Psihologia Personalitatii

Psihologia Personalităţii - note de curs

-

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

Introducere Argument pentru un curs de psihologia personalităţii

Varietatea teoriilor despre personalitate Mulţi studenţi participă la primul lor curs de psihologie incitaţi de
2

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

perspectiva de a învăţa totul despre personalitate - a lor sau a altora. Sunt deseori surprinşi şi dezamăgiţi să descopere faptul că personalitatea este numai o parte a psihologiei, o mică parte a acesteia. In introducerea, uneori densă şi greoaie, a cursului de psihologie generală, poate, numai două sau trei capitole din douăzeci sunt dedicate subiectului care ar fi putut atrage interesul studenţilor în acest domeniu. In schimb, citesc despre sistemul nervos, energii, percepţie, învăţare, gândire, motivaţie. De aceea, pentru a satisface această curiozitate firească a celor care doresc să cunoască „misterele'' naturii umane este necesară elaborarea unui curs special dedicat psihologiei personalităţii. Totuşi, pentru a evita o nouă dezamăgire din partea cititorilor, trebuie făcut un avertisment încă de la început: ,,Nu există o singură teorie despre personalitate!", ci există o multitudine de căi (teorii) de a studia personalitatea umană. Nu există o singură teorie, nici chiar cea mai bine cunoscută (cea a lui Freud), la care să te poţi opri şi să ai certitudinea că ai aflat răspunsul final la enigma personalităţii. Veţi afla în paginile care urmează o lipsă de consens între psihologi în ceea ce priveşte natura personalităţii. Nu există nici măcar o singură concepţie a acestui subiect asupra căreia toţi sau măcar cei mai mulţi psihologi să fie de acord. întradevăr, este încă şi mai dificil să se cadă de acord asupra definirii personalităţii decăt asupra naturii şi caracteristicilor ei. In schimb, s-au dezvoltat multe teorii şi definiţii asupra personalităţii explicate şi apărate cu egală pasiune şi convingere. Vom discuta 18 teorii despre personalitate, fiecare cu un punct de vedere diferit. Deşi această organizare de teorii va permite o prezentare mult mai plină de înţeles a sistemelor individuale de personalitate, nu vă va oferi un singur răspuns la întrebarea „Ce este personalitatea?”. Nu există un răspuns potrivit sau, cel puţin, nu încă. Complexitatea subiectului în discuţie este evidenţiată de varietatea încercărilor de a fi dezlegat. Ceea ce veţi găsi în acest curs este o discuţie a unora dintre cele mai bune răspunsuri oferite deocamdată. Cât despre care, dintre aceste teorii, reprezintă răspunsul cel mai bun, cine poate spune? Numai acele persoane deja angajate intelectual sau emoţional într-o poziţie, şi, astfel, probabil incapabile de a avea o perspectivă obiectivă pot răspunde acestei întrebări cu certitudine. Scopul cursului nu e acela de a sugera că una dintre aceste teorii s-ar putea dovedi a fi corectă şi toate celelalte greşite. Nu e atât de simplu, faptul că teoriile se opun una alteia nu indică neapărat că sunt interpretate într-o direcţie greşită. Teoria oricui poate fi parţial corectă sau, toate pot fi parţial corecte, iar răspunsul final poate implica combinaţia adevărurilor parţiale într-o unică altă teorie. Aşadar, deşi se poate întâmpla ca în cele din urmă, nici una dintre aceste teorii să nu fie suficientă pentru a întruchipa o explicaţie completă, dar, pentru moment, ele reprezintă cel mai înalt grad de dezvoltare a părţii psihologiei care încearcă să înţeleagă personalitatea umană. De ce să studiem teorii despre personalitate ?

Ţinând cont de faptul că psihologia nu a ajuns încă la o singură definiţie şi teorie unică asupra naturii personalităţii, vă întrebaţi de ce trebuie să irosim efort şi
3

Dimpotrivă. Într-un articol din Revista Anuală de Psihologie din S. Printr-un studiu realizat în S. este altfel? De ce unii oameni au numai succes în prietenie. asupra câtorva mii de persoane care munceau în domenii ce nu implicau efort fizic. interesul pentru personalitate este puternic. căsătorie. în timp ce alţii trec de la un eşec la altul? Nevoia de a ne înţelege pe noi înşine. se afirma că din anii '80 „a crescut cantitatea şi calitatea teoriilor despre personalitate cât şi atitudinea pozitivă în ceea ce priveşte utilitatea efortului de a ajunge la aceste teorii". pentru a determina de 4 .A. impresionant şi provocator de spus despre natura fiinţei umane. observarea comportamentului lor în condiţii riguroase de laborator. c) psihologia este o ştiinţă nouă. înţelegerea într-o anumită măsură a personalităţii umane va îmbunătăţi relaţiile interpersonale atât de importante pentru obţinerea succesului. poate fi explicat prin următorii factori: a) complexitatea acestui domeniu. Un alt motiv de a studia teoriile despre personalitate este unul practic. una e curajoasă iar alta temătoare.A. La fel se întâmplă şi cu conceptul de personalitate. psihologii folosesc conceptul de inteligenţă pentru a înţelege şi a face predictibil comportamentul uman. iar altul în alt fel în aceeaşi situaţie? De ce o persoană e agresivă iar alta inhibată. De exemplu. cât şi pentru calităţile tehnice şi abilitatea managerială. Astăzi. Toţi teoreticienii au ceva important. presupune a cunoaşte şi înţelege întreaga existenţă. fiind iniţiat în 1930. deşi suntem crescuţi în acelaşi mediu şi avem aceiaşi părinţi. Examinând diversele moduri de abordare a personalităţii ne dăm seama că a te cunoaşte. Aceste teorii au fost emise de persoane inteligente şi cu mare capacitate de observaţie.U. Studiile în cadrul psihologiei industriale/organizaţionale au demonstrat importanţa acestei idei. gândim şi simţim ? De ce un om reacţionează într-un fel.Prof. studiul personalităţii este în continuă evoluţie şi e cel mai potrivit domeniu pentru cei cărora le place provocarea de a explora arii necunoscute. Irina HOLDEVICI timp pentru acest curs? Ce valoare are pentru dumneavoastră studiul personalităţii? Faptul că teoreticienii nu ajung la o concluzie comună nu înseamnă că diversele teorii sunt inutile. Faptul că ei nu pot ajunge la concluzii comune.. Prin noutatea şi complexitatea sa personalitatea este un fascinant obiect de studiu. Cum se expl ică felul în care acţionăm. există şi un motiv personal pentru a studia acest domeniu: curiozitatea asupra propriului comportament. una sociabilă iar alta timidă? De ce eu sunt într-un fel iar fratele/sora mea. după ce au analizat atent persoanele din propriul punct de vedere teoretic. Poate. carieră. Studiul personalităţii este un domeniu foarte nou al psihologiei.U. Dr. după terminarea facultăţii vom fi nevoiţi să lucrăm cu şi pentru alţi oameni. Fiecare dintre teoriile personalităţii oferă diverse moduri de percepere a naturii umane . deşi nu s-a ajuns la o definiţie comună pentru inteligenţă. Capacitatea de a te înţelege mai bine cu alţii poate fi vitală atât pentru avansarea în funcţie. în 1984. b) contextul istoric şi personal în care a fost formulată fiecare teorie. de a înţelege propriile motivaţii şi temeri este foarte puternică pentru fiecare din noi.concluzii bazate pe anii de verificări şi ascultare a oamenilor cu diversele lor probleme. univ. Indiferent ce carieră ne alegem. Nu poate fi considerat un subiect închis cu reguli definitiv delimitate.

S-a afirmat că dacă lumea materială putea fi înţeleasă prin metoda reducţiei în elementele componente de ce n-am studia universul mental. Poate aceste probleme pot fi ameliorate prin o mai bună înţelegere a naturii umane. studiul personalităţii ar trebui poate. Dacă analizăm multitudinea de probleme şi crize cu care ne confruntăm la începutul mileniul trei vedem una din cauza acestora: însăşi fiinţa umană. Wundt a fost atât de convins de eficacitatea acestei abordări încât el a studiat numai acele procese psihice ce puteau fi investigate prin metoda experimentală. Locul personalităţii în psihologie În ciuda importanţei studierii personalităţii şi a rolului său primordial în înţelegerea comportamentului. egoiste şi animate de ură. Psihologia a apărut ca o ştiinţă independentă dintr-un amalgam de tendinţe în filosofic şi fiziologie. foametea. iar 76% au fost concediaţi din cauza problemelor de înţelegere cu ceilalţi. Irina HOLDEVICI ce sunt concediaţi oamenii. univ. poluarea mediului. decât să atingem standarde de trai mai înalte. Restul de 90% au fost concediaţi pentru că nu se puteau adapta cu colegii de serviciu şi cu şefii. adică timpul necesar ca anumite procese conştiente să aibă loc. Istoria a arătat în mod repetat că evoluţiile tehnologice au avut consecinţe dezastruoase. iar metoda ci a fost modelată conform abordării adoptate de ştiinţele naturii. terorismul. Astfel. Wundt şi alţii care erau preocupaţi de studierea naturii umane au fost foarte influenţaţi de modul de abordarea al ştiinţelor 5 . Mai există un motiv pentru a studia personalitatea -probabil cel mai important. să fie cel mai important domeniu studiat de psihologie. Mizeria umană provocată şi reflectată de aceste probleme este evidenta în jurul nostru. In schimb studierea domeniilor despre personalitate vă va ajuta să deveniţi conştienţi şi să înţelegeţi forţele şi factorii determinanţi ai personalităţii dumneavoastră şi a celorlalţi oameni. Metoda prin care fizica şi chimia îşi obţin rezultatele este metoda experimentală. vom îmbunătăţi totul. pentru că vom înlătura principalele cauze ale dezordinii mondiale”. deoarece cea mai mare speranţă a umanităţii se află într-o mai bună înţelegere a propriei fiinţe. de exemplu. timpul de reacţie. atunci când au fost puse în practică de persoane lacome. crimele. Alt studiu a arătat că 14% din directori/administratori şi-au pierdut locul de muncă din cauza performanţelor scăzute. sau decât să producem arme noi sau excepţionale aparate tehnice. în acelaşi mod. Noua ştiinţă a psihologiei a fost direcţionată către analiza experienţei conştiente în elementele sale componente. Dr. E mai important să ne cunoaştem pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru.Prof. s-a stabilit că numai 10% au fost daţi afară din cauza incapacităţii de a-şi îndeplini sarcinile. suprapopularea. Abrahara Maslow scria: „Dacă îmbunătăţim natura umana.Wundt care a fondat primul laborator de psihologie în 1879. Asta nu înseamnă că acest curs vă va face experţi în psihologia personalităţii sau că veţi avea succes în orice domeniu. personalitatea nu este componenta cea mai importantă a psihologiei. Deci. Apariţia acestei noi discipline a avut loc în urmă cu peste un secol în Germania şi a fost pentru prima dată introdusă de W. Câteva din problemele mondiale actuale sunt: ameninţarea războiului nuclear. Fizica şi chimia se pare că dezlegau toate secretele universului fizic prin reducerea lumii materiale la elementele sale de bază şi studierea acestor elemente. mintea.

definiţia lui pentru psihologie ca „ştiinţa comportamentului" a devenit un standard pentru multe decenii. Se pare că teoria contemporană a personalităţii a fost influenţată de Freud mai mult decât orice alt psiholog. S t i m u l i i sunt a p l i c a ţ i şi răspunsul condiţionat potrivit (învăţat din experienţele anterioare) se produce. Aceste aspecte au fost investigate de S. Dr. sentimentele şi confuzia care ne vine în minte atunci cănd folosim cuvântul personalitate? Unde găsim starea de conştienţă pe care o experimentăm tot timpul când suntem treji? Unde găsim acele forţe inconştiente care par câteodată că te mobilizează pe căi misterioase şi asupra cărora simţi că nu mai ai nici un control? De aceste aspecte ale naturii umane s-a ocupat o altă arie de investigaţie. Revoluţia lui Watson a avut un mare succes.Freud în psihanaliză. numai comportamentul deschis putea fi obiectul de studiu al psihologiei. este lipsită de importanţă pentru ştiinţă. el a dezvoltat o teorie despre personalitate pe baza observaţiei clinice a pacienţilor săi. orice se întâmplă în organism după ce stimulul a fost aplicat şi înainte de elaborarea răspunsului. Practic. Deşi antrenat ca om de ştiinţă. care e văzută ca o maşinărie bine organizată ce răspunde automat la stimulii externi. nu poate fi văzut sau experimentat şi deci reprezintă speculaţii fără interes ştiinţific.Skinner. In primele decenii ale secolului XX psihologia americană a fost revoluţionată de principii îndreptate împotriva abordării lui Wundt. Nu s-a luat în considerare posibilitatea existenţei unei construcţii multidimensionale cum ar fi personalitatea. Pe scurt. psihologia Gestalt. Personalitatea e redusă la ceea ce se poate vedea şi observa obiectiv şi într-un astfel de sistem nu mai există loc Unde găsim în această abordare behavioristă timpurie ideile. Freud nu a fost psiholog prin instruire: el era medic cu practică privată şi lucra cu persoanele ce sufereau de tulburări emoţionale. adică să studieze numai stimulul extern şi răspunsul subiectului la acest stimul. Irina HOLDEVICI naturii. (Aproximativ în acelaşi timp o mişcare germană. In schimb. realizată de Wundt. Din acest punct de vedere personalitatea nu e altceva decât o sumă de răspunsuri învăţate. Noua mişcare behaviorism . Watson. Conform lui Walson. ca vechiul concept de suflet. el nu a folosit metodele de experimentare ale psihologiei în munca sa. conştiinţa nu poate fi văzută sau experimentată şi deci.F. trebuie să se focalizeze numai pe aspectele tangibile ale fiinţei umane: ceea ce poate fi văzut. Behaviorismul a prezentat o imagine mecanică a fiinţei umane. această constrângere a restrâns studiul numai la procesele senzorio-perceptive şi la alte experienţe destul de limitate. Walson a afirmat că. înregistrat şi măsurat. Şi mai devotat ştiinţelor naturii decât Wundt. Watson a susţinut că dacă psihologia va deveni o ştiinţă.Prof. El a aplicat interpretarea sa creativă la ceea ce i-au povestit pacienţii 6 . manipula şi măsura. s-a opus abordării experienţelor conştiente. Psihologii trebuie să studieze numai ceea ce pot vedea. s-a revoltat împotriva abordării wundtiene).condusă de psihologul John B. care a început independent de Wundt şi de psihologia experimentală. teorie dezvoltată de B. Deoarece ei considerau că pot folosi numai metoda experimentală s-au limitat să studieze doar acele procese mentale care puteau fi influenţate de anumiţi stimuli externi capabili de a fi manipulaţi şi controlaţi de un experimentator. univ. În acelaşi mod cercetătorii au început să studieze mintea. auzit.

7 .Prof. Irina HOLDEVICI despre sentimente şi experienţe trăite sau închipuite. bazându-se.Allport a discutat despte 50 de definiţii ale personalităţii.puteau fi încorporate în psihologie pentru a forma o bază pentru studiul ştiinţific al personalităţii. folosind metode diferite şi urmărind scopuri diferite. că psihologia experimentală a ignorat în primii săi ani personalitatea. Munca lui Freud este evident considerată ştiinţifică. cursuri. Psihologia experimentală a început să folosească tot mai multe concepte din teoria freudiană şi derivatele ei. Totuşi nu a existat o fuziune sau acord total între cele două abordări. Au apărut cărţi de specialitate. La fel nu s-a căzut de acord asupra cuvântului în sine. iar psihanaliza beneficiază tot mai mult de metodele experimentale. mai mult. Personalitatea nu a avut o identitate separată aşa cum au avut psihologia copilului sau psihologia socială. Ele au început ca tradiţii separate şi aşa au şi rămas în cea mai mare parte. aceşti teoreticieni au fost nevoiţi să speculeze în munca lor. G. univ. În studiul său clasic asupra personalităţii. despre personalitate şi a început să se recunoască felul în care psihanaliza . care nu acceptau existenţa a ceea ce nu se vede. şi. Aceşti teoreticieni ce au adoptat abordarea ncopsihanalitică s-au concentrat pe întreaga persoană aşa cum "funcţionează" ea în lumea reală şi nu pe elementele de comportament (unităţi stimul-răspuns) studiate în laborator. Datorită metodelor lor. Mai mult chiar. Vom prezenta exemple din ambele abordări. chiar dacă într-un sens larg şi inexact sau incorect şi simţim că-i înţelegem sensul. în acelaşi timp total diferită de investigaţiile din laboratoare cu experienţe riguroase ale behavioriştilor. însă. organizate de universităţi. mult diferite de psihologia experimentală academică.sau cel puţin anumite aspecte ale ei . primul mic grup de teoreticieni ai personalităţii au dezvoltat concepţii unice asupra naturii umane. Abia la mijlocul anilor ’30 studiul personalităţii a fost formalizat şi sistematizat în psihologia americană. Sub impulsul abordării psihanalitice a lui Freud. Fiecare oferă avantaje şi una dintre problemele de bază ale psihologiei este care dintre abordări se va dovedi în final a fi mai valoroasă. Este un cuvânt pe care îl folosim toţi. Aceste presupuneri reprezentau o anatemă pentru behaviorişti. Observăm că psihologia şi studiul personalităţii au început ca două tradiţii complet separate. aceşti teoreticieni au presupus şi au acceptat existenţa forţelor conştiente şi inconştiente. pe deducţii decât pe operaţiunile experimentale şi cantitative dictate de psihologul experimental. „Structura şi dezvoltarea personalităţii". Definiţia personalităţii Nu s-a ajuns la un acord comun asupra naturii personalităţii şi nici asupra unei metode de abordare mai eficientă în studiul personalităţii. Aspectele de personalitate au fost studiate (mai întâi prin măsurarea experienţelor individuale) dar nu a existat o psihologie a personalităţii ca domeniu de specializare. Nu înseamnă. Dr.

concluzionăm că „personalitate" se referă la acele aspecte exterioare şi vizibile ale unei fiinţe umane pe care alte persoane le pot vedea. Astfel. De obicei. Exact la acest aspect se referă acest curs: să ajungem la un anumit grad de înţelegere a diferitelor versiuni ale conceptului de personalitate şi să examinăm diferitele feluri de a defini „Eul” Psihologii nu numai că formulează teorii în încercarea lor de a defini personalitatea ci totodată dedică timp şi efort pentru evaluarea personalităţii şi fac cercetări asupra ei. Presupunem existenţa unui anumit grad de stabilitate şi predictibilitate în personalitatea cuiva. In timp ce recunoaştem multe similarităţi între oameni. Cuvântul „eu" este ceea ce te defineşte ca individ. Variază în funcţie de situaţie. Dr. Putem analiza cuvântul plecând de la originea sa etimologică. Astfel. Ne referim la caracteristici interne sau trăsături pe care noi nu le putem vedea direct sau pe care persoana încearcă să le ascundă. Astfel. Pentru a reuşi să defineşti cu precizie un concept trebuie să înţelegi la ce se referă fiecare teoretician prin folosirea într-un anumit sens a unui termen. rolul pe care-1 jucăm pentru alţi oameni? Cei mai mulţi dintre noi vor să spună mai multe când folosesc acest termen. preferinţe. tot aşa ştim că de multe ori ea poate fi nervoasă. virtuţi şi slăbiciuni.ce-ţi place şi displace. 8 . E uşor de înţeles cum cuvântul „persona” a ajuns să se refere la o aparenţa exterioară. la marginea disperării. De asemenea simţim că personalitatea este unică pentru fiecare dintre noi. în viaţa de zi cu zi tindem să gândim că personalitatea este un buchet unic de caracteristici care se pot schimba ca răspuns la diferitele situaţii. un aspect public pe care individul îl afişează pentru cei din jurul său. însumează totul despre el . După cum ştim că de cele mai multe ori o persoană este calmă. simţim totuşi că indivizii posedă anumite proprietăţi sau combinaţii de proprietăţi care-l fac să se deosebească de ceilalţi. ne referim la mai multe atribute ale individului . de suprafaţă. Deci personalitatea nu este neapărat rigidă şi neschimbătoare. Dar oare numai la asta ne referim când folosim cuvântul personalitate? Personalitatea se referă doar la faţada.o constelaţie de caracteristici variate incluzând mai mult decât aparenţe. ca persoană separată diferită de ceilalţi indivizi din lume. univ. personalitatea unui individ poate fi definită ca impresia pe care el o lasă altora. Dar aceasta nu e o definiţie cu care toţi psihologii sunt de acord. Irina HOLDEVICI Când cinvea spune „eu” în fapt. teoreticienii personalităţii au recunoscut că trebuie să ţină cont nu numai de caracteristicile interne ale indivizilor dar şi de situaţie şi de interacţiunile dintre ei pentru a le putea explica comportamentul. „Personalitate” derivă din latinescul „persona” care se referă la măştile utilizate de actori în teatrul grecesc.Prof. Pe baza originii sale deci. emoţionată iar alteori. masca.

univ. 9 .forţe de dinamizare a personaltăţii. Irina HOLDEVICI Abordarea psihanalitică a personalităţii Teoria psihanalitică a lui Freud A. Dr. Instinctele .Prof.

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

Freud a interpretat funcţionarea psihicului uman în termeni biologici, prin analogie cu funcţionarea somatică. Cu alte cuvinte, Freud considera că la baza activităţii psihică stă aşa numita energie psihică, care diferă sub aspectul formei, dar nu şi al conţinutului de energia fizică. Mai mult, el consideră că energia fizică poate influenţa psihicul, de unde rezultă conceptul psihanalitic de instinct. Instinctul constituie reprezentarea mentală a unor ştimuli de natură fiziologică. Instinctul devine, la Freud, baza care activează şi direcţionează personalitatea. Termenul cel mai potrivit este cel de impuls (driving force). Instinctele reprezintă o formă de energie care face legătura dintre nevoile biologice şi dorinţele de natură psihică şi are rol motivator. Se poate spune că Freud este partizanul unei teorii homeostatice asupra personalităţii. Scopul instinctului este satisfacerea nevoii şi prin aceasta, reducerea tensiunii nervoase. Freud este de părere că energia psihică poate fi însă şi deplasată iar modul în care se realizează această deplasare determină modul în care se structurează personalitatea. Interesele, atitudinile, preferinţele adultului nu sunt altceva decăt forme de deplasare a acestor tendinţe (instincte) de natură subconştientă. Instinctele se clasifică în două mari categorii: a) Instinctele vieţii (Eros) Au drept scop supravieţuirea individului şi speciei prin satisfacerea unor nevoi cum ar fi nevoia de hrană, aer, sex. Energia psihică specifică acestor instincte este denumită de Freud 1ibido. Cel mai important instinct al vieţii este, după Freud, cel sexual, care este definit într-un sens mai larg, şi anume cel de activităţi agreabile. b) Instinctele morţii (Thanatos) O componentă importantă a instinctului morţii o reprezintă tendinţa agresivă care reprezintă dorinţa de distrugere deplasată de la propria persoană spre alte obiecte şi persoane.

B. Structura personalităţii Iniţial, Freud diviza personalitatea în trei nivele sau instanţe: c on şt ie nt -u ti li za t în sensul obişnuit al termenului, subconştient şi inconştient. Conştientul reprezintă pentru Freud un aspect limitat al personalităţii pentru că doar o mică parte a gândurilor, sentimentelor, senzaţiilor se află în conştiinţă la un moment dat. (Făcând o comparaţie cu un iceberg, Freud considera ca fiind conştientul ceea ce se vede la suprafaţă).
10

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

Inconştientul reprezintă partea ce a mai importantă a psihismului uman şi cuprinde instinctele, dorinţele care direcţionează comportamentul uman. Inconştientul este principala sursă motivatorii- a vieţii psihice şi cuprinde forţe şi energii pe care omul nu le poate controla. Preconştientul este depozitul amintirilor, gândurilor, i m a g i n i l o r de care sub ie ct ul nu este conştient pe moment, dar care pot fi aduse cu uşurinţă în conştiinţă. Ulterior, Freud şi-a revizuit teoria şi a descris trei structuri psihice cunoscute. Id-ul ⇒ corespunde conceptului de inconştient (deşi există şi aspecte neconştientizate şi la nivel de ego şi super-ego) ⇒ este rezervorul tuturor instinctelor; ⇒ conţine energia psihica numită libido; ⇒ are drept obiectiv satisfacerea nevoilor fiziologice; ⇒ operează pe baza principiului plăcerii (adică pentru evitarea durerii si creşterea satisfactiei prin reducerea tensiunii); ⇒ caută satisfacerea imediată a instinctelor; ⇒ este o instanţă psihică primitivă, amorală, insistentă şi turbulentă care nu percepe realitatea (se comportă ca un copil mic); ⇒ obţine satisfacţie prin activităţi reflexe sau prin intermediul unor acţiuni halucinatorii sau fanteziste, de tip substitutiv, pe care Freud le numeşte procese primare. Pe măsură ce copilul evoluează, el începe să-şi dea seama de cerinţele lumii reale (nu poţi lua hrana de la altcineva fără a suporta consecinţele), dezvoltând capacităţi psihice specifice adultului, capacităţi pe care Freud le denumeşte procese secundare. Ego: ⇒ se comporta în acord cu principiul realităţii; ⇒ este stăpânul raţional al vieţii psihice; ⇒ are rolul de a ajuta Id-ul să obţină satisfacţii într-o maniera convenabilă, acceptabilă social; (Deci nu blochează, ci amână sau redirecţionează maniera de satisfacere a tendinţelor ld-ului) (Freud compară Ego-ul cu călăreţul care struneşte un cal nărăvaş.) ⇒ serveşte la doi stăpâni Id-ul şi realitatea, căutând să realizeze o mediere între cei doi. Super-ego ⇒ un set inconştient de credinţe, atitudini, norme morale însuşite de individ în copilărie (noţiunile de bine sau rău).
11

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

⇒ latura morală a personalităţii; ⇒ se însuşeşte în jurul vârstei de 5-6 ani şi cuprinde regulile de conduită pe care le transmit părinţii copilului. Prin intermediul pedepselor, recompenselor şi exemplelor, copilul învaţă care sunt comportamentele agreate de părinţi. Aceste reguli de comportament moral sunt internalizate şi mai târziu se constată că a du lt ul începe să-şi autoadministreze recompense şi sancţiuni. Controlul parental este înlocuit de autocontrol. Super-ego-ul: ⇒ este puternic, iraţional, orb; ⇒ are rolul de a inhiba tendinţele instinctive ale Id-ului; ⇒ are drept obiectiv perfecţionarea morală. Ego-ul se află sub presiunea celor două puternice forţe opuse, aflate în conflict. Ego-ul are de luptat cu: Id-ul, realitatea şi cu Super-ego-ul. Când Ego-ul este prea sever presat, apare anxietatea (teamă tară obiect bine precizat). Freud considera că anxietatea reprezintă o importantă p a r t e a p s i h i c u l u i şi are un rol d e c i s i v în d ec l a nş ar ea comportamentelor psihopatologice: nevrotice şi psihotice. El era de părere că sursa anxietăţii primare se află în trauma cauzată de naştere. (Fătul se află protejat în interiorul organismului mamei şi toate nevoile sale sunt satisfăcute pe loc. Odată cu naşterea, copilul este aruncat într-o lume ostilă). C. Freud distinge trei forme de anxietate: 1. Anxietate obiectivă- implică teamă de pericole tangibile (de foc, apă, de cutremur). are un scop adaptativ, de a apăra organismul de pericole; ea dispare atunci când dispare ameninţarea; poate îmbrăca aspecte patologice, când devine fobie. 2. Anxietatea nevrotică - îşi are originile în copilărie, în conflictul dintre nevoia de satisfacere a instinctelor şi datele realităţii; ea capătă un caracter inconştient; reprezintă teama de a fi pedepsit pentru satisfacerea unor tendinţe instinctive (mai ales sexuale şi agresive). 3. Anxietatea morală rezultă din conflictul dintre tendinţele Id-ului şi cerinţele Super-egoului (este teama de propria conştiinţă, culpabilitatea, ruşinea). Indiferent din ce categorie face parte, prezenţa anxietăţii reprezintă un semnal de alarmă că lucrurile nu merg cum ar trebui. În organism se acumulează o
12

(ex. ele operând în plan inconştient. de pildă. poate urma perceptele pe care i le impune propria conştiinţă. • formaţiunea reacţională: în lupta împotriva unui impuls inacceptabil. ceea ce îl face să pară mai acceptabil (ex.: dezvoltă un comportament copilăros şi excesiv de dependent). Ca şi deplasarea. (ex.: soţul deplasează agresivitatea resimţită faţă de şef asupra soţiei sau copilului).apare atunci când obiectul spre care se îndreaptă satisfacerea unui impuls nu este accesibil.: o persoană care este puternic asaltată de impulsuri sexuale poate deveni o luptătoare activă pentru moralitate!) • Proiecţia: reprezintă atribuirea propriilor tendinţe inacceptabile altei persoane („nu eu îl urăsc. subiectul activează opusul acestuia (ex. Dacă acestea distrug (cu excepţia demersului psihanalitic care este controlat) subiectul dezvoltă o tulburare psihică. Deplasarea . Fazele psihosexuale ale dezvoltării personalităţii 13 . Dr.Prof. poate să-şi refuleze instinctele. Irina HOLDEVICI tensiune care trebuie descărcată. el va fi depăşit. Anxietatea previne subiectul de faptul că Ego-ul său este ameninţat şi dacă nu se ia o măsură. • Reprimarea (refularea): este eliminarea involuntară (inconştienta) a unor conţinuturi din conştiinţă. sublimarea reprezintă o soluţie psihologică de compromis care lasă o serie de tensiuni psihice nedescărcate.reinterpretarea propriului comportament într-o manieră. refularea instinctului sexual pană la impotenţă). Cum poate Ego-ul să se apere ? subiectul poate fugi de situaţia ameninţătoare. • Regresia: întoarcerea la un stadiu timpuriu al vieţii psihice (ex. univ.:sublimarea energiei sexuale prin intermediul unor activităţi artistice). Mecanismele de apărare ale Ego-ului nu funcţionează decât pe plan inconştient. subiectul apelează la mecanisme iraţionale de apărare ale Ego-ului. Dacă nici una din aceste metode raţionale nu dă rezultate.: justificarea unor acte inaccesibile. Aceste mecanisme de apărare ale Ego-ului reprezintă negări sau distorsionări ale realităţii.: uitarea unor conţinuturi psihice indezirabile. ci el mă urăşte!"). D. E. este specifică tuturor comportamentelor nevrotice. (ex. Sublimarea implică modificarea conţinutului instinctului însuşi. mai raţională. Raţionalizarea . „strugurii sunt acri” -cineva care a fost respins îşi poate spune că persoana care l-a respins nu îl merită sau are multe defecte).

rigiditate. copilul poate reacţiona două feluri la această frustraţie: a) să defece în locuri şi în perioade interzise: dacă rămân fixaţi în acest stadiu. ⇒ eliminarea fecalelor produce satisfacţie copilului. crize de nervi. Stadiul falic ( 4 . el va dezvolta un tip de personalitate denumită pasiv-orală. o parte a energiei psihice rămâne investită în stagiul inferior al dezvoltării psihice. Ele sunt sarcastice. muşcat).) Freud definea impulsurile sexuale într-un mod mai larg şi anume cel de plăcere sau satisfacţie fizică. dezordine.Prof. ⇒ în acest stadiu au loc două tipuri de activităţi: activitate orală de încorporare şi activităţi orale agresiv-sadice. Un adult fixat în acest stadiul oral de încorporare va efectua în mod excesiv activităţi cu caracter oral: mâncat. Ca rezultat. Stadiu oral (de la naştere până la 2 ani): ⇒ principala sursă de satisfacţie a copilului este gura. ⇒ copilul se află în dependenţă totală de mamă. ⇒ această etapă este conflictuală pentru ambele părţi (copil-părinte). In cazul fixaţiei. băut. Personalităţile fixate în acest stadiu se caracterizează prin pesimism. b) reţinerea de la defecare poate genera personalitatea anal-reţinută: încăpăţânare. îi vede pe ceilalţi ca pe nişte obiecte care trebuie posedate. ⇒ acum copilul învaţă faptul că poate exercita un control asupra părinţilor conformându-se sau nu cerinţelor acestora. tendinţă compulsivă spre curăţenie. tendinţe distructive. pentru celelalte stadii rămânând mai puţină energie. ⇒ el învaţă de la mamă în acest stadiu dacă lumea e bună sau rea. rămânând fixat într-un stadiu inferior. dar acesta trebuie să înveţe să-şi amâne această satisfacţie. Nevoile sexuale ale copilului sunt specifice fiecărui stadiu (N.B. (activităţile agreabile: supt. dacă e sigură sau periculoasă. caracterizată mai ales prin optimism şi dependenţă exagerată. In cazul în care părinţii sunt excesiv de severi. 2. fumat. Stadiul anal (de la 2 la 4 ani): ⇒ este etapa în care începe învăţarea deprinderilor igienice. zgârcenie. Dr. rezultă personalitate anal-agresivă: cruzime. Există situaţii când subiectul nu reuşeşte să depăşească integral un anumit stadiu al dezvoltării psihosexuale a personalităţii. 1. manifestă tendinţe sadice faţă de ceilalţi. conştiinciozitate. univ. dacă îi dă satisfacţii sau îl frustrează. Irina HOLDEVICI Freud era de părere că omul îşi formează o personalitate unică şi acest proces se realizează în copilărie şi are la bază interacţiunea părinte-copil (în primii 5 ani de viaţă). sunt invidioşi şi au tendinţa de a-i manipula pe ceilalţi (tip de personalitate oral-sadică). înghiţit. Dacă subiectul a fost excesiv de gratificat în copilărie. 3.5 ani): 14 . A doua fază orală este faza oral-agresivă care se instalează când copilului îi apar dinţii. Acest lucru se întâmplă pentru că nevoile respectivului stadiu nu au fost integral satisfăcute şi conflictele specifice nu au fost rezolvate. ostilitate şi agresivitate. al experienţelor dezagreabile copilul poate să-şi privească mama cu dragoste şi ură.

⇒ acum apar conflictele legate de masturbare şi de dorinţele incestuase ale copilului. copilul este curios în legătură cu naşterea. Rezolvarea acestui complex la fete ar însemna identificarea cu mama şi reprimarea iubirii faţă de tată. dificultăţi în a stabili relaţii sexuale mature cu parteneri de sex opus.excesiv de tind să cucerească bărbaţii. Datorită anxietăţii de castrare. ⇒ fetiţele în acest stadiu au convingerea că au „pierdut" penisul. băieţelul va refula dorinţa sexuală faţade mamă ajungându-se la rezolvarea complexului Oedip prin înlocuirea dorinţei sexuale faţă de mamă cu un sentiment mai acceptabil şi prin identificarea cu tatăl. ⇒ complexul de castrare (anxietatea de castrare. când nu li se acordă consideraţia cuvenită manifestă sentimente de inferioritate şi inadecvare. Persoana • vanitos. .cuceritor . Dr. teama că tatăl îi va tăia organul sexual). nevoie continuă de recunoaştere şi apreciere. ⇒ complexul Oedip (iubirea băiatului pentru mamă şi dorinţa de a-si distruge tatăl). ⇒ invidia penisului (fetiţaîl şi invidiază pe tată pentru ceea ce el posedă). univ. Persoana .sigur de sine . Personalitatea falică: narcisism. Freud considera că la femei nu se rezolvă niciodată complet complexul Electra.tendinţa de a-si dovedi mereu masculinitatea. Irina HOLDEVICI ⇒ senzaţiile agreabile îşi mută sediul în zona organelor genitale. ceea ce face ca femeile sa aibă un Super-ego mai slab. ca efect şi dezvoltarea Super-ego-ului. tendinţa de a atrage sexul opus. ⇒ copilul pierde mult timp cu explorarea sau manipularea propriilor organe sexuale sau ale altor copii: masturbare.flirtează 15 . comportamente fanteziste. ⇒ la fete apare complexul Electra (în timpul stadiului falic „obiectul" dragostei fetiţei devine tatăl). manifestă tendinţa de a se căsători cu părintele de sex opus.Prof. care are. Rezolvarea insuficientă a complexelor descrise pot menţine la vârsta adultă diverse variante ale anxietăţii de castrare sau ale invidiei penisului. corelată cu dorinţa de a înlocui sau distruge pe părintele de acelaşi sex. Conflictul de bază în acest stadiu se centrează în jurul dorinţei sexuale inconşiente faţă de părintele de sex opus. cu diferenţele de sex. printre altele.

⇒ individul normal găseşte satisfacţii în dragoste şi muncă. Dacă l ucr uri le nu stau aşa. El consideră că libidoul nu este o energie eminamente sexuală. Principiul contrariilor este considerat de Jung forţa motrică a comportamentului. Termenul de echivalenţă înseamnă că noul domeniu spre care s-a îndreptat energia psihică este echivalentă ca valoare pentru subiect. gând. ci doar se transformă sau se deplasează de la o zonă psihică la alta. fiind sublimate în activităţi sportive. Stadiul genital: ⇒ începe la vârsta pubertăţii. Jung pune la baza activităţii psihice trei principii pe baza cărora are loc funcţionarea energiei psihice: 1) Principiul contrariilor Fiecare stare afectivă. procese afective etc). acum instinctele sexuale sunt în fază latentă. Irina HOLDEVICI Următorii 5-6 ani suni mai l i n i ş t i ţ i pentru copil. ci o energie vitală nediferenţiată. hobby-uri. dorinţă îşi are opusul său. 2) Principiul echivalenţei Este de fapt principiul conservării energiei din fizică. aplicat la domeniul vieţii psihice. corpul poate afecta mintea şi viceversa (vezi bolile psihosomatice).Jung nu este de acord cu Freud în ceea ce priveşte natura libido-ului. 4. Cantitatea de energie psihică dedicată unei activităţi este denumită de Jung valoare. Abordarea neopsihanalitică Teoria personalităţii la Carl Gustav Jung C. Postulează faptul că energia psihică nu se pierde. ⇒ energia sexuală se descarcă prin intermediul unor refulări socialmente acceptabile. De exemplu: dacă interesul nostru pentru un domeniu slăbeşte la un moment dat energia psihică rămasă va fi investită în alt domeniu. gândirea.G. univ. activităţi şcolare şi prietenii cu persoane de acelaşi sex.Prof. Dr. Jung utiliza termenul de libido în două sensuri ca energie v i t a l ă difuză şi ca energie psihică care alimentează activitatea psihică (pe baza acestei energii sunt posibile activităţi psihice cum ar fi percepţia. cu atât se degajează mai multă energie psihică. ⇒ este un stadiu mai puţin conflictual. Energia psihică utilizată în stare de veghe pentru activităţi conştiente. excesul de energie psihică rămasă se îndreaptă 16 . Opusul energiei psihice este energia fizică pe care o utilizează organismul pentru desfăşurarea activităţii fiziologice. ⇒ organismul tinde spre maturizare sexuală. Energia fizică poate fi transformată în energie psihică şi invers. este dirijată spre activităţi de vis când subiectul se află în somn. cu cât conflictul între diverse aspecte polare ale vieţii psihice e mai mare. Fără această polaritate nu este posibilă procesualitatea vieţii psihice.

