You are on page 1of 29

Data, Nota

luna, Conținutul activitații practice conduc.
anul de
practica

Modulul III
Asortimentul și calitatea mărfurilor comerciale

3.1 Asortimentul de produse comercializate îi unitatea comercială

Noţiunea de sortiment – totalitatea mărfurilor care este formată din diferite
produse care au la bază un principiu comun de formare (materia primă,
destinaţia, capacităţi, mărime). Se deosebesc următoarele tipuri de varietăţi:
Sortiment de producere – ansamblu de mărfuri fabricate de un singur
producător.
Este specializat ingust şi cuprinde o gamă de produse limitată cu varietaţi
fabricate.
Sortiment comercial – totalitatea mărfurilor şi grupelor de mărfuri selectate
pentru vînzare într-o unitate de comerţ cu amănuntul concret. Se compune din
diverse categorii de sortiment de producere şi oferă clienţilor posibilitatea de aşi
satisface cererea la nivelul superior. Se diversifică in funcţie de suprafaţa
unitaţilor de comerţ, metodelor de vînzare.
Se formează ţinînd cont de cererea clienţilor şi alti factori inportanţi.
Se deosebeşte dupa complexitatea, grupelor de mărfuri aceste deosebindu-se
în sortimentul îngust, complex, desfăşurat(universal), sezonier.
Nomeclatura comerciala – totalitatea mărfurilor oferite de producător şi
intermediari pentru vînzări din care se formează sortimentul commercial. Este
sortimentul tuturor întreprinderiolr luate în ansamblu. Sortimentul este în
permananţă modifi-cat ţinînd cont de învechirea morală, influenţarea tehnicii
ştiinţifici.
Asortimentul de mărfuri în forma sa concretă, de bunuri şi materiale puse
la dispoziţia clientului unui punct de vînzare ocupă un loc dominant în politica
comercială a unei firme.

În funcţie de relaţia “cumpărator – produs”şi de stategiile promovate de
catre o firmă, întreprinderea comercială au definit următoarea tipologie a
bunurilor de consum care pot constitui sortimentul unui punct de vînzare.
 Bunuri comparative, care în raport cu cumpăratorul, se caracterizează
prin:
* eforturi de alegere şi informare pentru a construi scala de preferinţe faţă
de actul de cumparatură
* un risc legat de decizia de cumpărare
* o frecvenţă cu cumpărare slabă
* o durată de consum mediu
În acest caz comerciantul adoptă o strategie ofensiva sau de atracţie cu
asigurarea a sortimentului prin serviciul pentru care se angajează practicînd cote
de adaos comercial convenabile.
 Bunuri specifice pentru care consumătorul are o scală de preferinţe deja
formată; trebuie să facă un efort de alegere pentru a dobîndi produsele
înscrise în această scală de preferinţe.
Comerciantul propune un asortiment profund şi practică marfe ridicată(o
stategie ofensivă şi de atracţie)
 Bunuri de comoditate caracterizate prin:
* frecvenţa ridicată de cumpărare fară un efort deosebit în alegerea din
partea consumatorilor
* preocuparea consumatorilor pentru comparaţie “calitate / preţ” este
nesemnificativ, ceea ce determină un timp de alegere limitat
* slabă cotă de service
În cazul acestor bunuri, comerciantul poate să opteze fie pentru o strategie
atracţie.
În contractul amenajării unui punct de vînzare este utilă şi următoarea
clasificare a asortimentului de măfuri:
- Colecţia de bază formată din asa zisul sortimentul standart(obligatoriu şi
permanent)
- Colecţie constituită din mărfuri de inpuls, de “modă” şi “specială”
- Colecţie sezonieră cumprinzînd alături de unele produse de bază anumite
mărfuri de destinaţie specială ce so vor comercializa în timpul
companiilor promoţionale în punctele de vînzare este elastică, ea
constituind o limită, cadru asupra căruia işi vor pune amprenta factorii
locali ce defineşte mărimea ariei sale de atracţie.
Un asortiment se caracterizează prin 3 dimensiuni: lărgime, profunzime şi
coerenţă.
Lărgimea corespunde numărului de diferite nevoi oglindite prin categoriile
de produse la care sortimentul permite să se răspundă. Exemplu: pentru un
magazin care comercializează articole destinate echipării locuinţelor produse ca:
telivizoare, magnitofoane, radiouri, perdele, covoare definesc largimea
sortimentului.
În funcţie de numărul categoriilor de produse, oferta de mărfuri poate fi mai
restrînsă sau mai largă.
Profunzimea se măsoară prin numarul de referinţe prezentate pentru
fiecare categorie de produse şi raspunzînd nevoilor consumatorilor.
Coerenţa măsoară anogenitatea produselor realizate avînd aceiaşi utilizare
finală. Mult tim p s-a crezut ca sortimentul trebiue să fie coerent în raport cu
produsul; astazi din ce în ce mai mult se fundamentează stategii ale
sortimentului coerente în raport cu clienţii; aşa de exemplu: staţiile de benzină
avînd produse alimentare, în marele magazine există un raion de cravate alături
de departamentul de confecţii.
Diferitor optiuni strategice şi financiare ale punctului de vînzare le
corespunde următorul asortiment:
- Asortiment restrîns şi puţin profund; constituit din articole puţin
numeroase, care răspund cîtorva nevoi bine definite. Acest tip de
sortimnet se găseşte în conexiune care au exclusivitatea unei mărci
precum şi la magazinele discount.
- Sortimentul restrîns şi profund: este specific unui magazin specializat
care ofera o gamă de articole raspunzînd unei nevoi precise. Alegerea
bogată de articole petnru aceleaşi nevoi şi competenţa vînzătorului
constituie elemente atractive ale magazinului specializat(de exemplu
magazinul de produse dietice, de încalţaminte, de tricotaj).
- Sortimentul larg şi puţin profund: gama articulelor este largă şi destinată
să acopere nevoile clientului cu manifestările cele mai curente. Este
specific tipului de magazin care răspunde aşteptărilor consumatorilor
pentru o cumpărătură nespecializată(supermagazin şi megamagazin).
- Sortimentul larg şi profund: asigură o mare posibilitate de alegere a
articolului prezentat în game diferite. Asortimentul larg şi profund a luat
naştere odată cu creşterea suprafeţelor de vînzare, care au permis
regruparea sub acelaşi acoperiş a echivalenţelor a numeroase magazine
specializate aparînd noi tipuri de magazine ca: hipermagazine
Profunzimea sortimentului este raspunsul comerciantului preferinţele de
alegere ale consumatorului care caută să-şi satisfacă nevoi precise. Un număr
mai mare de referinţe determină o reducere a eforturilor consumatorilor pentru
informare şi comparaţii în procesul de alegere a produsului dorit.

