You are on page 1of 3

CONCLUZII

Un stat puternic se fundamentează pe ordine şi respect faţă de lege, iar poliţişti sunt
primii mandataţi să sprijine respectarea legii.
În prezent, Poliţia Română constituie o instituţie puternic reformată, capabilă să răspundă
oricăror situaţii sau provocări, fiind pregătită să apere noile valori democratice, să combată
manifestările infracţionale sub orice formă asupra persoanelor şi societăţii.
De asemenea, poliţiştii trebuie să fie fermi cu cei care încalcă prevederile legale,
indiferent de statutul social, astfel că vor contribui la promovarea unei imagini corecte, pozitive a
instituţiei, implicit a poliţistului, la redobândirea încrederii cetăţenilor în serviciile oferite.
De-a lungul istoriei, Poliţia Română a demonstrat că reprezintă un organism social apt să
se reformeze din interior, să se muleze pe coordonatele şi imperativele sociale naţionale şi
europene.
În opinia mea, calităţi precum tenacitatea, voinţa şi disponibilitatea tuturor poliţiştilor la
efort continuu, dorinţa de acumulare şi valorificare a celor mai noi metode şi tactici de acţiune,
având la bază tehnica şi tehnologia modernă, au fost şi sunt esenţiale, astfel încât serviciul
poliţienesc să se ridice la nivelul aşteptărilor societăţii româneşti.
Ţinând cont de evoluţia în timp a instituţiei poliţiei, pot afirma faptul că am remarcat
schimbări de fond importante, dar şi mutaţii de ordin pozitiv în ceea ce priveşte acest organism,
astfel că din punct de vedere logistic, tehnic, conceptual, managerial, dar şi în ceea ce priveşte
resursele umane, astăzi, Poliţia Română constituie o instituţie puternic reformată, a cărei
proiecţie în perspectivă imediată este bine definită.
Colaborarea şi cooperarea cu instituţiile statului, obiectivele şi direcţiile de acţiune,
strategiile şi transparenţa în relaţia cu societatea civilă, transformă poliţia într-un veritabil
serviciu public aflat în slujba cetăţeanului, promovând respectarea drepturilor legitime ale
omului.
În dovedirea afirmaţiilor de mai sus, menţionez diversele activităţi de monitorizare
desfăşurate de anumite organisme europene, aprecierile pozitive şi încurajatoare primite din
partea unor experţi străini care au urmărit maniera de îndeplinire a angajamentelor asumate de
Poliţia Română în ceea ce priveşte armonizarea legislaţiei cu normele europene în materie,
evoluţia reformei instituţionale şi implementarea unor programe la nivel european.