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

spre activităţi de natură inconştientă. 3) Principiul entropiei În fizică se referă la egalizarea nivelului energetic între două sau mai multe sisteme energetice. Jung arată că pe plan psihic se manifestă o tendinţă de echilibrare în sfera personalităţii. Astfel, de pildă, dacă două dorinţe sau credinţe diferă mult sub aspectul valorii sau intensităţii, energia psihică va tinde să migreze de la zona mai puternică spre cea mai slabă. Sub aspect ideal, la nivelul tuturor sistemelor personalităţii ar trebui să existe un cuantum egal de energie psihică, dar în viaţa reală, această situaţie nu este niciodată atinsă. Jung arată, că energia psihică, prin intermediul celor trei principii, asigură dinamismul personalităţii umane. Sistemul personalităţii Personalitatea sau psihicul este alcătuit din mai multe subsisteme separate care nu interacţionează unele cu altele. a) Ego-ul  reprezintă partea conştientă a psihicului, responsabilă de procese cum ar fi percepţia, gândirea, sentimentele, memoria, conştienta de sine ; este responsabil pentru procesele desfăşurate în starea de veghe; are o funcţie selectivă admiţând la nivelul conştientei doar o anumită parte a stimulilor la care este supus subiectul; asigură subiectului sentimentul continuităţii, coerenţei, idealităţii şi stabilităţii în modul în care acesta percepe lumea exterioară. Jung consideră că energia psihică (libido) poate să fie îndreptată spre exterior (rezultă tipul extravert) sau spre interior (rezultă tipul introvert). Fiecare om are în sine ambele atitudini (extra - intro), dar una dintre ele devine dominantă, guvernând modul de comportare al subiectului. Atitudinea opusă (non-dominantă), nu dispare, ci devine o parte a inconştientului personal, de unde este capabilă să influenţeze comportamentul subiectului. Jung descrie, pe lângă introversie şi extraversie, şi aşa numitele funcţii psihice care sunt modalităţi diferite prin care subiectul se raportează atât la lumea externă cât şi la cea internă. Acestea sunt: gândirea şi sentimentul (afectivitate) care alcătuiesc funcţia raţională şi sensibilitatea şi i n t u i ţ i a care alcătuiesc funcţia iraţională. Prin intermediul funcţiei raţionale este evaluată realitatea, se organizează şi se categorizează experienţele. Cele două funcţii: gândirea şi sentimentele sunt opuse. Sentimentele (afectivitatea) evaluează experienţele în termenii plăcut-neplăcut în timp ce gândirea evaluează experienţele în termenii adevărat sau fals. Sensibilitatea şi intuiţia alcătuiesc funcţia iraţională. Aceasta nu evaluează experienţele, ci pur şi simplu stă la baza trăirii lor. Jung arată că fiecare individ are în sine toate cele patru funcţii, una din perechi fiind dominantă, celelalte fiind ascunse în inconştientul personal.
17

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

Tipuri psihologice 1. Extravert gânditor, trăieşte în concordanţă cu un sistem de reguli rigide, tinde să-şi reprime sentimentele şi emoţiile, are tendinţa de a fi obiectiv şi dogmatic în gânduri şi opinii. 2. Extravert sentimental, îşi reprimă logica şi este implicat emoţional. Se comportă în acord cu un sistem de valori, tradiţii si norme învăţate. Este deosebit de sensibil la expectaţiile şi opiniile celorlalţi. 3. Extravert sensibil: este centrat pe fericire şi plăcere; caută mereu noi experienţe şi senzaţii; este puternic orientat spre realitate şi foarte adaptabil la persoane şi situaţii noi. 4. Extravert intuitiv, este deosebit de dotat pentru afaceri si politică, pentru că deţine o mare abilitate de a profita de pe urma situaţiilor. Este atras de idei noi, este creativ şi-i poate inspira pe alţii, determinându-i să acţioneze. 5. Introvert gânditor: nu se înţelege cu ceil al ţi , are dificultăţi de a-şi comunica ideile, este rece şi lipsit de consideraţie pentru ceilalţi. 6. Introvert sentimental: la acest tip de subiect este reprimata atât gândirea cât şi exprimarea deschisă a stărilor afective. Pare misterios şi inaccesibil pentru ceilalţi; este liniştit, modest, copilăros şi acordă puţină atenţie sentimentelor si gândurilor celorlalţi. 7. Introvert sensibil: închis în sine, iraţional, detaşat de viaţa de zi cu zi. Priveşte majoritatea aspectelor vieţii cu bunăvoinţă şi amuzament. Este sensibil la frumos, se concentrează asuprasenzaţiilor si îsi reprimă intuiţia. 8. Introvert intuitiv se concentrează atât de mult asupra aspectelor intuitive, încât are un contact redus cu realitatea. Este visător şi chiar vizionar. Este greu de înţeles pentru ceilalţi care îl consideră ciudat şi excentric. Tipurile pure sunt rare. Jung este de părere că ego-ul (nivelul conştient) are o importanţă secundară în determinarea comportamentului uman, comparativ cu nivelele inconştiente (aici este de acord cu Freud). b) Inconştientul personal - reprezintă un nivel mai superficial al inconştientului; - seamănă cu conceptul de preconştient la Freud; -cuprinde conţinuturi care au fost cândva în conştiinţă, dar au fost uitate sau reprimate pentru că au fost fie neimportante, fie stresante; - există o permanentă circulaţie în ambele sensuri între ego şi inconştientul personal; - experienţele aflate în inconştientul personal sunt grupate în ceea ce Jung denumea prin termenul de complexe. Un complex reprezintă o structură alcătuită din emoţii, a m i n t i r i , dorinţe, centrate în jurul unei teme majore. Exemplu: complexul de putere: persoana poate încerca să devină puternică, să se identifice sau să se afilieze la grupuri care reprezintă puterea. De pildă, poate face sport de performanţă. Complexul sau complexele dirijează comportamentul subiectului. Odată
18

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

complexul formal, acesla nu se mai află sub control conştient, dar el poate impune sau poate interfera cu planul conştiinţei. Subiectul care posedă un complex nu este conştient de influenţa directoare a acestuia, deşi ceilalţi oameni pot observa orientarea sa determinantă î n t r - o direcţie sau alta. Jung este de părere că deşi majoritatea complexelor sunt nocive şi produc tulburări nevrotice, totuşi unele dintre ele pot avea şi un efect benefic asupra personalităţii, cum ar fi, de pildă, complexul perfeeţionismului sau nevoia de realizare. Jung, c o n si d e r ă că complexul îsi are o r i g i n i l e în experienţele din copilărie, în cele ancestrale, dar şi în cele ale vi eţ ii de adult. c) Inconştientul colectiv (inconştientul transpersonal) - reprezintă n i v e l u l cel mai profund şi mai greu accesibil al inconştientului; - ţine de experienţele acumulate de specia umană; - este depozitul experienţelor ancestrale; - sunt moştenite în mod indirect, sub formă latentă (ex. avem în noi în mod potenţial teama de şarpe). Pentru ca predispoziţiile să devină realităţi, sunt necesare anumite experienţe individuale. Jung consideră că există anumite experienţe bazale care sunt specifice fiecărei generaţii. Astfel, de pildă, oamenii s-au confruntat din totdeauna cu figuri materne, au trăit experinţa naşterii şi a morţii, s-au confruntat cu necunoscutul, cu terori nocturne, cu nevoia de putere, de statut, cu figuri divine sau cu reprezentanţi ai forţelor negative (vezi fig. lui Satan). Aceste experinţe universale vor marca modul de a percepe şi reacţiona la datele realităţii. Jung face constatarea că pacienţii săi evocau în cursul analizei aceleaşi tipuri de fantasme sau simboluri care puteau fi întâlnite şi în culturile primitive. Arhetipurile Aceste e x p e r i e n ţ e ancestrale stocate la n i v e l u l inconştientului colectiv sunt exprimate sub formă de imagini sau simboluri pe care Jung le denumea arhetipuri. Acestea nu reprezintă amintiri b i n e structurate ci doar nişte predispoziţii care au nevoie de experienţe actuale pentru a se defini şi structura. Ele se manifestă în visele şi fantasmele oamenilor. Exemple de arhetipuri descrise de Jung: figura eroului, figura copi lului, Dumnezeu, moartea, puterea, bătrânul înţelept. Există unele arhetipuri care sunt mai bine dezvoltate şi influenţează viaţa psihică în mod mai sistematic. Acestea sunt: persona, anima şi animus, umbra, self— ul. a) Persona Termenul se referă la masca purtată de actor şi reprezintă masca, aspectul social pe care îl afişează subiectul, încercând să pară altceva decât este în realitate. Este necesară pentru că oamenii sunt nevoiţi să joace diverse roluri sociale pentru a face faţă cerinţelor profesionale şi pentru a interacţiona cu ceilalţi.
19

care cuprinde instinctele animalice de bază. dacă tendinţele umbrei sunt total reprimate. univ. ci şi sursa vitalităţii. secretă şi hormoni corespunzători sexului opus. rezultatul este i nfl aţ ia personei . spontaneităţii şi creativităţii umane. totalitate şi integralitate a personalităţii sau măcar aspiraţia spre unitate. depăşite sau trebuie luptat împotriva lor. iar cel al bărbatului. Pe plan psihologic. dar care este imposibil de atins. personalitatea devine cenuşie şi lipsită de viaţă. scopuri. Ceea ce societatea consideră rău si imoral. precum şi o cunoaştere şi o percepţie corectă a eu -lui propriu. persona include şi aspecte negative pentru că persona nu reflectă natura sa reală.(subiectul ajunge să-i mintă pe ceilalţi sau să se mintă pe sine). Actualizarea deplină a self-ului implică orientarea spre viitor. este cunoscut faptul că un subiect aparţinând unui sex. Simbolul acestui arhetip este reprezentat în culturile primitive prin termenul de MANDALA sau cercul magic. Self-ul este forţa motivaţională care împinge personalitatea spre progres şi nu iese la iveală până când celelalte sisteme ale psihicului nu s-au dezvoltat pe deplin.animus Jung recunoaşte caracterul bisexual al psihismului uman.Prof. d) Self-ul Reprezintă aspectul de unitate. Jung sesizează însă şi un paradox: umbra conţine nu numai ceea ce este rău în om. atât de ceea ce individul doreşte să 20 . aspecte feminine (anima). Aceste arhetipuri contribuie la o mai bună adaptare a speciei pentru că ajută pe individ să înţeleagă mai bine caracteristice celuilalt sex şi direcţionează comportamentul de raportare la sexul opus. Dezvoltarea personalităţii Jung priveşte dezvoltarea personalităţii ca fiind orientată spre viitor (autoactualizare). totodată. psihicul femeii conţine aspecte masculine (arhetipul animus). Ego-ul are rolul de a d i r i j a foitele umbrei reprimând instinctele animalice. Aceste aspecte întunecate ale psihicului uman trebuiesc îmblânzite dacă oamenii doresc să trăiască în armonie unii cu alţii. Impulsurile primitive trebuiesc reprimate. obiective. fiecare individ conţine şi caracteristici atitudinale şi temperamentale ale sexului opus. b) Anima . lăsând acestora un câmp suficient de expresie pentru a da curs creativităţii şi spontaneităţii. ţine de acest arhetip. pentru că altfel individul va fi penalizat. c) Umbra este arhetipul cu rădăcini profunde în abisurile psihismului uman. dar. Persoana prezentă este determinată. Astfel. Dr. Când ego-ul t i n de să se confunde cu persona. Pe plan biologic. Astfel. nu numai sexului propriu. Irina HOLDEVICI Deşi este un aspect util omului. Self-ul reprezintă punctul de echilibru între diversele aspecte polare de natură conştientă şi inconştientă şi un obiect spre care aspiră fiinţa umană.

iar conştienta se formează când subiectul începe să spună Eu. Dr. El a r a t ă că energia p s i h i c ă ce fusese i n v e s t i t ă în rezolvarea problemelor de viaţă rămâne fără obiect. Jung invocă două principii opuse care stau la baza dezvoltării personalităţii: progresia (progresul) şi regresia. Ultimul stadiu al evoluţiei fiinţei umane este vârsta înaintată. probleme la serviciu). Odată ce structurile psihice au atins nivelul de individuare. Prin intermediul acestui principiu Jung explică fenomene cum ar fi clarviziunea . Această energie ar trebui reinvestită în alte aspecte ale existenţei. libido-ul se retrage din faţa stimulilor externi şi se îndreaptă spre zonele inconştiente ale psihismului. această cufundare în experienţele inconştiente personale sau colective poate conduce la o revitalizare şi actualizare a unor disponibilităţi creative. Irina HOLDEVICI devină. (Pentru Jung visele reprezintă o regresie la planul inconştient). 21 . acest moment constituind naşterea psihică. principiu care se referă la anumite evenimente ce se petrec simultan. cât şi de trecutul acestuia. după opinia lui. filosofice şi intuitive ale vieţii. Un alt principiu pe care Jung îl pune la baza evoluţiei personalităţii este cel al sincronicităţii. In cursul regresiei.Prof. Persoana trebuie să se ocupe acum de aspecte religioase. Persoanele capabile să atingă acest echilibru integrând armonios aspectele conştiente cu cele inconştiente pot atinge starea de sănătate psihică numită de Jung individuare. educaţie). urmează o alta etapă denumită transcendenţă: implică depăşirea polarităţilor şi opoziţiilor de la nivelul psihicului şi atingerea unei unităţi la nivelul vieţii psihice. respectiv în lumea interioară. Individuarea şi transcendenţa pot fi blocate de factori nefavorabili de mediu (căsătorie nereuşită. Acum mulţi pacienţi trăiesc o criză de identitate pe care Jung o consideră universală (specifică tuturor oamenilor). atitudinea trebuie să se restructureze de la extraversic la introversie. La această vârstă problemele de v i a t ă au fost în mare parte rezolvate. Egoul se formează atunci când copilul devine capabil să facă distincţia între sine şi ceilalţi. Jung consideră că primii ani de viaţă nu sunt hotărâtori pentru formare personalităţii. Jung este de părere că în univers exista o forţă care se află în spatele cauzalităţii. Regresia nu înseamnă în mod necesar stoparea progresului. Abia la pubertate psihicul îşi conturează forma şi conţinutul. Sistemul psihic este atât teleologic (orientat spre viitor) cât şi cauzal (determinat de trecut). dar procesul poate fi facilitat de unii factori de mediu (natura relaţiilor părinte copil. (Această perioadă a fost o perioadă de criză pentru Jung). In a doua parte a vieţii. Spre deosebire de Freud. Această forţă este capabilă să se manifeste simultan în psihismul unui individ şi în afara sa. univ. ci dimpotrivă poate ajuta pentru că. Intre 35 şi 40 de ani au loc în viaţa psihică schimbări majore. Jung subliniază asemănările dintre acest stadiu si copilărie prin aceea că psihicul este dominat de procese de natură inconştientă. Acum trebuie să se atingă un echilibru între diversele faţete ale personalităţii şi să înceapă procesul de autorealizare. fenomenele paranormale. Astfel se explică. Tendinţa spre individuare este înnăscută şi specifică fiinţei umane. Jung era de părere că evoluţia personalităţii nu se opreşte niciodată (Freud acordă o atenţie exagerată primilor 5 ani de viaţă).

ele conduc Ia comportamente nevrotice sau psihotice. analiza simptomelor.) Se poate spune că pentru . de care este total dependent. (De pildă. Rezultă o viziune mai optimistă asupra personalităţii umane pe care o vede ca fiind orientată spre viitor. Analiza simptomelor. Unitatea se referă la echilibrarea opoziţiilor care se structurează într-un tot unitar care este self-ul. Analiza viselor Jung considera visele nu ca fiind expresia unor tendinţe şi dorinţe inconştiente. unitatea. Acest proces începe în co pi lă rie a t u n c i când copil ul îşi dă seama de puterea părinţilor. personalitate universală. Sentimentul de i n f e r i o r i t a t e este s p e c i f i c tuturor oamenilor şi nu reprezintă un semn de slăbiciune. univ. ci ca având două funcţii: a) de perspectivă — pregătesc subiectul pentru a face faţă unor experienţe viitoare. Irina HOLDEVICI Interacţiunile dintre diversele instanţe ale personalităţii Se realizează prin intermediul a trei mecanisme: opoziţia. Această metodă este folosită pentru depistarea complexelor. cât şi de faptul că este i n u t i l să li se opună 22 .lung era de părere că fiecare individ este unic în felul său. Compensarea constă în aceea că o anumită structură psihică poate acţiona pentru a contracara slăbiciunile altei structuri psihice. Dezvoltarea şi progresul fiinţei umane are la bază tendinţa de a compensa o i n f e r i o r i t a t e reală sau imaginară. dar. compensarea. dacă o persoană este excesiv de extravertă. ceea ce el numea. ci individuarea sau auto— realizarea. b) compensatorie. dar acest lucru este valabil pentru prima jumătate a vieţii. Dr.ajută la realizarea unui echilibru între structurile psihice aflate în opoziţie . inconştientul ei va acţiona pentru dezvoltarea intro verşi ei reprimate. Testai asociativ—verbal: subiectului i se cere să răspundă la un cuvânt administrat cu primul cuvânt care îi vine în m i n t e . analiza viselor.Prof. se realizează prin tehnica asociaţiei libere pornind de la simptome. Opoziţia se află peste tot în psihic şi reprezintă sursa energiei psihice. teme cu aspect de introversie se pot manifesta la nivelul viselor.forţa motivaţională majoră a fiinţei umane Adler considera că sentimentele de inferioritate reprezintă un mobil de bază al comportamentului uman. Se înregistrează perioada de l a t e n ţ ă si i n d i c a t o r i psi ho fiziologici. Evaluarea personalităţii si terapia la . uneori. . Conflictele sunt motorul vieţii psihice. astfel. după care se formează. Teoria personalităţii la Alfred Adler Sentimentul de inferioritate .lung se realizează prin : tehnica asociaţiei verbale.lung scopul existenţei nu îl reprezintă reducerea tensiunilor.

univ. Irina HOLDEVICI acestora. Răsfăţul Unui copil răsfăţat i se satisfac toate dorinţele si este în centrul atenţiei acasă. fără dragoste-şi securitate. nu este capabil depăşească dificultăţile şi să se adapteze la ceilalţi. Scopul compensării era dorinţa de putere în cadrul căreia agresivitatea juca un rol însemant. trăind astfel un complex de inferioritate. 23 . şoc pentru care nu este pregătit. Scopul spre care se îndreaptă evoluţia personaliăţii în opinia lui Adler I n i ţ i a l . sentimente de ostilitate faţă de lume si sentimente de neîncredere. Când sunt confruntaţi cu obstacole aceştia a j u n g să considere că lipsa lor de abilitate este de vină pentru insuccesul lor. COMPLEX DE INFERIORITATE. Astfel. Copilul răsfăţat are sentimente sociale slab dezvoltat şi este nerăbdător cu ceilalţi. egocentric şi are tendinţa de a-i denigra pe ceilalţi. acestea se intensifică şi produc ceea ce Adler numea. Adler identifica sentimentele de inferioritate cu slăbiciunea psihică sau cu feminitatea şi considera compensarea acesteia ca un protest masculin. Experienţa i n f e r i o r i t ă ţ i i nu este genetic determinată. Unii subiecţi au tendinţa de a supracompensa complexul de inferioritate apărând astfel Complexul de superioritate (opinie exagerată cu privire la calităţile şi realizările personale).Prof. ©este lăudăros. Roosevelt.vezi Demostene. Sursele complexului de inferioritate sunt: inferioritatea organică. Inferioritatea organică Astfel. definit ca: „incapacitatea de a-şi rezolva problemele de viaţă". ci este un rezultat al a c ţ i u n i i m e d i u l u i înconjurător. Acesta nu este capabil să aştepte pentru ca dorinţele sale să fie satisfăcute. Un astfel de copil va suferi un şoc la intrarea în colectivitate. De sentimentele de inferioritate nu se poate scăpa. răsfăţul şi neglijarea. ceea ce duce la apariţia sentimentelor lipsei valorii personale. Neglijarea C o p i l u l neglijat trăieşte într-un mediu ostil. iar ele au chiar un caracter necesar pentru că reprezintă o forţă motivatorie pentru evol uţ i a fiinţei umane. Copilul dezvoltă sentimente de inferioritate faţă de oamenii mai mari şi mai puternici din mediu. un copil slăbuţ poate lucra mult pe plan fizic dezvoltând abilităţi sportive . de pildă. acesta dezvoltă ideea că este cea mai importantă persoană din lume. vanitos. care este acelaşi pentru toţi c o p i i i : dependenţă şi neajutorare în faţa adul ţi lor . Dr. © manifestă tendinţa de a-şi demonstra superioritatea şi obţine performanţe înalte. Atunci când copilul nu reuşeşte să compenseze s e n t i m e n t e l e de inferioritate. In acest caz: © i n d i v i d u l se simte superior dar nu manifestă tendinţe de a-şi demonstra superioritatea.

în sensul că evoluţia fiinţei umane are un scop u l t i m . pe care Adler o priveşte ca pe o dorinţă spre mai bine. acest pattern fiind stilul de viaţă. considerând că obiectivul evoluţiei umane este lupta pentru dobândirea superiorităţii (care este altceva decât complexul de superioritate). ►Adler arată că fiinţa umană nu caută. o mişcare ascendentă. liniştea şi stabilitatea se manifestă atât la indivizi cât şi la nivelul societăţii în ansamblu (Adler considera oamenii ca fiind în mare măsură fiinţe sociale).Prof. Aceste scopuri ultime nu există ca realităţi. In timp ce Freud considera comportamentul uman ca fiind determinat în mod rigid de tendinţele instinctive şi de experienţele din copi lărie (deci de trecut). evolutivă (specifică întregii naturi). se cristalizează între 4 şi 5 ani şi este dificil de modificat mai târziu. Toate procesele şi fenomenele psihice sunt explicate de Adler prin intermediul conceptului de finalism. Conceptul de finalism ficţional: Adler consideră că. c o p i l u l dezvoltă un set specific de comportamente. F i c ţ i u n e a cu sfera cea mai largă este i de al ul de perfecţiune care este sintetizat sub forma conceptului de d i v i n i t a t e . ci doar în plan potenţial. în urma interacţiunilor sociale. (ex. Dr. Stilul de viaţă se achiziţionează. comportamentul uman este dirijat de ficţiuni. Stilul de viaţă depinde de: ordinea naşterii şi de relaţia părinte-copil. El nu considera că omul este în conflict cu propria sa cultură (cum spunea Freud ci dimpotrivă îl vedea ca fiind compatibil cu ea.: oamenii pot crede că vor fi recompensaţi în ceruri pentru faptele lor bune şi ei pot să se comporte în conformitate cu acest ideal. dar există multe comportamente particulare prin intermediul cărora indivizii tind către acest obiectiv. univ. el a încetat să mai confunde sentimentele de inferioritate cu feminitatea. 24 .: un b ă i a t d e b i l t i n d e să-şi compenseze inferioritatea fizică toate comportamentele sale sunt îndreptate în direcţia compensării respectivei inferiorităţi). el va funcţiona ca un schelet de bază pentru comportamentul viitor. Conceptul de stil de viaţă Adler considera că oamenii au doar un singur scop ultim -superioritatea şi perfecţiunea. de fapt. Dobândirea superiorităţii este scopul ultim al evoluţiei umane (termenul fiind utilizat în sens de perfecţiune. Ex. (Adler: „Dumnezeu simbolizează formularea concretă a obiectivului care se referă la perfecţiune"). ulterior. Adler aborda motivaţia umană în termenii unor expectaţii pentru viitor. Cu alte cuvinte f i i n ţ a umană se străduieşte să atingă unele idealuri cu caracter subiectiv (pe care Adler le considera ficţiuni). comportamente şi deprinderi prin care îşi urmăreşte obiectivul. în dorinţa sa de a compensa sentimentul i n f e r i o r i t ă ţ i i . Nevoia de superioritate: ► are funcţia de a creşte tensiunea psihica şi nu de a o reduce (La Freud motivaţia constituie reducerea tensiunii). Irina HOLDEVICI Ulterior. Fiecare individ dezvoltă un pattern unic de particularităţi psihice.

delincvenţi sau tirani. Adler afirmă că prin astfel de comportamente ei îi atacă în mod indirect pe ceilalţi (îi lovesc pe ceilalţi atacându-şi propria persoană). stilul de viaţă nu este determinat. univ. Cele trei tipuri descrise anterior nu sunt pregătite să facă faţă cerinţelor vieţii. Adler postulează că self-ul este creat de individul însuşi. Adler acordă o importanţă deosebită problemelor de viaţă pe care trebuie să le rezolve individul. Cei mai puţin virulenţi devin alcoolici. ci modul în care subiectul interpretează experienţele respective. In diferitele sale lucrări. care defineşte atitudinile şi comportamentele subiectului. Stilul evitant: nu face încercări de a face faţă sau de a lupta cu dificultăţilevieţii. ci creat de subiect. Deci. Subiecţii sunt incapabili să coopereze cu ceilalţi. 1. 3. 2. aceşti subiecţi evită de fapt să fie învinşi. Stilul achizitiv: este cel mai răspândit. caracteristice modului de abordare a problemelor menţionate. Stilul de viaţă nu este atât de determinat cum pare la prima vedere (se formează la 4-5 ani) pentru că Adler introduce conceptul de „forţă creatoare a egoului" (self-ului). Stilul ei de viaţă se va caracteriza prin: neîncredere şi ostilitate faţade ceilalţi şi faţă de lume în general. care este liber să aleagă propriul stil de viaţă. ⇒ probleme legate de dragoste. Nici ereditatea. toxicomani sau suicidari. Odată creat. ⇒ probleme ocupaţionale. va fi invidioasă pe succesele altora şi va t i n d e să obţină de la viaţă ceea ce crede ea că i se cuvine. nefiind doar victima pasivă a experienţelor din copilărie. Dr. Stilul dominant (cu interese sociale reduse).Prof. aşteaptă să obţină ceva de la ceilalţi şi în felul acesta devine dependent de alţi oameni. acesta. Un astfel de subiect se comportă fără să ţină seama de ceilalţi. Adler a utilizat diverşi termeni pentru stilul de viaţă: personalitate. Cei mai virulenţi reprezentanţi ai acestui tip îi atacă direct pe ceilalţi şi devin sadici. nici mediul nu determină structura personalităţii (self-ul).: o fetiţă neglijată va rămâne cu un complex de inferioritate. ci mai ales prin atitudinea subiectului faţă de ele. individualitate sau seif În operele sale mai târzii. Irina HOLDEVICI Ex. El grupează respectivele probleme în trei categorii: ⇒ comportamentul faţă de ceilalţi. In o p i n i a lui Adler stilul de viaţă este acelaşi lucru cu caracterul. stilul de viaţă rămâne constant şi constituie baza caracterului. ea neputând face faţă solicitărilor existenţei. Adler postulează existenţa a patru stiluri de viaţă bazale. ea va căuta permanent să-şi ia revanşa. Experienţele t i m p u r i i nu sunt importante prin ele însele. iar discrepanţa dintre stilul lor de viaţă şi cerinţele lumii reale este s u f i c i e n t de mare pentru a produce 25 . stă la baza construcţiei creative a atitudinii subiect ul ui faţă de lume şi viaţă. evitând problemele.

Prof. Nici un om nu se poate sustrage influenţelor sociale. el considera că potenţialul care stă la baza intereselor sociale este înnăscut. de regulă. Extensiunea pierderii depinde şi de vârsta la care i se naşte un nou frate. criminali sau despoţi. Măsura în care acest potenţial pentru interesele sociale este actualizat. care reprezintă un şoc pentru el. încă din cele mai vechi timpuri oamenii s-au asociat unii cu alţii în comunităţi (familii. este absolut necesar ca oamenii să coopereze şi cooperarea reprezintă. apoi familia şi în cele din urmă cu persoane din afara casei. coopereze cu ceilalţi şi să acţioneze în acord cu nevoile altora. univ. 4. Cu toate acestea. Persoanele care nu au interesele sociale dezvoltate devin nevrotici. prin comportamentul ei poate pune bazele dezvoltării intereselor sociale sau dimpotrivă le poate inhiba. Acestor trei tipuri le lipseşte ceea ce Adler denumea interese sociale. persoanele aparţinând acestui stil fac faţă problemelor de viaţa având la bază nişte interese sociale bine dezvoltate. ceea ce Adler denumea interese sociale. N. Din acest motiv. Ea este cea care îl poate învăţa pe copil cooperarea. Stilul socialmente util: este capabil să. Interesele sociale Adler considera că fiinţele umane sunt influenţate într-o măsură mai mare de forţele sociale decât de factorii biologici. începând cu mama. Toate aspectele caracterului sau stilului de viaţă au la bază n i v e l u l de dezvoltare al intereselor sociale. a) Primul născut Acest copil se află într-o situaţie avantajoasă. Adler atrage atenţia asupra pericolului unor clasificări rigide ale subiecţilor. el nu mai este în centrul atenţiei părinţilor şi de aceea primul născut va încerca să recapete poziţia pierdută. Încă de la naştere. fn copilărie. părinţii sunt foarte fericiţi şi acordă copilului mult timp şi atenţie. pentru că. 26 . depinde de natura experienţelor sociale timpurii. Mama. cu atât mai puţin va fi el deranjat de apariţia fratelui. Dr. camaraderia şi curajul sau suspiciunea şi ostilitatea. Irina HOLDEVICI tulburări psihopatologice (nevroze şi psihoze). Aceste comunităţi sunt i n d i s p e n s a b i l e oamenilor pentru protecţie şi pentru supravieţuire. (La 8 ani suportă mult mai bine acest şoc decât la 2 ani).B. copilul are nevoie de ajutor de la ceilalţi. Influenţa ordinii naşterii în formarea personalităţii Adler postula faptul că ordinea naşterii reprezintă una din influenţele sociale majore în c o p i l ă r i e care contribuie la determinarea stilului de viaţă. Are o existenţă fericită şi sigură până la apariţia următorului copil. Copilul răsfăţat va simţi o pierdere şi mai mare. naţiuni). Observaţiile clinice au arătat că cu cât primul născut este mai mare. Acum. triburi. subiectul nu poate supravieţui în condiţii de izolare si din acest motiv trebuie să dezvolte interese sociale.

şi or icum armele lor sunt mai puternice decât ale c o p i l u l u i . dus în spate de ceilalţi". dacă ultimul născut e prea răsfăţat de restul familiei. Astfel. în mod frecvent al doilea copil învaţă să vorbească mai devreme decât primul născut.Competiţia cu fratele mai mare stimulează adesea. părinţii au suferit o schimbare atitudinală pentru că al doilea născut nu mai reprezintă o noutate ca primul. In acelaşi timp acest subiect va trăi sentimente de insecuritate şi ostilitate faţă de ceilalţi. univ. Dr. enuretic. părinţii aşteaptă mai mult de la ei. criminali şi nevrotici sunt primii născuţi. este posibil ca acesta să nu realizeze nimic. poate deveni încăpăţânat. In astfel de cazuri. Adler su b l i n i a z ă că primul născut este adesea orientat spre trecut. Este ambiţios şi competitiv. subiectul ajuns la vârstă adultă poate conserva sentimentele de neajutorare şi dependenţă din copilărie. dar cu toate acestea. Neavănd experienţa puterii. Ca rezultat al acestei situaţii. Al doilea născut nu mai este singur. Mai mult. va fi un bun organizator şi va fi conştiincios în promovarea unei atitudini conservatoare. Este animat de dorinţa de a-şi depăşi fraţii şi adesea are performanţe ieşite din comun în diverse domenii de activitate. Există însă şi un pericol. individul (mezinul) va putea avea dificultăţi de adaptare la vârsta adulta. copilul luptă pentru ea. Chiar dacă mai apare un copil. poate m a n i f e s t a comportamente destructive faţă de obiecte sau persoane. c) Copilul cel mai mic (Prâslea) Ultimul născut nu va trăi niciodată şocul detronării şi el adesea devine jucăria întregii familii. poate refuza să mănânce sau să se culce. are nostalgii si atitudine pesimistă fată de viitor. ducând la o dezvoltare psihologică mai rapidă a celui de-al doilea copil (sub aspectul limbajului şi a dezvoltării psiho-motorii). mai ales atunci când fraţii sunt mult mai mari. al doilea copil nu este atât de preocupat de ea ca primul şi are o viziune mai optimistă asupra viitorului.Prof. ci are modelul fratelui său cu care să se identifice şi cu care să concureze. al doilea născut nu va trăi acelaşi sentiment puternic de detronare ca primul născut. Deoarece a conştientizat însemnătatea puterii ei rămân conştienţi de această însemnătate pe tot parcursul vi eţ i i . de pildă . El poate d e z v o l t a t u l b u r ă r i de comportament. Adler arată că mulţi perverşi. Părinţii reacţionează la acest comportament. Irina HOLDEVICI Lupta primului născut pentru supremaţie este oricum pierdută. b) Al doilea copil Acesta nu va resimţi niciodată că a pierdut poziţia unică de putere pe care o resimte primul născut.. Copilul va interpreta pedepsele ca o dovadă în plus a schimbării poziţiei sale în familie si adesea va ajunge să-şi urască fratele. ei se vor comporta mai relaxat faţă de al doilea copil. d) Copilul unic Este primul născut care nu-şi pierde niciodată supremaţia şi puterea (oricum 27 . Ei îşi exercită adesea puterea asupra fr aţi lor lor mai mici. primul născut va fi interesat în menţinerea ordinii şi autorităţii. Neobişnuit să lupte şi fiind . In acelaşi timp.

Va trăi un şoc psihic cănd va constata că la şcoală nu mai este centrul atenţiei tuturor. Irina HOLDEVICI nu în copilărie).Prof. El consideră că fiecare persoană este liberă să-şi creeze propriul self. iar omul nu mai este văzut ca o victimă a tendinţelor instinctive şi a experienţelor din copilăria timpurie. Continuă să fie centrul atenţiei părinţilor şi petrecând mult timp în compania adulţilor. Ca o contrapunere la ideea lui Freud că sursa motivatională de bază la femei este dată de i n v i d i a penisului. subiectul va fi profund dezamăgit. Karen Horney a subl i ni at că din observaţiile ei clinice a rezultat faptul că şi bărbaţii sunt invidioşi pe femei pentru că acestea dau naştere copiilor. Teoria personalităţii îa Karen Horney „Dacă nu pot să fiu frumoasă. se va maturiza foarte repede. Copilul unic nu a învăţat nici să împartă ceva. Imaginea lui Adler cu privire la natura umană este mai optimistă comparativ cu cea a lui Freud. Dr. Karen Horney Şi această autoare deviază de la psihanaliza ortodoxă a lui Freud. neglijând femeia. Karen Horney era o feministă si considera că psihanaliştii au acordat o mai mare atenţie dezvoltării bărbatului. nici să lupte pentru poziţia lui de supremaţie. considerând că omul este în măsură să-şi construiască propriul destin (nu este determinat de forţele instinctive oarbe sau de experienţele din copilăria timpurie). In cazul în care abilităţile sale nu sunt suficiente pentru a-i atrage recunoaşterea şi atenţia celorlalţi. univ. 28 . măcar să fiu deşteaptă".