Factorii care determină formarea sortimentului şi particularităţile
formării.
Sortimentul în activitatea comercială este influenţat de următorii factori:
- generali
- specifici
Din factorii generali fac parte sociali-economici din venituri, consum,
salariu, factori climaterici, factori geografici.
Sortimentul în mare măsură depinde de veniturile şi consumurile
consumătorilor. Astfel dacă venitul sau salariul va fi mai mare atunci cererea va
fi mai mare. Mai este influenţat şi de schimbarea preferinţelor consumatorilor
sub influenţa modei sau a publicitaţii, modificarea prţurilor la bunurile
substituibile şi cele compleme-tare.
Sortimentul mai este influenţat şi de factorii climaterici şi anume de sezonalitate
adica vara se vor comercializa produse şi mărfuri care se produc, se poartă şi se
comercializează numai vara şi invers toamna şi iarna.
Factorul naţional depinde de tradiţiile şi obiceile acestei localităţi sau
regiuni unde este amplasată unitatea comercială.
Din factorii specifici fac parte locul amplasării, care este un factor
important deoarece dacă unitatea comercială va fi la o distanţă foarte mare
atunci marfa va trebui să parcurgă prin mai multe verigi comerciale ca să ajungă
la locul de destinaţie sau comercializare. Marimea, capacitatea, specialitatea
acestora are un rol foarte mare în formarea asortimentului deoarece dacă
unitatea comercială va fi cît mai aproape, încăpătoare, mai confortabilă şi să
comercializeze mărfuri de categorii diferite cu atît asortimentul va fi mai bogat
şi mai atragător pentru consumatori.

„Metro Cash and Carry”
Metro Cash & Carry s-a lansat oficial în Moldova în luna decembrie a
anului 2004, prin deschiderea primului centru de distribuţie în Chişinau.
Republica Moldova fiind a 27 a ţară în care liderul internaţional în comerţul
cash and carry operează. La finele anului 2006, în Republica Moldova existau
deja 3 magazine METRO: Chişinău 1, Chişinău 2 şi Bălţi.
Metro Cash and Carry de pe adresa- str. Chisinaului, 5, com. Stauceni, mun.
Chisinau, este o unitate comercială cu amănuntul, cu suprafaţa de peste 2000
mp., care comercializează un mare sortiment de mărfuri alimentare şi
nealimentare, preponderent prin autoservire, cu case de marcat amplasate la
ieşirea din fluxul de autoservire, sector de alimentaţie publică reprezentat prin
mai multe săli de consum, unităţi de prestări servicii comerciale, construit, de
obicei, pe un singur nivel, amplasat în zonele periferice ale oraşului, dispunînd
de un mare număr de locuri de parcare în concluzie putem spune ca Metro este
un hipermarket.

În cadrul magazinului respectiv activeaza un personal format din :
- directorul este persoana care conduce întreprinderea şi poartă
raspunderea totală pentru tot ceea ce se patrece pe teritoriul activitaţii
lor.
- contabil este o persoană calificată care ţine cont de contabilitatea
întreprinderii regulelor speciale, a mişcării fondurilor şi materialelor
magazinului
- vînzatori persoane care sunt angajate pentru a efectue vînzarea
mărfurilor şi pentru a servi clineţii
- hamalii muncitori care au misiunea grea de a duce marfa de la unitatea
de transort pîna la încăperea magazinului
- şoferi persoane care conduc unitatea de transort încarcată cu marfa de la
întreprinderea producătorului şi pînă la magazin
- servitoarea persoane angajate cu scopul de a avea grijă de curăţenia
magazinului, efectuînduse slujba după închiderea şi deschiderea unităţii
de comerţ.
Intenţia organizarii unui astfel de tip de activitate, a fost bazată pe faptul ca prin
vînzarea mărfurilor către cunsumatori se utilizează procesul de rotaţie a
capitalului, să asigure menţinerea echilibrului cantităţii de bani puse pe piaţă.

În urma vizitelor magazinului am facut cîteva însemnari și observări. Acest
magazin dispune de un sortiment de mărfuri de înaltă calitate și foarte bogat.

