţie familială continuă prin mai multe generaţii. Aceste tradiţii şi idealuri familiale pot să fie deopotrivă convenabile şi de susţinere sau defavorabile. subcapitolul 2 . Izolarea emoţională • Membrii familiei nu reuşesc să îşi reducă sau să îşi gestioneze problemele emoţionale cu părinţii sau cu alţi membrii ai familiei şi se izolează de aceştia mutându-se în zone cât mai îndepărtate de casa părintească sau trecând foarte rar pe acolo. ci mai degrabă al faptului că persoana tinde să atribuie aceste probleme părintelui şi nu sieşi. • Aceste probleme emoţionale nerezolvate se axează de obicei pe probleme de ataşament sau de identitate.

2016 de la pdx. Realizați un inventar în format electronic cu toate aceste situații. Iași: Ed. Johnson..vt.04. Bowen. Family therapy in clinical practice. L. (2010) – Asistența socială centrată pe familie. descărcat în 07. Polirom 5..net/publication/267635549 4. L.edu/ 6. (2010) – Family Systems Theories. EVALUARE Pornind de la caracteristicile sistemelor familiale prezentate la punctul 2. J. identificați posibile situații de dificultate ale familiilor care ar necesita intervenția asistenței sociale..) Asistența socială a grupurilor de risc. descărcat în 10.. Temă de reflecţie 5. S. DOI: 10. (1978). 4. New York: Aronson 3. C.familytherapy. Morgaine.2014.. în Buzducea D. N.06. (2001) – Family Systems Theory. (1986) – Family paradigms. subcapitolul 2 . Haefner. BIBLIOGRAFIE 1.. M. Toma.921257. https://www. (2014) – An Application of Bowen Family Systems Theory în Issues in Mintal Health Nursing. Constantine.3109/01612840. New York: Guilford 2. Neamțu. M.researchgate. (coord.edu Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 60 Capitolul II.2016 de la http://www.

neglijarea copilului 3. protecţia familiei şi copilului 2. Evaluare 4. Competenţe privind identificarea semnelor de neglijare şi abuz 3. Bibliografie Obiectivele secventei: 1.Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu dizabilități Capitolul II ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI ŞI A COPILULUI ADOPTAT Subcapitolul 3 Competențe și aptitudini implicate în asistența socială a familiei și copilului Cuprinsul secventei: 1. semne ale abuzului . cunoaşterea competenţelor asistentului social în interacţiunea sa cu familia 2. Principalele cunoştinţe şi abilităţi necesare în interacţiunea cu familia 2. Identificarea şi descrierea semnelor de neglijare şi abuz Cuvinte cheie: 1.

Pentru o evaluare corectă a nevoilor și resurselor. PRINCIPALELE CUNOȘTINŢE ȘI ABILITĂŢI NECESARE ÎN INTERACŢIUNEA CU FAMILIA Abilitățile de intervenție ale asistenților sociali sunt formate cu ajutorul unor proceduri clare. rudele acesteia şi comunitatea în care trăiesc membrii sistemului familial. Rolul Punerea în practică a unui număr generos de cunoştinţe şi abilităţi pentru a sprijini refacerea unor relaţii familiale. Asigurarea unei intervenţii adecvate. 1. asistentul social trebuie să evidențieze Citire influența elementelor sociale. vom discuta fiecare domeniu de intervenție exemplificând acțiunile și competențele necesare asistentului social. Pentru a realiza un inventar cât mai complet al cunoștințelor și abilităților implicate în interacțiunea cu familiile aflate în situații de risc sau dificultate. Horejsi. Sublinierea legăturii care se creează între familie. subcapitolul 3 . 2000). asistenţei sociale a familiei şi Mobilizarea de resurse pentru ca bunăstarea copilului să fie pe copilului primul plan. 2001). 2006). Explicarea şi aprecierea rolului asistenţei sociale ca parte a unui sistem de servicii sociale pentru copii şi familiile acestora. precum şi impactul acestui aspect asupra bunăstării copilului. Horejsi. funcţionării familiei şi a contextului lărgit de protecţie a copilului. iar în practica lor continuă aceștia adaptează răspunsurile sociale la tipul de probleme întâlnite în teren (Dustin. familiale și individuale asupra situației persoanelor asistate (Sheafor. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 62 Capitolul II. Identificarea cât mai completă a posibilelor riscuri la care ar putea fi expuşi copiii şi acordarea de sprijin pentru managementul acelor riscuri. Răspunsul la problemele sociale capătă astfel valențe dinamice suferind adaptări continue în funcție de contextul social și cultural (Payne. incluzând aici siguranţa copiilor şi găsirea unei locuinţe alternative . inegalitatea şi diversitatea afectează circumstanţele economice şi sociale.prin familia extinsă sau plasament la asistentul maternal profesionist sau adopţie. Explicarea modului în care sărăcia.

Evidenţierea influenţei factorilor socio-culturali asupra dezvoltării copilului. emoţional şi comportamental. transmiterea evaluării sociale către coordonatorul echipei multidisciplinare de intervenţie. Dezvoltarea Deţinerea unor ample cunoştinţe documentate prin studierea temeinică teoriei şi a rezultatelor cercetărilor din domeniu. Capacitatea de a recunoaşte şi de a acţiona pentru întâmpinarea nevoilor sociale. şi asupra relaţiei dintre părinţi şi copii. Abuzul de Explicarea impactului pe care aceşti factori îl au asupra funcţionării familiei şi circumstanţelor sociale. cognitiv.bolile cromozomiale. tulburările de atenţie. precum şi al impactului pierderii unui membru al familiei. comportamente de risc ale adulţilor asupra copiilor. Înţelegerea faptului că dezvoltarea stadială este diferită pentru fiecare copil şi este dependentă de interacţiunile dintre factorii de mediu şi cei genetici . subcapitolul 3 . violenţa Aplicarea unor cunoştinţe practice pentru a diminua efectul unor domestică. prezentând impactul acestora asupra dezvoltării normale a copiilor dizabilitatea. bolile cronice Utilizarea strategiilor multiple pentru a sprijini familiile care se confruntă cu astfel de dificultăţi. Respectarea rolului celorlalte profesii implicate în identificare şi prevenirea riscurilor şi nevoilor sociale ale adulţilor - incluzând aici şi evaluarea dificultăţilor de învăţare sau diagnosticele medicale. copilului referitoare la dezvoltarea stadială tipică a copilului din punct de vedere fizic. dizabilitatea în diverse grade şi forme . Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 63 Capitolul II. Evaluarea impactului stilurilor diferite de educaţie parentală asupra dezvoltării copilului. substanţe. al nesiguranţei şi al schimbării asupra flexibilităţii psihice şi comportamentale. Punerea pe prim plan a siguranţei adulţilor vulnerabili. respectiv a intereselor copiilor. Coordonarea serviciilor sociale de urgenţă şi sintetizarea rezultatelor obţinute. social.asistentul social trebuind să aplice în aceste cazuri o serie de resurse şi strategii de sprijin pentru a susţine familiile şi copiii care se confruntă cu dificultăţi.

subcapitolul 3 . politică. Recunoaşterea potenţialului violent în evaluarea copiilor şi adolescenţilor. Explicarea conceptelor de abuz şi neglijare parentală prin dimensiunea lor istorică. Abuzul şi Abilitatea de a recunoaşte indicatorii de risc ai posibilelor prejudicii aduse copiilor . fizic şi emoţional şi neglijarea. inclusiv în mutarea copiilor de acasă în plasament. păstrând ca prioritate protecţia copiilor oricând este necesar. Activitatea Construirea unor relaţii consecvente cu familiile şi copiii. Identificarea comportamentelor abuzive ale adulţilor faţă de copii. familiile şi copiii Abilitatea de a sprijini copiii şi familiile să se acomodeze în situaţiile de tranziţie.incluzând aici neglijarea abuzul sexual.ţinând cont de mediul în care se află. ostili sau rezistenţi în faţa schimbărilor. copiilor Abilitatea de a recunoaşte daunele cumulate în special în relaţie cu indicatorii timpurii ai neglijării. relaţii care stau atât sub semnul autorităţii cât şi directă cu sub cel al compasiunii. Abilitatea de a comunica clar şi empatic cu copii de vârste diferite şi cu familiile lor . Sublinierea impactului stresului asupra funcţionării sistemului familial. Abordarea unei poziţii de compasiune în ceea ce priveşte situaţiile sociale dificile şi oferirea sprijinului. respectiv în revenirea în casa părintească. Identificarea practicilor abuzului în anumite comunităţi. Explicarea relaţiei dintre sărăcie şi izolare socială. Înţelegerea conceptelor de schimbare şi acomodare. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 64 Capitolul II. Confirmarea oricărui conflict între interesele părinţilor şi cele ale copilului. socială şi culturală. motivându-i şi încurajându-i respectuos atunci când sunt percepuţi ca agresivi.

Evaluarea Analiza reducerii problemei şi clarificarea rezultatelor procesului de asistenţă. Identificarea strategiilor şi tehnicilor de diseminare şi transfer a competenţelor câştigate pe parcursul procesului de asistenţă. a istoricului familiei. Oferirea sprijinului periodic şi intervenţia în situaţii de criză sau de urgenţă. subcapitolul 3 . în urma încheierii Estimarea potenţialelor riscuri şi stabilirea serviciilor strategiilor posibile de intervenţie în cazul unor situaţii neprevăzute. A. a instrumentelor standardizate. Respectarea contribuţiei celorlalte domenii conexe asistenţei sociale în evaluarea copilului şi familiei.. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 65 Capitolul II. Evaluarea Efectuarea evaluării continue a riscului şi nevoilor sociale ale copiilor cu accent asupra competenţelor copilului şi parentale şi abilităţilor de adaptare la schimbare. Adaptarea termenelor şi etapelor de monitorizare. a genogramelor. 2010) Evidenţierea succeselor şi achiziţiilor dobândite în procesul de asistenţă. (Rădulescu. familiei Utilizarea abilităţilor de observare sistematică a copilului. Participarea activă a copilului şi familiei în procesul de evaluare. finală şi Analiza modului în care au fost îndeplinite monitorizarea scopurile şi obiectivele propuse iniţial.

neacordarea îngrijirii sau serviciilor psihologice sau acordarea De reţinut permisiunii copilului de a utiliza substanțe precum alcoolul sau drogurile). distribuirea sau oferirea de substanțe ilegale sau alcool copilului. Situațiile care sunt considerate abuzive sau neglijente includ următoarele aspecte:  Expunerea copilului în perioada prenatală la substanțe ilegale sau droguri datorită utilizării acestora de către mamă.  Vânzarea. Abuzul emoțional este de multe ori dificil de dovedit. amenințări. iar serviciile sociale nu vor putea interveni în lipsa unor dovezi clare. sprijin și ghidare. et al. DEFINIREA TERMENILOR Neglijarea reprezintă eșecul unui părinte sau tutore de a asigura nevoile de bază ale copilului..  Producția de metamfetamine în prezența copilului. COMPETENŢE PRIVIND IDENTIFICAREA SEMNELOR DE NEGLIJARE ȘI ABUZ 2. subcapitolul 3 . iar sănătatea sau siguranța copilului sunt puse în pericol.1.  Utilizarea de către un adult a unei substanțe care îi afectează abilitatea de a avea grijă în mod adecvat de copil. atunci când copilul a fost lăsat singur în circumstanțe care îi pot dăuna sănătății sau integrității fizice. a adăpostului sau a supravegherii adecvate). În general un copil este considerat ca fiind abandonat atunci când identitatea părinților sau locuința sa este necunoscută. 2000). 2. atunci când părinții nu reușesc să mențină contactul cu copilul sau nu pot să îi ofere sprijinul necesar pe o perioadă mai mare de timp (Sheafor. Abuzul de substanțe constituie un element din definiția abuzului copilului sau a neglijării. standardele de îngrijire ale comunității sau sărăcia pot contribui la maltratarea copilului. Există cazuri în care valorile culturale. intervenția asistenței sociale este absolut necesară (Radford L. 2011). respingere.  Medicală (lipsa tratamentului sau a îngrijirii medicale). indicând astfel faptul că familia are nevoie de informații sau asistență specializată. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 66 Capitolul II. Acesta poate să includă critica în mod repetat. Neglijarea poate avea următoarele forme:  Fizică (lipsa alimentației zilnice. Abandonul este definit ca o formă a neglijării. reținerea sentimentelor de dragoste. B. et al.  Educațională (lipsa educației copilului sau neacordarea serviciilor specializate pentru a veni în întâmpinare nevoilor educaționale speciale ale acestuia). Abuzul emoțional sau psihologic este un model de comportament care afectează dezvoltarea emoțională a copilului sau simțul de valoare al acestuia.  Emoțională (lipsa de interes față de nevoile emoționale ale copilului. Atunci când o familie nu reușește să utilizeze informațiile și resursele puse la dispoziție.

Raportarea suspiciunilor de abuz conduc la protecția persoanei abuzate și la asigurarea suportului necesar familiei. 2011). asistente. profesori. 2.2. îngrijitori) care sunt obligați prin lege să raporteze suspiciunile lor legate de maltratarea unui copil. Există o anumită categorie de persoane (de exemplu medici. Orice persoană care are motive clare poate să raporteze suspiciunile de abuz sau neglijare a unui copil. et al. Aceasta este de altfel și una Citire dintre cerințele obligatorii ale unei anchete și evaluări sociale în determinarea necesității intervenției (Radford L. educatori. subcapitolul 3 . pasiv sau se întâmple ceva rău adult retras Vine la şcoală Ezită să se afle în devreme. Semne ale abuzului sau neglijării copilului De reţinut COPILUL Are probleme de Nu a primit îngrijiri Prezintă schimbări învăţare (dificultăţi de pentru problemele bruşte de concentrare) care nu fizice sau medicale comportament sau în pot fi atribuite unor aduse la cunoştinţa performanţa şcolară cauze fizice sau părintelui psihologice specifice Este mereu vigilent Nu beneficiază de Este excesiv de părând că aşteaptă să supravegherea unui obedient. RECUNOAȘTEREA SEMNELOR DE ABUZ ȘI NEGLIJARE Pe lângă munca de prevenire a abuzului și neglijării unui copil este important ca specialiștii să fie capabili să recunoască situațiile de risc precum și semnele și simptomele maltratării. rămâne până Dezvăluie abuzul prezenţa unei anumite târziu şi nu doreşte să persoane plece acasă Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 67 Capitolul II.