Prof. Ea însă considera că forţele de natură socială. aşa cum susţinea Freud punând accentul pe factorii psihosociali. K. De nivelul de satisfacere al acestei nevoi depinde gradul de normalitate psihică la vârsta adultă. univ.A). nici agresivitatea. ©sentimente de culpabilitate. La Karen Horney forţa motivaţională principală care stă la baza dezvoltării personalităţii nu este nici nevoia sexuală. Comportamente ale părinţilor care slăbesc sentimentul de securitatre al copilului sunt: © preferinţă pentru alt frate. Irina HOLDEVICI Karen Horney a găsit mari diferenţe între pacienţii din S. ©promisiuni neîndeplinite. somn etc). ©nevoia de a exprima afecţiunea. ©umilirea copilului. rolul fundamental în determinarea personalităţii îl are nevoia de securitate (siguranţă şi eliberare de teamă). nu cele biologice influenţează dezvoltarea personalităţii. © teama de părinţi. avănd o viziune mai optimistă asupra naturii umane. ci nevoia de SECURITATE. sex.emanciparea femeii era mai evidentă în S. Copilăria este caracterizată prin două nevoi fundamentale: nevoia de siguranţă (securitate) şi nevoia de satisfacţie (nevoi fiziologice de bază: foame. © pedepse nedrepte. Ambele reprezintă nevoi fundamentale şi au un caracter universal. De asemenea. Securitatea şi satisfacţia sunt nevoile copilăriei Karen Horney a fost de acord cu Freud în legătură cu importanţa vitală a primilor ani din copilărie în structurarea personalităţii viitoare. 29 . Copilul are capacitatea intuitivă de a descoperi dacă dragostea părinţilor este adevărată şi nu se lasă uşor păcălit de falsele demonstraţii de iubire. Karen Horney arată că modalitatea prin care părinţii pot slăbi formarea sentimentului de securitate la copil este lipsa afecţiunii.U. (în anii 1930-1940 . sete. Ho r n e y considera că personalitatea nu poale fi determinată în mod unic de forţe biologice. Ostilitatea copilului este reprimată din următoarele motive: © sentimentul neajutorării. Cheia dezvoltării personalităţii stă în interrelaţia dintre părinte şi copil.U. ea nu credea că există stadii universale în dezvoltarea fiinţei umane şi nici conflicte ale copilăriei care nu pot fi evitate.A. experienţe sexuale timpurii) atât timp cat se simt iubiţi şi doriţi (adică în siguranţă). comparativ cu cei din Europa şi a pus aceste diferenţe pe56 seama unor factori culturali. nevoia de securitate având un rol prioritar. ©izolarea copilului de ceilalţi. Securitatea copilului depinde de maniera în care acesta este tratat de părinţi. Deşi nici un om nu poate supravieţui prea mult fără a-şi satisface nevoile de bază. Dr. A. © comportament inconstant. Copiii pot trece cu bine peste psihotraume severe (bătăi.

persoane străine. îi mituieşte pe ceilalţi prin intermediul dragostei sale sau chiar îi ameninţă cu dragostea. sentiment ce invadează persoana". Astfel.Cu cat copilul se va simţi mai neajutorat. Irina HOLDEVICI Horney a acordat o atenţie deosebită sentimentului de neajutorare pe care îl încearcă copilul. B. Anxietatea bazală este „piatra de temelie” a comportamentului nevrotic şi reprezintă conceptul fundamental în t eor i a pe r s on al i t ăţ i i la Karen Horney. Dacă acesta este excesiv de mult ţinut în stare de dependenţă. implică un comportament complezent faţă de o persoană particulară sau faţă de toată lumea. Persoana nu are curajul să critice pe ceilalţi. . E d e f i n i t ă ca „sentimentul i n s i d i o s de a se simţi singur şi neajutorat într-o lume ostilă. observând modul în care reacţionează părinţii la aceşti stimuii. Un astfel de individ pare să-şi spună: „Dacă mă voi supune. cu atât el îşi va reprima mai puternic ostilitatea împotriva părinţilor. acesta începe să se teamă de microbi. îşi inhibă dorinţele şi nevoile şi chiar mai mult nu se poate apăra de abuzuri din teama de a nu îl provoca şi mai mult pe cel care abuzează. şi deşi copilul nu percepe o dragoste autentică el îşi reprimă ostilitatea temându-se să nu-şi piardă părinţii). univ. cu atât ci va reprima mai puternic ostilitatea. ©Obţinerea puterii. ©Supunerea. câini. cu atât îşi va reprima mai mult sentimentele de ostilitate. Dr. Persoana îndeplineşte ordinele celorlalţi.marchează toate relaţiile pe care individul le are cu ceilalţi oameni. ©Supunerea ca strategie de apărare a Eu-ului. © Strategia de câştigare a afecţiunii sună cam în felul următor „Dacă mă iubeşti nu mă vei lovi”. . cu cât copilul se va teme mai mult de primejdiile din lumea reală şi de părinţii săi. ©Obţinerea puterii .în cultura occidentală există patru modalităţi de autoapărare împotriva anxietăţii bazale: ©Câştigarea afecţiunii. Cu cât copilul se simte mai vinovat. ©Retragerea. În mod paradoxal. Copilul poate fi determinat să se teamă de părinţii săi prin intermediul pedepselor şi ameninţărilor. maşini.Prof. nu voi fi lovit". . Horney arată că majoritatea persoanelor care se comportă în felul acesta se consideră generoase şi capabile de sacrificii. Deci. In cultura occidentală mai apare un factor care conduce la reprimarea ostilităţii: copilul este culpabilizat pentru ostilitate şi resentimente datorită sistemului de norme şi valori impuse de religie.sta la baza comportamentului nevrotic. sentimentul de neajutorare va fi încurajat. dragostea reprezintă un alt motiv pentru care copilul îşi reprimă ostilitatea faţă de părinţi (aceştia îi spun mereu copilului ce mult îl iubesc şi ce mult se sacrifică pentru el. Resentimentele refulate se vor manifesta sub forma anxietăţii de bază. Pot fi utilizate şi modalităţi indirecte de intimidare a copil ul ui . de sine..ca mecanism de apărare a Eu-lui Persoana îşi compensează sentimentele de neajutorate şi o b ţ i n e securizarea p r i n obţinerea succesului şi sentimentului de superioritate asupra 30 .

Nevoile (trebuinţele) nevrotice Karen Horney considera că oricare din aceste mecanisme defensive se poate permanentiza. devenind o componentă a personalităţii şi influenţând comportamentul individului. Ex. ► nevoia de a fi admirat. Independenţa în sens psihologic înseamnă că subiectul devine si ngur at i c si detaşai de c e i l a l ţ i . (2) şi (3) implică interacţiunea cu alţi oameni.dar cu preţul sărăcirii personalităţii şi a generării unor conflicte în sfera acesteia. Acestea sunt: ► nevoia de afecţiune şi aprobare. ©Retragerea . Mecanismele (1). univ. Există 10 tr e b u i n ţ e (nevoi) nevrotice. ci în sensul că nu mai depinde de ceilalţi în satisfacerea nevoilor emoţionale. ► nevoia de exploatare ( a altora). Tentativele de a lupta cu anxietatea bazală. ► nevoia de perfecţiune. ■►persoana doreşte în acelaşi timp supunerea şi puterea. pe care Horney le consideră sol uţ i i iraţionale la problemele i n d i v i dul ui . persoana căutând să devină total independentă de ceilalţi în satisfacerea nevoilor sale interne sau externe. ► nevoia de realizare (ambiţia). ► nevoia de auto-suficienţă şi independenţă.Acest fenomen are ca i m p l i c a ţ i e si faptul că su b i e c t u l nu mai rezonează la nevoile emoţionale ale celorlalţi. generează conflicte şi mai profunde. Dr.reducerea anxietăţii . Horney subliniază faptul că toţi oamenii posedă aceste trebuinţe într-o 31 . nimeni nu mă va mai lovi". Ele sunt mecanisme de apărare împotriva durerii şi nu au un scop pozitiv cum ar fi bunăstarea persoanei. Ele îşi a t i n g scopul . Cele patru mecanisme de apărare ale Eului sunt orientate în direcţia obţinerii securităţii personale şi nu în direcţia căutării plăcerii sau a fericirii. Retragerea are sens psihologic. ► nevoia de limite şi constrângeri.Prof. „Dacă am putere.ca mecanism de apărare a Eu-lui. Irina HOLDEVICI celorlalţi. K a r e n Horney consideră că aceste mecanisme defensive reprezintă forţe motivaţionale mai puternice decât nevoile sexuale sau decât alte nevoi fiziologice. . C. de conflicte ■►persoana doreşte în acelaşi timp să-i domine pe ceilalţi şi să fie iubită de ei. nu în sens fizic. ► nevoia de putere. ► nevoia de un partener dominant. ► nevoia de prestigiu.

<=>fuga de ceilalţi. a) Tipul complezent (şters) Este caracterizat prinlr-o puternica si performanta nevoie de afecţiune şi aprobare: nevoia de a fi i u b i t . <=>Sunt c o n c i l i a n ţ i .Prof. Karen Horney grupează aceste nevoi în trei categorii care exprimă direcţiile următoare: <=>către ceilalţi oameni. satisfacerea lor nu va duce la obţinerea securităţii psihologice. critici şi nici revendicativi şi vor face totdeauna ceea ce doresc ceilalţi pentru a le câştiga afecţiunea. Au mereu nevoie de aprobare şi dragoste şi îi îngrozeşte orice semn de respingere din partea celorlalţi. iar nevoile de auto-suficienţă şi perfecţiune şi cea de constrângeri exprimă o mişcare de evitare a celorlalţi). manifestă consideraţie. ci doar la eliberarea de disconfortul pe care îl provoacă trăirea anxietăţii. univ. (Ex. Dr. Aceşti oameni îi manipulează pe ceilalţi pentru a caută să facă pe plac celorlalţi în a veni în întâmpinarea dorinţelor acestora. <=>împotriva celorlalţi. Comportamentul lor apare în ochii celorlalţi ca fiind generos. lipsă de egoism şi apreciere în relaţiile cu ceilalţi. <=>Sunt excesiv de dependenţi faţă de ceilalţi. Aceste trei direcţii au fost numite de Karen Horney tendinţe nevrotice (reprezintă structuri de comportamente si atitudini faţă de sine şi faţă de ceilalţi).: nevoile 1 şi 2 implică mişcarea în direcţia celorlalţi. <=>Sursa acestui comportament este ostilitatea reprimată ( ei au refulat 32 . exploatarea. reprezintă mecanisme proiective elaborate şi au un caracter compulsiv (individul nevrotic se simte constrâns să acţioneze în acord cu ele). „Uitaţi-vă la mine cat sunt de slab şi de neajutorat. protejat. subordonându-şi nevoi le nevoilor celorlalţi. chiar dacă sunt mai competenţi într-un anumit domeniu. c) Tipul detaşat (se retrage din calea celorlalţi). admiraţia şi ambiţia sunt trei nevoi ce exprimă o direcţionare împotriva celorlalţi. Ceea ce le face nevrotice este tendinţa compulsivă si puternică de a le satisface. <=>Dau dovadă de atitudine de neajutorate şi slăbiciune pe care nu o maschează. <=> Nu sunt asertivi. dar au tendinţa de a se ataşa în mod special de o persoană (prieten sau partener deviată) care va lua conducerea vi eţ i i lor. a) Tipul complezent (se îndreaptă spre ceilalţi). De regulă aceşti subiecţi îşi îndreaptă aceste nevoi asupra tuturor oamenilor. trebuinţa ca c e i l a l ţ i să aibă nevoie de el.'" <=> Manifestă un permanent sentiment de inferioritate faţă de ceilalţi. Irina HOLDEVICI anumită măsură şi ele nu au un caracter nevrotic dacă apar episodic. b) Tipul agresiv (luptă contra celorlalţi). Fiecare tendinţă nevrotică generează un anumit tip de comportament (personalitate). In cursul lucrărilor sale de mai târziu. motiv pentru care îşi intensifică eforturile de a recâştiga afecţiunea persoanei despre care cred că îi respinge. puterea. In acest caz. dorit. Trebuie sa mă iubiţi şi să mă protejaţi. ca u n i c m i j l o c de eliberare de anxietate de bază. protejându-i şi conducându-le acţiunile. prestigiul.

nu iubesc. precum şi dorinţa de a-i exploata şi manipula pe ceilalţi. evită orice tip de constrângere. logicii. <=>Deşi motivaţia lor este aceeaşi (reducerea anxietăţii de bază) aceşti subiecţi nu-şi arată niciodată teama de a fi respinşi. Karen Horney arată că la nevrotic. mai ales dragostea şi ura. considerând că această superioritate trebuie să Ie fie satisfăcută. de pidă. inclusiv orarele şi programele. <=>Nevoia exagerată de independenţa îi face hipersensibili la orice încercare de a fi influenţaţi. fără să ţină seama de dorinţele celorlalţi. nici măcar să asculte muzică). <=>Pentru a obţine acest grad de detaşare. opusul comportamentului tipului complezent. căsătoria.B. <=>Au o nevoie puternică de a fi în singurătate (nu suportă să desfăşoare activităţi în comun. <=> Pentru a câştiga controlul şi supremaţia asupra altora ei se străduiesc să obţină performanţe foarte înalte căutând să exceleze în tot ceea ce fac pentru a obţine recunoaştere din partea celorlalţi (puterea şi superioritatea trebuie sa le fie recunoscută de ceilalţi). <=>Ei trec peste interesele celorlalţi şi îi apreciază pe aceştia în termenii avantajului pe care îl pot obţine în urma relaţiei cu aceştia. constrânşi. personalităţile detaşate pun un accent exagerat pe valoarea inteligenţei. <=>Ei critică. <=>Văd lumea ca pe o junglă unde forţa. obligaţi. <=>Se bazează doar pe forţele şi resursele proprii. <=>Nu urăsc . <=>Datorită tendinţei de a-şi suprima emoţiile.Î suportă greu cordoanele sau cravatele). sau obligaţiile pe termen lung cum ar fi. <=> Ei acţionează într-o manieră dominatoare. (N. se ceartă. b) Personalitatea agresivă (direcţionată împotriva celorlalţi) <=>Comportamentul lor reprezintă. precum şi o lipsă marcată de interes pentru ceilalţi) ei ajungând să manifeste comportamentul contrar. raţiunii. <=>Consideră că trăiesc într-o lume ostilă unde doar cei mai dotaţi şi mai competitivi supravieţuiesc. nu cooperează cu ceilalţi. dar în alt mod decât personalităţile agresive: ei nu luptă în mod activ pentru superioritatea lor. O formă de manifestare a acestui sentiment de superioritate este sentimentul că persoana este uni că şi diferită de ceilalţi. unul dintre cele trei tipuri este dominant. Irina HOLDEVICI tendinţe puternice de revendicare.Prof. <=>A trăi împreună cu ceilalţi le provoacă o stare conflictuală pe care caută cu orice mijloace s-o evite. univ. ei se străduiesc saşi devină suficienţi lor înşile. <=> Îşi reprimă orice sentimente faţă de ceilalţi. <=>Au tendinţa de a se simţi superiori. Dr. c) Personalitatea detaşată (fuge de oameni) <=>Caută permanent să menţină o anumită distanţa faţă de ceilalţi. 33 . solicită şi îi manipulează pe ceilalţi. supremaţia şi ferocitatea sunt valori supreme.

conflictul fiind mai puternic la nevrotici. dar această refulare nu face decât să înrăutăţească lucrurile pentru ca forţa tendinţelor reprimate aparţinând celuilalt tip poate fi foarte mare. Celelalte modele sunt refulate. indiferent dacă sunt sau nu adecvate situaţiei. Cele trei tendinţe nu se exclud reciproc la un subiect normal. Cu alte cuvinte. 34 . Conflictul este definit ca fiind incompatibilitatea bazală dintre cele trei tendinţe (în raport cu ceilalţi oameni). Orice tentativă a vreunui mod non-dominant de personalitate. de a se exprima în exterior produce persoanei conflicte puternice. Acesta nu luptă cu el însuşi pentru a-şi refula tendinţe non-dominante. alteori complezent sau detaşat. Dr. univ. omul poate fi uneori agresiv. O altă diferenţă dintre subiectul nevrotic şi cel normal constă în flexibilitatea comportamentului: nevroticul este rigid. La subiecţii normali toate cele trei tendinţe pot să fie exprimate. iar acest conflict stă la baza tulburării nevrotice. Horney arată că la toţi oamenii se manifestă conflicte între cele trei tendinţe de bază. declanşând acelaşi tip de mecanisme adaptative. dar deosebirea dintre personalitatea normală şi cea nevrotică constă în intensitatea respectivului conflict. Irina HOLDEVICI celelalte fiind latente.Prof. Tipul dominant va influenţa comportamentul persoanei şi atitudinea sa faţă de ceilalţi.

invidia penisului structurându-le un Supraeu mai puţin dezvoltat. (Freud considera că femeile sunt victimele propriei lor anatomii. noile posibilităţi. cat şi datorită faptului că imaginea de sine falsă nu-i permite să-şi corecteze deficienţele. slăbiciuni. ca rezultat al rezolvării 35 . solicitând persoana să se supună cerinţelor sale rigide. Dr. Irina HOLDEVICI Imaginea de sine idealizată Karen Horney subliniază că toţi oamenii nevrotici sau normali. modificându-se atunci când se modifică şi subiectul. Această imagine de sine falsă. unde se manifestă conflicte puternice între cele trei tendinţe bazale. ca şi normalul îşi construieşte imaginea de sine pentru a-şi unifica personalitate. personalitatea se află în dizarmonie. imaginea de sine trebuie să reflecte cât mai fidel eu] real. Pentru a atinge scopul ul t i m al dezvoltării personalităţii -autorealizarea. Imaginea de sine la nevrotic este o iluzie nu un ideal.Prof.adică dezvoltarea plenară a potenţialului uman. noile achiziţii ale persoanei. imaginea de sine nerealistă nu face decât să sporească conflcitele intrapsibice. este inflexibilă şi rigidă. reflectă noile scopuri. Când imaginea de sine falsă este atinsă se prăbuşeşte tot edificiul construit de persoana nevrotică. cat şi pe baza interacţiunilor cu ceilalţi. De fapt. La subiectul normal. capacităţi. Această i m a g i n e are un caracter u n i t a r şi integrativ în raport cu personalitatea. Ea. afirmând faptul că nu există dovezi pentru această teorie (un punct de vedere masculin într-o societate dominată de bărbaţi). imaginea de sine se construieşte pe baza evaluării realiste a propriilor posibilităţi. Dar această încercare de unificare este sortită eşecului pentru că modelul personalităţii construit de nevrotic (imaginea ideală) nu corespund realităţii. imagine ce poate sau nu să fie bazată pe realitate. O imagine de sine realistă este flexibilă şi dinamică. îşi construiesc o imagine ideală cu privire la propria persoană. scopuri de viaţă. Ea nu reprezintă un obiectiv. eul. In loc să rezolve conflictele. Nevroticul însă este convins de realitatea imaginii de sine construite (deşi pentru toţi ceilalţi este evident faptul că ea nu corespunde realităţii). nevroticul are o încredere redusă în forţele proprii datorită anxietăţii şi insecurităţii interioare . La nevrotici. Imaginea de sine a nevroticului are un caracter static. care acţionează. Imaginea de sine a nevroticului are drept scop să asigure un fel de substitut pentru sentimentele realiste ale valorii personale şi încrederii în sine. Nevroticul. nu face decât să înstrăineze şi mai mult subiectul de eul său adevărat. ci o idee fixă. univ. Psihologia feminină Horney nu a fost de acord cu concepţia lui Freud cu privire la „invidia penisului”.

Irina HOLDEVICI inadecvate a complexului Oedip. 36 . Horney a arătat că observaţiile clinice pun în evidenţă faptul că şi bărbaţii. bărbaţii compensează invidia pântecului prin tendinţa de a obţine realizări pe plan profesional. Ele au o imagine inferioară despre corpul lor. copii sau adulţi. simţindu-se de fapt bărbaţi castraţi!).Prof. Ea a numit acest sentiment „invidia pântecului”. Dr. univ. sunt invidioşi pe femei pentru capacitatea de a da naştere la copii. Karen Horney arată că bărbatul joacă un rol mai modest în procreaţie şi datorită acestui fapt.

este determinat de factorii psihosociali care acţionează în copilărie. Natura umană sau personalitatea. nu este în mod imuabil determinată de ceea ce se petrece în copilărie. Fiecare persoană are în sine capacitatea de a se modifica. ceea ce duce la frigiditate. spunând că şi noi modelăm forţele sociale. Paradoxal. însă. Fromm a spus că oamenii îşi crează propria natură. Nevrozele pot fi prevenite dacă subiectul are condiţii corespunzătoare în copilărie. Teoria personalităţii la Erich From m Erich Fromm este un autor care. Horney nu a fost de acord cu Freud nici în privinţa natur ii compelxului Ocdip. dar ea a negat originea lor sexuală. alături deAdler şi Horney. Prea multă libertate devine o condiţie negativă din care omul încearcă să scape. i n v i d i a pântecului se manifestă pe plan inconştient şi prin t e n d i n ţ a bărbaţilor de a menţine femeia într-o poziţie de inferioritate. de izolare şi lipsă de importanţă. Nevoile noastre de bază sunt de a scăpa de aceste sentimente de izolare. libertatea crescândă pe care oamenii au dobândit-o de-a lungul secolelor .faţă de natură şi si st em el e sociale . Irina HOLDEVICI Mai mult. pentru că are un caracter flexibil. univ. In schimb. El nu vede sexul ca pe o forţă modelatoare a comportamentului normal sau acelui nevrotic. de a găsi un scop în viaţă. Ea nu a negat faptul că in r el aţ i i l e dintre copii şi părinţi pot apare conflicte. H o r n e y nu a negat faptul că multe femei se simt interioare. Accentul pus pe determinările sociale ale personalităţii este mai mare decât la Adler sau Horney. ea insistând pe factorii socioc u l t ur al i . de a dezvolta un simţ al apartenenţei. Dr. este considerat un teoretician psiho-social. El a respins noţiunea că noi suntem modelaţi pasiv de foitele sociale. Karen Horney avea o viziune mai optimistă asupra personalităţii umane. Fromm spune că oamenii moderni suferă de singurătate.a dus la i nt ensi f i car ea sentimentelor de singurătate şi izolare. atunci când se manifestă. Karen Homey: „Nevroza este copilul vitreg al culturii noastre". Mai mult. Ea a interpretat aceste probleme în termenii conflictului între dependenţă şi ostilitate faţă de părinţi. Omul nu este implacabil dominat de forţe de natură biologică. El afirmă că umanitatea nu este inexorabil condusă sau inevitabil modelată de forţele biologice ale unei naturi instinctive. Comportamentul nevrotic. Fromm îl contrazice pe Freud şi în problema sexului. Fromm a simţit că trebuie să examineze istoria speciei umane pentru a înţelege această creare. care stau la baza discriminării dintre sexe. Fuga de feminitate poate duce la inhibarea f em i ni t ăţ i i .Prof. experienţele mai târzii au o importanţă tot atât de mare ca şi cele timpurii. Fromm a văzut personalitatea influenţată de forţe sociale şi de cultură. poate datorită preocupării lui asupra istoriei noastre. Ceea ce ea a negat. reprezintă sursa biologică a acestor sent i m ent e de inferioritate. 37 . Putem spune că Fromm are o viziune mai amplă asupra dezvoltării personalităţii individului decât alţi teoreticieni. Considerând că un individ îşi crează propria natură.

nesemnificativi şi nelegaţi între ei şi de nimic. Libertatea pare a fi antitetică nevoilor umane de securitate şi identitate. Prin învăţare acumulează o cunoaştere a trecutului. religii şi ritualuri ori obiceiuri ale tribului au obţinut securitatea apartenenţei la un grup. oamenii au un transcens . afiliere şi un set de reguli de urmat. univ. Fromm rămâne optimist în legătură cu abilitatea oamenilor de a rezolva problemele . Dar privind altfel această separare ea înseamnă alienarea în raport cu restul naturii.însă ei sunt încă o parte a naturii. aşa cum sunt animalele inferioare. "Evadare din libertate". In istoria civilizaţiei vestului. Acţiunile umane sunt cele mai puţin legate de mecanismele instinctuale. aşa cum o interpretează Fromm. In mod contrar. Pentru că ştiu. pentru că mentalul uman oferă posibilităţi infinite. Ei ştiu. Dar oamenii poseda chiar mai mult decât cea mai mare flexibilitate a comportamentului. oamenii realizează cât de lipsiţi de forţă sunt de fapt. Irina HOLDEVICI Fromm credea că t i p ur i l e de conflicte de care suferă oamenii provin din tipul de societate pe care l-au construit. având o mai mare libertate ca niciodată se simt mai singuri. cu atât mai flexibile sunt comportamentele sale. Libertate versus securitate: dilema umană fundamentală Titlul primei sale cărţi.natura. Cu cât mai jos este animalul pe scara filogenetică cu atât mai ferm fixate sunt patternurile şi formele comportamentului său. de îndată ce oamenii au câştigat multă libertate s-au simţit mai singuri. ci dimpotrivă. Împărtăşind mituri. cu cat oamenii au mai puţină libertate. Cum spune Fromm. pentru că stăpânesc natura . dar fac încă parte din ea.Prof. sunt conştienţi de ei înşişi şi de lumea din jurul lor. Faptul de a fi membru într-un grup implică acceptare. Prin imaginaţie pot merge dincolo de prezent. Fromm a spus că oamenii de azi. Pentru a înţelege în întregime ce vrea să spună prin acest aparent paradox trebuie să examinăm o scurtă istorie a civilizaţiei occidentului. El începe prin a discuta evol uţ i a umană de la regnul animal şi înregistrează distincţia specifică dintre natura animală şi cea umană: oamenii sunt liberi de constrângerea mecanismelor biologice. Această cunoaştere a fiinţări separate şi aparte faţă de restul naturii reprezintă un fel de libertate. ca cele mai dezvoltate animale. Ca rezultat . Dar oamenii nu sunt condamnaţi irevocabil la suferinţă. pentru că ştiu că vor muri. dă o i n d i c a ţ i e asupra v i z i u n i i sale referitoare la c ondi ţi a umană fundamentală. Dr. în sensul că sunt subiecţi ai legilor sale fizice fără a le putea schimba. nelegaţi de ceilalţi şi lipsiţi de importanţă . au cea mai mare flexibilitate. Fiinţele umane. Ce putem face atunci ? Cum putem scăpa de sentimentele de izolare şi neapartenenţă ? Fromm spunea că oamenii primitivi au încercat să scape de starea lor de alienare faţă de natură prin identificarea completă cu tribul sau clanul lor. Religiile dezvoltate de oamenii primitivi i-au ajutat pe aceştia în anumită măsură să restabilească legătura cu 38 .probleme pe care ei înşişi le-au creat. Ei sunt separaţi de natură. cu atât mai mult creşte sentimentul de apartenenţă şi securitate. instinctuale. credea Fromm.nu mai sunt una cu natura.în comparaţie cu cei din trecut. Spre deosebire de alte animale. Cu cât este mai sus. ce ghidează orice mişcare a animalului.

Oamenii au devenit liberi faţă de sclavie şi vasalitate. dar nu suntem liberi să ne dezvoltăm din plin esenţa. După părerea lui. Ne găsim într-o dilemă: Cum putem fugi de singurătate şi insignifianţă? Cum putem scăpa de libertate? Fromm arată că există două căi pe care putem merge în încercarea noastră de a găsi sensul şi apartenenţa la viaţă. XVI şi prezent . securitate. Fiecare rămânea în statutul său. în accepţia lui Fromm. Fromm a criticat îndeosebi cultura de piaţă din America. Alt mod de a recâştiga securitatea este renunţarea la libertate şi suprimarea completă a individualităţii şi integrităţii. Fromm a caracterizat creşterea libertăţii oamenilor din Occident ca libertate faţă de ceva. nimeni nu s-ar simţi singur şi nesemnificativ pentru că toţi oamenii ar fi „fraţi şi surori". Evident. neexistând mobilitate socială sau geografică. si oamenii post-primitivi s-au revoltat împotriva aservirii la grup. Deşi oamenii nu erau liberi. XV. dar nu ca libertate de a face ceva anume. ei nu erau izolaţi şi alienaţi în raport cu alţii: Structura socială rigidă spunea că locul individului era clar delimitat. de vreme ce sistemul feudal definea rigid locul fiecăruia în societate. a fost caracterizată de dezvoltarea individualităţii . ca ultimă eră de stabilitate. Fromm concepe omul ca relaţionat cu ceilalţi prin muncă şi dragoste. In cadrul acestui demers optimist. individul avea puţine ocupaţii de ales. Dar această securitate fragilă nu putea dura. numit de Fromm „umanist". Dr. Totul era determinat de clasa în care era născut ca şi de regulile rigide ale religiei catolice. Procesul i nd iv idua ţi ei şi-a câştigat punctul culminant undeva între perioada Reformei din sec. nu sunt liberi să-şi dezvolte toate potenţialităţile şi să se bucure de această nouă libertate. o asemenea soluţie nu ar duce la exprimarea eu-lui şi la dezvoltare personală spune Fromm. care s-a sfârşit odată cu sec. Fiecare perioadă din istorie. Prima cale ar fi: dobândirea libertăţii pozitive care implică încercarea de a redeveni uniţi cu ceilalţi oameni. dar. având poziţii sociale şi obiceiuri bine stabilite. Oamenii au început să aibă mai multe opţiuni de făcut şi mai multă putere asupra sensului vieţii şi au ajuns la sentimentul lipsei lor de importanţă ca persoană. Irina HOLDEVICI natura. univ. în care suntem liberi faţă de multe restricţii. în rolul său de când se năştea şi până murea. înlăturarea anxietăţii rezultate din trăirea singurăţii şi a insignifianţei proprii ar explica de ce atât de mulţi oameni sunt gata să accepte sistemul totalitar.un proces numit de Fromm „individuaţie" . prin exprimare sinceră şi deschisă a trăirilor emoţionale şi intelectuale. apartenenţă. Era timpul unei libertăţi individuale reduse. Fromm spunea că „relaxarea" socială pe care a adus-o Renaşterea şi Reforma a distins această stabilitate prin lărgirea considerabilă a libertăţii oamenilor. pentru că fiinţele umane sunt creaturi luptătoare care se dezvoltă si cresc. fără a renunţa la libertatea şi integritatea individuală. 39 . datorită creşterii insecurităţii şi a alienării ei. de exemplu. Nu exista nici o îndoială asupra cuiva sau de ce anume aparţinea cuiva.oamenii fiind constrânşi la libertatea iar independenţa să îi ajute să se dezvolte şi să-şi folosească toate abil it ăţ il e lor umane unice. Fromm a conceput Evul Mediu.un interval în care alienarea şi singurătatea au fost cauzate de un înalt grad de libertate. ca regimul nazist din 1930.Prof. Într-un astfel de tip de societate.

Şi tot astfel se întâmplă cu conformarea totală a fiinţelor umane. neraaiavând nici o identitate. persoana nu mai reprezintă un 40 .lucruri materiale ori calităţi intelectuale. deşi raţionalizată sau disimulată. de cele mai multe ori fiind implicată şi o suferinţă emoţională. nici un „eu" real. se manifestă în t e n d i n ţ e l e masochiste sau sadice. este opusul autoritarismului. Irina HOLDEVICI Mecanismele psihice pentru recâstigarea securităţii In afara acestor căi generale de recâştigare a securităţii pierdute. Cineva care se conformează total la alţii nu mai există ca „eu" distinct de „ceilalţi". deşi opusă celei masochiste. © Primul mecanism. conştiinţa sau patriotismul pot reprezenta raţionalizări ale tendinţei spre distrugere. ca umilinţa sau jena. prin conformarea necondiţionată la regulile care guvernează comportamentul. 3) conformarea automată. se regăseşte frecvent în acelaşi tip de persoană. Fiind de nedistins de mediul său. spune Fromm. Aceste mecanisme psihice sunt: I) autoritarismul.Prof. S-ar pune de bună voie sub controlul altora ori a unor forţe sociale şi s-ar comporta ca slăbişi neajutoraţi faţă de alţii. tendinţa spre distrugere există pretutindeni în lume. şi c) altă formă de sadism implică dorinţa de a-i vedea pe alţii suferind şi de a fi cauza acelei suferinţe. Realizează aceasta prin devenirea ca toţi c e i l a l ţ i . numit de Fromm distrugere. Fromm a considerat că.) ©Cel de-al doilea mecanism. Individul este acum măcinat de nesiguranţă şi îndoieli. animalul se protejează. Inclusiv dragostea. Tendinţa sadică. afirmând că vor să fie eliberaţi de ele de fapt. Fromm a comparări acest mecanism cu culoarea protectoare a unor animale. In timp ce o astfel de persoană îşi câştigă temporar securitatea şi sentimentul de apartenenţă de care avea atâta nevoie. implicând exploatarea acestora. b) altă expresie sadică se realizează prin conducerea sau dictarea asupra vieţilor altora. Şi această pierdere a eu-lui poate duce persoana într-o stare mai rea decât cea anterioară. (Suferinţapoate implica nu doar durere fizică. O persoană distructivă îşi spune: „Pot scăpa de sentimentul lipsei mele de putere faţă de lumea înconjurătoare prin d i s t r u g e r e a acel ei lumi". Fromm a descris trei mecanisme specifice de apărare. cu cea mai importantă semnificaţie socială. Dr. există un preţ al pierderii eu-lui. datoria. Există trei moduri în care se poate exprima tendinţa sadică: a) persoana îi face pe alţii total dependenţi de ea. autoritarismul. Indivizii descrişi ca masochisti se consideră a fi inferiori şi mediocri. ©Cel de-al treilea mecanism descris de Fromm. In timp ce se pot plânge de aceste trăiri. pentru a avea putere absolută asupra lor. Ei câştigă securitate prin aceste acte de supunere şi anulează astfel sentimentul singurătăţii. ei resimt o puternică nevoie de dependenţă faţă de o persoană sau instituţie. emoţionale. Prin acest mecanism o persoană anulează singurătatea şi izolarea sa prin ştergerea oricărei diferenţe dintre ea şi ceilalţi. mecanisme psihice pe care le concepe prin analogie cu trăsăturile de caracter nevrotice ale l u i Horney. univ. 2) distrugerea. ea reprezentând o tendinţă de a domina pe ceilalţi. Dacă primul mecanism (în forma masochistă sau sadică) implică o forţă de interacţiune continuă cu un obiect. luarea sau folosirea a tot ceea ce ei posedă . distrugerea tinde spre eliminarea obiectului. este conformarea automata.

oferindu-i respect şi un echilibru bun între securitate şi responsabilitate. Rezultatul va fi faptul că astfel copilul resimte prea puţin nevoia de a evada din libertatea lui crescândă şi este capabil de a se iubi. în sensul că un copil creşte şi îşi dobândeşte treptat independenţa şi libertatea. că primii 5 ani de viaţă prezintă o 41 . prin contrast este caracterizată prin distanţă şi separare de alţii. Comportamentul masochist derivă din a fi înghiţit. îşi neagă eul.Prof. Copilul nu cunoaşte libertatea dar este apărat în relaţia sa de dependenţă. este cea mai de dorit formă a relaţiei părinte-copil. Copilul rămâne total dependent de părinţi. univ. c) dragoste (distanţare). într-un sens foarte real. părinţii care acţionează distructiv faţă de copil încercând să îl subordoneze sau să-1 subjuge. b) Interacţiunea distanţare-distingere. Dezvoltarea personalităţii în copilărie Fromm considera că dezvoltarea individului în copilărie repetă dezvoltarea speciei umane. Sadismul derivă din situaţia inversă copilul înghite toată autoritatea dată de părinţi prin subminarea totală a voinţei lor. Fiecare mecanism folosit de copil este determinat de natura relaţiei părinte/copil. poate fi obţinută si menţinută numai prin conformare constantă. Fromm a formulat trei mecanisme de evadare: a) relaţionare si m b i o t i că. Fie că îşi „înghite" părinţii. fie că este „înghiţit" de aceştia relaţia este una de apropiere şi intimitate. c) Dragostea. întrucât aprobarea şi recunoaşterea din partea altora ar fi pierdută dacă subiectul ar face ceva ce nu s-ar potrivi cu normele şi valorile celorlalţi. De exemplu. prin „înghiţirea" cuiva. provoacă la copil activarea tendinţei distructive. In acest caz. Fromm este de acord cu Freud. Deci modelaţi istoric şi social. ci mai degrabă evadează din singurătate şi nesiguranţă prin a deveni o parte din altcineva. cu atât se simte mai puţin apărat. Irina HOLDEVICI răspuns reflex la ceea ce alţii aşteaptă de la el. Astfel . copilul îşi recâştigă securitatea prin manipularea şi exploatarea părinţilor. precum şi de a iubi pe ceilalţi. Nu există relaxare. O astfel de stare ideală nu a fost încă atinsă. Care anume dintre aceste forme de comportament o adoptă copilul va depinde de comportamentul părinţilor. copilul încearcă să seape de propria libertate crescândă prin anumite mecanisme sim il ar e celor" descrise mai înainte. Fromm spunea că distanţarea şi distrugerea sunt forme active şi pasive ale aceluiaşi tip de relaţionare cu părinţii. o a treia formă de interacţiune. inclusiv a securităţii. a) In relaţionarea simbiotică persoana nu dobândeşte niciodată o stare de independenţă. b) distrugere. Noua identitate. oamenii trebuie să menţină un echilibru între libertate şi securitate. sau prin „a fi î n gh i ţ i t " de cineva. părinţii crează pentru copil ocazia de aşi dezvolta propriul eu. Dr. nici scăpare. Cu cât devine mai p u ţ i n dependent de primele legături cu mama. pentru a-şi putea construi un „eu" fără a trăi singurătatea sau alienarea. cea falsă. Fromm gândea că un anumit grad de izolare şi de neajutorate însoţeşte întotdeauna procesul maturizării şi copilul va încerca astfel refacerea legăturilor" primare.

de câmp de orientare. create social. pot fi la fel de importante în influenţarea personalităţii ca şi cele timpurii. îl respectă şi îl cunoaşte pe cel iubit. univ. de natura arbitrară a naşterii şi a morţii. care implică grijă. precum şi de a avea un obiect de adulare-stimuîare-excitaţie. prin urmărirea unor pattern-uri comportamentale înnăscute. Iubirea productivă poate fi direcţionată către acelaşi sex (iubirea fraternă). toate fiinţele umane fiind motivate de o astfel de polaritate. Comportamentul uman este infinit de variabil şi flexibil. în iubire. pe de o parte. copilul dobândeşte caracterul şi modul de adaptare la societate. O altă diferenţă o reprezintă faptul că oamenii sunt motivaţi de un al doilea set de trebuinţe: cele de natură psihică. Fromm a identificat existenţa a 6 nevoi (trebuinţe). Modul ideal de dobândire a acestei r el a ţ i o n a l i se realizează prin ceea ce Fromm a numit „iubirea productivă". Irina HOLDEVICI importanţă extremă. de identitate. Eşuarea satisfacerii trebuinţei de relaţionare se traduce într-o c o n d i ţ i e a 42 . către fuziunea cu un membru al sexului opus (iubire erotică) sau către un copil (iubire maternă). persoana este preocupată de dezvoltarea şi fericirea celuilalt. Alegerea dintre presiunea spre securitate. Cu toate că există diferente în fiecare familie. © Nevoia de relaţionale derivă din ruperea legăturilor primare cu natura.Prof. cu toate că aceasta nu este determinată în mod irevocabil. Fromm a subliniat că trebuinţa de securitate ( de a scăpa de singurătate) ca şi trebuinţa conflictuală de libertate (pentru a-şi crea propriul eu) sunt nevoi universale. se impune ca inevitabilă. Nevoi psihologice Ca organisme vii. Fromm subliniază faptul că oamenii (cei mai mulţi) dintr-o cultură prezintă caracteristici comune: un set comun de constrângeri. oamenii au un număr de trebuinţe psihologice fundamentale care se cer satisfăcute în ordine. sex) nu sunt dif eri te Ia om. în virtutea puterii raţiunii şi imaginaţiei individul este conştient de separarea de natură. răspunde la nevoile altuia. întrucât oamenii şi-au pierdut forma lor instinctuală de relaţionare cu natura.nu îşi satisfac trebuinţele într-o manieră instinctuală. rigide. respect şi cunoaştere. responsabilitate. determină natura personalităţii adultului. Aceste nevoi (de exemplu: pentru hrană. In general. de propria sa lipsă de putere. Prin interacţiunea cu familia. şi variind infinit de la un individ la altul. mai ales felul în care este tratat copilul de către părinţi. Oamenii diferă de animale sub două aspecte: mai întâi . ultimul atribut al gri j ei unei persoane este dezvoltarea şi creşterea celeilalte persoane. pe de alta. faţă de animal în termenii naturii şi or i gi ni i lor. ei vor trebui să-şi folosească raţiunea şi imaginaţia pentru a crea noi relaţii cu alte fiinţe umane. şi progresiv către libertate. care rezultă din această dihotomie: de relafionare. de transcendenţă. spune Fromm. câtă vreme el este învăţat de către fiecare individ în mediul său unic de viaţă. Dr. apă. aşa cum este acesta. Fvenimentele târzii. dar nu crede că personalitatea este definitiv . ansamblul experienţelor sociale. de înrădăcinare. Jn toate cele trei forme.fixată la această vârstă de 5 ani. pentru a asigura supravieţuirea. precum şi reguli morale cu care i-au înzestrat părinţii.

ei nu pot să relaţioneze cu altă persoană sau cu lumea înconjurătoare. unul fals. ori de un zeu .Prof. Există mai multe căi de dobândire a sentimentului acesta al identităţii. nevoi.. Un câmp iraţional implică o imagine a lumii total subiectivă şi care. şi prin urmare. Singura realitate la care au acces este lumea subiectivă a propriilor gânduri. Oamenii trebuie să devină indivizi. Irina HOLDEVICI i r a ţ i o n a l it aţ ii. o persoană creativă şi productivă îşi poate dezvolta talentele şi abilităţile sau se poate identifica cu un grup. Rezultatul acestei pierderi este că oamenii se simt detaşaţi si singuri.". creativi şi productivi. Psihicul lor este dominat de interesul pentru propria lor persoană. care are un cadru anume pentru a da sens tuturor fenomenelor existenţei la care omul este expus. o naţiune etc. Oamenii narcisici sunt incapabili să perceapă lumea înconjurătoare în termeni obiectivi. oamenii devin distructivi. oamenilor le este necesar sentimentul identităţii ca indivizi unici. Cel mai puţin satisfăcător mod de a dobândi înrădăcinarea este de menţinere a legăturilor incestuoase cu mama. stare ce presupune o finalitate. Ca să poată simţi apartenenţa. omul are nevoie şi de un scop general. Eu-1 devine unul „de împrumut". eventual ne restrânge contactul cu realitate. De exemplu. prin intermediul relaţiilor cu alţii pentru a înlocui rădăcinile mai vechi din natură. „Naţionalismul -forma noastră de incest. o unitate. Sentimentele de fraternizare cu alţii sunt cele mai satisfăcătoare tipuri de rădăcini pe care le poate dezvolta omul. Un câmp raţional ajută la o percepere obiectivă a realităţii. Graţie acestui obiect de devoţiune omul 43 . restrânge dragostea şi sentimentele de solidaritate numai la anumiţi semeni. până la a include comunitatea şi naţiunea. Fromm a spus limpede că dacă trebuinţa creativă este blocată din indiferent ce motiv. deoarece identitatea cuiva este definită numai referitor la calităţile şi caracteristicile grupului căruia s-a conformat. căutând securitatea primelor zile de după naştere. Deci. ©Nevoia umana de înrădăcinare derivă şi ea din pierderea legăturilor primare cu natura. aceasta fiind singura alternativă a creaţiei. şi nu la calităţile eu-lui. în afară de acestea. omul trece de starea de animal şi intră într-o stare de libertate. izolându-ne de umanitatea generală. neavând nici un contact obiectiv cu realitatea. sentimente. Asemenea legături incestuoase se pot generaliza dincolo de relaţia părinte-eopil. prin care să poată găsi un scop consistent de viaţă. Ambele tendinţe satisfac nevoia de transcendenţa. scria Fromm.un „obiect" căruia să se devoteze. în lumea obiectelor. de care oamenii nu pot fi satisfăcuţi pentru că ei au raţiune şi imaginaţie. Totul este perceput de aceştia din perspectiva lor subiectivă.. univ.o „narcisism". El trebuie să dezvolte o imagine coerentă şi consistentă a lumii prin care să fie capabil să perceapă şi să înţeleagă tot ceea ce se întâmplă în jurul său. In actul creaţiei. ©Nevoia de câmp de orientare şi de obiect de adulare rezultă din puterea umană de raţionare şi imaginare. pe care Fromm a n u m i t . Dr. Acest câmp de orientare poate fi bazat pe consideraţii raţionale şi iraţionale. © Conformarea este un mod nesănătos de dobândire a sentimentului identităţii. o religie. al vieţii. Distrugerea ca şi creaţia se află în natura umană. ©Transcendenţa se referă la nevoia de a se ridica deasupra stării animalului pasiv. a artei sau a ideilor. Trebuie să stabilească noi rădăcini. creativitatea este considerată ca o tendinţă primară a omului.