Studierea grupelor de mărfuri alimentare și nealimentare
comercializate în unitatea de comerț “Metro Cash and Carry”
Carne

METRO Moldova garantează proveniența produselor din carne direct de la
producătorii și furnizorii autorizați, păstrînd cu strictețe lanțul frigorific: carnea
proaspată din sortiment este oferită într-o varietate de prezentări si secționări,
carne de porc suculentă și roz, carne de pui sub diverse forme (pui întreg
eviscerat, gambe, aripioare), mici și cîrnați și multe alte produse.
 Sortiment Carne:
 Carne de porc: Ceafă, Spată, Mușchiuleț

 Carne de pui: Pui întreg refrigerat, Produse de pui marinat, Piept de pui

 Semifabricate: Mici, Cîrnaț, Tocătură

Peste si fructe de mare
METRO asigură disponibilitatea unei game largi de pește proaspăt pe rafturile
magazinului pe parcursul întregului an pentru a deservi cei mai pretențioși
clienți. Aceasta include toată varietatea de produse locale și de import precum
Somon de Atlantic din Norvegia, homari, stridii, midii etc. Pentru a menține
calitatea și prospețimea peștelui, METRO a creat un lanț frigorific bine
întreținut de la sursă până la magazin. Clienții sunt bineveniți să verifice
calitatea peștelui pentru a fi satisfăcuți de toți parametrii de bază, cum ar fi:
ochii strălucitori, branhii roșii, luciu distinctiv al pielii și aripioare intacte.
METRO ofera mai mult de 35 de tipuri de specii de pește și fructe de mare.

Sortiment pește și fructe de mare:
 Pește de apă dulce: Păstrăv, Fitofag, Crap

 Pește de apă sărată: Cambula, Dorada, Somon

 Moluște, crustacee și scoici: Homar, Creveți, Stridii
Fructe si legume
În fiecare zi METRO oferă un sortiment variat de fructe și legume proaspete
direct de la producatorii locali și străini. Asigurarea în permanență cea mai bună
calitate și prospețime a fructelor și legumelor. Aprovizionarea regulată și
respectarea strictă a condițiilor de depozitare, permite clienților să fie absolut
încrezători în calitatea produselor .
METRO oferă o largă varietate de fructe și legume atît locale, cît și de import.
Compania METRO respectă standardele sanitare stricte, care asigură o garanție
sută la sută a prospețimii și a calității produselor livrate.
Sortimentul conține mai mult de 300 tipuri de fructe și legume proaspete,
precum și fructe uscate: de la mere, pere, citrice și pepeni, la kiwi, fructul
pasiunii și diverse tipuri de fructe de padure.

Sortiment Fructe
 Mere

 Struguri

 Citrice

În magazinele METRO veți găsi o varietate largă de citrice: puteți alege diferite
soiuri de lamîi, portocale, mandarine și o gamă largă de fructe mai puțin
obișnuite – fructul pasiunii, mango, pamelo, etc.
Sortiment Legume
 Roșii

 Ceapă

 Salate

Din sortimentul METRO de verdețuri proaspete, aveți posibilitatea de a alege
salate Rucola, mixte, varză, conopida, radiccio și altele.

Sortiment Nuci și Fructe uscate
 Nuci

În magazinele METRO găsesti o varietate de nuci, caju, migdale și semințe.
 Fructe uscate

În magazinele METRO, varietatea acestora este diversă: aici gasiti articole de la
feliile de mere uscate (ambalate) la stafide, curmale și smochine uscate.
 Mixuri

Mixurile reprezinta combinația perfectă de fructe uscate și nuci.

Bucătărie și servire masă

 Articole de bucătărie
 Coacere: oale și tigăi
 Accesorii preparare

 Electrocasnice de bucătărie
 Frigidere, congelatoare, combine frigorifice
 Articole de gatit, cuptoare electrice, microunde
 Roboți de bucătărie, storcatoare, blendere
 Pregatire mic dejun: fierbatoare, cafetiere

 Servirea mesei
 Servicii de masă, cafea si ceai, tacîmuri
 Pahare apă, vin și spumant, spirtoase
 Cani cafea, ceai

Portofoliu Branduri

 Fairline
 Arctic
 LG
 SAMSUNG
 BEKO
 NORD
 ALFA
 Tarringhton House
 Tefal
 PHILIPS
 LUMINARC
 FACKELMAN
 PEDRINI
 BALARRINI
 H LINE
 RCR
 PASABAHCE
 BORMIOLI ROCCO

Întreținere casă și mașină/Decor

 Articole de curățenie/menaj
 Lavete, mopuri, mături, găleți, fărașe
 Masă de călcat, uscătoare, umerase, articole depozitare
 Covor intrare, suporți pentru depozitare (incălțăminte)
 Textile de casă/Decor
 Prosoape de baie și bucătărie
 Pilote și perne
 Lenjerii de pat și protecție saltele
 Decor și colecții moderne pentru sufragerie, bucătărie, baie

 Accesorii auto
 Odorizante și lichid curățare parbriz
 Uleiuri și articole de întreținere si curațenie
 Echipamente mașine interior
 Cauciucuri și accesorii de sezon

 Aparate racire, incălzire
 Aer condiționat, ventilatoare
 Radioatoare, aeroterme

 Electrocasnice pentru curățenie
 Aspiratoare, aparate sub presiune
 Mașini de spălat

Portofoliu Branduri

 ARO
 Arctic
 LG
 SAMSUNG
 BEKO
 Tarringhton House
 Tefal
 PHILIPS
 VILEDA
 LEIFHEIT
 FINO
 NICOLS
 GIMI
 KARCHER
 MOBIL
 HELIX

Marcile proprii
 ARO

Aro este brandul este destinat tuturor categoriilor de clienţi cu un sortiment de
articole basic pentru necesităţile de zi cu zi şi anume.

 FINE LIFE

Prin gama de produse FINE LIFE sunt propuse un sortiment atractiv de produse
alimentare şi apropiat-alimentare (cu excepţia cărnii proaspată şi peşte), aflat în
continuă dezvoltare, alternativă la brandurile consacrate aflate în piată mai mult.