Aspectele prezentate mai sus nu reprezintă toate semnele abuzului sau neglijării. Este important să fie observate orice tip de comportamente care par nefirești sau îngrijorătoare pentru bunăstarea și siguranța copilului.  Consideră relația lor ca fiind profund negativă. 2006 în Radford L. dezvoltării sau demnității acestuia. Putney. neglijare. Maltratarea copilului este definită ca orice formă de abuz fizic sau emoțional. atenţie şi Arată o preocupare educaţională pe care satisfacerea nevoilor minoră pentru copil copilul nu îl poate emoţionale ale sale ca atinge părinte PĂRINTELE ȘI COPILUL  Nu se uită unul la celălalt și evită să se atingă. fără valoare învinovăţeşte pe acesta corporale aspre dacă sau ca o povară pentru ele copilul nu este cuminte Aşteaptă un nivel de Aşteaptă din partea performanţă fizică sau copilului grijă. et al.  Afirmă că nu se plac reciproc. exploatare comercială sau de alt gen. abuz sexual. în contextul unei relații bazate pe responsabilitate. încredere sau putere (Butchart. Furniss & Kahane. a supraviețuirii. care conduce la vătămarea efectivă sau potențială a sănătății copilului. PĂRINTELE Neagă existenţa Cere profesorilor sau problemelor copilului la educatorilor să Îşi vede copilul ca fiind şcoală sau acasă sau îl folosească pedepse foarte rău. subcapitolul 3 . 2011). Definiţie Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 68 Capitolul II.

EVALUARE TEMA NR. Precizați și eventuale implicații asupra rolului de părinte. Prezentați argumentele și concluziile cele mai Dezbatere importante într-un poster în format electronic (Word sau PDF) Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 69 Capitolul II. 3. respectiv dăunătoare pentru copil. respectiv contra ideii conform căreia o anumită categorie de adulți – în special cei care lucrează în domeniul educației sau al sănătății – sunt obligați prin lege să anunțe orice suspiciune de abuz sau maltratare a unui copil. subcapitolul 3 . 2 În urma trecerii în revistă a definițiilor și informațiilor prezentate la punctul 2. familia acestuia. 3 Lucrați în două mari grupe și găsiți argumente pro. Ghidați-vă după principalele abilități descrise în dreptul fiecărui domeniu și găsiți exemple clare și practice care să susțină argumentele expuse în lucrarea dumneavoastră. 1 Alegeți două dintre domeniile discutate la punctul 1 și redactați o lucrare despre rolul asistentului social și competențele pe care acesta trebuie să le pună în practică în situațiile respective. Scrieţi TEMA NR. Identificați aspecte benefice. persoana care face denunțul. Temă de reflecţie TEMA NR. identificați câteva dintre efectele abuzului emoțional și ale neglijării copilului asupra vieții sale ulterioare de tânăr și adult.

4. BIBLIOGRAFIE

1. Dustin D. (2006) – Skills and Knowledge Needed to Practise as a Care Manager.
Continuity and Change, Journal of Social Work, no. 6.

2. Payne, M. (2001) – Knowledge Basis and Knowledge Biases in Social Work, Journal of
Social Work, 1(2).

3. Radford, L, Corral, S., Bradley, C., Fisher, H., Bassett, C., Howat, N. and Collishaw, S.,
(2011), Child abuse and neglect in the UK today, NSPCC Cruelty to children must stop

4. Rădulescu, A. (2010) – Asistența socială: un răspuns la problematica grupurilor de risc
în Buzducea D. (coord.) - Asistența socială a grupurilor de risc, Iași: Polirom

5. Sheafor, B., Horejsi, C., Horejsi, G. (2000) – Techniques and Guidelines for Social Work
Practice, Pearson Education Company.

6. *** (2014) Department for Education; Knowledge and Skills for child and family social
work; Reference: DFE-00532-2014, https://www.gov.uk

7. *** (2013) Child Welfare Information Gateway - What Is Child Abuse and Neglect?
Recognizing the Signs and Symptoms - https://www.childwelfare.gov

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 70 Capitolul II; subcapitolul 3

Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu
dizabilități
Capitolul II
ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI ŞI A COPILULUI ADOPTAT

Subcapitolul 4

Protecția copilului. Tipuri de servicii

Cuprinsul secventei:
1. Principiile fundamentale din cadrul sistemului de protecţie a copilului
2. Principalele perspective ale abordării copilului şi familiei în contextul serviciilor de
protecţie a copilului
3. Tipuri de servicii implicate în protecţia copilului
4. Evaluare
5. Bibliografie

Obiectivele secventei:
1. Identificarea principiilor sistemului de protecţie al copilului
2. Descrierea perspectivelor de abordare a copilului şi familiei
3. Cunoaşterea tipurilor de servicii implicate în protecţia copilului

Cuvinte cheie:
1. protecţia copilului
2. asistent maternal
3. plasament familial

1. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE DIN CADRUL SISTEMULUI DE PROTECŢIE A
COPIULUI

Sistemul de protecție a copilului reprezintă un grup de servicii oferite de stat prin care copiilor
li se asigură sprijin material, asistență medicală, educație și adăpost – locuință (Roth, 2000).

Principiile fundamentale ale sistemului de protecție a copilului includ următoarele aspecte:

• Fiecare copil are dreptul la o îngrijire
adecvată, la supraveghere şi la evitarea
Mediul ideal situaţiilor de abuz, neglijare sau
de creştere al exploatare.
copilului este • Părinţii sunt responsabili de satisfacerea
într-o familie oricăror nevoi fizice, psihice, emoţionale,
sigură şi educaţionale şi medicale ale copiilor lor.
permanentă • Serviciile de protecţie a copilului trebuie
(DePanfilis,D., să intervină doar atunci când părinţii le
Salus, M., solicită ajutorul sau când aceştia nu
2003) reuşesc să îşi îndeplinească obligaţiile de
a le asigura copiilor lor nevoile de trai
sau siguranţa.

Majoritatea
părinţilor doresc
să îşi
îndeplinească • Majoritatea copiilor sunt îngrijiţi cel
obligaţiile faţă mai bine în propria lor familie.
de copiii lor, iar • Serviciile de protecţie a copilului
atunci când sunt vizează consolidarea punctelor forte
sprijiniţi ale familiei şi oferă părinţilor
adecvat au forţa asistenţa necesară pentru a-şi creşte
şi capacitatea copiii în siguranţă.
de a avea grijă • Prioritatea trebuie să fie rămânerea
de aceştia şi de împreună a familiei.
a le oferi
siguranţă.
(Pecora, P.J. et
al., 2000)

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 72 Capitolul II; subcapitolul 4

Serviciile de protecţie a • Pentru a crea siguranţă şi permanenţă în viaţa copilului sunt copilului. (Beckett C. copilului vor avea şanse mai • Intervenţia asistentului social trebuie să fie mari de succes orientată spre încurajarea familiilor de a participa dacă familiile în totalitate în fazele de evaluare iniţială. ajutorul şi sprijinul de care au nevoie. 1998). sunt implicate şi planificare a cazului sau orice alte momente participă activ critice care survin de-a lungul programului. (Waldfogel. avut deja loc.. Programele de intervenţie ale serviciilor de • Asistentul social trebuie să aibă abilitatea de a protecţie a dezvolta alianţe de sprijin cu membrii familiei. 2006).. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 73 Capitolul II. A. 2003). de vedere al structurii. religiei. protecţie a • Punctele forte şi factorii de protecţie trebuie copilului sunt construiţi în contextul familiei şi al comunităţii din diferite din punct care aceasta face parte. subcapitolul 4 . credinţelor. J. copilului. familiile trebuie angajate în acţiuni de responsabile de identificare şi realizare ale unor scopuri care previn atingerea sau reduc riscurile de apariţie ale unor viitoare obiectivelor probleme similare cu cele cu care se confruntă privind siguranţa acum. permanenţa şi • Aceste scopuri sunt menite de asemenea să bunăstarea amelioreze efectele abuzului sau neglijării care au familiei (Loman. • Este importantă promovarea accesului familiilor la culturii.. Familiile care necesită asistenţa • Asistenţii sociali trebuie să trateze aceste diferenţe serviciilor de cu atenţie şi respect. • De multe ori asigurarea accesului presupune valorilor sau înlăturarea unor bariere care îşi au originile în stilului de viaţă sărăcie sau discriminare.

precum şi alte tipuri de eforturi pentru a serviciile de protecţie a susţine relaţia părinte-copil pe perioada cât copilului ar trebui să copilul este în plasament în afara familiei dezvolte cât mai curând nucleu. în numele şi posibil. planul de permanenţă cel mai bine agreat este de a Atunci când copiii sunt reuni copiii cu familiile lor. Salus.. planul de permanenţă ar trebui să garanta siguranţa în includă vizite frecvente înte copii şi familiile interiorul acesteia. plasaţi în grija cuiva din • Toţi copiii au nevoie de continuitate în vieţile afara familiei nucleu. 2003). M. intervenţia trebuie să vizeze protecţia şi siguranţa lor în afara familiei.. serviciile de protecţie a copilului generală a copilului. M. Pentru a proteja bunăstarea • În acest scop. interesul copilului (Hill • Atunci când copiii sunt însă expuşi la M. programe de consiliere şi lucru cu familia în 2003). posibil un plan de stabilitate/permanenţă • În plus. protejare a copiilor lor. • Atât legislaţia cât şi bunele practici susţin faptul că intervenţiile ar trebui să vină în Atunci când părinţii nu ajutorul părinţilor de a-şi proteja copiii şi îşi pot îndeplini că ar trebui să fie cât mai puţin intruzive responsabilităţile de cu putinţă. intervenţia trebuie să cuprindă (DePanfilis. lor. va trebui pus în aplicare un plan alternativ. 1999).D. subcapitolul 4 . mediu de viaţă permanent cât de curând posibil • Astfel. • Serviciile de protecţie a copilului trebuie serviciile de protecţie a să dezvolte şi să implementeze planuri copilului au dreptul şi prin care copiii să rămână în siguranţă obligaţia de a interveni alături de familiile lor ori de câte ori este direct. Salus. vor trebui să dezvolte pe lângă un plan de serviciile şi programele intervenţie care susţine reunificarea copilului cu sociale trebuie să se asigure părinţii şi planuri alternative pentru plasarea că acesta este plasat într-un permanentă a copilului într-o familie. în momentul în care s-a hotărât că un (DePanfilis. copil nu se poate reîntoarce în familia de origine. lor.. astfel încât dacă scopul este reunificarea fiindcă nu li se poate familiei. scopul modificării acelor comportamente sau condiţii care au condus la neglijarea sau abuzul copilului... • În majoritatea cazurilor.D. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 74 Capitolul II. riscuri sub forme de neglijare sau abuz.

Orientarea spre stabilitate a planului de intervenție  Toți copiii au dreptul la o locuință stabilă. centrată pe copil și sensibilă la particularitățile culturale ale acestora va promova cele mai bune rezultate (DePanfilis. PRINCIPALELE PERSPECTIVE ALE ABORDĂRII COPILULUI ȘI FAMILIEI ÎN CONTEXTUL SERVICIILOR DE PROTECŢIE A COPILULUI Specialiștii care lucrează în domeniul protecției copilului aplică principiile descrise mai sus prin diferite perspective. 2003).. Citire Această abordare integrativă este construită pe cinci perspective principale care sunt descrise în cele ce urmează. Perspectiva ecologică  Comportamentul uman și funcționarea socială sunt privite în contextul mediului în care se desfășoară. Aceștia se pun de acord asupra faptului că o perspectivă orientată spre familie. familial.  Implică schimbarea de la o abordare centrată pe problemă care subliniază dificultatea și patologia.  Abuzul și neglijarea copilului sunt văzute ca o consecință a interacțiunii dintre un set complex de factori de risc și de protecție la următoarele niveluri: individual..D. familia ca unitate și mediul înconjurător (cartier. la o abordare a parteneriatului pozitiv cu familia. zona de locuit). al comunității și al societății. familiilor și comunităților. Salus. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 75 Capitolul II.  Factorii personali. cei care țin de familie și cei care aparțin mediului interacționează unii cu alții în scopul influențării familiei.  Evaluarea se centrează pe interacțiunea complexă dintre riscurile și beneficiile legate de membrii familiei. subcapitolul 4 . Perspectiva punctelor forte  Metode și strategii practice care scot în evidență atu-urile copiilor. Perspectiva dezvoltării  Înțelegerea maturizării și dezvoltării individuale precum și dezvoltarea familiei de-a lungul timpului.  Examinarea interacțiunilor dintre indivizi și familie în contextul mediilor de viață de-a lungul timpului.  Planificarea cazului ține cont de intervențiile care s-au dovedit benefice pentru un anumit tip de problemă a familiei sau a unui membru al acesteia într-un anumit mediu și la un anumit nivel de dezvoltare. 2. M.

precum și legături de rudenie din punct de vedere legal.  Intervențiile acestui tip de orientare includ un set de activități menite să îi ajute pe copii să trăiască în familii care le oferă siguranță. subcapitolul 4 . R. Definiţie Pentru ca o familie să poată primi în plasament unul sau mai mulți copii. circumstanțelor și nevoilor acesteia. de a creşte şi de a educa unul sau mai mulţi copii (Zanca.. acolo unde este necesar. un simț de apartenență. 3.  Competența culturală de bază este achiziționată atunci când instituțiile și specialiștii acceptă și respectă diferențele existente. TIPURI DE SERVICII IMPLICATE ÎN PROTECŢIA COPILULUI 3. pe viață. ea trebuie să îndeplinească următoarele condiții sau garanții: De reţinut O stare materială și financiară care să permită îngrijirea și asigurarea nevoilor copiilor.  Serviciile de protecție a copilului ar trebui să se axeze pe menținerea în siguranță a copiilor în casele lor de origine sau. să le găsească un cămin permanent cu o altă familie. Perspectiva competenței culturale  Înțelegerea perspectivei familiei sau persoanelor care provin din medii culturale variate și adaptarea planului de intervenție la nevoile culturale ale acestora. își dezvoltă abilitățile și cunoștințele în domeniul diversității și își adaptează tipurile de servicii oferite pentru a veni în întâmpinarea populației țintă. a culturii.1. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 76 Capitolul II. PLASAMENTUL FAMILIAL Reprezintă o măsură de protecţie luată de către Comisia pentru Protecţia Copilului prin care unei familii i se acordă dreptul de a lua în îngrijire. 2010).