Irina HOLDEVICI dobândeşte un sens pentru viitor. Există o asemănare între orientarea receptivă şi t i p u l oral incorporativ al lui Freud. şi. datorită căreia omul poate funcţiona la niveluri înalte de alertă şi de activitate. Tipurile non-productive includ orientări receptive.n. Ei doresc doar ceea ce este valorosşi aparţine altora: soţi sau soţii. Trasaturile sunt subsumate t i pur i l or non-productive şi productive. idei. posesiuni etc. dominant.n. dar şi la unii lideri (fascişti). Tipul de societate ce defineşte această trăsăturăeste cel în care se practica exploatarea unui grup de către un altul. Evident. b) Orientarea exploatativă Persoana este direcţionată spre alţii. EI descrie trasaturile în termeni distincţi. Dr. o autoritate. univ. se simt incapabili să facă ceva fără ajutor d i n afară.dintr-o sursa externă (altă persoană. de acumulare şi de valorificare care sunt moduri nesănătoase de relaţionare cu lumea. tipului agresiv . respectiv. orientarea receptivă găsindu-şi şi ca expresia în mâncare şi băutură. aceşti oameni îşi iau ceea ce doresc cu de la ei putere. asemenea oameni sunt foarte dependenţi de alţii şi sunt paralizaţi când sunt lăsaţi să se descurce singuri. Tipurile de caracter productiv şi neproductiv Fromm s p u n e a că t r ă s ă t u r i l e de caracter u n i f i c ă comportamentul şi îl susţin.al lui Horney (mişcându-sc împotriva oamenilor) şi poate fi î nt âl ni t la hoţi. Maniera în care aceste nevoi sunt manifestate sau satisfăcute depinde de condiţiile sociale şi ocazionale oferite de cultură.al lui Freud. Această trăsătură este similară tipului oral agresiv . expl oat at ive. prin forţă sau păcăleală. cunoaştere sau plăcere . a) Orientarea receptivă In di vi zi i cu orientări receptive se aşteaptă să aibă orice doresc: dragoste. Dacă ceva le este dăruit îl consideră tară valoare.) să se menţină implicarea în lumea înconjurătoare. având nevoie să fie iubiţi . c) Orientarea de acumulare 44 . Ele sunt forţe puternice prin care o persoană se relaţionează sau se orientează in lume. un sistem).mai mult decât să iubească şi să ia mai mult decât să producă idei sau cunoştinţe.sau al unei serii de compromisuri . Sunt receptivi în relaţiile cu alţii. Rezultatul acestui compromis . Ceea ce poate fi furat sau luat prin forţă are o mai mare valoare decât ceea ce este dat. Fără astfel de stimulări ar fi dificil (dacă nu imposibil . dar are grijă să noteze că personalitatea unui i n di vi d este o îngemănare a unora sau a tuturor acestor trăsături. © Nevoia de stimulare se referă la trebuinţa umană continuă de stimulare externă din partea mediului înconjurător. cu toate că una dintre ele de obicei joacă un rol important.Prof. Modul în care o persoană se adaptează la societate este un fel de compromis pe care individul îl realizează între trebuinţe şi condiţiile sociale.este acela că persoana îşi dezvoltă structura personalităţii pe care Fromm o numeşte orientare sau tip de caracter. Există similarităţi şi cu ti pul de personalitate submisiv -al lui Horney. dar în loc să aştepte să primească de la alţii. Creierul solicită de asemenea constante stimulări externe pentru a-şi menţine niveluri de vârf ale performanţei.

Iixistă o paralelă evidentă cu tipul anal retentiv .cel p u ţ i n în structura socială prezentă este o combinaţie între orientări productive si neproductive. De exemplu. Acest comportament se aplică nu numai bani lor şi posesiunilor. ghidată de productivitate. înmormântări. de prezentare al cestora. mai ales Statelor Unite.Prof. abilităţile. Influenţa orientării productive poate transforma trăsăturile nonproductive. Fromm a introdus o altă pereche de orientări sau tipuri: cele necrofile şi. ruină.devin mai importante decât calităţile intrinseci ale cuiva. conservatorism şi practici sobre în afaceri. cele biofile. succesul sau eşecul oamenilor depinde de cât de bine „se vând". Ceea ce contează nu sunt atât calităţile. Persoana trăieşte în trecut. cât mai ales modul de ambalare. lipsiţi de un centru personal ca si de relaţii reale cu cei din jurul lor. într-un sens exclusiv artistic. XVIII şi XIX. cunoştinţele sau integritatea persoanei. Setul valorilor este acelaşi pentru personalităţi ca şi pentru bunuri: personalitatea oricui devine un bun de vândut. astfel de oameni construiesc ziduri în jurul lor şi stau acolo. Acoperind toate aspectele experienţei umane acest concept include abilitatea de a actualiza. ci dezvoltarea personalităţii. cadavre. Orientarea productivă este o atitudine ce poate fi atinsa de orice fiinţă umană. Rezultă o stare de alienare totală pentru oamenii respectivi.al lui Freud. Rolul individului îl forţează să-şi ascundă calităţile sau caracteristicile adevărate nu numai fată de alţii. Asemenea persoane par pline de viaţă numai când vorbesc despre moarte. de a realiza întreg potenţialul uman. d)Orientarea de vânzare comercială (spre valorificare) este un fenomen al sec. murdărie. precum şi cu tipul detaşat . c a r a c t e r i z a t a p r i n e t i c a protestanta. O asemenea orientare nu poate produce nici un sentiment de securitate. Dr. protejându-se de i ntr uşi din afară şi lăsând cât mai puţin din el însuşi afară. Mai târziu. înconjuraţi de tot ceea ce au adunat.al lui Horney. Calităţi superficiale .. cu toate că nu caracterizează încă nici o societate.a zâmbi. esie tipul ideal şi reprezintă scopul ultim în dezvoltarea umană. pentru că persoana nu se poate relaţiona sincer cu ceilalţi. Irina HOLDEVICI Persoana de acest tip îşi găseşte securitatea în cantitatea pe care o poate acumula sau salva. tipul de acumulare poate deveni econom etc. Dacă jocul este jucat destul timp nu mai există nici o relaţionale sau o conştientizare a propriului eu. boală. respectiv. ci chiar fată de el însuşi. a fi agreabil. ci şi emoţiilor sau gândurilor. Cel mai important obiectiv de dobândit fiind nu achiziţionarea de bunuri materiale. Numai prin schimbări sociale orientarea productivă poate deveni dominantă într-o cultură. Într-o cultură bazată comod pe economia de piaţă. univ. e îndrăgostită de forţe şi putere şi este atrasă mai curând de maşini decât de oameni. agresivitatea t i p u l u i exploatativ poate deveni iniţiativă. XX caracteristic societăţilor capitaliste. Fromm gândea că cel mai bun lucru pe care îl putem realiza . a râde la glumele vreunui şef . în acele ţări care aveau o clasă de mijloc st ab i l a economic. Fromm credea că această or ient ar e este o condiţie ideală pentru oameni. 45 . Tipurile de caracter necrofile sunt atrase de moarte. tipul productiv. Fromm nu a d e f i n i t productivitatea ca sinonimă cu creativitate. e) Al 5-lea tip de caracter. In anume sens. Fromm spunea că acest ti p de orientare era comun în special în sec.

insignifianţă. El afirmă că pentru ca orice tip de societate să funcţioneze bine este imperativ necesar ca personalităţile sau caracterele tuturor oamenilor să fie modelate astfel încât să poată satisface cerinţele societăţii. ei au o natură proprie. Cu alte cuvinte. Dar asta nu înseamnă că oamenii sunt total maleabili. trebuie să modeleze o lume în care să cumpere produse şi să le înlocuiască repede cu altele. indivizii trebuie pregătiţi în copilărie să se comporte într-un mod ce se potriveşte cu nevoile societăţii. O societate feudală sau fascistă trebuie să modeleze oamenii să fie pasivi şi subordonaţi. Viitorul civilizaţiei. o asemenea persoană este preocupată de dezvoltarea ei şi a altora. depinde de cât de bine şi de repede putem dezvolta o asemenea societate. O societate capitalistă. idei. politice. Oamenii nu reprezintă nici o hârtie albă pe care c u l t u r a poate scrie un text. că Fromm a exprimat o imagine în general optimistă asupra naturii umane. univ. Irina HOLDEVICI Persoanele cu orientare necrofilă au o pasiune pentru tehnologie şi se pot înconjura de multe echipamente stereo sofisticate. oameni. natură. Influenţa societăţii Am văzut rolul proeminent pe care Fromm îl atribuie cul tur ii în modelarea personalităţii. tipul biofil: este îndrăgostitul de viaţă care luptă împotriva morţii. Multe personalităţi reprezintă un amalgam al celor două. ci mai ales din dragoste pentru maşinării. deja. spunea Fromm. Fste adevărat că el a conceput oamenii ca fiind modelaţi de forţe sociale. Fromm spunea că o astfel de persoană îşi îndepărtează interesul de la viaţă. economice ale societăţii în care trăiesc. El a rămas optimist referitor la modelarea unei societăţi care îngăduie oamenilor să se dezvolte complet. Toate societăţile de-a lungul istoriei au constrâns oamenii prin cerinţe care sunt opuse naturii umane. Imaginea lui Fromm asupra naturii umane Ar trebui să fie clar. Dr. nici total condamnaţi de forţe sociale. Cât despre aceste orientări. Fromm gândea că orice societate nu satisface nevoile de bază ale oamenilor este bolnavă şi trebuie înlocuită.Prof. transformă întreaga viaţă în „lucru" inclusiv pe ea însăşi. de consum. Această atitudine este congruentă cu orientarea productivă. O persoană nu este o simplă păpuşă reacţionând la sforile mânuite de forţele sociale. In acord cu Adler şi Ho r n e y nu a considerat oamenii condamnaţi să fie supuşi conflictelor şi anxietăţii. socialism comunitar umanist şi o descria ca pe o lume în care dragostea. formele pure ale acestor trăsături sunt rare. alienare -ar dispărea. un set de calităţi psihologice prin care îşi pot modela personalitatea 46 . Fromm numea o astfel de societate ideală. cu o orientare dominantă. Din contră. graţie unor forţe biologice imuabile. de exemplu. Orientarea opusă. nu atât pentru bucuria de a asculta muzică. Ei nu sunt determinaţi total de instincte ori experienţe ale copilăriei. întunericului şi rutinei. în care orientarea productiva este agreată să se dezvolte complet şi în care toate sentimentele de singurătate. fr at er ni t at ea şi solidaritatea caracterizează toate relaţiile umane.

Şi optimismul i-a permis lui Fromm să spere că vom face alegerea corectă. şi nici denatura umană. Murray considera că reducerea tensiunilor este forţa motrică de bază a comportamentului uman. Fromm a continuat să spere că umanitatea va atinge starea de realizare completă a potenţialului său.nu e predeterminată de societate. Ego şi Supergo. Fromm consideră că omul posedă o nevoie înnăscută pentru dreptate si adevăr. Irina HOLDEVICI ca şi societatea în care trăiesc. Una dintre nevoile umane de bază este aceea a identităţii sale ca individ unic. Astfel. este o teorie în acelaşi timp originală. restul ţine de noi. de creştere şi integrare armonioasă. a c t i v i t a t e a cerebrală.sau cel puţin. a experienţelor din copilărie asupra vieţii adulte şi este de acord cu conceptele psihanalitice de ld. asigură u n i t a t e şi coerenţă comportamentului.eşecul în a deveni productiv . Dr.lui Fromm. armonie completă sau parţiala ori haos . se poate spune că Murrray acordă o interpretare personală acestor fenomene psihologice fiind din acest motiv este considerat un neo-freudian. Nici o caracteristică . La 70 de ani el scria: „Cine oare poate renunţa la speranţă atâta timp cât există viaţă ?” Teoria personalităţii la Henry Murray Teoria personalităţii lui Murray. trecutului. La fel ca şi Freud. ca lege primară a funcţionării fiinţei umane atât pe plan biologic cât şi pe plan psihologic. speranţa . Rezultatul acestei tendinţe inerente în orice individ este dezvoltarea personalităţii. Ea cuprinde aspecte modificate ale teoriei psihanalitice a lui Freud dar şi concepte şi metode originale de investigare a personalităţii. dar şi celor psihosociale în determinismul personalităţii. Nu a fost convins că suntem complet buni sau răi.Prof. prezentului şi vii tor ul ui subiectului. deşi era întristat de eşecul de pană acum. 47 . El crede că avem o tendinţă înnăscută de a creşte. Cu toate că Fromm a relevat caracterul de universalitate al personalităţii pentru cei din cadrul aceleiaşi culturi .bunătate sau răutate. dar şi eclectică. de a ne realiza potenţialul. Numai potenţialul de bunătate şi împlinire există. Cu toată influenţa psihanalizei freudiene. forţelor de natură biologică. Eşecul în realizarea întregului potenţial . in tră în perspectivă optimismul . Aceasta este sarcina noastră majoră în viaţă şi scopul nostru ultim şi absolut necesar -de a deveni ceea ce putem deveni. El recunoaşte importanţa forţelor de natură inconştientă asupra vieţii psihice. pe care acesta o numeşte sistem personologic. Şi aici. Murray acordă atenţie atât instanţelor conştiente cât si celor de n at ur ă inconştientă. univ. Singurul mod în care putem fi buni cu noi şi cu alţii este să recurgem complet la toate abilităţile noastre.conduce la nefericire şi boli mintale. Un loc important în teoria lui Murray îl ocupă aspectele fiziologice care determină şi direcţionează activitatea psihică. a ne dezvolta.el a subliniat faptul că fiecare persoană este unică. dar a crezut că putem deveni răi dacă nu ne dezvoltăm complet. Nn exista aii drum pentru dobândirea armoniei.

excitaţie şi toate acestea sporesc tensiunea psihică şi nu tind să o reducă. conceptul clasic de reducere a tensiuni i. depăşindu-se astfel. (Aspect discutabil în privinţa ultimelor probleme.Prof. din punctul nostru de vedere). In baza unor cercetări cli ni ce concrete realizate pe subiecţi normali (nu pe nevrotici) elaborează (împreună cu Cristiana Morgan) celebrul T. b) Al doilea principiu de bază al personologiei se referă la importanţa majoră a modificării tensiunii psihice ca forţă motivaţională primordială. în consecinţă şi personalitatea. Murray atrage atenţia asupra unicităţii personalităţii fiecărui i n d i v i d . neavând un caracter static. absenţa tensiunii este considerată ca o stare patologică pentru că fiinţele umane au nevoie de activitate. mai curând decât starea caracterizată prin absenta tensiuni i. ca unii oameni si ca nimeni altul" 2. am i nt i r i l e conştiente sau inconştiente. valorile şi temerile umane. 1. Murray consideră că starea psihologică ideală constă în a avea un anumit grad de tensiune psihică pe care subiectul să o reducă.procese conducătoare (diriguitoare) ale vieţii psihice. univ. Irina HOLDEVICI Originalitatea lui Murray constă mai ales în elaborarea unei liste a trebuinţelor umane. Murray consideră că toate elementele pe care se bazează funcţionarea personalităţii îşi găsesc un corespondent în creier: sensibilitatea. Mai mult. Personalitatea se dezvoltă în timp sub influenţa tuturor evenimentelor vieţii care acţionează asupra individului se acordă o atenţie deosebită studierii trecutului subiectului. Rădăcinile vieţii psihice se află în creier pentru că procesele cerebrale suplimentare sunt cele care guvernează personalitatea. dar şi credinţele. El consideră că însuşi procesul de detensionarc oferă satisfacţii. progres. deşi nu neagă n i c i elementele comune în sfera personalităţii. Murray subliniază faptul că nu există o stare a organismului caracterizată prin reducerea totală a tensiunii. dat odată pentru totdeauna.T. Organismul generează tensiune pentru a avea satisfacţia de a reacţiona. Structura personalităţii 48 . Personalitatea se modifică şi progresează mereu. (Test de Apercepţie Tematică). Argument: un accident vascular sau un drog alterează funcţionarea creierului şi. Principiile de bază ale personologiei Murray sublinia faptul că personologia sa reprezintă o tentativă de explicarea problematicii personalităţii şi nu un sistem încheiat reprezintă mai mult un fundament pentru o viitoare teorie a personalităţii: a) Primul principiu de bază al personologiei: procesele psihice depind de procesele fiziologice („Fără cr ei er nu există personalitate"). Dr. Murray denumeşte procesele cerebrale . „Un individ uman este ca toţi ceilalţi oameni. c) Al treilea principiu al personologici se referă Ia dezvoltarea longitudinală a personalităţii.A. mişcare. atitudinile.

(Ex. Superego-ul nu este cristalizat în mod rigid la vârsta de 5 ani. care. Forma şi conţinutul Superego-ul ui sunt impuse copilului. Irina HOLDEVICI Sistemul lui Murray derivă din teoria psihanalitică a lui Freud. Ego şi Superego. prin intermediul cărora subiectul ajunge să-şi evalueze propriul comportament. Id-ul implică şi tendinţele spre empatie. Astfel. Superego-ul trebuie să l u p t e împotriva i m p u l s u r i l o r inacceptabile. (unii subiecţi au tendinţe şi emoţii mai puternice decât alţii). Murray acordă o atenţie deosebită şi factorilor psihosociali în determinismul personalităţii. Odată cu dezvoltarea Superego-ului se dezvoltă şi Ego-ul ideal. un individ care aspiră să devină un maestru în ale crimei). In acord cu Freud. Cu toate acestea. dar şi tendinţe înnăscute pe care.obiecte" (elemente) ale ambianţei pot satisface mai bine aceste nevoi. Id-ul furnizează energia şi direcţia comportamentului şi conţine tendinţe instinctive primitive şi amorale (ca şi Freud).Prof. Ego-ul îşi asumă un rol mult mai 49 . încă de la vârsta timpurie. Murray consideră că există şi alţi factori care contribuie la formarea Superego-ului. Cu toate acestea. subiectul speră să exceleze în a n u m i t e forme de comportament care violează normele sale c u l t u r a l e intectualizate. Dr. Ca şi Freud. El poate fi congruent cu val ori le Superego-ului sau în c o n f l i c t cu acestea. încearcă să modifice sau să amâne impulsurile inacceptabile ale Id-ului. aşa cum considera Freud. univ. anumite forme de dragoste (altele decât cele sexuale). Problema autocontrolului şi direcţionării energiei Id-ului nu este aceeaşi pentru toţi subiecţii. Ego-ul decide în mod conştient şi direcţionează comportamentele pozitive. cât şi tendinţa de stăpânire a mediului. dar în acelaşi timp. precum şi comportamentul celorlalţi. identificare. Murray consideră că Id-ul reprezintă depozitul tuturor tendinţelor impulsive înnăscute. cum ar fi. literatura sau mitologia. unde şi cum să fie exprimate nevoile şi tendinţele acceptabile şi ce .societatea le consideră acceptabile şi dezirabile (rezultă influenţa concepţiei lui Jung cu privire la „umbră". Ex. care implică atât aspecte pozitive cat şi negative). Eul ideal cuprinde ambiţiile şi aspiraţiile subiectului. Acesta se referă Ia modelul cel mai bun pe care îl poale atinge omul.. regulilor sociale. Deoarece Id-ul conţine atât elemente negative cât şi pozitive. Este adevărat că. care nu trebuie reprimate. reflectând complexitatea experienţelor de viaţă la care este supusa persoane. normelor. obiceiurilor. Murray consideră că Ego-ul îndeplineşte un rol mult mai complex decât cel de „poliţist” al personalităţii. Murray era de părere că Id-ul furnizează energia. ci continuă să se dezvolte de-a lungul vieţii. emoţiile şi tendinţele individului şi că forţa (energia) Id-ul ui variază de la individ la individ. grupurile de aceeaşi vârstă. la Murray. Utilizează conceptele lui Freud de Id. pentru că unii oameni trebuie să facă faţă unei energii mai mari decât au alţii. el trebuie să aprecieze când. Superego-ul nu este într-un conflict permanent cu Id-ul. Ego-ul reprezintă conducătorul „raţional al personalităţii". dar le modifică într-o oarecare măsură sensul. In acest din urmă caz. Ca un organizator al comportamentului. de către părinţi şi de către alte figuri investite cu autoritate. la fel ca în viziunea l u i Freud. el definea Superego-ul ca fiind internalizarea valorilor.

El poate. Irina HOLDEVICI activ în determinarea comportamentului decât i-a acordat Freud. Ego-ul reprezintă Eul care alege spontan şi care implică şi abilităţile intelectuale şi perceptive ale individului. Ea are o bază fiziologică care organizează şi direcţionează procesele intelectuale şi abilităţile perceptive ale s u b i e c t u l u i . Indiferent de originea trebuinţelor. Dr. dacă Ego-ul favorizează id-ul în raport cu Superego-ul. Ego-ul nu mai este un fel de servitor al Id-ului ci el dirijează şi planifică în mod conştient cursul unor acţiuni. 3. el poate împinge personalitatea în direcţia criminalităţii. Ego-ul reprezintă şi atributul între Id şi Superego. Este important de subliniat faptul că acest concept de nevoie sau trebuinţă nu este elaborat în urma introspecţiei sau în urma analizei unor pacienţi. Un Ego puternic poate media în mod eficient între cele două instanţe. energizează Trebuinţele şi direcţionează conduita Trebuinţele (nevoile) majore 50 . Nevoia (trebuinţa) reprezintă în concepţia lui Murray un construct ipotetic. Trebuinţele pot izvorî din procese interne ale organismului (foame. sete) sau din evenimentele mediului extern. El caută si găseşte posibilităţi de gratificare în cazul în care impulsurile pozitive sunt satisfăcute. Diferenţa principială între teoria lui Freud şi a lui Murray constă în aceea că Murray nu este de părere că conflictele psihice sunt inevitabile.Murray. să integreze ambele aspecte ale personalităţii. ci în urma studiilor realizate pe subiecţi normali. de pildă. în timp ce un Ego slab poate lăsa personalitatea descoperită. sub aspect teoretic şi în domeniul cercetării personalităţii. o reprezintă delimitarea conceptului de nevoie (trebuinţă) pentru a explica motivarea şi direcţionarea comportamentului. astfel încât ceea ce subiectul doreşte să facă (Id) este în armonie cu ceea ce societatea consideră că el poate să facă (Superego). el poate favoriza acţiunea unuia asupra celuilalt. Astfel. In această calitate.Prof. Deci. ci el produce satisfacţie subiectului prin organizarea şi direcţionarea manifestării impulsurilor acceptabile ale Id-ului. univ. de asemenea. acestea cresc nivelul de activism. Ego-ul nu funcţionează doar pentru a refula tendinţele Id-ului. iar organismul tinde să le reducă prin satisfacerea trebuinţei. Nevoile (trebuinţele) umane: Motivaţia comportamentului Contribuţia cea mai importantă a lui H. Acest autor are poate cea mai bine structurată clasificare a trebuinţelor umane.

de a deprecia. persoane slabe. Deferenţă ~ nevoia de a admira sau susţine o persoană considerată superioară. de a pedepsi. Nevoia de a preţui. Respingere . Dr. Agresivitate = nevoia de a depăşi opoziţia celorlalţi prin forţă. Nevoia de aparate a Ego-ului-" nevoie de a se autoapăra de atacuri. rejecta sau de a rămâne indiferent faţă de o persoană considerată inferioară. de a fi văzut şi auzit. şoca. Autonomie — nevoia de a rezista constrângerilor şi restricţiilor. viaţă. umili. consola. ridiculiza 5. neşansă (ghinion). blamare. 14. Nevoia de contracarare= nevoia de a repara un eşec printr-o 51 . de a frecventa petreceri (inclusiv băutură şi joc de cărţi). pedeapsă. infirme. Nevoia. fascina. amuza sau de a întreţine atmosfera. de a se opune convenienţelor. 6. ajutat. critici. Nevoia de a evit a a c t i v i t ă ţ i l e propuse de p e r so n a l i t ă ţ i dominatoare. 13. Nevoia de evitare a inferiorităţii ~ nevoia de a evita u m i l i r e a . Supunere . de revanşă. de a dansa. 3. 10. pedeapsă. de a gratifica nevoile altor persoane neajutorate (copii. Nevoia de a se opune în forţă. elogia.nevoia de a se separa de persoane apreciate negativ. trata etc. protejat. uimi.tendinţa de a se lăsa dominat în mod pasiv de forţe externe. seducţie. Nevoia de a restrânge. Nevoia de a râde. interzice sau de a redirecţiona un comportament. persuasiune sau comandă. de a se accepta injurii. de a acorda timp unor activităţi sportive. critică. de a fi susţinut. consolat. bolnave). Reţinerea de la unele activităţi datorită fricii de eşec.Prof. Nevoia de joc (ludică) = nevoie de a reacţiona din plăcere fără un scop anume. Nevoia de a ieşi în evidenţă (exhibiţionism)= nevoia de a face impresie. căutarea şi satisfacţia obţinută din durere. persoane. Nevoia de a justifica o acţiune greşită. îngriji. 16. o umilinţă. lovite de. Nevoia de a se conforma unor tradiţii (to emulate an exemplar). 8. Nevoia de a ajuta. simpatie . intriga. Tendinţa de a rivaliza cu ceilalţi. iertat. Afiliere = nevoia de a fi aproape şi de a coopera cu alte persoane care seamănă cu subiectul sau îl agrează. Realizare ~ nevoia de a îndeplini sarcini dificile. Nevoia de acâştiga afecţiunea. de a activa. organiza obiecte. de a avea un susţinător. Nevoia de suport = tendinţa de a fi gratificat prin intermediul unui ajutor. Irina HOLDEVICI Dominanţă — nevoia de a controla mediul. univ. de a adera şi de a rămâne loial faţă de prieteni. Nevoia de stimulare = nevoia de a căuta şi de a obţine satisfacţii de pe urma unor impresii senzoriale. onora. susţine. 7. Nevoia de a abandona. de a direcţiona şi influenţa comportamentul celorlalţi prin sugestie. de a ieşi din s i t u a ţ i i l e jenante sau de evitarea condiţiilor în care subiectul poate ieşi învins. 11. 4. 2. de a glumi. de a stăpâni. exclude. 15. boală. idei. 9. Nevoia de a fi independent şi liber de a acţiona conform propriilor impulsuri. blamări. Nevoia de a admite propria inferioritate. manipula. 1. de a depăşi obstacole şi de a atinge standarde ridicate în activitate. 12. încurajat de afecţiunea altuia. un eşec. Nevoie de luptă. Nevoia de nurturanţă = nevoia de a acorda simpatie.

Nevoia de ordine.Prof. Trebuinţa apare numai atunci când apare şi obiectul (ex. Nevoia de a scăpa de situaţiile periculoase. c) T r e b ui n ţ e ⇒ reactive: implică reacţia la un stimul specific din mediu. nevoia de a analiza şi generaliza evenimentele. Există oameni care au resimţit de-a lungul existenţei lor toate aceste nevoi. 20. sete. de a depăşi slăbiciunea de a reprima teama. Murray arată că nu este obligatoriu ca toate aceste trebuinţe de bază să se manifeste la o singură persoană. exactitate. Nevoia de evitare a durerii = nevoia de a evita.efective: conduc la un anumit efect direct. ⇒ secundare (psihogene): nu sunt mai p u ţ i n importante decât cele primare. scop b) trebuinţe ⇒ focalizate: pot fi satisfăcute de unul sau câteva „obiecte" ⇒ difuze: pot fi satisfăcute de mai multe obiecte. în timp ce altele se află în opoziţie.: o persoană flămândă caută de mâncare. pe când alţii nu au trăit niciodată unele din ele. nevoia de realizare). nu aşteaptă să apară în mod spontan ceva de mâncare). dar apar după trebuinţele primare. Nevoia sexuală = nevoia de a iniţia şi menţine o relaţie erotică. 52 . Nevoia de a-şi l u a măsuri de precauţie.nevoia de a adresa întrebări şi de a primi răspunsuri. ⇒ practice: sunt activate indiferent de factorii din mediu (ex. e) Trebuinţe:.) a) Trebuinţe: ⇒ primare(visceroorganice. Se referă la numărul de obiecte care pot servi satisfacerii unei trebuinţe. se referă la satisfacţii de natură intelectuală şi emoţională. de a scapă de si t u a ţ i i l e periculoase.nevoia de a pune lucrurile la locul lor de curăţenie. 19.: evitarea durerii apare doar atunci când se iveşte un stimul ameninţător). univ. Interesul pentru problemele teoretice. organizare. de a menţine autorespectul şi mândria la un standard înalt. echilibru. foame. Unele din aceste trebuinţe sunt congruente unele cu altele. d) Trebuinţe ⇒ -manifeste: sunt direct exprimate pentru că societatea aprobă libera lor manifestare (ex. 18. 17. Dr. Nevoia de înţelegere. evitarea durerii.: agresivitatea). Irina HOLDEVICI contraacţiune. precizie. Clasificarea trebuinţelor sex ctc. ⇒ latente: se exprimă camuflat şi simbolic în vise şi fantezii (ex.

©Unele trebuinţe. (Ex.: tendinţa de afiliere pentru a fi satisfăcută solicită subiectul să se comporte cu deferentă faţă de ceilalţi (nevoia de deferentă). . Murray denumeşte acest fenomen fuziunea trebuinţelor (ex. apă) acest aspect c o n s t i t u i n d potenţialul trebuinţei. In felul acesta. ea va avea un cathexis pozitiv în raport cu aceştia). putând fi satisfăcute de unul sau mai multe tipuri de comportamente. Murray introduce şi conceptul de vector valoric.tetna conectează trebuinţele şi presiunile într-un singur pattern a cărui funcţionale asigură coerenţa comportamentului individual. Caracteristicile trebuinţelor ©Nevoile (trebuinţele) pot să difere între ele sub aspectul urgenţei sau insistenţei cu care declanşează un comportament (vezi nevoia de aer. Patternul „temei" se formează în copilăria timpurie. în urma experienţelor din respectiva perioadă şi devine o forţă puternică ce domină personalitatea individului. beta . Acest pattern aduce ordine.un amalgam de elemente ce ţin de presiune şi de trebuinţă. combinând natura mediului cu caracteristicile persoanei.se referă la la presiunea exercitată de evenimente şi percepută în mod o b i e c t i v de subiect. Presiune alfa .: dacă o persoană e atrasă de bani. Irina HOLDEVICI . Murray realizează şi o listă de vectori: 53 .Prof. Ex. Vectorul se referă la d i r e c ţ i a comportamentului şi la intensitatea dorinţei. concept menit să înlocuiască conceptul iniţial de n e v o i e (trebuinţă). univ. unitate şi unicitate comportamentului individual (Murray o denumeşte unitatea temei). In mare măsura inconştientă. deşi nu sunt identice. © Tema . Dr. dominantă şi autonomie).modale: satisfacţia rezultă din modul în care este îndeplinită activitatea (performantă). El denumeşte acest fenomen presiune pentru că obiectele şi evenimentele exercită o anumită presiune asupra subiectului. O Murray este de părere că factorii de mediu şi evenimentele din c o p i l ă r i e i n f l u e n ţ e a z ă puternic trebuinţele specifice.presiune percepută şi interpretată subiectiv. ©Conceptul de trebuinţă in subsidiar se referă la situaţia în care o trebuinţă este activată prin intermediul satisfacerii altei trebuinţe.procesuale: se caracterizează prin aceea că satisfacţia rezultă din activitatea însăşi (vezi trebuinţele funcţionale). Presiunea are în acelaşi timp rolul de a atrage sau respinge subiectul (este pozitivă sau negativă.: câştigarea gloriei şi bogăţiei prin munca proprie poate satisface nevoia de realizare. pot fi complementare. Murray utilizează termenul freudian de Cathexis pentru a descrie această caracteristică a presiunii. O In lucrările sale mai târzii. trebuinţa de deferentă va fi în subsidiar faţa de cea de afiliere.

estetice. complex anal. Subiecţii sunt pasivi foarte dependenţi de ceilalţi şi 54 . acoperit. st r u ct ur i formate în urma impresiilor lăsate de fiecare stadiu şi ele direcţionează în plan inconştient e v o l u ţ i a viitoare a individului. în a avea un loc unde poate rămâne izolat. N i m i c nu este anormal decât dacă se a j u n g e la comportamente extreme. In această situaţie. o barcă sau poate dori să se izoleze pe o insulă sau într-o mănăstire. întunecoase. în formele sale de bază complexul de claustrare simplu se traduce în dorinţa subiectului de a sta în spaţii mici. complex uretral. pentru că fiecare trece prin cele 5 stadii de dezvoltare. Dezvoltarea personalităţii: complexele Murray are o abordare longitudinală a personalităţii. complex de castrare de I. Irina HOLDEVICI - achiziţie. când subiectul rămâne fixat la un anumit nivel de dezvoltare. sau poate agrea o maşină. Complexele ©Existenta sigură din pântecele mamei ©Satisfacţia obţinută în urma suptului ©Satisfacţia obţinută în urma defecării ©Satisfacţia obţinută în urma urinării ©Satisfacţii genitale complex claustrare. iar formarea Ego-ului şi Superego-ului este influenţată de această fixare. personalitatea sa devine incapabilă să dezvolte spontaneitatea şi flexibilitatea. Dr. univ. Acestea sunt.Prof. Fiecare i n d i v i d dezvoltă toate cele 5 complexe . fiecare f i i nd caracterizat printr-o t r ă ir e a plăcerii. Complexul de claustrare Viaţa intrauterină este sigură. Se poate manifesta prin tendinţa de a rămâne în pat. Fiecare stadiu îşi lasă amprenta asupra personalităţii sub forma complexelor. unde se simte în siguranţă. evitare. Ca şi Freud el îşi concentrează at enţ i a asupra evenimentelor şi experienţelor din copilăria t i m p u r i e şi asupra evenimentelor şi experienţelor din copilăria timpurie. distrugere: expulzare Valoarea se referă la idealurile intelectuale. construcţie. ideologice. liniştită. calde. total dependentă. care este inevitabil stopată de cerinţele societăţii. dimineaţa. El împarte copilăria în 5 st adi i . etice ale subiectului. complex oral.