 H-Line

H-Line este o gamă focus de produse apropiat alimentare şi non-food care oferă
produse specializate pentru hoteluri şi sectorul gastronomic.
 Horeca Select

Produsele alimentare si nealimentare din gama HORECA Select sunt destinate
bucatariilor si bucatarilor profesionisti. HORECA Select ofera solutii de calitate
la un pret considerabil mai mic decat cel al marcilor consacrate.

 Rioba

Rioba - marca proprie exclusivă pentru cafenele, baruri, restaurante și hoteluri.

 SIGMA

SIGMA reprezintă o gamă completă de produse necesare într-un birou, atât
pentru uz profesional, cât şi pentru uz personal. Această marcă de înaltă
performanţă este menită să asigure şi să sprijine în conducerea mai eficientă şi
mai profitabilă a afacerii tuturor categoriilor de clienţi.
Concluzie

Activitatea sortimentului de mărfuri este foarte importantă deoarece ocupă
un loc dominant în politica comercială a unei firme, în măsura activităţii
economice a punctajului de vînzare.
Astfel din paragraful 3.1 am luat cunoştinţă cu privire la tipurile şi varietăţile
sortimentului, factorii care influenţează sortimentul de mărfuri. De aici reese că
folosind datele teoretice cu privire la ele şi aplicînd cunoştinţele practice le vom
aplica întrun anumit tip de activitate adica în cazul nostru.
Pentru a face cunoştinţa mai profundă cu tema sortimentului de mărfuri în
comerţul cu amănuntul ca aspect de cercetare a servit întreprinderea “Metro
Cash and Carry”.
Din datele analizate putem concluziona că întreprinderea dată are un
potențial foarte mare deaorece, dispune de un sortiment de mărfuri bogat şi
variat care este pus la dispoziţia cumpărătorului.

3.2 Proprietațile mărfurilor, factorii ce influenteaza calitatea
marfurilor

Proprietăţile generale ale mărfurilor

Importanţa proprietăţilor mărfurilor

Proprietăţile mărfurilor sunt însuşiri ale acestora care le conferă o
anumită utilitate. De aceea, cunoaşterea utilităţii unui produs sau serviciu
impune identificarea proprietăţilor care, în final, conduc la satisfacerea
trebuinţei pentru care a fost realizată marfa respectivă.
Satisfacerea cerinţelor consumatorilor este posibilă numai printr-o
cunoaştere temeinică a structurii mărfurilor, a relaţiilor dintre diferitele lor
componente, a interacţiunilor dintre marfă şi mediu, dintre marfă şi om. Toate
aceste aspecte se reflectă în proprietăţile mărfurilor.
Impactul deosebit al progresului tehnic a avut efecte multiple asupra
mărfurilor, mai ales în ceea ce priveşte proprietăţile lor tehnico- funcţionale.
Acest fapt impune o cunoaştere adecvată a proprietăţilor respective.
Proprietăţile mărfurilor sunt influenţate în mod decisiv de mai mulţi
factori: cerinţele consumatorului, concepţia şi proiectarea produsului, materiile
prime folosite, procesul tehnologic de prelucrare, ambalajul, sistemul de
transport, păstrare-depozitare etc.

Clasificarea proprietăţilor mărfurilor
Multitudinea şi complexitatea produselor şi serviciilor existente pe piaţă
generează o varietate deosebită de proprietăţi, iar practica economică îi obligă
pe specialişti să le definească în relaţie directă cu cerinţele consumatorului.
Proprietăţile mărfurilor pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii:

a) în funcţie de nivelul de relevanţă a proprietăţilor pentru calitatea
mărfurilor:
- proprietăţi critice (contribuie cu circa 40-50% la asigurarea calităţii
mărfurilor, iar numărul acestor proprietăţi este relativ mic), de
exemplu: rezistenţa la uzură a unui covor, conţinutul de substanţe
nutritive al produselor alimentare etc;
- proprietăţi importante (contribuie cu 30-40% la asigurarea calităţii
mărfurilor), de exemplu: proporţia fibrelor naturale într-un amestec de
fibre textile, capacitatea cilindrică la un autoturism, indicele de refracţie
la unele produse alimentare etc;
- proprietăţi minore (aportul lor la asigurarea calităţii mărfurilor este
redus, nedepăşind 10-20%, dar aceste proprietăţi sunt cele mai
numeroase), de exemplu: dimensiunile, masa etc. în practică există şi
situaţii în care proprietăţile considerate de regulă ca fiind minore
deţin o pondere importantă în asigurarea calităţii, în funcţie de
specificul produsului.
Între importanţa şi numărul proprietăţilor există o relaţie invers
proporţională, respectiv cu cât o categorie de proprietăţi este mai importantă
pentru calitatea mărfurilor, cu atât numărul acestor proprietăţi este mai mic.

b) în funcţie de natura proprietăţilor:
- proprietăţi fizice (structurale, optice, termice, mecanice, electrice etc);
- proprietăţi chimice (compoziţia chimică, stabilitatea la acţiunea
agenţilor chimici etc);
- proprietăţi biologice (potenţialul nutritiv etc.);
- proprietăţi economice (consumul de energie şi carburanţi, cheltuielile
de montaj, de utilizare, de întreţinere1 etc.);
- proprietăţi estetice (linia, forma, aspectul, armonia cromatică, designul,
stilul etc);
- proprietăţi organoleptice (culoarea, mirosul, gustul, aroma, buchetul,
consistenţa, tuşeul etc);
- proprietăţi ergonomice (confortul în utilizare etc);
- proprietăţi ecologice (gradul de poluare a mediului).

c) În funcţie de modalitatea de măsurare şi apreciere a proprietăţilor:
- proprietăţi apreciate direct cu ajutorul aparatelor şi instrumentelor de
laborator;
- proprietăţi apreciate prin intermediul simţurilor (proprietăţi
organoleptice, proprietăţi estetice).
Caracterizarea principalelor proprietăţi ale mărfurilor