declarați judecătorește dispăruți.  Copii găsiți sau abandonați de către mamele lor în unități sanitare. dar care nu răspund penal. puși sub interdicție. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 77 Capitolul II. fără probleme cronice sau patologice care să obstrucționeze posibilitățile de îngrijire sau menținere în siguranță ale copiilor. subcapitolul 4 . o Familia extinsă reprezintă un grup de două sau mai multe familii nucleu unite între ele prin relația părinte-copil și incluzând legăturile dintre frați. Serviciul de plasament familial se acordă acelor copii care se regăsesc în una sau mai multe dintre situaţiile următoare:  Părinții lor sunt decedați. Atunci când se impun măsurile de plasament familial. Asigurarea condițiilor educaționale și pedagogice corespunzătoare vârstei și nivelului de dezvoltare al copiilor.  Copii care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală. O stare de sănătate corespunzătoare.  Abuz sau neglijare. serviciile de protecţie a copilului vor ţine cont de următoarele aspecte:  Plasarea copilului cu prioritate la familia extinsă sau substitutivă. decăzuți din drepturile părintești. Competențe bine dezvoltate de comunicare și relaționare. necunoscuți.

care în condițiile legii asigură creșterea și îngrijirea copilului. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 78 Capitolul II. privându-l astfel pe copil de stabilitatea și permanența unei familii proprii. ASISTENTUL MATERNAL PROFESIONIST Reprezintă o persoană fizică atestată de Comisia pentru Protecţia Copilului. îngrijirea şi educarea necesare dezvoltării optime a copilului pe care îl primeşte în plasament sau încredinţare Definiţie (Zanca.  Plasamentul la asistentul maternal profesionist este o măsură limitată în timp. Ruptura afectivă față de familia naturală este accentuată de dezvoltarea unei relații puternice de atașament între copil și asistentul maternal. oFamilia substitutivă reprezintă acele persoane.. subcapitolul 4 . care desfăşoară la domiciliul său activităţi care au drept scop creşterea.2. deoarece se urmărește reintegrarea în familia naturală a copilului sau adopția. 3. În continuare se regăsesc o parte dintre acestea. De reţinut Există și o serie de dezavantaje în plasarea copilului la asistentul maternal profesionist.  Menținerea împreună a fraților  Facilitarea dreptului părinților de vizită și de a menține legătura cu copilul. Îngrijirea fragmentată a copilului prin plasarea sa în timp la mai mulți asistenți maternali. Prelungirea excesivă a perioadei de plasament și întărirea sentimentelor de nesiguranță și lipsă de apartenență a copilului. R. 2010)  Asistentul maternal profesionist nu poate primi în plasament copii din propria familie extinsă (până la gradul IV inclusiv). altele decât cele din familia extinsă.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 79 Capitolul II. prin urmare o dată început nu se poate întrerupe pur și simplu deoarece există o serie de obligații legale și morale care trebuie respectate. ADOPŢIA Adopţia este o procedură legală prin care adulţii care îndeplinesc anumite condiţii pot înfia unul sau mai mulţi copii. În anumite cazuri diferența poate să scadă la 15 ani. de spațiu locativ și care țin de aptitudinile viitorilor părinți de a educa copilul. Definiţie Adopţia reprezintă instituţia juridică în virtutea căreia o persoană – numită adoptator – şi o altă persoană – numită adoptat – stabilesc raporturi de rudenie asemenea celor dintre părinţi şi copii (Lupşan. organ aflat în subordinea Guvernului României.  Asigurarea unor condiții educative. Adopția este un proces care implică permanență. 2003. Persoanele care suferă de boli psihice sau au o dizabilitate intelectuală nu au dreptul să adopte copii.3. Procesul de adopție ține de competența instanțelor judecătorești și este supervizat de Oficiul Român de Adopții. financiare. În partea de monitorizare a procesului de adopție sunt vizate următoarele aspecte:  Adaptarea copilului în familie. Unul dintre cei mai importanți factori îl constituie potrivirea dintre copil și familie.  Evoluția copilului în mediul familiei adoptive. p. Ştiaţi că? Îndeplinirea unor condiții morale. Printre condițiile legale pentru adulții care doresc să adopte un copil se numără și următoarele aspecte: Părinții trebuie să fie cu cel puțin opt ani mai în vârstă decât copilul adoptat. 3.728) Adopția reprezintă o alternativă importantă la instituționalizare și se propune numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului. Procedura de atestare a unei familii. afective și materiale adecvate pentru dezvoltarea armonioasă a copilului. respectiv existența unei compatibilități cât mai ridicate între De reţinut caracteristicile familiei și cele ale copilului. în scopul de a deveni familie adoptivă pentru unul sau mai mulți copii. devenind astfel părinții lor non biologici. este una complexă care presupune o temeinică evaluare psihologică și socială. subcapitolul 4 .

în contextul serviciilor de protecție a copilului. 2 Redactați un eseu de 300-400 de cuvinte în care să ilustrați influența reciprocă a celor cinci perspective descrise la punctul 2. fiecare reprezentând câte un tip de servicii implicate în protecția copilului. descrierea măsurilor luate grupuri pentru copil. supuse dezbaterii: (a). EVALUARE TEMA NR. Planul de intervenție al serviciilor de protecție a copilului trebuie să Dezbatere urmărească în primul rând reunirea copiilor cu familiile lor. aderați la una dintre cele două afirmații de mai jos. Pdf). Planul de intervenție al serviciilor de protecție a copilului trebuie să cuprindă în egală măsură strategii de reunire a copiilor cu familiile lor și strategii alternative de plasare a copiilor într-o altă familie. prezentarea problemei din perspectiva copilului și din cea a părinților. subcapitolul 4 . TEMA NR. propunerea Lucru pe programelor de intervenție pentru părinți. rezultate scontate). Word. Ilustrați principalele argumente identificate de Dvs. prezentarea problematicii copilului și propunerea intervenției cu specificarea obiectivelor și a rezultatelor scontate  Tip studiu de caz – istoricul familiei. 3 Lucrați în trei mari grupuri. (b). 4. Prezentați-vă opinia privind respectivul tip de serviciu și realizați această temă într- una din următoarele modalități (la alegere):  Tip argumentare – maxim 350 de cuvinte  Tip plan de intervenție – scurt istoric al familiei. Scrieţi TEMA NR. într-o prezentare în format electronic (PPT. 1 În urma discutării principiilor fundamentale din cadrul sistemului de protecție a copilului. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 80 Capitolul II. descrierea problemei.

A. D. Zanca. https://www. în Asistența socială în Marea Britanie și România. London 4. Roth.org/papers/FEfamiliesChronicCAN.childwelfare. UNICEF 8.)..). (2003) – Instituții juridice în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului. R. http://www. M. Beckett.princeton. C. Louis. (2010) – Protecția copilului în România: servicii. P. Tratat de asistență socială. Iași: Editura Polirom 6. (2006) – Families Frequently Encountered by Child Protection Services: A Report on Chronic Child Abuse and Neglect. Horejsi. 8 • No.. P. Salus. Jessica Kingsley Publishers. Horejsi. M. G. St.pdf 10. (2003) . (2000) – Techniques and Guidelines for Social Work Practice. A. N. (1999) – Effective Ways of Working with Children and Their Families.. New York...iarstl.. Whittaker. 5. The child welfare challenge (2nd ed. R. Missouri.edu/futureofchildren/publications/docs/08_01_06.pdf 3. London 2. BIBLIOGRAFIE 1.pdf 5. C. 9. dileme și probleme specifice. Barth.. Hill.Asistența socială a grupurilor de risc.Child Protective Services: A Guide for Caseworkers. Iași: Polirom Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 81 Capitolul II. B.gov/pubPDFs/cps. DePanfilis. (coord. K. Maluccio. M.Child Protection. Sage Publication. & Plotnick. Waldfogel.. J. (1998) – Rethinking the Paradigm for Child Protection. Institute of Applied Research. Amploarea fenomenului de abuz și neglijare. J. Pecora. (2000). Sheafor. (2003) .. 1 – Spring 1998 https://www. NY: Aldine de Gruyter 7. D. în Buzducea D. subcapitolul 4 . G.) . J. Lupșan. (coord. The Future of Children PROTECTING CHILDREN FROM ABUSE AND NEGLECT Vol. Pearson Education Company. în Neamțu. (2000) – Condiția copilului în familie. G. Loman.. R.

în funcţie de etapa de dezvoltare personală a acestuia. Acomodarea în familie a copilului adoptat 2. profilul copilului adoptat . Clasificarea tipurilor de copii adoptaţi . 3. 2. Bibliografie Obiectivele secventei: 1.Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu dizabilități Capitolul II ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI ŞI A COPILULUI ADOPTAT Subcapitolul 5 Particularități sociale și emoționale ale adopției Cuprinsul secventei: 1. adopţie 2. Particularităţi sociale ale copiilor adoptaţi şi ale familiilor adoptatoare 3. Caracterizarea perioadei de acomodare în familie a copilului adoptat.influenţa factorilor de dezvoltare Cuvinte cheie: 1. Evaluare 4. familie adoptatoare 3. Descrierea caracteristicilor familiilor adoptatoare.

Părinții adoptatori pot să se ghideze după următoarele tipuri de întrebări care i-ar putea sprijini într-o mai bună cunoaștere a copilului (Child Welfare Information. ACOMODAREA ÎN FAMILIE A COPILULUI ADOPTAT În funcție de vârsta copilului. subcapitolul 5 . jocurile preferate ale copilului?  Care este modalitatea cea mai bună de a liniști și încuraja copilul?  Care este istoricul medical al copilului și al familiei sale biologice? Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 83 Capitolul II. familie sau școală a trecut copilul până acum?  Copilul mai ține legătura cu cineva din familia sa extinsă?  Care sunt activitățile. de numărul de familii la care a fost dat în plasament. asistenții maternali sau alte categorii de persoane de la un centru de plasament. În aceste cazuri este posibil ca acomodarea în familia adoptivă să se realizeze mai greu. expectanțele și speranțele lui pentru noua familie. măsura în care este dispus să se implice în familia adoptatoare. copilul trebuie să se acomodeze la un set de reguli și norme deja stabilite de către familia în care intră. mâncarea. el își creează singur un set de reguli pe care trebuie să le urmeze astfel încât să se încadreze în cerințele centrului de plasament sau ale asistenților maternali. Pentru a depăși această anxietate de separare copilul trebuie susținut de noii săi părinți adoptivi în special prin răbdare și încurajare pe fondul unei asigurări afective constante. 2016). Pentru o anumită perioadă copilului îi va lipsi persoana care îl îngrijea anterior – propriii părinți. 1. educatorul sau asistentul social de la centrul de plasament. Pe măsură ce înaintează în vârstă și nu este adoptat. frate/soră. copilului fiindu-i dificil să renunțe la regulile cunoscute până atunci (Coman W. Desigur că familia adoptivă trebuie să pregătească terenul și să îi faciliteze copilului trecerea la un alt statut. Un aspect important de menționat este anxietatea de separare de care copilul suferă în momentul schimbării mediului de viață. et al. asistentul maternal. 2015):  Prin câte schimbări de locuință. Pe de altă parte. vor intra în calcul și alte tipuri de factori cum ar fi: lucruri care i s-au spus copilului înainte. Copilul trebuie să facă față acum schimbărilor pe care le presupune noul cadru și să își asume noi roluri (fiu/fiică. precum și noi responsabilități ce îi revin o dată cu intrarea în familie. nepot/nepoată). reguli pe care restul membrilor le cunosc și le respectă de când se știu. integrarea într-o familie adoptivă care presupune Citire stabilitate și permanență poate să fie mai ușoară sau mai grea. de structura sa afectivă și de relațiile de atașament stabilite cu părinții biologici. Specialiștii afirmă că această acomodare a copilului adoptat este mai ușoară la vârste fragede deoarece copilul conștientizează mai puțin traumele și se adaptează mult mai ușor. Dacă vârsta copilului este mai mare.

care prezintă dizabilități. persoane singure sau cupluri de vârstă mai înaintată (Kupecky și Anderson. religioase ori politice prin intermediul adopției. 1993 în Bejenaru. Statusul • Majoritatea cuplurilor care adoptă sunt căsătorite (Tessier et al. 2010). Groze. în general. 2. A. Autoarea face o trecere în revistă a rezultatelor acestor cercetări și explică concluziile aferente. În ceea ce privește părinții adoptatori s-a constatat că. respectiv copii care au frați și care trebuie Citire adoptați împreună cu aceștia (McKenzie. fără probleme de sănătate și cu un trecut social și psihologic puțin traumatizant. 1997) copiilor • Plasarea unor fraţi într-o familie în care există copii biologici determină un risc mai mare de eşec decât în biologici cazul familiilor fără copii biologici (Berry. 2001).în contextul adoptării copiilor dificil de adoptat (Rosenthal. Acestea sunt prezentate pe scurt în continuare. subcapitolul 5 . dar care doresc să își exprime ideologii sociale. dintre copiii care sunt greu adoptați. 1994) biparentale Prezenţa • Determină o creştere a riscului de eşec în procesul adopţiei (Quinton et al. 2005) marital Familii • Au un grad mai mare de adaptare decât familiile adoptive monoparentale . majoritatea își găsesc o familie în rândul persoanelor care pot să aibă copii. respectiv copiii care sunt dificil de adoptat – copii mai mari ca și vârstă. (2010) subliniază o serie de factori caracteristici părinților adoptatori care au fost asociați în diverse cercetări cu reușita sau eșecul procesului de adopție. Bejenaru A. care aparțin minorităților etnice. PARTICULARITĂŢI SOCIALE ALE COPIILOR ADOPTAŢI ȘI ALE FAMILIILOR ADOPTATOARE În domeniul adopției. probleme emoționale sau repercusiuni în urma neglijării severe sau a abuzului. copiii de vârstă mică și care nu prezintă probleme medicale grave sunt adoptați de cuplurile care nu pot avea copii și care fac parte din clasa medie sau superioară.. 1997) Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 84 Capitolul II. se regăsesc două mari categorii de copii: cei care sunt ușor adoptați – respectiv copii mici. în timp ce.

1991). Vârsta • Media de vârstă a acestora este cu aproximativ 10 ani mai înaintată decât părinţilor media de vârstă a părinţilor biologici adoptivi (Tessier et al.  Stimularea adopţiilor în rândul categoriei de copii dificil de adoptat trebuie făcută simultan cu dezvoltarea unor servicii de specialitate pentru nevoile familiilor adoptive.  Se impune o nevoie ridicată de servicii sociale pentru familiile adoptive. În urma analizei rezultatelor studiilor prezentate foarte pe scurt mai sus. subcapitolul 5 . 2003) Gradul de • familiile care adoptă cu succes copii din categoria celor dificil de adoptat.  Nu orice tip de familie poate să adopte un copil din această categorie. sunt flexibilitate al familii flexibile sau care devin flexibile în familiilor timp (McRoy. Bejenaru A (2010) propune următoarele concluzii în ceea ce privește categoria copiilor dificil de adoptat:  Protecţia acestor copii în familiile adoptive este realizabilă. 2005) Nivelul de • Părinţii adoptivi prezintă un nivel mai ridicat de pregătire educaţională decât cei educaţie biologici (Farber et al. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 85 Capitolul II.  Pentru reuşita adopţiei cei mai importanţi factori sunt motivaţia şi expectanţele adoptatorilor.