Dr. protecţie şi dragoste. H. 2. exactă. b) Complex oral agresiv. plastelină. S u b i e c t u l preferă sp aţ i i l e deschise. teamă de contaminare orală (ex. imaginaţiei şi 55 3. mişcarea. Subiectul ţinteşte prea sus şi idealurile sale sunt distruse de realitate.: teamă de sărut).Murray consideră că: 1. motiv pentru care persoana se poate teme de spaţii deschise. Persoana este parţial determinată de nevoi biologice şi parţial de mediu. o distorsionare a autostimei. nevoie de afecţiune. El interpretează acest complex într-un sens mai restrâns şi constă în „fantezia că penisul ar putea fi tăiat" (ad-literarn). noroi). Complexul de castrare Murray nu a fost de acord cu afirmaţia că complexul de castrare reprezintă rădăcina multor anxietăţi din viaţa adultă . o puternică iubire de sine. evitarea dependenţei faţă de alţii. ordonată. . Complexul se poate centra şi asupra sentimentului de insecuritate. de cutremure sau de situaţii noi. preocuparea pentru arme de foc şi explozibile. univ. admiţând astfel un anume grad de libertate a voinţei. umor scatologic. c) Complex oral de rejecţie: vomitat. de retenţie: acumulare. Irina HOLDEVICI se orientează spre activităţi sigure si spre trecut. 2. schimbarea.Prof. ţipat sau la vârstă adultă ironia şi sarcasmul). Complexul uretral: Este asociat cu ambiţie excesivă. băut. A treia variantă a complexului de claustrare se centrează în jurul fricii de a sufoca rezultând complexul de regiesie. ci satisfacţia izvorâtă din reducerea tensiunii. colecţionare. Persoana este murdară şi dezorganizată. In concluzie. aerul proaspăt. Persoana este c ur at ă. mâncat puţin. Scopul existenţei nu îl reprezintă o stare lipsită de tensiune. mâncat. sărutat. Complexul anal: de rejecţie (provine din preocuparea pentru defecare). El consideră că acest complex rezultă din fricile rezultate din comportamentul de masturbare şi din pedepsele părinţilor pentru acesta. de cădere. Este asociat cu comportamente agresive: aruncat lucruri. scuipat. neajutorate şi lipsă de suport din viaţa intrauterină. Se poate manifesta şi sub forma claustrofobiei. de foc. de înec. interes pentru murdărie sau materiale care seamănă cu fecalele (lut. noutatea. In comportament se manifestă prin: supt. 4. combină activităţi orale agresive (muşcat. cu tendinţe pasive şi nevoia de a fi protejat şi susţinut. 5. păstrare. având astfel o viziune optimistă asupra personalităţii umane (el spune că prin forţa creativităţii. Există o istorie de enurezis in antecedente. Se mai numeşte complexul lear. Murray denumeşte această stare complexul insecurităţii. Complexul oral Şi acesta are 3 variante: a) Complexul oral pasiv este o combinaţie de preferinţe pentru activităţi orale.

univ. Irina HOLDEVICI raţiunii oamenii sunt capabili să rezolve problemele care le apar în cale). omul are capacitatea de a evolua şi de a se dezvolta permanent.Prof. dar personalitatea este determinată şi de prezent. precum şi de aspiraţiile pentru viitor şi astfel. Complexele copilăriei îşi pun amprenta în mod inconştient asupra vieţii individului. A bordarea personalităţii conceptul de trăsături prin 56 . Dr.

Irina HOLDEVICI Teoria personalităţii la Gordon Allport Domeniul s t u d i u l u i personalităţii a devenit o parte importantă a psihologiei ştiinţifice odată cu apariţia lucrării lui Cordon Allport: „Personalitatea: O interpretare psihologică" (1937). univ. Teoria sa are un caracter electic. Dr. Allport. 57 . In teoria lui G.Prof. autorul considerând personalitatea ca fiind individul unic caracterizat printr-o funcţionalitate dinamică. conceptul de trăsătură joacă un rol foarte important.

Această abordare poartă numele de abordare idiografică. cea mai însemnată contribuţie pe care a adus-o Allport la teoria personalităţii constă în accentul deosebit pe care acest autor îl pune pe ideea de u ni ci ta te a fiinţei umane. Forma de organizare se modifică odată cu aspectele specifice ale personalităţii. Ereditatea oferă materialul brut care este apoi modelat de mediu. De asemenea. Dr. Allport argumentează existenţa caracterului unic al personalităţii prin faptul că omul este produsul atât al eredităţii cât si ai m e d i u l u i . 28. G. 1986. ei f i i n d influenţaţi într-o măsură mult mai mare de situaţiile prezente. AIIport a postulat o d e l i m i t ar e foarte clară între normal si patologic. care a conceput un contitumm între normal şi patologic. Allport nu este de acord cu Freud în următoarele privinţe: ©el consideră că rolul inconştientului a fost mult exagerat. AIIport s-a opus studierii personalităţii pe baza unor cazuri clinice. Oamenii nu sunt prizonierii conflictelor şi experienţelor clin copil ări e. considerând că subiecţii cu tulburări psihice funcţionează la un nivel infantil.Schultz. Allport este de părere că în studiul personalităţii trebuie să fie abordat cazul individual. funcţionarea inconştientului este semnificativă mai ales la nevrotici. cit. copiii sau ani m al el e nu pot fi comparaţi cu a du l ţ i i normali şi ca atare. G. ci este particulara. A l l p o r t afirmădeei că personalitatea nu este o noţiune cu caracter" general sau universal. Conceptul determină se referă la aspectul activ al personalităţii care pune în acţiune şi dirijează aspectele diferite ale gândirii şi comportamentului. Spre deosebire de Freud. Termenul de psihofizic înseamnă că personalitate este compusă din trup şi psihic care acţionează împreună. definiţia lui Allport presupune şi faptul că tot ceea ce face sau gândeşte individul îi este caracteristic acestuia. organizare ce determină un mod caracteristic de gândire şi de comportament" (Allport. Organizare dinamică: autorul este de părere că personalitatea se află în continuă modificare şi dezvoltare care are însă un caracter organizat (nu haotic). unicit at e definită în termenii trăsăturilor psihice. ca un tot unitar.Prof. Să analizăm conceptele caracteristice acestei definiţii. p. 197). G. care sună astfel: „Personalitatea reprezintă organizarea d i n a m i c ă a sistemelor psihofizice. Natura personalităţii: caracterul conştient. ©Allport nu consideră că trecutul este cel care stăpâneşte prezentul. Irina HOLDEVICI G. el nu crede ca forţele de natură inconştientă joacă un rol însemnat în viaţa unui adult matur şi normal. Nevroticii. afirmă că subiecţii sănătoşi funcţionează mai ales la nivel conştient si raţional. controlând majoritatea forţelor care le motivează comportamentul. p. Materialul brut este reprezentat în concepţia lui Allport de aspectele fizice. înainte de a-şi elabora propria definiţie. diferită de ceilalţi. 1961. ca persoană unică. studiile realizate pe astfel de subiecţi nu se pot generaliza. Poate că. evoluţia şi unicitatea A l l p o r t a trecut în revistă 50 de defi ni ţ i i diferite ale personalităţii. specifică fiecărui individ. inteligenţă şi temperament (care implică tonalitatea emoţională generală). Ea se 58 . ©De asemenea. univ.

ci există în interiorul fiecărui individ. Allport subliniază că este. ⇒ atitudinile îmbracă totdeauna un aspect pozitiv sau negativ ( sunt pro sau contra ceva). deci implică o evaluare. autoritarismul sau extraversia pot fi considerate atât ca trăsături. de acord că. Allport face distincţia între trăsături. comportament analizat în timp. ocupaţie etc. Ele domină viaţa acestuia 59 . există sim il it udini între oamenii aparţinând aceleiaşi culturi. Allport şi-a revizuit terminologia. © Existenţa trăsăturilor poate fi demonstrată în mod empiric. Irina HOLDEVICI deosebeşte de abordarea nomotetică. în majoritatea situaţiilor. Allport este. primar. uneori. Un număr de habitudini pot fuziona formând o trăsătură sau o dispoziţie personala (exemplu: habitudinile de a se spăla pe mâini. Ele nu sunt puse în evidenţă doar ca răspuns la anumiţi stimuli ci. conformism. Allport distinge trei categorii de trăsături: a) Trăsături cardinale. Ele nu reprezintă doar constructe teoretice menite să explice comportamentul.Prof. Allport a oferit o listă de 18 000 de termeni în limba engleză (exemplu: dominanţă. prin observarea comportamentului s u b i e c t u l u i . unele corelând s e m n i f i c a t i v cu altele (exemplu: agresivitatea corelează cu ostilitatea). Astfel. denumind trăsăturile comune prin termenul simplu de trăsături. Mai târziu. ele dirijându-i cursul. Habitudinile au sferă mai restrânsă decât trăsăturile. Coerenţa şi constanţa comportamentului pun în evidenţă prezenţa unor trăsături. univ. pe dinţi etc. sex. aceleiaşi grupe de vârstă. Un alt punct de vedere îmbrăţişat de Allport se referă Ia faptul că el vede personalitatea ca fiind un proces discret ( di scont i nuu) . specifice unei persoane şi trăsături comune unui număr de indivizi aparţinând unei culturi. ele direcţionează căutarea unui anumit t i p de stimuli. Dr. supunere. ele se pot interpătrunde. sunt inflexibile şi implică un răspuns specific la un anumit stimul. Personalitatea copilului are un caracter predominant biologic. El consideră că nu există un continuu între personalitatea adultului şi cea a copilului. Pentru a facilita denumirea trăsăturilor de personalitate. Trăsăturile de personalitate Allport defineşte trăsăturile de personalitate ca fiind nişte predispoziţii de a răspunde într-o manieră similară la anumite tipuri de stimuli. în ciuda unicităţii. O Trăsături le nu sunt separate în mod rigid între ele . de pildă. Deşi pune accent pe unicitate. cât şi ca atitudini. Allport a făcut distincţia între trăsături individuale. patriotismul. nevrozism. ©Trăsăturile reprezintă cauza comportamentului. au un caracter general şi influenţează puternic toate aspectele vieţii individului. La începutul carierei sale. pot forma o trăsătură care este curăţenia). dificil de realizat diferenţa dintre trăsătură şi atitudine. care studiază grupuri mari de subiecţi şi pe baza datelor obţinute caută să stabilească legi valabile pentru toţi oamenii. iar trăsăturile individuale le-a denumit dispoziţii personale. mai mult. putem realiza această distincţie: ⇒ atitudinile au totdeauna un obiect de referinţă specific. masculinitate. feminitate etc). habitudini si atitudini. Deşi reprezintă caracteristici diferite. Totuşi. în acelaşi timp. în timp ce personalitatea adultului funcţionează mai mult la nivel psihologic. Caracteristicile trăsăturilor sunt următoarele: O Trăsături le de personalitate au o existentă reală.

totuşi acest principiu surprinde ceva mai bine motivaţia adultului. sadism). căutarea plăcerii sau nevoia de putere sau securitate. unele motive fiind temporare. Abstract:Ea isi sublimează o dorinţă sexuală refulată. iar altele având un caiaeler permanent. c) liste necesar ca în teoria motivaţiei să fie implicate şi procesele cognitive. detaşăndu-se de circumstanţele sale de origine. d) Recunoaşterea caracterului unic şi concret al forţelor motivationale.Prof. Allport oferă următorul exemplu de motiv concret şi motiv abstract: Concret: Maria are o dorinţă puternică dean deveni asistentă medicală. Dr. un anumit motiv nu mai rămâne legat de experienţele trecute. adică. In concepţia sa. în cadrul cărora s-a format. Personalitatea si motivaţia Allport consideră că problema centrală pentru orice teorie a personalităţii constă în clarificarea conceptului de motivaţie. motivul a devenit autonom. de natură inconştientă. le cunosc doar prietenii apropiaţi). Allport consideră că este o simplificare grosieră sa se reducă motivaţia umană la câteva motive de bază cum ar fi reducerea tensiunii. b) Să fie pluralistă. mai ales când ne referim la intenţionalitate şi la planificarea conştientă a unor acţiuni. altele nu. Irina HOLDEVICI (exemplu: şovinism. precum şi a complexităţii acestora. Allport a fost deosebit de critic referitor la teoria tfeudiană. Cu alte cuvinte. P r i n c i p i u l autonomiei funcţionale postulează că la un adult normal. Allport explica prezentul mai ales în termenii viitorului şi nu în termenii trecutului. Allport le denumeşte ca fiind un fel de pasiuni care guvernează existenţa individului. Autorul arată că diversitatea motivelor este foarte mare. spune Allport. adică să recunoască existenţa unei multitudini de motive. c) Trăsături secundare: sunt mai puţin evidente (de regulă. altele manifestandu-se din când în când. Punând accent pe caracterul intenţional al comportamentului uman. b) Trăsături centrale: sunt trăsături pe care le posedă fiecare individ în număr redus (între 5 şi 10). Unele motive sunt conştiente. Un motiv trebuie definit în mod concret şi nu abstract. a) Autonomia funcţională a motivelor G. mijloacele utilizate pentru atingerea unui 60 . Datorită acestei complexităţi este imposibil să includem motivaţia umană într-un model unic. univ. Ele descriu comportamentul unui individ (sunt cele care se trec întro caracterizare). care punea accent pe motivele iraţionale. Allport a subliniat faptul că principiul autonomiei funcţionale a motivelor nu explică integral motivaţia umană. o teorie satisfăcătoare asupra motivaţiei trebuie să îndeplinească următoarele criterii: Să pună accentul pe starea prezentă a i ndi vi dul ui şi nu pe ce s-a î n t â m p l a t a t u n c i când se formau la copil deprinderile igienice.

Allport afirmă că un adult normal este motivat să acţioneze cat mai b i n e şi mai eficient pentru a-şi îmbunătăţi n i v el ul de măiestrie şi competenţă. mai precis. El arată că există unele comportamente care nu se supun principiului autonomiei funcţionale a motivelor. structură în cadrul căreia ele sunt cognitive în jurul ego-ului. subiectul selecţionând din multitudinea stimulilor ambianţei acei stimuli care sunt relevanţi pentru sistemul de interese şi valori al persoanei. c) Principiul structurării motivelor proprium-ului. Odată a t i n s ă s i t u a ţ i a materială respectivă. Structura motivelor proprium-ului (ego-ului unic) va determina modul în care noi percepem lumea din jurul nostru. Motivele care contribuie ia îmbogăţirea imaginii de sine sunt menţinute. Dr. G. există o relaţie directă între interesele unei persoane şi abilităţile sale. energie care altfel poate să se exprime într-un mod distructiv. Noile motive sau vechile motive latente vin la suprafaţă pentru a consuma energia psihică în exces. Exemplu: o femeie ai cărei copii au părăsit locuinţa constată că are prea multă energie care ar trebui canalizată spre noi interese şi motive. care explică unele comportamente elementare. atitudini. cum ar fi: toxicomania sau modalitatea rutinieră de a îndeplini sarcinile zilnice. Este direct legată de nucleul profund al personalităţii şi se referă la interese. G. Irina HOLDEVICI anumit scop devin scop în sine. Acestea sunt: 61 . b) Principiul măiestriei şi competenţei: se referă la nivelul înalt la care persoana preferă să-şi satisfacă motivele. ►o persoană lucrează din greu pentru a-şi face o situaţie m a t e r i a l ă bună. păstrând acele elemente care contribuie la evoluţia ego-ului şi rejectându-le pe celelalte.Allport arată că modul în care autonomia funcţională a proprium-ului organizează personalitatea se poate explica prin intermediul a trei principii: a) Principiul organizării nivelului de energic. oamenilor le place să facă ceea ce fac bine. Acest proces de organizare şi structurare internă acţionează în direcţia consistenţei şi integrării personalităţii. ci formează o structură caracteristică ego-ului. valoare. G. Procesele perceptive şi cognitive sunt înalt selective. Allport este de părere că nu orice comportament sau motiv uman poate fi explicat prin intermediul p r i n c i p i u l u i autonomiei funcţionale a motivelor. univ. ⇒ autonomie funcţională a eului (sau a proprium-ului). omul continuă să muncească pentru că îl pasionează munca. intenţii. Exemplu: ► cineva începe să practice sport pentru a se dezvolta fizic şi la un moment dat devine pasionat de sport. Allport face distincţia între: ⇒ autonomie funcţională de tip perseverativ. G. Autonomia funcţională a proprium-ului reprezintă un proces de organizare internă care contribuie la menţinerea sentimentului eu-lui unei persoane. cât şi la imaginea de sine şi la stilul de viaţă al subiectului.Prof. Motivele proprium-ului (ego-ului) nu sunt independente unele de altele. Din acest motiv.

univ. luând forma altui motiv. Auto-stima: Copiii învaţă să se mândrească cu realizările lor. In această etapă copii ajung să recunoască obiectele şi persoanele care fac parte di n lumea lor. comportamente care încetează să se producă atunci când respectivele incidente sunt conştientizate. inteligenţă. procese fiziologice). ©Deprinderi. Aspectele caracteristice ale proprium-ul ui sunt unice pentru o anumită persoană. Proprium-ul include toate aspectele personalităţii care sunt distinctive şi vitale pentru viaţa emoţională a individului. atitudinile si intenţiile unui individ într-un tot unitar. In această fază copiii încep să utilizeze logica în soluţionarea problemelor cotidiene. ©Comportamente infantile şi fixaţii: se referă la adulţii care continuă să pună în acţiune comportamente şi conflicte de tip infantil. Eul ca o dinstanţă raţională:Această etapă se dezvoltă între 6 şi 12 ani. In această perioadă tinerii îşi formulează scopuri şi planuri pe termen lung. Irina HOLDEVICI ©Comportamentele rezultate în urma trebuinţelor biologice: nevoile de apă. copiii devin conştienţi deci înşişi şi de existenţa lor şi încep să realizeze distincţia între propriul lor corp şi obiectele ambianţei. somn. reflex rotulian. în aceste stadii.Prof. Eul corporal:Stadiile 1-3 se dezvoltă în primii ani de viaţă. Ei funcţionează în mod raţional în prezent şi îşi elaborează în mod conştient propriul stil de viaţă. Imaginea de sine: Copiii dezvolta imaginea de sine actuală şi idealizată şi devin conştienţi de faptul că satisfac sau nu satisfac expectaţiile parentale. ©Sublimarea se referă la situaţia în care un anumit motiv real este sublimat. hrană etc. Elapa adultă: Adulţii normali şi maturi funcţionează independent de motivaţiile copilăriei. G. Proprium-ul sau ego-ul unic Proprium-ul este termenul propus de Allport pentru a înlocui termenii de ego sau self. © Comportamente n evr ot i ce: se referă la acele comportamente legate de existenţa anumitor incidente în copilărie. unele având caracter funcţional iar altele neavând nici un fel de valoare motivaţională. 62 . stadii ce se dezvoltă până la maturitatea individului. temperament. Constituirea proprium-ului: Această etapă se dezvoltă în adolescenţă. ©Comportamente ce depind de o întărire primară şi care devin discontinui în absenţa întăririi (exemplu: un copil care nu mai merge în vizită la vecini pentru că nu mai primeşte prăjituri). sănătate. Extensiunea eului: Este vorba de etapele care au loc între 4 şi 6 ani. © A c ţ i u n i l e reflexe ( cl i p i t . Identitatea eului: Copiii realizează faptul că identitatea lor rămâne aceeaşi indiferent de schimbările care au loc. fac ca persoana să fie diferită de orice altă persoană şi ele sunt cele care reunesc percepţiile. Allport descrie stadiile dezvoltării proprium-ului. Dr. ©Elemente ce ţin de zestrea ereditară: particularităţi fizice.

C r i t e r i i l e dezvoltării normale specifice unei persoanlităţi mature sănătoase (G. Un astfel de adult este. Copilul operează in raport cu trebuinţe şi reflexe menite să conducă la reducerea tensiunilor şi durerii. ci continuă să fie conectate la condiţia lor de origine. temperament şi inteligenţă. nu mai este dominată de motivaţiile din copilărie. devenind un adult matur şi normal. iar personalitatea rămâne nediferenţiată. Personalitatea adultului G. ©Percepţie realistă. copilul devine nesigur. dezvoltarea unor abilităţi şi angajarea în anumite tipuri de activităţi. reprezintă bazele personalităţii. toleranţă). Dr. Daca a c e s t e c r i t e r i i s u n i a t i n s e . egoistă. Irina HOLDEVICI Personalitatea în copilărie Allport consideră că intre personalitatea adultului şi a copilului există o dihotomie şi nu un conţinuum. evoluţia este ciuntită şi individul continuă şi la vârsta adultă să funcţioneze la nivelul trebuinţelor şi conflictelor infantile. ©Securitate emoţională (auto-acceptare). căutătoare de plăcere. care dirijează toate aspectele vieţii persoanei în direcţia unor scopuri viitoare. Materialul genetic brut care ţine de structura fizică. agresiv . Allport arată că individul se modifică de ia un organism biologic care este motivat de reducerea tensiunilor către un sistem psihologic cu alte tipuri de motivaţii decât cele din copilărie şi orientat în direcţia viitorului. nesocializată. după Allport. nerăbdătoare şi dependentă. gelos şi egocentric. ©Auto-obiectivare (înţelegerea intuitiva a eu-lui şi simţul umorului). compasiune. Allport): ©Extinderea sentimentului eului la persoane şi obiecte din afara eului. Proprium-u] \m se dezvoltă. Personalitatea adultului matur reprezintă mai mult o funcţie a prezentului şi a viitorului decât a trecutului. Teoria personalităţii la Raymond Cattell 63 . dar în copilărie încă nu putem vorbi de personalitate in adevăiaiul sens al c uv ân t u l u i . tară să fie victima unor experienţe traumatizante din mica copilărie. In această perioadă. atunci el va cunoaşte o evoluţie pozitivă. nu apar trăsăturile unice de personalitate. Motivele nu ating autonomia funcţională. persoana d e v i n e independentă de propria sa copilărie şi devine capabilă să facă faţă prezentului şi să elaboreze planuri realiste pentru viitor. In cazul în care nevoile copilăriei sunt frustrate. Dacă copilul are aceste trebuinţe satisfăcute. ©Legături psihologice calde pe care le întreţine eul cu alte persoane (intimitate. de importanţă vitală este obţinerea afecţiunii şi securităţii mai ales din partea mamei. Allport descrie copilul ca fiind o fiinţă distructivă. Personalitatea adultă normală. ©O filosofic unitară de viaţă. Drept rezultat. G. precum şi la maximizarea plăcerilor.Prof. solicitant. spune Allport. univ. funcţionând la un nivel infantil. un bolnav psihic.

(El considera că dacă între două variabile există un grad ridicat de corelaţie. Scopul lui Cattell. în ceea ce priveşte studiul personalităţii. P = personalitatea. desprinse pe baza studierii comportamentului deschis. Acest număr impresionant de date a fost supus analizei factoriale. Cattell era de părere că este imposibil să modifici comportamentul unui individ înainte de a cunoaşte ce anume trebuie schimbat. tendinţe relativ permanente ale unei persoane de a reacţiona într-un anumit mod. I. El consideră că trăsăturile sunt structuri mentale. Doar în cazul în care cunoaştem ce trăsături vor caracteriza un individ. Abordarea personalităţii prin intermediul conceptului de trăsătură Deşi G. Ele formează structura de bază a personalităţii individului. Trăsăturile sunt factori ai personalităţii obţinuţi în urma analizei factoriale pe baza unor multiple măsurători realizate pe subiecţi normali. Acestea reprezintă. putem prevedea ce anume va face el într-o anumită situaţie. părţi componente ale personalităţii. S = situaţia. î n s e a m n ă ca a c e s t e a măsoară aspecte a s e m ă n ă t o a r e ale personalităţii). Autorul arată că variabila P (personalitate) este cel mai greu de cunoscut. Allport a pus la punct conceptul de trăsătură a personalităţii. Cattell nu este de acord cu Allport care consideră că trăsăturile au existentă reală. Dr. Personalitatea unui subiect poate fi privită ca un pattern de trăsături. Cattell a realizat o analiză în detaliu şi o clasificare a acestor trăsături. observaţiilor şi prin evaluarea comportamentelor în situaţiile de viaţă. aşa cum am mai subliniat. constă în predicţia comportamentului. nu bolnavi psihic. el fiind de părere că acestea sunt constructe ipotetice.Prof. Cattell denumeşte factorii de personalitate prin termenul de trăsătură. Datele pe care şi-a întemeiat Cattell teoria sunt culese prin intermediul chestionarelor. Din acest motiv este absolut necesar să se realizeze un studiu valid al personalităţii. Cattell defineşte trăsăturile ca tendinţe de răspuns relativ permanente ale unei persoane. Într-o primă clasificare Cattell distinge: 64 . univ. Subiecţii pe care a lucrat Cattell sunt subiecţi normali. acesta fiind conceptul central al teoriei sale. testelor obiective. El exprimă aceasta idee prin intermediul formulei: R =f(PS) R == reacţia individului (ce anume va face subiectul în situaţia dată). Irina HOLDEVICI Cattell defineşte personalitatea ca fiind acea structură care ne permite să prezicem ce anume va face un individ într-o situaţie dată.

trăsături dinamice. Motivul pentru care există aceste trăsături comune consta în aceea că toţi oamenii au un potenţial ereditar care include elemente similare. trăsăturile de suprafaţă au un caracter mai puţin stabil şi. Trăsăturile constituţionale nu sunt neapărat de natură ereditară. Cattell mai realizează şi distincţia între trăsăturile de suprafaţă şi trăsăturile sursă. Mai exact. şi în acelaşi timp sunt supuşi unor experienţe sociale asemănătoare în cadrul aceleeaşi culturi. II. dar ele depind de fiziologia organismului (ex. diferitele trăsături de personalitate sunt complementare datorită suprapunerii unor influenţe diferite.x. . F. Datorită faptului că sunt compuse din elemente diverse. pe care le au toţi oamenii într-o anumită măsură (ex. în: ⇒ trăsături constituţionale: ⇒ trăsături produse de mediu. indecizia şi fobiile pot să coreleze între ele şi să formeze o trăsătură de suprafaţă care este nevrozismul. a) b) c) O altă clasificare împarte trăsăturile de personalitate în: . Trăsăturile sursă reprezintă factori unici. fiecare dintre aceştia constituind singura sursă a unui anumit comportament. specifice doar anumitor indivizi (acestea pot fi observate mai ales la nivelul atitudinilor şi intereselor).Prof. labilitate. Trăsătura de suprafaţă reprezintă un set de caracteristici de personalitate care corelează între ele dar nu formează un factor pentru că nu sunt determinate de o singură sursă. Dr. iritabilitate). iar la bolnavii psihici de sindroame. (ex. inteligenţa). univ. în funcţie de originea lor. .). tendinţă spre vorbărie. Irina HOLDEVICI ⇒ Trăsături comune.trăsături care se referă la abilităţi (aptitudini).: utilizarea abuzivă a alcoolului poate fi sursa unor comportamente diferite cum ar fi: neglijenţă. a) Abilităţile se referă la cât de eficient va acţiona individul pentru atingerea unui scop. drept urmare. Cattell vorbeşte la omul normal de trăsături de suprafaţă.trăsături temperamentale. 65 . spirit gregar). Ei reprezintă elementele sau factorii de bază ai personalităţii (vezi 16 P. c) Trăsăturile dinamice se referă la motivaţie sau la forţele motrice ale comportamentului. Trăsăturile sursă se subîmpart la rândul lor. ⇒ Trăsături unice.: anxietatea. b) Trăsăturile temperamentale definesc stilul general şi tempoul comportamentului (îndrăzneală. III.F. sunt mai puţin importante în cunoaşterea personalităţii.: extraversie.

► tendinţa spre accidente. Conştient. Eber şi Tatsnoka. Factor H Retras. calm. ferm. . instabil afectiv. Sensibil. 66 stabil. strălucit. agresiv. ridicată. 1970). (Cattell. boem. Fiecare trăsătură are o structură bipolară: Scoruri scăzute. greu de păcălit. sensibil la ameninţare. Stabil emoţional. acceptă Factorcondiţiile M Practic. critic. Dr. Aventuros. moale. Factor I Dur.Prof. Imaginativ. moral. îndrăzneţ.F. matur. Suspicios. Factor G Se lansează în acţiuni nesigure. cu preocupări pământeşti. uşor de condus. distrat. Cattell a identificat în urma analizei factorialc 16 trăsături sursă pe care i-a denumit factori ai personalităţii. Trăsăturile generate de mediu sunt rezultatul acţiunii influenţelor mediului fizic şi social. timid. Ele reprezintă caracteristici. mai puţin inteligent Factor C Afectat de emoţii. tuciturn. ► performanţele şcolare sau performanţele în activitate. dezinhibat. delicat. Factor A Rezervat. are nevoie de protecţie. Scoruri ridicate: Cald. „se lasă dus”. Testul s-a dovedit u t i l pentru a prevedea unele comportamente sau sti lu ri de personalitate cum ar fi: ► creativitatea. participativ. Asertiv. entuziast. modalităţi învăţate de a acţiona şi formează o structură care a fost imprimată individului de către factorii ambianţei. sebazează Factor L Încrezător. deschis. priveşte realitatea în fată. Irina HOLDEVICI agresivitate). încăpăţânat. Vesel. univ. Inteligenţă (mai) gândire abstractă. 1 schimbător se supără Factor E Umil. Factor F Sobru. B Factor Gândire concretă. Aceştia sunt măsuraţi cu ajutorul testului Cattell 16 P. ► tendinţa spre afecţiuni psihosomatice . Trăsăturile sursă: Cei 16 factori ai personalităţii la Cattell După o muncă de 20 de ani de cercetare. competitiv. ► nevrozismul. detaşat.

este tot o trăsătură sursă. cizelat. placid. lax. Experimentator. nesigur. Ambele se manifestă sub forma atitudinilor. termeni pe care îi considera prea vagi. Îngrijorat. Termenul erg vine de la grecescul ergon . liberal. 11 ergi sau unităţi motivaţionale: f c s f a dezgust supunere protecţie In timp ce erg-ul reprezintă o trăsătură sursă de tip constituţional. tulburat. Sentimentul reprezintă un pattern de atitudini învăţate şi este direcţionat asupra unor obiecte de importanţă majoră în viaţă: ţară. cu voinţă puternică. dar Sigur de sine. îşi Factor Q4 Relaxat. respectă idealurile Factor Q2 Dependent de grup.Prof. îşi face permanent reproşuri. In urma unor calcule statistice şi mai complexe Cattell a evidenţiat şi prezenţa unor factori de ordinul II: anxietate şi introversie . calm. este înnăscut şi prin urmare are un caracter constituţional. liber cugetător. agitat. Reprezintă unitatea de bază a motivaţiei şi este direcţionat spre obiective specifice. Irina HOLDEVICI Factor N Lipsit de pretenţii. tensionat. Sofisticat. preferă să ia propriile sale decizii. univ. Cattell arată că o teorie a personalităţii care nu ia în considerare forţele motivaţionale ale subiectului este incompletă. frustrat. îi Factor Q3 Indisciplinat. Dr. hobby. Sistemul lui Cattell cuprinde două tipuri de trăsături dinamice: (ergii) şi sentimentele. exact sub aspect social. loc de muncă. Cattell a identificat . sentimentul are un caracter ambiental. soţ. participativ. în urma analizei factoriale. Încordat. Autosuficient. care înseamnă activitate sau energie şi este utilizat de autor în locul termenilor de instinct sau tendinţă. dar are originea în mediul fizic şi social. liniştit. compui siv. Erg-ul reprezintă sursa energetică a oricărui comportament.extraversie. Controlat. are resurse personale. imagine de sine neclară. 67 . se Factor Q1 Conservator.Factor O natural. Organizarea dinamică a personalităţii Trăsăturile dinamice sunt direct legate de aspectele motivaţionale ale personalităţii. religie. conştient de relaţiile sociale. el comparând-o cu o locomotivă fără combustibil.

în sistemul lui Cattell. cât şi o trăsătură. concepţie ce se reflectă în toate atitudinile sale.Prof. Cattell consideră că patternul de sentimente al unei persoane este structurat în jurul unui sentiment dominant. La un alt nivel. fiind învăţate. I n t r e ele există însă şi deosebiri: în timp ce ergul reprezintă o structură constituţională. Cattell consideră că anxietatea este atât o stare a subiectului. Interrelaţiile dintre ergi. sentimente şi atitudini sunt exprimate schematic de Cattell în ceea ce el denumeşte reţele dinamice. datorită consecinţelor negative pe care aceasta le poate avea asupra funcţionării fizice şi psihice a individului . O persoană cu anxietate cronică va fi afectată cu uşurinţă de propriile sentimente . atitudinile sunt subordonate sentimentelor. Acesta conferă stabilitate în toate atitudinile sale. va trăi o permanentă aprehensiune a unor pericole. Dr. 68 .Q. gregaritate. sentimentele. univ. implicând toate a c ţ i u n i l e sau emoţiile unei persoane direcţionate spre un obiect sau eveniment. In acest sens. Astfel. în concepţia lui Cattell. în acest caz ea devenind factor de personalitate.mediu în teoria personalităţii la Cattell Cattell a acordat o atenţie mai mare decât alţi teoreticieni eredităţii şi mediului în formarea personalităţii. Acesta conferă stabilitate. va fi supraîncordată. suspicioasă faţă de ceilalţi. ci are un sens mai larg. pot să dispară. Atitudinea reprezintă. care deşi se poate intensifica sau poate slăbi. nu dispare niciodată. interes ce se exprimă sub forma unui comportament deschis. Conceptul de atitudine la Cattell nu se referă la opinia pentru sau împotrivă a ceva. Raportul creditate . In urma analizei factoriale a rezultat faptul că anxietatea se compune din factorii O . iar acestea. Sentimentul faţă de sine are rolul de a controla şi regla toate structurile personalităţii. aşa cum apare la alţi autori. va avea tendinţa de a se culpabiliza. interesul persoanei pentru un obiect. Hx. unei a treia atitudini. sentimentele si atitudinile sunt legate. de un alt concept şi anume. pe care el îl denumeşte „sentiment faţă de sine" şi se referă la concepţia subiectului despre el însuşi. Ergii.: Sentimentul de afecţiune faţă de soţie exprimă patru ergi: sex. Irina HOLDEVICI Atât ergii cât şi sentimentele au menirea de a motiva comportamentul uman. iritabilă şi va avea o imagine de sine neadecvată.Cattell dă exemplul unui tânăr care merge să studieze pentru a obţine un serviciu care să-i permită să câştige suficienţi bani pentru a putea întreţine o familie. Anxietatea cronică Cattell acordă o importanţă deosebită anxietăţii ca dimensiune majoră a personalităţii. protecţie şi autoafirmare. la rândul lor sunt subordonate ergilor. domeniu sau persoană. o atitudine poate fi subsumată alteia. Anxietatea-trăsătură se referă la acei subiecţi care trăiesc o anxietate cronică. de cel de subsumare. iar aceasta din urmă. ceea ce înseamnă că unele elemente sunt subordonate altora în cadrul unui sistem. coerenţă şi organizare tuturor trăsăturilor sursă si este direct legat de exprimarea ergilor şi celorlalte sentimente.

fraţi. © Maturitatea (23-50 ani) 69 . precum şi 8 factori care caracterizează sintalitatea naţiunilor. concept ce se refera la trăsăturile relevante şi specifice unui anumit grup social. cat şi de sintalitatea grupurilor. autoafirmare şi problemele sexuale. Ex. gemeni crescuţi în familii diferite şi fraţi crescuţi în aceeaşi familie şi în familii diferite. cat şi de experienţele sale personale (inclusiv cele legate de achiziţionarea deprinderilor igienice). Un alt concept utilizat de Cattell este cel de sintalitate. Irina HOLDEVICI El a realizat studii pe gemeni crescuţi în aceeaşi familie. morala etc. univ. © Mica copilărie (1 -6 ani) Reprezintă o etapă cu rol formativ major în dezvoltarea personalităţii i n d i v i d u l u i . 80% în cazul trăsăturii aventuros-timid etc. Cattell nu este un adept al teoriei freudiene. Ca rezultat al acestor influenţe se formează a t i t u d i n i l e sociale primare. Acum subiectul este puternic influenţat de părinţi. cât şi conflictele legate de acestea pot afecta formarea personalităţii. de important al eredităţii. se poate trage concluzia că el este de părere că aproximativ o treime din personalitate suni determinate ereditar şi 2/3 sunt generate de factori de mediu. © Copilăria propriu-zisă (6-14 ani) Cattell consideră că în această etapă apar relativ puţine probleme psihologice. Stadiile dezvoltării personalităţii la Cattell Cattell descrie 6 stadii de evoluţie a individului. Acum creşte incidenţa tulburărilor psihice. Analizând toate cercetările realizate de Cattell asupra acestui subiect. Acum apare tendinţa de independenţă faţă de părinţi odată cu o creştere a tendinţei de identificare cu indivizi de aceeaşi vârstă.Prof. precum şi tendinţa spre nevrozism. hărnicia. dintre care menţionăm: mărimea. cel p u ţ i n în cazul unor trăsături. Cattell descrie un număr da factori care descriu sintalitatea unor grupuri mici. dar el acceptă opinia lui Freud în legătură cu faptul că mica copilărie reprezintă. Autorul arata că individul este influenţat atât de trăsăturile de personalitate ale persoancloi. nevrozelor şi comportamentelor de tip delincvent. Autorul consideră că aceasta reprezintă o etapă de consolidare după tumultoasa perioadă a micii copilării. odată cu forţa si stabilitatea ego-ului şi superego-ului. © Adolescenţa (14-23 ani) Reprezintă etapa de dezvoltare cea mai stresantă şi cea mai conflictuală. un moment crucial în formarea personalităţii. Dr. Pe baza acestor studii Cattell a demonstrat rolul deosebit. sentimentele de securitate şi insecuritate.: ereditatea are o contribuţie de 80% în determinarea inteligenţei. iar nevoile (trebuinţele) de tip oral sau anal. Apar numeroase conflicte legate de nevoia de independenţă. atitudinea faţă de autoritate.

sociale şi psihologice. iar atunci când un comportament se poate prevedea. Cattell consideră că există trăsături de personalitate comune. plină de evenimente şi fericită pentru subiect. de regulă. © Bătrâneţea (senescenţa) Implică adaptabilitatea la un număr mare de pierderi: decesul rudelor şi prietenilor. Sănătatea şi vigoarea diminua. iar stabilitatea emoţională tinde să crească. Deşi partizan al determinismului în teoria personalităţii. Irina HOLDEVICI Această etapă este. o reexaminare a sistemului de valori în jurul cărora subiectul şi-a centrat viaţa. care caracterizează fiecare individ în parte.iţin fluid. © Maturitatea târzie Presupune adaptarea persoanei la modificările fizice.Prof. pensionarea . In concluzie. pierderea statutului social. o etapă productiva. precum şi trăirea singurătăţii şi insecurităţii. De asemenea. Acum se produce. dar nu consideră că i ndi vi dul devine prizonierul acestor experienţe. Cattell nu neagă total existenţa liberului arbitru. o dată cu atractivitatea persoanei. el este adeptul dublei determinări a personalităţii: ereditate-mediu. Cattell admite influenţa marc pe care o au asupra formării personalităţii experienţele din mica copilărie.Se produc relativ puţine modificări în ceea ce priveşte structura de interese şi aptitudini. el poate fi controlat. are loc o căutare a eului propriu. Cattell consideră personalitatea umană ca fiind predictibilă. Individul devine mai p. Dr. cel puţin la începuturile sale. De asemenea. . Copiii părăsesc familia şi pentru prima dată persoana întrezăreşte sfârşitul vieţii. aplicabile tuturor indivizilor din cadrul unei culturi şi trăsături unice. Acum se pun bazele şi se continuă consolidarea carierei şi se întemeiază familia. univ. 70 .

univ.Prof. Irina HOLDEVICI Abordarea personalităţii prin conceptul de criză de identitate 71 . Dr.

unul dintre cei mai influenţi personal işti în lumea psihanaliştilor de azi. 72 .Prof. Irina HOLDEVICI Teoria personalităţii la Erick Erikson Conceptul de „criză a identităţii" Termenul de „criză a identităţii” a devenit un concept cu o largă răspândire. Erick Erikson. a încercai să identifice si sa definească această noţiune. univ. Dr.

adoptând în 1939 numele de Erikson când devine cetăţean american. este o parte independentă a personalităţii. Teoria sa reflectă. de la copilărie la vârsta bătrâneţii. o teorie complexă a personalităţii. o teorie proprie. specializată în psihanaliza copiilor. Erikson s-a confruntat cu crize de identitate legate de faptul că.Prof. Nu trebuie să ne surprindă faptul că. El a oferit semnificaţii noi conceptelor psihanalizei. psihanaliza este întotdeauna punctul de plecare". şi nici subordonat Id-ului. lagăturile sale cu Freud rămânând foarte puternice. la fel si în aceeaşi măsură. cel care ne-a furnizat conceptele de „criză a identităţii" a parcurs în biografia personală astfel de momente. Erikson a fost format în spiritul tradiţiei freudiene si a dezvoltat. Erikson consideră că personalitatea continuă să se dezvolte de-a lungul întregii durate a vieţii. Eul în viziunea lui Erikson. fapt care şi-a pus amprenta şi asupra lui Erikson. să se dezvolte mult şi mai ales. nu este dependent de.  A t r e i a extindere a doctrinei freudiene constă în recunoaşterea de către Erikson a impactului culturii. în confruntarea cu problemele din fiecare perioadă. Dr. considerabil dincolo de Freud. ele sunt departe de a constitui întreaga explicare a dezvoltării personalităţii. la vârsta de douăzeci şi cinci de ani.. păstrând o mare parte din esenţa gândirii freudiene. Oamenii nu sunt stăpâniţi în întregime de forţele biologice instinctuale. când este invitat în Viena la o mică şcoală realizată de pacienţii şi prietenii lui Freud. Eul este influenţai nu numai de unul d i n părinţi..  A doua schimbare. de un mediu social şi istoric. centrat în jurul sensul ui de adaptare sau inadapfare. îl iau pe Freud drept garant . 73 . iar dacă aceste forţe sunt importante. univ. Ceea ce Erikson a dezvoltat în teoria freudiană.. poate conduce la stres şi anxietate şi poate întârzia trecerea căi re celălalt nivel. Cariera lui Erikson a debutat prin antrenamente de psihanaliză conduse de Ana Freud. inconştientului. In timp ce Freud stabileşte şi decretează că personalitatea se conturează cert la vârsta de cinci ani. al Id-ului. propriile experienţe de viaţă. conţine în sine o criză care se cere rezolvată. ci. pentru configuraţia sa blond-ariană. în timpul cursurilor şcolare a fost respins d i n cauza originii sale evreieşti. între anumite limite. clar se simţea în aceiaşi timp respins şi de colegii lui evrei. evoluând prin cele opt serii importante de dezvoltare stadială. iar studiile privind identitatea Eului au constituit tema centrală. Deşi se considera german. Irina HOLDEVICI construind în jurul ei. se structurează pe trei nivele. care se desfăşoară în copilărie. s-a născut la Frankfurt în Germania (din părinţi olandezi) şi a fost nevoit să-şi schimbe numele când avea treizeci şi şapte de ani.  Mai întâi el a elaborat o teorie a dezvoltării pornind de la st adii le identificate de Freud. societăţii si istoriei asupra formării personalităţii ca totalitate. Activitatea profesională o începe ca atare în 1927. Erikson s-a preocupat de-a lungul v i e ţ i i de teoria personalităţii. La flecare stadiu se află un conflict. Fiecare din aceste stadii. Eul continuă să crească. Căderea sau ratarea şi ncrczolvarea unui stadiu. intervenţie pe care Erikson o face în teoria freudistă este aceea de a arăta că rolul Eului este mai important decât cel al inconştientului. Chiar Erikson afirma: „. după copilărie.