Proprietăţi fizice ale mărfurilor

Proprietăţile fizice ale mărfurilor pot fi clasificate astfel (fig. 3.1):
- proprietăţi fizice structurale: masa, densitatea, higroscopicitatea,
umiditatea, permeabilitatea, porozitatea;
- proprietăţi optice: culoarea, transparenţa, luciul, indicele de refracţie;
- proprietăţi termice: căldura specifică, coeficientul de dilatare termică,
conductibilitatea termică, termoizolarea;
- proprietăţi mecanice: rezistenţa la tracţiune, la încovoiere, la
compresiune, la uzură, alungirea la rupere, rezilienţa, duritatea etc;
- proprietăţi electrice: conductibilitatea electrică, rezistenţa electrică
etc.
Fig. 3.1 Principalele proprietăţi fizice ale mărfurilor
a) Proprietăţi fizice structurale
Masa este o proprietate a mărfurilor ce exprimă cantitatea de materie
conţinută de un produs.
În funcţie de natura produselor, sunt definite următoarele proprietăţi
derivate:
 masa pe unitatea de lungime (kg/m - pentru produsele filamentare,
cum sunt ţevile, cablurile, firele textile etc);
 masa pe unitatea de suprafaţă (kg/m2 - pentru covoare etc);
 masa pe unitatea de volum (kg/m3 - pentru produsele din lemn etc);
 masa comercială (Mc) - este utilizată în comerţ în cazul produselor
higroscopice.
Densitatea (masa specifică) reprezintă cantitatea de materie conţinută
într-o unitate de volum din produsul considerat.
Această relaţie corespunde densităţii absolute în cazul produselor cu
structură omogenă.
Pentru produsele cu structură neomogenă se determină densitatea
relativă, mărime fizică adimensională, definită prin raportul dintre masa
produsului şi masa unui volum egal dintr-un produs de referinţă (apă distilată
la 4 0C, care are densitatea de 1 g/cm3).
Astfel, în cazul produselor lichide, densitatea relativă depinde de
temperatură şi de substanţele dizolvate în lichidul respectiv (valori între 0,5 şi
2, cu excepţia mercurului, singurul metal lichid, care are densitatea relativă de
11,6).
În cazul mărfurilor pulverulente sau granulare (materiale de construcţii,
îngrăşăminte chimice etc.) se utilizează masa specifică în grămadă. în cazul
altor mărfuri, cum sunt cerealele, se determină masa hectolitrică.
Densitatea se foloseşte adesea pentru stabilirea autenticităţii unor
categorii de produse (de exemplu la produse lactate, băuturi alcoolice, derivaţi
petrolieri, lacuri şi vopsele, materiale de construcţii etc).
Determinarea densităţii se poate realiza cu instrumente diferite, în
funcţie de natura produselor:
 areometrul (densimetrul) şi balanţa Mohr-Westphal, pentru produse
lichide;
 picnometrul, pentru produse lichide şi solide.
Areometrele permit determinări rapide, sigure şi economice, de aceea au
o largă aplicabilitate în practică. De regulă, ele sunt utilizate cu denumirea de
densimetre sau poartă denumiri specifice produsului cercetat {zahărometre,
lactodensimetre, alcoolmetre, mustimetre etc).
Higroscopicitatea reprezintă proprietatea unor mărfuri de a face schimb
de vapori de apă cu mediul.
Higroscopicitatea se referă mai ales la produsele cu structură organică,
care în anumite condiţii pot ceda sau primi vapori de apă. Viteza de cedare-
primire depinde de structura moleculară, de temperatura şi umiditatea
mediului.
Procesele asociate higroscopicităţii mărfurilor sunt cele menţionate în fig.
3.2.
Adsorbţia reprezintă fenomenul de sorbţie care are loc în straturile
superficiale ale mărfurilor.
Absorbţia este fenomenul de sorbţie care are loc în întreaga masă a
mărfurilor.
Desorbţia reprezintă fenomenul prin care o marfa cedează mediului o
parte din umiditatea sa.
Chemosorbţia presupune interacţiunea chimică a vaporilor de apă cu
produsul.
Cunoaşterea higroscopicităţii este importantă pentru o serie de produse
(alimentare, chimice, materii prime textile etc), determinând respectarea unor
condiţii specifice de depozitare. De exemplu, lemnul este un material
higroscopic Ca urmare a higroscopicităţii, lemnul prezintă fenomenele de
umflare (mărirea volumului prin absorbţia apei) şi contragere (reducerea
dimensiunilor prin pierderea apei).

Procese asociate
higroscopicităţii mărfurilor

Fig. 3.2 Procese asociate higroscopicităţii mărfurilor
Umiditatea exprimă conţinutul total de apă al unui produs, fiind efectul
firesc al higroscopicităţii.
Exprimarea umidităţii produselor se face în valori absolute şi relative. Ea
influenţează masa comercială a mărfurilor, condiţiile de păstrare,
determinările de laborator, conductibilitatea electrică şi termică etc.
În mod natural, produsele higroscopice conţin o anumită cantitate de
apă, denumită umiditate legală sau repriză (la produsele textile). Valoarea
umidităţii legale la produsele textile, lemn, cereale etc. oscilează, în funcţie de
produs, între 8 şi 17% (bumbacul are 8,5%, mătasea 11%, lâna 17%, grâul 14%),
în condiţiile atmosferice standard, dar poate ajunge şi la 80-90% în cazul
legumelor şi fructelor proaspete.
Permeabilitatea reprezintă proprietatea unor mărfuri de a lăsa să treacă
prin ele apa, vaporii şi gazele.
Permeabilitatea influenţează proprietăţile de confort şi de igienă ale
unor categorii de mărfuri (de exemplu în cazul produselor de îmbrăcăminte,
încălţăminte, al corturilor etc). Mărimea acestei proprietăţi depinde de tipul
legăturii fibrelor în cazul ţesăturilor, de forma şi mărimea porilor unor
materiale etc. Inversul permeabilităţii este impermeabilitatea, specifică
anumitor tipuri de ţesătură (de exemplu în cazul halatelor de protecţie,
prelatelor, materialelor de ambalare etc).
Porozitatea reprezintă raportul dintre volumul unui produs şi volumul
porilor din masa produsului respectiv.
Valoarea porozităţii se exprimă procentual. Porozitatea este o
proprietate definitorie pentru produsele de panificaţie, pentru materialele de
construcţii, hârtie, confecţii textile şi încălţăminte. Proprietatea inversă
porozităţii este compactitatea.