3. 3 Comentați în maxim 20 de rânduri rezultatul studiului lui Berry (1997) conform căruia plasarea unor frați în familia în care există copii biologici determină un risc mai mare de eșec decât în cazul plasării lor într-o familie fără copii biologici. privind influența copiilor biologici ai unei familii asupra succesului sau eșecului procesului de adopție. EVALUARE TEMA NR. subcapitolul 5 . 1 Realizați profilul emoțional al unui copil adoptat. grupuri TEMA NR. orientându-vă structura prezentării după următoarele repere:  Alegeți vârsta copilului (între 2 și 16 ani)  Prezentați principalele particularități ale vârstei respective  Oferiți exemple ale influenței procesului de adopție asupra dezvoltării Lucru pe emoționale a copilului în contextul noii sale familii. 2 Prezentați într-o lucrare de maxim 350 de cuvinte opinia Dvs. Scrieţi TEMA NR. Temă de reflecţie Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 86 Capitolul II.

subcapitolul 5 . Greenwood Publishing Group. https://www. McGill.. K. D. M. (1997) – Adoption disruption. 197-222.. în Child and Adolescent Social Work Journal. 21-34. în Buzducea.org/foster-to-adopt.L. A. R.. în Adoption & Fostering. Groze. (1997) – Joining New Families: A study of adoption and fostering in middle childhood. S.gov/pubpdfs/impactparent. R. 9..3. New York 7. Routledge Publishing.T. John Wiley & Sons. (2005) – L’adoption Internationale au Quebec de 1985-2002. V.1177/0308575915626379 4. Quinton.(2016) . A. în Groza.. L. M. McRoy. D. K. L’adaptation sociale des enfants nes a l’etranger et adopter par des familles du Quebec. Dance. 6. (eds.J.P. no. Dickson..pdf Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 87 Capitolul II. Asistența socială a grupurilor de risc. D.Why am I in care? A model for communicating with children about entry to care that promotes psychological safety and adjustment. Anderson. L.. Berry.). 175-196. și Mont. Coman.childwelfare. (2001) – Infertility and Adoption. J. Westport. 73. 10.A. 2. Rushton..G.. E. Quebec. R. Simon.F. R. Auburn House. în Avery. L. 689-698. W.). N. Ellen.. 77-106. (1994) – Alongitudinal study of special needs adoptive families. Chichester. H. Bejenaru. Iași: Editura Polirom. Adoption Policy and Special Needs Children. 8. Farber. (2010) – Adopția copiilor. V. Special Needs Adoptions. Rainey.. doi:10.. (coord.pdf 11. BIBLIOGRAFIE 1. Tessier. 3. C. Rosenthal. 5. (1991).. (eds. M. Secretariat a l’adoptation internationale.togetherwerise. Line. în Child Welfare. vol... D. George. Clinical and Practice Issues in Adoption: bridging the gap between adoptees.. (2003) – Preparing Parents for Adoption: An Agency Experience. 20. Mayes. Mudd. *** https://www. *** (2015) Child Welfare Information Gateway– Impact of Adoption on Adoptive Parents. Cuololen. 4. Kupecky.. 49-59. M.Z. Timberlake. Rosenberg. M.).K. Ministere de la Sante at des Services Sociaux.

Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu dizabilități Capitolul II ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI ŞI A COPILULUI ADOPTAT TEST LA FINAL DE CAPITOL Cuprinsul secventei: TEST GRILĂ Obiectivele secventei: Evaluarea cunoştinţelor însuşite în urma parcurgerii celui de-al doilea capitol Cuvinte cheie: 1. EVALUARE 2. TEST .

Test . Prezența unor c.. 1. Rolurile instrumentale din cadrul familiei se referă la: a. Serviciul d. Școlarizarea e. TEST LA FINAL DE CAPITOL Completați testul de mai jos alegând varianta sau variantele corecte și menționând la rubrica „Răspuns” a fiecărei întrebări litera răspunsului/răspunsurilor corecte. Încurajarea e. 3. Toate familiei de a abilităților pentru schimbărilor familiilor de variantele de avea mai mulți menținerea pe plan a deveni mai sus copii biologici familiei împreună personal și familii social adoptatoare Răspuns:………………. Înțelegerea d. îmbrăcăminte) Răspuns:………………. Sprijinul b. Procurarea emoțional deciziilor familial membrilor resurselor fizice familiei (locuință. Evidențierea b. Toate e. Încurajarea e. Influența nefastă deficitară a boli cronice sau părinților copiilor a mediului familiei incurabile exterior asupra familiei Răspuns:………………. Cunoașterea c.…….. Principiul serviciilor orientate spre dezvoltarea familiei presupune: a. Încurajarea d. Printre cauzele principale care conduc la un dezechilibru în interiorul Test familiei se numără: a. Managementul d.. Structura b. hrană. dezvoltării influenței variantele dintre culturali în stadiale tipice interacțiunii dintre prezentate variantele dezvoltarea a copilului factorii genetici și prezentate copilului cei de mediu asupra dezvoltării stadiale a copilului Răspuns…………. 2. Luarea c. Niciuna factorilor socio. Încurajarea b. 4. Printre competențele asistentului social în contextul dezvoltării copilului se numără: a. Dezvoltarea c. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 89 Capitolul II.

socială.……. Fizică. Evită să e. Desfășoară la e. medicală. educațională. Afirmă că nu c. De origine c. Fizică. Educațională. Desfășoară la d. Poate primi c. Nu locuiesc d. Asistentul maternal profesionist: a. Test . Cei doi nu se b. Reprezintă o o persoană în plasament domiciliul său domiciliul său persoană juridică copii din activități cu doar activități cu fizică atestată de propria scop de scop de îngrijire și atestată de Comisia familie îngrijire. Fizică. cognitivă emoțională. Extinsă (până d. Răspuns………….……. creștere a Comisia pentru extinsă creștere și copilului primit în pentru Protecția educare a încredințare sau Protecția Copilului copilului primit plasament – Copilului în încredințare educarea având sau plasament loc doar în învățământ. Niciuna dintre (prin (în care se la rudele de prezentate variantele căsătorie) naşte gradul IV) prezentate persoana) Răspuns…………. d. b. Proprie b. Toate variantele e. fizică. Cognitivă. emoțională. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 90 Capitolul II. Familia simplă poate să fie: a. În relația dintre un părinte și un copil.……. 6. Neglijarea copilului poate avea următoarele forme: a. Consideră relația uită unul la se plac împreună se atingă lor ca fiind celălalt reciproc profund negativă Răspuns………….……. 8. e. 5. socială. medicală. c. 7. medicală fizică socială emoțională Răspuns…………. aptitudinală. unde părintele este suspect de neglijare sau abuz se pot observa următoarele semne: a. medicală. Reprezintă b.

……. Toate variantele prezentate Răspuns…………. Căsătoriei e. Test . subsistemele – respectiv subunităţile sistemului familial sunt: a. Luarea b. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 91 Capitolul II. Menţinerea d. Potrivit teoriei sistemelor familiale. O stare d. Subsistemul c. şi educative şi prezentate de fără boli cronice finanicară pedagogice comunicare care să care să corespunzătoare4 şi obstrucţioneze permită vârstei şi nivelului relaţionare posibilităţile de îngrijirea de dezvoltare a îngrijire a copilului şi copiluli copilului asigurarea nevoilor sale Răspuns…………. O stare de c. Toate bine sănătate materială condiţiilor variantele dezvoltate corespunzătoare. 10.……. Legăturile de rudenie reprezintă relaţiile care se stabilesc între persoane pe baza: a. 9. Subsistemul d. 12. Prieteniei b. Condiţiile pe care o familie trebuie să le îndeplinească pentru a putea primi în plasament familial unul sau mai mulţi copii. Descendenţei c. Asigurarea e. Competenţe b.……. Subsistemul b. includ: a. Impunerea unor e. Adopţiei d.……. Rolul privind înterţinerea şi managementul sistemului familial presupune: a. 11. Subsistemul parental fraţilor vecinilor bunicilor prietenilor Răspuns…………. Conducerea deciziilor resurselor disciplinei standarde familiei financiare comportamentale ale familiei Răspuns…………. Subsistemul e. Manevrarea c.

Identificarea teoriilor explicative ale violenţei domestice Cuvinte cheie: 1.Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu dizabilități Capitolul III AGRESIVITATEA INTRAFAMILIALĂ ŞI ASISTENŢA SOCIALĂ A PERSOANELOR VICTIMIZATE Subcapitolul 1 Dimensiunea psihosocială a violenței domestice Cuprinsul secventei: 1. Evaluare 5. violenţă domestică 2. Teoriile violenţei domestice 4. Explicarea fenomenului violenţei din mai multe perspective 2. Formele violenţei domestice 3. formele violenţei . Bibliografie Obiectivele secventei: 1. teoriile violenţei 3. Definirea violenţei 2. Descrierea formelor de violenţă domestică 3.

ce are ca rezultate sau există probabilitatea ca rezultatele să genereze injurii. Gordon. Definiţie Violența domestică reprezintă un proces caracterizat prin amenințări și provocări actuale sau din trecut.. 2009. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 93 Capitolul III. pe termen scurt. Violența dintre partenerii intimi. altei persoane. 2005. 1. deces. 2010). Goodman. întâlnită și sub denumirea de violență domestică sau violență în cuplu reprezintă un comportament agresiv și violent exercitat de unul dintre parteneri asupra celuilalt. respectiv violența în comunitate – vizând persoane cunoscute sau necunoscute. partenerului de viață sau vârstnicilor. politic sau economic. dezvoltarea necorespunzătoare sau deprivare” (Mitchell. De reţinut este vizat contextul social. intervenția și diminuarea prevalenței fenomenului” (Rujoiu. V. La nivel interpersonal avem pe de o parte violența în familie – asupra copiilor. la nivel colectiv. care nu va implica și o diagnoză de tip holistic – „singura în măsură să creioneze prevenția. La nivel personal vorbim de abuzuri asupra propriei persoane sau de un eventual comportament suicidar. 2000). DEFINIREA VIOLENŢEI Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește violența ca „utilizarea neintenționată a forței sau a puterii asupra propriei persoane. Rujoiu V. interpersonal și colectiv. În sfârșit. grup sau comunitate. Flitcraft. 1988). James. subcapitolul 1 .(2010) subliniază faptul că acțiunea asupra unui singur nivel dintre cele trei prezentate în tipologia violenței. V. va determina doar o abordare strictă. Conform lui Denzin (1984) violența domestică constă în acțiuni plasate într-un cadru emoțional și cognitiv care generează interacțiuni negative între cei doi parteneri de viață. în condițiile în care raportul de putere este favorabil abuzatorului (Dutton. 2010). care pot avea drept consecință vătămarea corporală între partenerii de viață (Stark. afectarea psihică. Definiţie OMS identifică și o tipologie a violenței cu trei nivele de manifestare: personal.. în Rujoiu.

vătămări corporale grave . părinţilor. etc. subcapitolul 1 . 2. acte de tortură fizică şi sexuală (arsuri. Dezavantajul constă în imposibilitatea identificării clare a graniţelor dintre cele două (Feerick. 2003). sechele neuropsihice.cu afectarea organelor interne (Muntean. 1999). este precedat de abuzul fizic. în care aspectele pozitive ale relaţiei de cuplu se suprapun peste cele negative. Consecinţe: tulburări de stres posttraumatic. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 94 Capitolul III. copiilor. Haugaard. FORMELE VIOLENŢEI DOMESTICE Abuzul Debutează cu gesturi şi acte dureroase îndreptate împotriva femeii. Multe dintre femei mărturisesc abuzul fizic şi îl ascund pe cel sexual sexual într-o primă etapă. Multe dintre femei trăiesc o stare de confuzie. Abuzul De obicei. fizic Poate degenera în violenţă patologică. demonstrată prin unghiul medico-legal.

Este utilizat de partenerul abuzator în mod constant pentru a menţine controlul asupra victimei. Controlul şi dominarea constau în recurgerea la privilegiul obţinut în urma căsătoriei. persoana este împiedicată să muncească sau nu are acces la propiile resurse financiare (Ciupercă. interdicţia relaţiei cu prietenii. Mai presupune ridiculizarea în mod constant a muncii femeii şi crearea unei imagini negative despre propria persoană. instalarea sentimentului de (Dutton. familia. deoarece este capul familiei. 1995): frică II. Abuzul Sunt interconectate şi apar emoţional în toate formele de abuz exercitate de partenerul şi cel violent contra femeii psihologic (Rujoiu. sunt controlate veniturile. Abuzul Formă a violenţei domestice prin care este blocată economic independenţa financiară. care îi dă dreptul abuzatorului să procedeze astfel. 2010) Privarea de nevoile personale. intimidarea. cronicizarea stării de frică şi apariţia panicii III. ameninţările. injuriile. distrugerea bunurilor personale. Depersonalizarea victimei care devine un executant al nevoilor exprimate de agresor. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 95 Capitolul III. subcapitolul 1 . Fazele abuzului emoţional I. 2000). Golant.

3. TEORIILE VIOLENŢEI DOMESTICE

Violența domestică este un fenomen întâlnit în toate tipurile de societăți.
Cauzele care o determină trebuie analizate sub unghiul valorilor, credințelor
și al mediului familial și social în care aceasta se manifestă (Ramberg,
2002). În continuare vom prezenta teoriile explicative ale violenței
Citire
domestice.

Teoria învăţării sociale

Această abordare vizează transmiterea din generație în generație a abuzului asupra copiilor
și femeilor. A fost evidențiată tendința copiilor de a imita și de a adopta ulterior manifestările și
comportamentele agresive ale adulților.

Este considerată un risc major expunerea copiilor la violența în familie, având în perspectivă
dezvoltarea ulterioară a viitorului adult (Straus, 1991).

În contextul relației dintre agresor și victimă se impune observația atentă a fenomenului de
rămânere în relație a femeilor agresate. Walker (1984) introduce termenul de neajutorare
învățată pentru a descrie acest fenomen. O serie de studii au evidențiat de asemenea faptul
că, în medie, femeile părăsesc și se reîntorc la relația abuzivă de cinci ori înainte de a renunța
la partenerul violent.