Dezvoltarea personalităţii este. Erikson a început să observe simptome. Erikson l-a numit iniţial „identity confusion" si a fost observat de asemenea.Yurok .personalitate în formare . anal. ceea ce a tăcut ca şi mai târziu. El vede dezvoltarea personalităţii în aceste etape. Dr. ci. sunt împărţite în ani de viaţă ai omului. Iii a început să fie convins că aceşti oameni se aflau în suferinţă nu doar ca urmare a reprimării conflictelor. considerând că. etapele de dezvoltare sunt determinate de factorii moşteniţi sau genetici. Acest fenomen. Totuşi. freudiană. Interesul său cel mai puternic a fost axat. Dezvoltarea psihosocială a personalităţii: Modul de a face faţă conflictelor In viziunea lui Erick Erikson procesul dezvoltării personalităţii se întinde pe întreg parcursul vieţii individului. ca tehnică de a aduce modificări în plan social şi examinează la acesta criza de identitate care se parcurge în ultimul stadiu de viaţă. iar cele opt etape. acestea sunt forţele care influenţează. stadii de creştere identificate de el. înţelegând prin aceasta că. Erikson evidenţiază influenţele mediului înconjurător/social. mai curând. asupra rolului pe care istoria îl are in modelarea tânărului .şi s-a concretizat într-un număr de studii psihoistorice realizate unor figuri celebre ca Adolf Hitler. de el în tulburările emoţionale ale veteranilor din cel de-al Il-lea Război Mondial. 74 . când îşi termină iniţi er ea în practica psihanalizei. Se remarcă prin tratamentele specializate aplicate copiilor cu tulburări emoţionale şi delincvenţi şi are contacte cu antropologişti celebri ca Ruth Benedict. ca un rezultat al confuziei care urma experienţelor traumatice de război. S-a preocupat de studiul copiilor normali şi a celor cu tulburări si s-a interesat de metodele de creştere si dezvoltare a copiilor din triburile indiene Sioux din Dakota de Sud. Margaret Mead şi psihologi gestaltişti. care nu puteau fi explicate de teoria ortodoxă. precum Kurt Lewin sau Henri Murray. acceptând rolul determinant al factorilor genetici. astfel. modurile în care etapele de determinare biologică sunt realizate. De aceea. tratează asupra ideii de nonviolenţă. Aceste studii au marcat primele preocupări asupra influenţei pe care o joacă cultura şi evenimentele asupra copilăriei. experienţele sale profesionale şi studiile să nu se limiteze la tulburările emoţionale şi la modul de viaţă al copiilor aparţinând anei singure culturi. Primele patru stadii sunt oarecum asemănătoare cu etapele de dezvoltare psihosexuală elaborate de Freud: oral. dar Erikson acordă mai multă atenţie corelaţiilor psihosociale ale acestor etape decât celor biologice. clasică. Maxim Gorki şi Martin Luther. univ. în 1943 face investigaţii asupra unui alt trib indian .Prof. In contactul cu aceste două triburi indiene americane. Studiul cel mai faimos care-l vizează pe Mahatma Gandhi. guvernată de ceea ce el numeşte „principiul epigenetic de maturaţie". care-i rupeau de mediul lor cultural şi social. el devine membru al faimosului Institut Psihanalitic din Viena. falie şi stările latente. Irina HOLDEVICI In 1933.din nordul Californiei. Simptomele se centrau în jurul ideii de „lipsă de rădăcini culturale" şi tradiţie şi erau rezultatul de fapt al lipsei de „identitate" sau „self image" (imagine de sine clară).

când condiţiile de mediu solicită anumite exigenţe de la individ. cât şi în parte. afectată atât de factorii înnăscuţi cât şi de cei ce ţin de învăţare. şi persoana aceasta este de regulă mama. la fiecare etapă de dezvoltare. după Erikson. Gura este în această perioadă de importanţă vitală. primul stadiu are loc în perioada cea mai lipsită de a j u t o r a individului. devenim vulnerabili la încercările altora de a ne decepţiona şi poate să ne inducă în eroare. deoarece . Evident. Supravieţuirea. Latenţă 6 .. Dezvoltând total încredere. 75 . iar în dreapta modurile de adaptare contrastantă.. univ.Autonomie versus îndoială şi ruşine 3. Condiţiile dezvoltării umane. Adolescenţă 12-18 ani.. o interacţiune între mamă şi copil. o variantă de comportament adaptaţi v-pozi ti va sau una neadaptativă şi negativă. Tinereţe adultă 18-35 ani Intimitate versus izolare 7. dar Erikson afirmă că.. încrederea este mult mai adaptativă şi dezirabilă. individului i se impune o alegere pentru a face faţă crizei. Perioada adultă }5 . o schimbare de comportament în care. generează o serie de conflicte („crize") cărora personalitatea trebuie să le facă faţă la fiecare etapă. Locomotor-genital 3 -5 ani Iniţiativă versus vină 4. În cazul în care individul alege varianta adaptativpozitivă.11 ani Activism versus inferioritate 5.Naştere.. Ultimele trei stadii pot să varieze de la individ la individ. securitatea şi afecţiunea copilului este total dependentă de cineva anume.. Dar r el aţ i a c o p i l u l u i cu lumea nu este în mod exclusiv biologică... care va determina mai târziu viziunea copilului asupra întregii lumi.. ambele moduri de a face faţa fiecărei etape. O scurtă vedere asupra întregului proces de evoluţie a personalităţii prezintă în stânga cele opt etape de dezvoltare.. doar la o anumită etapă definită în dezvoltare.Prof.. ci o relaţie socială. . atât din atitudini preliminare pozitive sau adaptative. Paralel ca desfăşurare cu stadiul oral stabilit de Freud. fiecare persoană trebuie să dezvolte simţuri de neîncredere ca formă de protecţie.. mama va furniza o dragoste amplă şi securitate.copilul trăieşte şi iubeşte prin gura sa". Erikson consideră că. implică un punct de întoarcere. 1. numai atunci criza este asociată cu o etapă rezolvată. Irina HOLDEVICI evident.. Senzorialitate orala . Dr.peste 55 ani. în mijloc anii cu aproximaţie.1 an Încredere versus neîncredere 2.55 ani Dezvoltare versus stagnare 8. Încredere versus (contra) neîncredere.Muscular-anal 1 -3 ani.. spune Erikson . Răspunzând la nivel înalt necesităţilor fizice ale copilului. trebuie sa fie mcorporale in „identitatea Eului”. Integritatea Eului versus depresie -disperare 1.. atunci personalitatea acestuia va manifesta o dezvoltare normală. De această relaţie depinde formarea atitudinii de încredere sau neîncredere şi modul cum va vedea individul lumea. Identitate a Eului versus confuzie 6. Eul trebuie să consiste.. etapă de dezvoltare. Fiecare stadiu. din atitudini critice. cu puterea de a confrunta următoarea etapă critică a dezvoltării sale. Criza există potenţial la naştere ca o predispoziţie înnăscută şi capătă importanţă. Maturitate .

Copilul învaţă să se aştepte la un anumit grad de consistenţă şi continuitate din partea lumii şi va răspunde la fel. Stadiul trei de dezvoltare. Problema aceasta poate apărea din nou la alt stadiu de viată. univ. copilul dorind şi preferând părinţii de sex opus. copii dezvoltă rapid o multitudine de abilităţi fizice şi psihice. prototip de comportament pe care îl vede la baza comportamentului şi atitudinilor conflictuale viitoare. începutul unui sens de identitate a Eului. cel puţin . Apare chiar un conflict de dorinţe între părinte şi copil. moarte sau divorţ. înlocuirea mamei cu o altă persoana. Eul şi simţul câştigat al încrederii fundamentale. cu faptul de a fi el însuşi. marchează dezvoltarea din plin a unor abilităţi mentale şi motrice ale copilului. cu încredere în sine şi în alţii. suspiciune. când una din persoanele foarte mult i ubit e dispare. Autonomie versus îndoială şi ruşine In al doilea stadiu corespondent etapei anale la Freud. chiar dacă atitudinea dezvoltată anterior a fost cea de încredere. deoarece copilul este nevoit de pe acum să înveţe regulile sociale referitoare la controlul necesităţilor instinctuale (motivul educării la toaletă). frică cu toată lumea. de aceea Erikson îl numeşte psihosocial. Acelaşi sentiment de neîncredere poate veni şi mai târziu. Inconsistenţa. Încă dependenţi de părinţi. cit şi faţă de alţii. ţinerea sau scăparea unui obiect. sau ostil şi distructiv. Irina HOLDEVICI ceea ce va dezvolta la copil încrederea în lumea din jurul său. decât de relaţia biologică sau instinctuală. copilul poate să aleagă pentru prima oară. va dezvolta mai târziu un simţ de „a fi totul în regulă" („being allright") de a fi mulţumit şi securizat. iar pentru cei de acelaşi sex manifestând frecvent rivalitate. Dezvoltarea copilului depinde în continuare de modul cum vor reacţiona 76 . Aceste aşteptări dau. 3. prin forjarea e d u c ă r i i ei. dorinţa lui de autonomie.Prof. Important este faptul că. dacă mama dispare prin plecare. lipsa de concentrare sau neatenţia mamei (respinsă) va dezvolta o atitudine de neîncredere. Gestul poate fi făcut în mod gentil şi benign. 2. desfăşurat între trei şi cinci ani şi analog etapei Ialice în teoria l u i Freud. care este capabil acum să facă mult mai multe lucruri şi să dorească puternic aceasta. copiii încep să se vadă ca persoane sau „forţe" şi să-şi exerseze dorinţele. fiind capabili ei înşişi să facă multe lucruri şi să comunice mult mai eficient cu ceilalţi. va accelera riscul apariţiei sentimentului de neîncredere. Dr. în special. Iniţiativă versus vină. observă Erikson. acesta va dezvolta un sentiment de ruşine în relaţiile cu alţii şi un sentiment de îndoială faţă de sine. Structura unui conflict potenţial nu este astfel exclusiv biologică ci mai curând psihologică. iar încrederea sa se va manifesta atît faţă de sine însuşi. versus conflict de încredere. anxietate. Sarcina principală a Eului este aceea de a stabili şabloanele permanente pentru soluţia încrederii fundamentale. Dacă părinţii devin jurioşi sau uzurpatori ai dorinţei libere a copilului. Sensul încrederii fundamentale acum se cristalizează. I n i ţ i a t i v a lui în acest sens creşte puternic şi la modul fantezist. să exerseze anumite grade de alegere şi astfel. Acest prim stadiu depinde mai mult de relaţia socială. Se mândresc cu dezvoltarea acestor abilităţi şi-şi manifestă dorinţa de a face singuri cât mai multe acţiuni.

mai târziu soţia/soţul etc. Aceste prime patru stadii sunt versiuni psihosociale ale stadiilor psihosexuale. dar au caracteristic comun faptul că. Aceste alegeri deliberate sunt. acei semnificând a s u p r a cărora c o p i l u l nu are nici o putere de control sau alegere. puternic direcţionale de caracteristicile care au fost dezvoltate de individ pe parcursul ajungerii la adolescenţă. care va persista în activităţile proprii din viaţa de mai târziu. univ. iar dezvoltarea lui este încă foarte mult dependentă de natura părinţilor şi a profesorilor. Influenţele paterne nu diminuează brusc. să aprecieze singur ceea ce este permis şi ce nu este permis. decât ceea ce face el însuşi. 77 . diligentă şi insistenţă. Irina HOLDEVICI părinţii la noile iniţiative şi fantezii. cariera. Pedepsele şi stilul represiv vor inhiba c op il ul ui aceste iniţiative. depinde mai mult de ceilalţi decât de el însuşi. Sentimentele câştigate până acum. Dr. vor influenţa viitorul curs al vieţii sale. o va. să fie activ şi sârguincios. Contează mai mult ceea ce i se face sau dă copilului. cele de îndoială. Şcoala şi casa vor dezvolta noile puteri ale copilului. instrumentele şi „armele" folosite de oamenii mari". de vreme ce c o p i l u l devine gata să se descurce cu ustensilele. obţinând astfel recunoaşterea şi plăcerea care derivă din îndeplinirea sarcinilor. Personalitatea se află deja pe drumul dezvoltării unui simţ adult al responsabilităţii . Activism versus inferioritate Stadiul patru de viaţă. Capătă astfel rafinamentul îndemânărilor. Referitor la relaţia „oedipiană" copilul trebuie negreşit să eşueze. de încredere. Abia în ultimele patru stadii individul devine capabil să se controleze pe sine şi mediul. Copilul învaţă să acceadă la un sens moral. să solicite moral. indiferent de gradul ele independentă faţă de mediu şi alţi oameni. iar dezvoltarea simţului moral va depinde.Prof. iar experienţa căpătată acasă. rezolvarea fiecărei crize la copil. iar laudele constructive şi instructive vor conduce la câştigarea sentimentului de competenţă şi curajul unor dezvoltări viitoare. Atitudinile şi comportamentul părinţilor şi al profesorilor vor determina felul cum se percepe copilul pe sine şi la ce nivel va dezvolta aceste îndemânări. dezvoltându-i sentimentul de vinovăţie.i ajunge mai târziu. Completarea universului real îl expune influenţelor şi presiunilor exterioare familiei. şi face eforturi serioase de a rezolva cu succes sarcini prin concentrarea atenţiei. Respingerea acestor eforturi va determina la copil sentimentul de inadecvare şi inferioritate. de modul i u b i t or şi înţelegător în care părinţii vor reuşi să ghideze acest eşec. colora şi maica brusc pe aceea căpătată în noul mediu. cu referire la abilităţile lui şi la sine. neîncredere şi culpabilitate. la care v. de autonomie. 4. desigur. care sunt dispuse în constituirea lucrurilor. iniţiativă şi activism sau dimpotrivă. să-şi aleagă în mod conştient prietenii. Erikson nota: „îndemânările fundamentale ale tehnologiei sunt dezvoltate. corespondent stadiului latenţelor la Freud (perioada relativelor linişti) debutează când copilul merge la şcoală şi durează până la 11 ani. de a judeca deductiv şi just şi abilitatea de a respecta regulile.cu alte cuvinte un „Superego". Se poate spune că până la 11 ani îi este ridicată independenţa. Copilul învaţă să muncească.

Fuzionarea i dent i t ăţ i i într-o relaţie de intimitate nu este echivalentă cu a te subordona acestei relaţii. precizează 78 . relaţii de prietenie i n t i m ă sau de comuniune sexuală. de angajare în mod deschis. Creştere versus stagnare Stadiul maturităţii se extinde între 35 şi 55 de ani iar acum. un moratoriu psihologic absolut necesar. care se cere rezolvată. Dr. slujbă. Ieşirea din adolescenţă cu un anumit „simţ al identităţii" dă forţă şi capacitatea de a face faţă perioadei adulte. considerând că le ameninţă identitatea. deoarece la această vârstă se ridică problema fundamentală a identităţii Eul ui . sincer faţă de un altul. alegând izolarea sau formele nonconformiste de viaţă. 6. In perioada tinereţii adulte trebuie să fim capabili să ne unim identitatea cu cei din jur.Prof. autosalvare.ce simte şi ştie i n d i v i d u l despre el însuşi este supus interpretării. Ceea ce cred alţii despre noi şi noi despre noi înşine. In comuniune cu ceilalţi se capătă sensul imaginii de sine. poate oferi o dezvoltare a identităţii Eului aşa cum ar trebui şi atunci dezvoltarea depinde de influenţele pozitive sau negative ale grupului. oferă un tablou consistent şi congruent. ca un adult responsabil. Acceptarea propriei identităţi este o sarcină dificilă şi plină de anxietăţi. Trebuie să ştim însă în mod ferm. În „definiţia" societăţii identificarea devine una negativă. corelând o identitate negativă. Ei preferă să fie singuri pentru că le este teamă de intimitate sau de propria vulnerabilitate. să o încerce în diferite roluri şi ideologii. Intimitatea nu se rezumă însă doar la o relaţie sexuală. evitând contactele apropiate cu ceilalţi. 7. s-ar putea chiar să-i respingă ori săi agreseze. fără a folosi mecanisme de autoprotecţie. ei neştiind bine cine sunt. El încearcă să execute permanent unele activităţi productive şi totodată să stabilească relaţii intime cu ceilalţi. deci identitatea nu este pierdută. Identitate versus confuzie Perioada adolescenţei cuprinsă între 12 şi 18 ani este considerată de Krikson cruciala. de unde vin şi unde se îndreaptă. tară teama de a pierde ceva din propria personalitate. opusul a ceea ce este prescris de societate. Impactul pe care îl au grupurile cu ceea ce alege adolescentul să se identifce. pentru a obţine cea mai bună potrivire. Irina HOLDEVICI 5. consolidării şi concentrării într-un întreg integrat i m a g i n i i de sine. Erikson consideră adolescenţa un hiatus între copilărie şi perioada adultă. iar relaţia cu ceilalţi nu ştirbeşte această imagine. fiind mult mai extins decât stadiile anterioare. iar aceşti indivizi vor experimenta în continuare roluri confuze. trăită adesea psihoemoţional ca o „criză". este perioada de viaţă pasională a i n d i v i d u l u i . cine şi ce suntem ca individualitate. ci capătă şi sensul de protecţie al altuia. Cei incapabili de a stabili o astfel de relaţie de intimitate funcţionează izolat. iar adolescentul trebuie să o experimenteze. Eşuările exprimă o identitate precară. Acest tablou-viziune formează „identitatea Eului” unei persoane. după care va atinge „maturitatea". care vine cu un sens extins de siguranţă şi încredere în sine. Ei se abat de la formula normală a vieţii : educaţie. căsătorie. In acest stadiu individul îşi câştigă independenţa faţă de părinţi sau protectori (chiar i nsti tu ţi i cum sunt şcoala) si începe să funcţioneze cu maturitate. univ. care cere timp şi energii consumate în rolurile şi imaginile experimentate. care t r e b u i e să capete un sens şi să ofere c o n t i n u i t a t e a cu trecutul şi viitorul dorit. Intimitate versus izolare S ta di ul tinereţii adulte se desfăşoară începând cu vârsta de 18 ani şi durează până în jurul vârstei de 35 ani. Tot ceea .

care include desigur proprii copii. Formulările l ui în legătură cu dinamica şi structura personalităţii sunt legate direct de metoda terapeutică. a avea copii nu garantează cert satisfacerea acestei trebuinţe. cum prefera să-i numească el. univ. posedând astfel ceea ce Erikson numeşte „integritatea Eului” . se extinde la generaţiile viitoare şi la felul de societate în care aceştia vor trăi. realizării şi satisfacţiei. în care sunt incluse toate cunoştinţele si metodele prin care sunt orientate noile generaţii. în a-i orienta pe cei din noile generaţii. imaginea sa asupra sit uaţi il or terapeutice ne clarifică imaginea sa asupra naturii personalităţii. întăresc şi păstrează trebuinţa de dezvoltare. Numele metodei sale. De aceea. reflexii asupra vieţii şi elaborarea măsurilor de desăvârşire. ca fiinţe conştiente şi raţionale.Prof. Rogers a văzut oamenii. Nu este suficient să fi părinte. oamenii au nevoie pe lângă intimitate. Cum a fost cazul cu alţi teoreticieni. cu tot ce cuprinde ca experienţă. individul este cuprins de sentimentul de stagnare şi împovărare. cele privind afacerile. Când individul îşi priveşte viaţa cu sentimentul de frustrare şi ranchiună. ca terapie centrată pe client sau pe persoană. Erikson consideră că toate instituţiile umaniste. stadi ul de după 55 de ani poate surprinde persoana în faza de pierdere a speranţei. sentimente prin care individul îşi priveşte retrospectiv întreaga viaţă. Preocuparea aceasta este mult mai largă. Această trebuinţă depăşeşte limitele cercului familial. mult mai mult de a se implica activ şi direct. invocând mecanisme din vremea copilăriei imature. Terapie centrată pe persoană sau client. acceptarea unui propriu loc şi a propriului trecut. Privind retrospectiv viaţa. atunci persoana poate trăi disperarea. 8. dezgustul de viaţă şi dispreţul faţă de ceilalţi. disperare. ca şi responsabilitatea de a-şi schimbaşi reconfecţiona personalitatea.mai simplu spus. Persoana poate deveni invalidă fizic sau psihologic din cauza totalei absorţii (sau obsesii) a trebuinţelor proprii de confort. cu regretul greşelilor care nu mai pot fi rectificate. Dr. persoana poate trăi sentimentul împlinirii. Eforturile majore ale persoanei sunt acum aproape de final iar timpul permite o privire retrospectivă. intenţionează să sugereze că indivizii au abilitatea. Irina HOLDEVICI Erikson. teoria personologică a lui Rogers s-a dezvoltat l i n şi a fost continuu reînnoită în urma experienţei sale de lucru cu pacienţii sau clienţii. iar persoana regresează până la stadiul de falsa apreciere sau identitate. ca metodă de tratament. terapeutul acţionând doar spre a facilita şi nu spre a direcţiona această schimbare. adjudecându-şi atât victoriile cât şi „căderile”. Terapia rogersiana pare a fi la fel de populară ca psihanaliza lui Freud. 79 . P sihologia um anistă Teoria personalităţii la Carl Rogers Carl Rogers este bine cunoscut ca iniţiator al extrem de popularei metode de psihoterapie cunoscută iniţial ca terapie nondirectivă şi. Dacă acest comportament nu este manifest la vârsta adultă. mai întâi. cu supărare pentru lipsa oportunităţilor. Integritatea Eului versus disperare (depresie) Integritatea se câştigă în stadiul final al vieţii sau din contră. mai recent. cele militare sau academice. Fiecare individ la rândul lui face parte în mod virtual dintr-o astfel de organizaţie.

dar continuă. care este determinată genetic de dezvoltarea părţilor corpului şi a proceselor fiziologice de la creşterea fătului până la apariţia caracterelor sexuale secundare la pubertate. a deveni o persoană complet funcţională. Rogers crede că personalitatea poate fi înţeleasă numai din punctul de vedere al subiectului .Prof. Rogers foloseşte o metodă fenomenologică de studiere a personalităţii. Irina HOLDEVICI conduse de percepţia conştientă a propriei persoane şi a lumii lor experenţiale. ca acelea de aer. chiar cele mai simple nevoi biologice. hrană. tendinţă umană de bază Rogers vede oamenii ca motivaţi de o tendinţă generală de bază: t e n d i n ţ a să actualizeze. Această percepţie subiectivă poate sau nu poate să corespundă întotdeauna cu realitatea obiectivă. Rogers respinge şi ideea că evenimentele trecute ar exercita o influenţă însemnată asupra.A menţine şi dezvolta cui. pentru că tendinţa de 80 . Tendinţa de actualizare face mai mult decăt să menţină organismul: ea facilitează creşterea şi dezvoltarea organismului. el insistă că sentimentele şi emoţiile prezente au o mai mare importanţă în dinamica personalităţii. să menţină şi să-şi sporească experienţele. El persistă în pofida durerii. educaţie şi cercetarea vieţii de familie. progresul organismului spre maturizarea completă nu este automat şi fără efort. La este responsabilă pentru toate aspectele creşterii ce sunt subsumate sub denumirea de „maturizare". Cade si plânge din nou. mai mult orientată spre biologie decăt spre psihologie. programate în schema genetică a persoanei. deşi este. pot influenţa modul în care oamenii îşi percep lumea şi pe ei înşişi. tendinţa spre actualizare include totul. imaginea umanistă şi optimistă asupra fiinţelor umane a fost întâmpinată cu entuziasm şi a avut o relevanţă largă pentru psihologie.pe baza experienţelor sale subiective. Rogers descrie acest proces evolutiv ca implicând constrângere şi durere. univ. Această tendinţă înnăscută este o nevoie fundamentală a fiinţelor umane şi include toate trebuinţele psihologice. Scopul ultim al dezvoltării personalităţii este actualizarea eu-lui . Toate aceste schimbări. Datorită importanţei conştientului şi prezentului. Spre deosebire de Freud. este scopul către care sunt direcţionale toate fiinţele umane. spune Rogers. aşa ca atunci când copilul face primii paşi.un concept de importanţă centrală în sistemul lui Rogers. sunt produse de tendinţa de actualizare. in concepţia lui Rogers. Ca nevoie fundamentală. metodă ce tratează realitatea aşa cum este percepută de individ. comportamentului prezent. Chiar dacă aceste schi mbăr i sunt d e t e r m i n a t e genetic (programate di nainte) . de dezvoltare a tuturor abilităţilor şi potenţialurilor. mai ales acelea ale copilăriei. Mai degrabă. Rogers nu atribuie o influenţă dominantă forţelor inconştiente pe care un individ nu le are sub control. Copilul cade şi se târăşte şi ar fi mai puţin dureros pentru ei să rămână în stadiul de târâre. Dar copilul persistă. Rogers crede că oamenii au o motivaţie majoră cu care sunt dotaţi de la naştere: o tendinţă de actualizare. Deşi recunoaşte că experienţele trecute. Dr. de la cele strict biologice pană la cele mai sofisticate aspecte psihologice ale fiinţei umane. apă. Teoria şi psihoterapia lui Rogers. Actualizarea.

amintirile experienţelor trecute. în viaţă. Deoarece tendinţa de actualizare a copilului la nivelele mai înalte de dezvoltare. lumea lui experenţială se extinde. indicând convingerea cu privire la existenţa unei forţe irezistibile care cauzează nu numai supravieţuirea unui organism. oamenii demonstrează ceea ce se numeşte procesul valorizării organismice. în timp de acelea considerate de dorit vor fi căutate pentru a se putea repeta cât mai des posibil. nefiind originală la Rogers. Cum percepem şi reacţionăm la aceste multiple faţete ale mediului? Rogers răspunde la această întrebare spunând că realitatea mediului unei persoane îl reprezintă modul cum ea percepe acel mediu. Oamenii sunt expuşi la o mulţime de surse de stimulare din mediu unele banale. Opinia că percepţia are un caracter subiectiv este veche. care 81 . Lumea experienţială a unei persoane include nu numai experienţele prezentului imediat de care persoana este conştientă. care atâta timp cât sunt active. Lumea experenţială Rogers a fost preocupat de mediul în care o persoană acţionează . unele ameninţătoare. Aceste percepţii vor influenţa comportamentul pentru că experienţele considerate de nedorit vor fi evitate. Există un fundament puternic biologic al tendinţei de actualizare. Propria ta percepţie a colegului student se poate schimba drastic când vei avea 80 de ani). altele recompensatoare. Experienţele se combină pentru a forma câmpul experenţial. uneori în condiţii extrem de ostile. influenţează percepţiile actuale ale persoanei. dezvoltarea si creşterea. Rogers foloseşte expresii ca „tenacitatea vieţii" şi „tendinţa de împingere înainte a vieţii". Percepţia cuiva poate să nu coincidă cu realitatea obiectivă. numai de către subiectul însuşi. Prin asta el înţelege că toate experienţele vieţii sunt evaluate în termenii a cât de bine servesc tendinţei de actualizare. provocată de dificultăţile creşterii. univ. Rogers crede că. sunt considerate ca nedorite. Această tendinţă actualizantă nu este văzută numai la oameni. Acele experienţe percepute ca împidicând actualizarea. în sens complet. In descrierea vieţii. Dr. Acele experienţe pe care oamenii le percep ca promovând sau facilitând actualizarea sunt văzute ca bune şi de dorit şi sunt evaluate ca valoare pozitivă. de a merge înainte. ci şi adaptarea. altele importante. dar şi la toate vieţuitoarele.de câmpul de referinţă sau contextul individului.Prof. Copilul este supus la din ce în ce mai multe surse de stimulare şi comportamentul lui se referă la aceşti stimuli aşa cum sunt ei percepuţi subiectiv. Contribuţia importantă pe care o aduce el constă în ideea că realitatea unei persoane este o problemă strict personală şi poate fi cunoscută. (poţi observa comportamentul unui coleg student într-o lumină total diferită faţă de cea a bunicilor săi de 80 de ani. Putem percepe anumite aspecte ale realităţii foarte diferit de modul în care o face altcineva. La i n d i v i z i i maturi. Percepţiile noastre se pot schimba cu timpul şi în funcţie de diferite circumstanţe. care influenţează atât de mult acea persoană. această t e n d i n ţ ă devine mai psihologică şi reflectă elemente ale învăţării şi experienţei mai mult decât aspecte biologice. de a se dezvolta şi de a creşte este mult mai puternică decât orice tendinţă de a regresa . Irina HOLDEVICI actualizare. ci şi toţi stimul ii de care nu este conştientă.

Această stare sau condiţie este numită evaluare pozitivă necondiţionată şi. deşi Rogers crede că sursa ei este neclară. univ. cea mai mare autoritate. pe mine” şi „eu însumi" şi reprezintă conceptul de eu. cel p u ţ i n nu într-o manieră evidentă şi directă. întregul comportament trebuie să fie în acord cu conceptul de eu. mai ales din partea mamei. nu exprimă nici o nevoie de agresiune. Piatra de încercare a validităţii este propria mea experienţă". copilul îşi formează o nevoie de ceea ce Rogers numeşte evaluare pozitivă. Experienţele individului capătă o importanţă majoră. probabil. un tot organizat. pentru a-şi asigura o evaluare pozitivă. Comportamentul copilului e ghidat de cantitatea de afecţiune pe care o primeşte. învăţată. în schimb. Această parte nouă şi separată este definită prin termeni ca „eu. chiar dacă unele comportamente specifice pot fi dezaprobate. nevoia de evaluare pozitivă este permanentă şi persistentă şi se găseşte în toate fiinţele umane. Dacă mama nu-i dă o evaluare pozitivă. 82 . Toate aspectele posibile ale eului tind spre consistenţă. Dezvoltarea Eului Atunci când un copil îşi dezvoltă un câmp experienţial mai complex. ca rezultat al mai multor interacţiuni cu alţi oameni. alt criteriu pe baza căruia să facem enunţuri. Dacă situaţia apare foarte frecvent. Irina HOLDEVICI constituie imaginea personală a subiectului despre lume. Un aspect important al nevoii de evaluare pozitivă este natura ei reciprocă. ar putea fi sau ar dori să fie. implică faptul că dragostea mamei pentru copil nu depinde de modul cum se comportă aceasta. cineva care se consideră a nu avea nici un sentiment agresiv faţa de a l ţ i i .Prof. care implică distingerea dintre ceea ce este direct şi nemijlocit o parte din noi şi ceea ce este extern. Nivelele înalte ale dezvoltării accentuează şi definesc lumea experenţială a cuiva şi conduc la formarea eului. De exemplu. tendinţa copilului spre actualizare şi dezvoltarea eului este îngreunată. Este satisiacătoi" să primeşti o evaluare pozitiva şi o dezamăgire să nu o primeşti. In mod ideal. Cum spune şi numele. Rogers spune că eul este un pattern consistent de trăsături. Copiii percep dezaprobarea mamei faţă de un comportament ca o dezaprobare a tuturor comportamentelor şi aspectelor legate de ei. Rogers scria: „Experienţa este. ci este îndreptată în mod gratuit şi în întregime asupra c o p i l u l u i ca persoană. o parte a experienţei sale devine diferenţiată de rest. acceptare şi aprobare în general. aspect central în teoria personalităţii la Rogers. Conceptul de eu reprezintă şi imaginea unei persoane despre ceea ce este. Dr. copilul tinde să se împotrivească actualizării eului si să se străduiască. judecăţi şi să ne comportăm. Evaluarea pozitivă Pe măsură ce se dezvoltă. copilul ar trebui să simtă suficientă dragoste. Această nevoie este. dragoste şi aprobare din partea altor oameni. până la urmă. Înnăscută sau învăţată. pentru mine. evaluarea pozitivă include nevoia de acceptare. pentru că nu există.