1

funcţiile specifice statului de drept au determinat iniţierea unui amplu proces de restructurare. 29 şi 30 faptul că unul dintre obiectivele comunitare majore constă în asigurarea unui nivel ridicat de siguranță a cetățenilor într-un spațiu de libertate. astfel că cooperarea poliţienească în cadrul Uniunii 2 . Sunt ferm convins de faptul că poliţiştii reprezintă un corp de elită al societăţii care va face tot ceea ce le vor sta în putinţă pentru a păstra încrederea cetăţenilor în această instituţie a statului de drept. urmare a elaborării acestei lucrări. astfel că în acest context. primordială este cooperarea polițienească. a proprietăţii private şi publice. Pentru îndeplinirea în mod eficient a acestor atribuţii. De-a lungul timpul s-au înregistrat progrese. care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei. concluzionez că o putere prea mare acordată poliţiei poate conduce la riscul de a afecta căile legitime de a acţiona împotriva criminalităţii. politic şi psihologic. Măsurile întreprinse de forţele publice poliţieneşti şi organele din componenţa acestora. au deschis calea spre instaurarea unui stat de drept. democratizare şi profesionalizare a organelor respective. stabileşte în acest sens că poliţia este „instituţia specializată a statului. cu toate acestea. nu doar poliţia are rolul de a lupta împotriva criminalităţii. în limitele prevăzute de lege. În altă ordine de idei. securitate și justiție. fenomen care este destul de complex din punct de vedere social. Aceste decizii necesita un timp de reactie scurt. democratic. prevenirea şi descoperirea infracţiunilor. dar trebuie să coopereze activ cu cetăţenii. poate întârzia deciziile care ar putea fi luate în prevenirea criminalităţii. Legea nr. folosindu-se de sprijinul acestora pentru realizarea integrală a legalităţii. determinând un impact negativ asupra imaginii instituţiei şi a democraţiei. asigurarea şi restabilirea ordinii publice. respectarea ordinii şi liniştii publice”. Principalul scop al politiei este acela de a menţine ordinea socială şi să aplice legea. Tratatul privind Uniunea Europeană statuează cu ajutorul art. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române. Totodată. prin dezvoltarea de acțiuni comune în domeniul ordinii publice și siguranța națională în cadrul statelor membre. fara prea multa birocratie. Pe de altă parte. la nivelul întregii societăţi. însă. Profundele schimbări democratice produse după decembrie 1989. o putere relativ limitată. poliţia colaborează cu celelalte instituţii ale statului în ceea ce priveşte menţinerea. nu s-a ajuns la o abordare unanimă în acest domeniu.

prin Legea nr. La data de 9 iunie 1850. a proprietăţii private si publice. emisă la 4 noiembrie 1860. ulterior. competenţele organelor de poliţie sunt extinse. Poliţia Română a cunoscut mai multe etape de transformări menite să asigure siguranţa persoanelor. Începând cu Legea de organizare a poliţiei a lui Alexandru Ioan Cuza. În 1821. organele de pază şi ordine din Capitală primesc denumirea generică de poliţie. iar raporturile cu celelalte structuri ale statului devin mult mai bine reglementate. Activitatea acestei instituţii constituie un serviciu public specializat. emisă la 1 aprilie 1903. în prezent. 26 din 18 mai 1994 şi prin Legea 218 din 23 aprilie 2002. 25 din 23 ianuarie 1949 se înfiinţează Miliţia. neexistând garanții comune privind protecția principiilor constituționale. în condiţiile legii. drepturilor legitime ale cetăţenilor. prin Decretul . 3 . deoarece. domnitorul Ghica Vodă emite „Cronica poliţienească” prin care. prin Regulamentele organice. al comunităţii. iar din anul 1806. precum şi în sprijinul instituţiilor statului. respectarea ordinii şi liniştii publice. Prin Decretul nr. ceea ce a constituit momentul creării primei structuri centrale cu atribuţii în organizarea şi coordonarea activităţilor poliţieneşti.Lege nr.Europene a fost des criticată. 2/27 decembrie 1989 se reînfiinţează Poliţia Română ale cărei competenţe vor fi reglementate. precum şi de Legea pentru organizarea poliţiei generale a statului din data de 8 iulie 1929. Tudor Vladimirescu acordă scutiri de taxe şi impozite celor însărcinaţi să menţină ordinea publică şi să apere proprietatea cetăţenilor. nu asigură protecţia perfectă a drepturilor fundamentale. a colectivităţilor. precum şi a altor drepturi prevăzute în acte internaţionale la care România este parte. Primele atestări privind Poliţia Română datează din vremea lui Neagoe Basarab. apoi. în cele 158 de articole. care se realizează în interesul persoanei. iar în 1831. Din 1990. urmată apoi de Legea lui Vasile Lascăr. atribuţiile poliţiei sunt extinse. prevenirea şi descoperirea infracţiunilor. care exercită atribuţii în domeniul apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei. exclusiv în acord cu dispoziţiile legale. erau reglementate sarcinile „înaltei poliţii” şi „obişnuitei poliţii”. Poliţia Română face parte din Ministerul Administraţiei şi Internelor şi este instituţia specializată a statului.