Teoria învățării sociale descrie femeia ca victimă a violenței care învață o anumită pasivitate
în relația cu abuzatorul.

Teoria biopsihosocială

Această teorie explică violența prin influența reciprocă a factorilor biologici, psihologici și sociali
oferind astfel o abordare dinamică și deschisă (McHenry et al., 1995). În context biologic,
violența este explicată de excesul de testosteron – sedentarismul, pasivitatea, inactivitatea
determinând creșterea nivelului de testosteron. Tot aici vorbim și de excesul de alcool –
responsabil de creșterea agresivității.

Din punct de vedere social principalul factor responsabil de manifestarea comportamentelor
agresive este stresul. Privitor la creșterea nivelului de stres, Mardare (2004) subliniază
influența societății împreună cu problemele personale; Loue (2001) evidențiază problemele
financiare; Mitchell și Vanya (2009) atrag atenția asupra frustrării ce poate declanșa mânia –
ca frustrare justificată, respectiv agresivitatea – ca frustrare nejustificată. Tot aici sunt incluși
și factorii patologici care reclamă manifestări violente: tulburări de personalitate, boli psihice
(Jasinski, 2001).

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 96 Capitolul III; subcapitolul 1

Funcționează pe baza analizei cost-beneficiu. Abuzatorii
doresc să obțină ceva de la victime în condițiile în care
Teoria schimbului
avantajele depășesc costurile violenței.

Raportul de putere este influențat de valoarea
Teoria resursei resurselor(materiale, sociale, culturale) aduse de fiecare
membru al relației. Comportamentul violent al abuzatorului
este generat de controlul acestuia asupra resurselor externe
ale familiei.

Partenerii se implică în relație atâta vreme cât aceasta este
Teoria investiţiei satisfăcătoare, iar beneficiile sunt mai mari decât aspectele
negative. Teoria se referă la investiția internă (între cei doi
parteneri) și la cea externă (dezvoltarea unor rețele de relații
– cu familia, prietenii, cunoștințele).

În interiorul unei familii sau al unei relații de cuplu, partenerul
Teoria puterii maritale care nu deține puterea are șanse foarte mari de a fi abuzat de
către celălalt.

Dezechilibrul de putere și intermitența abuzurilor determină
Teoria relaţiei crearea unei imagini de sine negative a femeii și generează o
dependență față de partenerul care este perceput ca puternic,
traumatice
fiind cel care influențează decisiv destinul victimei (Dutton et
al., 1994).

Explică violența drept o consecință a ierarhiei de gen creată
de-a lungul istoriei (Mitchell, Vanya, 2009).
Teoriile feministe
Principii:

 raportul privilegiat al bărbatului față de femeie;
 abuzul asupra soției este anticipat, este un element normal al vieții de familie;
 experiența femeilor este inferioară datorită dominării masculine;
 dominația bărbatului are un caracter unanim acceptat.

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 97 Capitolul III; subcapitolul 1

Violența în interiorul unei familii poate da naștere unor efecte
Teoria generală a care influențează puternic activitatea membrilor, respectiv a
intereselor și motivației acestora.
sistemelor
Sistemul este fundamentat pe acei factori care produc
conflicte ce nu pot fi evitate în interiorul sistemului familiei. Acest sistem este influențat de
violența promovată de societate și cuprinde acele valori culturale care legitimează violența.

Prin această teorie se poate privi violența domestică dintr-o perspectivă ciclică –
comportamentele violente transmițându-se din generație în generație. Violența domestică este
asimilată și contribuie la formarea personalității, iar mai apoi aceste modele ajung să fie
consolidate de normele culturale (Rădulescu, 2001).

Explică abuzul asupra partenerei pornind de la premisa
Teoria evoluţionistă eredității ca reprezentând o predispoziție a bărbatului de a
apela la acte de violență în anumite contexte. Din acest unghi,
violul este considerat ca reprezentând un act sexual. Thornhill
și Palmer (2000) vorbesc despre sexul forțat dintre partenerii
de cuplu, care reprezintă o tactică a bărbatului de a fi competitiv și de a-și demonstra calitățile
din punct de vedere al virilității, puterii și rezistenței.

Abordează aspectele sociale și individuale în contextul
Teoria ecologică interacțiunii și relației dintre persoană și mediu. Violența
trebuie abordată ținând cont de patru nivele:

1. Macrosistemul – cultura este responsabilă cu
mentalitatea, rolurile și modelele de masculin și feminin.
2. Exosistemul – rețele sociale, formale și informale dezvoltate de către familie.
3. Microsistemul – analizarea familiei în care au loc actele de violență.
4. Aspectul ontogenetic – istoria și evoluția părinților, bunicilor, străbunicilor.

Expune cauzele violenței prin prisma organizării sociale și a
Teoria culturii violenţei transmiterii din generație în generație a normelor și valorilor
care asigură supremația (Rujoiu, V., 2010). Teoria are la bază
influența exercitată de violența transmisă prin intermediul
mass-mediei asupra tendințelor agresive ale persoanelor. În
același timp există și ideea conform căreia persoanele violente se folosesc de pretextul
violenței din mass-media. Acestea din urmă, utilizează și adaptează violența la curentele
actuale ale societății pentru a deveni din agresor, victimă. Astfel agresorii sunt victimele
formate de societate (Liiceanu, 2002; Chelcea, 2005).

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 98 Capitolul III; subcapitolul 1

3 Alegeți una dintre cele patru teorii explicative ale violenței domestice prezentate mai jos și expuneți principalele caracteristici ale acesteia ilustrându-le prin exemple concrete. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 99 Capitolul III. prin folosirea periodică a violenței în relația de cuplu? Lucru pe grupuri TEMA NR. interpersonal și colectiv. Ce are de câștigat agresorul prin abuzarea partenerului? b.EVALUARE TEMA NR. identificați posibile răspunsuri la următoarele întrebări: a. privind necesitatea abordării violenței pe toate cele trei nivele de manifestare: personal. 4. subcapitolul 1 . 2 Având ca puncte de reper teoriile explicative ale violenței domestice. Ce are de câștigat agresorul în timp. 1 Notați într-un reaction paper observațiile Dvs.  Teoria învățării sociale  Teoriile feministe Scrieţi  Teoria evoluționistă  Teoria generală a sistemelor Realizați un poster în format electronic (Word sau Pdf) sau o prezentare Power Point pentru această temă. Temă de reflecţie TEMA NR.

(1995) – Toward a biopsychosocial model of domestic violence. K.).7. M.1367 . Oxford. 188-194 11. Gavazzi. (eds. 2-3. A. p. în Journal of Applied Social Psychology.. New York 10. Polirom 17. 377-398 7. A. Julian. 14.J.W. Rădulesc. în Van Hasselt.). C. J:L:. (2000) – A natural history of rape: Biological bases of sexual coercion.I. S. Basic Books. Dutton. 5-21 9. în Violence Against Women. 11-12. 2002. T. 743-756 4. Kluwer Academic/Plenum Publisher. Sourcebook on Violence Against Women. Feerick. în Journal of Family Violence. C. R. Edleson. M.. I.1386 5. Cambridge. Coercion in intimate partner violence: Toward a new conceptualization. 28-30 oct. p.C. A. Flitcraft.L. p.. E. Budapesta 15.. Asistența socială a grupurilor de risci. M.252-270 3.K (eds.A. (1994) – Intimacy-anger and insecure attachments as presursors of abuse in intimate relationships. D. V. sage Publication. Anglin. Bellack. Violența.G. Dutton. M.. (coord.39-52 13. p. Denzin. D.. Bartholomew. J. în American Journal of Sociology. S. Jasinski. (1984) – Toward a phenomenology of domestic family violence. p. Tiploalex 2. A health-based perspective. L. București: Ed.K. (2002) – Learning form violence. p. 6. medical. MIT Press. J.M. în Buzducea. Vanya.). în Renzetti.M. BIBLIOGRAFIE 1.. Alexandria: ed... Consiliul Europei. p.B.. P. 53. E. K. (2001) – Sociologia violenței (intra)familiale: victime și agresori în familie. (2009) – Explanatory frameworks of intimate partner violence. A. legal and individual responses. N.. Intimate partner violence. New York 6. (eds.. în Journal of Marriage and the Family. LuminaLex 16. Neculau. (coord). (1999) – Long-term effects of witnessing marital violence for women: The contribution of childhood physical and sexual abuse.C. Muntean. Palmer. 139-155 14. (2005). Morrison. McHenry.M. Massachussetts. London.. Hersen. Saunders. Mardare. Starzomski. Ciupercă.. New York. (2004) – Tehnici și strategii terapeutice adresate familiei confruntată cu probleme de sănătate. Golant. Gordon.. M. S. p. în Sex Roles. 90. Bergen..M. 57.G. Mitchell.S. (1995) – The batterer: a psychologycal profile. V. D. (2001) – Theoretical explanation for violence against women.T. în Ferreol. S. în Mitchell. D. Iași: ed. p. Plenum. A. Symposium Report. (2003) – Violența în familie. Haugaard.747- 783 8. Goodman. Loue.. 24.). K. Rujoiu. Dutton. p. (2001) – Intimate partner violence: Societal.. Stark.L. (1988) – Violence among intimates: An epidemiological review.A. University Press. Ramberg. C. în Revista de Asistență Socială. 293-317 18. C. R. S. subcapitolul 1 . Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 100 Capitolul III. Iași: Editura Polirom.K. p. (2000) – Cuplul modern – între emancipare și disoluție. Handbook of Family Violence. 307-320 12. Aspecte psihosociale. (2010) – Violența în relația de cuplu: Aspecte psihosociale. 5. Thornhill. European Youth Centre. (2000) – Definitional issues in violence against women: Surveillance and research from a violence research perspective.

Evaluare 6. 2. Bibliografie Obiectivele secventei: 1. Cadrul legal de funcţionare a programelor de intervenţie în violenţa domestică 4.Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu dizabilități Capitolul III AGRESIVITATEA INTRAFAMILIALĂ ŞI ASISTENŢA SOCIALĂ A PERSOANELOR VICTIMIZATE Subcapitolul 2 Aspecte ale prevenției și intervenției în violența domestică Cuprinsul secventei: 1. Prevenirea violenţei domestice 2. Intervenţia în violenţa domestică . Concluzii generale privind fenomenul violenţei 5. Caracteristici ale intervenţiei în violenţa domestică 3. Descrierea obiectivelor şi măsurilor legale din cadrul programelor de formare a cadrelor din poliţie şi a judecătorilor Cuvinte cheie: 1. Descrierea principalelor cerinţe din cadrul intervenţiei în violenţa domestică 3. Prevenirea violenţei domestice 2. Identificarea principalelor obiective urmărite în procesul preventiv.

V. 1. Urmărirea evoluţiei cazurilor în sistemul de intervenţie şi asistare coordonarea fluxului de informaţii dintre monitorizarea procedurilor legale şi organizaţii. Intensitatea intervenției trebuie să țină cont de nevoia de protecție față de alte posibile vătămări viitoare și de acțiunile necesare pentru a descuraja agresorul să comită noi acte de violență. Impunerea şi executarea sancţiunilor legale asupra agresorului pentru a-l împiedica să continue actele de violenţă 3. PREVENIREA VIOLENŢEI DOMESTICE În scopul prevenirii violenței domestice este necesar să se urmărească patru obiective principale (Preda. agenţii asistarea politicilor în domeniu În cazurile de abuz domestic. violența este o infracțiune și trebuie folosite mijloacele legale ale politiei sau ale instanțelor judecătorești pentru a fi prevenite agresiunile viitoare. instituţii. Minnesota. 1996) Cu excepția autoapărării. victimele trebuie să aibă acces la adăpost în regim de urgență. Cuprinderea agresorului în intervenţia judiciară 2. Duluth.. subcapitolul 2 . Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 102 Capitolul III. Persoanele abuzate ar trebui să primească informațiile și îndrumarea necesară pentru a putea acționa în instanță și nu ar trebui să li se refuze Ştiaţi că? asigurarea protecției fizice din rațiuni financiare (Proiectul PIAD. 2013): 1. Asigurarea victimei cu o locuinţă sigură oferirea consultanţei juridice servicii de consiliere 4.

femeile abuzate. Confidenţialitate • În asemenea cazuri se analizează în prealabil cu familia maximă pentru femei situaţia şi implicaţiile ei asupra copiilor şi este important ca mama să fie informată asupra măsurilor ce urmează a fi luate. protecţiei şi siguranţei • În funcţie de politica de protecţie a copilului (copiilor) adoptată.consilierea. serviciilor pentru • Dacă aceste servicii nu există în comunitatea respectivă. Complexitatea şi pentru care asistarea . iar mamele nu au resursele şi capacitatea necesare protejării acestora. „de familie” ceea ce restrânge posibilitățile de intervenție. • Excepţie fac situaţiile în care sunt puşi în pericol copiii. o implicarea unor atacuri repetate asupra aceleiași victime. Prioritatea comunităţile care asigură servicii de sprijin pentru femeile abuzate.femeilor care se confruntă cu violenţa situaţiilor. poate spori pericolul pentru femei. o faptul că are loc adesea în afara domeniului public o existența posibilității de a cunoaște dinainte cu mare probabilitate cine va fi (următoarea) victimă. Sunt mai multe motive 4. siguranţa copiilor poate deveni prioritară în anumite circumstanţe. în loc să prevină recurenţa actelor de violentă. cel mai important obiectiv fiind securitatea. partenerului ori a unui membru de familie trebuie asigurată de profesionişti pregătiţi specific. 5. • Serviciile pentru agresori ar trebui asigurate numai în 3. Tratarea diferențiată a violenței domestice față de alte acte de violență. Asigurarea securitate faţă de femei şi copii.marea majoritatea a actelor de violența domestică sunt realizate de către bărbați o gradul crescut de recidivă. 2013): • Prioritar pentru orice proiect de intervenţie şi asistare în violenţa domestică ar trebui să fie creşterea gradului de 1. se recomandă asigurarea următoarelor cerințe (Preda. CARACTERISTICI ALE INTERVENŢIEI ÎN VIOLENŢA DOMESTICĂ Pentru organizarea intervenției în situațiile de violență domestică (cu angajarea răspunsului comunitar coordonat). o aprecierea frecventă a acestor evenimente ca fiind „o afacere privată”. intervenţia şi specificitatea tratamentul . Intervențiile care se practică în violență în general sunt neadecvate pentru violența domestică datorită diferențelor pe care aceasta din urmă le prezintă față de celelalte forme de violență: o specificitate de gen . subcapitolul 2 . V. munca cu bărbaţii violenţi. o producerea violenței domestice în preajma copiilor. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 103 Capitolul III. 2. Următoarea cerință din cadrul organizării planului de intervenție în violența domestică o vom discuta mai pe larg în cele ce urmează. 2. • Serviciile pentru femeile abuzate nu pot fi înlocuite de consilierea pentru cupluri/familie.

2013): Citire  Pregătirea pentru intervenția poliției în scopul asigurării siguranței victimelor. asistare și protecție a victimelor violenței și abuzului sunt o parte a răspunsului comunității la violență. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 104 Capitolul III.  hotărâre/voință de a căuta și aplica modalități non-violente de relaționare și refuzul de a accepta. intervievarea separată a victimei și abuzatorului. între persoane.  acceptarea puterii ca folositoare doar dacă este negociată. Proiectele de intervenție în violența domestică trebuie să promoveze relațiile 6. bazate pe:  respect pentru autonomie și auto-determinarea tuturor indivizilor. acordarea primului ajutor. pozitive și sănătoase. 3. tolera și practica credințe ori conduite care încalcă aceste principii. pentru De reţinut asigurarea funcționării serviciilor specifice și atragerii fondurilor pentru desfășurarea măsurilor și politicilor necesare activităților lor și sensibilizării comunității. subcapitolul 2 .  Oprirea violenței. pentru promovarea principiului „toleranței zero “ față de orice formă de violență.  credința în egalitatea fundamentală a tuturor ființelor umane. Organizațiile. instituțiile și profesioniștii implicați au responsabilitatea conlucrării eficiente în vederea combaterii violenței a protecției și asistării victimelor. Promovarea responsabilității sociale și desfășurarea activităților de intervenție. CADRUL LEGAL DE FUNCŢIONARE A PROGRAMELOR DE INTERVENŢIE ÎN VIOLENŢA DOMESTICĂ 3.. V. solicitarea unui medic.  Constatarea traumelor.  disponibilitate de a negocia și de a face compromisuri.1. PROGRAME SPECIALE DE FORMARE ADRESATE CADRELOR DE POLIŢIE ȘI JUDECĂTORILOR În cadrul acestor programe se urmăresc într-o primă etapă următoarele obiective (Preda.

să stea permanent în atenția autorităților (Vaida. posibilitățile și limitele funcționarii acestor structuri. abținerea de la remarci personale și promovarea unei atitudini empatice. 3. 6.2. 7. Întocmirea unui raport și o documentare în detaliu asupra circumstanțelor de producere a actelor de violență domestică. în Citire situația în care abuzatorul este arestat i se va spune victimei timpul cât acesta va fi reținut (Vaida.. consemnarea acestora.. haine. 2001). surprinderea detaliilor. H. Intervievarea abuzatorului. H. se recomandă următoarele măsuri: informații despre consecințele comportamentului său violent.Pentru crearea unui climat de siguranță. obiecte din câmpul infracțiunii). Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 105 Capitolul III. impunerea măsurii evacuării și emiterea unui ordin de restricție pentru abuzator. 5. Intervievarea victimei: presupune ascultarea acesteia cu atenție și un sprijin care să nu cuprindă judecarea atitudinilor și comportamentelor acesteia. INSTITUIREA MĂSURILO R LEGALE Aceasta reprezintă a doua etapă din programele de pregătire a cadrelor de poliție și a judecătorilor și cuprinde: 1. într-o formă concisă. însoțirea acesteia până la ieșirea din locuință. creșterii implicării structurilor de poliție. Analiza leziunilor produse. începerea demersurilor pentru urmărirea penală. Analiza condițiilor de desfășurare a actelor de violență: selectarea și prelevarea probelor (arme. Măsurile de prevenție și reușita efectivă a activității de prevenție implică o abordare diferențiată pentru victime și abuzatori. consemnarea evenimentelor cu seriozitate. intervievarea altor martori. 2. informațiile despre drepturile sale și despre posibilitățile de acțiune. eventual aplicarea unor măsuri (avertisment. în special al autorităților judiciare. Pentru situațiile în care este necesară. în orientarea actuală. Referitor la victime se propun următorii pași: elaborarea unui plan de siguranță. Referitor la abuzator.  Respectul față de victimă. oferirea victimei de materiale care să cuprindă. dar și pentru descurajarea manifestărilor agresive din partea abuzatorilor un rol important revine. obligațiile și sancțiunile cuprinse în legislația în vigoare privitoare la violența domestică. pentru situațiile în care victima dorește să părăsească domiciliul. 3. realizarea de fotografii și planșe fotografice. acordarea atenției. evitarea situațiilor în care victima rămâne singură cu abuzatorul. amendă). Este recomandat din acest motiv ca pregătirea ofițerilor de politie și a reprezentanților altor agenții publice. subcapitolul 2 . 2001). 4. informații despre acțiunile politiei.  Oferirea de informații despre acțiunile politiei. Pentru situația în care este o faptă care reclamă pedeapsă.

Poliției îi revine de asemenea sarcina elaborării unor planuri de acțiune anuale și pe termen lung care să descrie activitățile operative. Modelele parentale de reacție față de fenomenul violenței domestice au un rol important atât în transmiterea acestui tip de comportament generațiilor următoare cât și în însușirea unor modalități tolerante de răspuns din partea victimelor. amenințare). ci și violența verbală (cu rol în declanșarea conflictelor) și încercările de manipulare (izolare. 6. prevenirea violenței și protecția victimelor. în cadrul aceleiași familii. subcapitolul 2 . S-a dovedit foarte avantajoasă implicarea în programele de pregătire a unor persoane care au dobândit experiență în munca cu bărbații violenți.. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 106 Capitolul III. Pentru un număr important de cupluri. Violența domestică este un fenomen social cu o răspândire largă în teritoriu. 2. cifrele statistice arătând o continuare a manifestărilor agresive pentru perioade de 10-15 ani.. incluzând nu numai abuzul fizic. Ca principiu general. constrângere economică. de funcționare a serviciilor și de pregătire a ofițerilor. care reprezintă totuși „nucleul tare". cu îndrumarea spre instituțiile competente care oferă servicii în sprijinul victimelor. Lipsa de răspuns din partea partenerei este percepută ca o încurajare pentru menținerea comportamentul abuzatorului. 9. cu alocarea unor fonduri suficiente pentru asemenea activități. Consecințele violenței domestice îmbracă diverse forme. șantaj. manifestările de violență apar anterior constituirii relațiilor maritale. care reușește astfel prin tactici și strategii de intimidare și izolare să îi dezvolte victimei sentimente de culpabilitate (M. pe care le vom sublinia în continuare ( Preda. de la stările de iritabilitate și neliniște la manifestări anxioase. 7. Fugate et al. consiliere și informarea necesară persoanelor abuzate. mai ales în situațiile în care victimele se confruntă cu sindrom posttraumatic (Downs et al. O consecință extrem de invalidantă pentru echilibrul emoțional al femeilor o reprezintă disoluția maritală. 2005) 4. 4. CONCLUZII GENERALE PRIVIND FENOMENUL VIOLENŢEI Există câteva aspecte deosebit de importante privind fenomenul violenței domestice din țara noastră. Există dificultăți în aprecierea cifrei reale a fenomenului datorită „umbrelei" realizate de relațiile familiale. 2007). 5. poliția ar trebui să furnizeze asistență. Formele de manifestare a violenței domestice circumscriu un spectru larg. poliției îi revine sarcina elaborării unor proceduri specifice și a unor cursuri de pregătire și documentare în scopul îmbunătățirii programelor de bază. Estimările actuale indică frecvența fenomenului la circa 30% din totalul cuplurilor. în casele-refugiu pentru femeile bătute ori instituții similare. Există o perpetuare masivă în timp a fenomenului. 8. stări depresive și până la apariția tentativelor suicidare.2013): De reţinut 1. V. Traumele multiple pe care le suportă aceste victime necesită o perioadă îndelungată de recuperare. 3. Cu sprijinul și asistarea unor experți de stat și privați.

10. eliminarea activităților concurente. Alinierea legislației în domeniul violenței domestice pentru țara noastră la normele internaționale este un proces inițiat. negarea. Există și factori demografici care par a influența modalitățile de reacție la stresul agresional (vârsta. căutarea suportului social emoțional. subcapitolul 2 . descărcarea emoțională. aceasta și prin implicarea forurilor internaționale și a mișcărilor feministe . 2003. 19. pentru ambii parteneri. nivelul de școlarizare. pregătirea profesională. 20. acceptarea. respectiv intervenției rețelei de suport social. 15. pasivitatea comportamentală și recurgerea la alcool-medicamente). nivelul de autoeficacitate. Statutul de femeie divorțată este un factor de risc pentru reîntemeierea unei relații. Orientarea actuală este spre dezvoltarea programelor naționale pentru prevenirea violențelor domestice. 12. prezența copiilor în mediul familial și angajarea în activități productive) – Ullman. concomitent cu creșterea implicării organelor în drept (poliție. căutarea suportului social instrumental. orientarea spre religie. justiție. reinterpretarea pozitivă. localizarea sentimentului de control. 13. După disoluția maritală factorii traumatici continuă să acționeze determinând apariția unor tulburări cu caracter dezadaptativ în sfera echilibrului emoțional. Acțiunile de stopare a violenței domestice au înregistrat o creștere logaritmică în ultimele două decenii. 17. reținerea de la acțiune. Townsend. precum stima de sine. Modalitățile de răspuns depind de variabile personale. Se solicită de către organizațiile care activează în domeniul prevenirii manifestărilor de violență domestică elaborarea unor prevederi legislative concrete pentru stoparea acestui fenomen. 18. numărul de copii în mediul familial de origine. respectiv de nivelul de satisfacție al vieții și nivelul de percepere a stresului. Un rol însemnat revine consolidării în timp a rezultatelor obținute pentru bărbatul agresiv. pasivitatea mentală. 11. prezența optimismului. situația financiară. Programele de intervenție actuale optează pentru o abordare care să includă atât victimele cât și abuzatorii. dar de durată. 14. Un rol favorabil în prevenția consecințelor violenței domestice revine susținerii din partea anturajului. inclusiv crearea unor tribunale specializate care să judece această categorie de cauze) – Muntean. care necesită pentru impulsionare o implicare mai puternică a societății civile Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 107 Capitolul III. dar în programe separate. precum și de tipul de coping (coping activ. 16. 2007. planificarea.

în Violence Against Women.. 139-155 4. Iași: Editura Polirom. Neculau. A. Menționați argumentele Dvs. realizați un profil al victimei. Townsend. L. 412- 443 6.. subcapitolul 2 . S..univ. K. 290-310 3.). în Violence Against Women. Downs. respectiv un profil al agresorului. în Violence Against Women. Suport de curs. Ullman. (2003) – Violența în familie. Vaida. Prezentați cele două tipuri de profile în format electronic (Word. Atkinson. (2013) Asistența socială a persoanelor cu dizabilități. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 108 Capitolul III. prezentate în acest subcapitol. 28-45 2. Vasile Preda). (2001).R.. 2 Având în vedere caracteristicile prevenției și intervenției în violența domestică. A. Temă de reflecţie 6. p. UBB 5. Rindels. Landis. V. Scrieţi TEMA NR. 13. EVALUARE TEMA NR. S. S. W.E. B. 13. Naureckas. B. M. (2007) – Women’s use of physical and nonphysical self-defense strategies during incidents of partner violence. PPT). C. Violența.M. BIBLIOGRAFIE 1. 4. Pdf.. (teză de doctorat coordonată de prof. precum și avantajele și dezavantajele pentru agresor. p. H. 5.. (2007) – Barriers to working with sexual aasault survivors: A qualitative study of rape crisis center workers. (coord...dr.. Aspecte psihosociale. 3. p. în Ferreol. 1. (2005) – Barriers to domestic violence help seeking implications for intervention. Engel. 1 Redactați un eseu în care să vă exprimați opinia asupra dreptului la consiliere al agresorului. Aspecte psihosociale ale agresivității intrafamiliale. 11. Riordan. S. Fugate. Preda. respectiv pentru victimă. Muntean. p.

TEST . EVALUARE 2.Disciplina: Asistența socială a persoanelor cu dizabilități Capitolul III AGRESIVITATEA INTRAFAMILIALĂ ŞI ASISTENŢA SOCIALĂ A PERSOANELOR VICTIMIZATE TEST LA FINAL DE CAPITOL Cuprinsul secventei: TEST GRILĂ Obiectivele secventei: Evaluarea cunoştinţelor însuşite în urma parcurgerii celui de-al treilea capitol Cuvinte cheie: 1.

Tratarea diferențiată a violenței domestice față de alte acte de violență d. Un context emoțional pozitiv d. Violența domestică poate să genereze: a. Prioritatea serviciilor de consiliere pentru agresor b. 5. Interacțiuni negative între cei doi parteneri de viață Răspuns……………………………. 2. Importanța rămânerii în relație a femeii agresate d.. Teoria învățării sociale subliniază: a. Afectarea psihică b. Contextul emoțional adecvat pentru educarea copilului Răspuns……………………………. O atmosferă de înțelegere între cei doi parteneri d. 4. Asigurarea protecției și siguranței Răspuns……………………………. Deprivarea e. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 110 Capitolul III. Tendința copilului de a imita și de a adopta ulterior manifestările adulților e. Confidențialitatea maximă pentru victime c. Printre cerințele care trebuie asigurate în cazul intervenției în violența domestică se află: a. 1. Test . Amenințări și provocări din trecut sau prezent e. Un comportament agresiv al victimei b.... Tulburări de stres posttraumatic c. Vătămări corporale grave b. Printre consecințele abuzului fizic se numără și: a. Toate variantele de mai sus Răspuns……………………………. În cadrul violenței domestice întâlnim: a. TEST LA FINAL DE CAPITOL Completați testul de mai jos alegând varianta sau variantele corecte și menționând la rubrica „Răspuns” a fiecărei întrebări litera răspunsului/răspunsurilor corecte... Promovarea relațiilor pozitive între persoane e. 3. Sechele neuropsihice e. Un raport de putere favorabil agresorului c. Toate variantele de mai sus Răspuns……………………………. Dezvoltarea necorespunzătoare Test c. Dezvoltarea adecvată a copilului în contextul manifestărilor agresive ale adulților b. Transmiterea din generație în generație a abuzului asupra copiilor și femeilor c. Decesul d.

Privarea de nevoile personale b. Violenţa asupra partenerului c. Intimidare c. Toate variantele de mai sus Răspuns……………………………. Principiile teoriilor feministe includ: a. Niciuna dintre variantele de mai sus Răspuns…………………………….. Dominaţia femeii asupra bărbatului Răspuns……………………………. Cuprinderea victimei în intervenţia judiciară e. Test . Experienţa de viaţă superioară a femeilor e.. Niciuna dintre variantele de mai sus Răspuns……………………………. Abuzul emoţional şi psihologic este caracterizat de: a. Faptul că violenţa domestică are loc în spaţii publice b. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 111 Capitolul III. Producerea violenţei domestice în preajma copiilor d. Diferenţele între violenţa domestică şi celelalte forme de violenţă constau în: a. Violenţa asupra copiilor b. Implicarea unor atacuri repetate asupra aceleiaşi victime e. Injurii şi ameninţări d. Raportul privilegiat al femeii faţă de bărbat b.. Violenţa asupra persoanelor cunoscute sau necunoscute din comunitate e. 9. În scopul prevenirii violenţei domestice se impune: a. Asigurarea serviciilor de consiliere pentru agresor Răspuns……………………………. Anticiparea abuzului asupra soţiei c. Violenţa asupra vârstnicilor d. Gradul scăzut de recidivă c. Impunerea şi executarea sancţiunilor legale asupra agresorului d... Acceptarea dominaţiei bărbatului d. Manifestarea violenţei la nivel interpersonal include: a. Asigurarea victimei cu o locuinţă sigură b. 7. Negocierea cu agresorul c. Distrugerea bunurilor personale e. 10. 8. 6.

abordarea victimelor presupune: a. Niciuna dintre variantele de mai sus Răspuns……………………………. Informarea acesteia despre drepturile sale b.. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 112 Capitolul III. Disponiblitatea de negociere c. Proiectele de intervenţie în violenţa domestică trebuie să promoveze: a. În activitatea de prevenţie. 11. Test . Respectul pentru autonomie b. Toate variantele de mai sus Răspuns……………………………. 12.. Credinţa în egalitatea fundamentală a tuturor fiinţelor umane e. Intervievarea victimei împreună cu abuzatorul d. Elaborarea unui plan de siguranţă c. Toate variantele de mai sus e. Refuzul de a accepta modalităţi violente de relaţionare d.

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

1. Beckett, C. (2003) - Child Protection, Sage Publication, London
2. Bejenaru, A. (2010) – Adopția copiilor, în Buzducea, D. (coord.), Asistența socială a
grupurilor de risc, Iași: Editura Polirom, 197-222.
3. Beratan, G. D. (2006). Institutionalizing inequity: Ableism, racism and IDEA 2004. Disability
Studies Quarterly, 26(2), 3.
4. Berry, M. (1997) – Adoption disruption, în Avery, R. și Mont, D. (eds.), Adoption Policy and
Special Needs Children, Auburn House, Westport, 77-106.
5. Bocancea, C. (2005) – Principii ale acțiunii în asistența socială în G. Neamțu și G. Stan
(coord.) - Asistența socială. Studii și aplicații, Editura Polirom, Iași
6. Bonham, G. S., Basehart, S., Schalock, R. L., Marchand, C. B., Kirchner, N. and Rumenap,
J. M. (2004) “Consumer-based quality of life assessment: The Maryland ask me!
project,” American Journal on Mental Retardation, vol. 42, no. 5, pp. 338–355
7. Bowen, M. (1978). Family therapy in clinical practice. New York: Aronson
8. Bulgaru, M., Dilion, M., (2000) - Concepte fundamentale ale asistenței sociale (note de
curs), Chișinău: USM, UNICEF
9. Ciupercă, C. (2000) – Cuplul modern – între emancipare și disoluție, Alexandria: ed.
Tiploalex
10. Claes, C., Hove, G. van , Loon, J. van, Vandevelde, S., Schalock, R. L.( 2010) “Quality of
life measurement in the field of intellectual disabilities: eight principles for assessing quality
of life-related personal outcomes,” Social Indicators Research, vol. 98, no. 1, pp. 61–72
11. Coman, W., Dickson, S., McGill, L., Rainey, M.(2016) - Why am I in care? A model for
communicating with children about entry to care that promotes psychological safety and
adjustment, în Adoption & Fostering, 49-59, doi:10.1177/0308575915626379
12. Constantine, L., L., (1986) – Family paradigms, New York: Guilford

13. Council on Social Work Education (2008) – Educational Policy and Accreditation
Standards, www.cswe.org
14. Council on Social Work Education (2008) – Educational Policy and Accreditation
Standards, www.cswe.org
15. Denzin, N.K., (1984) – Toward a phenomenology of domestic family violence, în American
Journal of Sociology, 90, p.252-270
16. DePanfilis, D., Salus, M., (2003) - Child Protective Services: A Guide for Caseworkers,
https://www.childwelfare.gov/pubPDFs/cps.pdf
17. Dovidio, J., & Fiske, S. (2012). Under the Radar: How unexamined biases in decision-
making processes in clinical interactions can contribute to health care disparities. American
Journal of Public Health, 102(5), 945–952

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 113 Bibliografie generală

18. Downs, W.R., Rindels, B., Atkinson, C. (2007) – Women’s use of physical and nonphysical
self-defense strategies during incidents of partner violence, în Violence Against Women,
13, 1, p. 28-45
19. Dustin D. (2006) – Skills and Knowledge Needed to Practise as a Care Manager. Continuity
and Change, Journal of Social Work, no. 6.
20. Dutton, D.G., Golant, S.K. (1995) – The batterer: a psychologycal profile, Basic Books,
New York
21. Dutton, D.G., Saunders, K., Starzomski, A., Bartholomew, K. (1994) – Intimacy-anger and
insecure attachments as presursors of abuse in intimate relationships, în Journal of Applied
Social Psychology, 24, p.1367 - 1386
22. Dutton, M.A.; Goodman, L.A. (2005), Coercion in intimate partner violence: Toward a new
conceptualization, în Sex Roles, 53, 11-12, p. 743-756
23. Epstein, N. B., Bishop, D., Ryan, C., Miller, & Keitner, G., (1993). The McMaster Model
View of Healthy Family Functioning. In Froma Walsh (Eds.), Normal Family Processes (pp.
138-160). The Guilford Press: NewYork/London
24. Farber, M.L.Z., Timberlake, E., Mudd, H.P., Cuololen, L. (2003) – Preparing Parents for
Adoption: An Agency Experience, în Child and Adolescent Social Work Journal, vol. 20,
no.3, 175-196.
25. Feerick, M.M., Haugaard, J.J. (1999) – Long-term effects of witnessing marital violence for
women: The contribution of childhood physical and sexual abuse, în Journal of Family
Violence, 14, p. 377-398
26. Fugate, M., Landis, L., Riordan, K., Naureckas, S., Engel, B. (2005) – Barriers to domestic
violence help seeking implications for intervention, în Violence Against Women, 11, 3, p.
290-310
27. Gherguț, A. (2003) – Managementul serviciilor de asistență psihopedagogică și socială.
Ghid practic, Editura Polirom, Iași
28. Gherguț, A. (2003) – Managementul serviciilor de asistență psihopedagogică și socială.
Ghid practic, Editura Polirom, Iași
29. Gherguț, A. (2013) – Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și
examene de obținere a gradelor didactice, Ediția a III-a, Editura Polirom, Iași.
30. Gherguț, A. (2013) – Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și
examene de obținere a gradelor didactice, Ediția a III-a, Editura Polirom, Iași.
31. Giddens, A., Sutton, P. (2012) - Sociology, 7th Edtion –
www.polity.co.uk/giddens7/studentresource/summaries/Student_Summary_10.asp
32. Gordon, M. (2000) – Definitional issues in violence against women: Surveillance and
research from a violence research perspective, în Violence Against Women, 6,7, p.747-
783
33. Haefner, J. (2014) – An Application of Bowen Family Systems Theory în Issues in Mintal
Health Nursing, DOI: 10.3109/01612840.2014.921257,

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 114 Bibliografie generală

https://www.researchgate.net/publication/267635549
34. Hill, M. (1999) – Effective Ways of Working with Children and Their Families, Jessica
Kingsley Publishers, London
35. Jasinski, J.L. (2001) – Theoretical explanation for violence against women, în Renzetti,
C.M., Edleson, J:L:, Bergen, R.K (eds.), Sourcebook on Violence Against Women, sage
Publication, London, p. 5-21
36. Jenaro, C., Verdugo, M. A., Caballo, C. et al., (2005) “Cross-cultural study of person-
centred quality of life domains and indicators: a replication,” Journal of Intellectual Disability
Research, vol. 49, no. 10, pp. 734–739
37. Johnson., S., (2010) – Family Systems Theories, descărcat în 07.06.2016 de la
http://www.familytherapy.vt.edu/
38. Johnstone, D. (1998) „An Introduction to Disability Studies”, David Fulton Publishers,
London
39. Kendra DeLoach McCutcheon (2014) – Discrimination, Encyclopedia of Social Work,
National Association of Social Workers Press and Oxford University Press,
http://socialwork.oxfordre.com/view/10.1093/acrefore/9780199975839.001.0001
40. Kupecky, R., Anderson, K.J. (2001) – Infertility and Adoption, în Groza, V., Rosenberg,
K.F. (eds.), Clinical and Practice Issues in Adoption: bridging the gap between adoptees,
Greenwood Publishing Group, 21-34.
41. Loman, A., (2006) – Families Frequently Encountered by Child Protection Services: A
Report on Chronic Child Abuse and Neglect; Institute of Applied Research, St. Louis,
Missouri. http://www.iarstl.org/papers/FEfamiliesChronicCAN.pdf
42. Loue, S. (2001) – Intimate partner violence: Societal, medical, legal and individual
responses, Kluwer Academic/Plenum Publisher, New York
43. Lupșan, G. (2003) – Instituții juridice în domeniul protecției și promovării drepturilor
copilului, în Neamțu, G. (coord.), Tratat de asistență socială, Iași: Editura Polirom
44. Major, B., Quinton, W. J., & Schmader, T. (2003). Attributions to discrimination and self-
esteem: Impact of group identification and situational ambiguity. Journal of Experimental
Social Psychology, 39(3), 220–231 doi:10.1016/S0022-1031(02)00547-4
45. Mardare, E.I. (2004) – Tehnici și strategii terapeutice adresate familiei confruntată cu
probleme de sănătate, în Revista de Asistență Socială, 2-3, p. 188-194
46. McHenry, P.C., Julian, T.W., Gavazzi, S.M. (1995) – Toward a biopsychosocial model of
domestic violence, în Journal of Marriage and the Family, 57, p. 307-320
47. McRoy, R.G. (1991), Special Needs Adoptions, Routledge Publishing, New York

48. Mirabelli, A. (2014) – What’s in a name? Defining family in a diverse society, The Vanier
Institute of the Famlily, Transition, Vol. 44, Number 4, www.vanierinstitute.ca

Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 115 Bibliografie generală

Whittaker. 73. (2010) – Asistența socială centrată pe familie. D. (2001) – Family Systems Theory. Muntean. Oxford. Fisher.. 57. A. (1997) – Joining New Families: A study of adoption and fostering in middle childhood. S. N. Claes. UBB 60..04. R. Morisse. NY: Aldine de Gruyter 58. (2001) – Sociologia violenței (intra)familiale: victime și agresori în familie.).org/10. Virginia Cooperative Extension. Neculau.. Violența. Toma. A.C. A health-based perspective.. P.). Corral. & Plotnick. Article ID 491918. 139-155 53. (2011). Family Roles. V. (1994) – Alongitudinal study of special needs adoptive families. 59. în Buzducea D. Bradley. (coord. Groze. J. Bassett. L. 2013 http://dx. M. Journal of Social Work. Iași: Editura Polirom. S. Pecora. D. Iași: Ed.. A. Quinton.. Barth. C. Polirom 55. Vanya. and Vandevelde.doi. 689-698. în Ferreol. M.. (coord. descărcat în 10. Radford. UNICEF Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 116 Bibliografie generală . S. N. (2002) – Learning form violence.. Muntean... p. A. Toma. în Buzducea D. (coord. Child abuse and neglect in the UK today. 28-30 oct. Polirom 56. (2010) – Asistența socială centrată pe familie.K. (2003) – Violența în familie. N. D. Roth. F. Budapesta 63. R.M.... John Wiley & Sons. C. Intimate partner violence. Neculau. Publication 350-093. Dance. Morgaine. M.. 1(2). (2003) – Violența în familie.. (2009) – Explanatory frameworks of intimate partner violence.Asistența socială a grupurilor de risc. Mayes. Mitchell. H. Payne. Peterson. 49.A. A. 61. D. University Press. LuminaLex 64. 2002..). Ramberg. S. S.1155/2013/491918 52. Violența. Aspecte psihosociale. Amploarea fenomenului de abuz și neglijare. (2013) “Quality of Life in Persons with Intellectual Disabilities and Mental Health Problems: An Explorative Study. Preda.39-52 50.. A. (eds. J.. E. 139-155 54..FAMILIES FIRST: Keys to Successful Family Functioning. Rădulescu. C. J. Iași: Editura Polirom.. European Youth Centre.) Asistența socială a grupurilor de risc. NSPCC Cruelty to children must stop 62. Neamțu. R. 66. (2001) – Knowledge Basis and Knowledge Biases in Social Work. Green.. Iași: Ed. București: Ed. I. C.). în Child Welfare.2016 de la pdx. Volume 2013.edu 51. Rosenthal. Rădulesc.. (2000). Suport de curs. p.) . în Asistența socială în Marea Britanie și Româniai. Neamțu.. M.) Asistența socială a grupurilor de risc. Vandemaele. L. Anglin. New York. C. (2013) Asistența socială a persoanelor cu dizabilități. S. în Ferreol. Claes. M.. K. Maluccio.. Consiliul Europei. A. (coord. S. The Scientific World Journal. and Collishaw. Aspecte psihosociale. V. (coord. în Mitchell. Howat. P. N. Symposium Report. Rushton. C. The child welfare challenge (2nd ed. Chichester. p. (2000) – Condiția copilului în familie.. (2009) . Iași: Polirom 65. (2010) – Asistența socială: un răspuns la problematica grupurilor de risc în Buzducea D.

A. 8 • No..edu/futureofchildren/publications/docs/08_01_06. Keith. E. N. New York. K. 298–331 70. Asistența socială a grupurilor de risci.T. Academia Română. Stark. *** (2012) Dicționarul Explicativ al Limbii Române – DEX. Polirom 68. R. C. A..Asistența socială a grupurilor de risc. (2001). Iași: ed. L’adaptation sociale des enfants nes a l’etranger et adopter par des familles du Quebec. R.) . M. Waldfogel. 3.. S. dileme și probleme specifice. R. L. (eds.. C..S. L.”American Journal on Mental Retardation. 412- 443 76. D. J. L. M. Verdugo. pp. p. Horejsi. (teză de doctorat coordonată de prof. vol. A...princeton. no. Quebec. Tessier.” in Quality of Life: Theory and Implementation. L. (coord). (2000) – A natural history of rape: Biological bases of sexual coercion. NY.. Horejsi. M.. 115. Cambridge. 67. Plenum.T. R. Kober. Handbook of Family Violence. M. 707–717 78. Vaida. G. 293-317 73. Jenaro. vol.( 2010) “Quality of life model development and use in the field of intellectual disability. R. E. Sheafor. 72. pp.. 110. 74. (2005) – L’adoption Internationale au Quebec de 1985-2002. Sheafor.. no. Rujoiu. A. pp. (2000) – Techniques and Guidelines for Social Work Practice.univ. Schalock. M. București: Univers Enciclopedic Gold Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 117 Bibliografie generală . Hersen.E. în în Buzducea D. (2010) – Violența în relația de cuplu: Aspecte psihosociale. D. Secretariat a l’adoptation internationale. Verdugo.. Horejsi.B. D. M. Sage. (2005) “Cross-cultural study of quality of life indicators. 75. Horejsi... Massachussetts.. Flitcraft. H. A. Ellen. pp. A. (2000) – Techniques and Guidelines for Social Work Practice.” Journal of Intellectual Disability Research. 71.). (1998) – Rethinking the Paradigm for Child Protection. Jenaro C. Townsend. L. C. Iași: Polirom 81. S. C.. Stancliffe. Aspecte psihosociale ale agresivității intrafamiliale. R. p. Wang.” American Journal on Intellectual and Developmental Disabilities.. Ullman. R. M.. Schalock. V. Vasile Preda). 10. în Van Hasselt. L. B. Pearson Education Company.. V. et al.M.pdf 79. 218–233 80.. Keith. no. (2010) – Protecția copilului în România: servicii. New York. MIT Press. 13. K. Schalock. 17–32. George. Ministere de la Sante at des Services Sociaux. G.L. 4. 77. USA 69. Pearson Education Company. M.. în Buzducea. Simon. (2010) “Examining the factor structure and hierarchical nature of the quality of life construct. Thornhill. Schalock. Ed.. J. (2007) – Barriers to working with sexual aasault survivors: A qualitative study of rape crisis center workers. în Violence Against Women.. Bellack. Palmer. Morrison. R.. vol.. 4.. K. Verdugo. (1988) – Violence among intimates: An epidemiological review. Gomez. (coord. R. Line. The Future of Children PROTECTING CHILDREN FROM ABUSE AND NEGLECT Vol. Zanca. B.. 49. (2005) “Quality of life and its measurement: important principles and guidelines. 1 – Spring 1998 https://www. Verdugo.dr.

*** (2015) Child Welfare Information Gateway– Impact of Adoption on Adoptive Parents. *** Disability Law Service (2009) . *** https://www.childwelfare. *** www.uk 84. *** www.pdf 90.org/foster-to-adopt. *** Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție (2003) – Ghid metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilități 86. https://www.dls.edu/ncsu/design/cud/about_ud/udprinciplestext.pdf Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 118 Bibliografie generală .edu/ncsu/design/cud/pubs_p/docs/poster. 82.pdf 85. Knowledge and Skills for child and family social work.gov 83. *** www.htm 89.ncsu.https://www. https://www. *** (2013) Child Welfare Information Gateway .Assessments and Services for Disabled Children.org. *** (2014) Department for Education.ncsu. Reference: DFE-00532-2014.childwelfare.purdue.gov.gov/pubpdfs/impactparent.What Is Child Abuse and Neglect? Recognizing the Signs and Symptoms . www.edu/hhs/hdfs/fii/wp-content/uploads/2015/06/fi_toolkit_ffssi.uk 87.togetherwerise.pdf 88.

.................................................................................. Pregatire scolara(se precizeaza:denumirea institutiei/institutiilor............................................................................................................................................................................ rezultatele obtinute): ...... generala..... Aprecieri asupra modului de pregatire a lectiilor elevului(cu sprijin/ fara sprijin) ............................................................................................. Data nasterii ..................................................................... cu personalul auxiliar scolara) ...................................... Grupa/clasa .........................centre de zi cu componenta educationala-se vor preciza: denumirea institutiei................ IV Participare si implicare( pentru diferite tipuri de scolarizare) .............................. speciala ccompacta in scoala scoala generala cu curriculum adaptat............................................................................................................. Adresa ..... Gradinita/Scoala .... .................... II Motivatia de invatare .................................................... Activitati( inclusiv scolare) de sprijin anterioare si prezente: ........................ ............................................................................................. RECOMANDARI( se bifeaza): Gradinita............................................................................ tipul programului si rezultatele obtinute): ........................................................................ III Receptivitatea de invatare .............................................. I Atentia .......................... VI Nivelul de adaptare la cerintele activitatilor scolare .......... tipul....................................................... scoala speciala........................................................... Liceal/profesional special............ .................... fecventa redusa in grupa sau clasa scoala generala cu profesor de sprijin........................................................................................................................tipurile de scolarizare.... scoala generala....................... .................................................................. colegii ......................................... Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 119 Anexa 1 .... inregistrarii.............................. Promovat: da/ nu Pregatire prescolara( gradinita........................... gradinita speciala........................................................... Liceal/ profesional de masa....................................... Comportamentul in afara scolii ....................................................................................... ANEXA 1 Data/ nr.......................................................................................... Numele profesorului/psihopedagogului.................... Alte servicii/ programe educationale............. Data completarii: Semnatura........................................................ Aprecieri asupra comportamentului in timpul activitatilor scolare anterioare si prezente: ............................................................................................................................................................................................ scolarizare la domiciliu...... FISA PRIVIND TRASEUL EDUCATIONAL Nume si prenume:.......................................................................................................................... V Relatii sociale reciproce( cu profesorii.......................................................................................................................................

.. ..................model-cadru Data evaluarii .. ANEXA 2 PRIMARIA ..................N............. 1........... fax..... sc...../........................ imobilizata la pat........ profesia ....... Locul si data nasterii ..................... -integral............ -integral....................... cadru..... dependenta de alta persoana: -partial............ fiu/fiica............ superioare C... localitatea ..... la data ..../............ din............... ........../B..............................Calitatea: sot/sotie............ I. .Telefon acasa .... Nr.......... adresa ............... Dispozitive utilizate la deplasare: fara dispozitive: cu dispozitive: baston.....despartit in fapt... Prenumele .................... altele: ......... REPREZENTANT LEGAL Numele ..... varsta ......(numele si prenumele) telefonul .....: seria ...................e-mail ......../................CNP: I_I_I_I_I_I_I_I_I_I_I_I_I_I S A A L L Z Z N N N N N C Certificat de incadrare in grad de handicap (anterior) nr......................ocupatia ...........sectorul ...... Scopul efectuarii anchetei sociale este stabilirea statutului si acontextului social in care persoana traieste....... cadru.......... Copii: da / nu (daca da................ ............. Adresa .... ruda........... relatia de rudenie . PERSOANA EVALUATA Numele . codul handicapului ... necesita ajutor........................... ......................Adresa: str................. alte persoane ........... judetul ./C... primare.........I.I.. eliberat de..... telefon ... Prenumele .................................... AUTONOMIA SI STATUTUL FUNCTIONAL AL PERSOANEI ACTIVITATI ZILNICE Igiena corporala: fara ajutor...................... divortatde la data ................. ...................................... medii............/... necesita ingrijire/ajutor: incontinenta ocazionala: -partial................ II.. vaduv de la data ....valabilitatea certificatului: data de revizuire ................/C........./................ ANCHETA SOCIALA ...................... Servire si hranire: singura... Imbracat/Dezbracat: autonoma. Studii: fara........... .. e-mail ................... ...................................... ap.. Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 120 Anexa 2 .. nr...................... Mobilizarea: singura.............P. Starea civila: necasatorit........... scaun rulant......... fax ............ completati tabelul de mai jos): Numele Prenumele CNP Adresa Telefonul Medic familie/curant .... necesita ajutor/ingrijire: -partial. nr... valabilitatea: .. bl.. gimnaziale...................... gradul ..... ..... altele …… Deplasare in interiorul locuintei: singura............ serviciu ............ codul postal ...................... casatorit......... -permanent. necesita ajutor: -partial.... -integral..

.). necesita ajutor. depinde de altii: la preparare...... .. afectata partial... exceptia propriului sau nume.... poate orienta.....) Activitati realizate: 1. Mod de realizare a instructiunilor:  isi poate aduce aminte si poate indeplini o secventa de instructiuni (o lista decumparaturi etc...): partial total Gestionarea propriilor venituri: stie. necesita ajutor.. necesita ajutor................ cu inteles doar de cei care il cand vrea sa comunice......... este incapabila Efectuarea de cumparaturi: singura.. evita numai umbre si lumini).. depinde de altii Conformarea la recomandarile medicale: singura....... dar foloseste un limbaj care fi inteles. Orientarea: fara probleme dezorientare: in spatiu. la servire......unele dificultati in vorbire...... ...... obstacole).... Nu poate/Este indiferenta 4. a se balbai)...... in timp. Participarea la activitati pe timp liber: (asculta radio.... capabil sa ofere informatii lipsa claritatii si a fluentei (are tendinta de foloseste un limbaj care poate exacte... necesita dozare si pregatire.. necesita ajutor...... .. vizioneaza TV......... distinge fete si obiecte de cecitate relativa (se cecitate absoluta (vede dimensiuni mari. fata de alte persoane............ dificultati in vorbire... depinde de altii ACTIVITATI INSTRUMENTALE Prepararea hranei/Hranirea: singura...... depinde de altii Utilizare mijloace de transport: singura. Deplasare in exteriorul locuintei: singura...... poate fi inteles. cunosc bine......... Memoria: pastrata. vase etc....  isi poate aduce aminte instructiunile si le poate indeplini mai tarziu (un mesaj de la locul de  poate urma o instructiune simpla care poate fi indeplinita atunci si in acel loc....... este se foloseste de gesturi atunci nu raspunde cand i se vorbeste...... depinde de altii Utilizarea mijloacelor de comunicare: (telefon/alarma/sonerie) singura... numai insotita... .... Activitati gospodaresti: singura la activitati usoare se descurca este incapabila (curatenie camera.. Comunicarea: vorbeste bine si inteligibil. Antrenat 3... Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 121 Anexa 2 .. Spontan 2...... citeste etc.... necesita ajutor partial.. afectata in totalitate....... EVALUAREA STATUTULUI SENZORIAL SI PSIHOAFECTIV AL PERSOANEI Acuitate vizuala: acuitate vizuala completa...... spalat haine..... 2....

.. EVALUARE SOCIALA A.. -umiditate: adecvata. etaj..... Incalzire: fara.... nu (daca da... telefonul).... gaze... cu alte rude. Atentie! Va/Vor fi mentionata/mentionate persoana/persoanele care asigura sprijinulsi/sau ingrijirea persoanei evaluate. alte situatii.... cu probleme....... cu lemne/carbuni. cu dizabilitati/handicap.. • exista risc de abuzare: da....... neadecvata......... III.. frigider. rece/ calda.. Situata la: parter....... dependenta de alcool. specificati) ..... televizor.. Concluzii privind riscul ambiental: .... adresa. Apa curenta: da.......... radio........... Retea de familie: traieste singur... cu altepersoane.... cu sot/sotie............... Igiena: adecvata... B....... bucatarie. Informatii relevante despre persoanele care locuiesc cu persoana evaluata (numele si prenumele.. distruge obiecte. Locuinta: casa... fara relatii...... centrala.... • exista risc de neglijare: da.... cu bani.. masina de spalat...) ..... • una dintre persoanele cu care locuieste este: bolnava.... are nevoie de multa se raneste singura.......................... cu mancare.... specificati) . gradul de rudenie... • este ajutat de familie: da... alte situatii .... apartament la bloc..... Situatia juridica a locuintei (proprietate personala etc.... aspirator.. Dotari: aragaz.... Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 122 Anexa 2 ... nu (daca da....... igrasie..... neadecvata.......... acces lift... camere .. nu.... activitati de menaj.....luminozitate: adecvata....... cu combustibil lichid. atentie......... baie. wc: situat in interior in exterior. Se compune din: nr..... cu copii.. fata de altii. dus.. masina de gatit... Conditii de locuit: ......... Probleme comportamentale: persoana evaluata agresiune fizica actiuni exagerate.. • relatiile cu familia sunt: bune.

........ etc.............................. e-mail ....................................specificati: ....................... • comunitatea ii ofera un anumit suport: da...... deplasare in exterior. .............................................................. • indemnizatie pentru persoana cu handicap.............. iar undenu este cazul se traseaza linie): • pensie de asigurari sociale destat .................................................. ocazionale........ nu Daca da........................ • Nevoile identificate: 1.................... vecinii: da........... Rezultatele evaluarii: • Tratamentul si ingrijirea socio-medicala se pot realiza la domiciliul persoanei: da.............. activitati recreative..... Asistent social: ................. • este ajutat de prieteni/vecini pentru: cumparaturi.............. ruda............... vecini: • are relatii cu prietenii.....Adresa .............................................. D...................................Calitatea: sot/sotie............................ sursa ......... Bunuri mobile si imobile aflate in posesie: ...........................V...... activitati de menaj...... E............................. • pensie I.O.................................. fax .............. ................................... relatia de rudenie ......... nu Daca nu................................................................................ ........................ • pensie pentruagricultori ... Semnatura ...................... serviciu ........ • alocatie de stat pentrucopii .................................... • participa la: activitati ale comunitatii............................ alte persoane ............. relatii de intrajutorare......................................................................Telefon acasa ...........................Locul si data nasterii .......................R...................... Prenumele ............................................................. se vor preciza cauzele: .............. • relatiile sunt: permanente......................................./............................ fiu/fiica.......... reprezentat de (inscrieti sumele acolo unde este cazul................................................... ........................................ .................................................. .................. ............................ Retea de prieteni....................................... Evaluarea situatiei economice: venit lunar propriu............................ Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi 123 Anexa 2 ................................................... CONCLUZII SI RECOMANDARI: .... • Oferta locala de servicii poate acoperi urmatoarele nevoi identificate: 1.......... . • pensie de urmas .................. 2........... etc................................. nu................... C............................................... ....................................................varsta ....... • alte venituri .... 2........ PERSOANA DE CONTACT IN CAZ DE URGENTA: Numele .................