începem să analizăm atitudinile altora. Copilul vede că. In lumina feedback-ului pe care îl primim de la alţii (aprobarea sau dezaprobarea lor). împiedicaţi să se dezvolte total sau să se autoactualizcze. şi ceea ce satisface autoevaluarea reprezintă aceleaşi condiţii care produc evaluarea pozitivă generată de ceilalţi. părinţii nu reacţionează la tot ceea ce face copilul cu o atitudine pozitivă. Copilul se iubeşte numai când se comportă într-un mod apreciat ca aprobat de mamă. Această condiţie este numită de Rogers auto-evaluare. Având deja interiorizate normale părinţilor. se pedepseşte singur. Standardele externe de judecată au devenit personale şi copilul. considerându-se ca valoros doar în anumite condiţii. sunt trăite ca o formă de anxietate. cineva nu mai este 83 . univ. eul începe sa funcţioneze ca înlocuitor al mamei. astfel. Mai mult.Prof. Asemenea copii îşi i n h i b ă propria dezvoltare. copilul începe să se vadă ca meritând sau nu ceva. Ei nu mai pot funcţiona în libertate totală pentru că trebuie să-şi judece şi să-şi cântărească comportamentul şi sunt. aşa cum i acea mama. Şi aşa. nu numai că un copil trebuie să-şi inhibe anumite comportamente. ne dezvoltăm conceptul cu privire la eul propriu. Dr. dar trebuie să reprime conştientizarea anumitor percepţii din câmpul experenţial sau să le distorsioneze. Altfel. Am spus că evaluarea pozitivă necondiţionată implică dragoste şi acceptare a co pi lu lu i (ară condiţii . mai ales în copilărie. uneori. Copiii care nu ajung la acest punct încep să evite anumite comportamente şi atitudini. Dacă mama. este recompensat iar alteori nu. de exemplu. Ca rezultat al înclinaţiei către anumite experienţe. Anxietatea Mai mult. Anumite comportamente îi enervează sau îi plictisesc şi pentru acele comportamente copiii nu primesc afecţiune şi aprobare. Irina HOLDEVICI Datorită importanţei satisfacerii acestei nevoi. copilul învaţă că afecţiunea şi aprobarea părinţilor depind de modul cum se comportă.independente de comportamentul lui. Bvaluarea pozitivă condiţionată reprezintă opusul. oamenii d e v i n foarte s e n s i b i l i la a t i t u d i n i l e şi comportamentul altora. mai mult din interiorul persoanei decât de la alţii. Ca rezultat. indiferent cât de satisfăcătoare pot fi ele. copilul dezvoltă şi criterii interne de evaluare. exprimă dezaprobare ori de câte ori un copil dărâmă un obiect. de obicei. De obicei. într-un fel. Aici se dezvoltă ceea ce Rogers numeşte incongruenţă între conceptul de eu şi anumite aspecte ale experienţei individuale. ci exact opusul. Aceasta devine o nevoie la fel de puternică ca şi nevoia de evaluare pozitivă de la alţii. Acele experienţe ce sunt incongruente cu eul servesc ca o sursă de ameninţare şi. Condiţiile evaluării Evoluţia de la evaluare la autoevaluare pozitivă formează super-ego-ul ca instanţă evaluativă. Prin prisma acestui concept de eu. pentru că trebuie să trăiască în limitele autoevaluării interiorizate. în acord cu criteriile definite de părinţi. copilul se va dezaproba pe sine pentru acest comportament. imaginea pozitivă începe să acţioneze gradat.

mai degrabă. a) Prima caracteristică a persoanei auto-actualizate este conştientizarea tuturor experienţe lor. Persoana este deschisă la orice sentimente pozitive. cum ar fi curajul sau tandreţea. după Rogers. este o funcţie a gradului de congruenţă sau compatibilitate a eului cu experienţa. pentru că ei nu au învăţat nici o condiţie de evaluare în copilărie. b) O a doua caracteristică a persoanei complet funcţionale este tendinţei sau abilitatea ele a trăi complet şi plenar în orice moment.Prof. Nici o parte a experienţei lor nu trebuie apărată împotriva a ceva prin negare sau distorsionare. univ. Persoanele sănătoase psihic sunt capabile să se perceapă şi să-şi perceapă mediul incluzând ceilalţi oameni. Nu există rigiditate. constrângere sau structură impusă asupra experienţei.să evolueze pentru a deveni o persoană complet funcţională. Dr. În acord cu Rogers. are p o t e n ţ i a l u l necesar pentru a fi privit astfel. Decizia finală cu privire la cum să te comporţi într-o situaţie particulară rezultă dintr-o evaluare a tuturor datelor experienţiale. ci doar că experienţele de viaţă sunt congruente eu conceptul de eu. sunt liberi să devină auto-actualizaţi . Caracteristicile persoanei autoactualizate Persoana actualizată este produsul final şi dezirabil al dezvoltării psihologice şi al evoluţiei sociale. Ea pare mai mult emoţională decât intelectuală. nu există ameninţări pentru conceptul de eu al individului. ci este trăit din plin. organizare. Rogers scrie: „Comportarea după cum te simţi este un ghid demn de încredere pentru un comportament satisfăcător". O asemenea persoană este mult mai emoţională în sensul că nu experimentează doar o arie largă de emoţii pozitive şi negative. cel puţin. decât observând. Nu poate fi prezis sau anticipat fiecare moment. toate trec prin eu. Nu este implicată apărarea. ca teama şi durerea. pentru că nici una nu le ameninţă conceptul de cu. Persoana nu este c o n şt i e n t ă de astfel de evaluări (datorită congruenţei dintre eu şi experienţă) şi decizia pare a fi intuitivă. dar le şi trăieşte mai intens decât o persoană pasivă. c) A t r e i a caract er isti că a p e r s o n a l i t ă ţ i i persoanei autoactualizate este încrederea în propriul organism. să folosească toate potenţialele lor. nivelul reglării psihologice a unei persoane. sau negative. Ei au o evaluare pozitivă. ci. sau în trăirea proprie şi nu în judecăţile altora sau în codul social. Fiecare moment este p r i v i t ca nou şi proaspăt. Experienţele sunt evaluate şi acceptate sau refuzate nu în măsura în care pot contribui la actualizarea completă a eului. săşi dezvolte toate forţele eului. Ei sunt deschişi tuturor experienţelor. Cu alte cuvinte. distorsionată sau negată în vreun fel. inconştientă şi sunt liberi să încerce toate experienţele. Nici o experienţă nu este îndepărtată. d) A patra caracteristică este sentimentul libertăţii. pentru că nu este nimic împotriva căruia să te aperi. participând. La omul bolnav. toată experienţa este organizată şi distorsionată pentru a se potrivi eu prejudecăţile structurate ale cuiva. mai degrabă. Irina HOLDEVICI sincer . gradul de normalitate. Prin aceasta nu se sugerează că persoana auto-actualizată ignoră complet datele din intelectul său sau al altora. aşa cum sunt ei.şi poate chiar deveni înstrăinat de sine însuşi. Persoanele 84 . sau. în termenii evaluării pozitive pe care o vor aduce.

pentru că ar implica o personalitate rigidă şi statică. dominate de conflicte cu ele însele sau cu societatea lor şi nu sunt conduse de forte instinctiv biologice. Sentimentele noastre prezente sunt vitale pentru personalitate. univ. „bucuros" sau „mulţumit” nu sunt p o t r i v i t e p e n t r u a descrie persoana aiitoactiializată. evenimente trecute. dar ele sunt excepţii nu reguli. Oamenii sunt capabili să treacă peste aceste regresii şi perturbări prin terapia centrată pe persoană. alţi oameni. Rogers nu foloseşte cuvântul „actualizat" ca atare. Rogers subliniază că adjectivele ca „fericit". Asupra problemei voinţă îiberă-determinism. stagnarea şi regresia există. aiitoactualizarea implică curajul dea trăi. Ca rezultat. în teoria lui Rogers. Nici un aspect al personalităţii lor nu este determinat pentru ei. Rogers crede că personalitatea a ct ua l i za t ă este foarte creativă. sau de ei înşişi. încordare şi folosirea tuturor potcnţialitaţilor. 85 . pentru că o persoană ar avea aceste sentimente doar în anumite momente. Rogers vede influenţele din copilărie ca având o anume importanţă în dezvoltarea personalităţii dar spune că experienţele de mai târziu sunt şi mai importante.cel puţ i n cele autoactualizate sunt libere să-şi creeze propriul destin. în imaginea lui Rogers. trăiesc un sentiment de putere persoanlă asupra vi eţ ii lor. şi teoria lui Rogers în particular descrie o imagine a naturii umane diferită faţă de multe ale altor teoreticieni. Deşi tendinţa de a deveni auto-actualizat este înnăscută. Mai precis. Fiinţele umane . „plin de sens". trăind constructiv adaptaţiv. motivaţia şi responsabilitatea de a înţelege şi de a evalua. Asupra problemei natură-educaţie. „îmbogăţit". de pildă. să se comporte într-un fel sau altul. chiar dacă condiţiile de mediu se pot schimba: Legat de această creativitate este sentimentul spontaneităţii. mai mult decât ceea ce ni s-a întâmplat în copilărie. este de a deveni o persoană autoactualizată. în general.de alţii. Ei nu se simt constrânşi . Irina HOLDEVICI autoactualizate se simt libere să se mişte în orice direcţie dorită. Ea nu are nevoie de posibilitatea de a prognoza sau de securitate interioară. flexibilităţii şi deschiderea către noi experienţe. să aleagă fără constrângere sau inhibiţie. Dr. Rogers descrie actualizarea ca pe „o direcţie. persoana îşi pierde caracteristicile spontaneităţii. Perturbările emoţionale ca. creştere. Nu merg pe un singur drum. poziţia lui Rogers este clară. şi orientată către creştere nu către stagnare. O teorie a personalităţii ce dă oamenilor abilitatea.Prof. de evenimente care au apărut în primii 5 ani de viaţă. procesul actualizării este influenţat mai mult de social şi mai puţin de biologic. Fiinţele umane nu sunt. Evoluţia oamenilor este întotdeauna progresivă. Persoana auto-actualizată se schimbă continuu şi creşte mereu. Scopul ultim şi necesar în viaţă. vede oamenii într-o lumină optimistă şi pozitivă. Persoana se poate adapta flexibil şi poate căuta experienţe noi şi noi încercări. nu ca pe un aspect finit". după cum tinde să-şi actualizeze toate potenţi aiurii e. Este dificil să fii o persoană auto-actulizată. Termenii mult mai potriviţi ar fi: „împlinit". Imaginea lui Rogers asupra naturii umane Metoda umanistă. Dacă o asemenea creştere eşuează. pentru că ştiu ca viitorul depinde de a c ţ i u n i l e lor şi nu este determinat de c i r c u m st a n ţ e . folosindu-şi resursele interioare. „stimulat". decât regresivă. mai degrabă. pentru că asta i m p l i c ă testare. Rogers acordă importanţă rolului mediului.

de pildă. nu pe cei mediocri. mulţumirea. pentru a determina nivelul cel mai înalt al potenţialului uman. M otivaţie şi personalitate: Ierarhia trebuinţelor Maslow afirmă că omul poseda un număr de t r e bu i n ţ e înnăscute care activează şi direcţionează comportamentul subiectului. Dezvoltarea socială urmează actualizării membrilor individuali ai unei culturi. bolnave poate conduce doar la o psihologie handicapată". Irina HOLDEVICI De vreme ce indivizii sunt văzuţi în asemenea termeni pozitivi. să faciliteze şi să contribuie la propria creştere. O trebuinţă de nivel superior nu este activată pană cănd nu sunt satisfăcute trebuinţele de nivel inferior (să fie satisfăcute măcar parţial). univ. satisfacţia sau pacea spiritului. Trebuinţă de actualizare Trebuinţă de stimă: de la sine însuşi şi de la alţii Trebuinţe de apartenenţă şi dragoste 86 . beneficiază nu numai individul. Trebuinţele au un caracter instinctiv. Maslow este tot un reprezentant al psihologiei umaniste. imature. Astfel. dezvoltare şi autoactualizare. să se mişte înainte. omul poate simţi nevoia de stimă şi respect. o persoană flămândă sau ameninţată nu va simţi nevoia de apartenenţă sau de dragoste. mai mature şi mai sănătoase. In concluzie. mai precis spre valorificarea propriilor disponibilităţi. este egal compatibilă cu dezvoltarea acelora cu care individul interactionează. de a deveni o persoană complet funcţională. urmează că societatea este considerată în aceeaşi lumină. Maslow spunea: „studiul unor specimene handicapate. De tendinţa înnăscută de a-si dezvolta complet potenţialul. cât şi psihanaliza.Prof. El a studiat biografiile unor personalităţi marcante şi a ajuns la concluzia că oamenii posedă în interiorul lor nişte tendinţe instinctive spre creştere. Teoria personalităţii la Abraham Maslow A. Aceste trebuinţe universale sunt organizate ierarhic. Studiind numai ceea ce era mai rău în om (nevrozele şi psihozele) psihologia aparţinând acestor şcoli a ignorat toate stările afective benefice cum ar fi: fericirea. Când nevoia de apartenenţă sau cea de dragoste sunt satisfăcute. Teoria personalităţii la Maslow este de fapt o teorie a motivaţiei. Comportamentele puse în acţiune pentru a satisface respectivele trebuinţe au un caracter dobândit şi variază de la un i ndi vi d la altul. va fii pusă în funcţiune nevoia de atitoactualizare. iar dacă şi acestea sunt satisfăcute. să fie conştientă de sine. mai ales concepţia lui Freud. Dr. este normal şi inevitabil pentru o fiinţă umană să crească. Studiul celor mai reprezentative personalităţi ale speciei umane reprezintă trăsătura distinctivă cea mai pregnantă a teoriei personalităţii la Maslow. Ceea ce este compatibil cu dezvoltarea şi actualizarea unui individ. A criticat atât behaviorismul. Ea arată că psihologii au subestimat natura umană neluând în considerare exemplarele cele mai creative. dar şi societatea. Dacă vrei să studiezi cât de repede aleargă un om trebuie să-i studiezi pe cei mai buni alergători.

în 87 . de pildă. numai omul are nevoie de autoactualizare. Cu toate acestea ierarhia trebuinţelor poate fi răsturnată: astfel. stabilitate. Astfel. economice. ordine. ci va căuta stima şi auto-actualizarea. dacă se produce o recesiune economică şi persoana îşi pierde serviciul şi îsi cheltuieşte economiile. de a înţelege. Dr. pentru trebuinţa de autoactualizare este necesară o mai mare libertate de expresie. ©Cu cât trebuinţele sunt mai sus în ierarhie. de a şti. Nesatisfacerea unor trebuinţe superioare nu produce o criză atât de puternică aşa cum se întâmplă în cazul nesatisfacerii trebuinţelor inferioare. ci şi psihologic. univ. Oamenii nu sunt motivaţi de toate aceste trebuinţe în acelaşi timp. comparativ cu trebuinţele inferioare. Irina HOLDEVICI Trebuinţe de securitate siguranţă. apă. înainte ca o altă trebuinţă din ierarhie să-şi facă simţită prezenţă. ©Satisfacerea trebuinţelor superioare este benefică nu numai sub aspect biologic. de pildă. trebuinţele fiziologice revin pe primul loc. Din acest motiv trebuinţele inferioare sunt numite de Maslow „trebuinţe de deficit". politice. de asemenea. t r e b u i n ţ e l e superioare c o n t r i b u i e la rândul lor la supravieţuire şi dezvoltare. iar cele de autoactualizare.Prof. ©Satisfacerea trebuinţelor superioare implică. în general la creşterea ef i ci enţ ei biologice a persoanei. o femeie de afaceri nu va mai fi dominată de trebuinţe fiziologice. Maslow vorbeşte despre aşanumita satisfacere parţială. doar o singură trebuinţă fiind dominantă. satisfacerea lor putând să fie amânată. la o mai bună stare de sănătate şi. Astfel. cu atât mai puţin importante sunt pentru supravieţuire. Caracteristicile trebuinţelor: ©Trebuinţele superioare apar mai târziu în cursul evoluţiei speciei. Trebuinţe fiziologice: hrană. cu atât ea este mai umană. toate fiinţele vii au nevoie de hrană şi apă. ©Satisfacerea trebuinţelor superioare are nevoie de îndeplinirea mai multor precondiţii complexe. la mijlocul vieţii. De pildă. sex. cele de securitate. el dă exemplul ipotetic al unui individ care şi-a satisfăcut nevoile fiziologice în proporţie de 85%. Din acest motiv trebuinţele superioare sunt denumite „trebuinţe de creştere" sau „trebuinţe ale eu-lui". Cu cât o trebuinţă este mai înalta. Astfel. O trebuinţă nu trebuie sa fie total şi pe deplin satisfăcută. Astfel. pentru că produce o pace mai profundă şi dă un sentiment de împlinire a vieţii. satisfacerea unor trebuinţe de nivel superior conduce la o viaţă mai lungă. cele de apartenenţă şi stimă. în adolescenţă. ©Trebuinţele superioare apar mai târziu în evoluţia individului: trebuinţele biologice apar în copilărie. Trebuinţele cu poziţie inferioară în ierarhie sunt mai puternice. trebuinţa de autoactualizare pune condiţia ca toate celelalte trebuinţe să fie satisfăcute şi implică nişte comportamente mai sofisticate decăt cele orientate în direcţia procurării hranei. de pildă. © Deşi sunt mai puţin necesare pentru supravieţuire. condiţii externe mai bune: sociale. dar.

univ. Trebuinţele fiziologice Sunt trebuinţele de hrană. Nevroticul are tendinţa compulsivă de a evita noul şi îşi organizează existenţa astfel încăt ea să fie cât mai predictibilă (se conduce după rutine rigide). Subiecţii normali si-au satisfăcut bine aceste trebuinţe. ordine şi absenţa fricii şi anxietăţii. IV. Satisfacerea trebuinţei de autostimă îl face pe individ să se simtă puternic. cele de stimă 40% şi cele de autoactualizare în proporţie de 10%. Sunt cele mai puternice trebuinţe şi sunt capabile să blocheze total manifestarea celorlalte trebuinţe. subiectul se simte inferior. dar numai în limitele unor situaţii cărora acesta le poate face faţă. Copilului trebuie să i se " acorde libertate. prieten) sau prin ocuparea unei anumite poziţii într-un gnip sau în societate. la normali. Irina HOLDEVICI proporţie de 70%. I. Atunci când autostimă lipseşte. Majoritatea oamenilor preferă prediciibilul necunoscutului.B.! O trebuinţă care este satisfăcută nu mai reprezintă o trebuinţă şi joacă un rol minimal în viaţa omului. . prin intermediul relaţiei cu o anumită persoană (iubit. ordinea haosului.Prof. Eşecul satisfacerii trebuinţei de dragoste reprezintă. Maslow nu confunda iubirea cu sexul. Ele implică: nevoia de siguranţă. stabilitate. Trebuinţe de apartenenţă şi dragoste Acestea pot fi satisfăcute în mai multe moduri: prin relaţii afectuoase cu alţi oameni în general. somn şi sex.stimă şi respect din partea celorlalţi. Maslow subliniază că lipsa structurării mediului înconjurător produce anxietate la copii. cat şi din partea celorlalţi. faima etc. un adult nevrotic are o mare nevoie de structură şi ordine în mediu pentru că la el nevoia de securitate este încă dominantă. Drept rezultat el devine mai competent şi'mai productiv în toate domeniile existenţei. II Trebuinţele de securitate Maslow este de părere că trebuinţele de securitate au o importanţă deosebită pentru copii şi pentru adulţii nevrotici. Maslow subliniază că deşi oamenii normali şi-au satisfăcut aceste trebuinţe. => Nevoia de . recunoaştere. La fel. nevoia de securitate nu are un caracter compulsiv. N. Trebuinţele de stimă Implica nevoia de respect d i n partea propriei persoane (sentimente de valoare personală). dar recunoaşte faptul că a c t i v i t a t e a sexuală poate fi un mod de exprimarea nevoii de dragoste. Dr. sub forma trebuinţei de statut. Dar. spre deosebire de nevrotici. după Maslow una din cauzele fundamentale ale dezadaptării în societatea occidentală. neajutorat şi 88 .autostimă. cele de dragoste şi apartenenţă 50%. ei mai au totuşi nevoie de un anumit grad de securitate. valoros şi adecvat. un loc de muncă sigur unuia care presupune aventura. apă. protecţie. III. succes social. structurare.

ştiinţifică sau politică. 2) Istoria. să aibă o apreciere realistă a puterilor şi slăbiciunilor sale. Astfel. trebuie să se bazeze pe aprecierea realistă a propriilor posibilităţi. Argumente în favoarea existenţei acestor trebuinţe: 1) S t u d i i l e de laborator au arătat că animalele îşi explorează mediul fără alt motiv decât curiozitatea. Omul trebuie sa devină ceea ce poate deveni în plan potenţial. El consideră că nevoia de înţelegere şi curiozitatea au. persoana care nu este autoactualizată va fi neliniştită şi nemulţumită. oamenii care s-au dedicat unei cauze cu preţul vieţii şi-au negat trebuinţele fiziologice sau pe cele de securitate. Aceştia s-au simţit mult mai bine când au fost implicaţi în activităţi intelectuale cu caracter provocaţiv. 3) Studiile au arătat că mulţi adulţi sănătoşi şi maturi sunt puternic atraşi de nou şi necunoscut. Metamotivaţiile: In urma studiului asupra persoanei autoactualizate. Astfel. Intre cele două ierarhii de trebuinţe există o interacţiune reciprocă. Maslow este de părere că aceste trebuinţe formează o ierarhie separată: nevoia de cunoaştere este mai puternică decât nevoia de a înţelege. o femeie care îşi creşte bine c o p i i i şi este m u l ţ u m i t ă de acest lucru este autoactualizată. univ. la rândul lor un caracter înnăscut. V. persoana trebuie să se autocimoască bine. Irina HOLDEVICI descurajat. Autoactualizarea poate îmbrăca multiple forme. 4) Maslow a întâlnit în practica sa clinică mulţi adulţi sănătoşi care sufereau de plictiseală datorită existenţei lor monotone. a arătat că u n i i oameni şi-au riscat viaţa în interesul cunoaşterii. Trebuinţele de cunoaştere şi înţelegere: O ierarhie secundară Maslow se referă şi la un alt set de trebuinţe umane -trebuinţele de cunoaştere şi înţelegere. faptul ca persoana să nu fie distrasă de satisfacerea trebuinţelor de nivel inferior. Maslow subliniază că autostimă pentru a fi eficientă.Prof. este imposibil ca un subiect să devină autoactualizat dacă trebuinţele sale de cunoaştere sau înţelegere nu sunt satisfăcute. Dr. Maslow arată că există şi excepţii de la ierarhia trebuinţelor: astfel. prestigiul. Chiar dacă celelalte trebuinţe sunt satisfăcute. statutul şi buna reputaţie trebuie să fie acordate pe merit. Maslow sublinia faptul că interesele de cunoaştere încep să se manifeste spre sfârşitul vârstei sugarului şi la începutul copilăriei timpurii. Autoactualizarea presupune îndeplinirea mai multor condiţii: libertatea faţă de restricţiile impuse de cultură sau de sine î n su şi . Maslow ajunge la 89 . In acelaşi timp. nu doar realizarea artistică. pe care nu le plasează în cadrul piramidei sale. a aptitudinilor şi abilităţilor sale. Trebuinţa de autoactualizare Se referă la realizarea deplină a tuturor posibilităţilor şi d ispo ni bi li tă ţi lor fiinţei umane.

să crească tensiunea psihică căutând noul şi experienţele cu caracter provocativ. Irina HOLDEVICI concluzia că acestea sunt conduse de ceea ce el numea metamotivaţii. (Maslow. decât căutarea şi atingerea unor obiective. univ. Metamotivaţiile reprezintă mai curând moduri de a fi. Persoanele la care funcţionează metamotivaţii le nu luptă pentru reducerea unor deficienţe şi nu caută să reducă nişte tensiuni. scopul lor fiind să-şi îmbogăţească existenţa. în astfel de cazuri sursa îmbolnăvirii psihice este mai puţin explicită pentru individ. El afirma că persoana autoactualizată nu se străduieşte să obţină ceva ci evoluează. 90 . ceea ce Maslow numea metapatologia. Frustrarea atingerii metamotivaţii lor produce. 1967). Maslow arată că persoana autoactualizată nu este motivată în sens obişnuit (să reducă o tensiune) ci în direcţia maximizării propriului potenţial. Dr.Prof.

O viziune Robotizare. cinism Ură. lipsă de spre scop. neîncredere. lipsa de bucurie în viaţă. cinism. absenţa legii. diminuarea dezvoltării plenare a potenţialităţilor Caracteristicile persoanei autoactualizate: Maslow este de părere că personalităţile autoactualizate nu reprezintă mai mult de 1% din populaţie. Caracteristicile acestora sunt: 1. Personalitatea autoaclualizata este capabilă să perceapă lumea. nevoia de a fi Complexitate inutilă. O percepere eficientă asupra realităţii. 91 . Pierderea sentimentului individualităţii. lipsă de umor. Depresie. 2. Dezintegrare Tendinţa de a găndi în extreme (alb-negru). încordare. Confuzie. Se acceptă pe sine. univ. Personalităţile autoactualizate îşi admit punctele tari şi slăbiciunile fără a avea tendinţa de a distorsiona imaginea de sine şi iară tendinţa de a simţi o ruşine şi o culpabilitate excesive referitoare la eşecurile şi imperfecţiunile sale. rigiditate. atitudine nefirească. tendinţa de a se baza Vulgaritate. pe ceilalţi şi natura în general. Dr. Uşurinţ ă (lipsă de efort) Tendin ţă ludică AutoSemnif Metapatologia reprezintă fiinţei umane. dezgust. lipsii de entuziasm. pierderea Oboseală. încetarea demersului de orientare Supărare. Haos. pierderea siguranţei şi predictibilităţii. repulsie. egoism Insecuritate. pune A Lipsa de sens. totalitate. asupra simplistă Sentimentul de determinare totală.Prof. inclusiv pe ceilalţi oameni în mod clar şi obiectiv. Irina HOLDEVICI Metam Nevoia Bunăta te Frumus Unitate Dihoto Vivacit mie ate Unicita te Perfecţ Necesit Comple titudine-finalitate Justiţie Ordine Simplit Bogăţie interioară. ate Metapatologie Neîncredere. stânjeneală. Depresie. Nu au prejudecăţi şi idei preconcepute. Percepţiile lor nu suni d i s t o r s i o n a t e de teamă sau de a n u m i t e nevoi nesatisfacute. Lipsă de speranţă. lipsă de Incompletitudine.

H accepta pe ceilalţi şi nu dau dovada de prejudecăţi rasiale. ele au o anumită nevoie de izolare şi solitudine decât alţi oameni. deschişi şi nu se tem de faptul că ar putea face greşeli sau că ar putea face un lucru stupid. de o floare sau de o simfonie. flexibili. Hi pun în evidenţă inventivitatea şi originalitatea în toate aspectele vieţii lor. aceste persoane pot părea la prima vedere mai reci si mai neprietenoase deşi nu aceasta este intenţia lor. In cadrul unor astfel de experienţe ego-ul este depăşit în cadrul unei trăiri de tip transcendent.Prof. persoana se consideră puternică. Dr. direct . 5. religioase sau sociale. Prospeţimea permanentă a evaluărilor Personalităţi autoactualizate au capacitatea de a percepe lumea înconjurătoare cu prospeţime. Personalităţile autoactualizate nu numai că sunt sănătoase psihic şi pot suporta izolarea de ceilalţi. deşi ei nu sunt totdeauna producători de opere artistice sau ştiinţifice. Deşi cercul de prieteni ai oamenilor autoactualizaţi nu este prea larg. Interese sociale La fel ca şi Adler. Ei sunt dispuşi să asculte şi să înveţe de la oricine şi nu se poartă cu 92 .experienţe asemănătoare cu cele religioase. 4. Ele vor ii capabile să se entuziasmeze de un răsărit de soare. 9. Ei sunt pur şi simplu mai autonomi decât ceilalţi oameni şi nu caută cu orice preţ să o b ţ i n ă căldură şi susţinere de la ceilalţi. sănătoşi psihic sunt capabili să trăiască sentimente de simpatie şi empatie pentru omenire în general. 10. Comportamentul personalităţii autoactualizate este deschi s.Structura de caracter de tip democratic. o anumită datorie de îndeplinit. 7. pentru actualizarea disponibilităţilor eului. Maslovv consideră că oamenii iiitoactualizaţi. încrezătoare. g l o r i e sau putere. Sunt spontani. Datorită independenţei. fără efecte psihopatologice. Frecvent ei au discipoli şi admiratori. Irina HOLDEVICI 3. ci pentru satisfacerea metatrebuinţelor. Personalitatea autoactualizată se caracterizează prin spontaneitate. simplitate şi naturaleţe. 6. 8. Nevoia de intimitate şi independenţă. mirare şi entuziasm. Concentrare pe probleme mai curând decât pe propria persoană. fără a fi agresive sau rebele. hotărâtă. 11. Ele se dedică unui scop. Personalităţi autoactualizate au momente de extaz intens. Subiecţii autoactualizaţi sunt maicreativi decât restul populaţiei. Personalităţile autoactualizate nu se angajează în activitate p e n t r u bani. Ei se bazează mai mult pe ei înşişi în satisfacerea trebuinţelor şi nu au o dependenţă excesivă faţade ceilalţi. Astfel de persoane sunt ele însele. In timpul experienţelor de vârf. Trăirea unor experienţe de vârf („peak experiences"). univ. prieteniile lor sunt mult mai intense şi mai profunde decât ale celorlalţi oameni. de fericire. de bucurie extremă . pentru dezvoltarea propriilor posibilităţi. Ei au atitudinea fratelui mai mare faţă de ceilalţi oameni (continuă să-i simpatizeze chiar dacă aceştia îi dezamăgesc). Personalităţile autoactualizate consideră că au un sens în viaţă. Relaţii interpersonale mai intense. ci chiar mai mult. natural şi nu este bazat pe jocul de rol social.Personalitatea actualizată nu are nevoie să-si ascundă sentimentele şi să pretindă că este altceva decât este.

suficiente lor însele şi independente. de pildă. univ. ceea ce va frâna dezvoltarea viitoare. Din acest motiv pare mai comod să ne menţinem acolo unde ne aflăm. duri. la siguranţă şi la „căile bătătorite4' presupune un mare act de curaj. Irina HOLDEVICI superioritate faţă de persoanele cu o educaţie mai puţin elevată. N. Ne temem. cu atăt ea este mai puţin puternică. autoactualizarea presupune efort. Un alt motiv pentru care autoactualizarea poate fi blocată este ceea ce numeşte Maslow „complexul lui lona". Al treilea motiv pentru care sunt atât de puţine persoane autoactualizate constă în faptul că. Astfel. se pune problema de ce nu devin toţi oamenii autoactualizaţi. În cazul în care copilul este hiperprotejat. cu cât o trebuinţă se situează mai sus în ierarhia trebuinţelor. disciplină. Dar.Prof. A renunţa la rutini.r o l u r i l e din c u l t u r a o c c i d e n t a l ă i n h i b ă tandreţea şi sentimentalismul la băieţi. conflicte sau încordări. L i n i a corectă constă. In acelaşi timp el subliniază rolul dragostei acordate copilului cât şi satisfacerii nevoilor de bază în primii doi ani de viaţă pentru a asigura premisele tendinţei spre autoactualizare. dar în acelaşi timp ne simţim provocaţi de propriile noastre capacităţi. pot avea momente de îndoială sau teamă. Maslow dă exemplul modului în care s e x . Controlul excesiv şi rutina impuse copil ul ui . autocontrol şi muncă intensă. el nu va putea pune în acţiune noi tipuri de comportament. decât să căutăm mereu noi situaţii cu caracter provocaţi v. Ele nu se răzvrătesc în mod deschis împotriva ordinii sociale şi normelor culturale. dar se conduc după regulile lor interioare. Se pare că experienţele copilăriei sunt cruciale în inhibarea sau stimularea trebuinţei de autoactualizare. Maslow atrage atenţia că o libertate excesivă poate conduce la anxietate şi insecuritate la copil. după Maslow. drumul spre autoactualizare presupune mult curaj. r e p r e z i n t ă e x c e p ţ i i de la comportamentul lor firesc (sunt mai puţin frecvente şi au durată mai scurtă decât la personalităţile obişnuite). Un motiv ar fi că. Dacă trebuinţa de autoactualizarc este înnăscută. ceea ce îl va împiedica să-şi dezvolte noi deprinderi şi abilităţi. Chiar atunci când trebuinţele inferioare au fost satisfăcute.! P e r s o n a l i t ă ţ i l e a u t o a c t u a l izate au şi ele imperfecţiunile lor. astfel de t r ă i r i . ruşine sau culpabilitate. a acorda copilului libertate în anumite limite. Trebuinţa de autoactualizare nefiind puternică este uşor inhibată de condiţiile ostile de mediu. dar şi permisivitatea excesivă pot reprezenta factori nocivi. sunt autonome. Rezistenţa la enculturaţie Personalităţi foarte sănătoase sub aspect psihic.B. 12. ascunşi. Drept rezultat ele pot rezista presiunilor culturale şi sociale care le impun anumite linii de gândire şi comportament. Aceasta înseamnă că noi ne temem şi ne îndoim de propriile posibilităţi şi capacităţi. Subiecţii pot fi adesea reci. Dr. P sih o lo g ia co gn itivă Teoria personalităţii la George Kelly Teoria lui Kelly cu privire la constructele personale este o teorie recentă şi 93 .

ca şi savanţii îşi construiesc propriile lor teorii-constructe personale. ea va rezista. comentează importanţa studiilor sale etc. stimul. El se duce la bibliotecă. Această teorie nu are n i m i c comun cu teoriile anterioare şi autorul nu utilizează concepte cum ar fi: ego. dacă nu teoria este modificată sau se renunţă la ea. Kelly considera că. evenimente sau pentru a interacţiona adecvat cu alte persoane. Dr. In funcţie de culoarea lentilelor fiecare subiect. care construieşte teorii şi ipoteze şi apoi le verifică în practică. o structură în care acesta plasează evenimentele. Repertoriul de constructe se îmbogăţeşte pe măsură ce subiectul se 94 . Aceste structuri mentale s-ar putea compara cu nişte ochelari cu l e n t i l e diferit colorate prin care o persoană sau alta priveşte realitatea externă. citeşte articolele scrise de respectivul profesor.Prof. Datele experienţei sunt interpretate prin intermediul stnictiirilor interne (un fel de grile) ale subiectului. reacţie. Kelly spune că toţi oamenii sunt capabili să creeze constructe cognitive cu privire la realitatea înconjurătoare. Dacă teoria este confirmată de experienţe. Dacă studentul nu promovează examenul. fiecare individ este un „om de ştiinţă". de fapt. de a explica şi interpreta aceste evenimente. Exemplu: Să presupunem că un student se află în pericol să nu treacă un examen. nevoie. Oamenii elaborează multe constructe în cursul vieţii pentru a face faţă diverselor situaţii. Dacă profesorul îi dă notă de trecere ipoteza este confirmată. tendinţă. motivaţie sau emoţie. Pe baza acestor structuri sau patternuri interne. Pe baza observ arii conduitei profesorului în timpul a n u l u i acesta a constatat că este foarte autoritar. îngâmfat. Deci. cu o imagine exagerată asupra propriei importanţe. privind aceeaşi scenă o poate interpreta în moduri diferite. oamenii.prin intermediul cărora ei pot face previziuni şi exercită un anumit control asupra evenimentelor externe. Fiecare om emite o ipoteză referitoare Ia faptul că un anumit construct se potriveşte datelor realităţii cu care este confruntat şi verifică în practică această ipoteză. univ. Kelly arată că oamenii observă evenimentele lumii î n c o n j u r ă t o a r e şi le interpretează. Teoria lui Kelly îşi are originea în activitatea sa de psihoterapie cu subiecţi nevrotici. Kellv defineşte constructul ca un mod al persoanei de a privi evenimentele lumii înconjurătoare. persoane şi cu privire la sine-însuşi şi utilizează aceste predicţii pentru a se orienta în mediu. Această teorie pune accent pe raţionalitatea umană şi nu pe emoţionali ta te sau pe caracterul universal al tendinţelor instinctive. subiectul realizează predicţii cu privire la obiecte. Această i n t e r p r e t a r e sau construire a experienţei reprezintă modul unic al persoanei de a vedea lucrurile. îi pune întrebări. Pe baza respectivei observaţii studentul elaborează ipoteza (construct) că dacă el se va comporta acordând atenţie profesorului. Constructul s-a dovedit util şi va fi pus din nou în acţiune dacă el va mai avea un curs cu respectivul profesor sau cu unul asemănător. profesorul va răspunde favorabil şi îi va da notă de trecere. Irina HOLDEVICI în acelaşi timp foarte originală. el va trebui să elaboreze o nouă ipoteză.

Irina HOLDEVICI confruntă cu noi situaţii sau persoane. El subliniază că oamenii diferă unii de alţii în modul în care percep sau interpretează un anumit eveniment. Cu toate acestea. Constructele personale se formează pe baza respectivelor trăsături comune ale experienţelor de viaţă. pentru că omul utilizează constructele pentru a prevedea viitorul (trebuie să avem idee de ce se întâmplă dacă ne comportăm într-un fel sau altul). Constructele neadecvate pot face mai mult rău decât bine (vezi psihopatologia). Kelly era de părere că nici un eveniment sau experienţă în viaţa omului nu se repetă identic. ceea ce conduce la elaborarea unor constructe diferite. odată elaborat nu rămâne fixat odată pentru totdeauna . 2. Constructele alternative se referă la faptul că omul este liber să-şi revizuiască sau să-şi modifice constructele. univ. Postulatul fundamental: „Modul de procesare al unei persoane este ghidat sub aspect psihologic de nivelul în care aceasta anticipează evenimentele". modificate sau reelaborate pentru că oamenii şi evenimentele se schimbă de-a lungul timpului. Mai mult constructele existente trebuie să fie rafinate. Dr. există un anumit grad de stabilitate în modul în care persoana se comportă. Corolarul individualităţii „Persoanele diferă unele de altele în modul în care elaborează constructele legate de diferite evenimente". 95 . Prin intermediul acestui corolar. 1 . Corolarul construcţiei Se referă la faptul că „o persoană anticipează evenimentele construind mental replicile acestora”. Teoria lui Kelly despre personalitate este organizată sub forma a l1 postulate. Kelly este de părere că există constructe comune tuturor oamenilor prin intermediul cărora oamenii îşi pot împărtăşi experienţele. Constructele nu reflectă atât realitatea obiectivă. iar schimbarea are loc în cadrul unor limite impuse de structură. Kelly introduce în teoria sa noţiunea de diferenţe individuale. Deşi subiectul se poate modifica. pentru că ea operează prin intermediul unor canale de procesare a informaţiei. ele au unele trăsături comune. Caracteristica principală a constructelor o reprezintă anticiparea. deşi evenimentele care se repetă nu sunt identice. dar există şi posibilitatea punerii în acţiune a unor constructe alternative. Nu numai că oamenii îşi formează de-a lungul vieţii un număr mare de constructe. Aceste canale pot fi modificate. Cu toate diferenţele individuale. pentru că realitatea este schimbătoare. pe baza cărora subiectul poate realiza predicţiile sale. cât mai ales interpretarea pe care persoana o dă evenimentelor. dar ele fac parte dintr-o structură dată. Un construct.Prof.

un student poate opta între două cursuri. este necesar să notăm şi deosebirile. unul este uşor şi este ţinut de un profesor care dă note mari. deşi au un caracter stabil. de pildă. Aşa cum este necesar să sesizăm asemănările dintre obiecte şi fenomene. dacă o persoană a intrat în conflict de mai multe ori cu persoane mai inteligente decât ea. Dr. greu şi ţ i n u t de un profesor nou. Din cauza sistetnuluidiferit de organizare al constnictelor doi indivizi care au aceleaşi constructe individuale pot să se deosebească unul de celălalt.B. in acelaşi timp. de pildă. în cadrul constructului RĂU. Kelly su b l i n i a că de-a lungul vi eţ i i noi facem mereu alegeri între variante sigure. Corolarul organizării „Persoana tinde să-şi organizeze constructele individuale într-un sistem sau pattern de constructe în conformitate cu modul său propriu de a sesiza relaţiile dintre acestea (asemănari\ deosebiri)". constructul BUN poate include constructe subordonate ca: inteligent.! Alegerea are în vedere cât de bine putem anticipa viitorul şi nu neapărat ceea ce este mai bine pentru individ. Organizarea constnictelor se realizează într-o manieră ierarhică. de pildă. subiectul are şi posibilitatea de a alege între siguranţă şi aventură.: de ce o persoană continuă să se comporte agresiv cu c e i l a l ţ i deşi este mereu sancţionată pentru aceasta). Kelly arată că tendinţa oamenilor de a acţiona într-o manieră l i p si t ă de risc explică de ce unii oameni persistă în menţinerea unui comportament greşit. (Ex. ea poate muta constructul inteligent din cadrul constructului subordonat BUN. Nici aceste ierarhii nu sunt rigide. Astfel. Alegerile aventuroase conduc la lărgirea sistemului de constructe personale prin încorporarea unor noi experienţe. faptul că „subiectul are posibilitatea să aleagă din cadrul unor constructe dihotomice acel construct care îl va ajuta mai bine să prevadă evenimentele". Irina HOLDEVICI Putem întâlni constructe comune la oamenii care au norme si valori culturale comune. dar şi o satisfacţie mai mare în cazul reuşitei. Corolarul dihotomiei „Sistemul de constructe al unei persoane este compus dintr-un număr finit de constructe dihotomice". univ. în felul acesta formându-se constructul cinstitnecinstit. ceea ce presupune întărirea sistemului de constructe personale şi variante care presupun un anumit risc şi care implică extensiunea sistemului de constructe personale.Prof. de pildă. Astfel. Corolarul alegerii Se referă la. 96 . 5. N. Astfel. Astfel. moral. un individ poate fi apreciat ca cinstit doar în contrast cu oameni apreciaţi ca necinstiţi. 3. Kelly consideră că toate constructele personale au un caracter bipolar sau dihotomic. eficient. iar altul este interesant . Alegerea celui de-al doilea curs presupune asumarea unui risc. 4.

iar de alţii doar unor indivizi. univ. 97 . Astfel. 9. este deschis la noi experienţe şi evenimente. respectiv şirul de evenimente la care se aplică reprezintă o chestiune de alegere personală. el nu-şi va modifica acest construct indiferent de câţi negrii inteligenţi întâlneşte în viaţă (vezi prejudecăţile). iar alţii îl aplică şi la animale. persoana se blochează la noile experienţe de învăţare. In înţelegerea unui individ este important să ştim şi ce anume exclude acesta din seria de evenimente la care se aplică un construct. Irina HOLDEVICI 6. Corolarul experienţei „Sistemul de constructe personale ale unui individ variază pe măsură ce acesta construieste treptat noi replici ale evenimentelor. Ex. Ex.: dacă cineva are construcţii] impermeabil. Mai precis sistemul de constructe personale se restructurează în urma procesului de învăţare. Unele constructe pot fi aplicate la un număr mare de persoane sau situaţii. 8. dar nu şi pentru vremea de afară. Fiecare construct-ipoteză este testată în realitate în funcţie de cât de bine poate servi la prevederea viitorului. constructele care au fost valabile pentru vârsta de 16 ani pot fi nocive la 40 de ani. este aplicat de unii subiecţi tuturor oamenilor. în timp ce altele au un caracter îngust. conform căruia negrii au o inteligenţă mai redusă decât albii. gradul până la care un sistem de constructe personale poate fi ajustat sau modelat în funcţie de noile experienţe de învăţare depinde de cât de permeabile sunt constructele. 7. Dacă construcţii] nu s-a dovedit valid ca predictor el trebuie reformulat sau înlocuit în l u m i n a noilor experienţe. Constructele rigide nu pot fi modificate.: Constructul încredere-suspiciune. Dr. Corolarul fragmentării „O persoană poate să utilizeze în mod succesiv o varietate de subsisteme de constructe care sunt incompatibile sub aspect logic unele cu altele". oameni sau copaci. Astfel.Prof. şi nu numai ce include în acest construct. Ex. Constructul înalt-scund este potrivit pentru clădiri. Ceea ce este relevant pentru un construct. Corolarul modulării „Variaţia sistemului de constructe personale este limitată de gradul de permeabilitate al constructelor” Un construct permeabil va permite ca o nouă serie de elemente să poată fi încorporată în el cu alte cuvinte. în această perioadă individul trebuie să reinterpreteze natura noilor sale experienţe. Majoritatea oamenilor sunt expuşi permanent la noi experienţe astfel încât procesul de testare a constructelor se desfăşoară în mod permanent. Deci. Foarte p u ţ i n e sau chiar ni ci un construct nu este potrivit pentru toate situaţiile. Corolarul seriei Un „construct este potrivit pentru pentru anticiparea unei serii finite de evenimente".