b) Proprietăţi optice
În categoria proprietăţilor optice sunt cuprinse culoarea, transparenţa,
transluciditatea, opacitatea, luciul, indicele de refracţie etc, ele fiind legate
direct de radiaţia corpusculară cu propagare ondulatorie denumită lumină (fig.
3.3).
Culoarea este o caracteristică a luminii măsurabilă prin intensitatea şi
lungimea de undă a radiaţiei în spectrul vizibil.
Culoarea poate fi descrisă utilizând trei caracteristici: luminozitatea,
tonalitatea şi saturaţia.
Luminozitatea se referă la intensitatea sursei luminoase şi se exprimă
prin cantitatea de lumină reflectată, transmisă sau absorbită. Se utilizează şi
termenul „strălucire", deşi acesta se referă mai mult la corpuri opace sau care
reflectă lumina.
Tonalitatea se referă la percepţia calitativă a emisiei sursei de lumină,
folosindu-se termeni ca roşu, galben, verde, albastru etc.
Saturaţia (gama cromatică) presupune raportarea la o scară de senzaţii
reprezentând grade crescătoare de culoare, pornind de la alb. O culoare este
cu atât mai saturată cu cât pare mai puţin amestecată cu alb.
Culorile care, prin amestec, conduc la senzaţia de alb se numesc
complementare (albastru + portocaliu, roşu + verde, galben + violet).
Culorile cu lungime de undă mare (roşu, portocaliu, galben) se numesc
calde, iar cele cu lungime de undă mică (verde, albastru, violet) se numesc reci.

Fig. 3.3 Principalele proprietăţi optice ale mărfurilor

Transparenţa reprezintă proprietatea unui produs de a fi străbătut de
radiaţiile luminoase.
Transparenţa este maximă dacă absorbţia şi reflexia luminii de către
produsul respectiv sunt minime.
Transparenţa se exprimă cu ajutorul factorului de transmisie, calculat ca
raport procentual între cantitatea de radiaţii luminoase ce pătrund în produs şi
cantitatea de radiaţii luminoase ce ies din produs.
Un produs are transparenţă bună dacă acest factor are valori mai mari de
90%, de exemplu în cazul produselor din sticlă, polistiren, polimetacrilat.
Inversul transparenţei este opacitatea, iar proprietăţi intermediare sunt
transluciditatea, de exemplu în cazul produselor din porţelan, sticlă opal, şi
opalescenţa, mai ales în cazul produselor lichide.
Luciul este proprietatea unor produse de a reflecta lumina incidenţă cu o
difuzie minimă.
Luciul depinde de starea suprafeţei produsului, lumina putând fi
reflectată uniform (fig. 3.4a) sau difuz (fig. 3.4b). În funcţie de intensitate, luciul
poate fi: luciu de diamant, luciu sticlos, luciu metalic, luciu mătăsos, luciu redus,
luciu mat sau nul.
De exemplu, luciul lemnului poate fi- mătăsos, argintiu, auriu etc. Luciul
fibrelor textile depinde de tipul de fibră, cea mai lucioasă fiind fibra de mătase.
Indicele de refracţie este proprietatea fizică a unor produse numeric
egală cu raportul dintre sinusul unghiului de incidenţă şi sinusul unghiului de
refracţie al unei raze incidente, care pătrunde dintr-un mediu în altul. Indicele
de refracţie (n) se exprimă prin urmare cu ajutorul relaţiei sin i/ sin r * 100,
unde sin i - sinusul unghiul de incidenţă, iar sin r - sinusul unghiului de refracţie.
Fig. 3.4 Reflexia luminii în funcţie de starea suprafeţei unui produs
Unghiul r, făcut de normala N cu raza refractată, este cu atât mai mic cu
cât densitatea mediului străbătut de raza refractată este mai mare (fig. 3.5).

Fig. 3.5 Unghiurile de incidenţă, de reflexie şi de refracţie
Legendă:
1 - raza incidenţă; Rf - raza reflectată;
Rr - raza refractată;
i - unghiul dintre raza incidenţă (1) şi normală (N);
r - unghiul dintre raza refractată (Rr) şi normală (N).
Determinarea indicelui de refracţie se face pentru aprecierea purităţii
sau a concentraţiei unor produse, folosindu-se în acest scop aparate optice
denumite refractometre (Zeiss, Abbe etc).
Indicele de refracţie este o caracteristică foarte importantă pentru unele
mărfuri, cum ar fi: uleiurile alimentare sau nealimentare, produsele petroliere,
parfumurile, masele plastice, laptele, băuturile alcoolice etc.
Avantajele determinării indicelui de refracţie sunt: grad ridicat de
precizie, consum redus de substanţă, rapiditatea determinărilor.
c) Proprietăţi termice
Proprietăţile termice (fig. 3.6) exprimă modul de comportare a mărfurilor
sub acţiunea energiei termice. Factorii care influenţează aceste proprietăţi sunt
de natură internă (structura microscopică şi starea suprafeţei produsului), dar
şi de natură externă (temperatura). Sub acţiunea energiei termice se pot
modifica: structura produsului, caracteristicile sale dimensionale, rezistenţa
electrică, culoarea, starea de agregare etc.
Fig. 3.6 Principalele proprietăţi termice ale mărfurilor
Căldura specifică reprezintă cantitatea de căldură necesară unui gram
dintr-un produs pentru a-şi ridica temperatura cu 10 C, fără modificarea stării
fizice sau chimice.
Unitatea de măsură a căldurii este caloria (cantitatea de căldură necesară
unui gram de apă pentru a-şi ridica temperatura cu 10C). Unitatea de măsură a
căldurii specifice este calorii/grame x grade Celsius. Cea mai mare căldură
specifică o are apa (1 cal/g x 0C), la polul opus aflându-se metalele - cuprul are
0,091 cal/g x C. Căldura specifică se determină cu ajutorul colorimetrelor.
Dilatarea termică reprezintă proprietatea mărfurilor de a-şi modifica
dimensiunile sub acţiunea căldurii. Această proprietate este importantă, de
exemplu, în cazul mărfurilor metalice, instrumentelor de precizie, produselor
din sticlă etc. Dilatarea poate fi liniară sau volumică. Dilatarea termică liniară se
exprimă prin coeficientul de dilatare termică liniară, reprezentând alungirea
unui produs (în mm) la o creştere a temperaturii cu 100°C (Al are 0,022 mm, iar
sticla 0,005-0,010 mm).
O menţiune specială trebuie făcută în cazul mărfurilor lichide, a căror
ambalare se face astfel încât să se lase spaţiu pentru dilatare, pentru a evita
deteriorarea ambalajului sau chiar degradarea produsului ambalat.
Conductibilitatea termică reprezintă proprietatea unor mărfuri de a
conduce căldura prin masa lor.
Această proprietate este importantă, de exemplu, în cazul produselor
metalice, la produse din sticlă, plite electrice etc, dar şi în cazul articolelor de
vestimentaţie.
Termoizolarea reprezintă proprietatea materialelor izolatoare de a
conduce foarte puţin căldura prin masa lor.
Atunci când conductibilitatea termică este de sub 0,2 kcal/m x 0C x oră,
produsele se numesc termoizolatori {de exemplu produsele ceramice, lemnul,
hârtia, cauciucul, azbestul, pluta, lâna etc).
Termoizolarea este importantă mai ales în cazul produselor textile, la
articolele de îmbrăcăminte, la care transferul de căldură prin material este o
caracteristică de bază. Capacitatea de izolare termică depinde în acest caz de
cantitatea de aer dintre fibre, de forma şi mărimea porilor etc.

d) Proprietăţi mecanice
Proprietăţile mecanice exprimă modul de comportare a mărfurilor sub
acţiunea unor forţe exterioare ce tind să le modifice integritatea. Principalele
proprietăţi mecanice sunt specificate în fig.3.7.

Fig. 3.7. Principalele proprietăţi mecanice ale mărfurilor

Rezistenţa la tracţiune (întindere) reprezintă raportul dintre forţa de
rupere necesară şi aria secţiunii transversale a produsului.
Rezistenţa la tracţiune se exprimă în daN sau kgf/mm2. Această
proprietate este foarte importantă în cazul mărfurilor metalice, dar ne
interesează şi în cazul mărfurilor textile, articolelor de piele şi încălţămintei,
materialelor de construcţii etc.
Alungirea la rupere reprezintă proprietatea unor mărfuri de a-şi modifica
lungimea din momentul acţiunii forţei de tracţiune şi până la rupere. Alungirea
la rupere poate fi exprimantă în:
- valori absolute (mm, m) AL = Lf – L0;

unde:
AL - alungirea la rupere;
L0 - lungimea iniţială a epruvetei;
Lf- lungimea epruvetei în momentul ruperii.
Pentru determinarea rezistenţei la tracţiune şi a alungirii la rupere se
folosesc diferite tipuri de dinamometre.
Rezistenţa la încovoiere reprezintă forţa necesară ruperii prin încovoiere,
raportată la aria secţiunii transversale a produsului.
Unităţile de măsură folosite în mod obişnuit sunt kgf/cm2 şi kgf/mm2.
Rezistenţa la încovoiere este importantă mai ales în cazul produselor
metalice, dar şi în cazul produselor textile, din lemn etc.
Rezistenţa îa compresiune reprezintă forţa opusă de un material sub
acţiunea unor forţe ce tind să-i reducă lungimea, concomitent cu creşterea ariei
secţiunii transversale.
Se determină cu precădere în cazul produselor metalice şi al materialelor
de construcţii (beton armat, beton precomprimat etc).
Rezistenţa la uzură reprezintă proprietatea unor mărfuri de a se opune
unor forţe ce tind să le distrugă prin frecare. Se determină în cazul pieselor
componente ale diferitelor angrenaje, dar şi în cazul anvelopelor, încălţămintei,
covoarelor, confecţiilor etc.
Rezilienţa reprezintă raportul dintre lucrul mecanic necesar ruperii dinir-o
singură lovitură a unei epruvete crestate la mijloc şi aria secţiunii iniţiale în
dreptul crestăturii.
Această proprietate este influenţată de structura materialului supus
încercării şi caracterizează tenacitatea sau fragilitatea unor mărfuri, cum ar fi,
de exemplu, produsele metalice, produsele din lemn etc.
Duritatea reprezintă rezistenţa opusă de un produs la pătrunderea unui
corp din exterior în stratul superficial al acestuia.
Duritatea este influenţată de structura produsului respectiv, având valori
mai mari în cazul mărfurilor cu structură cristalină omogenă. De altfel, o
ierarhizare a materialelor în funcţie de duritatea lor este oferită de scara lui
Mohs, care cuprinde zece trepte de duritate, în sens crescător: 1 - talcul; 2 -
sarea; 3 -calcitul; 4 - fluorina; 5 - apatita; 6 - feldspatul; 7 - cuarţul; 8 - topazul;
9 -corindonul; 10 - diamantul.

3.3.2 Proprietăţi chimice ale mărfurilor

Proprietăţile chimice sunt determinate de compoziţia chimică a
mărfurilor şi influenţează în mod hotărâtor comportarea acestora la acţiunea
unor agenţi chimici.
Compoziţia chimică presupune cunoaşterea proporţiei diferitelor
componente ale mărfurilor.
De regulă, se consideră că orice produs este alcătuit din componente de
bază şi componente secundare. Proporţiile acestor componente determină
destinaţia mărfii, modul de comportare faţă de acţiunea diverşilor factori.
În aceste condiţii este evidentă importanţa pe care o are stabilirea cu
precizie a compoziţiei chimice pentru toate categoriile de mărfuri, dar cu
precădere în cazul produselor alimentare, chimice, cosmetice, textile, adică în
cazul acelor mărfuri care pot afecta sănătatea consumatorilor.
De exemplu, laptele are următoarea compoziţie chimică: 87% apă, 13%
substanţă uscată, 3,5% proteine, 0,8-0,9% substanţe minerale, 3,6% grăsimi,
3,6% lactoză, 4,8% vitamine.
Stabilitatea la acţiunea agenţilor chimici exprimă proprietatea mărfurilor
de a rezista la contactul cu diferite substanţe în timpul utilizării (acizi minerali şi
organici, baze, săruri, oxigenul din aer etc).

3.3.3 Proprietăţi organoleptice ale mărfurilor
Proprietăţile organoleptice ale mărfurilor se referă la aspecte de ordin
subiectiv-emoţional, a căror apreciere se realizează cu ajutorul simţurilor
umane.
Proprietăţile organoleptice ale mărfurilor au implicaţii majore asupra
comportamentului consumatorilor, ele putând stimula achiziţionarea unor
produse.
Deckert şi Neumann au stabilit că ponderea proprietăţilor organoleptice
în aprecierea calităţii produselor alimentare variază între 50 şi 90%, fiind
urmate de proprietăţile fizico-chimice, cu 20 până la 50%, iar caracteristicile
ambalajului pot deţine între 10 şi 20%.
Sensibilitatea organismului uman cunoaşte o dinamică deosebită datorită
complexităţii factorilor de influenţă, dintre care menţionăm stimulii externi şi
adaptabilitatea organelor de simţ.
a) Proprietăţi olfactive
În practică există adesea situaţii în care decizia de cumpărare a unui
produs este influenţată de mirosul produsului respectiv. Este cazul majorităţii
produselor alimentare, dar afirmaţia este valabilă şi pentru unele produse
chimice, iar la produsele de parfumerie şi alte produse cosmetice putem spune
chiar că mirosul are un rol hotărâtor în achiziţionarea acestora.
Stimulii olfactivi sunt molecule ale substanţelor volatile, de regulă de
natură organică, senzaţiile percepute prin simţul mirosului datorându-se
grupărilor osraofore (cetonice, alcoolice, eterice, nitro, amino etc).
Henning a clasificat mirosurile fundamentale în şase tipuri distincte,
construind prisma ce-i poartă numele (fig. 3.8).

Fig. 3.8. Prisma olfactivă a lui Henning

b) Proprietăţi gustative
Proprietăţile gustative servesc la aprecierea şi identificarea produselor
alimentare, contribuind în mare măsură şi la crearea unor condiţii
psihofiziologice favorabile ingerării acestor produse.
Spunem despre un produs că este „sipid" dacă are gust şi folosim
termenul „insipid" pentru produsele fără gust. Gusturile de bază sunt sărat,
dulce, amar şi acru, ele fiind rezultatul unor senzaţii induse de anumite
substanţe.
Tot Henning a fost cel care a definit tetraedrul gusturilor (fig. 3.9).
Sărat

Dulce
Amar

Acru
Fig. 3.9. Tetraedrul gusturilor (după Henning)
Gustul dulce pur este propriu glucozei, galactozei, fructozei, lactozei.
Gustul sărat pur este imprimat de clorura de sodiu (sarea de bucătărie). Gustul
acru este conferit de prezenţa ionilor de hidrogen, fiind specific soluţiilor
acizilor acetic, tartric, citric, malic. Gustul amar depinde de prezenţa grupării
nitro (-NO2), cum este cazul sărurilor de magneziu, al chininei etc.

c) Aroma
O proprietate complexă, gustativ-olfactivă, a mărfurilor alimentare este
aroma. Aceasta reprezintă o senzaţie generată de însuşirile unor substanţe de
natură chimică sau rezultate din amestecul unor substanţe naturale ori
sintetice, care stimulează simultan atât simţul olfactiv, cât şi cel gustativ.
Cunoaşterea aromei are mare importanţă pentru activităţile din domeniul
alimentaţiei publice, în gastronomie etc.
d) Proprietăţi tactile
Proprietăţile tactile, specifice pentru unele mărfuri, sunt apreciate prin
intermediul sensibilităţii tactile.
De exemplu, în cazul ţesăturilor, tuşeul reprezintă o asemenea
proprietate, fiind apreciată cu calificative (neted, aspru, fibros etc).