11. ea poate juca un rol social care o angajează pe cea de-a doua persoană". Mai exact. Omul este considerat ca fiind autorul propriului destin şi nu ca o victimă a acestuia. soţii. persoana nu este condamnată să meargă pe calea trasată din copilărie sau adolescenţă. omul trebuie să construiască constructele celuilalt pentru a înţelege ce simte acea persoană şi pentru a anticipa modul în care respectiva persoană se va comporta. Nici un stadiu al vieţii nu este mai important decât altul. Kelly extinde prin intermediul acestui corolar (şi a următorului) teoria sa la aria relaţiilor interpersonale. Noj jucăm diverse roluri în raport cu situaţiile în care ne aflam şi fiecare comportament de rol implică înţelegerea modului în care cealaltă persoană construieşte evenimentele şi situaţiile. Kelly susţine că evenimentele trecute nu determină total pe cele prezente. chiar dacă sunt expuşi la experienţe diferite. Ex. procesele sale psihice sunt similare cu ale celeilalte persoane". Cu alte cuvinte. Peste un timp constaţi că persoana are alte opinii politice decât ale tale şi se plasează în construcţii 1 de duşman. Cu toate acestea inconsistenţa rămâne la un nivel subordonat. Constructele supraordonate: Liberalul = prieten şi Conservatorul = duşman. Dr.Prof. El posedă voinţa liberă de a-şi alege propria cale şi are posibilitatea să o modifice formându-şi alte structuri de constructe. omul nefiind victima biografiei sale (nu suntem prizonierii formării brutale a 98 . astfel încât uneori noul construct nu derivă din ceie vechi şi poate să nu fie compatibil cu acestea. iară a modifica constructele supraordonate (comunităţi). rămân nemodificate. Oamenii care posedă norme culturale comune vor avea modalităţi asemănătoare de a anticipa anumite evenimente şi îşi vor construi experienţele întrun mod asemănător. Un om poate tolera un număr de inconsecvenţe la nivel particular. ne vom putea adapta mai bine la aceştia. univ. Corolarul elementelor comune „In măsura în care o persoană utilizează un sistem de constructe similar cu al alteia. Noi ne revizuim şi ne modificăm constructele de-a lungul întregii existenţe. Irina HOLDEVICI Sistemul de constructe personale se află în continuă schimbare. şefii sau profesorii noştri. Numai atunci cănd putem anticipa relativ corect ce vor face prietenii.: întâlneşti o persoană care îţi place pentru că are aceleaşi preocupări cu ale tale este încorporată în construcţii! de prieten = cineva care trebuie iubit şi respectat. Corolarul socialităţii „In măsura în care o persoană elaborează constructele altei persoane. Imaginea lui Kelly cu privire la natura umană Este o imagine optimistă pentru că acest autor tratează oamenii ca fiinţe raţionale. Direcţia evoluţiei este orientată spre viitor pentru că constructele personale au un caracter predictiv. 10.

In acelaşi timp. Informaţiile de acest gen sunt centralizate în aşa numitele grile REP de unde poate rezulta ce fel de constructe personale utilizează subiectul.F. Ex. Kelly este autorul testului Role Construct Repertory Tesl (REP). de fapt. alegând două persoane care sunt asemănătoare şi arătând prin ce se deosebesc acestea de o a treia persoană. La început se cere clientului să noteze numele persoanelor care au jucat un rol important în viaţa sa. Din acest motiv. © nu crede în conceptul de personalitate pe care o consideră nimic mai mult decât un pattern de comportamente. Skinner este de părere că psihologia reprezintă ştiinţa comportamentului. P sihologia m p o rta m e n ta listă co Teoria personalităţii la B. persoanele de care i-a fost cel mai milă sau care l-au atras cel mai mult. a experienţelor sexuale t i m p u r i i sau a rejectării din partea părinţilor). el fiind de părere că psihologia trebuie să se rezume la ceea ce se vede. Mai exact.Prof. Concepţia sa pare să nu se potrivească în acest context cel pulin din două motive: © el este de părere că psihologia nu dispune de suficiente date pentru a formula o concepţie teoretică. că ci punea accentul pe răspunsurile deschise ale subiecţilor. la ceea ce poate fi modificat şi măsurat în condiţii de laborator aceasta însemnând. prietenului celui mai bun de acelaşi sex.: să noteze persoanele ameninţătoare. „Să ne aplecăm asupra faptelor" a reprezentat idealul ştiinţific al lui Skinner. asemănător-diferit) Kelly a putut descoperi ce dihotomii sunt importante pentru un subiect. univ. Skinner Poate să pară ciudat că S k i n n e r . Prin forţarea subiectului de a evolua în acest fel (plăcut-neplăcut. Irina HOLDEVICI deprinderilor igienice. t e n d i n ţ e l e sau alte forţe i n t e r n e care direcţionează fiinţa umană. Supoziţia care stă la baza utilizării acestui test constă în aceea că oamenii construiesc lumea în mod dihotomic. m o t i v e l e . soţului. tatălui. Dr. atrăgătoare şi de care îi este milă şi să găsească asemănarea dintre două grupe si deosebirea faţă de a treia grupă. 99 . el nici nu a elaborat o teorie a personalităţii în adevăratul sens al cuvântului. fără aşi propune să realizeze teoretizări. Skinner s-a ocupat de studierea comportamentului pe care a încercat să-1 descrie în termeni cât mai obiectivi. omul nu este prizonierul unor forţe instinctive de natură inconştientă. reprezentant al behaviorismului să fie discutat în cadrul unui curs care se ocupă de teoriile personalităţii.: este întrebat cine a jucat rolul mamei. Majoritatea teoriilor cu privire Ia personalitate încercau să privească în spatele a ceea ce se vede. mai precis să analizeze cauzele. C l i e n t u l u i i se cere să realizeze o selecţie a persoanelor de pe listă. Ex.

abordarea lor poate avea chiar un aspect nociv. punând accent doar pe ceea ce este observabil în comportamentul subiectului. Principiul întăririi . pentru că abate atenţia de la diversele aspecte ale mediului care ar putea explica mai bine comportamentele umane. Irina HOLDEVICI Indiferent la ce se referă: instincte. ba mai mult. extrapolând concluziile la comportamentul uman. poate controla şi modifica comportamentul persoanei sau grupului în acelaşi mod in care experimentatorul poate controla comportamentul animalelor de laborator. Indiferent de specificul lor celelalte teorii ale personalităţii. singurele aspecte relevante pentru psihologie sunt cele care ţin de comportamentul observabil şi singura modalitate de a prezice şi controla comportamentul constă în a conecta respectivul comportament cu evenimentele trecute din mediu. Spre deosebire de acestea.baza comportamentului Skinner este de părere că oii ce comportament poate fi controlat prin intermediul consecinţelor sale. 1. într-un fel sau altul. constă în modul în care acesta abordează diferenţele individuale. element pe care îl consideră drept cauză a comportamentului. având un caracter universal. Dr. De aici rezultă consecinţa că acela (aceia) care controlează mecanismul întăririlor unei persoane sau grup. Trebuie subliniat faptul că Skinner nu a afirmat niciodată că procesele psihice interne sau procesele fiziologice nu ar exista. Skinner este de acord cu faptul că oamenii au o structură mult mai complexă decât animalele.Prof. El afirmă însă că psihologia poate să explice aspectele v ie ţi i interioare numai atunci când acestea devin observabile în mod obiectiv. Skinner se sp r i j i n ă permanent pe un element exterior organismului. Un alt aspect prin care studiile lui Skinner diferă de cele ale altor teoreticieni în sfera personalităţii constă în aceea că el şi-a bazat s t u d i i l e mai ales pe cercetări de psihologie animală. unicitatea fiecărui individ. O altă diferenţă între teoria l u i Skinner şi alte teorii ale personalităţii. Deci. trebuinţe sau chiar trăsături. 100 . se ocupă într-un fel sau altul de diferenţele individuale între subiecţi. Skinner a manifestat un interes scăzut cu privire la aceste diferenţe individuale datorită faptului că cercetările sale au fost centrate mai ales pe direcţia evidenţierii unor legi generale ale comportamentului uman. univ. Forţele de natură inconştientă. accentuând. celelalte teorii ale personalităţii se referă la ceea ce Skinner numea forte interne. mecanismele de apărare ale ego-ului. dar el consideră că diferenţele dintre om şi animal sunt de natură cantitativă şi nu calitativă. Skinner considera că variabilele interne ale psihismului uman nu sunt importante în p r e d i c ţ i a şi controlul comportamentului. Abordarea lui Skinner ignoră total aceste aspecte. trăsăturile de personalitate nu pot f\ observate şi ca atare nu au ce căuta în domeniul psihologiei ştiinţifice. legile referitoare la relaţia stimul-răspuns. şi pe care el le ignora total. Antorii subliniază faptul că dacă există diferenţele între oameni acestea se datorează diferenţelor d i n t r e evenimentele externe care acţionează asupra persoanei. El este de părere că un animal dar şi un om pot fi condiţionaţi să pună în acţiune orice tip de comportament prin intermediul unor întăriri adecvate.

ci el se declanşează în mod automat şi involuntar. Pavlov a început sa studieze în mod sistematic acest fenomen. el va declanşa un comportament spontan. reacţia de salivare esle declanşată doar la s t i m u l i specifici. Astfel. Astfel. dacă şoarecele este privat mai mult timp de hrană (el fiind plasat într-o cutie special amenajata). Cu alte cuvinte. La n i v e l e mai complexe. doar pentru că acesta a fost asociat cu un stimul specific. Astfel. Şoarecele va apăsa încă o dată pe pedală. cel puţin aparent voluntară. Ce! mai simplu exemplu îl reprezintă reflexul rotulian. dacă ţipetele "unui sugar sunt recompensate prin administrarea hranei. care presupune o acţiune.: paşii celui care administrează hrana) deşi în mod normal. Intrigat de aceste observaţii. el a asociat sunetul unui clopoţel cu administrarea hranei şi a constatat că după un număr de asocieri. Irina HOLDEVICI operant. Skinner este de părere că acest gen de condiţionare are o importantă mai redusă decât ceea ce el denumeşte condiţionare operantă. animalul a fost condiţionat să răspundă la un stimul neutru. Dr. Skinner face distincţia între comportamentul de răspuns şi comportamentul a) Comportamentul de răspuns (respondent): Acest tip de comportament implică o reacţie la un stimul specific din mediu. Primirea hranei va funcţiona drept recompensă (întărire) pentru compot tamentiil de apăsarea pedalei. Pavlov a formulat prima lege a învăţării: Un răspuns ele t i p condiţionat nu poate fi elaborat în absenţa întăririi. cum ar fi administrarea hranei. şoarecele va apăsa în mod accidental pe o pedală. Pavlov a observat făptul că aceştia salivează la s t i m u l i neutri (ex.Prof. un copil sugar declanşează o serie de comportamente 101 . Din analiza acestor experimente rezultă importanţa întăririi în fixarea anumitor modele de comportament. denumita condiţionare implica substituţia unui stimul cu altul. comportamentul condiţionat nu este învăţat. Skinner consideră că majoritatea comportamentelor animale si umane sunt achiziţionate în acest mod. Astfel. comportamentul de răspuns arc un caracter învăţat (vezi relfexele condiţionate). Acest tip de învăţare. acesta va fi tentat să perpetueze acest gen de comportament. apăsare care are drept consecinţă administrarea hranei. In cazul în care câinele aude sunetul clopoţelului dar nu se petrece ni m i c (lipsă de întărire) de mai multe ori reacţia de salivare va avea tendinţa să descreasca în intensitate şi frecvenţă până la stingere. comportamentul va fi întărit şi drept consecinţă se va constata faptul că animalul are tendinţa de a apăsa tot mai frecvent pedala respectivă. de pildă. Acest concept îşi are originea în studiile fiziologului rus Pavlov. Aceasta constatare se bazează pe experimentele realizate de Skinner în laborator. b) Condiţionarea operantă Comportamentul de răspuns depinde numai de întărire şi este direct legat de prezenţa unor stimuli fizici din ambianţă. în cadrul acestui comportament spontan. Realizând experimente pe câini. univ. câinele ajunge să saliveze doar la sunetul clopoţelului. In cazurile simple. de pildă.

comportamentului. 102 . Ex. Diversele tipuri de întărire sunt utile în controlarea şi modificarea comportamentului animalelor. In v i a ţ a reală funcţionează frecvent astfel de î nt ărir i: examenele se dau de 2 ori pe an. în timp ce acele comportamente care nu sunt întărite. Deoarece în tăr ire a depinde de numărul de răspunsuri pe care la pune în acţiune animalul. de pildă. Î n t ă r i r e a la un număr variabil de răspunsuri se referă la aceea că aceasta se administrează ia un număr mediu de răspunsuri. univ. copiilor. pentru a realiza decondiţionarea subiectului de comportamente nedorite. întăririle la intervale de timp fixe presupun administrarea hranei la intervale precise. R e z u l t a t e l e s t u d i i l o r pe animale au arătat că. El a demonstrat acest model de învăţare. Astfe de tehnici au fost utilizate şi în psihologia clinică. cu cât intervalele di nt r e î n t ă r ir i sunt mai scurte. comportamente mai complexe a căror probabilitate de a se produce în mod spontan este redusă. cu atât creşte frecvenţa răspunsurile organismului.: co pi lu l nu este luat în braţe ori de câte ori plânge. Skinner a început să studieze diverse modalităţi de programe de întărire.mai mare de răspunsuri. ca de pildă în cazul pescuitului.: 1 la 5 minute). La început. salariul se plăteşte în general de 2 ori pe lună etc. Skinner afirmă că: „ceea ce noi înţelegem în mod normal prin termenul de personalitate nu reprezintă decât o colecţie de comportamente fixate prin condiţionare operantă şi nimic mai mult" Ceea ce alţi autori înţeleg prin comportament nevrotic sau comportament anormal în general nu reprezintă decât variante ale unor comportamente dezadaptative care au fost întărite dintr-un motiv sau altul. Întărirea la un număr fix de răspunsuri presupune că aceasta se administrează doar după ce organismul a emis un anumit număr de răspunsuri (ex. Irina HOLDEVICI întâmplătoare. vânzătorilor sau muncitorilor dintr-o fabrică. Este evident faptul că în viaţa cotidiană comportamentele nu sunt întărite c h i a r de fiecare dată când se manifestă. Ţinând seama de această motivaţie. Pe măsură ce copilul creşte.Modelarea comportamentului Se pune problema cum pot fi învăţate de către animale şi oameni (copii). acesta va elabora un număr. comportamentele întărite pozitiv de părinţi se perpetuează. indiferent câte răspunsuri a pus în funcţiune animalul (ex. Bazăndu-se pe aceste experimente. Aproximările succesive .: întărire la fiecare al 20-lea răspuns). Skinner a răspuns la această întrebare prin introducerea noţiunii de modelare prin aproximări succesive.: un serviciu în care plata se face nu în funcţie de orele l u cr a t e ci de numărul de obiecte (piese) produse. Astfel. Ex. Dr. au tendinţa să dispară. In v i a ţ a reală î n t ă r i r i l e pot să apară şi la intervale variabile. dintre care doar unele vor fi întărite de părinţii săi. Skinner a arătat că acest gen de î n t ă r i r e este foarte eficient în controlarea.Prof. condiţionând un porumbel să ciugulească într-un punct anume al cuştii. ca în cazul j o c u r i l o r de noroc sau curselor de cai.

Principiile condiţionării descrise de Skinner au numeroase aplicaţii: în şcoli. de pildă. bilele la film etc). cu pacienţii psihotici. El susţine că nu există n i m i c în interiorul acestora care să ne determine comportamentul. de pildă. apoi când acesta făcea mişcări (indiferent de ce tip) în direcţia punctului respectiv. comportamentele sunt întărite în măsura în care aproximează succesiv comportamentul dorit. (Alt exemplu.: asocierea fumatului cu şocuri electrice sau situaţia în care. Dr. Deci. dacă nu se ţine de cuvânt va fi expusă criticilor celor din jur). o persoană anunţă că va face cură de slăbire şi care. cu copii întârziaţi mental. Astfel. Acest procedeu se utilizează în dresajul animalelor şi pentru a învăţa copii să vorbească. în clinică. In cele din urmă s-a administrat hrană doar când porumbelul ciugulea exact în punctul stabilit.: îşi cumpără ceva frumos dacă a realizat un anumit lucru). obiecte. ci controlul v a r i a b i l e l o r care determină comportamentul. b) Condiţionarea aversivă constă în asocierea comportamentului nedorit cu un stimul dezagreabil (ex. Ca rezultat 103 . Prin auto-control Skinner nu înţelege e xi st en ta unor forte misterioase din interiorul psihismului uman. (se puteau schimba pe dul ci ur i . Astfel. Treptat a fost întărit prin administrare de hrană doar comportamentul care avea loc în zona punctului respectiv. Auto-controlul comportamentului Skinner este de părere că comportamentul nostru este produs şi modificat sub influenta unor stimuli externi. noi reducem frecvenţa controlului pe care îl exercită stimulii exteriori asupra noastră. de pildă. beţivii nu ar trebui să ţină alcool în casă). Comportamentul superstiţios Evenimentele care au loc în viaţă nu pot fi la fel de bine controlate ca şi cele din laborator şi uneori se întâmpla ca un comportament să fie întărit în mod accidental. Drept rezultat apare tendinţa ca acel comportament să se repete deşi el nu a avui nici o legătură cu întărirea respectivă. Acesta poate face legătura dintre echipament şi succes. Astfel. univ. Irina HOLDEVICI întărirea a fost administrată când porumbelul se întorcea în direcţia respectivă. S k i n n e r a denumit acest tip de comportament. comportament superstiţios. ceea ce îl va determina să se îmbrace mereu în acelaşi lei la concursuri. Alte modalităţi de auto-control după Skinner: a) Saţietatea stimulilor presupune real izarea comportamentului nedorit în exces: Un fumător poate să se lase de fumat fumând în continuare până când i se face rău şi capătă dezgust pentru acest comportament. c) Autoîntărirea constă în faptul că subiectul se recompensează pentru comportamentele dezirabile (ex. pacienţilor psihotici li se ofereau jetoane pentru comportamentele dezirabile (se spală. prin evitarea anumitor persoane sau situaţii care ne sunt dezagreabile. de pildă. se aşează masa) jetoane care funcţionau ca un fel de bani. Doar stimulii exteriori şi î nt ărir il e sunt cele care produc modificări ale comportamentului.Prof. în psihoterapia comportamentală pentru decondiţionarea de unele deprinderi greşite. un sportiv a câştigat o cursă fiind îmbrăcat într-un anumit echipament. închisori.

Astfel. Deşi Bandura recunoaşte faptul că învăţarea se datorează în mare parte întăririi. Accentul pus pe învăţarea prin observaţie sau exemplu. iar aceste experienţe sunt diferite. recunoaşterea din partea superiorilor. aşa cum lacea Skinner. studenţii vin la cursuri şi învaţă pentru a evita stimulul aversiv care înseamnă pierderea examenului. In acelaşi timp. el subliniază şi existenţa altor forme de învăţare care au loc în absenta unei întăriri directe. P r i n c i p i i l e întăririi se aplică şi în psihologia muncii pentru optimizarea comportamentului s a l a r i a ţ i l o r : reducerea absenteismului şi a concediilor medicale şi pentru creşterea randamentului în act i vi t at e. ea constând în anularea sau dispariţia unui stimul dezagreabil sau nociv ca urmare a unui anumit t i p de comportament ! (ex. Problema care se pune este că ameliorările încetează imediat ce încetează întăririle pozitive. apar diferenţe individuale între oameni. Trebuie subliniat faptul că principiile condiţionării operante presupun întăriri pozitive şi nu pedepse. ei fiind modelaţi de variabilele externe si nu de factori genetici. întăririle u t i l i z a t e aici sunt recompensele băneşti. Skinner pune accent pe rolul mediului în influenţarea comportamentului subiectului. În vi aţ a cotidoană exista nenumărate exemple de întărire negativă. de pildă.: un zgomot puternic sau administrarea de şocuri electrice dispare daca animalul de laborator se comportă într-un anumit mod. Bandura este de acord cu Skinner că atât comportamentul normal cat şi cel patologic reprezintă un rezultat al învăţării. în concepţia Iui oamenii funcţionând ca şi maşinile . şi nu subiecţi umani. Skinner era de părere că pedepsele nu sunt prea e f i c i e n t e în transformarea unui comportament indezirabil într-unui dezirabil sau a unui a anormal într-unui normal. Dr. adică ordonat. în acord cu anumite reguli. în i n t e r a c ţ i u n e unii cu a l ţ i i . Abordarea lui Bandura este una psihosocială. mai ales animale. dorit de experimentator). Imaginea lui Skinner asupra naturii umane Deşi recunoaşte influenţa factorilor ereditari. Bandura nu e l i m i n ă total existenţa variabilelor interne.Prof. Deoarece oamenii reprezintă produsul experienţelor. Irina HOLDEVICI s-a constatat o ameliorare semnificativă a respectivilor pacienţi. previzibil. reprezintă poate aspectul cel mai important al teoriei l ui Bandura. Întărirea negativă nu reprezintă acelaşi lucru ca şi pedeapsa. El este de părere că procesele de gândire influenţează 104 . Teoria personalităţii la Albert Bandura Ca teoretician al învăţării. Teoria sa este denumită adesea învăţare observaţionala pentru că pune accent pe rolul observării comportamentului celorlalţi şi a consecinţelor acestuia în învăţare. garantarea siguranţei locului de muncă. univ. Oamenii reprezintă produsul învăţării. avansarea etc. care investighează comportamentele ca fiind formate şi modificate de contextul social. Bandura l-a criticat pe Skinner pentru că a studiat doar subiecţi individuali. Este evident faptul că Skinner este partizanul unei concepţii deterministe asupra fiinţei umane.

ba mai mult. El spunea că lumea ar fi foarte nesigură dacă. Pe baza unor cercetări extensive. slăbirea vechilor repertorii de comportamente. de exemplu. el arată ca întărirea reprezintă un mod ineficient de învăţare care consumă timp. pozitivă sau negativa. Irina HOLDEVICI procesul de învăţare. propoziţii sau fraze ? Prin intermediul modelării este posibilă achiziţionarea unor comportamente noi.Prof. Condiţionarea operantă prin intermediul căreia încercările şi erorile vor continua până când va fi găsit răspunsul corect. dimpotrivă. criminalii sau psihopaţii au învăţat comportamentul lor la fel ca ceilalţi oameni. au pus în evidenţă un comportament de două ori mai agresiv decât cel al lotului martor.baza învăţării observaţionale Elementul din teoria l u i Skinner.) Teoria lui Bandura reprezintă o formă mai puţ i n extremă de behaviorism. Astfel. normală sau patologică. univ. Bandura înţelege prin dezinhibiţie faptul că anumite comportamente inhibate se pot reactualiza sub influenţa unui model. Diferenţa constă în aceea că personalităţile deviante au urmat un alt model. preşcolarii care au văzut cum un adult lovea un manechin de plastic. Modelarea . Bandura afirmă că persoana care controlează modelele. nu programul de întărire contribuie la modificarea comportamentului. Mai mult. de pildă. Autorul este de părere că nevroticii. este şi periculos. aflându-se într-o gloată. Bandura interpune un mecanism de mediere î n t r e stimul şi reacţie şi acest mecanism este reprezentat de procesele cognitive ale subiectului care realizează controlul intern al comportamentului. acţiuni pe care nu le-ar realiza de unul singur. Noi învăţăm observându-i pe ce i l al ţ i şi modelându-ne comportamentul în funcţie de al acestora. cât şi întărirea sau. Observând comportamentul celorlalţi. (Astfel. Un exemplu de dezinhibiţie îl reprezintă situaţia în care un subiect realizează. oamenii ar avea nevoie de în tăr ire directă pentru a învăţa să nu traverseze pe culoarea roşie a semaforului. care poate avea un caracter intenţional sau accidental. Bandura arată că majoritatea comportamentelor umane sunt achiziţionate prin intermediul exemplului. cu care Bandura nu este de acord conslă în aceea că învăţarea s-ar produce numai prin întărire directă. este învăţată prin intermediul inii taţi ei. ci ceea ce crede subiectul sau ceea ce percepe el în legătură cu programul respectiv. Dr. subiectul este mai înclinat să încalce unele reguli atunci când îi vede pe ceilalţi încălcându-le. Bandura a discutat mult despre modelele greşite de comportament care le sunt oferite copiilor prin intermediul programelor de televiziune. Cu alte cuvinte. Bandura a ajuns la concluzia că cea mai mare parte a comportamentului uman. care nu este considerat dezirabil de majoritatea membrilor societăţii. Mai exact. este ineficientă în învăţarea conducerii auto pentru că subiectul va muri într-un accident înainte de a găsi secvenţa pozitivă de comportament. oamenii realizează o decizie conştientă dacă să se comporte sau nu în acelaşi mod. controlează şi 105 . Cum ar putea un copil să înveţe dacă el nu ar auzi cuvinte. de pildă.

comportamentele complexe nu sunt i m i t at e tot atât de rapid ca cele simple. Recompensarea consecinţelor comportamentului In cazul în care comportamentul de imitaţie este întărit. o sursă model cu statut social ridicat îl poate face pe subiect să o imite. noi suntem mai înclinaţi să imităm comportamentul unei persoane de acelaşi sex. 106 . Procesele învăţării observaţionale a) Procesele atenţionale Învăţarea observaţională nu poate avea loc dacă subiectul nu acordă atenţie modelului. în general. Caracteristicile observatorului Persoanele caracterizate prin insuficientă încredere în sine şi i m a g i n e de sine scăzută sunt mai î n c l i n a t e să i mit e comportamentele altora. De asemenea. Astfel. de pildă. Toate caracteristicile modelului care îl fac mai atrăgător (experţi. subiecţii care au primit întăriri în trecut pentru imitarea comportamentului celorlalţi sunt mai înclinaţi spre i m i t a ţ i a unei surse model. dacă o persoană prost îmbrăcată se comportă în mod respectiv (în ambele cazuri este vorba de aceeaşi persoană). important în cadrul imitaţiei. Astfel. Bandura a demonstrat că p i e t o n i i sunt mai înclinaţi să traverseze pe culoarea roşie a semaforului dacă o persoană foarte bine îmbrăcată face acelaşi lucru şi să nu o facă.Prof. Bandura este de părere că întărirea pozitivă poate acţiona mai puternic decât factorii menţionaţi mai sus. persoane celebre etc. vârsta subiectului are un rol important în modelare. Astfel. pentru a obţine informaţii relevante pe baza cărora să poată imita sursa model. Tipul de comportament este. Dr. Într-unui din experimentele sale. subiecţii sunt mai dispuşi să se lase influenţaţi de surse model care au aceeaşi vârstă. în viaţa reală vom fi mai tentaţi să ne lăsăm influenţaţi de către cineva care ne seamănă. subiectul va avea tendinţa de a fi mai puţin dominat în viitor de respectivul model. Irina HOLDEVICI comportamentul subiecţilor. Aceste observaţii se utilizează cu succes în psihologia reclamei când o personalitate din lumea artistică sau sportivă este prezentată în calitate de consumator al unui produs.) solicită într-o mai mare măsură atenţia subiectului. O altă caracteristică importantă a modelului o reprezintă statutul social şi prestigiul. Particularităţile modelului Particularităţile modelului vor influenţa procesul imitaţiei. Astfel. De asemenea. Bandura subliniază că. De asemenea. de asemenea. de pildă. forţa de imitare a modelului se amplifică. decât de cineva care este total diferit. un preşcolar va i m i t a mai curând comportamentul unui adult decât un adolescent care luptă pentru independenţă. dar dacă consecinţele respectivei imitări nu sunt întărite suficient. univ.

Standardele interne în raport cu care se evaluează comportamentul suni preluate prin învăţare de la surse model caic sunt părinţii şi alte persoane semnificative din copilăria subiectului. p. a) întărirea eului (autoîntărirea) Autoîntărirea este. Observarea faptului că comportamentul modelului atrage după sine anumite î n t ă r i r i pozitive poate reprezenta o sursă motivaţională importantă pentru observarea. 107 . acesta nu va fi pus în funcţiune în absenţa unei motivaţii suficiente. imaginea sursei model şi apoi utilizează imaginea ca bază pentru imitarea comportamentului modelului. d) Procesele motivaţionale Indiferent cât de atent urmăreşte cineva un model. reţinerea şi puneiea în acţiune a respectivului comportament. univ. tot atât de importantă ca şi întărirea externă. Bandura consideră că două aspecte ale eului au o importanţă majoră: a) întărirea euIui (autoîntărirea). Dr. subiectul trebuie să reţină aspectele semnificative ale respectivului comportament. trăirea sentimentului de mândrie sau satisfacţie. în timp ce o sancţiune autoadministrată poate fi reprezentată de trăirea sentimentului de ruşine. percepţia şi cogniţia. eul nu reprezintă o entitate.Prof. Subiectul elaborează. In acelaşi timp. O recompensă autoadministrată poate fi. c) Procesele reproducţiei motorii Se refera la traducerea reprezentărilor s i m b o l i c e în comportament manifest (deschis). 387). evaluarea şi reglarea comportamentului” (Bandura. b) Eficienta euIui (autoîntărirea). cât şi a set-ului de s u b f u n c ţ i i care i m p l i c ă percepţia. în concepţia lui Bandura. Irina HOLDEVICI b) Procesele memoriei Pentru a învăţa un comportament prin intermediul imitaţiei. rezolvare de probleme). Bandura admite (spre deosebire de Skinner) existenţa unor procese cognitive interne (formare de imagini. Aceste aspecte trebuiesc întipărite sub forma unei reprezentări simbolice în plan subiectiv intern. Autorul propune două sisteme reprezentaţionale interne: sistemul imaginativ şi cel verbal. 1978. Descriptorii verbali (coduri) pot fi repetaţi în plan intern. cit. prin intermediul procesului condiţionării. Bandura consideră că majoritatea comportamentelor umane sunt reglate prin intermediul autoîntăririlor. . ci un set de structuri şi procese cognitive care reglează. Conceptul de eu (self) Bandura defineşte „eul în termenii structurilor cognitive care funcţionează ca sisteme de referinţă internă. Deci. Bandura este de părere că întărirea facilitează învăţarea modelată. 1986. Schultz. Deci. de pildă. cât de bine reţine comportamentul acestuia şi ce abilităţi are persoana. dar nu este vitală pentru ea. culpabilitate sau depresie în legătură cu faptul că nu nc-am comportat într-un anumit fel. subiectul va descrie în limbaj interior ceea ce face modelul.

 observarea succesului altor persoane (mai ales dacă sunt asemănătoare cu noi). Subiecţii sunt dependenţi şi anxioşi. In copilărie. Persoanele care au standarde interne exagerat de ridicate se autopedepsesc sever atunci când nu reuşesc să le atingă şi de aici pot rezulta sentimente de depresie. Bandura consideră că autoeficienţa se exprimă prin intermediul sentimentelor de autostimă. modelarea se dezvoltă odată cu vârsta şi maturizarea. întăririle se bazează mai mult pe aprobare sau dezaprobare. de supraactivare în condiţii de stres.  persuasiunea verbală poate creşte nivelul autoeficienţei (şi invers. să se resemneze sau să se refugieze într-o lume de fantasme. descurajare. Autoeficienţa este perceperea propriei capacităţi de a produce şi regla evenimentele vieţii. în funcţie de conţinutul acesteia). modelarea se limitează la i mit aţ ia directă pentru că la copii nu s-au dezvoltat încă abilităţile cognitive şi sistemele imaginative (reprezentaţional) şi verbal. de adecvare şi efi ci enţă în abordarea re al ită ţi i. Mai mult. ⇒au o mare încredere în forţele proprii şi nu sunt blocate de dubitaţii. în timp ce la copiii mai mari şi la adulţi. univ. In cazul copiilor. La n i v e l u l cel mai înalt de dezvoltare a copilului se produce internalizarea comportamentului ideal preluat de la părinţi. este necesar un număr mai mare de repetări pentru ca aceştia să reproducă un anumit comportament observat (cam în jurul vârstei de 2 ani apar primele comportamente imitate). consideră că toate eforturile lor sunt inutile. Bandura consideră că modul în care omul îşi apreciază nivelul de autoeficienţă depinde de:  nivelul performanţelor anterioare. Persoanele cu sentimentul autoeficienţei ridicat au următoarele caracteristici: ⇒ sunt capabile să facă faţă în mod adecvat încercărilor vieţii. de valoare personală. Când întâlnesc un obstacol renunţă la tentativele de a-1 depăşi sau nici măcar nu încearcă să-l depăşească. la copiii mai mici funcţionează întăririle primare (hrană. iar recompensele şi sa nc ţ i un i l e încep să fie autoadministrate. autodevalorizare. Stadiile învăţării modelate După Bandura. ⇒ au performaţe ridicate în activitate. pedeapsă afecţiune).Prof.  întăreşte sentimentul autoeficienţei. Aceste persoane se simt neajutorate. 108 . ⇒ pentru că ele se aşteaptă la succes. ele vor persevera în tentative de depăşire a obstacolelor. Oamenii sunt mai înclinaţi să se aştepte la succes atunci când nu manifestă reacţii dezadaptative. Bandura s u b l i n i a z ă că persoanele cu s e n t i m e n t u l autoeficienţei scăzut pot să se refugieze în alcool. incapabile să influenţeze evenimentele. care stau la baza învăţării modelate. Irina HOLDEVICI b) Autoeficienţa Autoeficienţa se referă la cat de bine reuşeşte subiectul să-şi atingă propriile standarde interne.  nivelul de activare internă. Dr.

de pildă. Irina HOLDEVICI M odificareacom portam entului învăţat Prin intermediul teoriei sale asupra învăţării sociale. de la o distanţă sigură. El îşi denumeşte poziţia . prin intermediul operaţiilor şi proceselor cognitive cât şi de mediu. univ. Bandura a utilizat metoda modelării pentru înlăturarea unor frici sau fobii (exemplu: un copil cu fobie de câini a fost pus să urmărească. 109 . tot prin intermediul modelării se poate modifica un comportament nedorit.Prof. cum alt copil de aceeaşi vârstă se joacă cu un câine). autorul a început să fie tot mai mult preocupat de variabilele cognitive. şi anume găsirea celor mai eficiente modalităţi de modificare a comportamentului indezirabil sau anormal. manifestând mai mult autoeficienţă în situaţiile care îi produceau înainte anxietate. In încheiere. mai precis de auto-eficienţă.determinism reciproc” şi arată că „oamenii nu simt nici obiecte pasive. îşi modifică nu numai comportamentul manifest ci şi atitudinile. controlate de forţe externe. odată cu trecerea t i m p u l u i . Un subiect care şi-a rezolvat prin intermediul modelării fobia de şerpi. de pildă. trebuie să subliniem faptul că Bandura era de părere că un comportament uman este controlat atât de subiectul însuşi. Deşi abordarea lui Bandura se referă la comportamentul manifest. Dr. Astfel. Dacă modelarea reprezintă modalitatea de bază în învăţarea unor comportamente. prin intermediul stimulărilor de natură socială. Bandura urmăreşte un scop practic imediat.. nici subiecţi absolut liberi care pot face şi deveni ceea ce vor”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful