Psihologia Personalităţii - note de curs

-

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

Introducere Argument pentru un curs de psihologia personalităţii

Varietatea teoriilor despre personalitate Mulţi studenţi participă la primul lor curs de psihologie incitaţi de
2

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

perspectiva de a învăţa totul despre personalitate - a lor sau a altora. Sunt deseori surprinşi şi dezamăgiţi să descopere faptul că personalitatea este numai o parte a psihologiei, o mică parte a acesteia. In introducerea, uneori densă şi greoaie, a cursului de psihologie generală, poate, numai două sau trei capitole din douăzeci sunt dedicate subiectului care ar fi putut atrage interesul studenţilor în acest domeniu. In schimb, citesc despre sistemul nervos, energii, percepţie, învăţare, gândire, motivaţie. De aceea, pentru a satisface această curiozitate firească a celor care doresc să cunoască „misterele'' naturii umane este necesară elaborarea unui curs special dedicat psihologiei personalităţii. Totuşi, pentru a evita o nouă dezamăgire din partea cititorilor, trebuie făcut un avertisment încă de la început: ,,Nu există o singură teorie despre personalitate!", ci există o multitudine de căi (teorii) de a studia personalitatea umană. Nu există o singură teorie, nici chiar cea mai bine cunoscută (cea a lui Freud), la care să te poţi opri şi să ai certitudinea că ai aflat răspunsul final la enigma personalităţii. Veţi afla în paginile care urmează o lipsă de consens între psihologi în ceea ce priveşte natura personalităţii. Nu există nici măcar o singură concepţie a acestui subiect asupra căreia toţi sau măcar cei mai mulţi psihologi să fie de acord. întradevăr, este încă şi mai dificil să se cadă de acord asupra definirii personalităţii decăt asupra naturii şi caracteristicilor ei. In schimb, s-au dezvoltat multe teorii şi definiţii asupra personalităţii explicate şi apărate cu egală pasiune şi convingere. Vom discuta 18 teorii despre personalitate, fiecare cu un punct de vedere diferit. Deşi această organizare de teorii va permite o prezentare mult mai plină de înţeles a sistemelor individuale de personalitate, nu vă va oferi un singur răspuns la întrebarea „Ce este personalitatea?”. Nu există un răspuns potrivit sau, cel puţin, nu încă. Complexitatea subiectului în discuţie este evidenţiată de varietatea încercărilor de a fi dezlegat. Ceea ce veţi găsi în acest curs este o discuţie a unora dintre cele mai bune răspunsuri oferite deocamdată. Cât despre care, dintre aceste teorii, reprezintă răspunsul cel mai bun, cine poate spune? Numai acele persoane deja angajate intelectual sau emoţional într-o poziţie, şi, astfel, probabil incapabile de a avea o perspectivă obiectivă pot răspunde acestei întrebări cu certitudine. Scopul cursului nu e acela de a sugera că una dintre aceste teorii s-ar putea dovedi a fi corectă şi toate celelalte greşite. Nu e atât de simplu, faptul că teoriile se opun una alteia nu indică neapărat că sunt interpretate într-o direcţie greşită. Teoria oricui poate fi parţial corectă sau, toate pot fi parţial corecte, iar răspunsul final poate implica combinaţia adevărurilor parţiale într-o unică altă teorie. Aşadar, deşi se poate întâmpla ca în cele din urmă, nici una dintre aceste teorii să nu fie suficientă pentru a întruchipa o explicaţie completă, dar, pentru moment, ele reprezintă cel mai înalt grad de dezvoltare a părţii psihologiei care încearcă să înţeleagă personalitatea umană. De ce să studiem teorii despre personalitate ?

Ţinând cont de faptul că psihologia nu a ajuns încă la o singură definiţie şi teorie unică asupra naturii personalităţii, vă întrebaţi de ce trebuie să irosim efort şi
3

Fiecare dintre teoriile personalităţii oferă diverse moduri de percepere a naturii umane . Printr-un studiu realizat în S.. Nu poate fi considerat un subiect închis cu reguli definitiv delimitate. Un alt motiv de a studia teoriile despre personalitate este unul practic. Indiferent ce carieră ne alegem. studiul personalităţii este în continuă evoluţie şi e cel mai potrivit domeniu pentru cei cărora le place provocarea de a explora arii necunoscute. Poate. cât şi pentru calităţile tehnice şi abilitatea managerială. pentru a determina de 4 . există şi un motiv personal pentru a studia acest domeniu: curiozitatea asupra propriului comportament. este altfel? De ce unii oameni au numai succes în prietenie. Dr. Cum se expl ică felul în care acţionăm. Irina HOLDEVICI timp pentru acest curs? Ce valoare are pentru dumneavoastră studiul personalităţii? Faptul că teoreticienii nu ajung la o concluzie comună nu înseamnă că diversele teorii sunt inutile. iar altul în alt fel în aceeaşi situaţie? De ce o persoană e agresivă iar alta inhibată. Examinând diversele moduri de abordare a personalităţii ne dăm seama că a te cunoaşte. în 1984. deşi suntem crescuţi în acelaşi mediu şi avem aceiaşi părinţi. de a înţelege propriile motivaţii şi temeri este foarte puternică pentru fiecare din noi. impresionant şi provocator de spus despre natura fiinţei umane. La fel se întâmplă şi cu conceptul de personalitate. observarea comportamentului lor în condiţii riguroase de laborator. fiind iniţiat în 1930. psihologii folosesc conceptul de inteligenţă pentru a înţelege şi a face predictibil comportamentul uman.concluzii bazate pe anii de verificări şi ascultare a oamenilor cu diversele lor probleme. deşi nu s-a ajuns la o definiţie comună pentru inteligenţă. carieră. Studiul personalităţii este un domeniu foarte nou al psihologiei. presupune a cunoaşte şi înţelege întreaga existenţă. Dimpotrivă.Prof. înţelegerea într-o anumită măsură a personalităţii umane va îmbunătăţi relaţiile interpersonale atât de importante pentru obţinerea succesului. una sociabilă iar alta timidă? De ce eu sunt într-un fel iar fratele/sora mea. De exemplu. Faptul că ei nu pot ajunge la concluzii comune. Toţi teoreticienii au ceva important. după terminarea facultăţii vom fi nevoiţi să lucrăm cu şi pentru alţi oameni.A. Aceste teorii au fost emise de persoane inteligente şi cu mare capacitate de observaţie.U. poate fi explicat prin următorii factori: a) complexitatea acestui domeniu.U. Într-un articol din Revista Anuală de Psihologie din S. interesul pentru personalitate este puternic. gândim şi simţim ? De ce un om reacţionează într-un fel. Prin noutatea şi complexitatea sa personalitatea este un fascinant obiect de studiu. în timp ce alţii trec de la un eşec la altul? Nevoia de a ne înţelege pe noi înşine. b) contextul istoric şi personal în care a fost formulată fiecare teorie. univ. căsătorie. asupra câtorva mii de persoane care munceau în domenii ce nu implicau efort fizic. una e curajoasă iar alta temătoare. Capacitatea de a te înţelege mai bine cu alţii poate fi vitală atât pentru avansarea în funcţie. se afirma că din anii '80 „a crescut cantitatea şi calitatea teoriilor despre personalitate cât şi atitudinea pozitivă în ceea ce priveşte utilitatea efortului de a ajunge la aceste teorii".A. după ce au analizat atent persoanele din propriul punct de vedere teoretic. c) psihologia este o ştiinţă nouă. Studiile în cadrul psihologiei industriale/organizaţionale au demonstrat importanţa acestei idei. Astăzi.

Dacă analizăm multitudinea de probleme şi crize cu care ne confruntăm la începutul mileniul trei vedem una din cauza acestora: însăşi fiinţa umană. suprapopularea. Noua ştiinţă a psihologiei a fost direcţionată către analiza experienţei conştiente în elementele sale componente. Locul personalităţii în psihologie În ciuda importanţei studierii personalităţii şi a rolului său primordial în înţelegerea comportamentului. Irina HOLDEVICI ce sunt concediaţi oamenii. atunci când au fost puse în practică de persoane lacome. sau decât să producem arme noi sau excepţionale aparate tehnice. Fizica şi chimia se pare că dezlegau toate secretele universului fizic prin reducerea lumii materiale la elementele sale de bază şi studierea acestor elemente. decât să atingem standarde de trai mai înalte. Wundt a fost atât de convins de eficacitatea acestei abordări încât el a studiat numai acele procese psihice ce puteau fi investigate prin metoda experimentală. Metoda prin care fizica şi chimia îşi obţin rezultatele este metoda experimentală. de exemplu. Asta nu înseamnă că acest curs vă va face experţi în psihologia personalităţii sau că veţi avea succes în orice domeniu.Wundt care a fondat primul laborator de psihologie în 1879. pentru că vom înlătura principalele cauze ale dezordinii mondiale”. terorismul. Apariţia acestei noi discipline a avut loc în urmă cu peste un secol în Germania şi a fost pentru prima dată introdusă de W. Dr. Restul de 90% au fost concediaţi pentru că nu se puteau adapta cu colegii de serviciu şi cu şefii. adică timpul necesar ca anumite procese conştiente să aibă loc. Mizeria umană provocată şi reflectată de aceste probleme este evidenta în jurul nostru. Poate aceste probleme pot fi ameliorate prin o mai bună înţelegere a naturii umane. crimele. Astfel. Alt studiu a arătat că 14% din directori/administratori şi-au pierdut locul de muncă din cauza performanţelor scăzute. S-a afirmat că dacă lumea materială putea fi înţeleasă prin metoda reducţiei în elementele componente de ce n-am studia universul mental. deoarece cea mai mare speranţă a umanităţii se află într-o mai bună înţelegere a propriei fiinţe. iar 76% au fost concediaţi din cauza problemelor de înţelegere cu ceilalţi. personalitatea nu este componenta cea mai importantă a psihologiei. studiul personalităţii ar trebui poate. Istoria a arătat în mod repetat că evoluţiile tehnologice au avut consecinţe dezastruoase. în acelaşi mod. s-a stabilit că numai 10% au fost daţi afară din cauza incapacităţii de a-şi îndeplini sarcinile. Câteva din problemele mondiale actuale sunt: ameninţarea războiului nuclear. vom îmbunătăţi totul. Deci.Prof. Psihologia a apărut ca o ştiinţă independentă dintr-un amalgam de tendinţe în filosofic şi fiziologie. foametea. egoiste şi animate de ură. timpul de reacţie. E mai important să ne cunoaştem pe noi înşine şi pe cei din jurul nostru. să fie cel mai important domeniu studiat de psihologie. Wundt şi alţii care erau preocupaţi de studierea naturii umane au fost foarte influenţaţi de modul de abordarea al ştiinţelor 5 . Abrahara Maslow scria: „Dacă îmbunătăţim natura umana. univ. In schimb studierea domeniilor despre personalitate vă va ajuta să deveniţi conştienţi şi să înţelegeţi forţele şi factorii determinanţi ai personalităţii dumneavoastră şi a celorlalţi oameni. iar metoda ci a fost modelată conform abordării adoptate de ştiinţele naturii. poluarea mediului. mintea. Mai există un motiv pentru a studia personalitatea -probabil cel mai important.

Skinner. această constrângere a restrâns studiul numai la procesele senzorio-perceptive şi la alte experienţe destul de limitate. trebuie să se focalizeze numai pe aspectele tangibile ale fiinţei umane: ceea ce poate fi văzut. care a început independent de Wundt şi de psihologia experimentală. psihologia Gestalt. In primele decenii ale secolului XX psihologia americană a fost revoluţionată de principii îndreptate împotriva abordării lui Wundt. Personalitatea e redusă la ceea ce se poate vedea şi observa obiectiv şi într-un astfel de sistem nu mai există loc Unde găsim în această abordare behavioristă timpurie ideile. Pe scurt. adică să studieze numai stimulul extern şi răspunsul subiectului la acest stimul. nu poate fi văzut sau experimentat şi deci reprezintă speculaţii fără interes ştiinţific. sentimentele şi confuzia care ne vine în minte atunci cănd folosim cuvântul personalitate? Unde găsim starea de conştienţă pe care o experimentăm tot timpul când suntem treji? Unde găsim acele forţe inconştiente care par câteodată că te mobilizează pe căi misterioase şi asupra cărora simţi că nu mai ai nici un control? De aceste aspecte ale naturii umane s-a ocupat o altă arie de investigaţie. S t i m u l i i sunt a p l i c a ţ i şi răspunsul condiţionat potrivit (învăţat din experienţele anterioare) se produce. el a dezvoltat o teorie despre personalitate pe baza observaţiei clinice a pacienţilor săi. Watson.Freud în psihanaliză.Prof.F. el nu a folosit metodele de experimentare ale psihologiei în munca sa. numai comportamentul deschis putea fi obiectul de studiu al psihologiei. Freud nu a fost psiholog prin instruire: el era medic cu practică privată şi lucra cu persoanele ce sufereau de tulburări emoţionale. (Aproximativ în acelaşi timp o mişcare germană. realizată de Wundt. El a aplicat interpretarea sa creativă la ceea ce i-au povestit pacienţii 6 . Se pare că teoria contemporană a personalităţii a fost influenţată de Freud mai mult decât orice alt psiholog. Deşi antrenat ca om de ştiinţă. In schimb. Deoarece ei considerau că pot folosi numai metoda experimentală s-au limitat să studieze doar acele procese mentale care puteau fi influenţate de anumiţi stimuli externi capabili de a fi manipulaţi şi controlaţi de un experimentator. Revoluţia lui Watson a avut un mare succes. Behaviorismul a prezentat o imagine mecanică a fiinţei umane. Walson a afirmat că. Noua mişcare behaviorism .condusă de psihologul John B. Practic. Din acest punct de vedere personalitatea nu e altceva decât o sumă de răspunsuri învăţate. care e văzută ca o maşinărie bine organizată ce răspunde automat la stimulii externi. definiţia lui pentru psihologie ca „ştiinţa comportamentului" a devenit un standard pentru multe decenii. este lipsită de importanţă pentru ştiinţă. s-a revoltat împotriva abordării wundtiene). Irina HOLDEVICI naturii. înregistrat şi măsurat. ca vechiul concept de suflet. Nu s-a luat în considerare posibilitatea existenţei unei construcţii multidimensionale cum ar fi personalitatea. Şi mai devotat ştiinţelor naturii decât Wundt. Dr. teorie dezvoltată de B. Aceste aspecte au fost investigate de S. orice se întâmplă în organism după ce stimulul a fost aplicat şi înainte de elaborarea răspunsului. manipula şi măsura. Psihologii trebuie să studieze numai ceea ce pot vedea. s-a opus abordării experienţelor conştiente. Conform lui Walson. univ. Watson a susţinut că dacă psihologia va deveni o ştiinţă. conştiinţa nu poate fi văzută sau experimentată şi deci. auzit. În acelaşi mod cercetătorii au început să studieze mintea.

Nu înseamnă. Aspectele de personalitate au fost studiate (mai întâi prin măsurarea experienţelor individuale) dar nu a existat o psihologie a personalităţii ca domeniu de specializare. Psihologia experimentală a început să folosească tot mai multe concepte din teoria freudiană şi derivatele ei. „Structura şi dezvoltarea personalităţii". primul mic grup de teoreticieni ai personalităţii au dezvoltat concepţii unice asupra naturii umane. Vom prezenta exemple din ambele abordări. Totuşi nu a existat o fuziune sau acord total între cele două abordări. Mai mult chiar. şi. La fel nu s-a căzut de acord asupra cuvântului în sine. chiar dacă într-un sens larg şi inexact sau incorect şi simţim că-i înţelegem sensul. Fiecare oferă avantaje şi una dintre problemele de bază ale psihologiei este care dintre abordări se va dovedi în final a fi mai valoroasă. Aceste presupuneri reprezentau o anatemă pentru behaviorişti. Ele au început ca tradiţii separate şi aşa au şi rămas în cea mai mare parte. iar psihanaliza beneficiază tot mai mult de metodele experimentale. G. aceşti teoreticieni au presupus şi au acceptat existenţa forţelor conştiente şi inconştiente. mult diferite de psihologia experimentală academică. cursuri. că psihologia experimentală a ignorat în primii săi ani personalitatea. Sub impulsul abordării psihanalitice a lui Freud. care nu acceptau existenţa a ceea ce nu se vede. Munca lui Freud este evident considerată ştiinţifică. Dr. Personalitatea nu a avut o identitate separată aşa cum au avut psihologia copilului sau psihologia socială. aceşti teoreticieni au fost nevoiţi să speculeze în munca lor. mai mult. Este un cuvânt pe care îl folosim toţi.puteau fi încorporate în psihologie pentru a forma o bază pentru studiul ştiinţific al personalităţii. Aceşti teoreticieni ce au adoptat abordarea ncopsihanalitică s-au concentrat pe întreaga persoană aşa cum "funcţionează" ea în lumea reală şi nu pe elementele de comportament (unităţi stimul-răspuns) studiate în laborator. Observăm că psihologia şi studiul personalităţii au început ca două tradiţii complet separate. 7 . folosind metode diferite şi urmărind scopuri diferite. univ.sau cel puţin anumite aspecte ale ei . Abia la mijlocul anilor ’30 studiul personalităţii a fost formalizat şi sistematizat în psihologia americană. bazându-se. Definiţia personalităţii Nu s-a ajuns la un acord comun asupra naturii personalităţii şi nici asupra unei metode de abordare mai eficientă în studiul personalităţii. despre personalitate şi a început să se recunoască felul în care psihanaliza . Irina HOLDEVICI despre sentimente şi experienţe trăite sau închipuite.Prof. pe deducţii decât pe operaţiunile experimentale şi cantitative dictate de psihologul experimental. organizate de universităţi. Datorită metodelor lor. Au apărut cărţi de specialitate. în acelaşi timp total diferită de investigaţiile din laboratoare cu experienţe riguroase ale behavioriştilor. În studiul său clasic asupra personalităţii. însă.Allport a discutat despte 50 de definiţii ale personalităţii.

Dr. de suprafaţă. ca persoană separată diferită de ceilalţi indivizi din lume. Irina HOLDEVICI Când cinvea spune „eu” în fapt. preferinţe. univ. ne referim la mai multe atribute ale individului . masca. In timp ce recunoaştem multe similarităţi între oameni. Ne referim la caracteristici interne sau trăsături pe care noi nu le putem vedea direct sau pe care persoana încearcă să le ascundă. „Personalitate” derivă din latinescul „persona” care se referă la măştile utilizate de actori în teatrul grecesc. Pentru a reuşi să defineşti cu precizie un concept trebuie să înţelegi la ce se referă fiecare teoretician prin folosirea într-un anumit sens a unui termen. în viaţa de zi cu zi tindem să gândim că personalitatea este un buchet unic de caracteristici care se pot schimba ca răspuns la diferitele situaţii. simţim totuşi că indivizii posedă anumite proprietăţi sau combinaţii de proprietăţi care-l fac să se deosebească de ceilalţi. tot aşa ştim că de multe ori ea poate fi nervoasă. 8 . De obicei.ce-ţi place şi displace. concluzionăm că „personalitate" se referă la acele aspecte exterioare şi vizibile ale unei fiinţe umane pe care alte persoane le pot vedea. Astfel. De asemenea simţim că personalitatea este unică pentru fiecare dintre noi. Exact la acest aspect se referă acest curs: să ajungem la un anumit grad de înţelegere a diferitelor versiuni ale conceptului de personalitate şi să examinăm diferitele feluri de a defini „Eul” Psihologii nu numai că formulează teorii în încercarea lor de a defini personalitatea ci totodată dedică timp şi efort pentru evaluarea personalităţii şi fac cercetări asupra ei. emoţionată iar alteori. Dar aceasta nu e o definiţie cu care toţi psihologii sunt de acord.Prof. virtuţi şi slăbiciuni. Astfel. Variază în funcţie de situaţie. Presupunem existenţa unui anumit grad de stabilitate şi predictibilitate în personalitatea cuiva. Putem analiza cuvântul plecând de la originea sa etimologică. la marginea disperării.o constelaţie de caracteristici variate incluzând mai mult decât aparenţe. rolul pe care-1 jucăm pentru alţi oameni? Cei mai mulţi dintre noi vor să spună mai multe când folosesc acest termen. un aspect public pe care individul îl afişează pentru cei din jurul său. personalitatea unui individ poate fi definită ca impresia pe care el o lasă altora. După cum ştim că de cele mai multe ori o persoană este calmă. Cuvântul „eu" este ceea ce te defineşte ca individ. Deci personalitatea nu este neapărat rigidă şi neschimbătoare. însumează totul despre el . Astfel. teoreticienii personalităţii au recunoscut că trebuie să ţină cont nu numai de caracteristicile interne ale indivizilor dar şi de situaţie şi de interacţiunile dintre ei pentru a le putea explica comportamentul. Dar oare numai la asta ne referim când folosim cuvântul personalitate? Personalitatea se referă doar la faţada. E uşor de înţeles cum cuvântul „persona” a ajuns să se refere la o aparenţa exterioară. Pe baza originii sale deci.

Dr. Irina HOLDEVICI Abordarea psihanalitică a personalităţii Teoria psihanalitică a lui Freud A. Instinctele .forţe de dinamizare a personaltăţii. univ.Prof. 9 .

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

Freud a interpretat funcţionarea psihicului uman în termeni biologici, prin analogie cu funcţionarea somatică. Cu alte cuvinte, Freud considera că la baza activităţii psihică stă aşa numita energie psihică, care diferă sub aspectul formei, dar nu şi al conţinutului de energia fizică. Mai mult, el consideră că energia fizică poate influenţa psihicul, de unde rezultă conceptul psihanalitic de instinct. Instinctul constituie reprezentarea mentală a unor ştimuli de natură fiziologică. Instinctul devine, la Freud, baza care activează şi direcţionează personalitatea. Termenul cel mai potrivit este cel de impuls (driving force). Instinctele reprezintă o formă de energie care face legătura dintre nevoile biologice şi dorinţele de natură psihică şi are rol motivator. Se poate spune că Freud este partizanul unei teorii homeostatice asupra personalităţii. Scopul instinctului este satisfacerea nevoii şi prin aceasta, reducerea tensiunii nervoase. Freud este de părere că energia psihică poate fi însă şi deplasată iar modul în care se realizează această deplasare determină modul în care se structurează personalitatea. Interesele, atitudinile, preferinţele adultului nu sunt altceva decăt forme de deplasare a acestor tendinţe (instincte) de natură subconştientă. Instinctele se clasifică în două mari categorii: a) Instinctele vieţii (Eros) Au drept scop supravieţuirea individului şi speciei prin satisfacerea unor nevoi cum ar fi nevoia de hrană, aer, sex. Energia psihică specifică acestor instincte este denumită de Freud 1ibido. Cel mai important instinct al vieţii este, după Freud, cel sexual, care este definit într-un sens mai larg, şi anume cel de activităţi agreabile. b) Instinctele morţii (Thanatos) O componentă importantă a instinctului morţii o reprezintă tendinţa agresivă care reprezintă dorinţa de distrugere deplasată de la propria persoană spre alte obiecte şi persoane.

B. Structura personalităţii Iniţial, Freud diviza personalitatea în trei nivele sau instanţe: c on şt ie nt -u ti li za t în sensul obişnuit al termenului, subconştient şi inconştient. Conştientul reprezintă pentru Freud un aspect limitat al personalităţii pentru că doar o mică parte a gândurilor, sentimentelor, senzaţiilor se află în conştiinţă la un moment dat. (Făcând o comparaţie cu un iceberg, Freud considera ca fiind conştientul ceea ce se vede la suprafaţă).
10

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

Inconştientul reprezintă partea ce a mai importantă a psihismului uman şi cuprinde instinctele, dorinţele care direcţionează comportamentul uman. Inconştientul este principala sursă motivatorii- a vieţii psihice şi cuprinde forţe şi energii pe care omul nu le poate controla. Preconştientul este depozitul amintirilor, gândurilor, i m a g i n i l o r de care sub ie ct ul nu este conştient pe moment, dar care pot fi aduse cu uşurinţă în conştiinţă. Ulterior, Freud şi-a revizuit teoria şi a descris trei structuri psihice cunoscute. Id-ul ⇒ corespunde conceptului de inconştient (deşi există şi aspecte neconştientizate şi la nivel de ego şi super-ego) ⇒ este rezervorul tuturor instinctelor; ⇒ conţine energia psihica numită libido; ⇒ are drept obiectiv satisfacerea nevoilor fiziologice; ⇒ operează pe baza principiului plăcerii (adică pentru evitarea durerii si creşterea satisfactiei prin reducerea tensiunii); ⇒ caută satisfacerea imediată a instinctelor; ⇒ este o instanţă psihică primitivă, amorală, insistentă şi turbulentă care nu percepe realitatea (se comportă ca un copil mic); ⇒ obţine satisfacţie prin activităţi reflexe sau prin intermediul unor acţiuni halucinatorii sau fanteziste, de tip substitutiv, pe care Freud le numeşte procese primare. Pe măsură ce copilul evoluează, el începe să-şi dea seama de cerinţele lumii reale (nu poţi lua hrana de la altcineva fără a suporta consecinţele), dezvoltând capacităţi psihice specifice adultului, capacităţi pe care Freud le denumeşte procese secundare. Ego: ⇒ se comporta în acord cu principiul realităţii; ⇒ este stăpânul raţional al vieţii psihice; ⇒ are rolul de a ajuta Id-ul să obţină satisfacţii într-o maniera convenabilă, acceptabilă social; (Deci nu blochează, ci amână sau redirecţionează maniera de satisfacere a tendinţelor ld-ului) (Freud compară Ego-ul cu călăreţul care struneşte un cal nărăvaş.) ⇒ serveşte la doi stăpâni Id-ul şi realitatea, căutând să realizeze o mediere între cei doi. Super-ego ⇒ un set inconştient de credinţe, atitudini, norme morale însuşite de individ în copilărie (noţiunile de bine sau rău).
11

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

⇒ latura morală a personalităţii; ⇒ se însuşeşte în jurul vârstei de 5-6 ani şi cuprinde regulile de conduită pe care le transmit părinţii copilului. Prin intermediul pedepselor, recompenselor şi exemplelor, copilul învaţă care sunt comportamentele agreate de părinţi. Aceste reguli de comportament moral sunt internalizate şi mai târziu se constată că a du lt ul începe să-şi autoadministreze recompense şi sancţiuni. Controlul parental este înlocuit de autocontrol. Super-ego-ul: ⇒ este puternic, iraţional, orb; ⇒ are rolul de a inhiba tendinţele instinctive ale Id-ului; ⇒ are drept obiectiv perfecţionarea morală. Ego-ul se află sub presiunea celor două puternice forţe opuse, aflate în conflict. Ego-ul are de luptat cu: Id-ul, realitatea şi cu Super-ego-ul. Când Ego-ul este prea sever presat, apare anxietatea (teamă tară obiect bine precizat). Freud considera că anxietatea reprezintă o importantă p a r t e a p s i h i c u l u i şi are un rol d e c i s i v în d ec l a nş ar ea comportamentelor psihopatologice: nevrotice şi psihotice. El era de părere că sursa anxietăţii primare se află în trauma cauzată de naştere. (Fătul se află protejat în interiorul organismului mamei şi toate nevoile sale sunt satisfăcute pe loc. Odată cu naşterea, copilul este aruncat într-o lume ostilă). C. Freud distinge trei forme de anxietate: 1. Anxietate obiectivă- implică teamă de pericole tangibile (de foc, apă, de cutremur). are un scop adaptativ, de a apăra organismul de pericole; ea dispare atunci când dispare ameninţarea; poate îmbrăca aspecte patologice, când devine fobie. 2. Anxietatea nevrotică - îşi are originile în copilărie, în conflictul dintre nevoia de satisfacere a instinctelor şi datele realităţii; ea capătă un caracter inconştient; reprezintă teama de a fi pedepsit pentru satisfacerea unor tendinţe instinctive (mai ales sexuale şi agresive). 3. Anxietatea morală rezultă din conflictul dintre tendinţele Id-ului şi cerinţele Super-egoului (este teama de propria conştiinţă, culpabilitatea, ruşinea). Indiferent din ce categorie face parte, prezenţa anxietăţii reprezintă un semnal de alarmă că lucrurile nu merg cum ar trebui. În organism se acumulează o
12

subiectul activează opusul acestuia (ex. poate să-şi refuleze instinctele. Ca şi deplasarea. Deplasarea .Prof. poate urma perceptele pe care i le impune propria conştiinţă. D. univ. de pildă. Cum poate Ego-ul să se apere ? subiectul poate fugi de situaţia ameninţătoare. Aceste mecanisme de apărare ale Ego-ului reprezintă negări sau distorsionări ale realităţii. ele operând în plan inconştient. Dr. este specifică tuturor comportamentelor nevrotice. Dacă nici una din aceste metode raţionale nu dă rezultate. Irina HOLDEVICI tensiune care trebuie descărcată.reinterpretarea propriului comportament într-o manieră.: dezvoltă un comportament copilăros şi excesiv de dependent). refularea instinctului sexual pană la impotenţă). subiectul apelează la mecanisme iraţionale de apărare ale Ego-ului.: soţul deplasează agresivitatea resimţită faţă de şef asupra soţiei sau copilului). Sublimarea implică modificarea conţinutului instinctului însuşi. „strugurii sunt acri” -cineva care a fost respins îşi poate spune că persoana care l-a respins nu îl merită sau are multe defecte). ci el mă urăşte!"). (ex. Raţionalizarea . (ex. mai raţională. sublimarea reprezintă o soluţie psihologică de compromis care lasă o serie de tensiuni psihice nedescărcate. Mecanismele de apărare ale Ego-ului nu funcţionează decât pe plan inconştient.:sublimarea energiei sexuale prin intermediul unor activităţi artistice). E.: uitarea unor conţinuturi psihice indezirabile. ceea ce îl face să pară mai acceptabil (ex.: o persoană care este puternic asaltată de impulsuri sexuale poate deveni o luptătoare activă pentru moralitate!) • Proiecţia: reprezintă atribuirea propriilor tendinţe inacceptabile altei persoane („nu eu îl urăsc. Fazele psihosexuale ale dezvoltării personalităţii 13 . • Reprimarea (refularea): este eliminarea involuntară (inconştienta) a unor conţinuturi din conştiinţă. (ex. • Regresia: întoarcerea la un stadiu timpuriu al vieţii psihice (ex.: justificarea unor acte inaccesibile. Dacă acestea distrug (cu excepţia demersului psihanalitic care este controlat) subiectul dezvoltă o tulburare psihică. • formaţiunea reacţională: în lupta împotriva unui impuls inacceptabil. Anxietatea previne subiectul de faptul că Ego-ul său este ameninţat şi dacă nu se ia o măsură.apare atunci când obiectul spre care se îndreaptă satisfacerea unui impuls nu este accesibil. el va fi depăşit.

⇒ în acest stadiu au loc două tipuri de activităţi: activitate orală de încorporare şi activităţi orale agresiv-sadice. crize de nervi. Nevoile sexuale ale copilului sunt specifice fiecărui stadiu (N.) Freud definea impulsurile sexuale într-un mod mai larg şi anume cel de plăcere sau satisfacţie fizică. zgârcenie. (activităţile agreabile: supt. Acest lucru se întâmplă pentru că nevoile respectivului stadiu nu au fost integral satisfăcute şi conflictele specifice nu au fost rezolvate. Stadiul falic ( 4 . el va dezvolta un tip de personalitate denumită pasiv-orală. Personalităţile fixate în acest stadiu se caracterizează prin pesimism. dacă e sigură sau periculoasă. b) reţinerea de la defecare poate genera personalitatea anal-reţinută: încăpăţânare. dar acesta trebuie să înveţe să-şi amâne această satisfacţie. ⇒ copilul se află în dependenţă totală de mamă. ⇒ acum copilul învaţă faptul că poate exercita un control asupra părinţilor conformându-se sau nu cerinţelor acestora.Prof. Dr.5 ani): 14 . Dacă subiectul a fost excesiv de gratificat în copilărie. univ. 1. băut. al experienţelor dezagreabile copilul poate să-şi privească mama cu dragoste şi ură. rezultă personalitate anal-agresivă: cruzime. ostilitate şi agresivitate. sunt invidioşi şi au tendinţa de a-i manipula pe ceilalţi (tip de personalitate oral-sadică). dacă îi dă satisfacţii sau îl frustrează. ⇒ el învaţă de la mamă în acest stadiu dacă lumea e bună sau rea. muşcat). rigiditate. Ele sunt sarcastice. 3.B. A doua fază orală este faza oral-agresivă care se instalează când copilului îi apar dinţii. manifestă tendinţe sadice faţă de ceilalţi. tendinţă compulsivă spre curăţenie. Stadiu oral (de la naştere până la 2 ani): ⇒ principala sursă de satisfacţie a copilului este gura. fumat. tendinţe distructive. o parte a energiei psihice rămâne investită în stagiul inferior al dezvoltării psihice. 2. caracterizată mai ales prin optimism şi dependenţă exagerată. pentru celelalte stadii rămânând mai puţină energie. rămânând fixat într-un stadiu inferior. ⇒ eliminarea fecalelor produce satisfacţie copilului. înghiţit. îi vede pe ceilalţi ca pe nişte obiecte care trebuie posedate. Stadiul anal (de la 2 la 4 ani): ⇒ este etapa în care începe învăţarea deprinderilor igienice. In cazul fixaţiei. Un adult fixat în acest stadiul oral de încorporare va efectua în mod excesiv activităţi cu caracter oral: mâncat. copilul poate reacţiona două feluri la această frustraţie: a) să defece în locuri şi în perioade interzise: dacă rămân fixaţi în acest stadiu. dezordine. In cazul în care părinţii sunt excesiv de severi. conştiinciozitate. Irina HOLDEVICI Freud era de părere că omul îşi formează o personalitate unică şi acest proces se realizează în copilărie şi are la bază interacţiunea părinte-copil (în primii 5 ani de viaţă). Ca rezultat. ⇒ această etapă este conflictuală pentru ambele părţi (copil-părinte). Există situaţii când subiectul nu reuşeşte să depăşească integral un anumit stadiu al dezvoltării psihosexuale a personalităţii.

manifestă tendinţa de a se căsători cu părintele de sex opus.excesiv de tind să cucerească bărbaţii. ⇒ invidia penisului (fetiţaîl şi invidiază pe tată pentru ceea ce el posedă). Persoana . Rezolvarea acestui complex la fete ar însemna identificarea cu mama şi reprimarea iubirii faţă de tată. Irina HOLDEVICI ⇒ senzaţiile agreabile îşi mută sediul în zona organelor genitale.cuceritor . Rezolvarea insuficientă a complexelor descrise pot menţine la vârsta adultă diverse variante ale anxietăţii de castrare sau ale invidiei penisului. Persoana • vanitos.tendinţa de a-si dovedi mereu masculinitatea.Prof. Datorită anxietăţii de castrare. ⇒ acum apar conflictele legate de masturbare şi de dorinţele incestuase ale copilului. ⇒ complexul Oedip (iubirea băiatului pentru mamă şi dorinţa de a-si distruge tatăl).flirtează 15 . ⇒ fetiţele în acest stadiu au convingerea că au „pierdut" penisul. ⇒ copilul pierde mult timp cu explorarea sau manipularea propriilor organe sexuale sau ale altor copii: masturbare. printre altele. . corelată cu dorinţa de a înlocui sau distruge pe părintele de acelaşi sex. Personalitatea falică: narcisism. dificultăţi în a stabili relaţii sexuale mature cu parteneri de sex opus. teama că tatăl îi va tăia organul sexual). tendinţa de a atrage sexul opus. băieţelul va refula dorinţa sexuală faţade mamă ajungându-se la rezolvarea complexului Oedip prin înlocuirea dorinţei sexuale faţă de mamă cu un sentiment mai acceptabil şi prin identificarea cu tatăl. copilul este curios în legătură cu naşterea. ⇒ complexul de castrare (anxietatea de castrare. ceea ce face ca femeile sa aibă un Super-ego mai slab. comportamente fanteziste. când nu li se acordă consideraţia cuvenită manifestă sentimente de inferioritate şi inadecvare. univ. nevoie continuă de recunoaştere şi apreciere. ⇒ la fete apare complexul Electra (în timpul stadiului falic „obiectul" dragostei fetiţei devine tatăl). care are.sigur de sine . Freud considera că la femei nu se rezolvă niciodată complet complexul Electra. Conflictul de bază în acest stadiu se centrează în jurul dorinţei sexuale inconşiente faţă de părintele de sex opus. Dr. cu diferenţele de sex. ca efect şi dezvoltarea Super-ego-ului.

acum instinctele sexuale sunt în fază latentă. Dr. Jung pune la baza activităţii psihice trei principii pe baza cărora are loc funcţionarea energiei psihice: 1) Principiul contrariilor Fiecare stare afectivă. Energia psihică utilizată în stare de veghe pentru activităţi conştiente. hobby-uri. activităţi şcolare şi prietenii cu persoane de acelaşi sex. fiind sublimate în activităţi sportive. El consideră că libidoul nu este o energie eminamente sexuală. De exemplu: dacă interesul nostru pentru un domeniu slăbeşte la un moment dat energia psihică rămasă va fi investită în alt domeniu. ⇒ energia sexuală se descarcă prin intermediul unor refulări socialmente acceptabile. procese afective etc). Energia fizică poate fi transformată în energie psihică şi invers. 4. Postulează faptul că energia psihică nu se pierde. Stadiul genital: ⇒ începe la vârsta pubertăţii. Jung utiliza termenul de libido în două sensuri ca energie v i t a l ă difuză şi ca energie psihică care alimentează activitatea psihică (pe baza acestei energii sunt posibile activităţi psihice cum ar fi percepţia. ⇒ individul normal găseşte satisfacţii în dragoste şi muncă.Jung nu este de acord cu Freud în ceea ce priveşte natura libido-ului. dorinţă îşi are opusul său.Prof. cu cât conflictul între diverse aspecte polare ale vieţii psihice e mai mare. ⇒ este un stadiu mai puţin conflictual. Principiul contrariilor este considerat de Jung forţa motrică a comportamentului. ci o energie vitală nediferenţiată. Fără această polaritate nu este posibilă procesualitatea vieţii psihice. gândirea. Abordarea neopsihanalitică Teoria personalităţii la Carl Gustav Jung C. excesul de energie psihică rămasă se îndreaptă 16 .G. Irina HOLDEVICI Următorii 5-6 ani suni mai l i n i ş t i ţ i pentru copil. Opusul energiei psihice este energia fizică pe care o utilizează organismul pentru desfăşurarea activităţii fiziologice. corpul poate afecta mintea şi viceversa (vezi bolile psihosomatice). univ. Dacă l ucr uri le nu stau aşa. este dirijată spre activităţi de vis când subiectul se află în somn. gând. ⇒ organismul tinde spre maturizare sexuală. cu atât se degajează mai multă energie psihică. 2) Principiul echivalenţei Este de fapt principiul conservării energiei din fizică. Termenul de echivalenţă înseamnă că noul domeniu spre care s-a îndreptat energia psihică este echivalentă ca valoare pentru subiect. Cantitatea de energie psihică dedicată unei activităţi este denumită de Jung valoare. aplicat la domeniul vieţii psihice. ci doar se transformă sau se deplasează de la o zonă psihică la alta.

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

spre activităţi de natură inconştientă. 3) Principiul entropiei În fizică se referă la egalizarea nivelului energetic între două sau mai multe sisteme energetice. Jung arată că pe plan psihic se manifestă o tendinţă de echilibrare în sfera personalităţii. Astfel, de pildă, dacă două dorinţe sau credinţe diferă mult sub aspectul valorii sau intensităţii, energia psihică va tinde să migreze de la zona mai puternică spre cea mai slabă. Sub aspect ideal, la nivelul tuturor sistemelor personalităţii ar trebui să existe un cuantum egal de energie psihică, dar în viaţa reală, această situaţie nu este niciodată atinsă. Jung arată, că energia psihică, prin intermediul celor trei principii, asigură dinamismul personalităţii umane. Sistemul personalităţii Personalitatea sau psihicul este alcătuit din mai multe subsisteme separate care nu interacţionează unele cu altele. a) Ego-ul  reprezintă partea conştientă a psihicului, responsabilă de procese cum ar fi percepţia, gândirea, sentimentele, memoria, conştienta de sine ; este responsabil pentru procesele desfăşurate în starea de veghe; are o funcţie selectivă admiţând la nivelul conştientei doar o anumită parte a stimulilor la care este supus subiectul; asigură subiectului sentimentul continuităţii, coerenţei, idealităţii şi stabilităţii în modul în care acesta percepe lumea exterioară. Jung consideră că energia psihică (libido) poate să fie îndreptată spre exterior (rezultă tipul extravert) sau spre interior (rezultă tipul introvert). Fiecare om are în sine ambele atitudini (extra - intro), dar una dintre ele devine dominantă, guvernând modul de comportare al subiectului. Atitudinea opusă (non-dominantă), nu dispare, ci devine o parte a inconştientului personal, de unde este capabilă să influenţeze comportamentul subiectului. Jung descrie, pe lângă introversie şi extraversie, şi aşa numitele funcţii psihice care sunt modalităţi diferite prin care subiectul se raportează atât la lumea externă cât şi la cea internă. Acestea sunt: gândirea şi sentimentul (afectivitate) care alcătuiesc funcţia raţională şi sensibilitatea şi i n t u i ţ i a care alcătuiesc funcţia iraţională. Prin intermediul funcţiei raţionale este evaluată realitatea, se organizează şi se categorizează experienţele. Cele două funcţii: gândirea şi sentimentele sunt opuse. Sentimentele (afectivitatea) evaluează experienţele în termenii plăcut-neplăcut în timp ce gândirea evaluează experienţele în termenii adevărat sau fals. Sensibilitatea şi intuiţia alcătuiesc funcţia iraţională. Aceasta nu evaluează experienţele, ci pur şi simplu stă la baza trăirii lor. Jung arată că fiecare individ are în sine toate cele patru funcţii, una din perechi fiind dominantă, celelalte fiind ascunse în inconştientul personal.
17

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

Tipuri psihologice 1. Extravert gânditor, trăieşte în concordanţă cu un sistem de reguli rigide, tinde să-şi reprime sentimentele şi emoţiile, are tendinţa de a fi obiectiv şi dogmatic în gânduri şi opinii. 2. Extravert sentimental, îşi reprimă logica şi este implicat emoţional. Se comportă în acord cu un sistem de valori, tradiţii si norme învăţate. Este deosebit de sensibil la expectaţiile şi opiniile celorlalţi. 3. Extravert sensibil: este centrat pe fericire şi plăcere; caută mereu noi experienţe şi senzaţii; este puternic orientat spre realitate şi foarte adaptabil la persoane şi situaţii noi. 4. Extravert intuitiv, este deosebit de dotat pentru afaceri si politică, pentru că deţine o mare abilitate de a profita de pe urma situaţiilor. Este atras de idei noi, este creativ şi-i poate inspira pe alţii, determinându-i să acţioneze. 5. Introvert gânditor: nu se înţelege cu ceil al ţi , are dificultăţi de a-şi comunica ideile, este rece şi lipsit de consideraţie pentru ceilalţi. 6. Introvert sentimental: la acest tip de subiect este reprimata atât gândirea cât şi exprimarea deschisă a stărilor afective. Pare misterios şi inaccesibil pentru ceilalţi; este liniştit, modest, copilăros şi acordă puţină atenţie sentimentelor si gândurilor celorlalţi. 7. Introvert sensibil: închis în sine, iraţional, detaşat de viaţa de zi cu zi. Priveşte majoritatea aspectelor vieţii cu bunăvoinţă şi amuzament. Este sensibil la frumos, se concentrează asuprasenzaţiilor si îsi reprimă intuiţia. 8. Introvert intuitiv se concentrează atât de mult asupra aspectelor intuitive, încât are un contact redus cu realitatea. Este visător şi chiar vizionar. Este greu de înţeles pentru ceilalţi care îl consideră ciudat şi excentric. Tipurile pure sunt rare. Jung este de părere că ego-ul (nivelul conştient) are o importanţă secundară în determinarea comportamentului uman, comparativ cu nivelele inconştiente (aici este de acord cu Freud). b) Inconştientul personal - reprezintă un nivel mai superficial al inconştientului; - seamănă cu conceptul de preconştient la Freud; -cuprinde conţinuturi care au fost cândva în conştiinţă, dar au fost uitate sau reprimate pentru că au fost fie neimportante, fie stresante; - există o permanentă circulaţie în ambele sensuri între ego şi inconştientul personal; - experienţele aflate în inconştientul personal sunt grupate în ceea ce Jung denumea prin termenul de complexe. Un complex reprezintă o structură alcătuită din emoţii, a m i n t i r i , dorinţe, centrate în jurul unei teme majore. Exemplu: complexul de putere: persoana poate încerca să devină puternică, să se identifice sau să se afilieze la grupuri care reprezintă puterea. De pildă, poate face sport de performanţă. Complexul sau complexele dirijează comportamentul subiectului. Odată
18

Prof. univ. Dr. Irina HOLDEVICI

complexul formal, acesla nu se mai află sub control conştient, dar el poate impune sau poate interfera cu planul conştiinţei. Subiectul care posedă un complex nu este conştient de influenţa directoare a acestuia, deşi ceilalţi oameni pot observa orientarea sa determinantă î n t r - o direcţie sau alta. Jung este de părere că deşi majoritatea complexelor sunt nocive şi produc tulburări nevrotice, totuşi unele dintre ele pot avea şi un efect benefic asupra personalităţii, cum ar fi, de pildă, complexul perfeeţionismului sau nevoia de realizare. Jung, c o n si d e r ă că complexul îsi are o r i g i n i l e în experienţele din copilărie, în cele ancestrale, dar şi în cele ale vi eţ ii de adult. c) Inconştientul colectiv (inconştientul transpersonal) - reprezintă n i v e l u l cel mai profund şi mai greu accesibil al inconştientului; - ţine de experienţele acumulate de specia umană; - este depozitul experienţelor ancestrale; - sunt moştenite în mod indirect, sub formă latentă (ex. avem în noi în mod potenţial teama de şarpe). Pentru ca predispoziţiile să devină realităţi, sunt necesare anumite experienţe individuale. Jung consideră că există anumite experienţe bazale care sunt specifice fiecărei generaţii. Astfel, de pildă, oamenii s-au confruntat din totdeauna cu figuri materne, au trăit experinţa naşterii şi a morţii, s-au confruntat cu necunoscutul, cu terori nocturne, cu nevoia de putere, de statut, cu figuri divine sau cu reprezentanţi ai forţelor negative (vezi fig. lui Satan). Aceste experinţe universale vor marca modul de a percepe şi reacţiona la datele realităţii. Jung face constatarea că pacienţii săi evocau în cursul analizei aceleaşi tipuri de fantasme sau simboluri care puteau fi întâlnite şi în culturile primitive. Arhetipurile Aceste e x p e r i e n ţ e ancestrale stocate la n i v e l u l inconştientului colectiv sunt exprimate sub formă de imagini sau simboluri pe care Jung le denumea arhetipuri. Acestea nu reprezintă amintiri b i n e structurate ci doar nişte predispoziţii care au nevoie de experienţe actuale pentru a se defini şi structura. Ele se manifestă în visele şi fantasmele oamenilor. Exemple de arhetipuri descrise de Jung: figura eroului, figura copi lului, Dumnezeu, moartea, puterea, bătrânul înţelept. Există unele arhetipuri care sunt mai bine dezvoltate şi influenţează viaţa psihică în mod mai sistematic. Acestea sunt: persona, anima şi animus, umbra, self— ul. a) Persona Termenul se referă la masca purtată de actor şi reprezintă masca, aspectul social pe care îl afişează subiectul, încercând să pară altceva decât este în realitate. Este necesară pentru că oamenii sunt nevoiţi să joace diverse roluri sociale pentru a face faţă cerinţelor profesionale şi pentru a interacţiona cu ceilalţi.
19

Simbolul acestui arhetip este reprezentat în culturile primitive prin termenul de MANDALA sau cercul magic. univ. secretă şi hormoni corespunzători sexului opus. Self-ul reprezintă punctul de echilibru între diversele aspecte polare de natură conştientă şi inconştientă şi un obiect spre care aspiră fiinţa umană. ci şi sursa vitalităţii. Irina HOLDEVICI Deşi este un aspect util omului. care cuprinde instinctele animalice de bază. fiecare individ conţine şi caracteristici atitudinale şi temperamentale ale sexului opus. Dr. pentru că altfel individul va fi penalizat. este cunoscut faptul că un subiect aparţinând unui sex. Când ego-ul t i n de să se confunde cu persona. Aceste aspecte întunecate ale psihicului uman trebuiesc îmblânzite dacă oamenii doresc să trăiască în armonie unii cu alţii. lăsând acestora un câmp suficient de expresie pentru a da curs creativităţii şi spontaneităţii. Astfel.Prof. atât de ceea ce individul doreşte să 20 . persona include şi aspecte negative pentru că persona nu reflectă natura sa reală. precum şi o cunoaştere şi o percepţie corectă a eu -lui propriu. Actualizarea deplină a self-ului implică orientarea spre viitor. obiective. nu numai sexului propriu. Pe plan biologic. Self-ul este forţa motivaţională care împinge personalitatea spre progres şi nu iese la iveală până când celelalte sisteme ale psihicului nu s-au dezvoltat pe deplin. ţine de acest arhetip. psihicul femeii conţine aspecte masculine (arhetipul animus). d) Self-ul Reprezintă aspectul de unitate. totodată. Aceste arhetipuri contribuie la o mai bună adaptare a speciei pentru că ajută pe individ să înţeleagă mai bine caracteristice celuilalt sex şi direcţionează comportamentul de raportare la sexul opus. iar cel al bărbatului. c) Umbra este arhetipul cu rădăcini profunde în abisurile psihismului uman. dar. Impulsurile primitive trebuiesc reprimate. Ceea ce societatea consideră rău si imoral. spontaneităţii şi creativităţii umane. Jung sesizează însă şi un paradox: umbra conţine nu numai ceea ce este rău în om. b) Anima .animus Jung recunoaşte caracterul bisexual al psihismului uman. depăşite sau trebuie luptat împotriva lor. Pe plan psihologic. dacă tendinţele umbrei sunt total reprimate. scopuri. Dezvoltarea personalităţii Jung priveşte dezvoltarea personalităţii ca fiind orientată spre viitor (autoactualizare). Astfel. Persoana prezentă este determinată. rezultatul este i nfl aţ ia personei . personalitatea devine cenuşie şi lipsită de viaţă. totalitate şi integralitate a personalităţii sau măcar aspiraţia spre unitate. aspecte feminine (anima).(subiectul ajunge să-i mintă pe ceilalţi sau să se mintă pe sine). dar care este imposibil de atins. Ego-ul are rolul de a d i r i j a foitele umbrei reprimând instinctele animalice.

Jung invocă două principii opuse care stau la baza dezvoltării personalităţii: progresia (progresul) şi regresia. In cursul regresiei. libido-ul se retrage din faţa stimulilor externi şi se îndreaptă spre zonele inconştiente ale psihismului. 21 . Dr. atitudinea trebuie să se restructureze de la extraversic la introversie. această cufundare în experienţele inconştiente personale sau colective poate conduce la o revitalizare şi actualizare a unor disponibilităţi creative. Jung era de părere că evoluţia personalităţii nu se opreşte niciodată (Freud acordă o atenţie exagerată primilor 5 ani de viaţă). univ. Jung este de părere că în univers exista o forţă care se află în spatele cauzalităţii. Un alt principiu pe care Jung îl pune la baza evoluţiei personalităţii este cel al sincronicităţii. Egoul se formează atunci când copilul devine capabil să facă distincţia între sine şi ceilalţi. Această energie ar trebui reinvestită în alte aspecte ale existenţei. Persoana trebuie să se ocupe acum de aspecte religioase. Astfel se explică.Prof. Acum mulţi pacienţi trăiesc o criză de identitate pe care Jung o consideră universală (specifică tuturor oamenilor). iar conştienta se formează când subiectul începe să spună Eu. Abia la pubertate psihicul îşi conturează forma şi conţinutul. după opinia lui. Această forţă este capabilă să se manifeste simultan în psihismul unui individ şi în afara sa. Jung subliniază asemănările dintre acest stadiu si copilărie prin aceea că psihicul este dominat de procese de natură inconştientă. cât şi de trecutul acestuia. Tendinţa spre individuare este înnăscută şi specifică fiinţei umane. (Pentru Jung visele reprezintă o regresie la planul inconştient). In a doua parte a vieţii. ci dimpotrivă poate ajuta pentru că. principiu care se referă la anumite evenimente ce se petrec simultan. Acum trebuie să se atingă un echilibru între diversele faţete ale personalităţii şi să înceapă procesul de autorealizare. dar procesul poate fi facilitat de unii factori de mediu (natura relaţiilor părinte copil. acest moment constituind naşterea psihică. Spre deosebire de Freud. Sistemul psihic este atât teleologic (orientat spre viitor) cât şi cauzal (determinat de trecut). La această vârstă problemele de v i a t ă au fost în mare parte rezolvate. Persoanele capabile să atingă acest echilibru integrând armonios aspectele conştiente cu cele inconştiente pot atinge starea de sănătate psihică numită de Jung individuare. Intre 35 şi 40 de ani au loc în viaţa psihică schimbări majore. probleme la serviciu). Prin intermediul acestui principiu Jung explică fenomene cum ar fi clarviziunea . El a r a t ă că energia p s i h i c ă ce fusese i n v e s t i t ă în rezolvarea problemelor de viaţă rămâne fără obiect. Irina HOLDEVICI devină. fenomenele paranormale. Ultimul stadiu al evoluţiei fiinţei umane este vârsta înaintată. educaţie). (Această perioadă a fost o perioadă de criză pentru Jung). Individuarea şi transcendenţa pot fi blocate de factori nefavorabili de mediu (căsătorie nereuşită. filosofice şi intuitive ale vieţii. urmează o alta etapă denumită transcendenţă: implică depăşirea polarităţilor şi opoziţiilor de la nivelul psihicului şi atingerea unei unităţi la nivelul vieţii psihice. Jung consideră că primii ani de viaţă nu sunt hotărâtori pentru formare personalităţii. respectiv în lumea interioară. Regresia nu înseamnă în mod necesar stoparea progresului. Odată ce structurile psihice au atins nivelul de individuare.

dar acest lucru este valabil pentru prima jumătate a vieţii. unitatea. astfel. Evaluarea personalităţii si terapia la . Rezultă o viziune mai optimistă asupra personalităţii umane pe care o vede ca fiind orientată spre viitor. (De pildă. . teme cu aspect de introversie se pot manifesta la nivelul viselor. Se înregistrează perioada de l a t e n ţ ă si i n d i c a t o r i psi ho fiziologici. dar. uneori.lung scopul existenţei nu îl reprezintă reducerea tensiunilor. Compensarea constă în aceea că o anumită structură psihică poate acţiona pentru a contracara slăbiciunile altei structuri psihice. Irina HOLDEVICI Interacţiunile dintre diversele instanţe ale personalităţii Se realizează prin intermediul a trei mecanisme: opoziţia. univ. personalitate universală. de care este total dependent. compensarea. Testai asociativ—verbal: subiectului i se cere să răspundă la un cuvânt administrat cu primul cuvânt care îi vine în m i n t e . analiza simptomelor. Sentimentul de i n f e r i o r i t a t e este s p e c i f i c tuturor oamenilor şi nu reprezintă un semn de slăbiciune. Opoziţia se află peste tot în psihic şi reprezintă sursa energiei psihice. analiza viselor. ceea ce el numea. Unitatea se referă la echilibrarea opoziţiilor care se structurează într-un tot unitar care este self-ul. b) compensatorie.lung era de părere că fiecare individ este unic în felul său. ci individuarea sau auto— realizarea. cât şi de faptul că este i n u t i l să li se opună 22 . Analiza simptomelor. Dezvoltarea şi progresul fiinţei umane are la bază tendinţa de a compensa o i n f e r i o r i t a t e reală sau imaginară. inconştientul ei va acţiona pentru dezvoltarea intro verşi ei reprimate. ci ca având două funcţii: a) de perspectivă — pregătesc subiectul pentru a face faţă unor experienţe viitoare. ele conduc Ia comportamente nevrotice sau psihotice. se realizează prin tehnica asociaţiei libere pornind de la simptome. Teoria personalităţii la Alfred Adler Sentimentul de inferioritate . Conflictele sunt motorul vieţii psihice.Prof.) Se poate spune că pentru . Această metodă este folosită pentru depistarea complexelor. Analiza viselor Jung considera visele nu ca fiind expresia unor tendinţe şi dorinţe inconştiente. dacă o persoană este excesiv de extravertă. Dr.ajută la realizarea unui echilibru între structurile psihice aflate în opoziţie . Acest proces începe în co pi lă rie a t u n c i când copil ul îşi dă seama de puterea părinţilor. după care se formează.forţa motivaţională majoră a fiinţei umane Adler considera că sentimentele de inferioritate reprezintă un mobil de bază al comportamentului uman.lung se realizează prin : tehnica asociaţiei verbale.

Acesta nu este capabil să aştepte pentru ca dorinţele sale să fie satisfăcute. răsfăţul şi neglijarea. acestea se intensifică şi produc ceea ce Adler numea. Când sunt confruntaţi cu obstacole aceştia a j u n g să considere că lipsa lor de abilitate este de vină pentru insuccesul lor. univ. acesta dezvoltă ideea că este cea mai importantă persoană din lume. iar ele au chiar un caracter necesar pentru că reprezintă o forţă motivatorie pentru evol uţ i a fiinţei umane. Inferioritatea organică Astfel. COMPLEX DE INFERIORITATE. Scopul spre care se îndreaptă evoluţia personaliăţii în opinia lui Adler I n i ţ i a l . Astfel. ceea ce duce la apariţia sentimentelor lipsei valorii personale. 23 . In acest caz: © i n d i v i d u l se simte superior dar nu manifestă tendinţe de a-şi demonstra superioritatea. trăind astfel un complex de inferioritate. Scopul compensării era dorinţa de putere în cadrul căreia agresivitatea juca un rol însemant. egocentric şi are tendinţa de a-i denigra pe ceilalţi. Roosevelt. şoc pentru care nu este pregătit. Irina HOLDEVICI acestora. Un astfel de copil va suferi un şoc la intrarea în colectivitate. Neglijarea C o p i l u l neglijat trăieşte într-un mediu ostil. Atunci când copilul nu reuşeşte să compenseze s e n t i m e n t e l e de inferioritate. © manifestă tendinţa de a-şi demonstra superioritatea şi obţine performanţe înalte. Adler identifica sentimentele de inferioritate cu slăbiciunea psihică sau cu feminitatea şi considera compensarea acesteia ca un protest masculin. Copilul răsfăţat are sentimente sociale slab dezvoltat şi este nerăbdător cu ceilalţi. Răsfăţul Unui copil răsfăţat i se satisfac toate dorinţele si este în centrul atenţiei acasă. definit ca: „incapacitatea de a-şi rezolva problemele de viaţă". Sursele complexului de inferioritate sunt: inferioritatea organică. Copilul dezvoltă sentimente de inferioritate faţă de oamenii mai mari şi mai puternici din mediu. sentimente de ostilitate faţă de lume si sentimente de neîncredere. ©este lăudăros.vezi Demostene. care este acelaşi pentru toţi c o p i i i : dependenţă şi neajutorare în faţa adul ţi lor . nu este capabil depăşească dificultăţile şi să se adapteze la ceilalţi. Dr. fără dragoste-şi securitate. Unii subiecţi au tendinţa de a supracompensa complexul de inferioritate apărând astfel Complexul de superioritate (opinie exagerată cu privire la calităţile şi realizările personale). ci este un rezultat al a c ţ i u n i i m e d i u l u i înconjurător. Experienţa i n f e r i o r i t ă ţ i i nu este genetic determinată.Prof. de pildă. De sentimentele de inferioritate nu se poate scăpa. vanitos. un copil slăbuţ poate lucra mult pe plan fizic dezvoltând abilităţi sportive .

►Adler arată că fiinţa umană nu caută.: oamenii pot crede că vor fi recompensaţi în ceruri pentru faptele lor bune şi ei pot să se comporte în conformitate cu acest ideal. Irina HOLDEVICI Ulterior. Conceptul de finalism ficţional: Adler consideră că. ulterior. El nu considera că omul este în conflict cu propria sa cultură (cum spunea Freud ci dimpotrivă îl vedea ca fiind compatibil cu ea.Prof. Nevoia de superioritate: ► are funcţia de a creşte tensiunea psihica şi nu de a o reduce (La Freud motivaţia constituie reducerea tensiunii). 24 . în urma interacţiunilor sociale. se cristalizează între 4 şi 5 ani şi este dificil de modificat mai târziu. ci doar în plan potenţial. Ex. (Adler: „Dumnezeu simbolizează formularea concretă a obiectivului care se referă la perfecţiune"). Cu alte cuvinte f i i n ţ a umană se străduieşte să atingă unele idealuri cu caracter subiectiv (pe care Adler le considera ficţiuni). o mişcare ascendentă. dar există multe comportamente particulare prin intermediul cărora indivizii tind către acest obiectiv. Stilul de viaţă depinde de: ordinea naşterii şi de relaţia părinte-copil. Aceste scopuri ultime nu există ca realităţi. Stilul de viaţă se achiziţionează. Dobândirea superiorităţii este scopul ultim al evoluţiei umane (termenul fiind utilizat în sens de perfecţiune. comportamente şi deprinderi prin care îşi urmăreşte obiectivul. F i c ţ i u n e a cu sfera cea mai largă este i de al ul de perfecţiune care este sintetizat sub forma conceptului de d i v i n i t a t e . el va funcţiona ca un schelet de bază pentru comportamentul viitor. Adler aborda motivaţia umană în termenii unor expectaţii pentru viitor. Dr. el a încetat să mai confunde sentimentele de inferioritate cu feminitatea.: un b ă i a t d e b i l t i n d e să-şi compenseze inferioritatea fizică toate comportamentele sale sunt îndreptate în direcţia compensării respectivei inferiorităţi). univ. c o p i l u l dezvoltă un set specific de comportamente. acest pattern fiind stilul de viaţă. (ex. comportamentul uman este dirijat de ficţiuni. In timp ce Freud considera comportamentul uman ca fiind determinat în mod rigid de tendinţele instinctive şi de experienţele din copi lărie (deci de trecut). pe care Adler o priveşte ca pe o dorinţă spre mai bine. Fiecare individ dezvoltă un pattern unic de particularităţi psihice. evolutivă (specifică întregii naturi). liniştea şi stabilitatea se manifestă atât la indivizi cât şi la nivelul societăţii în ansamblu (Adler considera oamenii ca fiind în mare măsură fiinţe sociale). în sensul că evoluţia fiinţei umane are un scop u l t i m . considerând că obiectivul evoluţiei umane este lupta pentru dobândirea superiorităţii (care este altceva decât complexul de superioritate). în dorinţa sa de a compensa sentimentul i n f e r i o r i t ă ţ i i . Toate procesele şi fenomenele psihice sunt explicate de Adler prin intermediul conceptului de finalism. Conceptul de stil de viaţă Adler considera că oamenii au doar un singur scop ultim -superioritatea şi perfecţiunea. de fapt.

ci mai ales prin atitudinea subiectului faţă de ele. Subiecţii sunt incapabili să coopereze cu ceilalţi. Stilul ei de viaţă se va caracteriza prin: neîncredere şi ostilitate faţade ceilalţi şi faţă de lume în general. caracteristice modului de abordare a problemelor menţionate. In o p i n i a lui Adler stilul de viaţă este acelaşi lucru cu caracterul. evitând problemele. 2. individualitate sau seif În operele sale mai târzii. nici mediul nu determină structura personalităţii (self-ul). Deci. ea neputând face faţă solicitărilor existenţei. Stilul dominant (cu interese sociale reduse). Odată creat. toxicomani sau suicidari. Adler postulează existenţa a patru stiluri de viaţă bazale. Cele trei tipuri descrise anterior nu sunt pregătite să facă faţă cerinţelor vieţii. stilul de viaţă rămâne constant şi constituie baza caracterului. ⇒ probleme ocupaţionale. 1. Cei mai virulenţi reprezentanţi ai acestui tip îi atacă direct pe ceilalţi şi devin sadici. univ. Nici ereditatea.Prof. Un astfel de subiect se comportă fără să ţină seama de ceilalţi. Irina HOLDEVICI Ex. Adler acordă o importanţă deosebită problemelor de viaţă pe care trebuie să le rezolve individul. 3. acesta. care este liber să aleagă propriul stil de viaţă. ea va căuta permanent să-şi ia revanşa. Adler a utilizat diverşi termeni pentru stilul de viaţă: personalitate. iar discrepanţa dintre stilul lor de viaţă şi cerinţele lumii reale este s u f i c i e n t de mare pentru a produce 25 . aceşti subiecţi evită de fapt să fie învinşi. stilul de viaţă nu este determinat. Adler afirmă că prin astfel de comportamente ei îi atacă în mod indirect pe ceilalţi (îi lovesc pe ceilalţi atacându-şi propria persoană). El grupează respectivele probleme în trei categorii: ⇒ comportamentul faţă de ceilalţi. In diferitele sale lucrări. Stilul de viaţă nu este atât de determinat cum pare la prima vedere (se formează la 4-5 ani) pentru că Adler introduce conceptul de „forţă creatoare a egoului" (self-ului). Dr. ci modul în care subiectul interpretează experienţele respective. ⇒ probleme legate de dragoste. stă la baza construcţiei creative a atitudinii subiect ul ui faţă de lume şi viaţă. ci creat de subiect. nefiind doar victima pasivă a experienţelor din copilărie. aşteaptă să obţină ceva de la ceilalţi şi în felul acesta devine dependent de alţi oameni. Stilul evitant: nu face încercări de a face faţă sau de a lupta cu dificultăţilevieţii. va fi invidioasă pe succesele altora şi va t i n d e să obţină de la viaţă ceea ce crede ea că i se cuvine. Cei mai puţin virulenţi devin alcoolici. Adler postulează că self-ul este creat de individul însuşi. Stilul achizitiv: este cel mai răspândit. delincvenţi sau tirani.: o fetiţă neglijată va rămâne cu un complex de inferioritate. Experienţele t i m p u r i i nu sunt importante prin ele însele. care defineşte atitudinile şi comportamentele subiectului.

Nici un om nu se poate sustrage influenţelor sociale. Acestor trei tipuri le lipseşte ceea ce Adler denumea interese sociale. a) Primul născut Acest copil se află într-o situaţie avantajoasă. Are o existenţă fericită şi sigură până la apariţia următorului copil. Persoanele care nu au interesele sociale dezvoltate devin nevrotici. Irina HOLDEVICI tulburări psihopatologice (nevroze şi psihoze). încă din cele mai vechi timpuri oamenii s-au asociat unii cu alţii în comunităţi (familii.B. copilul are nevoie de ajutor de la ceilalţi. Aceste comunităţi sunt i n d i s p e n s a b i l e oamenilor pentru protecţie şi pentru supravieţuire. N. Acum. 4. Cu toate acestea. Observaţiile clinice au arătat că cu cât primul născut este mai mare. el considera că potenţialul care stă la baza intereselor sociale este înnăscut. fn copilărie. prin comportamentul ei poate pune bazele dezvoltării intereselor sociale sau dimpotrivă le poate inhiba. pentru că.Prof. Ea este cea care îl poate învăţa pe copil cooperarea. Dr. Mama. (La 8 ani suportă mult mai bine acest şoc decât la 2 ani). care reprezintă un şoc pentru el. persoanele aparţinând acestui stil fac faţă problemelor de viaţa având la bază nişte interese sociale bine dezvoltate. Măsura în care acest potenţial pentru interesele sociale este actualizat. el nu mai este în centrul atenţiei părinţilor şi de aceea primul născut va încerca să recapete poziţia pierdută. Extensiunea pierderii depinde şi de vârsta la care i se naşte un nou frate. Influenţa ordinii naşterii în formarea personalităţii Adler postula faptul că ordinea naşterii reprezintă una din influenţele sociale majore în c o p i l ă r i e care contribuie la determinarea stilului de viaţă. apoi familia şi în cele din urmă cu persoane din afara casei. coopereze cu ceilalţi şi să acţioneze în acord cu nevoile altora. Adler atrage atenţia asupra pericolului unor clasificări rigide ale subiecţilor. este absolut necesar ca oamenii să coopereze şi cooperarea reprezintă. de regulă. subiectul nu poate supravieţui în condiţii de izolare si din acest motiv trebuie să dezvolte interese sociale. Interesele sociale Adler considera că fiinţele umane sunt influenţate într-o măsură mai mare de forţele sociale decât de factorii biologici. criminali sau despoţi. începând cu mama. Copilul răsfăţat va simţi o pierdere şi mai mare. camaraderia şi curajul sau suspiciunea şi ostilitatea. 26 . Din acest motiv. depinde de natura experienţelor sociale timpurii. ceea ce Adler denumea interese sociale. cu atât mai puţin va fi el deranjat de apariţia fratelui. Toate aspectele caracterului sau stilului de viaţă au la bază n i v e l u l de dezvoltare al intereselor sociale. univ. Încă de la naştere. părinţii sunt foarte fericiţi şi acordă copilului mult timp şi atenţie. triburi. Stilul socialmente util: este capabil să. naţiuni).

Dr. Irina HOLDEVICI Lupta primului născut pentru supremaţie este oricum pierdută. univ.. va fi un bun organizator şi va fi conştiincios în promovarea unei atitudini conservatoare. Există însă şi un pericol. Ei îşi exercită adesea puterea asupra fr aţi lor lor mai mici. este posibil ca acesta să nu realizeze nimic.Competiţia cu fratele mai mare stimulează adesea. Adler arată că mulţi perverşi. ei se vor comporta mai relaxat faţă de al doilea copil. Părinţii reacţionează la acest comportament. primul născut va fi interesat în menţinerea ordinii şi autorităţii. şi or icum armele lor sunt mai puternice decât ale c o p i l u l u i . subiectul ajuns la vârstă adultă poate conserva sentimentele de neajutorare şi dependenţă din copilărie. dacă ultimul născut e prea răsfăţat de restul familiei. In acelaşi timp. are nostalgii si atitudine pesimistă fată de viitor. părinţii aşteaptă mai mult de la ei. b) Al doilea copil Acesta nu va resimţi niciodată că a pierdut poziţia unică de putere pe care o resimte primul născut. Neavănd experienţa puterii. părinţii au suferit o schimbare atitudinală pentru că al doilea născut nu mai reprezintă o noutate ca primul. copilul luptă pentru ea. individul (mezinul) va putea avea dificultăţi de adaptare la vârsta adulta. dar cu toate acestea. dus în spate de ceilalţi". Al doilea născut nu mai este singur. d) Copilul unic Este primul născut care nu-şi pierde niciodată supremaţia şi puterea (oricum 27 . Neobişnuit să lupte şi fiind . poate deveni încăpăţânat. Este animat de dorinţa de a-şi depăşi fraţii şi adesea are performanţe ieşite din comun în diverse domenii de activitate. Deoarece a conştientizat însemnătatea puterii ei rămân conştienţi de această însemnătate pe tot parcursul vi eţ i i . în mod frecvent al doilea copil învaţă să vorbească mai devreme decât primul născut.Prof. poate refuza să mănânce sau să se culce. Mai mult. Adler su b l i n i a z ă că primul născut este adesea orientat spre trecut. mai ales atunci când fraţii sunt mult mai mari. de pildă . Copilul va interpreta pedepsele ca o dovadă în plus a schimbării poziţiei sale în familie si adesea va ajunge să-şi urască fratele. ducând la o dezvoltare psihologică mai rapidă a celui de-al doilea copil (sub aspectul limbajului şi a dezvoltării psiho-motorii). ci are modelul fratelui său cu care să se identifice şi cu care să concureze. al doilea născut nu va trăi acelaşi sentiment puternic de detronare ca primul născut. Ca rezultat al acestei situaţii. c) Copilul cel mai mic (Prâslea) Ultimul născut nu va trăi niciodată şocul detronării şi el adesea devine jucăria întregii familii. El poate d e z v o l t a t u l b u r ă r i de comportament. In astfel de cazuri. criminali şi nevrotici sunt primii născuţi. Astfel. enuretic. al doilea copil nu este atât de preocupat de ea ca primul şi are o viziune mai optimistă asupra viitorului. Chiar dacă mai apare un copil. poate m a n i f e s t a comportamente destructive faţă de obiecte sau persoane. In acelaşi timp acest subiect va trăi sentimente de insecuritate şi ostilitate faţă de ceilalţi. Este ambiţios şi competitiv.

Karen Horney era o feministă si considera că psihanaliştii au acordat o mai mare atenţie dezvoltării bărbatului. univ. Irina HOLDEVICI nu în copilărie). 28 .Prof. măcar să fiu deşteaptă". Imaginea lui Adler cu privire la natura umană este mai optimistă comparativ cu cea a lui Freud. nici să lupte pentru poziţia lui de supremaţie. iar omul nu mai este văzut ca o victimă a tendinţelor instinctive şi a experienţelor din copilăria timpurie. Continuă să fie centrul atenţiei părinţilor şi petrecând mult timp în compania adulţilor. Dr. Ca o contrapunere la ideea lui Freud că sursa motivatională de bază la femei este dată de i n v i d i a penisului. Teoria personalităţii îa Karen Horney „Dacă nu pot să fiu frumoasă. Va trăi un şoc psihic cănd va constata că la şcoală nu mai este centrul atenţiei tuturor. In cazul în care abilităţile sale nu sunt suficiente pentru a-i atrage recunoaşterea şi atenţia celorlalţi. El consideră că fiecare persoană este liberă să-şi creeze propriul self. Karen Horney Şi această autoare deviază de la psihanaliza ortodoxă a lui Freud. Karen Horney a subl i ni at că din observaţiile ei clinice a rezultat faptul că şi bărbaţii sunt invidioşi pe femei pentru că acestea dau naştere copiilor. considerând că omul este în măsură să-şi construiască propriul destin (nu este determinat de forţele instinctive oarbe sau de experienţele din copilăria timpurie). neglijând femeia. Copilul unic nu a învăţat nici să împartă ceva. se va maturiza foarte repede. subiectul va fi profund dezamăgit.

Cheia dezvoltării personalităţii stă în interrelaţia dintre părinte şi copil.A. Ostilitatea copilului este reprimată din următoarele motive: © sentimentul neajutorării. ©izolarea copilului de ceilalţi. © teama de părinţi. nevoia de securitate având un rol prioritar. Ambele reprezintă nevoi fundamentale şi au un caracter universal.emanciparea femeii era mai evidentă în S. La Karen Horney forţa motivaţională principală care stă la baza dezvoltării personalităţii nu este nici nevoia sexuală. K. Ho r n e y considera că personalitatea nu poale fi determinată în mod unic de forţe biologice. univ. © comportament inconstant. ©umilirea copilului. Dr. 29 . nu cele biologice influenţează dezvoltarea personalităţii. sex. A. ©promisiuni neîndeplinite.Prof. Karen Horney arată că modalitatea prin care părinţii pot slăbi formarea sentimentului de securitate la copil este lipsa afecţiunii. Comportamente ale părinţilor care slăbesc sentimentul de securitatre al copilului sunt: © preferinţă pentru alt frate. Ea însă considera că forţele de natură socială.U.A). sete. De nivelul de satisfacere al acestei nevoi depinde gradul de normalitate psihică la vârsta adultă. avănd o viziune mai optimistă asupra naturii umane. Securitatea copilului depinde de maniera în care acesta este tratat de părinţi. ci nevoia de SECURITATE. © pedepse nedrepte. aşa cum susţinea Freud punând accentul pe factorii psihosociali. (în anii 1930-1940 . Securitatea şi satisfacţia sunt nevoile copilăriei Karen Horney a fost de acord cu Freud în legătură cu importanţa vitală a primilor ani din copilărie în structurarea personalităţii viitoare. Copilul are capacitatea intuitivă de a descoperi dacă dragostea părinţilor este adevărată şi nu se lasă uşor păcălit de falsele demonstraţii de iubire. nici agresivitatea. ea nu credea că există stadii universale în dezvoltarea fiinţei umane şi nici conflicte ale copilăriei care nu pot fi evitate. comparativ cu cei din Europa şi a pus aceste diferenţe pe56 seama unor factori culturali. Deşi nici un om nu poate supravieţui prea mult fără a-şi satisface nevoile de bază. ©nevoia de a exprima afecţiunea. Copilăria este caracterizată prin două nevoi fundamentale: nevoia de siguranţă (securitate) şi nevoia de satisfacţie (nevoi fiziologice de bază: foame. rolul fundamental în determinarea personalităţii îl are nevoia de securitate (siguranţă şi eliberare de teamă). Irina HOLDEVICI Karen Horney a găsit mari diferenţe între pacienţii din S. experienţe sexuale timpurii) atât timp cat se simt iubiţi şi doriţi (adică în siguranţă). ©sentimente de culpabilitate.U. somn etc). Copiii pot trece cu bine peste psihotraume severe (bătăi. De asemenea.

Astfel. Irina HOLDEVICI Horney a acordat o atenţie deosebită sentimentului de neajutorare pe care îl încearcă copilul. . Dr. cu atât îşi va reprima mai mult sentimentele de ostilitate. îi mituieşte pe ceilalţi prin intermediul dragostei sale sau chiar îi ameninţă cu dragostea.sta la baza comportamentului nevrotic.Prof. ©Obţinerea puterii . sentiment ce invadează persoana". Dacă acesta este excesiv de mult ţinut în stare de dependenţă. cu atât ci va reprima mai puternic ostilitatea. E d e f i n i t ă ca „sentimentul i n s i d i o s de a se simţi singur şi neajutorat într-o lume ostilă. îşi inhibă dorinţele şi nevoile şi chiar mai mult nu se poate apăra de abuzuri din teama de a nu îl provoca şi mai mult pe cel care abuzează. . În mod paradoxal. şi deşi copilul nu percepe o dragoste autentică el îşi reprimă ostilitatea temându-se să nu-şi piardă părinţii). cu atât el îşi va reprima mai puternic ostilitatea împotriva părinţilor. cu cât copilul se va teme mai mult de primejdiile din lumea reală şi de părinţii săi. ©Supunerea ca strategie de apărare a Eu-ului.în cultura occidentală există patru modalităţi de autoapărare împotriva anxietăţii bazale: ©Câştigarea afecţiunii. univ.. Persoana nu are curajul să critice pe ceilalţi. maşini. B. . persoane străine. nu voi fi lovit". Resentimentele refulate se vor manifesta sub forma anxietăţii de bază. de sine. Copilul poate fi determinat să se teamă de părinţii săi prin intermediul pedepselor şi ameninţărilor. Un astfel de individ pare să-şi spună: „Dacă mă voi supune. sentimentul de neajutorare va fi încurajat. Horney arată că majoritatea persoanelor care se comportă în felul acesta se consideră generoase şi capabile de sacrificii.Cu cat copilul se va simţi mai neajutorat. Cu cât copilul se simte mai vinovat. observând modul în care reacţionează părinţii la aceşti stimuii. câini. implică un comportament complezent faţă de o persoană particulară sau faţă de toată lumea. Persoana îndeplineşte ordinele celorlalţi. Pot fi utilizate şi modalităţi indirecte de intimidare a copil ul ui . ©Retragerea. ©Obţinerea puterii. dragostea reprezintă un alt motiv pentru care copilul îşi reprimă ostilitatea faţă de părinţi (aceştia îi spun mereu copilului ce mult îl iubesc şi ce mult se sacrifică pentru el. © Strategia de câştigare a afecţiunii sună cam în felul următor „Dacă mă iubeşti nu mă vei lovi”. Deci. In cultura occidentală mai apare un factor care conduce la reprimarea ostilităţii: copilul este culpabilizat pentru ostilitate şi resentimente datorită sistemului de norme şi valori impuse de religie. acesta începe să se teamă de microbi.marchează toate relaţiile pe care individul le are cu ceilalţi oameni. Anxietatea bazală este „piatra de temelie” a comportamentului nevrotic şi reprezintă conceptul fundamental în t eor i a pe r s on al i t ăţ i i la Karen Horney.ca mecanism de apărare a Eu-lui Persoana îşi compensează sentimentele de neajutorate şi o b ţ i n e securizarea p r i n obţinerea succesului şi sentimentului de superioritate asupra 30 . ©Supunerea.

Independenţa în sens psihologic înseamnă că subiectul devine si ngur at i c si detaşai de c e i l a l ţ i . C. Ele îşi a t i n g scopul . nu în sens fizic. Mecanismele (1). ► nevoia de putere. ©Retragerea . ► nevoia de a fi admirat. Horney subliniază faptul că toţi oamenii posedă aceste trebuinţe într-o 31 . ► nevoia de exploatare ( a altora).dar cu preţul sărăcirii personalităţii şi a generării unor conflicte în sfera acesteia. univ. Irina HOLDEVICI celorlalţi. ► nevoia de auto-suficienţă şi independenţă. Acestea sunt: ► nevoia de afecţiune şi aprobare. Ele sunt mecanisme de apărare împotriva durerii şi nu au un scop pozitiv cum ar fi bunăstarea persoanei. persoana căutând să devină total independentă de ceilalţi în satisfacerea nevoilor sale interne sau externe. Există 10 tr e b u i n ţ e (nevoi) nevrotice.Prof. ► nevoia de un partener dominant. Dr.Acest fenomen are ca i m p l i c a ţ i e si faptul că su b i e c t u l nu mai rezonează la nevoile emoţionale ale celorlalţi. ► nevoia de perfecţiune.ca mecanism de apărare a Eu-lui. . devenind o componentă a personalităţii şi influenţând comportamentul individului. de conflicte ■►persoana doreşte în acelaşi timp să-i domine pe ceilalţi şi să fie iubită de ei. Retragerea are sens psihologic. ci în sensul că nu mai depinde de ceilalţi în satisfacerea nevoilor emoţionale. ► nevoia de realizare (ambiţia). ► nevoia de limite şi constrângeri. Ex. ■►persoana doreşte în acelaşi timp supunerea şi puterea. nimeni nu mă va mai lovi". pe care Horney le consideră sol uţ i i iraţionale la problemele i n d i v i dul ui . Nevoile (trebuinţele) nevrotice Karen Horney considera că oricare din aceste mecanisme defensive se poate permanentiza. Tentativele de a lupta cu anxietatea bazală. K a r e n Horney consideră că aceste mecanisme defensive reprezintă forţe motivaţionale mai puternice decât nevoile sexuale sau decât alte nevoi fiziologice. „Dacă am putere.reducerea anxietăţii . Cele patru mecanisme de apărare ale Eului sunt orientate în direcţia obţinerii securităţii personale şi nu în direcţia căutării plăcerii sau a fericirii. (2) şi (3) implică interacţiunea cu alţi oameni. generează conflicte şi mai profunde. ► nevoia de prestigiu.

lipsă de egoism şi apreciere în relaţiile cu ceilalţi. Fiecare tendinţă nevrotică generează un anumit tip de comportament (personalitate). prestigiul. a) Tipul complezent (se îndreaptă spre ceilalţi). protejându-i şi conducându-le acţiunile. dorit.: nevoile 1 şi 2 implică mişcarea în direcţia celorlalţi. Aceste trei direcţii au fost numite de Karen Horney tendinţe nevrotice (reprezintă structuri de comportamente si atitudini faţă de sine şi faţă de ceilalţi). <=>împotriva celorlalţi.'" <=> Manifestă un permanent sentiment de inferioritate faţă de ceilalţi. Karen Horney grupează aceste nevoi în trei categorii care exprimă direcţiile următoare: <=>către ceilalţi oameni. <=> Nu sunt asertivi. c) Tipul detaşat (se retrage din calea celorlalţi). Dr. <=>Sunt c o n c i l i a n ţ i . satisfacerea lor nu va duce la obţinerea securităţii psihologice. Comportamentul lor apare în ochii celorlalţi ca fiind generos. ci doar la eliberarea de disconfortul pe care îl provoacă trăirea anxietăţii. critici şi nici revendicativi şi vor face totdeauna ceea ce doresc ceilalţi pentru a le câştiga afecţiunea. In cursul lucrărilor sale de mai târziu. De regulă aceşti subiecţi îşi îndreaptă aceste nevoi asupra tuturor oamenilor. exploatarea. admiraţia şi ambiţia sunt trei nevoi ce exprimă o direcţionare împotriva celorlalţi. (Ex. iar nevoile de auto-suficienţă şi perfecţiune şi cea de constrângeri exprimă o mişcare de evitare a celorlalţi). dar au tendinţa de a se ataşa în mod special de o persoană (prieten sau partener deviată) care va lua conducerea vi eţ i i lor. a) Tipul complezent (şters) Este caracterizat prinlr-o puternica si performanta nevoie de afecţiune şi aprobare: nevoia de a fi i u b i t . trebuinţa ca c e i l a l ţ i să aibă nevoie de el.Prof. manifestă consideraţie. <=>Dau dovadă de atitudine de neajutorate şi slăbiciune pe care nu o maschează. Au mereu nevoie de aprobare şi dragoste şi îi îngrozeşte orice semn de respingere din partea celorlalţi. Trebuie sa mă iubiţi şi să mă protejaţi. ca u n i c m i j l o c de eliberare de anxietate de bază. In acest caz. b) Tipul agresiv (luptă contra celorlalţi). motiv pentru care îşi intensifică eforturile de a recâştiga afecţiunea persoanei despre care cred că îi respinge. chiar dacă sunt mai competenţi într-un anumit domeniu. puterea. „Uitaţi-vă la mine cat sunt de slab şi de neajutorat. univ. <=>Sursa acestui comportament este ostilitatea reprimată ( ei au refulat 32 . Irina HOLDEVICI anumită măsură şi ele nu au un caracter nevrotic dacă apar episodic. reprezintă mecanisme proiective elaborate şi au un caracter compulsiv (individul nevrotic se simte constrâns să acţioneze în acord cu ele). <=>fuga de ceilalţi. subordonându-şi nevoi le nevoilor celorlalţi. <=>Sunt excesiv de dependenţi faţă de ceilalţi. protejat. Aceşti oameni îi manipulează pe ceilalţi pentru a caută să facă pe plac celorlalţi în a veni în întâmpinarea dorinţelor acestora. Ceea ce le face nevrotice este tendinţa compulsivă si puternică de a le satisface.

opusul comportamentului tipului complezent. precum şi o lipsă marcată de interes pentru ceilalţi) ei ajungând să manifeste comportamentul contrar. O formă de manifestare a acestui sentiment de superioritate este sentimentul că persoana este uni că şi diferită de ceilalţi. nu iubesc. Irina HOLDEVICI tendinţe puternice de revendicare. inclusiv orarele şi programele. nici măcar să asculte muzică). <=> Ei acţionează într-o manieră dominatoare. considerând că această superioritate trebuie să Ie fie satisfăcută. dar în alt mod decât personalităţile agresive: ei nu luptă în mod activ pentru superioritatea lor. <=> Pentru a câştiga controlul şi supremaţia asupra altora ei se străduiesc să obţină performanţe foarte înalte căutând să exceleze în tot ceea ce fac pentru a obţine recunoaştere din partea celorlalţi (puterea şi superioritatea trebuie sa le fie recunoscută de ceilalţi). <=>Se bazează doar pe forţele şi resursele proprii. <=>A trăi împreună cu ceilalţi le provoacă o stare conflictuală pe care caută cu orice mijloace s-o evite. se ceartă. <=>Ei critică. raţiunii. obligaţi. <=>Consideră că trăiesc într-o lume ostilă unde doar cei mai dotaţi şi mai competitivi supravieţuiesc. <=>Deşi motivaţia lor este aceeaşi (reducerea anxietăţii de bază) aceşti subiecţi nu-şi arată niciodată teama de a fi respinşi. 33 . fără să ţină seama de dorinţele celorlalţi.Prof. <=>Nevoia exagerată de independenţa îi face hipersensibili la orice încercare de a fi influenţaţi. mai ales dragostea şi ura. precum şi dorinţa de a-i exploata şi manipula pe ceilalţi. personalităţile detaşate pun un accent exagerat pe valoarea inteligenţei. supremaţia şi ferocitatea sunt valori supreme. <=>Nu urăsc . de pidă. evită orice tip de constrângere. <=>Au o nevoie puternică de a fi în singurătate (nu suportă să desfăşoare activităţi în comun.B. Dr. <=>Pentru a obţine acest grad de detaşare. <=> Îşi reprimă orice sentimente faţă de ceilalţi. ei se străduiesc saşi devină suficienţi lor înşile. <=>Văd lumea ca pe o junglă unde forţa. <=>Au tendinţa de a se simţi superiori. <=>Ei trec peste interesele celorlalţi şi îi apreciază pe aceştia în termenii avantajului pe care îl pot obţine în urma relaţiei cu aceştia. (N. unul dintre cele trei tipuri este dominant. c) Personalitatea detaşată (fuge de oameni) <=>Caută permanent să menţină o anumită distanţa faţă de ceilalţi.Î suportă greu cordoanele sau cravatele). nu cooperează cu ceilalţi. b) Personalitatea agresivă (direcţionată împotriva celorlalţi) <=>Comportamentul lor reprezintă. solicită şi îi manipulează pe ceilalţi. sau obligaţiile pe termen lung cum ar fi. constrânşi. Karen Horney arată că la nevrotic. univ. <=>Datorită tendinţei de a-şi suprima emoţiile. logicii. căsătoria.

alteori complezent sau detaşat. Tipul dominant va influenţa comportamentul persoanei şi atitudinea sa faţă de ceilalţi. conflictul fiind mai puternic la nevrotici. Dr. dar această refulare nu face decât să înrăutăţească lucrurile pentru ca forţa tendinţelor reprimate aparţinând celuilalt tip poate fi foarte mare. Irina HOLDEVICI celelalte fiind latente.Prof. omul poate fi uneori agresiv. Orice tentativă a vreunui mod non-dominant de personalitate. Celelalte modele sunt refulate. La subiecţii normali toate cele trei tendinţe pot să fie exprimate. Conflictul este definit ca fiind incompatibilitatea bazală dintre cele trei tendinţe (în raport cu ceilalţi oameni). Cele trei tendinţe nu se exclud reciproc la un subiect normal. de a se exprima în exterior produce persoanei conflicte puternice. Acesta nu luptă cu el însuşi pentru a-şi refula tendinţe non-dominante. Horney arată că la toţi oamenii se manifestă conflicte între cele trei tendinţe de bază. Cu alte cuvinte. iar acest conflict stă la baza tulburării nevrotice. 34 . dar deosebirea dintre personalitatea normală şi cea nevrotică constă în intensitatea respectivului conflict. univ. O altă diferenţă dintre subiectul nevrotic şi cel normal constă în flexibilitatea comportamentului: nevroticul este rigid. indiferent dacă sunt sau nu adecvate situaţiei. declanşând acelaşi tip de mecanisme adaptative.

imaginea de sine trebuie să reflecte cât mai fidel eu] real. imagine ce poate sau nu să fie bazată pe realitate. cat şi pe baza interacţiunilor cu ceilalţi. eul.Prof. imaginea de sine nerealistă nu face decât să sporească conflcitele intrapsibice. solicitând persoana să se supună cerinţelor sale rigide. cat şi datorită faptului că imaginea de sine falsă nu-i permite să-şi corecteze deficienţele. La nevrotici. Această imagine de sine falsă. noile posibilităţi. care acţionează. Pentru a atinge scopul ul t i m al dezvoltării personalităţii -autorealizarea. Această i m a g i n e are un caracter u n i t a r şi integrativ în raport cu personalitatea. afirmând faptul că nu există dovezi pentru această teorie (un punct de vedere masculin într-o societate dominată de bărbaţi). invidia penisului structurându-le un Supraeu mai puţin dezvoltat. Ea. nu face decât să înstrăineze şi mai mult subiectul de eul său adevărat. personalitatea se află în dizarmonie. îşi construiesc o imagine ideală cu privire la propria persoană. Irina HOLDEVICI Imaginea de sine idealizată Karen Horney subliniază că toţi oamenii nevrotici sau normali. Dr. Imaginea de sine a nevroticului are un caracter static.adică dezvoltarea plenară a potenţialului uman. O imagine de sine realistă este flexibilă şi dinamică. ca rezultat al rezolvării 35 . Ea nu reprezintă un obiectiv. ci o idee fixă. imaginea de sine se construieşte pe baza evaluării realiste a propriilor posibilităţi. noile achiziţii ale persoanei. slăbiciuni. scopuri de viaţă. este inflexibilă şi rigidă. ca şi normalul îşi construieşte imaginea de sine pentru a-şi unifica personalitate. La subiectul normal. Nevroticul. De fapt. Psihologia feminină Horney nu a fost de acord cu concepţia lui Freud cu privire la „invidia penisului”. modificându-se atunci când se modifică şi subiectul. reflectă noile scopuri. Nevroticul însă este convins de realitatea imaginii de sine construite (deşi pentru toţi ceilalţi este evident faptul că ea nu corespunde realităţii). Când imaginea de sine falsă este atinsă se prăbuşeşte tot edificiul construit de persoana nevrotică. (Freud considera că femeile sunt victimele propriei lor anatomii. Dar această încercare de unificare este sortită eşecului pentru că modelul personalităţii construit de nevrotic (imaginea ideală) nu corespund realităţii. In loc să rezolve conflictele. Imaginea de sine a nevroticului are drept scop să asigure un fel de substitut pentru sentimentele realiste ale valorii personale şi încrederii în sine. nevroticul are o încredere redusă în forţele proprii datorită anxietăţii şi insecurităţii interioare . unde se manifestă conflicte puternice între cele trei tendinţe bazale. Imaginea de sine la nevrotic este o iluzie nu un ideal. capacităţi. univ.

Prof. sunt invidioşi pe femei pentru capacitatea de a da naştere la copii. Dr. Ea a numit acest sentiment „invidia pântecului”. simţindu-se de fapt bărbaţi castraţi!). 36 . Irina HOLDEVICI inadecvate a complexului Oedip. Horney a arătat că observaţiile clinice pun în evidenţă faptul că şi bărbaţii. bărbaţii compensează invidia pântecului prin tendinţa de a obţine realizări pe plan profesional. Ele au o imagine inferioară despre corpul lor. copii sau adulţi. Karen Horney arată că bărbatul joacă un rol mai modest în procreaţie şi datorită acestui fapt. univ.

Fromm a simţit că trebuie să examineze istoria speciei umane pentru a înţelege această creare. Fiecare persoană are în sine capacitatea de a se modifica. Irina HOLDEVICI Mai mult. Ea a interpretat aceste probleme în termenii conflictului între dependenţă şi ostilitate faţă de părinţi.faţă de natură şi si st em el e sociale . spunând că şi noi modelăm forţele sociale. Natura umană sau personalitatea. Paradoxal. Fromm a văzut personalitatea influenţată de forţe sociale şi de cultură.a dus la i nt ensi f i car ea sentimentelor de singurătate şi izolare. Teoria personalităţii la Erich From m Erich Fromm este un autor care. este considerat un teoretician psiho-social. pentru că are un caracter flexibil. Nevoile noastre de bază sunt de a scăpa de aceste sentimente de izolare. este determinat de factorii psihosociali care acţionează în copilărie. libertatea crescândă pe care oamenii au dobândit-o de-a lungul secolelor . de izolare şi lipsă de importanţă. ea insistând pe factorii socioc u l t ur al i . Fromm a spus că oamenii îşi crează propria natură. In schimb. Fromm spune că oamenii moderni suferă de singurătate. Karen Homey: „Nevroza este copilul vitreg al culturii noastre". care stau la baza discriminării dintre sexe.Prof. ceea ce duce la frigiditate. nu este în mod imuabil determinată de ceea ce se petrece în copilărie. El nu vede sexul ca pe o forţă modelatoare a comportamentului normal sau acelui nevrotic. experienţele mai târzii au o importanţă tot atât de mare ca şi cele timpurii. Ea nu a negat faptul că in r el aţ i i l e dintre copii şi părinţi pot apare conflicte. dar ea a negat originea lor sexuală. univ. însă. Fromm îl contrazice pe Freud şi în problema sexului. Accentul pus pe determinările sociale ale personalităţii este mai mare decât la Adler sau Horney. Fuga de feminitate poate duce la inhibarea f em i ni t ăţ i i . de a găsi un scop în viaţă. poate datorită preocupării lui asupra istoriei noastre. reprezintă sursa biologică a acestor sent i m ent e de inferioritate. Dr. alături deAdler şi Horney. El a respins noţiunea că noi suntem modelaţi pasiv de foitele sociale. 37 . atunci când se manifestă. Considerând că un individ îşi crează propria natură. El afirmă că umanitatea nu este inexorabil condusă sau inevitabil modelată de forţele biologice ale unei naturi instinctive. Ceea ce ea a negat. i n v i d i a pântecului se manifestă pe plan inconştient şi prin t e n d i n ţ a bărbaţilor de a menţine femeia într-o poziţie de inferioritate. Comportamentul nevrotic. Horney nu a fost de acord cu Freud nici în privinţa natur ii compelxului Ocdip. Mai mult. Prea multă libertate devine o condiţie negativă din care omul încearcă să scape. Omul nu este implacabil dominat de forţe de natură biologică. Putem spune că Fromm are o viziune mai amplă asupra dezvoltării personalităţii individului decât alţi teoreticieni. Nevrozele pot fi prevenite dacă subiectul are condiţii corespunzătoare în copilărie. Karen Horney avea o viziune mai optimistă asupra personalităţii umane. de a dezvolta un simţ al apartenenţei. H o r n e y nu a negat faptul că multe femei se simt interioare.

ci dimpotrivă. instinctuale. ca cele mai dezvoltate animale. Fiinţele umane. Fromm rămâne optimist în legătură cu abilitatea oamenilor de a rezolva problemele . Dar privind altfel această separare ea înseamnă alienarea în raport cu restul naturii. Acţiunile umane sunt cele mai puţin legate de mecanismele instinctuale. aşa cum sunt animalele inferioare. Pentru că ştiu. Spre deosebire de alte animale. dă o i n d i c a ţ i e asupra v i z i u n i i sale referitoare la c ondi ţi a umană fundamentală. Împărtăşind mituri. de îndată ce oamenii au câştigat multă libertate s-au simţit mai singuri. oamenii au un transcens . Faptul de a fi membru într-un grup implică acceptare. religii şi ritualuri ori obiceiuri ale tribului au obţinut securitatea apartenenţei la un grup.nu mai sunt una cu natura. aşa cum o interpretează Fromm.Prof.probleme pe care ei înşişi le-au creat. au cea mai mare flexibilitate. Ei sunt separaţi de natură. Ca rezultat . cu atât mai flexibile sunt comportamentele sale. Pentru a înţelege în întregime ce vrea să spună prin acest aparent paradox trebuie să examinăm o scurtă istorie a civilizaţiei occidentului. oamenii realizează cât de lipsiţi de forţă sunt de fapt. Cu cât mai jos este animalul pe scara filogenetică cu atât mai ferm fixate sunt patternurile şi formele comportamentului său. credea Fromm. Cum spune Fromm. Prin învăţare acumulează o cunoaştere a trecutului. Ei ştiu. pentru că stăpânesc natura . Fromm a spus că oamenii de azi. Ce putem face atunci ? Cum putem scăpa de sentimentele de izolare şi neapartenenţă ? Fromm spunea că oamenii primitivi au încercat să scape de starea lor de alienare faţă de natură prin identificarea completă cu tribul sau clanul lor. El începe prin a discuta evol uţ i a umană de la regnul animal şi înregistrează distincţia specifică dintre natura animală şi cea umană: oamenii sunt liberi de constrângerea mecanismelor biologice. Irina HOLDEVICI Fromm credea că t i p ur i l e de conflicte de care suferă oamenii provin din tipul de societate pe care l-au construit. sunt conştienţi de ei înşişi şi de lumea din jurul lor. Această cunoaştere a fiinţări separate şi aparte faţă de restul naturii reprezintă un fel de libertate. cu cat oamenii au mai puţină libertate. Dr. pentru că mentalul uman oferă posibilităţi infinite. Prin imaginaţie pot merge dincolo de prezent. Dar oamenii poseda chiar mai mult decât cea mai mare flexibilitate a comportamentului. având o mai mare libertate ca niciodată se simt mai singuri. Libertatea pare a fi antitetică nevoilor umane de securitate şi identitate. univ. In mod contrar. Cu cât este mai sus. Dar oamenii nu sunt condamnaţi irevocabil la suferinţă.în comparaţie cu cei din trecut. nelegaţi de ceilalţi şi lipsiţi de importanţă .însă ei sunt încă o parte a naturii. Libertate versus securitate: dilema umană fundamentală Titlul primei sale cărţi. pentru că ştiu că vor muri. ce ghidează orice mişcare a animalului. cu atât mai mult creşte sentimentul de apartenenţă şi securitate. dar fac încă parte din ea. Religiile dezvoltate de oamenii primitivi i-au ajutat pe aceştia în anumită măsură să restabilească legătura cu 38 . în sensul că sunt subiecţi ai legilor sale fizice fără a le putea schimba. nesemnificativi şi nelegaţi între ei şi de nimic. "Evadare din libertate".natura. In istoria civilizaţiei vestului. afiliere şi un set de reguli de urmat.

Procesul i nd iv idua ţi ei şi-a câştigat punctul culminant undeva între perioada Reformei din sec. de exemplu. Oamenii au început să aibă mai multe opţiuni de făcut şi mai multă putere asupra sensului vieţii şi au ajuns la sentimentul lipsei lor de importanţă ca persoană. Irina HOLDEVICI natura. Nu exista nici o îndoială asupra cuiva sau de ce anume aparţinea cuiva. înlăturarea anxietăţii rezultate din trăirea singurăţii şi a insignifianţei proprii ar explica de ce atât de mulţi oameni sunt gata să accepte sistemul totalitar.un proces numit de Fromm „individuaţie" . nu sunt liberi să-şi dezvolte toate potenţialităţile şi să se bucure de această nouă libertate. în accepţia lui Fromm.oamenii fiind constrânşi la libertatea iar independenţa să îi ajute să se dezvolte şi să-şi folosească toate abil it ăţ il e lor umane unice. securitate. După părerea lui. a fost caracterizată de dezvoltarea individualităţii . dar nu suntem liberi să ne dezvoltăm din plin esenţa. ca regimul nazist din 1930. si oamenii post-primitivi s-au revoltat împotriva aservirii la grup. Prima cale ar fi: dobândirea libertăţii pozitive care implică încercarea de a redeveni uniţi cu ceilalţi oameni.un interval în care alienarea şi singurătatea au fost cauzate de un înalt grad de libertate. Oamenii au devenit liberi faţă de sclavie şi vasalitate. XV. în care suntem liberi faţă de multe restricţii. Fromm a criticat îndeosebi cultura de piaţă din America. XVI şi prezent . Ne găsim într-o dilemă: Cum putem fugi de singurătate şi insignifianţă? Cum putem scăpa de libertate? Fromm arată că există două căi pe care putem merge în încercarea noastră de a găsi sensul şi apartenenţa la viaţă. având poziţii sociale şi obiceiuri bine stabilite. o asemenea soluţie nu ar duce la exprimarea eu-lui şi la dezvoltare personală spune Fromm. neexistând mobilitate socială sau geografică. fără a renunţa la libertatea şi integritatea individuală. individul avea puţine ocupaţii de ales. Deşi oamenii nu erau liberi. ca ultimă eră de stabilitate. Alt mod de a recâştiga securitatea este renunţarea la libertate şi suprimarea completă a individualităţii şi integrităţii. pentru că fiinţele umane sunt creaturi luptătoare care se dezvoltă si cresc. de vreme ce sistemul feudal definea rigid locul fiecăruia în societate. Fromm spunea că „relaxarea" socială pe care a adus-o Renaşterea şi Reforma a distins această stabilitate prin lărgirea considerabilă a libertăţii oamenilor. dar nu ca libertate de a face ceva anume. In cadrul acestui demers optimist. Totul era determinat de clasa în care era născut ca şi de regulile rigide ale religiei catolice. ei nu erau izolaţi şi alienaţi în raport cu alţii: Structura socială rigidă spunea că locul individului era clar delimitat. Era timpul unei libertăţi individuale reduse. prin exprimare sinceră şi deschisă a trăirilor emoţionale şi intelectuale. Fiecare perioadă din istorie. Dr. univ. Dar această securitate fragilă nu putea dura. Fromm a conceput Evul Mediu. Într-un astfel de tip de societate. numit de Fromm „umanist". 39 . dar. Fromm concepe omul ca relaţionat cu ceilalţi prin muncă şi dragoste.Prof. nimeni nu s-ar simţi singur şi nesemnificativ pentru că toţi oamenii ar fi „fraţi şi surori". apartenenţă. Fiecare rămânea în statutul său. Evident. în rolul său de când se năştea şi până murea. datorită creşterii insecurităţii şi a alienării ei. care s-a sfârşit odată cu sec. Fromm a caracterizat creşterea libertăţii oamenilor din Occident ca libertate faţă de ceva.

Irina HOLDEVICI Mecanismele psihice pentru recâstigarea securităţii In afara acestor căi generale de recâştigare a securităţii pierdute. © Primul mecanism. se regăseşte frecvent în acelaşi tip de persoană. b) altă expresie sadică se realizează prin conducerea sau dictarea asupra vieţilor altora. afirmând că vor să fie eliberaţi de ele de fapt. Şi această pierdere a eu-lui poate duce persoana într-o stare mai rea decât cea anterioară. ea reprezentând o tendinţă de a domina pe ceilalţi.) ©Cel de-al doilea mecanism. ca umilinţa sau jena. de cele mai multe ori fiind implicată şi o suferinţă emoţională. (Suferinţapoate implica nu doar durere fizică. emoţionale. se manifestă în t e n d i n ţ e l e masochiste sau sadice. Dacă primul mecanism (în forma masochistă sau sadică) implică o forţă de interacţiune continuă cu un obiect. distrugerea tinde spre eliminarea obiectului. deşi raţionalizată sau disimulată. Şi tot astfel se întâmplă cu conformarea totală a fiinţelor umane. O persoană distructivă îşi spune: „Pot scăpa de sentimentul lipsei mele de putere faţă de lumea înconjurătoare prin d i s t r u g e r e a acel ei lumi". pentru a avea putere absolută asupra lor. Individul este acum măcinat de nesiguranţă şi îndoieli. Fromm a considerat că.lucruri materiale ori calităţi intelectuale. animalul se protejează. nici un „eu" real. Fromm a comparări acest mecanism cu culoarea protectoare a unor animale. spune Fromm. Prin acest mecanism o persoană anulează singurătatea şi izolarea sa prin ştergerea oricărei diferenţe dintre ea şi ceilalţi. conştiinţa sau patriotismul pot reprezenta raţionalizări ale tendinţei spre distrugere.Prof. Aceste mecanisme psihice sunt: I) autoritarismul. numit de Fromm distrugere. univ. 3) conformarea automată. Dr. Există trei moduri în care se poate exprima tendinţa sadică: a) persoana îi face pe alţii total dependenţi de ea. Tendinţa sadică. S-ar pune de bună voie sub controlul altora ori a unor forţe sociale şi s-ar comporta ca slăbişi neajutoraţi faţă de alţii. prin conformarea necondiţionată la regulile care guvernează comportamentul. ei resimt o puternică nevoie de dependenţă faţă de o persoană sau instituţie. există un preţ al pierderii eu-lui. tendinţa spre distrugere există pretutindeni în lume. Realizează aceasta prin devenirea ca toţi c e i l a l ţ i . In timp ce se pot plânge de aceste trăiri. Ei câştigă securitate prin aceste acte de supunere şi anulează astfel sentimentul singurătăţii. datoria. Cineva care se conformează total la alţii nu mai există ca „eu" distinct de „ceilalţi". Inclusiv dragostea. Fiind de nedistins de mediul său. cu cea mai importantă semnificaţie socială. 2) distrugerea. luarea sau folosirea a tot ceea ce ei posedă . mecanisme psihice pe care le concepe prin analogie cu trăsăturile de caracter nevrotice ale l u i Horney. este opusul autoritarismului. neraaiavând nici o identitate. ©Cel de-al treilea mecanism descris de Fromm. este conformarea automata. persoana nu mai reprezintă un 40 . implicând exploatarea acestora. autoritarismul. Fromm a descris trei mecanisme specifice de apărare. şi c) altă formă de sadism implică dorinţa de a-i vedea pe alţii suferind şi de a fi cauza acelei suferinţe. In timp ce o astfel de persoană îşi câştigă temporar securitatea şi sentimentul de apartenenţă de care avea atâta nevoie. deşi opusă celei masochiste. Indivizii descrişi ca masochisti se consideră a fi inferiori şi mediocri.

Dr. prin „înghiţirea" cuiva. De exemplu. Cu cât devine mai p u ţ i n dependent de primele legături cu mama. sau prin „a fi î n gh i ţ i t " de cineva. c) Dragostea. Care anume dintre aceste forme de comportament o adoptă copilul va depinde de comportamentul părinţilor. o a treia formă de interacţiune. Fromm este de acord cu Freud. precum şi de a iubi pe ceilalţi. Rezultatul va fi faptul că astfel copilul resimte prea puţin nevoia de a evada din libertatea lui crescândă şi este capabil de a se iubi. a) In relaţionarea simbiotică persoana nu dobândeşte niciodată o stare de independenţă. oferindu-i respect şi un echilibru bun între securitate şi responsabilitate. Deci modelaţi istoric şi social. Fromm spunea că distanţarea şi distrugerea sunt forme active şi pasive ale aceluiaşi tip de relaţionare cu părinţii. c) dragoste (distanţare). Fiecare mecanism folosit de copil este determinat de natura relaţiei părinte/copil. îşi neagă eul. Irina HOLDEVICI răspuns reflex la ceea ce alţii aşteaptă de la el. cu atât se simte mai puţin apărat. b) Interacţiunea distanţare-distingere. Copilul nu cunoaşte libertatea dar este apărat în relaţia sa de dependenţă. întrucât aprobarea şi recunoaşterea din partea altora ar fi pierdută dacă subiectul ar face ceva ce nu s-ar potrivi cu normele şi valorile celorlalţi. Fromm a formulat trei mecanisme de evadare: a) relaţionare si m b i o t i că. că primii 5 ani de viaţă prezintă o 41 . inclusiv a securităţii. Dezvoltarea personalităţii în copilărie Fromm considera că dezvoltarea individului în copilărie repetă dezvoltarea speciei umane.Prof. Noua identitate. pentru a-şi putea construi un „eu" fără a trăi singurătatea sau alienarea. într-un sens foarte real. Fromm gândea că un anumit grad de izolare şi de neajutorate însoţeşte întotdeauna procesul maturizării şi copilul va încerca astfel refacerea legăturilor" primare. Sadismul derivă din situaţia inversă copilul înghite toată autoritatea dată de părinţi prin subminarea totală a voinţei lor. ci mai degrabă evadează din singurătate şi nesiguranţă prin a deveni o parte din altcineva. Copilul rămâne total dependent de părinţi. provoacă la copil activarea tendinţei distructive. oamenii trebuie să menţină un echilibru între libertate şi securitate. fie că este „înghiţit" de aceştia relaţia este una de apropiere şi intimitate. O astfel de stare ideală nu a fost încă atinsă. părinţii care acţionează distructiv faţă de copil încercând să îl subordoneze sau să-1 subjuge. nici scăpare. copilul îşi recâştigă securitatea prin manipularea şi exploatarea părinţilor. Nu există relaxare. părinţii crează pentru copil ocazia de aşi dezvolta propriul eu. prin contrast este caracterizată prin distanţă şi separare de alţii. poate fi obţinută si menţinută numai prin conformare constantă. copilul încearcă să seape de propria libertate crescândă prin anumite mecanisme sim il ar e celor" descrise mai înainte. este cea mai de dorit formă a relaţiei părinte-copil. univ. Astfel . cea falsă. b) distrugere. Fie că îşi „înghite" părinţii. în sensul că un copil creşte şi îşi dobândeşte treptat independenţa şi libertatea. In acest caz. Comportamentul masochist derivă din a fi înghiţit.

© Nevoia de relaţionale derivă din ruperea legăturilor primare cu natura. mai ales felul în care este tratat copilul de către părinţi. Jn toate cele trei forme. către fuziunea cu un membru al sexului opus (iubire erotică) sau către un copil (iubire maternă). copilul dobândeşte caracterul şi modul de adaptare la societate. în iubire. responsabilitate. sex) nu sunt dif eri te Ia om. care implică grijă. de transcendenţă. şi variind infinit de la un individ la altul. Nevoi psihologice Ca organisme vii. rigide. răspunde la nevoile altuia. In general. Fromm subliniază faptul că oamenii (cei mai mulţi) dintr-o cultură prezintă caracteristici comune: un set comun de constrângeri.Prof. Comportamentul uman este infinit de variabil şi flexibil. spune Fromm. pe de alta. care rezultă din această dihotomie: de relafionare. create social. Prin interacţiunea cu familia. Fvenimentele târzii. precum şi de a avea un obiect de adulare-stimuîare-excitaţie. de câmp de orientare. aşa cum este acesta. Alegerea dintre presiunea spre securitate. în virtutea puterii raţiunii şi imaginaţiei individul este conştient de separarea de natură. ultimul atribut al gri j ei unei persoane este dezvoltarea şi creşterea celeilalte persoane. Fromm a identificat existenţa a 6 nevoi (trebuinţe). cu toate că aceasta nu este determinată în mod irevocabil. persoana este preocupată de dezvoltarea şi fericirea celuilalt. O altă diferenţă o reprezintă faptul că oamenii sunt motivaţi de un al doilea set de trebuinţe: cele de natură psihică. Oamenii diferă de animale sub două aspecte: mai întâi . întrucât oamenii şi-au pierdut forma lor instinctuală de relaţionare cu natura. pentru a asigura supravieţuirea. prin urmărirea unor pattern-uri comportamentale înnăscute. îl respectă şi îl cunoaşte pe cel iubit. se impune ca inevitabilă. Iubirea productivă poate fi direcţionată către acelaşi sex (iubirea fraternă). respect şi cunoaştere. Eşuarea satisfacerii trebuinţei de relaţionare se traduce într-o c o n d i ţ i e a 42 . Cu toate că există diferente în fiecare familie. determină natura personalităţii adultului. câtă vreme el este învăţat de către fiecare individ în mediul său unic de viaţă. Modul ideal de dobândire a acestei r el a ţ i o n a l i se realizează prin ceea ce Fromm a numit „iubirea productivă". pot fi la fel de importante în influenţarea personalităţii ca şi cele timpurii. de natura arbitrară a naşterii şi a morţii. ei vor trebui să-şi folosească raţiunea şi imaginaţia pentru a crea noi relaţii cu alte fiinţe umane. Aceste nevoi (de exemplu: pentru hrană. toate fiinţele umane fiind motivate de o astfel de polaritate.nu îşi satisfac trebuinţele într-o manieră instinctuală. şi progresiv către libertate. Irina HOLDEVICI importanţă extremă. de înrădăcinare. univ.fixată la această vârstă de 5 ani. precum şi reguli morale cu care i-au înzestrat părinţii. ansamblul experienţelor sociale. pe de o parte. Fromm a subliniat că trebuinţa de securitate ( de a scăpa de singurătate) ca şi trebuinţa conflictuală de libertate (pentru a-şi crea propriul eu) sunt nevoi universale. Dr. dar nu crede că personalitatea este definitiv . de propria sa lipsă de putere. de identitate. oamenii au un număr de trebuinţe psihologice fundamentale care se cer satisfăcute în ordine. faţă de animal în termenii naturii şi or i gi ni i lor. apă.

© Conformarea este un mod nesănătos de dobândire a sentimentului identităţii. Deci. Oamenii trebuie să devină indivizi. prin care să poată găsi un scop consistent de viaţă.Prof. izolându-ne de umanitatea generală. univ. Fromm a spus limpede că dacă trebuinţa creativă este blocată din indiferent ce motiv. al vieţii. ei nu pot să relaţioneze cu altă persoană sau cu lumea înconjurătoare. sentimente. Sentimentele de fraternizare cu alţii sunt cele mai satisfăcătoare tipuri de rădăcini pe care le poate dezvolta omul. aceasta fiind singura alternativă a creaţiei. pe care Fromm a n u m i t . Psihicul lor este dominat de interesul pentru propria lor persoană. ©Nevoia umana de înrădăcinare derivă şi ea din pierderea legăturilor primare cu natura. a artei sau a ideilor. Există mai multe căi de dobândire a sentimentului acesta al identităţii. care are un cadru anume pentru a da sens tuturor fenomenelor existenţei la care omul este expus. oamenilor le este necesar sentimentul identităţii ca indivizi unici. ori de un zeu . căutând securitatea primelor zile de după naştere. nevoi.o „narcisism". omul are nevoie şi de un scop general. Irina HOLDEVICI i r a ţ i o n a l it aţ ii. Un câmp raţional ajută la o percepere obiectivă a realităţii. ©Nevoia de câmp de orientare şi de obiect de adulare rezultă din puterea umană de raţionare şi imaginare. Dr.". prin intermediul relaţiilor cu alţii pentru a înlocui rădăcinile mai vechi din natură. El trebuie să dezvolte o imagine coerentă şi consistentă a lumii prin care să fie capabil să perceapă şi să înţeleagă tot ceea ce se întâmplă în jurul său. Un câmp iraţional implică o imagine a lumii total subiectivă şi care. Rezultatul acestei pierderi este că oamenii se simt detaşaţi si singuri. în lumea obiectelor. Eu-1 devine unul „de împrumut". şi prin urmare. deoarece identitatea cuiva este definită numai referitor la calităţile şi caracteristicile grupului căruia s-a conformat. Graţie acestui obiect de devoţiune omul 43 . în afară de acestea. şi nu la calităţile eu-lui. ©Transcendenţa se referă la nevoia de a se ridica deasupra stării animalului pasiv. In actul creaţiei. Distrugerea ca şi creaţia se află în natura umană. Totul este perceput de aceştia din perspectiva lor subiectivă. Cel mai puţin satisfăcător mod de a dobândi înrădăcinarea este de menţinere a legăturilor incestuoase cu mama. creativi şi productivi. Ca să poată simţi apartenenţa. stare ce presupune o finalitate. o unitate. omul trece de starea de animal şi intră într-o stare de libertate. o persoană creativă şi productivă îşi poate dezvolta talentele şi abilităţile sau se poate identifica cu un grup. oamenii devin distructivi. creativitatea este considerată ca o tendinţă primară a omului. Oamenii narcisici sunt incapabili să perceapă lumea înconjurătoare în termeni obiectivi. până la a include comunitatea şi naţiunea. de care oamenii nu pot fi satisfăcuţi pentru că ei au raţiune şi imaginaţie. restrânge dragostea şi sentimentele de solidaritate numai la anumiţi semeni. „Naţionalismul -forma noastră de incest. unul fals.. Trebuie să stabilească noi rădăcini. De exemplu. neavând nici un contact obiectiv cu realitatea. Ambele tendinţe satisfac nevoia de transcendenţa. Singura realitate la care au acces este lumea subiectivă a propriilor gânduri. Asemenea legături incestuoase se pot generaliza dincolo de relaţia părinte-eopil.. o religie. o naţiune etc. eventual ne restrânge contactul cu realitate. scria Fromm. Acest câmp de orientare poate fi bazat pe consideraţii raţionale şi iraţionale.un „obiect" căruia să se devoteze.

© Nevoia de stimulare se referă la trebuinţa umană continuă de stimulare externă din partea mediului înconjurător.n. Rezultatul acestui compromis . Fără astfel de stimulări ar fi dificil (dacă nu imposibil . a) Orientarea receptivă In di vi zi i cu orientări receptive se aşteaptă să aibă orice doresc: dragoste. dar are grijă să noteze că personalitatea unui i n di vi d este o îngemănare a unora sau a tuturor acestor trăsături. Irina HOLDEVICI dobândeşte un sens pentru viitor. Există o asemănare între orientarea receptivă şi t i p u l oral incorporativ al lui Freud. Maniera în care aceste nevoi sunt manifestate sau satisfăcute depinde de condiţiile sociale şi ocazionale oferite de cultură. asemenea oameni sunt foarte dependenţi de alţii şi sunt paralizaţi când sunt lăsaţi să se descurce singuri. Modul în care o persoană se adaptează la societate este un fel de compromis pe care individul îl realizează între trebuinţe şi condiţiile sociale.n. Dr. Ele sunt forţe puternice prin care o persoană se relaţionează sau se orientează in lume. univ. Dacă ceva le este dăruit îl consideră tară valoare. posesiuni etc.sau al unei serii de compromisuri . Evident. datorită căreia omul poate funcţiona la niveluri înalte de alertă şi de activitate. c) Orientarea de acumulare 44 .dintr-o sursa externă (altă persoană. Ceea ce poate fi furat sau luat prin forţă are o mai mare valoare decât ceea ce este dat.mai mult decât să iubească şi să ia mai mult decât să producă idei sau cunoştinţe. Există similarităţi şi cu ti pul de personalitate submisiv -al lui Horney. EI descrie trasaturile în termeni distincţi. Creierul solicită de asemenea constante stimulări externe pentru a-şi menţine niveluri de vârf ale performanţei. b) Orientarea exploatativă Persoana este direcţionată spre alţii. dar în loc să aştepte să primească de la alţii. Tipurile non-productive includ orientări receptive. dominant. Sunt receptivi în relaţiile cu alţii. având nevoie să fie iubiţi . cu toate că una dintre ele de obicei joacă un rol important. cunoaştere sau plăcere . orientarea receptivă găsindu-şi şi ca expresia în mâncare şi băutură. tipului agresiv . dar şi la unii lideri (fascişti).al lui Freud. se simt incapabili să facă ceva fără ajutor d i n afară.Prof. un sistem). Tipul de societate ce defineşte această trăsăturăeste cel în care se practica exploatarea unui grup de către un altul. prin forţă sau păcăleală. de acumulare şi de valorificare care sunt moduri nesănătoase de relaţionare cu lumea. şi. aceşti oameni îşi iau ceea ce doresc cu de la ei putere.) să se menţină implicarea în lumea înconjurătoare.al lui Horney (mişcându-sc împotriva oamenilor) şi poate fi î nt âl ni t la hoţi. Această trăsătură este similară tipului oral agresiv . Trasaturile sunt subsumate t i pur i l or non-productive şi productive.este acela că persoana îşi dezvoltă structura personalităţii pe care Fromm o numeşte orientare sau tip de caracter. o autoritate. respectiv. idei. Tipurile de caracter productiv şi neproductiv Fromm s p u n e a că t r ă s ă t u r i l e de caracter u n i f i c ă comportamentul şi îl susţin. expl oat at ive. Ei doresc doar ceea ce este valorosşi aparţine altora: soţi sau soţii.

Cel mai important obiectiv de dobândit fiind nu achiziţionarea de bunuri materiale. Orientarea productivă este o atitudine ce poate fi atinsa de orice fiinţă umană. Fromm spunea că acest ti p de orientare era comun în special în sec. abilităţile. Rolul individului îl forţează să-şi ascundă calităţile sau caracteristicile adevărate nu numai fată de alţii. Influenţa orientării productive poate transforma trăsăturile nonproductive. Fromm credea că această or ient ar e este o condiţie ideală pentru oameni.a zâmbi. Numai prin schimbări sociale orientarea productivă poate deveni dominantă într-o cultură.cel p u ţ i n în structura socială prezentă este o combinaţie între orientări productive si neproductive. O asemenea orientare nu poate produce nici un sentiment de securitate. a râde la glumele vreunui şef . într-un sens exclusiv artistic. Setul valorilor este acelaşi pentru personalităţi ca şi pentru bunuri: personalitatea oricui devine un bun de vândut. Irina HOLDEVICI Persoana de acest tip îşi găseşte securitatea în cantitatea pe care o poate acumula sau salva. d)Orientarea de vânzare comercială (spre valorificare) este un fenomen al sec.al lui Freud. e) Al 5-lea tip de caracter. ci dezvoltarea personalităţii. Acoperind toate aspectele experienţei umane acest concept include abilitatea de a actualiza.. Fromm gândea că cel mai bun lucru pe care îl putem realiza . ci chiar fată de el însuşi. de a realiza întreg potenţialul uman. Dacă jocul este jucat destul timp nu mai există nici o relaţionale sau o conştientizare a propriului eu. lipsiţi de un centru personal ca si de relaţii reale cu cei din jurul lor. Calităţi superficiale . Ceea ce contează nu sunt atât calităţile. Mai târziu. ci şi emoţiilor sau gândurilor. Rezultă o stare de alienare totală pentru oamenii respectivi. tipul de acumulare poate deveni econom etc. agresivitatea t i p u l u i exploatativ poate deveni iniţiativă. cele biofile. e îndrăgostită de forţe şi putere şi este atrasă mai curând de maşini decât de oameni. conservatorism şi practici sobre în afaceri. Persoana trăieşte în trecut. univ. Fromm nu a d e f i n i t productivitatea ca sinonimă cu creativitate.Prof. Tipurile de caracter necrofile sunt atrase de moarte. XVIII şi XIX. De exemplu. pentru că persoana nu se poate relaţiona sincer cu ceilalţi. precum şi cu tipul detaşat . a fi agreabil. înconjuraţi de tot ceea ce au adunat. Fromm a introdus o altă pereche de orientări sau tipuri: cele necrofile şi. Dr. cu toate că nu caracterizează încă nici o societate. cadavre. c a r a c t e r i z a t a p r i n e t i c a protestanta.al lui Horney. respectiv. astfel de oameni construiesc ziduri în jurul lor şi stau acolo. murdărie. Acest comportament se aplică nu numai bani lor şi posesiunilor. Asemenea persoane par pline de viaţă numai când vorbesc despre moarte. în acele ţări care aveau o clasă de mijloc st ab i l a economic.devin mai importante decât calităţile intrinseci ale cuiva. In anume sens. 45 . Iixistă o paralelă evidentă cu tipul anal retentiv . protejându-se de i ntr uşi din afară şi lăsând cât mai puţin din el însuşi afară. esie tipul ideal şi reprezintă scopul ultim în dezvoltarea umană. boală. înmormântări. de prezentare al cestora. Într-o cultură bazată comod pe economia de piaţă. succesul sau eşecul oamenilor depinde de cât de bine „se vând". mai ales Statelor Unite. tipul productiv. ruină. cât mai ales modul de ambalare. ghidată de productivitate. XX caracteristic societăţilor capitaliste. cunoştinţele sau integritatea persoanei.

trebuie să modeleze o lume în care să cumpere produse şi să le înlocuiască repede cu altele. de exemplu. Fromm gândea că orice societate nu satisface nevoile de bază ale oamenilor este bolnavă şi trebuie înlocuită. Ei nu sunt determinaţi total de instincte ori experienţe ale copilăriei. deja. cu o orientare dominantă. Irina HOLDEVICI Persoanele cu orientare necrofilă au o pasiune pentru tehnologie şi se pot înconjura de multe echipamente stereo sofisticate. insignifianţă. O persoană nu este o simplă păpuşă reacţionând la sforile mânuite de forţele sociale. Această atitudine este congruentă cu orientarea productivă. politice. oameni. graţie unor forţe biologice imuabile. că Fromm a exprimat o imagine în general optimistă asupra naturii umane. întunericului şi rutinei. spunea Fromm. In acord cu Adler şi Ho r n e y nu a considerat oamenii condamnaţi să fie supuşi conflictelor şi anxietăţii. Cât despre aceste orientări.Prof. idei. alienare -ar dispărea. în care orientarea productiva este agreată să se dezvolte complet şi în care toate sentimentele de singurătate. El a rămas optimist referitor la modelarea unei societăţi care îngăduie oamenilor să se dezvolte complet. de consum. O societate feudală sau fascistă trebuie să modeleze oamenii să fie pasivi şi subordonaţi. Toate societăţile de-a lungul istoriei au constrâns oamenii prin cerinţe care sunt opuse naturii umane. Din contră. Viitorul civilizaţiei. nici total condamnaţi de forţe sociale. transformă întreaga viaţă în „lucru" inclusiv pe ea însăşi. ei au o natură proprie. formele pure ale acestor trăsături sunt rare. O societate capitalistă. Oamenii nu reprezintă nici o hârtie albă pe care c u l t u r a poate scrie un text. Orientarea opusă. ci mai ales din dragoste pentru maşinării. Fromm numea o astfel de societate ideală. socialism comunitar umanist şi o descria ca pe o lume în care dragostea. tipul biofil: este îndrăgostitul de viaţă care luptă împotriva morţii. un set de calităţi psihologice prin care îşi pot modela personalitatea 46 . Cu alte cuvinte. Imaginea lui Fromm asupra naturii umane Ar trebui să fie clar. univ. Dr. o asemenea persoană este preocupată de dezvoltarea ei şi a altora. Multe personalităţi reprezintă un amalgam al celor două. depinde de cât de bine şi de repede putem dezvolta o asemenea societate. economice ale societăţii în care trăiesc. nu atât pentru bucuria de a asculta muzică. Fste adevărat că el a conceput oamenii ca fiind modelaţi de forţe sociale. fr at er ni t at ea şi solidaritatea caracterizează toate relaţiile umane. natură. Dar asta nu înseamnă că oamenii sunt total maleabili. Influenţa societăţii Am văzut rolul proeminent pe care Fromm îl atribuie cul tur ii în modelarea personalităţii. El afirmă că pentru ca orice tip de societate să funcţioneze bine este imperativ necesar ca personalităţile sau caracterele tuturor oamenilor să fie modelate astfel încât să poată satisface cerinţele societăţii. indivizii trebuie pregătiţi în copilărie să se comporte într-un mod ce se potriveşte cu nevoile societăţii. Fromm spunea că o astfel de persoană îşi îndepărtează interesul de la viaţă.

47 . Numai potenţialul de bunătate şi împlinire există.el a subliniat faptul că fiecare persoană este unică. Cu toată influenţa psihanalizei freudiene. La fel ca şi Freud. forţelor de natură biologică. dar a crezut că putem deveni răi dacă nu ne dezvoltăm complet.nu e predeterminată de societate. Murray considera că reducerea tensiunilor este forţa motrică de bază a comportamentului uman. a experienţelor din copilărie asupra vieţii adulte şi este de acord cu conceptele psihanalitice de ld. El recunoaşte importanţa forţelor de natură inconştientă asupra vieţii psihice. speranţa .conduce la nefericire şi boli mintale. Rezultatul acestei tendinţe inerente în orice individ este dezvoltarea personalităţii. armonie completă sau parţiala ori haos . in tră în perspectivă optimismul . şi nici denatura umană. a ne dezvolta. este o teorie în acelaşi timp originală. dar şi eclectică. Nn exista aii drum pentru dobândirea armoniei. El crede că avem o tendinţă înnăscută de a creşte. Fromm a continuat să spere că umanitatea va atinge starea de realizare completă a potenţialului său. La 70 de ani el scria: „Cine oare poate renunţa la speranţă atâta timp cât există viaţă ?” Teoria personalităţii la Henry Murray Teoria personalităţii lui Murray. Cu toate că Fromm a relevat caracterul de universalitate al personalităţii pentru cei din cadrul aceleiaşi culturi . Ea cuprinde aspecte modificate ale teoriei psihanalitice a lui Freud dar şi concepte şi metode originale de investigare a personalităţii. a c t i v i t a t e a cerebrală. de a ne realiza potenţialul. asigură u n i t a t e şi coerenţă comportamentului. Şi aici. dar şi celor psihosociale în determinismul personalităţii. Murray acordă atenţie atât instanţelor conştiente cât si celor de n at ur ă inconştientă. Fromm consideră că omul posedă o nevoie înnăscută pentru dreptate si adevăr. Aceasta este sarcina noastră majoră în viaţă şi scopul nostru ultim şi absolut necesar -de a deveni ceea ce putem deveni. Şi optimismul i-a permis lui Fromm să spere că vom face alegerea corectă. Una dintre nevoile umane de bază este aceea a identităţii sale ca individ unic.lui Fromm. Irina HOLDEVICI ca şi societatea în care trăiesc. Dr. restul ţine de noi. Eşecul în realizarea întregului potenţial .eşecul în a deveni productiv .sau cel puţin. trecutului. Nu a fost convins că suntem complet buni sau răi.bunătate sau răutate. Singurul mod în care putem fi buni cu noi şi cu alţii este să recurgem complet la toate abilităţile noastre. de creştere şi integrare armonioasă. ca lege primară a funcţionării fiinţei umane atât pe plan biologic cât şi pe plan psihologic. pe care acesta o numeşte sistem personologic. univ. Ego şi Supergo. se poate spune că Murrray acordă o interpretare personală acestor fenomene psihologice fiind din acest motiv este considerat un neo-freudian.Prof. prezentului şi vii tor ul ui subiectului. Un loc important în teoria lui Murray îl ocupă aspectele fiziologice care determină şi direcţionează activitatea psihică. Nici o caracteristică . deşi era întristat de eşecul de pană acum. Astfel.

valorile şi temerile umane. am i nt i r i l e conştiente sau inconştiente. excitaţie şi toate acestea sporesc tensiunea psihică şi nu tind să o reducă. Mai mult. Principiile de bază ale personologiei Murray sublinia faptul că personologia sa reprezintă o tentativă de explicarea problematicii personalităţii şi nu un sistem încheiat reprezintă mai mult un fundament pentru o viitoare teorie a personalităţii: a) Primul principiu de bază al personologiei: procesele psihice depind de procesele fiziologice („Fără cr ei er nu există personalitate"). din punctul nostru de vedere). Organismul generează tensiune pentru a avea satisfacţia de a reacţiona. dar şi credinţele. c) Al treilea principiu al personologici se referă Ia dezvoltarea longitudinală a personalităţii. In baza unor cercetări cli ni ce concrete realizate pe subiecţi normali (nu pe nevrotici) elaborează (împreună cu Cristiana Morgan) celebrul T. Argument: un accident vascular sau un drog alterează funcţionarea creierului şi. (Aspect discutabil în privinţa ultimelor probleme. în consecinţă şi personalitatea. Structura personalităţii 48 .procese conducătoare (diriguitoare) ale vieţii psihice. conceptul clasic de reducere a tensiuni i. Murray atrage atenţia asupra unicităţii personalităţii fiecărui i n d i v i d . Irina HOLDEVICI Originalitatea lui Murray constă mai ales în elaborarea unei liste a trebuinţelor umane. Murray denumeşte procesele cerebrale . mai curând decât starea caracterizată prin absenta tensiuni i. dat odată pentru totdeauna. progres. Murray subliniază faptul că nu există o stare a organismului caracterizată prin reducerea totală a tensiunii. absenţa tensiunii este considerată ca o stare patologică pentru că fiinţele umane au nevoie de activitate. Murray consideră că starea psihologică ideală constă în a avea un anumit grad de tensiune psihică pe care subiectul să o reducă. (Test de Apercepţie Tematică). atitudinile. univ. Murray consideră că toate elementele pe care se bazează funcţionarea personalităţii îşi găsesc un corespondent în creier: sensibilitatea. mişcare. Personalitatea se modifică şi progresează mereu.A. Dr. deşi nu neagă n i c i elementele comune în sfera personalităţii. Personalitatea se dezvoltă în timp sub influenţa tuturor evenimentelor vieţii care acţionează asupra individului se acordă o atenţie deosebită studierii trecutului subiectului. b) Al doilea principiu de bază al personologiei se referă la importanţa majoră a modificării tensiunii psihice ca forţă motivaţională primordială.T. depăşindu-se astfel. neavând un caracter static. ca unii oameni si ca nimeni altul" 2. „Un individ uman este ca toţi ceilalţi oameni.Prof. Rădăcinile vieţii psihice se află în creier pentru că procesele cerebrale suplimentare sunt cele care guvernează personalitatea. 1. El consideră că însuşi procesul de detensionarc oferă satisfacţii.

prin intermediul cărora subiectul ajunge să-şi evalueze propriul comportament. dar şi tendinţe înnăscute pe care. Ca şi Freud.societatea le consideră acceptabile şi dezirabile (rezultă influenţa concepţiei lui Jung cu privire la „umbră". la fel ca în viziunea l u i Freud. Dr. Ego şi Superego. Cu toate acestea.Prof. Superego-ul nu este într-un conflict permanent cu Id-ul. aşa cum considera Freud. grupurile de aceeaşi vârstă. dar le modifică într-o oarecare măsură sensul. Utilizează conceptele lui Freud de Id. Ca un organizator al comportamentului. Este adevărat că. care implică atât aspecte pozitive cat şi negative).obiecte" (elemente) ale ambianţei pot satisface mai bine aceste nevoi. el trebuie să aprecieze când. (Ex. (unii subiecţi au tendinţe şi emoţii mai puternice decât alţii). Murray era de părere că Id-ul furnizează energia. Murray acordă o atenţie deosebită şi factorilor psihosociali în determinismul personalităţii. emoţiile şi tendinţele individului şi că forţa (energia) Id-ul ui variază de la individ la individ. obiceiurilor. identificare. Irina HOLDEVICI Sistemul lui Murray derivă din teoria psihanalitică a lui Freud. la Murray. încă de la vârsta timpurie. Ego-ul reprezintă conducătorul „raţional al personalităţii". Forma şi conţinutul Superego-ul ui sunt impuse copilului. Acesta se referă Ia modelul cel mai bun pe care îl poale atinge omul. încearcă să modifice sau să amâne impulsurile inacceptabile ale Id-ului. Superego-ul trebuie să l u p t e împotriva i m p u l s u r i l o r inacceptabile. Astfel. Id-ul furnizează energia şi direcţia comportamentului şi conţine tendinţe instinctive primitive şi amorale (ca şi Freud). Murray consideră că Ego-ul îndeplineşte un rol mult mai complex decât cel de „poliţist” al personalităţii. Ego-ul îşi asumă un rol mult mai 49 . literatura sau mitologia. univ. reflectând complexitatea experienţelor de viaţă la care este supusa persoane. regulilor sociale. pentru că unii oameni trebuie să facă faţă unei energii mai mari decât au alţii. un individ care aspiră să devină un maestru în ale crimei). unde şi cum să fie exprimate nevoile şi tendinţele acceptabile şi ce . cum ar fi. Murray consideră că Id-ul reprezintă depozitul tuturor tendinţelor impulsive înnăscute. In acord cu Freud. care.. Odată cu dezvoltarea Superego-ului se dezvoltă şi Ego-ul ideal. Ex. precum şi comportamentul celorlalţi. El poate fi congruent cu val ori le Superego-ului sau în c o n f l i c t cu acestea. ci continuă să se dezvolte de-a lungul vieţii. Eul ideal cuprinde ambiţiile şi aspiraţiile subiectului. anumite forme de dragoste (altele decât cele sexuale). Id-ul implică şi tendinţele spre empatie. In acest din urmă caz. Ego-ul decide în mod conştient şi direcţionează comportamentele pozitive. Cu toate acestea. dar în acelaşi timp. de către părinţi şi de către alte figuri investite cu autoritate. el definea Superego-ul ca fiind internalizarea valorilor. Superego-ul nu este cristalizat în mod rigid la vârsta de 5 ani. subiectul speră să exceleze în a n u m i t e forme de comportament care violează normele sale c u l t u r a l e intectualizate. care nu trebuie reprimate. Murray consideră că există şi alţi factori care contribuie la formarea Superego-ului. Deoarece Id-ul conţine atât elemente negative cât şi pozitive. normelor. Problema autocontrolului şi direcţionării energiei Id-ului nu este aceeaşi pentru toţi subiecţii. cât şi tendinţa de stăpânire a mediului.

el poate împinge personalitatea în direcţia criminalităţii.Prof. sete) sau din evenimentele mediului extern. univ. Nevoia (trebuinţa) reprezintă în concepţia lui Murray un construct ipotetic. Dr. dacă Ego-ul favorizează id-ul în raport cu Superego-ul. Diferenţa principială între teoria lui Freud şi a lui Murray constă în aceea că Murray nu este de părere că conflictele psihice sunt inevitabile. Nevoile (trebuinţele) umane: Motivaţia comportamentului Contribuţia cea mai importantă a lui H. Ego-ul reprezintă Eul care alege spontan şi care implică şi abilităţile intelectuale şi perceptive ale individului. Deci. Un Ego puternic poate media în mod eficient între cele două instanţe. energizează Trebuinţele şi direcţionează conduita Trebuinţele (nevoile) majore 50 . o reprezintă delimitarea conceptului de nevoie (trebuinţă) pentru a explica motivarea şi direcţionarea comportamentului. în timp ce un Ego slab poate lăsa personalitatea descoperită. el poate favoriza acţiunea unuia asupra celuilalt. Ea are o bază fiziologică care organizează şi direcţionează procesele intelectuale şi abilităţile perceptive ale s u b i e c t u l u i . Astfel. Este important de subliniat faptul că acest concept de nevoie sau trebuinţă nu este elaborat în urma introspecţiei sau în urma analizei unor pacienţi. să integreze ambele aspecte ale personalităţii. iar organismul tinde să le reducă prin satisfacerea trebuinţei. ci el produce satisfacţie subiectului prin organizarea şi direcţionarea manifestării impulsurilor acceptabile ale Id-ului.Murray. In această calitate. de asemenea. acestea cresc nivelul de activism. Ego-ul nu mai este un fel de servitor al Id-ului ci el dirijează şi planifică în mod conştient cursul unor acţiuni. de pildă. El poate. 3. Trebuinţele pot izvorî din procese interne ale organismului (foame. Indiferent de originea trebuinţelor. Ego-ul reprezintă şi atributul între Id şi Superego. El caută si găseşte posibilităţi de gratificare în cazul în care impulsurile pozitive sunt satisfăcute. sub aspect teoretic şi în domeniul cercetării personalităţii. astfel încât ceea ce subiectul doreşte să facă (Id) este în armonie cu ceea ce societatea consideră că el poate să facă (Superego). ci în urma studiilor realizate pe subiecţi normali. Irina HOLDEVICI activ în determinarea comportamentului decât i-a acordat Freud. Acest autor are poate cea mai bine structurată clasificare a trebuinţelor umane. Ego-ul nu funcţionează doar pentru a refula tendinţele Id-ului.

Irina HOLDEVICI Dominanţă — nevoia de a controla mediul. 11. bolnave). Agresivitate = nevoia de a depăşi opoziţia celorlalţi prin forţă. blamări. iertat. 4. Nevoia de nurturanţă = nevoia de a acorda simpatie. persuasiune sau comandă.Prof. boală. de a stăpâni. Dr. infirme. Realizare ~ nevoia de a îndeplini sarcini dificile. persoane slabe. simpatie . pedeapsă. Nevoia de stimulare = nevoia de a căuta şi de a obţine satisfacţii de pe urma unor impresii senzoriale. 3. Respingere . de a fi susţinut. critică. susţine. de a fi văzut şi auzit. de a glumi. viaţă. Autonomie — nevoia de a rezista constrângerilor şi restricţiilor. de revanşă. persoane. 12. ajutat. căutarea şi satisfacţia obţinută din durere. consola. 2. Nevoia de a restrânge. încurajat de afecţiunea altuia. critici. de a frecventa petreceri (inclusiv băutură şi joc de cărţi). Nevoia de a se conforma unor tradiţii (to emulate an exemplar). consolat. Nevoia de a preţui. de a dansa.tendinţa de a se lăsa dominat în mod pasiv de forţe externe. blamare. Nevoia de evitare a inferiorităţii ~ nevoia de a evita u m i l i r e a . 15. lovite de. de a gratifica nevoile altor persoane neajutorate (copii. Deferenţă ~ nevoia de a admira sau susţine o persoană considerată superioară. 9. manipula. Nevoia de contracarare= nevoia de a repara un eşec printr-o 51 . de a se accepta injurii. fascina. Supunere . de a se opune convenienţelor. de a direcţiona şi influenţa comportamentul celorlalţi prin sugestie. protejat. pedeapsă. o umilinţă. 1. uimi. Reţinerea de la unele activităţi datorită fricii de eşec. rejecta sau de a rămâne indiferent faţă de o persoană considerată inferioară. ridiculiza 5. de a acorda timp unor activităţi sportive. seducţie. exclude. de a avea un susţinător. 7. 6. de a adera şi de a rămâne loial faţă de prieteni. Nevoia de joc (ludică) = nevoie de a reacţiona din plăcere fără un scop anume. umili. de a pedepsi. Nevoia de a se opune în forţă. de a depăşi obstacole şi de a atinge standarde ridicate în activitate. onora. Tendinţa de a rivaliza cu ceilalţi. intriga. interzice sau de a redirecţiona un comportament. Nevoia de suport = tendinţa de a fi gratificat prin intermediul unui ajutor. Afiliere = nevoia de a fi aproape şi de a coopera cu alte persoane care seamănă cu subiectul sau îl agrează. 14. neşansă (ghinion). şoca. organiza obiecte. Nevoia de aparate a Ego-ului-" nevoie de a se autoapăra de atacuri. Nevoia de a admite propria inferioritate. 8. un eşec. idei. Nevoia de a râde.nevoia de a se separa de persoane apreciate negativ. Nevoia de a fi independent şi liber de a acţiona conform propriilor impulsuri. 16. amuza sau de a întreţine atmosfera. Nevoia de a abandona. Nevoia de a justifica o acţiune greşită. îngriji. univ. 10. elogia. Nevoia de acâştiga afecţiunea. 13. Nevoia de a ieşi în evidenţă (exhibiţionism)= nevoia de a face impresie. Nevoia de a ajuta. de a ieşi din s i t u a ţ i i l e jenante sau de evitarea condiţiilor în care subiectul poate ieşi învins. Nevoia. trata etc. Nevoia de a evit a a c t i v i t ă ţ i l e propuse de p e r so n a l i t ă ţ i dominatoare. de a activa. de a deprecia. Nevoie de luptă.

sete.) a) Trebuinţe: ⇒ primare(visceroorganice. Nevoia de ordine.nevoia de a pune lucrurile la locul lor de curăţenie. 52 .: evitarea durerii apare doar atunci când se iveşte un stimul ameninţător). Nevoia sexuală = nevoia de a iniţia şi menţine o relaţie erotică. organizare. ⇒ latente: se exprimă camuflat şi simbolic în vise şi fantezii (ex. precizie. 20. Trebuinţa apare numai atunci când apare şi obiectul (ex. dar apar după trebuinţele primare. Se referă la numărul de obiecte care pot servi satisfacerii unei trebuinţe. Interesul pentru problemele teoretice. de a depăşi slăbiciunea de a reprima teama. 18. scop b) trebuinţe ⇒ focalizate: pot fi satisfăcute de unul sau câteva „obiecte" ⇒ difuze: pot fi satisfăcute de mai multe obiecte.efective: conduc la un anumit efect direct. Clasificarea trebuinţelor sex ctc. de a menţine autorespectul şi mândria la un standard înalt. Nevoia de evitare a durerii = nevoia de a evita. foame. de a scapă de si t u a ţ i i l e periculoase. c) T r e b ui n ţ e ⇒ reactive: implică reacţia la un stimul specific din mediu. 19. ⇒ secundare (psihogene): nu sunt mai p u ţ i n importante decât cele primare. Murray arată că nu este obligatoriu ca toate aceste trebuinţe de bază să se manifeste la o singură persoană.: agresivitatea). nu aşteaptă să apară în mod spontan ceva de mâncare). exactitate. echilibru. univ. ⇒ practice: sunt activate indiferent de factorii din mediu (ex. 17. nevoia de a analiza şi generaliza evenimentele. Nevoia de a-şi l u a măsuri de precauţie. Nevoia de înţelegere.Prof. d) Trebuinţe ⇒ -manifeste: sunt direct exprimate pentru că societatea aprobă libera lor manifestare (ex. se referă la satisfacţii de natură intelectuală şi emoţională. nevoia de realizare). Nevoia de a scăpa de situaţiile periculoase.: o persoană flămândă caută de mâncare. Există oameni care au resimţit de-a lungul existenţei lor toate aceste nevoi. Dr. Unele din aceste trebuinţe sunt congruente unele cu altele. e) Trebuinţe:. în timp ce altele se află în opoziţie. Irina HOLDEVICI contraacţiune.nevoia de a adresa întrebări şi de a primi răspunsuri. pe când alţii nu au trăit niciodată unele din ele. evitarea durerii.

Vectorul se referă la d i r e c ţ i a comportamentului şi la intensitatea dorinţei. . combinând natura mediului cu caracteristicile persoanei. ©Unele trebuinţe. Presiune alfa . Murray introduce şi conceptul de vector valoric. In mare măsura inconştientă. pot fi complementare. Patternul „temei" se formează în copilăria timpurie. El denumeşte acest fenomen presiune pentru că obiectele şi evenimentele exercită o anumită presiune asupra subiectului.: tendinţa de afiliere pentru a fi satisfăcută solicită subiectul să se comporte cu deferentă faţă de ceilalţi (nevoia de deferentă). Murray utilizează termenul freudian de Cathexis pentru a descrie această caracteristică a presiunii.: câştigarea gloriei şi bogăţiei prin munca proprie poate satisface nevoia de realizare. Murray denumeşte acest fenomen fuziunea trebuinţelor (ex. apă) acest aspect c o n s t i t u i n d potenţialul trebuinţei. © Tema . putând fi satisfăcute de unul sau mai multe tipuri de comportamente. Dr. Murray realizează şi o listă de vectori: 53 .se referă la la presiunea exercitată de evenimente şi percepută în mod o b i e c t i v de subiect.un amalgam de elemente ce ţin de presiune şi de trebuinţă. concept menit să înlocuiască conceptul iniţial de n e v o i e (trebuinţă). In felul acesta.presiune percepută şi interpretată subiectiv. ©Conceptul de trebuinţă in subsidiar se referă la situaţia în care o trebuinţă este activată prin intermediul satisfacerii altei trebuinţe. Presiunea are în acelaşi timp rolul de a atrage sau respinge subiectul (este pozitivă sau negativă. O Murray este de părere că factorii de mediu şi evenimentele din c o p i l ă r i e i n f l u e n ţ e a z ă puternic trebuinţele specifice. deşi nu sunt identice.procesuale: se caracterizează prin aceea că satisfacţia rezultă din activitatea însăşi (vezi trebuinţele funcţionale).: dacă o persoană e atrasă de bani. Ex. trebuinţa de deferentă va fi în subsidiar faţa de cea de afiliere.modale: satisfacţia rezultă din modul în care este îndeplinită activitatea (performantă). ea va avea un cathexis pozitiv în raport cu aceştia).tetna conectează trebuinţele şi presiunile într-un singur pattern a cărui funcţionale asigură coerenţa comportamentului individual. Irina HOLDEVICI . O In lucrările sale mai târzii. Acest pattern aduce ordine.Prof. univ. dominantă şi autonomie). Caracteristicile trebuinţelor ©Nevoile (trebuinţele) pot să difere între ele sub aspectul urgenţei sau insistenţei cu care declanşează un comportament (vezi nevoia de aer. unitate şi unicitate comportamentului individual (Murray o denumeşte unitatea temei). (Ex. în urma experienţelor din respectiva perioadă şi devine o forţă puternică ce domină personalitatea individului. beta .

Fiecare i n d i v i d dezvoltă toate cele 5 complexe .Prof. Ca şi Freud el îşi concentrează at enţ i a asupra evenimentelor şi experienţelor din copilăria t i m p u r i e şi asupra evenimentelor şi experienţelor din copilăria timpurie. etice ale subiectului. fiecare f i i nd caracterizat printr-o t r ă ir e a plăcerii. ideologice. distrugere: expulzare Valoarea se referă la idealurile intelectuale. univ. Acestea sunt. care este inevitabil stopată de cerinţele societăţii. complex anal. pentru că fiecare trece prin cele 5 stadii de dezvoltare. Dezvoltarea personalităţii: complexele Murray are o abordare longitudinală a personalităţii. unde se simte în siguranţă. El împarte copilăria în 5 st adi i . iar formarea Ego-ului şi Superego-ului este influenţată de această fixare. în formele sale de bază complexul de claustrare simplu se traduce în dorinţa subiectului de a sta în spaţii mici. o barcă sau poate dori să se izoleze pe o insulă sau într-o mănăstire. evitare. acoperit. total dependentă. personalitatea sa devine incapabilă să dezvolte spontaneitatea şi flexibilitatea. întunecoase. dimineaţa. Dr. Complexele ©Existenta sigură din pântecele mamei ©Satisfacţia obţinută în urma suptului ©Satisfacţia obţinută în urma defecării ©Satisfacţia obţinută în urma urinării ©Satisfacţii genitale complex claustrare. Se poate manifesta prin tendinţa de a rămâne în pat. Subiecţii sunt pasivi foarte dependenţi de ceilalţi şi 54 . sau poate agrea o maşină. liniştită. când subiectul rămâne fixat la un anumit nivel de dezvoltare. N i m i c nu este anormal decât dacă se a j u n g e la comportamente extreme. estetice. In această situaţie. Fiecare stadiu îşi lasă amprenta asupra personalităţii sub forma complexelor. construcţie. complex oral. complex de castrare de I. st r u ct ur i formate în urma impresiilor lăsate de fiecare stadiu şi ele direcţionează în plan inconştient e v o l u ţ i a viitoare a individului. complex uretral. Irina HOLDEVICI - achiziţie. Complexul de claustrare Viaţa intrauterină este sigură. în a avea un loc unde poate rămâne izolat. calde.

o puternică iubire de sine. de foc. Scopul existenţei nu îl reprezintă o stare lipsită de tensiune. Persoana este c ur at ă. admiţând astfel un anume grad de libertate a voinţei. combină activităţi orale agresive (muşcat.Prof. aerul proaspăt. umor scatologic. .: teamă de sărut). interes pentru murdărie sau materiale care seamănă cu fecalele (lut. Este asociat cu comportamente agresive: aruncat lucruri. univ. S u b i e c t u l preferă sp aţ i i l e deschise. mâncat. H. o distorsionare a autostimei. Se mai numeşte complexul lear. 2. evitarea dependenţei faţă de alţii. Complexul oral Şi acesta are 3 variante: a) Complexul oral pasiv este o combinaţie de preferinţe pentru activităţi orale. schimbarea. Se poate manifesta şi sub forma claustrofobiei. colecţionare. neajutorate şi lipsă de suport din viaţa intrauterină. păstrare. Persoana este murdară şi dezorganizată. mişcarea. având astfel o viziune optimistă asupra personalităţii umane (el spune că prin forţa creativităţii. cu tendinţe pasive şi nevoia de a fi protejat şi susţinut. scuipat. imaginaţiei şi 55 3. exactă. Murray denumeşte această stare complexul insecurităţii. Persoana este parţial determinată de nevoi biologice şi parţial de mediu. b) Complex oral agresiv. preocuparea pentru arme de foc şi explozibile. de înec. c) Complex oral de rejecţie: vomitat. A treia variantă a complexului de claustrare se centrează în jurul fricii de a sufoca rezultând complexul de regiesie. Dr. motiv pentru care persoana se poate teme de spaţii deschise. 5. Complexul de castrare Murray nu a fost de acord cu afirmaţia că complexul de castrare reprezintă rădăcina multor anxietăţi din viaţa adultă . Complexul anal: de rejecţie (provine din preocuparea pentru defecare). de cădere. de retenţie: acumulare. ordonată. El interpretează acest complex într-un sens mai restrâns şi constă în „fantezia că penisul ar putea fi tăiat" (ad-literarn). In comportament se manifestă prin: supt. 4. Complexul se poate centra şi asupra sentimentului de insecuritate. Complexul uretral: Este asociat cu ambiţie excesivă. ţipat sau la vârstă adultă ironia şi sarcasmul). ci satisfacţia izvorâtă din reducerea tensiunii. Există o istorie de enurezis in antecedente. teamă de contaminare orală (ex.Murray consideră că: 1. noutatea. 2. El consideră că acest complex rezultă din fricile rezultate din comportamentul de masturbare şi din pedepsele părinţilor pentru acesta. băut. protecţie şi dragoste. mâncat puţin. In concluzie. nevoie de afecţiune. de cutremure sau de situaţii noi. Irina HOLDEVICI se orientează spre activităţi sigure si spre trecut. sărutat. plastelină. noroi). Subiectul ţinteşte prea sus şi idealurile sale sunt distruse de realitate.

Complexele copilăriei îşi pun amprenta în mod inconştient asupra vieţii individului. precum şi de aspiraţiile pentru viitor şi astfel. univ. omul are capacitatea de a evolua şi de a se dezvolta permanent. dar personalitatea este determinată şi de prezent. A bordarea personalităţii conceptul de trăsături prin 56 .Prof. Irina HOLDEVICI raţiunii oamenii sunt capabili să rezolve problemele care le apar în cale). Dr.

Irina HOLDEVICI Teoria personalităţii la Gordon Allport Domeniul s t u d i u l u i personalităţii a devenit o parte importantă a psihologiei ştiinţifice odată cu apariţia lucrării lui Cordon Allport: „Personalitatea: O interpretare psihologică" (1937). Dr. 57 . autorul considerând personalitatea ca fiind individul unic caracterizat printr-o funcţionalitate dinamică. Teoria sa are un caracter electic. univ. Allport. conceptul de trăsătură joacă un rol foarte important. In teoria lui G.Prof.

Ereditatea oferă materialul brut care este apoi modelat de mediu. Irina HOLDEVICI G. 1961. AIIport a postulat o d e l i m i t ar e foarte clară între normal si patologic. Forma de organizare se modifică odată cu aspectele specifice ale personalităţii. Această abordare poartă numele de abordare idiografică. p. ci este particulara. 197). G. organizare ce determină un mod caracteristic de gândire şi de comportament" (Allport. el nu crede ca forţele de natură inconştientă joacă un rol însemnat în viaţa unui adult matur şi normal. 1986. ca un tot unitar. G. Allport este de părere că în studiul personalităţii trebuie să fie abordat cazul individual. Ea se 58 . ©Allport nu consideră că trecutul este cel care stăpâneşte prezentul. ca persoană unică. ei f i i n d influenţaţi într-o măsură mult mai mare de situaţiile prezente. Să analizăm conceptele caracteristice acestei definiţii. care sună astfel: „Personalitatea reprezintă organizarea d i n a m i c ă a sistemelor psihofizice. Allport nu este de acord cu Freud în următoarele privinţe: ©el consideră că rolul inconştientului a fost mult exagerat. ©De asemenea. inteligenţă şi temperament (care implică tonalitatea emoţională generală). Nevroticii. definiţia lui Allport presupune şi faptul că tot ceea ce face sau gândeşte individul îi este caracteristic acestuia.Prof. Dr. cea mai însemnată contribuţie pe care a adus-o Allport la teoria personalităţii constă în accentul deosebit pe care acest autor îl pune pe ideea de u ni ci ta te a fiinţei umane. înainte de a-şi elabora propria definiţie. afirmă că subiecţii sănătoşi funcţionează mai ales la nivel conştient si raţional. funcţionarea inconştientului este semnificativă mai ales la nevrotici. studiile realizate pe astfel de subiecţi nu se pot generaliza. considerând că subiecţii cu tulburări psihice funcţionează la un nivel infantil. controlând majoritatea forţelor care le motivează comportamentul. univ. care a conceput un contitumm între normal şi patologic. p. evoluţia şi unicitatea A l l p o r t a trecut în revistă 50 de defi ni ţ i i diferite ale personalităţii. Conceptul determină se referă la aspectul activ al personalităţii care pune în acţiune şi dirijează aspectele diferite ale gândirii şi comportamentului. cit. Spre deosebire de Freud.Schultz. diferită de ceilalţi. Oamenii nu sunt prizonierii conflictelor şi experienţelor clin copil ări e. AIIport s-a opus studierii personalităţii pe baza unor cazuri clinice. specifică fiecărui individ. copiii sau ani m al el e nu pot fi comparaţi cu a du l ţ i i normali şi ca atare. unicit at e definită în termenii trăsăturilor psihice. Organizare dinamică: autorul este de părere că personalitatea se află în continuă modificare şi dezvoltare care are însă un caracter organizat (nu haotic). G. Poate că. Natura personalităţii: caracterul conştient. Materialul brut este reprezentat în concepţia lui Allport de aspectele fizice. A l l p o r t afirmădeei că personalitatea nu este o noţiune cu caracter" general sau universal. Termenul de psihofizic înseamnă că personalitate este compusă din trup şi psihic care acţionează împreună. 28. Allport argumentează existenţa caracterului unic al personalităţii prin faptul că omul este produsul atât al eredităţii cât si ai m e d i u l u i . De asemenea.

mai mult. O Trăsături le nu sunt separate în mod rigid între ele . există sim il it udini între oamenii aparţinând aceleiaşi culturi. în majoritatea situaţiilor. ci există în interiorul fiecărui individ. uneori. patriotismul. Un număr de habitudini pot fuziona formând o trăsătură sau o dispoziţie personala (exemplu: habitudinile de a se spăla pe mâini. Allport este. în timp ce personalitatea adultului funcţionează mai mult la nivel psihologic. Allport subliniază că este. Ele nu sunt puse în evidenţă doar ca răspuns la anumiţi stimuli ci. Allport distinge trei categorii de trăsături: a) Trăsături cardinale. putem realiza această distincţie: ⇒ atitudinile au totdeauna un obiect de referinţă specific. supunere. Astfel. El consideră că nu există un continuu între personalitatea adultului şi cea a copilului. iar trăsăturile individuale le-a denumit dispoziţii personale. sunt inflexibile şi implică un răspuns specific la un anumit stimul. specifice unei persoane şi trăsături comune unui număr de indivizi aparţinând unei culturi. Allport face distincţia între trăsături. comportament analizat în timp. prin observarea comportamentului s u b i e c t u l u i . Deşi pune accent pe unicitate. Ele nu reprezintă doar constructe teoretice menite să explice comportamentul.Prof. au un caracter general şi influenţează puternic toate aspectele vieţii individului. Pentru a facilita denumirea trăsăturilor de personalitate. ele se pot interpătrunde. univ. ele dirijându-i cursul. Un alt punct de vedere îmbrăţişat de Allport se referă Ia faptul că el vede personalitatea ca fiind un proces discret ( di scont i nuu) . La începutul carierei sale. Ele domină viaţa acestuia 59 . Allport a oferit o listă de 18 000 de termeni în limba engleză (exemplu: dominanţă. Mai târziu. pe dinţi etc. care studiază grupuri mari de subiecţi şi pe baza datelor obţinute caută să stabilească legi valabile pentru toţi oamenii. autoritarismul sau extraversia pot fi considerate atât ca trăsături. ocupaţie etc. de pildă. deci implică o evaluare. denumind trăsăturile comune prin termenul simplu de trăsături. cât şi ca atitudini. Trăsăturile de personalitate Allport defineşte trăsăturile de personalitate ca fiind nişte predispoziţii de a răspunde într-o manieră similară la anumite tipuri de stimuli. sex. masculinitate. dificil de realizat diferenţa dintre trăsătură şi atitudine. Habitudinile au sferă mai restrânsă decât trăsăturile. Allport şi-a revizuit terminologia. Irina HOLDEVICI deosebeşte de abordarea nomotetică. Caracteristicile trăsăturilor sunt următoarele: O Trăsături le de personalitate au o existentă reală. primar. Totuşi. ⇒ atitudinile îmbracă totdeauna un aspect pozitiv sau negativ ( sunt pro sau contra ceva). Allport a făcut distincţia între trăsături individuale. aceleiaşi grupe de vârstă. feminitate etc). Coerenţa şi constanţa comportamentului pun în evidenţă prezenţa unor trăsături. Dr. de acord că. © Existenţa trăsăturilor poate fi demonstrată în mod empiric. ele direcţionează căutarea unui anumit t i p de stimuli. Personalitatea copilului are un caracter predominant biologic. în ciuda unicităţii. nevrozism. unele corelând s e m n i f i c a t i v cu altele (exemplu: agresivitatea corelează cu ostilitatea). ©Trăsăturile reprezintă cauza comportamentului. conformism. Deşi reprezintă caracteristici diferite. habitudini si atitudini. în acelaşi timp. pot forma o trăsătură care este curăţenia).

precum şi a complexităţii acestora. iar altele având un caiaeler permanent. Allport explica prezentul mai ales în termenii viitorului şi nu în termenii trecutului. Ele descriu comportamentul unui individ (sunt cele care se trec întro caracterizare). Allport le denumeşte ca fiind un fel de pasiuni care guvernează existenţa individului. sadism). c) liste necesar ca în teoria motivaţiei să fie implicate şi procesele cognitive. Cu alte cuvinte. altele nu. adică. unele motive fiind temporare. căutarea plăcerii sau nevoia de putere sau securitate. spune Allport. Unele motive sunt conştiente. Allport consideră că este o simplificare grosieră sa se reducă motivaţia umană la câteva motive de bază cum ar fi reducerea tensiunii. d) Recunoaşterea caracterului unic şi concret al forţelor motivationale. mijloacele utilizate pentru atingerea unui 60 . detaşăndu-se de circumstanţele sale de origine. un anumit motiv nu mai rămâne legat de experienţele trecute. care punea accent pe motivele iraţionale. P r i n c i p i u l autonomiei funcţionale postulează că la un adult normal. mai ales când ne referim la intenţionalitate şi la planificarea conştientă a unor acţiuni. Dr. le cunosc doar prietenii apropiaţi). Allport oferă următorul exemplu de motiv concret şi motiv abstract: Concret: Maria are o dorinţă puternică dean deveni asistentă medicală. In concepţia sa. o teorie satisfăcătoare asupra motivaţiei trebuie să îndeplinească următoarele criterii: Să pună accentul pe starea prezentă a i ndi vi dul ui şi nu pe ce s-a î n t â m p l a t a t u n c i când se formau la copil deprinderile igienice. b) Trăsături centrale: sunt trăsături pe care le posedă fiecare individ în număr redus (între 5 şi 10). totuşi acest principiu surprinde ceva mai bine motivaţia adultului. Punând accent pe caracterul intenţional al comportamentului uman. în cadrul cărora s-a format. Irina HOLDEVICI (exemplu: şovinism. Un motiv trebuie definit în mod concret şi nu abstract. a) Autonomia funcţională a motivelor G. adică să recunoască existenţa unei multitudini de motive. Allport a fost deosebit de critic referitor la teoria tfeudiană. Allport a subliniat faptul că principiul autonomiei funcţionale a motivelor nu explică integral motivaţia umană. c) Trăsături secundare: sunt mai puţin evidente (de regulă. b) Să fie pluralistă. Autorul arată că diversitatea motivelor este foarte mare.Prof. Personalitatea si motivaţia Allport consideră că problema centrală pentru orice teorie a personalităţii constă în clarificarea conceptului de motivaţie. Datorită acestei complexităţi este imposibil să includem motivaţia umană într-un model unic. altele manifestandu-se din când în când. univ. motivul a devenit autonom. de natură inconştientă. Abstract:Ea isi sublimează o dorinţă sexuală refulată.

cum ar fi: toxicomania sau modalitatea rutinieră de a îndeplini sarcinile zilnice. Allport face distincţia între: ⇒ autonomie funcţională de tip perseverativ. energie care altfel poate să se exprime într-un mod distructiv. oamenilor le place să facă ceea ce fac bine. cât şi la imaginea de sine şi la stilul de viaţă al subiectului. Noile motive sau vechile motive latente vin la suprafaţă pentru a consuma energia psihică în exces. atitudini. păstrând acele elemente care contribuie la evoluţia ego-ului şi rejectându-le pe celelalte. G. Exemplu: o femeie ai cărei copii au părăsit locuinţa constată că are prea multă energie care ar trebui canalizată spre noi interese şi motive. Autonomia funcţională a proprium-ului reprezintă un proces de organizare internă care contribuie la menţinerea sentimentului eu-lui unei persoane. Acest proces de organizare şi structurare internă acţionează în direcţia consistenţei şi integrării personalităţii. omul continuă să muncească pentru că îl pasionează munca. intenţii. structură în cadrul căreia ele sunt cognitive în jurul ego-ului. ►o persoană lucrează din greu pentru a-şi face o situaţie m a t e r i a l ă bună. Din acest motiv. Irina HOLDEVICI anumit scop devin scop în sine. c) Principiul structurării motivelor proprium-ului. există o relaţie directă între interesele unei persoane şi abilităţile sale. Acestea sunt: 61 . G. subiectul selecţionând din multitudinea stimulilor ambianţei acei stimuli care sunt relevanţi pentru sistemul de interese şi valori al persoanei. b) Principiul măiestriei şi competenţei: se referă la nivelul înalt la care persoana preferă să-şi satisfacă motivele.Allport arată că modul în care autonomia funcţională a proprium-ului organizează personalitatea se poate explica prin intermediul a trei principii: a) Principiul organizării nivelului de energic. valoare. care explică unele comportamente elementare. Motivele proprium-ului (ego-ului) nu sunt independente unele de altele. G. Procesele perceptive şi cognitive sunt înalt selective. Odată a t i n s ă s i t u a ţ i a materială respectivă. ⇒ autonomie funcţională a eului (sau a proprium-ului). mai precis. Este direct legată de nucleul profund al personalităţii şi se referă la interese. El arată că există unele comportamente care nu se supun principiului autonomiei funcţionale a motivelor. Dr. Motivele care contribuie ia îmbogăţirea imaginii de sine sunt menţinute. ci formează o structură caracteristică ego-ului. Exemplu: ► cineva începe să practice sport pentru a se dezvolta fizic şi la un moment dat devine pasionat de sport.Prof. univ. Allport este de părere că nu orice comportament sau motiv uman poate fi explicat prin intermediul p r i n c i p i u l u i autonomiei funcţionale a motivelor. Structura motivelor proprium-ului (ego-ului unic) va determina modul în care noi percepem lumea din jurul nostru. Allport afirmă că un adult normal este motivat să acţioneze cat mai b i n e şi mai eficient pentru a-şi îmbunătăţi n i v el ul de măiestrie şi competenţă. G.

Identitatea eului: Copiii realizează faptul că identitatea lor rămâne aceeaşi indiferent de schimbările care au loc. Imaginea de sine: Copiii dezvolta imaginea de sine actuală şi idealizată şi devin conştienţi de faptul că satisfac sau nu satisfac expectaţiile parentale. unele având caracter funcţional iar altele neavând nici un fel de valoare motivaţională. sănătate. In această etapă copii ajung să recunoască obiectele şi persoanele care fac parte di n lumea lor. temperament. inteligenţă. G. In această perioadă tinerii îşi formulează scopuri şi planuri pe termen lung. Proprium-ul sau ego-ul unic Proprium-ul este termenul propus de Allport pentru a înlocui termenii de ego sau self. Irina HOLDEVICI ©Comportamentele rezultate în urma trebuinţelor biologice: nevoile de apă. Extensiunea eului: Este vorba de etapele care au loc între 4 şi 6 ani. ©Deprinderi. © Comportamente n evr ot i ce: se referă la acele comportamente legate de existenţa anumitor incidente în copilărie. Dr. reflex rotulian. Constituirea proprium-ului: Această etapă se dezvoltă în adolescenţă. luând forma altui motiv. copiii devin conştienţi deci înşişi şi de existenţa lor şi încep să realizeze distincţia între propriul lor corp şi obiectele ambianţei. Eul ca o dinstanţă raţională:Această etapă se dezvoltă între 6 şi 12 ani. procese fiziologice). fac ca persoana să fie diferită de orice altă persoană şi ele sunt cele care reunesc percepţiile. Ei funcţionează în mod raţional în prezent şi îşi elaborează în mod conştient propriul stil de viaţă. © A c ţ i u n i l e reflexe ( cl i p i t . univ. atitudinile si intenţiile unui individ într-un tot unitar. Eul corporal:Stadiile 1-3 se dezvoltă în primii ani de viaţă. hrană etc. Auto-stima: Copiii învaţă să se mândrească cu realizările lor. In această fază copiii încep să utilizeze logica în soluţionarea problemelor cotidiene. ©Sublimarea se referă la situaţia în care un anumit motiv real este sublimat. în aceste stadii. ©Elemente ce ţin de zestrea ereditară: particularităţi fizice. stadii ce se dezvoltă până la maturitatea individului. Proprium-ul include toate aspectele personalităţii care sunt distinctive şi vitale pentru viaţa emoţională a individului. ©Comportamente ce depind de o întărire primară şi care devin discontinui în absenţa întăririi (exemplu: un copil care nu mai merge în vizită la vecini pentru că nu mai primeşte prăjituri). somn. ©Comportamente infantile şi fixaţii: se referă la adulţii care continuă să pună în acţiune comportamente şi conflicte de tip infantil. Aspectele caracteristice ale proprium-ul ui sunt unice pentru o anumită persoană. 62 .Prof. Allport descrie stadiile dezvoltării proprium-ului. comportamente care încetează să se producă atunci când respectivele incidente sunt conştientizate. Elapa adultă: Adulţii normali şi maturi funcţionează independent de motivaţiile copilăriei.

Daca a c e s t e c r i t e r i i s u n i a t i n s e . nerăbdătoare şi dependentă. Drept rezultat. agresiv . Dacă copilul are aceste trebuinţe satisfăcute. Teoria personalităţii la Raymond Cattell 63 . ci continuă să fie conectate la condiţia lor de origine. gelos şi egocentric. după Allport. nu apar trăsăturile unice de personalitate. Personalitatea adultului matur reprezintă mai mult o funcţie a prezentului şi a viitorului decât a trecutului. Irina HOLDEVICI Personalitatea în copilărie Allport consideră că intre personalitatea adultului şi a copilului există o dihotomie şi nu un conţinuum. Personalitatea adultului G. precum şi la maximizarea plăcerilor. solicitant. Dr. un bolnav psihic. nesocializată. egoistă. temperament şi inteligenţă. ©O filosofic unitară de viaţă. ©Securitate emoţională (auto-acceptare). nu mai este dominată de motivaţiile din copilărie. copilul devine nesigur. C r i t e r i i l e dezvoltării normale specifice unei persoanlităţi mature sănătoase (G. Copilul operează in raport cu trebuinţe şi reflexe menite să conducă la reducerea tensiunilor şi durerii. In această perioadă. spune Allport.Prof. atunci el va cunoaşte o evoluţie pozitivă. persoana d e v i n e independentă de propria sa copilărie şi devine capabilă să facă faţă prezentului şi să elaboreze planuri realiste pentru viitor. Allport arată că individul se modifică de ia un organism biologic care este motivat de reducerea tensiunilor către un sistem psihologic cu alte tipuri de motivaţii decât cele din copilărie şi orientat în direcţia viitorului. Proprium-u] \m se dezvoltă. compasiune. G. Motivele nu ating autonomia funcţională. toleranţă). dar în copilărie încă nu putem vorbi de personalitate in adevăiaiul sens al c uv ân t u l u i . care dirijează toate aspectele vieţii persoanei în direcţia unor scopuri viitoare. evoluţia este ciuntită şi individul continuă şi la vârsta adultă să funcţioneze la nivelul trebuinţelor şi conflictelor infantile. căutătoare de plăcere. dezvoltarea unor abilităţi şi angajarea în anumite tipuri de activităţi. In cazul în care nevoile copilăriei sunt frustrate. tară să fie victima unor experienţe traumatizante din mica copilărie. de importanţă vitală este obţinerea afecţiunii şi securităţii mai ales din partea mamei. univ. Materialul genetic brut care ţine de structura fizică. reprezintă bazele personalităţii. Allport): ©Extinderea sentimentului eului la persoane şi obiecte din afara eului. Personalitatea adultă normală. iar personalitatea rămâne nediferenţiată. funcţionând la un nivel infantil. Un astfel de adult este. ©Legături psihologice calde pe care le întreţine eul cu alte persoane (intimitate. devenind un adult matur şi normal. ©Auto-obiectivare (înţelegerea intuitiva a eu-lui şi simţul umorului). Allport descrie copilul ca fiind o fiinţă distructivă. ©Percepţie realistă.

Scopul lui Cattell. Allport a pus la punct conceptul de trăsătură a personalităţii. S = situaţia. aşa cum am mai subliniat. Acestea reprezintă. Cattell denumeşte factorii de personalitate prin termenul de trăsătură. Cattell era de părere că este imposibil să modifici comportamentul unui individ înainte de a cunoaşte ce anume trebuie schimbat. Datele pe care şi-a întemeiat Cattell teoria sunt culese prin intermediul chestionarelor. Abordarea personalităţii prin intermediul conceptului de trăsătură Deşi G. (El considera că dacă între două variabile există un grad ridicat de corelaţie. Doar în cazul în care cunoaştem ce trăsături vor caracteriza un individ. nu bolnavi psihic. Acest număr impresionant de date a fost supus analizei factoriale. părţi componente ale personalităţii. I. Într-o primă clasificare Cattell distinge: 64 . Cattell nu este de acord cu Allport care consideră că trăsăturile au existentă reală. el fiind de părere că acestea sunt constructe ipotetice. Subiecţii pe care a lucrat Cattell sunt subiecţi normali. observaţiilor şi prin evaluarea comportamentelor în situaţiile de viaţă. Irina HOLDEVICI Cattell defineşte personalitatea ca fiind acea structură care ne permite să prezicem ce anume va face un individ într-o situaţie dată. testelor obiective. P = personalitatea. Personalitatea unui subiect poate fi privită ca un pattern de trăsături. univ. tendinţe relativ permanente ale unei persoane de a reacţiona într-un anumit mod.Prof. desprinse pe baza studierii comportamentului deschis. Dr. putem prevedea ce anume va face el într-o anumită situaţie. Din acest motiv este absolut necesar să se realizeze un studiu valid al personalităţii. acesta fiind conceptul central al teoriei sale. El consideră că trăsăturile sunt structuri mentale. Cattell defineşte trăsăturile ca tendinţe de răspuns relativ permanente ale unei persoane. Ele formează structura de bază a personalităţii individului. constă în predicţia comportamentului. El exprimă aceasta idee prin intermediul formulei: R =f(PS) R == reacţia individului (ce anume va face subiectul în situaţia dată). Autorul arată că variabila P (personalitate) este cel mai greu de cunoscut. Trăsăturile sunt factori ai personalităţii obţinuţi în urma analizei factoriale pe baza unor multiple măsurători realizate pe subiecţi normali. î n s e a m n ă ca a c e s t e a măsoară aspecte a s e m ă n ă t o a r e ale personalităţii). Cattell a realizat o analiză în detaliu şi o clasificare a acestor trăsături. în ceea ce priveşte studiul personalităţii.

Prof. drept urmare.trăsături dinamice. Cattell vorbeşte la omul normal de trăsături de suprafaţă. şi în acelaşi timp sunt supuşi unor experienţe sociale asemănătoare în cadrul aceleeaşi culturi. tendinţă spre vorbărie. Trăsăturile sursă se subîmpart la rândul lor. F. dar ele depind de fiziologia organismului (ex.: anxietatea. în: ⇒ trăsături constituţionale: ⇒ trăsături produse de mediu. Ei reprezintă elementele sau factorii de bază ai personalităţii (vezi 16 P.x. Trăsăturile constituţionale nu sunt neapărat de natură ereditară. (ex. 65 . Irina HOLDEVICI ⇒ Trăsături comune. a) Abilităţile se referă la cât de eficient va acţiona individul pentru atingerea unui scop. Trăsăturile sursă reprezintă factori unici.trăsături temperamentale. fiecare dintre aceştia constituind singura sursă a unui anumit comportament. Dr.F. univ. b) Trăsăturile temperamentale definesc stilul general şi tempoul comportamentului (îndrăzneală. . Mai exact.). Cattell mai realizează şi distincţia între trăsăturile de suprafaţă şi trăsăturile sursă.: utilizarea abuzivă a alcoolului poate fi sursa unor comportamente diferite cum ar fi: neglijenţă. sunt mai puţin importante în cunoaşterea personalităţii. iritabilitate). labilitate. . III. inteligenţa). II.: extraversie.trăsături care se referă la abilităţi (aptitudini). Motivul pentru care există aceste trăsături comune consta în aceea că toţi oamenii au un potenţial ereditar care include elemente similare. specifice doar anumitor indivizi (acestea pot fi observate mai ales la nivelul atitudinilor şi intereselor). indecizia şi fobiile pot să coreleze între ele şi să formeze o trăsătură de suprafaţă care este nevrozismul. iar la bolnavii psihici de sindroame. ⇒ Trăsături unice. diferitele trăsături de personalitate sunt complementare datorită suprapunerii unor influenţe diferite. a) b) c) O altă clasificare împarte trăsăturile de personalitate în: . c) Trăsăturile dinamice se referă la motivaţie sau la forţele motrice ale comportamentului. pe care le au toţi oamenii într-o anumită măsură (ex. în funcţie de originea lor. Datorită faptului că sunt compuse din elemente diverse. spirit gregar). trăsăturile de suprafaţă au un caracter mai puţin stabil şi. Trăsătura de suprafaţă reprezintă un set de caracteristici de personalitate care corelează între ele dar nu formează un factor pentru că nu sunt determinate de o singură sursă.

Trăsăturile generate de mediu sunt rezultatul acţiunii influenţelor mediului fizic şi social. Inteligenţă (mai) gândire abstractă. Dr. uşor de condus. sebazează Factor L Încrezător. calm. Stabil emoţional. Trăsăturile sursă: Cei 16 factori ai personalităţii la Cattell După o muncă de 20 de ani de cercetare. 1970). Factor A Rezervat. Aceştia sunt măsuraţi cu ajutorul testului Cattell 16 P. ferm. Fiecare trăsătură are o structură bipolară: Scoruri scăzute. dezinhibat. Factor F Sobru. Conştient. are nevoie de protecţie. Cattell a identificat în urma analizei factorialc 16 trăsături sursă pe care i-a denumit factori ai personalităţii. Imaginativ. boem. Eber şi Tatsnoka. ► nevrozismul. Factor G Se lansează în acţiuni nesigure. matur. entuziast. cu preocupări pământeşti. ► tendinţa spre afecţiuni psihosomatice . moral. Vesel. sensibil la ameninţare. 66 stabil. instabil afectiv. acceptă Factorcondiţiile M Practic. Factor H Retras.Prof. detaşat. Irina HOLDEVICI agresivitate). agresiv. timid. ► tendinţa spre accidente. tuciturn. Asertiv. 1 schimbător se supără Factor E Umil. delicat. modalităţi învăţate de a acţiona şi formează o structură care a fost imprimată individului de către factorii ambianţei. moale. deschis. Aventuros. . Testul s-a dovedit u t i l pentru a prevedea unele comportamente sau sti lu ri de personalitate cum ar fi: ► creativitatea. încăpăţânat. critic. mai puţin inteligent Factor C Afectat de emoţii. competitiv. ► performanţele şcolare sau performanţele în activitate. Sensibil. B Factor Gândire concretă. participativ. Scoruri ridicate: Cald. ridicată. Ele reprezintă caracteristici. Suspicios. (Cattell. priveşte realitatea în fată. univ.F. „se lasă dus”. greu de păcălit. îndrăzneţ. strălucit. Factor I Dur. distrat.

Reprezintă unitatea de bază a motivaţiei şi este direcţionat spre obiective specifice. calm. tensionat. este tot o trăsătură sursă. univ. liberal. respectă idealurile Factor Q2 Dependent de grup. Încordat. exact sub aspect social. Controlat. liber cugetător. este înnăscut şi prin urmare are un caracter constituţional. Cattell a identificat . cu voinţă puternică. îi Factor Q3 Indisciplinat. Sistemul lui Cattell cuprinde două tipuri de trăsături dinamice: (ergii) şi sentimentele. religie. Termenul erg vine de la grecescul ergon . imagine de sine neclară. îşi Factor Q4 Relaxat. hobby. Erg-ul reprezintă sursa energetică a oricărui comportament. nesigur. agitat. Îngrijorat. Irina HOLDEVICI Factor N Lipsit de pretenţii. conştient de relaţiile sociale. sentimentul are un caracter ambiental. are resurse personale. placid. în urma analizei factoriale. el comparând-o cu o locomotivă fără combustibil. lax. 67 . preferă să ia propriile sale decizii. Ambele se manifestă sub forma atitudinilor. tulburat. dar Sigur de sine.extraversie. îşi face permanent reproşuri. Dr. Sofisticat. frustrat. cizelat. dar are originea în mediul fizic şi social. loc de muncă. compui siv.Factor O natural. Experimentator. Autosuficient. termeni pe care îi considera prea vagi. In urma unor calcule statistice şi mai complexe Cattell a evidenţiat şi prezenţa unor factori de ordinul II: anxietate şi introversie . se Factor Q1 Conservator. Organizarea dinamică a personalităţii Trăsăturile dinamice sunt direct legate de aspectele motivaţionale ale personalităţii. Cattell arată că o teorie a personalităţii care nu ia în considerare forţele motivaţionale ale subiectului este incompletă.Prof. participativ. care înseamnă activitate sau energie şi este utilizat de autor în locul termenilor de instinct sau tendinţă. 11 ergi sau unităţi motivaţionale: f c s f a dezgust supunere protecţie In timp ce erg-ul reprezintă o trăsătură sursă de tip constituţional. soţ. liniştit. Sentimentul reprezintă un pattern de atitudini învăţate şi este direcţionat asupra unor obiecte de importanţă majoră în viaţă: ţară.

atitudinile sunt subordonate sentimentelor. protecţie şi autoafirmare. va fi supraîncordată. unei a treia atitudini. de un alt concept şi anume.mediu în teoria personalităţii la Cattell Cattell a acordat o atenţie mai mare decât alţi teoreticieni eredităţii şi mediului în formarea personalităţii. sentimentele si atitudinile sunt legate. Anxietatea cronică Cattell acordă o importanţă deosebită anxietăţii ca dimensiune majoră a personalităţii. în sistemul lui Cattell. Ergii. cât şi o trăsătură. Anxietatea-trăsătură se referă la acei subiecţi care trăiesc o anxietate cronică. Conceptul de atitudine la Cattell nu se referă la opinia pentru sau împotrivă a ceva. Raportul creditate . Acesta conferă stabilitate. La un alt nivel. Dr. coerenţă şi organizare tuturor trăsăturilor sursă si este direct legat de exprimarea ergilor şi celorlalte sentimente. aşa cum apare la alţi autori. 68 . iar acestea. Hx. In acest sens. Atitudinea reprezintă. interesul persoanei pentru un obiect.Q.Cattell dă exemplul unui tânăr care merge să studieze pentru a obţine un serviciu care să-i permită să câştige suficienţi bani pentru a putea întreţine o familie. Astfel. I n t r e ele există însă şi deosebiri: în timp ce ergul reprezintă o structură constituţională. Sentimentul faţă de sine are rolul de a controla şi regla toate structurile personalităţii. nu dispare niciodată. gregaritate. în acest caz ea devenind factor de personalitate. O persoană cu anxietate cronică va fi afectată cu uşurinţă de propriile sentimente . în concepţia lui Cattell. iar aceasta din urmă. pot să dispară. Acesta conferă stabilitate în toate atitudinile sale. implicând toate a c ţ i u n i l e sau emoţiile unei persoane direcţionate spre un obiect sau eveniment. datorită consecinţelor negative pe care aceasta le poate avea asupra funcţionării fizice şi psihice a individului . sentimentele. Irina HOLDEVICI Atât ergii cât şi sentimentele au menirea de a motiva comportamentul uman. iritabilă şi va avea o imagine de sine neadecvată. univ. va avea tendinţa de a se culpabiliza. suspicioasă faţă de ceilalţi.: Sentimentul de afecţiune faţă de soţie exprimă patru ergi: sex. sentimente şi atitudini sunt exprimate schematic de Cattell în ceea ce el denumeşte reţele dinamice. In urma analizei factoriale a rezultat faptul că anxietatea se compune din factorii O . domeniu sau persoană. concepţie ce se reflectă în toate atitudinile sale. de cel de subsumare. Interrelaţiile dintre ergi. o atitudine poate fi subsumată alteia. fiind învăţate. ceea ce înseamnă că unele elemente sunt subordonate altora în cadrul unui sistem. care deşi se poate intensifica sau poate slăbi. la rândul lor sunt subordonate ergilor. ci are un sens mai larg. interes ce se exprimă sub forma unui comportament deschis.Prof. Cattell consideră că patternul de sentimente al unei persoane este structurat în jurul unui sentiment dominant. pe care el îl denumeşte „sentiment faţă de sine" şi se referă la concepţia subiectului despre el însuşi. Cattell consideră că anxietatea este atât o stare a subiectului. va trăi o permanentă aprehensiune a unor pericole.

Dr. Analizând toate cercetările realizate de Cattell asupra acestui subiect. Apar numeroase conflicte legate de nevoia de independenţă. se poate trage concluzia că el este de părere că aproximativ o treime din personalitate suni determinate ereditar şi 2/3 sunt generate de factori de mediu. Acum creşte incidenţa tulburărilor psihice. Acum subiectul este puternic influenţat de părinţi. Pe baza acestor studii Cattell a demonstrat rolul deosebit. Autorul consideră că aceasta reprezintă o etapă de consolidare după tumultoasa perioadă a micii copilării. morala etc. Un alt concept utilizat de Cattell este cel de sintalitate. © Adolescenţa (14-23 ani) Reprezintă etapa de dezvoltare cea mai stresantă şi cea mai conflictuală. Cattell nu este un adept al teoriei freudiene. concept ce se refera la trăsăturile relevante şi specifice unui anumit grup social. Autorul arata că individul este influenţat atât de trăsăturile de personalitate ale persoancloi. fraţi. Stadiile dezvoltării personalităţii la Cattell Cattell descrie 6 stadii de evoluţie a individului. precum şi 8 factori care caracterizează sintalitatea naţiunilor. atitudinea faţă de autoritate. nevrozelor şi comportamentelor de tip delincvent. hărnicia. gemeni crescuţi în familii diferite şi fraţi crescuţi în aceeaşi familie şi în familii diferite. cat şi de experienţele sale personale (inclusiv cele legate de achiziţionarea deprinderilor igienice). precum şi tendinţa spre nevrozism. Ca rezultat al acestor influenţe se formează a t i t u d i n i l e sociale primare. © Copilăria propriu-zisă (6-14 ani) Cattell consideră că în această etapă apar relativ puţine probleme psihologice. odată cu forţa si stabilitatea ego-ului şi superego-ului. © Mica copilărie (1 -6 ani) Reprezintă o etapă cu rol formativ major în dezvoltarea personalităţii i n d i v i d u l u i .: ereditatea are o contribuţie de 80% în determinarea inteligenţei. cel p u ţ i n în cazul unor trăsături. Cattell descrie un număr da factori care descriu sintalitatea unor grupuri mici. sentimentele de securitate şi insecuritate. un moment crucial în formarea personalităţii. cat şi de sintalitatea grupurilor. © Maturitatea (23-50 ani) 69 . dintre care menţionăm: mărimea. iar nevoile (trebuinţele) de tip oral sau anal. autoafirmare şi problemele sexuale. cât şi conflictele legate de acestea pot afecta formarea personalităţii. univ. Ex. Acum apare tendinţa de independenţă faţă de părinţi odată cu o creştere a tendinţei de identificare cu indivizi de aceeaşi vârstă. dar el acceptă opinia lui Freud în legătură cu faptul că mica copilărie reprezintă. de important al eredităţii. Irina HOLDEVICI El a realizat studii pe gemeni crescuţi în aceeaşi familie. 80% în cazul trăsăturii aventuros-timid etc.Prof.

Deşi partizan al determinismului în teoria personalităţii. Dr. iar stabilitatea emoţională tinde să crească. care caracterizează fiecare individ în parte. dar nu consideră că i ndi vi dul devine prizonierul acestor experienţe. plină de evenimente şi fericită pentru subiect.Prof. 70 . Copiii părăsesc familia şi pentru prima dată persoana întrezăreşte sfârşitul vieţii. are loc o căutare a eului propriu. Sănătatea şi vigoarea diminua. sociale şi psihologice. Cattell consideră că există trăsături de personalitate comune. aplicabile tuturor indivizilor din cadrul unei culturi şi trăsături unice. . univ. o dată cu atractivitatea persoanei.Se produc relativ puţine modificări în ceea ce priveşte structura de interese şi aptitudini. Cattell consideră personalitatea umană ca fiind predictibilă. Acum se pun bazele şi se continuă consolidarea carierei şi se întemeiază familia. el poate fi controlat. o etapă productiva. © Maturitatea târzie Presupune adaptarea persoanei la modificările fizice. Irina HOLDEVICI Această etapă este. o reexaminare a sistemului de valori în jurul cărora subiectul şi-a centrat viaţa. Cattell admite influenţa marc pe care o au asupra formării personalităţii experienţele din mica copilărie. pensionarea . In concluzie. pierderea statutului social. precum şi trăirea singurătăţii şi insecurităţii. cel puţin la începuturile sale. Individul devine mai p. Acum se produce. iar atunci când un comportament se poate prevedea. Cattell nu neagă total existenţa liberului arbitru. De asemenea. el este adeptul dublei determinări a personalităţii: ereditate-mediu. © Bătrâneţea (senescenţa) Implică adaptabilitatea la un număr mare de pierderi: decesul rudelor şi prietenilor.iţin fluid. de regulă. De asemenea.

univ.Prof. Dr. Irina HOLDEVICI Abordarea personalităţii prin conceptul de criză de identitate 71 .

unul dintre cei mai influenţi personal işti în lumea psihanaliştilor de azi. Irina HOLDEVICI Teoria personalităţii la Erick Erikson Conceptul de „criză a identităţii" Termenul de „criză a identităţii” a devenit un concept cu o largă răspândire. Erick Erikson. a încercai să identifice si sa definească această noţiune.Prof. univ. 72 . Dr.

Erikson consideră că personalitatea continuă să se dezvolte de-a lungul întregii durate a vieţii. univ. Teoria sa reflectă. cel care ne-a furnizat conceptele de „criză a identităţii" a parcurs în biografia personală astfel de momente.  Mai întâi el a elaborat o teorie a dezvoltării pornind de la st adii le identificate de Freud. Cariera lui Erikson a debutat prin antrenamente de psihanaliză conduse de Ana Freud. 73 . ele sunt departe de a constitui întreaga explicare a dezvoltării personalităţii. este o parte independentă a personalităţii. propriile experienţe de viaţă. Irina HOLDEVICI construind în jurul ei. o teorie complexă a personalităţii. specializată în psihanaliza copiilor. care se desfăşoară în copilărie. fapt care şi-a pus amprenta şi asupra lui Erikson.. ci. iar studiile privind identitatea Eului au constituit tema centrală. In timp ce Freud stabileşte şi decretează că personalitatea se conturează cert la vârsta de cinci ani. psihanaliza este întotdeauna punctul de plecare". Nu trebuie să ne surprindă faptul că. Căderea sau ratarea şi ncrczolvarea unui stadiu. de la copilărie la vârsta bătrâneţii. Oamenii nu sunt stăpâniţi în întregime de forţele biologice instinctuale. Chiar Erikson afirma: „. centrat în jurul sensul ui de adaptare sau inadapfare. Eul continuă să crească. o teorie proprie. se structurează pe trei nivele. la fel si în aceeaşi măsură. iar dacă aceste forţe sunt importante. Activitatea profesională o începe ca atare în 1927. al Id-ului.Prof. intervenţie pe care Erikson o face în teoria freudistă este aceea de a arăta că rolul Eului este mai important decât cel al inconştientului. societăţii si istoriei asupra formării personalităţii ca totalitate.  A t r e i a extindere a doctrinei freudiene constă în recunoaşterea de către Erikson a impactului culturii. conţine în sine o criză care se cere rezolvată. în timpul cursurilor şcolare a fost respins d i n cauza originii sale evreieşti. La flecare stadiu se află un conflict. poate conduce la stres şi anxietate şi poate întârzia trecerea căi re celălalt nivel. păstrând o mare parte din esenţa gândirii freudiene. lagăturile sale cu Freud rămânând foarte puternice. între anumite limite. Ceea ce Erikson a dezvoltat în teoria freudiană. inconştientului.. la vârsta de douăzeci şi cinci de ani. Erikson a fost format în spiritul tradiţiei freudiene si a dezvoltat. când este invitat în Viena la o mică şcoală realizată de pacienţii şi prietenii lui Freud. Eul în viziunea lui Erikson. de un mediu social şi istoric. Erikson s-a confruntat cu crize de identitate legate de faptul că. în confruntarea cu problemele din fiecare perioadă. Eul este influenţai nu numai de unul d i n părinţi. nu este dependent de. clar se simţea în aceiaşi timp respins şi de colegii lui evrei. El a oferit semnificaţii noi conceptelor psihanalizei. îl iau pe Freud drept garant . adoptând în 1939 numele de Erikson când devine cetăţean american. după copilărie. evoluând prin cele opt serii importante de dezvoltare stadială. şi nici subordonat Id-ului. pentru configuraţia sa blond-ariană. Deşi se considera german. să se dezvolte mult şi mai ales. considerabil dincolo de Freud. Erikson s-a preocupat de-a lungul v i e ţ i i de teoria personalităţii..  A doua schimbare. Fiecare din aceste stadii. Dr. s-a născut la Frankfurt în Germania (din părinţi olandezi) şi a fost nevoit să-şi schimbe numele când avea treizeci şi şapte de ani.

iar cele opt etape. Se remarcă prin tratamentele specializate aplicate copiilor cu tulburări emoţionale şi delincvenţi şi are contacte cu antropologişti celebri ca Ruth Benedict. S-a preocupat de studiul copiilor normali şi a celor cu tulburări si s-a interesat de metodele de creştere si dezvoltare a copiilor din triburile indiene Sioux din Dakota de Sud. dar Erikson acordă mai multă atenţie corelaţiilor psihosociale ale acestor etape decât celor biologice. falie şi stările latente. în 1943 face investigaţii asupra unui alt trib indian . guvernată de ceea ce el numeşte „principiul epigenetic de maturaţie". De aceea. ceea ce a tăcut ca şi mai târziu. Studiul cel mai faimos care-l vizează pe Mahatma Gandhi. care nu puteau fi explicate de teoria ortodoxă. Iii a început să fie convins că aceşti oameni se aflau în suferinţă nu doar ca urmare a reprimării conflictelor. anal. considerând că. tratează asupra ideii de nonviolenţă. freudiană. etapele de dezvoltare sunt determinate de factorii moşteniţi sau genetici. precum Kurt Lewin sau Henri Murray. astfel. univ. Simptomele se centrau în jurul ideii de „lipsă de rădăcini culturale" şi tradiţie şi erau rezultatul de fapt al lipsei de „identitate" sau „self image" (imagine de sine clară). acestea sunt forţele care influenţează.şi s-a concretizat într-un număr de studii psihoistorice realizate unor figuri celebre ca Adolf Hitler. Margaret Mead şi psihologi gestaltişti.personalitate în formare . Aceste studii au marcat primele preocupări asupra influenţei pe care o joacă cultura şi evenimentele asupra copilăriei. mai curând. stadii de creştere identificate de el. In contactul cu aceste două triburi indiene americane. înţelegând prin aceasta că. Primele patru stadii sunt oarecum asemănătoare cu etapele de dezvoltare psihosexuală elaborate de Freud: oral. Irina HOLDEVICI In 1933. modurile în care etapele de determinare biologică sunt realizate. asupra rolului pe care istoria îl are in modelarea tânărului . Erikson a început să observe simptome. Acest fenomen. Dr. Maxim Gorki şi Martin Luther.Prof. Dezvoltarea psihosocială a personalităţii: Modul de a face faţă conflictelor In viziunea lui Erick Erikson procesul dezvoltării personalităţii se întinde pe întreg parcursul vieţii individului.Yurok . de el în tulburările emoţionale ale veteranilor din cel de-al Il-lea Război Mondial. Interesul său cel mai puternic a fost axat. ca tehnică de a aduce modificări în plan social şi examinează la acesta criza de identitate care se parcurge în ultimul stadiu de viaţă. când îşi termină iniţi er ea în practica psihanalizei. Dezvoltarea personalităţii este.din nordul Californiei. ca un rezultat al confuziei care urma experienţelor traumatice de război. 74 . clasică. sunt împărţite în ani de viaţă ai omului. El vede dezvoltarea personalităţii în aceste etape. el devine membru al faimosului Institut Psihanalitic din Viena. care-i rupeau de mediul lor cultural şi social. Erikson l-a numit iniţial „identity confusion" si a fost observat de asemenea. ci. acceptând rolul determinant al factorilor genetici. Erikson evidenţiază influenţele mediului înconjurător/social. Totuşi. experienţele sale profesionale şi studiile să nu se limiteze la tulburările emoţionale şi la modul de viaţă al copiilor aparţinând anei singure culturi.

atunci personalitatea acestuia va manifesta o dezvoltare normală. etapă de dezvoltare. 1. mama va furniza o dragoste amplă şi securitate.Autonomie versus îndoială şi ruşine 3. Ultimele trei stadii pot să varieze de la individ la individ.55 ani Dezvoltare versus stagnare 8. fiecare persoană trebuie să dezvolte simţuri de neîncredere ca formă de protecţie.. care va determina mai târziu viziunea copilului asupra întregii lumi. Gura este în această perioadă de importanţă vitală. . deoarece . Locomotor-genital 3 -5 ani Iniţiativă versus vină 4.copilul trăieşte şi iubeşte prin gura sa". când condiţiile de mediu solicită anumite exigenţe de la individ. Paralel ca desfăşurare cu stadiul oral stabilit de Freud. Erikson consideră că. Integritatea Eului versus depresie -disperare 1.. atât din atitudini preliminare pozitive sau adaptative. O scurtă vedere asupra întregului proces de evoluţie a personalităţii prezintă în stânga cele opt etape de dezvoltare. implică un punct de întoarcere... Dezvoltând total încredere. Condiţiile dezvoltării umane. univ. devenim vulnerabili la încercările altora de a ne decepţiona şi poate să ne inducă în eroare. Tinereţe adultă 18-35 ani Intimitate versus izolare 7. Încredere versus (contra) neîncredere...11 ani Activism versus inferioritate 5.Naştere.1 an Încredere versus neîncredere 2. 75 . Dr. trebuie sa fie mcorporale in „identitatea Eului”. individului i se impune o alegere pentru a face faţă crizei. Maturitate . o schimbare de comportament în care. cu puterea de a confrunta următoarea etapă critică a dezvoltării sale.. afectată atât de factorii înnăscuţi cât şi de cei ce ţin de învăţare..Prof. Adolescenţă 12-18 ani. Identitate a Eului versus confuzie 6. din atitudini critice. şi persoana aceasta este de regulă mama. ambele moduri de a face faţa fiecărei etape. după Erikson. Eul trebuie să consiste. în mijloc anii cu aproximaţie. ci o relaţie socială.. o interacţiune între mamă şi copil. De această relaţie depinde formarea atitudinii de încredere sau neîncredere şi modul cum va vedea individul lumea. Evident.... numai atunci criza este asociată cu o etapă rezolvată..peste 55 ani.. cât şi în parte. doar la o anumită etapă definită în dezvoltare. spune Erikson .. Perioada adultă }5 . securitatea şi afecţiunea copilului este total dependentă de cineva anume. Irina HOLDEVICI evident. o variantă de comportament adaptaţi v-pozi ti va sau una neadaptativă şi negativă. încrederea este mult mai adaptativă şi dezirabilă. generează o serie de conflicte („crize") cărora personalitatea trebuie să le facă faţă la fiecare etapă. iar în dreapta modurile de adaptare contrastantă. Răspunzând la nivel înalt necesităţilor fizice ale copilului.. În cazul în care individul alege varianta adaptativpozitivă. primul stadiu are loc în perioada cea mai lipsită de a j u t o r a individului. Fiecare stadiu. Supravieţuirea. Latenţă 6 .Muscular-anal 1 -3 ani. dar Erikson afirmă că. la fiecare etapă de dezvoltare. Criza există potenţial la naştere ca o predispoziţie înnăscută şi capătă importanţă. Senzorialitate orala . Dar r el aţ i a c o p i l u l u i cu lumea nu este în mod exclusiv biologică.

cu încredere în sine şi în alţii. când una din persoanele foarte mult i ubit e dispare. Iniţiativă versus vină. marchează dezvoltarea din plin a unor abilităţi mentale şi motrice ale copilului. cit şi faţă de alţii. dacă mama dispare prin plecare. de aceea Erikson îl numeşte psihosocial. iar încrederea sa se va manifesta atît faţă de sine însuşi. în special. decât de relaţia biologică sau instinctuală. I n i ţ i a t i v a lui în acest sens creşte puternic şi la modul fantezist. Structura unui conflict potenţial nu este astfel exclusiv biologică ci mai curând psihologică. Autonomie versus îndoială şi ruşine In al doilea stadiu corespondent etapei anale la Freud. Gestul poate fi făcut în mod gentil şi benign. copilul dorind şi preferând părinţii de sex opus. Inconsistenţa. Acest prim stadiu depinde mai mult de relaţia socială. moarte sau divorţ. sau ostil şi distructiv. va dezvolta mai târziu un simţ de „a fi totul în regulă" („being allright") de a fi mulţumit şi securizat. versus conflict de încredere. copii dezvoltă rapid o multitudine de abilităţi fizice şi psihice. Sarcina principală a Eului este aceea de a stabili şabloanele permanente pentru soluţia încrederii fundamentale. Eul şi simţul câştigat al încrederii fundamentale. univ. cel puţin . prin forjarea e d u c ă r i i ei. Irina HOLDEVICI ceea ce va dezvolta la copil încrederea în lumea din jurul său. Apare chiar un conflict de dorinţe între părinte şi copil. 2. Dacă părinţii devin jurioşi sau uzurpatori ai dorinţei libere a copilului. ţinerea sau scăparea unui obiect. Problema aceasta poate apărea din nou la alt stadiu de viată. copilul poate să aleagă pentru prima oară. Dezvoltarea copilului depinde în continuare de modul cum vor reacţiona 76 . Stadiul trei de dezvoltare. acesta va dezvolta un sentiment de ruşine în relaţiile cu alţii şi un sentiment de îndoială faţă de sine. înlocuirea mamei cu o altă persoana. Se mândresc cu dezvoltarea acestor abilităţi şi-şi manifestă dorinţa de a face singuri cât mai multe acţiuni. Dr. să exerseze anumite grade de alegere şi astfel. chiar dacă atitudinea dezvoltată anterior a fost cea de încredere. iar pentru cei de acelaşi sex manifestând frecvent rivalitate. frică cu toată lumea. fiind capabili ei înşişi să facă multe lucruri şi să comunice mult mai eficient cu ceilalţi. cu faptul de a fi el însuşi. Copilul învaţă să se aştepte la un anumit grad de consistenţă şi continuitate din partea lumii şi va răspunde la fel. Aceste aşteptări dau. 3. Sensul încrederii fundamentale acum se cristalizează. dorinţa lui de autonomie. observă Erikson. începutul unui sens de identitate a Eului. Important este faptul că. suspiciune. lipsa de concentrare sau neatenţia mamei (respinsă) va dezvolta o atitudine de neîncredere. desfăşurat între trei şi cinci ani şi analog etapei Ialice în teoria l u i Freud. va accelera riscul apariţiei sentimentului de neîncredere. copiii încep să se vadă ca persoane sau „forţe" şi să-şi exerseze dorinţele. Încă dependenţi de părinţi. Acelaşi sentiment de neîncredere poate veni şi mai târziu. prototip de comportament pe care îl vede la baza comportamentului şi atitudinilor conflictuale viitoare. deoarece copilul este nevoit de pe acum să înveţe regulile sociale referitoare la controlul necesităţilor instinctuale (motivul educării la toaletă).Prof. anxietate. care este capabil acum să facă mult mai multe lucruri şi să dorească puternic aceasta.

iar dezvoltarea simţului moral va depinde. colora şi maica brusc pe aceea căpătată în noul mediu. Şcoala şi casa vor dezvolta noile puteri ale copilului. acei semnificând a s u p r a cărora c o p i l u l nu are nici o putere de control sau alegere. Atitudinile şi comportamentul părinţilor şi al profesorilor vor determina felul cum se percepe copilul pe sine şi la ce nivel va dezvolta aceste îndemânări. de a judeca deductiv şi just şi abilitatea de a respecta regulile. Activism versus inferioritate Stadiul patru de viaţă. dezvoltându-i sentimentul de vinovăţie. iniţiativă şi activism sau dimpotrivă. desigur. Aceste prime patru stadii sunt versiuni psihosociale ale stadiilor psihosexuale. Erikson nota: „îndemânările fundamentale ale tehnologiei sunt dezvoltate. mai târziu soţia/soţul etc. la care v. să-şi aleagă în mod conştient prietenii. de modul i u b i t or şi înţelegător în care părinţii vor reuşi să ghideze acest eşec. puternic direcţionale de caracteristicile care au fost dezvoltate de individ pe parcursul ajungerii la adolescenţă. 77 . care va persista în activităţile proprii din viaţa de mai târziu. Sentimentele câştigate până acum. cariera. Personalitatea se află deja pe drumul dezvoltării unui simţ adult al responsabilităţii . Completarea universului real îl expune influenţelor şi presiunilor exterioare familiei. depinde mai mult de ceilalţi decât de el însuşi. Abia în ultimele patru stadii individul devine capabil să se controleze pe sine şi mediul. decât ceea ce face el însuşi. să solicite moral. Respingerea acestor eforturi va determina la copil sentimentul de inadecvare şi inferioritate. o va. de încredere. Se poate spune că până la 11 ani îi este ridicată independenţa. neîncredere şi culpabilitate. Influenţele paterne nu diminuează brusc. care sunt dispuse în constituirea lucrurilor. indiferent de gradul ele independentă faţă de mediu şi alţi oameni. univ. iar experienţa căpătată acasă. rezolvarea fiecărei crize la copil. instrumentele şi „armele" folosite de oamenii mari". iar dezvoltarea lui este încă foarte mult dependentă de natura părinţilor şi a profesorilor. Pedepsele şi stilul represiv vor inhiba c op il ul ui aceste iniţiative. să aprecieze singur ceea ce este permis şi ce nu este permis. cu referire la abilităţile lui şi la sine. Capătă astfel rafinamentul îndemânărilor. 4. şi face eforturi serioase de a rezolva cu succes sarcini prin concentrarea atenţiei. diligentă şi insistenţă. obţinând astfel recunoaşterea şi plăcerea care derivă din îndeplinirea sarcinilor. corespondent stadiului latenţelor la Freud (perioada relativelor linişti) debutează când copilul merge la şcoală şi durează până la 11 ani.Prof. Dr. Copilul învaţă să acceadă la un sens moral. Copilul învaţă să muncească. Contează mai mult ceea ce i se face sau dă copilului. să fie activ şi sârguincios. vor influenţa viitorul curs al vieţii sale. de vreme ce c o p i l u l devine gata să se descurce cu ustensilele.i ajunge mai târziu. Aceste alegeri deliberate sunt. iar laudele constructive şi instructive vor conduce la câştigarea sentimentului de competenţă şi curajul unor dezvoltări viitoare. cele de îndoială. de autonomie. Referitor la relaţia „oedipiană" copilul trebuie negreşit să eşueze. dar au caracteristic comun faptul că. Irina HOLDEVICI părinţii la noile iniţiative şi fantezii.cu alte cuvinte un „Superego".

care t r e b u i e să capete un sens şi să ofere c o n t i n u i t a t e a cu trecutul şi viitorul dorit. care se cere rezolvată. s-ar putea chiar să-i respingă ori săi agreseze. este perioada de viaţă pasională a i n d i v i d u l u i .Prof. fără a folosi mecanisme de autoprotecţie. univ. Intimitate versus izolare S ta di ul tinereţii adulte se desfăşoară începând cu vârsta de 18 ani şi durează până în jurul vârstei de 35 ani. Tot ceea . Dr. iar aceşti indivizi vor experimenta în continuare roluri confuze. iar adolescentul trebuie să o experimenteze. Ceea ce cred alţii despre noi şi noi despre noi înşine. evitând contactele apropiate cu ceilalţi. Trebuie să ştim însă în mod ferm. oferă un tablou consistent şi congruent. deci identitatea nu este pierdută. un moratoriu psihologic absolut necesar. considerând că le ameninţă identitatea. opusul a ceea ce este prescris de societate.ce simte şi ştie i n d i v i d u l despre el însuşi este supus interpretării. care vine cu un sens extins de siguranţă şi încredere în sine. Eşuările exprimă o identitate precară. In comuniune cu ceilalţi se capătă sensul imaginii de sine. Acceptarea propriei identităţi este o sarcină dificilă şi plină de anxietăţi. Impactul pe care îl au grupurile cu ceea ce alege adolescentul să se identifce. care cere timp şi energii consumate în rolurile şi imaginile experimentate. Fuzionarea i dent i t ăţ i i într-o relaţie de intimitate nu este echivalentă cu a te subordona acestei relaţii. Acest tablou-viziune formează „identitatea Eului” unei persoane. poate oferi o dezvoltare a identităţii Eului aşa cum ar trebui şi atunci dezvoltarea depinde de influenţele pozitive sau negative ale grupului. Ei se abat de la formula normală a vieţii : educaţie. ei neştiind bine cine sunt. trăită adesea psihoemoţional ca o „criză". corelând o identitate negativă. Erikson consideră adolescenţa un hiatus între copilărie şi perioada adultă. autosalvare. ci capătă şi sensul de protecţie al altuia. relaţii de prietenie i n t i m ă sau de comuniune sexuală. precizează 78 . sincer faţă de un altul. pentru a obţine cea mai bună potrivire. În „definiţia" societăţii identificarea devine una negativă. ca un adult responsabil. In acest stadiu individul îşi câştigă independenţa faţă de părinţi sau protectori (chiar i nsti tu ţi i cum sunt şcoala) si începe să funcţioneze cu maturitate. deoarece la această vârstă se ridică problema fundamentală a identităţii Eul ui . cine şi ce suntem ca individualitate. Ieşirea din adolescenţă cu un anumit „simţ al identităţii" dă forţă şi capacitatea de a face faţă perioadei adulte. 6. de unde vin şi unde se îndreaptă. In perioada tinereţii adulte trebuie să fim capabili să ne unim identitatea cu cei din jur. de angajare în mod deschis. El încearcă să execute permanent unele activităţi productive şi totodată să stabilească relaţii intime cu ceilalţi. slujbă. Intimitatea nu se rezumă însă doar la o relaţie sexuală. după care va atinge „maturitatea". Ei preferă să fie singuri pentru că le este teamă de intimitate sau de propria vulnerabilitate. 7. căsătorie. consolidării şi concentrării într-un întreg integrat i m a g i n i i de sine. Cei incapabili de a stabili o astfel de relaţie de intimitate funcţionează izolat. Irina HOLDEVICI 5. alegând izolarea sau formele nonconformiste de viaţă. fiind mult mai extins decât stadiile anterioare. iar relaţia cu ceilalţi nu ştirbeşte această imagine. Identitate versus confuzie Perioada adolescenţei cuprinsă între 12 şi 18 ani este considerată de Krikson cruciala. să o încerce în diferite roluri şi ideologii. tară teama de a pierde ceva din propria personalitate. Creştere versus stagnare Stadiul maturităţii se extinde între 35 şi 55 de ani iar acum.

mai simplu spus. posedând astfel ceea ce Erikson numeşte „integritatea Eului” . a avea copii nu garantează cert satisfacerea acestei trebuinţe. cu tot ce cuprinde ca experienţă. Eforturile majore ale persoanei sunt acum aproape de final iar timpul permite o privire retrospectivă. teoria personologică a lui Rogers s-a dezvoltat l i n şi a fost continuu reînnoită în urma experienţei sale de lucru cu pacienţii sau clienţii. ca şi responsabilitatea de a-şi schimbaşi reconfecţiona personalitatea. Privind retrospectiv viaţa. Erikson consideră că toate instituţiile umaniste. 8. Nu este suficient să fi părinte. Când individul îşi priveşte viaţa cu sentimentul de frustrare şi ranchiună.Prof. cu regretul greşelilor care nu mai pot fi rectificate. iar persoana regresează până la stadiul de falsa apreciere sau identitate. oamenii au nevoie pe lângă intimitate. Preocuparea aceasta este mult mai largă. invocând mecanisme din vremea copilăriei imature. imaginea sa asupra sit uaţi il or terapeutice ne clarifică imaginea sa asupra naturii personalităţii. intenţionează să sugereze că indivizii au abilitatea. Terapia rogersiana pare a fi la fel de populară ca psihanaliza lui Freud. care include desigur proprii copii. disperare. dezgustul de viaţă şi dispreţul faţă de ceilalţi. cum prefera să-i numească el. Formulările l ui în legătură cu dinamica şi structura personalităţii sunt legate direct de metoda terapeutică. Persoana poate deveni invalidă fizic sau psihologic din cauza totalei absorţii (sau obsesii) a trebuinţelor proprii de confort. persoana poate trăi sentimentul împlinirii. stadi ul de după 55 de ani poate surprinde persoana în faza de pierdere a speranţei. De aceea. Fiecare individ la rândul lui face parte în mod virtual dintr-o astfel de organizaţie. cu supărare pentru lipsa oportunităţilor. în care sunt incluse toate cunoştinţele si metodele prin care sunt orientate noile generaţii. ca metodă de tratament. 79 . ca terapie centrată pe client sau pe persoană. întăresc şi păstrează trebuinţa de dezvoltare. cele privind afacerile. acceptarea unui propriu loc şi a propriului trecut. individul este cuprins de sentimentul de stagnare şi împovărare. atunci persoana poate trăi disperarea. Dr. Cum a fost cazul cu alţi teoreticieni. realizării şi satisfacţiei. Terapie centrată pe persoană sau client. cele militare sau academice. P sihologia um anistă Teoria personalităţii la Carl Rogers Carl Rogers este bine cunoscut ca iniţiator al extrem de popularei metode de psihoterapie cunoscută iniţial ca terapie nondirectivă şi. se extinde la generaţiile viitoare şi la felul de societate în care aceştia vor trăi. Numele metodei sale. Rogers a văzut oamenii. adjudecându-şi atât victoriile cât şi „căderile”. ca fiinţe conştiente şi raţionale. Integritatea Eului versus disperare (depresie) Integritatea se câştigă în stadiul final al vieţii sau din contră. în a-i orienta pe cei din noile generaţii. terapeutul acţionând doar spre a facilita şi nu spre a direcţiona această schimbare. sentimente prin care individul îşi priveşte retrospectiv întreaga viaţă. Dacă acest comportament nu este manifest la vârsta adultă. Irina HOLDEVICI Erikson. reflexii asupra vieţii şi elaborarea măsurilor de desăvârşire. mai întâi. mai recent. Această trebuinţă depăşeşte limitele cercului familial. mult mai mult de a se implica activ şi direct. univ.

să menţină şi să-şi sporească experienţele. comportamentului prezent. ca acelea de aer.A menţine şi dezvolta cui. este scopul către care sunt direcţionale toate fiinţele umane. Dar copilul persistă. Rogers crede că personalitatea poate fi înţeleasă numai din punctul de vedere al subiectului . progresul organismului spre maturizarea completă nu este automat şi fără efort. Această percepţie subiectivă poate sau nu poate să corespundă întotdeauna cu realitatea obiectivă. Scopul ultim al dezvoltării personalităţii este actualizarea eu-lui . El persistă în pofida durerii. Ca nevoie fundamentală. tendinţă umană de bază Rogers vede oamenii ca motivaţi de o tendinţă generală de bază: t e n d i n ţ a să actualizeze. Această tendinţă înnăscută este o nevoie fundamentală a fiinţelor umane şi include toate trebuinţele psihologice.pe baza experienţelor sale subiective. mai mult orientată spre biologie decăt spre psihologie. Teoria şi psihoterapia lui Rogers. Spre deosebire de Freud. Actualizarea. aşa ca atunci când copilul face primii paşi. Copilul cade şi se târăşte şi ar fi mai puţin dureros pentru ei să rămână în stadiul de târâre. pentru că tendinţa de 80 . La este responsabilă pentru toate aspectele creşterii ce sunt subsumate sub denumirea de „maturizare". Rogers nu atribuie o influenţă dominantă forţelor inconştiente pe care un individ nu le are sub control. Dr. care este determinată genetic de dezvoltarea părţilor corpului şi a proceselor fiziologice de la creşterea fătului până la apariţia caracterelor sexuale secundare la pubertate. pot influenţa modul în care oamenii îşi percep lumea şi pe ei înşişi. programate în schema genetică a persoanei. Datorită importanţei conştientului şi prezentului. tendinţa spre actualizare include totul.un concept de importanţă centrală în sistemul lui Rogers. dar continuă. de la cele strict biologice pană la cele mai sofisticate aspecte psihologice ale fiinţei umane. in concepţia lui Rogers. Rogers crede că oamenii au o motivaţie majoră cu care sunt dotaţi de la naştere: o tendinţă de actualizare. Rogers respinge şi ideea că evenimentele trecute ar exercita o influenţă însemnată asupra. Deşi recunoaşte că experienţele trecute. Rogers foloseşte o metodă fenomenologică de studiere a personalităţii. hrană. Toate aceste schimbări. el insistă că sentimentele şi emoţiile prezente au o mai mare importanţă în dinamica personalităţii. deşi este. sunt produse de tendinţa de actualizare. spune Rogers. Mai degrabă. metodă ce tratează realitatea aşa cum este percepută de individ. apă. educaţie şi cercetarea vieţii de familie. Chiar dacă aceste schi mbăr i sunt d e t e r m i n a t e genetic (programate di nainte) . univ. Rogers descrie acest proces evolutiv ca implicând constrângere şi durere. imaginea umanistă şi optimistă asupra fiinţelor umane a fost întâmpinată cu entuziasm şi a avut o relevanţă largă pentru psihologie. chiar cele mai simple nevoi biologice. de dezvoltare a tuturor abilităţilor şi potenţialurilor. Cade si plânge din nou. Tendinţa de actualizare face mai mult decăt să menţină organismul: ea facilitează creşterea şi dezvoltarea organismului.Prof. mai ales acelea ale copilăriei. a deveni o persoană complet funcţională. Irina HOLDEVICI conduse de percepţia conştientă a propriei persoane şi a lumii lor experenţiale.

Acele experienţe pe care oamenii le percep ca promovând sau facilitând actualizarea sunt văzute ca bune şi de dorit şi sunt evaluate ca valoare pozitivă. de a se dezvolta şi de a creşte este mult mai puternică decât orice tendinţă de a regresa . această t e n d i n ţ ă devine mai psihologică şi reflectă elemente ale învăţării şi experienţei mai mult decât aspecte biologice. Prin asta el înţelege că toate experienţele vieţii sunt evaluate în termenii a cât de bine servesc tendinţei de actualizare. indicând convingerea cu privire la existenţa unei forţe irezistibile care cauzează nu numai supravieţuirea unui organism. Această tendinţă actualizantă nu este văzută numai la oameni. Percepţiile noastre se pot schimba cu timpul şi în funcţie de diferite circumstanţe.de câmpul de referinţă sau contextul individului. dar şi la toate vieţuitoarele. Dr. de a merge înainte. La i n d i v i z i i maturi. In descrierea vieţii. Oamenii sunt expuşi la o mulţime de surse de stimulare din mediu unele banale. lumea lui experenţială se extinde. care influenţează atât de mult acea persoană. dezvoltarea si creşterea. Irina HOLDEVICI actualizare. unele ameninţătoare. în sens complet. care 81 . amintirile experienţelor trecute. în timp de acelea considerate de dorit vor fi căutate pentru a se putea repeta cât mai des posibil. uneori în condiţii extrem de ostile. Există un fundament puternic biologic al tendinţei de actualizare. numai de către subiectul însuşi. Rogers crede că. provocată de dificultăţile creşterii. altele importante. ci şi toţi stimul ii de care nu este conştientă.Prof. oamenii demonstrează ceea ce se numeşte procesul valorizării organismice. Copilul este supus la din ce în ce mai multe surse de stimulare şi comportamentul lui se referă la aceşti stimuli aşa cum sunt ei percepuţi subiectiv. Percepţia cuiva poate să nu coincidă cu realitatea obiectivă. influenţează percepţiile actuale ale persoanei. care atâta timp cât sunt active. nefiind originală la Rogers. Propria ta percepţie a colegului student se poate schimba drastic când vei avea 80 de ani). Experienţele se combină pentru a forma câmpul experenţial. Contribuţia importantă pe care o aduce el constă în ideea că realitatea unei persoane este o problemă strict personală şi poate fi cunoscută. Opinia că percepţia are un caracter subiectiv este veche. Cum percepem şi reacţionăm la aceste multiple faţete ale mediului? Rogers răspunde la această întrebare spunând că realitatea mediului unei persoane îl reprezintă modul cum ea percepe acel mediu. (poţi observa comportamentul unui coleg student într-o lumină total diferită faţă de cea a bunicilor săi de 80 de ani. altele recompensatoare. ci şi adaptarea. Deoarece tendinţa de actualizare a copilului la nivelele mai înalte de dezvoltare. univ. Aceste percepţii vor influenţa comportamentul pentru că experienţele considerate de nedorit vor fi evitate. Putem percepe anumite aspecte ale realităţii foarte diferit de modul în care o face altcineva. Acele experienţe percepute ca împidicând actualizarea. sunt considerate ca nedorite. Lumea experienţială a unei persoane include nu numai experienţele prezentului imediat de care persoana este conştientă. Lumea experenţială Rogers a fost preocupat de mediul în care o persoană acţionează . în viaţă. Rogers foloseşte expresii ca „tenacitatea vieţii" şi „tendinţa de împingere înainte a vieţii".

Conceptul de eu reprezintă şi imaginea unei persoane despre ceea ce este. tendinţa copilului spre actualizare şi dezvoltarea eului este îngreunată. Cum spune şi numele. nevoia de evaluare pozitivă este permanentă şi persistentă şi se găseşte în toate fiinţele umane. Această nevoie este. evaluarea pozitivă include nevoia de acceptare. pentru că nu există. Dacă situaţia apare foarte frecvent. până la urmă. implică faptul că dragostea mamei pentru copil nu depinde de modul cum se comportă aceasta. probabil. copilul tinde să se împotrivească actualizării eului si să se străduiască. ca rezultat al mai multor interacţiuni cu alţi oameni. Rogers scria: „Experienţa este. 82 . Dacă mama nu-i dă o evaluare pozitivă. ci este îndreptată în mod gratuit şi în întregime asupra c o p i l u l u i ca persoană. Este satisiacătoi" să primeşti o evaluare pozitiva şi o dezamăgire să nu o primeşti. alt criteriu pe baza căruia să facem enunţuri. judecăţi şi să ne comportăm. Nivelele înalte ale dezvoltării accentuează şi definesc lumea experenţială a cuiva şi conduc la formarea eului. Înnăscută sau învăţată. învăţată. întregul comportament trebuie să fie în acord cu conceptul de eu. univ. Comportamentul copilului e ghidat de cantitatea de afecţiune pe care o primeşte. copilul îşi formează o nevoie de ceea ce Rogers numeşte evaluare pozitivă. Copiii percep dezaprobarea mamei faţă de un comportament ca o dezaprobare a tuturor comportamentelor şi aspectelor legate de ei. care implică distingerea dintre ceea ce este direct şi nemijlocit o parte din noi şi ceea ce este extern. cineva care se consideră a nu avea nici un sentiment agresiv faţa de a l ţ i i . Un aspect important al nevoii de evaluare pozitivă este natura ei reciprocă. Toate aspectele posibile ale eului tind spre consistenţă. Evaluarea pozitivă Pe măsură ce se dezvoltă. în schimb. Irina HOLDEVICI constituie imaginea personală a subiectului despre lume.Prof. ar putea fi sau ar dori să fie. Dezvoltarea Eului Atunci când un copil îşi dezvoltă un câmp experienţial mai complex. copilul ar trebui să simtă suficientă dragoste. nu exprimă nici o nevoie de agresiune. De exemplu. Dr. cea mai mare autoritate. o parte a experienţei sale devine diferenţiată de rest. Experienţele individului capătă o importanţă majoră. aspect central în teoria personalităţii la Rogers. Această stare sau condiţie este numită evaluare pozitivă necondiţionată şi. dragoste şi aprobare din partea altor oameni. Această parte nouă şi separată este definită prin termeni ca „eu. chiar dacă unele comportamente specifice pot fi dezaprobate. pentru mine. cel p u ţ i n nu într-o manieră evidentă şi directă. deşi Rogers crede că sursa ei este neclară. Piatra de încercare a validităţii este propria mea experienţă". pentru a-şi asigura o evaluare pozitivă. mai ales din partea mamei. un tot organizat. acceptare şi aprobare în general. Rogers spune că eul este un pattern consistent de trăsături. In mod ideal. pe mine” şi „eu însumi" şi reprezintă conceptul de eu.

Anumite comportamente îi enervează sau îi plictisesc şi pentru acele comportamente copiii nu primesc afecţiune şi aprobare. de obicei. ci exact opusul. indiferent cât de satisfăcătoare pot fi ele. Şi aşa. oamenii d e v i n foarte s e n s i b i l i la a t i t u d i n i l e şi comportamentul altora. aşa cum i acea mama. în acord cu criteriile definite de părinţi. într-un fel. copilul învaţă că afecţiunea şi aprobarea părinţilor depind de modul cum se comportă. Acele experienţe ce sunt incongruente cu eul servesc ca o sursă de ameninţare şi. dar trebuie să reprime conştientizarea anumitor percepţii din câmpul experenţial sau să le distorsioneze. Ca rezultat. cineva nu mai este 83 . Asemenea copii îşi i n h i b ă propria dezvoltare. imaginea pozitivă începe să acţioneze gradat. univ. Copiii care nu ajung la acest punct încep să evite anumite comportamente şi atitudini. exprimă dezaprobare ori de câte ori un copil dărâmă un obiect. se pedepseşte singur. Irina HOLDEVICI Datorită importanţei satisfacerii acestei nevoi. Dr. Ei nu mai pot funcţiona în libertate totală pentru că trebuie să-şi judece şi să-şi cântărească comportamentul şi sunt. pentru că trebuie să trăiască în limitele autoevaluării interiorizate. Aceasta devine o nevoie la fel de puternică ca şi nevoia de evaluare pozitivă de la alţii.independente de comportamentul lui. Prin prisma acestui concept de eu. nu numai că un copil trebuie să-şi inhibe anumite comportamente. considerându-se ca valoros doar în anumite condiţii. Altfel. De obicei. împiedicaţi să se dezvolte total sau să se autoactualizcze. Anxietatea Mai mult. părinţii nu reacţionează la tot ceea ce face copilul cu o atitudine pozitivă. de exemplu. copilul se va dezaproba pe sine pentru acest comportament. începem să analizăm atitudinile altora. este recompensat iar alteori nu. mai ales în copilărie. sunt trăite ca o formă de anxietate. Aici se dezvoltă ceea ce Rogers numeşte incongruenţă între conceptul de eu şi anumite aspecte ale experienţei individuale. Ca rezultat al înclinaţiei către anumite experienţe.Prof. Condiţiile evaluării Evoluţia de la evaluare la autoevaluare pozitivă formează super-ego-ul ca instanţă evaluativă. Mai mult. copilul dezvoltă şi criterii interne de evaluare. şi ceea ce satisface autoevaluarea reprezintă aceleaşi condiţii care produc evaluarea pozitivă generată de ceilalţi. Dacă mama. eul începe sa funcţioneze ca înlocuitor al mamei. Având deja interiorizate normale părinţilor. uneori. Bvaluarea pozitivă condiţionată reprezintă opusul. Am spus că evaluarea pozitivă necondiţionată implică dragoste şi acceptare a co pi lu lu i (ară condiţii . Copilul vede că. Copilul se iubeşte numai când se comportă într-un mod apreciat ca aprobat de mamă. ne dezvoltăm conceptul cu privire la eul propriu. Standardele externe de judecată au devenit personale şi copilul. astfel. mai mult din interiorul persoanei decât de la alţii. Această condiţie este numită de Rogers auto-evaluare. In lumina feedback-ului pe care îl primim de la alţii (aprobarea sau dezaprobarea lor). copilul începe să se vadă ca meritând sau nu ceva.

b) O a doua caracteristică a persoanei complet funcţionale este tendinţei sau abilitatea ele a trăi complet şi plenar în orice moment. nu există ameninţări pentru conceptul de eu al individului. În acord cu Rogers. sau negative. Ea pare mai mult emoţională decât intelectuală. Irina HOLDEVICI sincer . O asemenea persoană este mult mai emoţională în sensul că nu experimentează doar o arie largă de emoţii pozitive şi negative. inconştientă şi sunt liberi să încerce toate experienţele. Nu poate fi prezis sau anticipat fiecare moment. sau în trăirea proprie şi nu în judecăţile altora sau în codul social. Nu este implicată apărarea. Persoanele sănătoase psihic sunt capabile să se perceapă şi să-şi perceapă mediul incluzând ceilalţi oameni. are p o t e n ţ i a l u l necesar pentru a fi privit astfel. este o funcţie a gradului de congruenţă sau compatibilitate a eului cu experienţa. Caracteristicile persoanei autoactualizate Persoana actualizată este produsul final şi dezirabil al dezvoltării psihologice şi al evoluţiei sociale. Ei sunt deschişi tuturor experienţelor. să folosească toate potenţialele lor.Prof.să evolueze pentru a deveni o persoană complet funcţională. pentru că nici una nu le ameninţă conceptul de cu. aşa cum sunt ei. Nici o experienţă nu este îndepărtată. toate trec prin eu. gradul de normalitate. La omul bolnav. constrângere sau structură impusă asupra experienţei. Persoana este deschisă la orice sentimente pozitive. sunt liberi să devină auto-actualizaţi . Experienţele sunt evaluate şi acceptate sau refuzate nu în măsura în care pot contribui la actualizarea completă a eului. organizare. distorsionată sau negată în vreun fel. Persoanele 84 . mai degrabă. pentru că nu este nimic împotriva căruia să te aperi. cel puţin. Fiecare moment este p r i v i t ca nou şi proaspăt. nivelul reglării psihologice a unei persoane. a) Prima caracteristică a persoanei auto-actualizate este conştientizarea tuturor experienţe lor. mai degrabă.şi poate chiar deveni înstrăinat de sine însuşi. în termenii evaluării pozitive pe care o vor aduce. Decizia finală cu privire la cum să te comporţi într-o situaţie particulară rezultă dintr-o evaluare a tuturor datelor experienţiale. Nici o parte a experienţei lor nu trebuie apărată împotriva a ceva prin negare sau distorsionare. decât observând. ci este trăit din plin. Prin aceasta nu se sugerează că persoana auto-actualizată ignoră complet datele din intelectul său sau al altora. ca teama şi durerea. ci. dar le şi trăieşte mai intens decât o persoană pasivă. d) A patra caracteristică este sentimentul libertăţii. Ei au o evaluare pozitivă. univ. săşi dezvolte toate forţele eului. Rogers scrie: „Comportarea după cum te simţi este un ghid demn de încredere pentru un comportament satisfăcător". Cu alte cuvinte. sau. pentru că ei nu au învăţat nici o condiţie de evaluare în copilărie. cum ar fi curajul sau tandreţea. participând. Nu există rigiditate. Persoana nu este c o n şt i e n t ă de astfel de evaluări (datorită congruenţei dintre eu şi experienţă) şi decizia pare a fi intuitivă. c) A t r e i a caract er isti că a p e r s o n a l i t ă ţ i i persoanei autoactualizate este încrederea în propriul organism. după Rogers. toată experienţa este organizată şi distorsionată pentru a se potrivi eu prejudecăţile structurate ale cuiva. Dr. ci doar că experienţele de viaţă sunt congruente eu conceptul de eu.

Sentimentele noastre prezente sunt vitale pentru personalitate. trăiesc un sentiment de putere persoanlă asupra vi eţ ii lor. Scopul ultim şi necesar în viaţă. decât regresivă. Ei nu se simt constrânşi . să se comporte într-un fel sau altul. folosindu-şi resursele interioare. pentru că ştiu ca viitorul depinde de a c ţ i u n i l e lor şi nu este determinat de c i r c u m st a n ţ e . Rogers subliniază că adjectivele ca „fericit". poziţia lui Rogers este clară. „plin de sens". „stimulat". să aleagă fără constrângere sau inhibiţie. dar ele sunt excepţii nu reguli. Rogers nu foloseşte cuvântul „actualizat" ca atare. Mai precis. Persoana se poate adapta flexibil şi poate căuta experienţe noi şi noi încercări. după cum tinde să-şi actualizeze toate potenţi aiurii e.Prof. Deşi tendinţa de a deveni auto-actualizat este înnăscută. aiitoactualizarea implică curajul dea trăi. persoana îşi pierde caracteristicile spontaneităţii. Rogers acordă importanţă rolului mediului. Rogers crede că personalitatea a ct ua l i za t ă este foarte creativă. pentru că ar implica o personalitate rigidă şi statică. pentru că asta i m p l i c ă testare. procesul actualizării este influenţat mai mult de social şi mai puţin de biologic. Oamenii sunt capabili să treacă peste aceste regresii şi perturbări prin terapia centrată pe persoană. Nici un aspect al personalităţii lor nu este determinat pentru ei. Dr. încordare şi folosirea tuturor potcnţialitaţilor.de alţii. Fiinţele umane nu sunt. în teoria lui Rogers. Fiinţele umane .cel puţ i n cele autoactualizate sunt libere să-şi creeze propriul destin. stagnarea şi regresia există. Ea nu are nevoie de posibilitatea de a prognoza sau de securitate interioară. vede oamenii într-o lumină optimistă şi pozitivă. mai degrabă. flexibilităţii şi deschiderea către noi experienţe. nu ca pe un aspect finit". evenimente trecute. de evenimente care au apărut în primii 5 ani de viaţă. O teorie a personalităţii ce dă oamenilor abilitatea. creştere. mai mult decât ceea ce ni s-a întâmplat în copilărie. alţi oameni. sau de ei înşişi. Rogers descrie actualizarea ca pe „o direcţie. şi teoria lui Rogers în particular descrie o imagine a naturii umane diferită faţă de multe ale altor teoreticieni. pentru că o persoană ar avea aceste sentimente doar în anumite momente. Dacă o asemenea creştere eşuează. Asupra problemei voinţă îiberă-determinism. motivaţia şi responsabilitatea de a înţelege şi de a evalua. Asupra problemei natură-educaţie. 85 . Este dificil să fii o persoană auto-actulizată. în general. Imaginea lui Rogers asupra naturii umane Metoda umanistă. de pildă. Evoluţia oamenilor este întotdeauna progresivă. dominate de conflicte cu ele însele sau cu societatea lor şi nu sunt conduse de forte instinctiv biologice. Perturbările emoţionale ca. şi orientată către creştere nu către stagnare. Ca rezultat. Nu merg pe un singur drum. „bucuros" sau „mulţumit” nu sunt p o t r i v i t e p e n t r u a descrie persoana aiitoactiializată. în imaginea lui Rogers. Persoana auto-actualizată se schimbă continuu şi creşte mereu. Termenii mult mai potriviţi ar fi: „împlinit". univ. „îmbogăţit". este de a deveni o persoană autoactualizată. chiar dacă condiţiile de mediu se pot schimba: Legat de această creativitate este sentimentul spontaneităţii. Rogers vede influenţele din copilărie ca având o anume importanţă în dezvoltarea personalităţii dar spune că experienţele de mai târziu sunt şi mai importante. Irina HOLDEVICI autoactualizate se simt libere să se mişte în orice direcţie dorită. trăind constructiv adaptaţiv.

Aceste trebuinţe universale sunt organizate ierarhic. să se mişte înainte. O trebuinţă de nivel superior nu este activată pană cănd nu sunt satisfăcute trebuinţele de nivel inferior (să fie satisfăcute măcar parţial). dar şi societatea. urmează că societatea este considerată în aceeaşi lumină. univ. dezvoltare şi autoactualizare. Studiind numai ceea ce era mai rău în om (nevrozele şi psihozele) psihologia aparţinând acestor şcoli a ignorat toate stările afective benefice cum ar fi: fericirea. Când nevoia de apartenenţă sau cea de dragoste sunt satisfăcute. de a deveni o persoană complet funcţională. va fii pusă în funcţiune nevoia de atitoactualizare. Ceea ce este compatibil cu dezvoltarea şi actualizarea unui individ. să fie conştientă de sine. este egal compatibilă cu dezvoltarea acelora cu care individul interactionează. Studiul celor mai reprezentative personalităţi ale speciei umane reprezintă trăsătura distinctivă cea mai pregnantă a teoriei personalităţii la Maslow. cât şi psihanaliza. Comportamentele puse în acţiune pentru a satisface respectivele trebuinţe au un caracter dobândit şi variază de la un i ndi vi d la altul. Maslow este tot un reprezentant al psihologiei umaniste. iar dacă şi acestea sunt satisfăcute. mai mature şi mai sănătoase. Ea arată că psihologii au subestimat natura umană neluând în considerare exemplarele cele mai creative. In concluzie. Trebuinţă de actualizare Trebuinţă de stimă: de la sine însuşi şi de la alţii Trebuinţe de apartenenţă şi dragoste 86 . bolnave poate conduce doar la o psihologie handicapată". mai ales concepţia lui Freud. imature. Dacă vrei să studiezi cât de repede aleargă un om trebuie să-i studiezi pe cei mai buni alergători. Maslow spunea: „studiul unor specimene handicapate. M otivaţie şi personalitate: Ierarhia trebuinţelor Maslow afirmă că omul poseda un număr de t r e bu i n ţ e înnăscute care activează şi direcţionează comportamentul subiectului. Trebuinţele au un caracter instinctiv. Irina HOLDEVICI De vreme ce indivizii sunt văzuţi în asemenea termeni pozitivi. Teoria personalităţii la Maslow este de fapt o teorie a motivaţiei. de pildă. să faciliteze şi să contribuie la propria creştere. A criticat atât behaviorismul. Dr. mulţumirea. El a studiat biografiile unor personalităţi marcante şi a ajuns la concluzia că oamenii posedă în interiorul lor nişte tendinţe instinctive spre creştere. este normal şi inevitabil pentru o fiinţă umană să crească. Astfel. Dezvoltarea socială urmează actualizării membrilor individuali ai unei culturi. beneficiază nu numai individul. mai precis spre valorificarea propriilor disponibilităţi. De tendinţa înnăscută de a-si dezvolta complet potenţialul. Teoria personalităţii la Abraham Maslow A. nu pe cei mediocri. satisfacţia sau pacea spiritului. pentru a determina nivelul cel mai înalt al potenţialului uman.Prof. omul poate simţi nevoia de stimă şi respect. o persoană flămândă sau ameninţată nu va simţi nevoia de apartenenţă sau de dragoste.

t r e b u i n ţ e l e superioare c o n t r i b u i e la rândul lor la supravieţuire şi dezvoltare. ordine. ci va căuta stima şi auto-actualizarea. © Deşi sunt mai puţin necesare pentru supravieţuire. Caracteristicile trebuinţelor: ©Trebuinţele superioare apar mai târziu în cursul evoluţiei speciei. Astfel. comparativ cu trebuinţele inferioare. Din acest motiv trebuinţele inferioare sunt numite de Maslow „trebuinţe de deficit". cu atât ea este mai umană. înainte ca o altă trebuinţă din ierarhie să-şi facă simţită prezenţă. Trebuinţe fiziologice: hrană. Oamenii nu sunt motivaţi de toate aceste trebuinţe în acelaşi timp. numai omul are nevoie de autoactualizare. el dă exemplul ipotetic al unui individ care şi-a satisfăcut nevoile fiziologice în proporţie de 85%. de pildă. Astfel. Dr. dacă se produce o recesiune economică şi persoana îşi pierde serviciul şi îsi cheltuieşte economiile. De pildă. trebuinţele fiziologice revin pe primul loc. de pildă. Astfel. de asemenea. politice. cele de apartenenţă şi stimă. Irina HOLDEVICI Trebuinţe de securitate siguranţă. univ. ©Cu cât trebuinţele sunt mai sus în ierarhie. la o mai bună stare de sănătate şi. Maslow vorbeşte despre aşanumita satisfacere parţială. pentru că produce o pace mai profundă şi dă un sentiment de împlinire a vieţii. de a înţelege. sex. cele de securitate. ©Satisfacerea trebuinţelor superioare are nevoie de îndeplinirea mai multor precondiţii complexe. apă. pentru trebuinţa de autoactualizare este necesară o mai mare libertate de expresie. economice. O trebuinţă nu trebuie sa fie total şi pe deplin satisfăcută. ci şi psihologic. Cu cât o trebuinţă este mai înalta. o femeie de afaceri nu va mai fi dominată de trebuinţe fiziologice. stabilitate. dar. de a şti. ©Satisfacerea trebuinţelor superioare implică. satisfacerea lor putând să fie amânată. în adolescenţă. doar o singură trebuinţă fiind dominantă.Prof. Din acest motiv trebuinţele superioare sunt denumite „trebuinţe de creştere" sau „trebuinţe ale eu-lui". Trebuinţele cu poziţie inferioară în ierarhie sunt mai puternice. de pildă. iar cele de autoactualizare. Cu toate acestea ierarhia trebuinţelor poate fi răsturnată: astfel. satisfacerea unor trebuinţe de nivel superior conduce la o viaţă mai lungă. la mijlocul vieţii. toate fiinţele vii au nevoie de hrană şi apă. Astfel. cu atât mai puţin importante sunt pentru supravieţuire. trebuinţa de autoactualizare pune condiţia ca toate celelalte trebuinţe să fie satisfăcute şi implică nişte comportamente mai sofisticate decăt cele orientate în direcţia procurării hranei. în general la creşterea ef i ci enţ ei biologice a persoanei. condiţii externe mai bune: sociale. ©Satisfacerea trebuinţelor superioare este benefică nu numai sub aspect biologic. ©Trebuinţele superioare apar mai târziu în evoluţia individului: trebuinţele biologice apar în copilărie. Nesatisfacerea unor trebuinţe superioare nu produce o criză atât de puternică aşa cum se întâmplă în cazul nesatisfacerii trebuinţelor inferioare. în 87 .

Ele implică: nevoia de siguranţă. Trebuinţele fiziologice Sunt trebuinţele de hrană. Maslow nu confunda iubirea cu sexul.stimă şi respect din partea celorlalţi. La fel. . Dar. dar recunoaşte faptul că a c t i v i t a t e a sexuală poate fi un mod de exprimarea nevoii de dragoste. prieten) sau prin ocuparea unei anumite poziţii într-un gnip sau în societate. Maslow subliniază că lipsa structurării mediului înconjurător produce anxietate la copii. Dr. nevoia de securitate nu are un caracter compulsiv. somn şi sex. dar numai în limitele unor situaţii cărora acesta le poate face faţă. IV. subiectul se simte inferior. la normali. Drept rezultat el devine mai competent şi'mai productiv în toate domeniile existenţei. Eşecul satisfacerii trebuinţei de dragoste reprezintă. ordine şi absenţa fricii şi anxietăţii. apă. cele de dragoste şi apartenenţă 50%. Irina HOLDEVICI proporţie de 70%. stabilitate. Maslow subliniază că deşi oamenii normali şi-au satisfăcut aceste trebuinţe. Sunt cele mai puternice trebuinţe şi sunt capabile să blocheze total manifestarea celorlalte trebuinţe. univ. cele de stimă 40% şi cele de autoactualizare în proporţie de 10%. I. structurare. => Nevoia de . Trebuinţe de apartenenţă şi dragoste Acestea pot fi satisfăcute în mai multe moduri: prin relaţii afectuoase cu alţi oameni în general. un adult nevrotic are o mare nevoie de structură şi ordine în mediu pentru că la el nevoia de securitate este încă dominantă. Trebuinţele de stimă Implica nevoia de respect d i n partea propriei persoane (sentimente de valoare personală). III. Majoritatea oamenilor preferă prediciibilul necunoscutului. Nevroticul are tendinţa compulsivă de a evita noul şi îşi organizează existenţa astfel încăt ea să fie cât mai predictibilă (se conduce după rutine rigide). Atunci când autostimă lipseşte. Copilului trebuie să i se " acorde libertate. un loc de muncă sigur unuia care presupune aventura. II Trebuinţele de securitate Maslow este de părere că trebuinţele de securitate au o importanţă deosebită pentru copii şi pentru adulţii nevrotici. Satisfacerea trebuinţei de autostimă îl face pe individ să se simtă puternic. cat şi din partea celorlalţi. ordinea haosului. prin intermediul relaţiei cu o anumită persoană (iubit. după Maslow una din cauzele fundamentale ale dezadaptării în societatea occidentală.! O trebuinţă care este satisfăcută nu mai reprezintă o trebuinţă şi joacă un rol minimal în viaţa omului. faima etc. protecţie.B. recunoaştere. valoros şi adecvat. succes social. ei mai au totuşi nevoie de un anumit grad de securitate.Prof.autostimă. spre deosebire de nevrotici. N. sub forma trebuinţei de statut. neajutorat şi 88 . Subiecţii normali si-au satisfăcut bine aceste trebuinţe.

Astfel. prestigiul. este imposibil ca un subiect să devină autoactualizat dacă trebuinţele sale de cunoaştere sau înţelegere nu sunt satisfăcute. la rândul lor un caracter înnăscut. Trebuinţele de cunoaştere şi înţelegere: O ierarhie secundară Maslow se referă şi la un alt set de trebuinţe umane -trebuinţele de cunoaştere şi înţelegere. Metamotivaţiile: In urma studiului asupra persoanei autoactualizate. Maslow este de părere că aceste trebuinţe formează o ierarhie separată: nevoia de cunoaştere este mai puternică decât nevoia de a înţelege. Intre cele două ierarhii de trebuinţe există o interacţiune reciprocă. faptul ca persoana să nu fie distrasă de satisfacerea trebuinţelor de nivel inferior. V. El consideră că nevoia de înţelegere şi curiozitatea au. Trebuinţa de autoactualizare Se referă la realizarea deplină a tuturor posibilităţilor şi d ispo ni bi li tă ţi lor fiinţei umane. 3) Studiile au arătat că mulţi adulţi sănătoşi şi maturi sunt puternic atraşi de nou şi necunoscut. In acelaşi timp. Maslow arată că există şi excepţii de la ierarhia trebuinţelor: astfel. a aptitudinilor şi abilităţilor sale. pe care nu le plasează în cadrul piramidei sale. Dr. ştiinţifică sau politică. a arătat că u n i i oameni şi-au riscat viaţa în interesul cunoaşterii. Autoactualizarea poate îmbrăca multiple forme. Aceştia s-au simţit mult mai bine când au fost implicaţi în activităţi intelectuale cu caracter provocaţiv. Astfel. persoana care nu este autoactualizată va fi neliniştită şi nemulţumită.Prof. Omul trebuie sa devină ceea ce poate deveni în plan potenţial. oamenii care s-au dedicat unei cauze cu preţul vieţii şi-au negat trebuinţele fiziologice sau pe cele de securitate. trebuie să se bazeze pe aprecierea realistă a propriilor posibilităţi. să aibă o apreciere realistă a puterilor şi slăbiciunilor sale. Chiar dacă celelalte trebuinţe sunt satisfăcute. Maslow ajunge la 89 . o femeie care îşi creşte bine c o p i i i şi este m u l ţ u m i t ă de acest lucru este autoactualizată. 4) Maslow a întâlnit în practica sa clinică mulţi adulţi sănătoşi care sufereau de plictiseală datorită existenţei lor monotone. 2) Istoria. Maslow subliniază că autostimă pentru a fi eficientă. nu doar realizarea artistică. statutul şi buna reputaţie trebuie să fie acordate pe merit. Irina HOLDEVICI descurajat. Autoactualizarea presupune îndeplinirea mai multor condiţii: libertatea faţă de restricţiile impuse de cultură sau de sine î n su şi . persoana trebuie să se autocimoască bine. Argumente în favoarea existenţei acestor trebuinţe: 1) S t u d i i l e de laborator au arătat că animalele îşi explorează mediul fără alt motiv decât curiozitatea. univ. Maslow sublinia faptul că interesele de cunoaştere încep să se manifeste spre sfârşitul vârstei sugarului şi la începutul copilăriei timpurii.

decât căutarea şi atingerea unor obiective.Prof. 90 . scopul lor fiind să-şi îmbogăţească existenţa. (Maslow. 1967). să crească tensiunea psihică căutând noul şi experienţele cu caracter provocativ. Maslow arată că persoana autoactualizată nu este motivată în sens obişnuit (să reducă o tensiune) ci în direcţia maximizării propriului potenţial. în astfel de cazuri sursa îmbolnăvirii psihice este mai puţin explicită pentru individ. Persoanele la care funcţionează metamotivaţii le nu luptă pentru reducerea unor deficienţe şi nu caută să reducă nişte tensiuni. El afirma că persoana autoactualizată nu se străduieşte să obţină ceva ci evoluează. Irina HOLDEVICI concluzia că acestea sunt conduse de ceea ce el numea metamotivaţii. ceea ce Maslow numea metapatologia. univ. Frustrarea atingerii metamotivaţii lor produce. Metamotivaţiile reprezintă mai curând moduri de a fi. Dr.

pierderea Oboseală. O viziune Robotizare. lipsă de umor. Confuzie.Prof. Percepţiile lor nu suni d i s t o r s i o n a t e de teamă sau de a n u m i t e nevoi nesatisfacute. Irina HOLDEVICI Metam Nevoia Bunăta te Frumus Unitate Dihoto Vivacit mie ate Unicita te Perfecţ Necesit Comple titudine-finalitate Justiţie Ordine Simplit Bogăţie interioară. O percepere eficientă asupra realităţii. lipsa de bucurie în viaţă. ate Metapatologie Neîncredere. cinism. Haos. lipsă de spre scop. Dezintegrare Tendinţa de a găndi în extreme (alb-negru). tendinţa de a se baza Vulgaritate. Caracteristicile acestora sunt: 1. inclusiv pe ceilalţi oameni în mod clar şi obiectiv. rigiditate. Pierderea sentimentului individualităţii. Depresie. cinism Ură. 2. Personalităţile autoactualizate îşi admit punctele tari şi slăbiciunile fără a avea tendinţa de a distorsiona imaginea de sine şi iară tendinţa de a simţi o ruşine şi o culpabilitate excesive referitoare la eşecurile şi imperfecţiunile sale. stânjeneală. lipsă de Incompletitudine. egoism Insecuritate. Dr. Nu au prejudecăţi şi idei preconcepute. asupra simplistă Sentimentul de determinare totală. pune A Lipsa de sens. încetarea demersului de orientare Supărare. nevoia de a fi Complexitate inutilă. dezgust. Personalitatea autoaclualizata este capabilă să perceapă lumea. Depresie. diminuarea dezvoltării plenare a potenţialităţilor Caracteristicile persoanei autoactualizate: Maslow este de părere că personalităţile autoactualizate nu reprezintă mai mult de 1% din populaţie. încordare. Se acceptă pe sine. univ. atitudine nefirească. Uşurinţ ă (lipsă de efort) Tendin ţă ludică AutoSemnif Metapatologia reprezintă fiinţei umane. repulsie. 91 . pierderea siguranţei şi predictibilităţii. neîncredere. Lipsă de speranţă. totalitate. pe ceilalţi şi natura în general. lipsii de entuziasm. absenţa legii.

4. Subiecţii autoactualizaţi sunt maicreativi decât restul populaţiei. pentru dezvoltarea propriilor posibilităţi. 5. Interese sociale La fel ca şi Adler. In cadrul unor astfel de experienţe ego-ul este depăşit în cadrul unei trăiri de tip transcendent. Sunt spontani. de bucurie extremă . Ele vor ii capabile să se entuziasmeze de un răsărit de soare. deschişi şi nu se tem de faptul că ar putea face greşeli sau că ar putea face un lucru stupid. fără efecte psihopatologice. Deşi cercul de prieteni ai oamenilor autoactualizaţi nu este prea larg.Prof. 6. Prospeţimea permanentă a evaluărilor Personalităţi autoactualizate au capacitatea de a percepe lumea înconjurătoare cu prospeţime. In timpul experienţelor de vârf. flexibili. Trăirea unor experienţe de vârf („peak experiences"). Ele se dedică unui scop. Relaţii interpersonale mai intense. religioase sau sociale. încrezătoare. Comportamentul personalităţii autoactualizate este deschi s. Frecvent ei au discipoli şi admiratori. Personalitatea autoactualizată se caracterizează prin spontaneitate. Personalităţile autoactualizate nu numai că sunt sănătoase psihic şi pot suporta izolarea de ceilalţi. Ei se bazează mai mult pe ei înşişi în satisfacerea trebuinţelor şi nu au o dependenţă excesivă faţade ceilalţi. Concentrare pe probleme mai curând decât pe propria persoană. H accepta pe ceilalţi şi nu dau dovada de prejudecăţi rasiale. simplitate şi naturaleţe. 8. fără a fi agresive sau rebele. 7.Personalitatea actualizată nu are nevoie să-si ascundă sentimentele şi să pretindă că este altceva decât este.Structura de caracter de tip democratic. Hi pun în evidenţă inventivitatea şi originalitatea în toate aspectele vieţii lor. direct . aceste persoane pot părea la prima vedere mai reci si mai neprietenoase deşi nu aceasta este intenţia lor. ci pentru satisfacerea metatrebuinţelor. Dr. sănătoşi psihic sunt capabili să trăiască sentimente de simpatie şi empatie pentru omenire în general. hotărâtă. 11. de fericire. ele au o anumită nevoie de izolare şi solitudine decât alţi oameni. Ei sunt pur şi simplu mai autonomi decât ceilalţi oameni şi nu caută cu orice preţ să o b ţ i n ă căldură şi susţinere de la ceilalţi. Ei au atitudinea fratelui mai mare faţă de ceilalţi oameni (continuă să-i simpatizeze chiar dacă aceştia îi dezamăgesc). mirare şi entuziasm. Maslovv consideră că oamenii iiitoactualizaţi. Ei sunt dispuşi să asculte şi să înveţe de la oricine şi nu se poartă cu 92 . o anumită datorie de îndeplinit. g l o r i e sau putere. Personalităţile autoactualizate consideră că au un sens în viaţă. univ.experienţe asemănătoare cu cele religioase. Astfel de persoane sunt ele însele. Irina HOLDEVICI 3. Personalităţi autoactualizate au momente de extaz intens. de o floare sau de o simfonie. ci chiar mai mult. 10. persoana se consideră puternică. 9. pentru actualizarea disponibilităţilor eului. natural şi nu este bazat pe jocul de rol social. prieteniile lor sunt mult mai intense şi mai profunde decât ale celorlalţi oameni. Personalităţile autoactualizate nu se angajează în activitate p e n t r u bani. deşi ei nu sunt totdeauna producători de opere artistice sau ştiinţifice. Datorită independenţei. Nevoia de intimitate şi independenţă.

In acelaşi timp el subliniază rolul dragostei acordate copilului cât şi satisfacerii nevoilor de bază în primii doi ani de viaţă pentru a asigura premisele tendinţei spre autoactualizare. Ne temem. la siguranţă şi la „căile bătătorite4' presupune un mare act de curaj. Irina HOLDEVICI superioritate faţă de persoanele cu o educaţie mai puţin elevată. r e p r e z i n t ă e x c e p ţ i i de la comportamentul lor firesc (sunt mai puţin frecvente şi au durată mai scurtă decât la personalităţile obişnuite). pot avea momente de îndoială sau teamă. sunt autonome. Al treilea motiv pentru care sunt atât de puţine persoane autoactualizate constă în faptul că. A renunţa la rutini. Un motiv ar fi că. dar şi permisivitatea excesivă pot reprezenta factori nocivi. P sih o lo g ia co gn itivă Teoria personalităţii la George Kelly Teoria lui Kelly cu privire la constructele personale este o teorie recentă şi 93 . Drept rezultat ele pot rezista presiunilor culturale şi sociale care le impun anumite linii de gândire şi comportament.B. ascunşi.! P e r s o n a l i t ă ţ i l e a u t o a c t u a l izate au şi ele imperfecţiunile lor. conflicte sau încordări. suficiente lor însele şi independente. cu atăt ea este mai puţin puternică. duri. Maslow atrage atenţia că o libertate excesivă poate conduce la anxietate şi insecuritate la copil. astfel de t r ă i r i . Dacă trebuinţa de autoactualizarc este înnăscută. Se pare că experienţele copilăriei sunt cruciale în inhibarea sau stimularea trebuinţei de autoactualizare. ceea ce va frâna dezvoltarea viitoare. Dar. Ele nu se răzvrătesc în mod deschis împotriva ordinii sociale şi normelor culturale. L i n i a corectă constă. Din acest motiv pare mai comod să ne menţinem acolo unde ne aflăm. Controlul excesiv şi rutina impuse copil ul ui . de pildă. autoactualizarea presupune efort. decât să căutăm mereu noi situaţii cu caracter provocaţi v. Astfel. disciplină. drumul spre autoactualizare presupune mult curaj. Un alt motiv pentru care autoactualizarea poate fi blocată este ceea ce numeşte Maslow „complexul lui lona". cu cât o trebuinţă se situează mai sus în ierarhia trebuinţelor. ceea ce îl va împiedica să-şi dezvolte noi deprinderi şi abilităţi. Rezistenţa la enculturaţie Personalităţi foarte sănătoase sub aspect psihic. a acorda copilului libertate în anumite limite. dar se conduc după regulile lor interioare. se pune problema de ce nu devin toţi oamenii autoactualizaţi. Chiar atunci când trebuinţele inferioare au fost satisfăcute. Aceasta înseamnă că noi ne temem şi ne îndoim de propriile posibilităţi şi capacităţi. autocontrol şi muncă intensă. Trebuinţa de autoactualizare nefiind puternică este uşor inhibată de condiţiile ostile de mediu. univ. el nu va putea pune în acţiune noi tipuri de comportament. N.r o l u r i l e din c u l t u r a o c c i d e n t a l ă i n h i b ă tandreţea şi sentimentalismul la băieţi. după Maslow.Prof. Subiecţii pot fi adesea reci. ruşine sau culpabilitate. dar în acelaşi timp ne simţim provocaţi de propriile noastre capacităţi. Maslow dă exemplul modului în care s e x . În cazul în care copilul este hiperprotejat. 12. Dr.

reacţie. Irina HOLDEVICI în acelaşi timp foarte originală. Datele experienţei sunt interpretate prin intermediul stnictiirilor interne (un fel de grile) ale subiectului. Teoria lui Kelly îşi are originea în activitatea sa de psihoterapie cu subiecţi nevrotici. privind aceeaşi scenă o poate interpreta în moduri diferite. el va trebui să elaboreze o nouă ipoteză. tendinţă. Kelly considera că. Kelly spune că toţi oamenii sunt capabili să creeze constructe cognitive cu privire la realitatea înconjurătoare. Această teorie nu are n i m i c comun cu teoriile anterioare şi autorul nu utilizează concepte cum ar fi: ego. motivaţie sau emoţie. Dacă profesorul îi dă notă de trecere ipoteza este confirmată. Aceste structuri mentale s-ar putea compara cu nişte ochelari cu l e n t i l e diferit colorate prin care o persoană sau alta priveşte realitatea externă. Pe baza acestor structuri sau patternuri interne. Exemplu: Să presupunem că un student se află în pericol să nu treacă un examen. Această teorie pune accent pe raţionalitatea umană şi nu pe emoţionali ta te sau pe caracterul universal al tendinţelor instinctive. Repertoriul de constructe se îmbogăţeşte pe măsură ce subiectul se 94 . profesorul va răspunde favorabil şi îi va da notă de trecere.prin intermediul cărora ei pot face previziuni şi exercită un anumit control asupra evenimentelor externe. citeşte articolele scrise de respectivul profesor. fiecare individ este un „om de ştiinţă". Dacă studentul nu promovează examenul. Constructul s-a dovedit util şi va fi pus din nou în acţiune dacă el va mai avea un curs cu respectivul profesor sau cu unul asemănător. In funcţie de culoarea lentilelor fiecare subiect. evenimente sau pentru a interacţiona adecvat cu alte persoane. ca şi savanţii îşi construiesc propriile lor teorii-constructe personale. stimul. de fapt. Oamenii elaborează multe constructe în cursul vieţii pentru a face faţă diverselor situaţii. subiectul realizează predicţii cu privire la obiecte. comentează importanţa studiilor sale etc. îi pune întrebări. ea va rezista. oamenii. Dacă teoria este confirmată de experienţe. Dr. persoane şi cu privire la sine-însuşi şi utilizează aceste predicţii pentru a se orienta în mediu.Prof. Această i n t e r p r e t a r e sau construire a experienţei reprezintă modul unic al persoanei de a vedea lucrurile. nevoie. îngâmfat. Kelly arată că oamenii observă evenimentele lumii î n c o n j u r ă t o a r e şi le interpretează. de a explica şi interpreta aceste evenimente. dacă nu teoria este modificată sau se renunţă la ea. cu o imagine exagerată asupra propriei importanţe. Pe baza respectivei observaţii studentul elaborează ipoteza (construct) că dacă el se va comporta acordând atenţie profesorului. Fiecare om emite o ipoteză referitoare Ia faptul că un anumit construct se potriveşte datelor realităţii cu care este confruntat şi verifică în practică această ipoteză. Pe baza observ arii conduitei profesorului în timpul a n u l u i acesta a constatat că este foarte autoritar. Deci. care construieşte teorii şi ipoteze şi apoi le verifică în practică. univ. o structură în care acesta plasează evenimentele. Kellv defineşte constructul ca un mod al persoanei de a privi evenimentele lumii înconjurătoare. El se duce la bibliotecă.

Postulatul fundamental: „Modul de procesare al unei persoane este ghidat sub aspect psihologic de nivelul în care aceasta anticipează evenimentele". ceea ce conduce la elaborarea unor constructe diferite. pentru că omul utilizează constructele pentru a prevedea viitorul (trebuie să avem idee de ce se întâmplă dacă ne comportăm într-un fel sau altul). Kelly introduce în teoria sa noţiunea de diferenţe individuale. Nu numai că oamenii îşi formează de-a lungul vieţii un număr mare de constructe. odată elaborat nu rămâne fixat odată pentru totdeauna . Prin intermediul acestui corolar. Constructele nu reflectă atât realitatea obiectivă. Constructele alternative se referă la faptul că omul este liber să-şi revizuiască sau să-şi modifice constructele. El subliniază că oamenii diferă unii de alţii în modul în care percep sau interpretează un anumit eveniment. pentru că realitatea este schimbătoare. Cu toate acestea. Cu toate diferenţele individuale. Caracteristica principală a constructelor o reprezintă anticiparea. dar există şi posibilitatea punerii în acţiune a unor constructe alternative.Prof. 95 . Mai mult constructele existente trebuie să fie rafinate. Corolarul individualităţii „Persoanele diferă unele de altele în modul în care elaborează constructele legate de diferite evenimente". Kelly era de părere că nici un eveniment sau experienţă în viaţa omului nu se repetă identic. univ. modificate sau reelaborate pentru că oamenii şi evenimentele se schimbă de-a lungul timpului. Irina HOLDEVICI confruntă cu noi situaţii sau persoane. dar ele fac parte dintr-o structură dată. Constructele personale se formează pe baza respectivelor trăsături comune ale experienţelor de viaţă. Aceste canale pot fi modificate. există un anumit grad de stabilitate în modul în care persoana se comportă. Teoria lui Kelly despre personalitate este organizată sub forma a l1 postulate. ele au unele trăsături comune. 2. Constructele neadecvate pot face mai mult rău decât bine (vezi psihopatologia). iar schimbarea are loc în cadrul unor limite impuse de structură. Dr. Kelly este de părere că există constructe comune tuturor oamenilor prin intermediul cărora oamenii îşi pot împărtăşi experienţele. pe baza cărora subiectul poate realiza predicţiile sale. Deşi subiectul se poate modifica. Corolarul construcţiei Se referă la faptul că „o persoană anticipează evenimentele construind mental replicile acestora”. cât mai ales interpretarea pe care persoana o dă evenimentelor. Un construct. deşi evenimentele care se repetă nu sunt identice. pentru că ea operează prin intermediul unor canale de procesare a informaţiei. 1 .

Astfel. Alegerile aventuroase conduc la lărgirea sistemului de constructe personale prin încorporarea unor noi experienţe. Corolarul dihotomiei „Sistemul de constructe al unei persoane este compus dintr-un număr finit de constructe dihotomice". Astfel. de pildă. Astfel. Aşa cum este necesar să sesizăm asemănările dintre obiecte şi fenomene. faptul că „subiectul are posibilitatea să aleagă din cadrul unor constructe dihotomice acel construct care îl va ajuta mai bine să prevadă evenimentele". Kelly consideră că toate constructele personale au un caracter bipolar sau dihotomic. un student poate opta între două cursuri.: de ce o persoană continuă să se comporte agresiv cu c e i l a l ţ i deşi este mereu sancţionată pentru aceasta). în cadrul constructului RĂU. ceea ce presupune întărirea sistemului de constructe personale şi variante care presupun un anumit risc şi care implică extensiunea sistemului de constructe personale.Prof. 96 . în felul acesta formându-se constructul cinstitnecinstit. Kelly arată că tendinţa oamenilor de a acţiona într-o manieră l i p si t ă de risc explică de ce unii oameni persistă în menţinerea unui comportament greşit. eficient. moral.B. Kelly su b l i n i a că de-a lungul vi eţ i i noi facem mereu alegeri între variante sigure. de pildă. Irina HOLDEVICI Putem întâlni constructe comune la oamenii care au norme si valori culturale comune. subiectul are şi posibilitatea de a alege între siguranţă şi aventură. (Ex. Corolarul organizării „Persoana tinde să-şi organizeze constructele individuale într-un sistem sau pattern de constructe în conformitate cu modul său propriu de a sesiza relaţiile dintre acestea (asemănari\ deosebiri)". dar şi o satisfacţie mai mare în cazul reuşitei. unul este uşor şi este ţinut de un profesor care dă note mari. de pildă. greu şi ţ i n u t de un profesor nou. ea poate muta constructul inteligent din cadrul constructului subordonat BUN. este necesar să notăm şi deosebirile. de pildă. Dr. Alegerea celui de-al doilea curs presupune asumarea unui risc. 4. Nici aceste ierarhii nu sunt rigide. Organizarea constnictelor se realizează într-o manieră ierarhică. univ. Corolarul alegerii Se referă la.! Alegerea are în vedere cât de bine putem anticipa viitorul şi nu neapărat ceea ce este mai bine pentru individ. 3. 5. Astfel. un individ poate fi apreciat ca cinstit doar în contrast cu oameni apreciaţi ca necinstiţi. Din cauza sistetnuluidiferit de organizare al constnictelor doi indivizi care au aceleaşi constructe individuale pot să se deosebească unul de celălalt. N. iar altul este interesant . dacă o persoană a intrat în conflict de mai multe ori cu persoane mai inteligente decât ea. constructul BUN poate include constructe subordonate ca: inteligent. deşi au un caracter stabil. in acelaşi timp.

: Constructul încredere-suspiciune. este aplicat de unii subiecţi tuturor oamenilor. gradul până la care un sistem de constructe personale poate fi ajustat sau modelat în funcţie de noile experienţe de învăţare depinde de cât de permeabile sunt constructele. este deschis la noi experienţe şi evenimente. Ceea ce este relevant pentru un construct. constructele care au fost valabile pentru vârsta de 16 ani pot fi nocive la 40 de ani. iar de alţii doar unor indivizi. în timp ce altele au un caracter îngust. oameni sau copaci. Constructele rigide nu pot fi modificate. iar alţii îl aplică şi la animale. univ.Prof. în această perioadă individul trebuie să reinterpreteze natura noilor sale experienţe. 8. Corolarul experienţei „Sistemul de constructe personale ale unui individ variază pe măsură ce acesta construieste treptat noi replici ale evenimentelor. Astfel. In înţelegerea unui individ este important să ştim şi ce anume exclude acesta din seria de evenimente la care se aplică un construct. Dacă construcţii] nu s-a dovedit valid ca predictor el trebuie reformulat sau înlocuit în l u m i n a noilor experienţe. 9. Fiecare construct-ipoteză este testată în realitate în funcţie de cât de bine poate servi la prevederea viitorului. conform căruia negrii au o inteligenţă mai redusă decât albii. Dr. 97 . Ex. Deci. Corolarul seriei Un „construct este potrivit pentru pentru anticiparea unei serii finite de evenimente". Mai precis sistemul de constructe personale se restructurează în urma procesului de învăţare. Corolarul fragmentării „O persoană poate să utilizeze în mod succesiv o varietate de subsisteme de constructe care sunt incompatibile sub aspect logic unele cu altele". Majoritatea oamenilor sunt expuşi permanent la noi experienţe astfel încât procesul de testare a constructelor se desfăşoară în mod permanent. Irina HOLDEVICI 6. 7. Ex. Unele constructe pot fi aplicate la un număr mare de persoane sau situaţii. Corolarul modulării „Variaţia sistemului de constructe personale este limitată de gradul de permeabilitate al constructelor” Un construct permeabil va permite ca o nouă serie de elemente să poată fi încorporată în el cu alte cuvinte. Constructul înalt-scund este potrivit pentru clădiri. Foarte p u ţ i n e sau chiar ni ci un construct nu este potrivit pentru toate situaţiile. respectiv şirul de evenimente la care se aplică reprezintă o chestiune de alegere personală. şi nu numai ce include în acest construct.: dacă cineva are construcţii] impermeabil. persoana se blochează la noile experienţe de învăţare. Ex. dar nu şi pentru vremea de afară. el nu-şi va modifica acest construct indiferent de câţi negrii inteligenţi întâlneşte în viaţă (vezi prejudecăţile). Astfel.

procesele sale psihice sunt similare cu ale celeilalte persoane". Numai atunci cănd putem anticipa relativ corect ce vor face prietenii.Prof. persoana nu este condamnată să meargă pe calea trasată din copilărie sau adolescenţă. Noj jucăm diverse roluri în raport cu situaţiile în care ne aflam şi fiecare comportament de rol implică înţelegerea modului în care cealaltă persoană construieşte evenimentele şi situaţiile. ea poate juca un rol social care o angajează pe cea de-a doua persoană". Oamenii care posedă norme culturale comune vor avea modalităţi asemănătoare de a anticipa anumite evenimente şi îşi vor construi experienţele întrun mod asemănător. chiar dacă sunt expuşi la experienţe diferite. Cu toate acestea inconsistenţa rămâne la un nivel subordonat. 10. El posedă voinţa liberă de a-şi alege propria cale şi are posibilitatea să o modifice formându-şi alte structuri de constructe. Irina HOLDEVICI Sistemul de constructe personale se află în continuă schimbare. Corolarul elementelor comune „In măsura în care o persoană utilizează un sistem de constructe similar cu al alteia. Corolarul socialităţii „In măsura în care o persoană elaborează constructele altei persoane. Un om poate tolera un număr de inconsecvenţe la nivel particular. 11. omul trebuie să construiască constructele celuilalt pentru a înţelege ce simte acea persoană şi pentru a anticipa modul în care respectiva persoană se va comporta.: întâlneşti o persoană care îţi place pentru că are aceleaşi preocupări cu ale tale este încorporată în construcţii! de prieten = cineva care trebuie iubit şi respectat. Direcţia evoluţiei este orientată spre viitor pentru că constructele personale au un caracter predictiv. Noi ne revizuim şi ne modificăm constructele de-a lungul întregii existenţe. iară a modifica constructele supraordonate (comunităţi). Cu alte cuvinte. univ. astfel încât uneori noul construct nu derivă din ceie vechi şi poate să nu fie compatibil cu acestea. Mai exact. Kelly susţine că evenimentele trecute nu determină total pe cele prezente. ne vom putea adapta mai bine la aceştia. rămân nemodificate. Ex. Omul este considerat ca fiind autorul propriului destin şi nu ca o victimă a acestuia. omul nefiind victima biografiei sale (nu suntem prizonierii formării brutale a 98 . soţii. Peste un timp constaţi că persoana are alte opinii politice decât ale tale şi se plasează în construcţii 1 de duşman. Nici un stadiu al vieţii nu este mai important decât altul. şefii sau profesorii noştri. Kelly extinde prin intermediul acestui corolar (şi a următorului) teoria sa la aria relaţiilor interpersonale. Constructele supraordonate: Liberalul = prieten şi Conservatorul = duşman. Imaginea lui Kelly cu privire la natura umană Este o imagine optimistă pentru că acest autor tratează oamenii ca fiinţe raţionale. Dr.

m o t i v e l e . P sihologia m p o rta m e n ta listă co Teoria personalităţii la B. Prin forţarea subiectului de a evolua în acest fel (plăcut-neplăcut. t e n d i n ţ e l e sau alte forţe i n t e r n e care direcţionează fiinţa umană. reprezentant al behaviorismului să fie discutat în cadrul unui curs care se ocupă de teoriile personalităţii. tatălui. persoanele de care i-a fost cel mai milă sau care l-au atras cel mai mult. că ci punea accentul pe răspunsurile deschise ale subiecţilor. In acelaşi timp. univ. a experienţelor sexuale t i m p u r i i sau a rejectării din partea părinţilor). prietenului celui mai bun de acelaşi sex. 99 . Skinner este de părere că psihologia reprezintă ştiinţa comportamentului. „Să ne aplecăm asupra faptelor" a reprezentat idealul ştiinţific al lui Skinner. Din acest motiv. C l i e n t u l u i i se cere să realizeze o selecţie a persoanelor de pe listă. Irina HOLDEVICI deprinderilor igienice. La început se cere clientului să noteze numele persoanelor care au jucat un rol important în viaţa sa.: să noteze persoanele ameninţătoare. Supoziţia care stă la baza utilizării acestui test constă în aceea că oamenii construiesc lumea în mod dihotomic. de fapt. Skinner s-a ocupat de studierea comportamentului pe care a încercat să-1 descrie în termeni cât mai obiectivi. omul nu este prizonierul unor forţe instinctive de natură inconştientă. soţului. Ex. Informaţiile de acest gen sunt centralizate în aşa numitele grile REP de unde poate rezulta ce fel de constructe personale utilizează subiectul. Mai exact.: este întrebat cine a jucat rolul mamei. Kelly este autorul testului Role Construct Repertory Tesl (REP). alegând două persoane care sunt asemănătoare şi arătând prin ce se deosebesc acestea de o a treia persoană. el fiind de părere că psihologia trebuie să se rezume la ceea ce se vede. asemănător-diferit) Kelly a putut descoperi ce dihotomii sunt importante pentru un subiect. Majoritatea teoriilor cu privire Ia personalitate încercau să privească în spatele a ceea ce se vede. la ceea ce poate fi modificat şi măsurat în condiţii de laborator aceasta însemnând. atrăgătoare şi de care îi este milă şi să găsească asemănarea dintre două grupe si deosebirea faţă de a treia grupă. Concepţia sa pare să nu se potrivească în acest context cel pulin din două motive: © el este de părere că psihologia nu dispune de suficiente date pentru a formula o concepţie teoretică. Ex. fără aşi propune să realizeze teoretizări.F. © nu crede în conceptul de personalitate pe care o consideră nimic mai mult decât un pattern de comportamente. el nici nu a elaborat o teorie a personalităţii în adevăratul sens al cuvântului. Skinner Poate să pară ciudat că S k i n n e r . Dr. mai precis să analizeze cauzele.Prof.

univ. extrapolând concluziile la comportamentul uman. Spre deosebire de acestea. trăsăturile de personalitate nu pot f\ observate şi ca atare nu au ce căuta în domeniul psihologiei ştiinţifice. unicitatea fiecărui individ. Deci. abordarea lor poate avea chiar un aspect nociv. mecanismele de apărare ale ego-ului. element pe care îl consideră drept cauză a comportamentului. De aici rezultă consecinţa că acela (aceia) care controlează mecanismul întăririlor unei persoane sau grup. dar el consideră că diferenţele dintre om şi animal sunt de natură cantitativă şi nu calitativă. El afirmă însă că psihologia poate să explice aspectele v ie ţi i interioare numai atunci când acestea devin observabile în mod obiectiv. punând accent doar pe ceea ce este observabil în comportamentul subiectului. şi pe care el le ignora total. Skinner considera că variabilele interne ale psihismului uman nu sunt importante în p r e d i c ţ i a şi controlul comportamentului. într-un fel sau altul. având un caracter universal. Un alt aspect prin care studiile lui Skinner diferă de cele ale altor teoreticieni în sfera personalităţii constă în aceea că el şi-a bazat s t u d i i l e mai ales pe cercetări de psihologie animală. legile referitoare la relaţia stimul-răspuns. Trebuie subliniat faptul că Skinner nu a afirmat niciodată că procesele psihice interne sau procesele fiziologice nu ar exista. Abordarea lui Skinner ignoră total aceste aspecte. se ocupă într-un fel sau altul de diferenţele individuale între subiecţi. Irina HOLDEVICI Indiferent la ce se referă: instincte.baza comportamentului Skinner este de părere că oii ce comportament poate fi controlat prin intermediul consecinţelor sale.Prof. Indiferent de specificul lor celelalte teorii ale personalităţii. Skinner se sp r i j i n ă permanent pe un element exterior organismului. 1. pentru că abate atenţia de la diversele aspecte ale mediului care ar putea explica mai bine comportamentele umane. Principiul întăririi . singurele aspecte relevante pentru psihologie sunt cele care ţin de comportamentul observabil şi singura modalitate de a prezice şi controla comportamentul constă în a conecta respectivul comportament cu evenimentele trecute din mediu. constă în modul în care acesta abordează diferenţele individuale. Forţele de natură inconştientă. accentuând. Antorii subliniază faptul că dacă există diferenţele între oameni acestea se datorează diferenţelor d i n t r e evenimentele externe care acţionează asupra persoanei. O altă diferenţă între teoria l u i Skinner şi alte teorii ale personalităţii. Skinner a manifestat un interes scăzut cu privire la aceste diferenţe individuale datorită faptului că cercetările sale au fost centrate mai ales pe direcţia evidenţierii unor legi generale ale comportamentului uman. El este de părere că un animal dar şi un om pot fi condiţionaţi să pună în acţiune orice tip de comportament prin intermediul unor întăriri adecvate. poate controla şi modifica comportamentul persoanei sau grupului în acelaşi mod in care experimentatorul poate controla comportamentul animalelor de laborator. Skinner este de acord cu faptul că oamenii au o structură mult mai complexă decât animalele. trebuinţe sau chiar trăsături. 100 . ba mai mult. Dr. celelalte teorii ale personalităţii se referă la ceea ce Skinner numea forte interne.

Realizând experimente pe câini. Pavlov a formulat prima lege a învăţării: Un răspuns ele t i p condiţionat nu poate fi elaborat în absenţa întăririi. Pavlov a observat făptul că aceştia salivează la s t i m u l i neutri (ex. cel puţin aparent voluntară. Acest tip de învăţare. In cazul în care câinele aude sunetul clopoţelului dar nu se petrece ni m i c (lipsă de întărire) de mai multe ori reacţia de salivare va avea tendinţa să descreasca în intensitate şi frecvenţă până la stingere. Astfel. Skinner este de părere că acest gen de condiţionare are o importantă mai redusă decât ceea ce el denumeşte condiţionare operantă. dacă ţipetele "unui sugar sunt recompensate prin administrarea hranei. dacă şoarecele este privat mai mult timp de hrană (el fiind plasat într-o cutie special amenajata).Prof. Skinner face distincţia între comportamentul de răspuns şi comportamentul a) Comportamentul de răspuns (respondent): Acest tip de comportament implică o reacţie la un stimul specific din mediu. Astfel. cum ar fi administrarea hranei. apăsare care are drept consecinţă administrarea hranei. animalul a fost condiţionat să răspundă la un stimul neutru. comportamentul condiţionat nu este învăţat. Acest concept îşi are originea în studiile fiziologului rus Pavlov. b) Condiţionarea operantă Comportamentul de răspuns depinde numai de întărire şi este direct legat de prezenţa unor stimuli fizici din ambianţă.: paşii celui care administrează hrana) deşi în mod normal. câinele ajunge să saliveze doar la sunetul clopoţelului. comportamentul de răspuns arc un caracter învăţat (vezi relfexele condiţionate). Cu alte cuvinte. La n i v e l e mai complexe. un copil sugar declanşează o serie de comportamente 101 . Pavlov a început sa studieze în mod sistematic acest fenomen. denumita condiţionare implica substituţia unui stimul cu altul. Skinner consideră că majoritatea comportamentelor animale si umane sunt achiziţionate în acest mod. Astfel. Irina HOLDEVICI operant. In cazurile simple. şoarecele va apăsa în mod accidental pe o pedală. univ. Şoarecele va apăsa încă o dată pe pedală. ci el se declanşează în mod automat şi involuntar. Astfel. el a asociat sunetul unui clopoţel cu administrarea hranei şi a constatat că după un număr de asocieri. Intrigat de aceste observaţii. Primirea hranei va funcţiona drept recompensă (întărire) pentru compot tamentiil de apăsarea pedalei. reacţia de salivare esle declanşată doar la s t i m u l i specifici. Din analiza acestor experimente rezultă importanţa întăririi în fixarea anumitor modele de comportament. el va declanşa un comportament spontan. doar pentru că acesta a fost asociat cu un stimul specific. Ce! mai simplu exemplu îl reprezintă reflexul rotulian. de pildă. de pildă. comportamentul va fi întărit şi drept consecinţă se va constata faptul că animalul are tendinţa de a apăsa tot mai frecvent pedala respectivă. care presupune o acţiune. Dr. Aceasta constatare se bazează pe experimentele realizate de Skinner în laborator. acesta va fi tentat să perpetueze acest gen de comportament. în cadrul acestui comportament spontan.

salariul se plăteşte în general de 2 ori pe lună etc.Prof. Deoarece în tăr ire a depinde de numărul de răspunsuri pe care la pune în acţiune animalul. indiferent câte răspunsuri a pus în funcţiune animalul (ex.: un serviciu în care plata se face nu în funcţie de orele l u cr a t e ci de numărul de obiecte (piese) produse.: întărire la fiecare al 20-lea răspuns). R e z u l t a t e l e s t u d i i l o r pe animale au arătat că. Ex. Î n t ă r i r e a la un număr variabil de răspunsuri se referă la aceea că aceasta se administrează ia un număr mediu de răspunsuri. vânzătorilor sau muncitorilor dintr-o fabrică.: 1 la 5 minute). au tendinţa să dispară. de pildă. Diversele tipuri de întărire sunt utile în controlarea şi modificarea comportamentului animalelor. pentru a realiza decondiţionarea subiectului de comportamente nedorite. Astfe de tehnici au fost utilizate şi în psihologia clinică. Întărirea la un număr fix de răspunsuri presupune că aceasta se administrează doar după ce organismul a emis un anumit număr de răspunsuri (ex.: co pi lu l nu este luat în braţe ori de câte ori plânge. ca în cazul j o c u r i l o r de noroc sau curselor de cai.Modelarea comportamentului Se pune problema cum pot fi învăţate de către animale şi oameni (copii). Skinner a arătat că acest gen de î n t ă r i r e este foarte eficient în controlarea. Skinner afirmă că: „ceea ce noi înţelegem în mod normal prin termenul de personalitate nu reprezintă decât o colecţie de comportamente fixate prin condiţionare operantă şi nimic mai mult" Ceea ce alţi autori înţeleg prin comportament nevrotic sau comportament anormal în general nu reprezintă decât variante ale unor comportamente dezadaptative care au fost întărite dintr-un motiv sau altul. în timp ce acele comportamente care nu sunt întărite. La început. Bazăndu-se pe aceste experimente. Ex. comportamente mai complexe a căror probabilitate de a se produce în mod spontan este redusă. Ţinând seama de această motivaţie. Dr. El a demonstrat acest model de învăţare. Aproximările succesive . cu cât intervalele di nt r e î n t ă r ir i sunt mai scurte. univ. copiilor. comportamentele întărite pozitiv de părinţi se perpetuează. acesta va elabora un număr. In v i a ţ a reală funcţionează frecvent astfel de î nt ărir i: examenele se dau de 2 ori pe an. Este evident faptul că în viaţa cotidiană comportamentele nu sunt întărite c h i a r de fiecare dată când se manifestă. comportamentului.mai mare de răspunsuri. 102 . întăririle la intervale de timp fixe presupun administrarea hranei la intervale precise. cu atât creşte frecvenţa răspunsurile organismului. Skinner a răspuns la această întrebare prin introducerea noţiunii de modelare prin aproximări succesive. Skinner a început să studieze diverse modalităţi de programe de întărire. In v i a ţ a reală î n t ă r i r i l e pot să apară şi la intervale variabile. Pe măsură ce copilul creşte. ca de pildă în cazul pescuitului. Irina HOLDEVICI întâmplătoare. Astfel. dintre care doar unele vor fi întărite de părinţii săi. condiţionând un porumbel să ciugulească într-un punct anume al cuştii.

El susţine că nu există n i m i c în interiorul acestora care să ne determine comportamentul. Doar stimulii exteriori şi î nt ărir il e sunt cele care produc modificări ale comportamentului. prin evitarea anumitor persoane sau situaţii care ne sunt dezagreabile. o persoană anunţă că va face cură de slăbire şi care. ceea ce îl va determina să se îmbrace mereu în acelaşi lei la concursuri. Acesta poate face legătura dintre echipament şi succes. de pildă. Astfel. ci controlul v a r i a b i l e l o r care determină comportamentul. S k i n n e r a denumit acest tip de comportament. beţivii nu ar trebui să ţină alcool în casă). cu copii întârziaţi mental. (Alt exemplu. dacă nu se ţine de cuvânt va fi expusă criticilor celor din jur). pacienţilor psihotici li se ofereau jetoane pentru comportamentele dezirabile (se spală. în clinică. bilele la film etc). In cele din urmă s-a administrat hrană doar când porumbelul ciugulea exact în punctul stabilit. b) Condiţionarea aversivă constă în asocierea comportamentului nedorit cu un stimul dezagreabil (ex. Astfel. Irina HOLDEVICI întărirea a fost administrată când porumbelul se întorcea în direcţia respectivă. apoi când acesta făcea mişcări (indiferent de ce tip) în direcţia punctului respectiv. închisori. Drept rezultat apare tendinţa ca acel comportament să se repete deşi el nu a avui nici o legătură cu întărirea respectivă. comportament superstiţios. Acest procedeu se utilizează în dresajul animalelor şi pentru a învăţa copii să vorbească.: asocierea fumatului cu şocuri electrice sau situaţia în care. de pildă. Treptat a fost întărit prin administrare de hrană doar comportamentul care avea loc în zona punctului respectiv. Principiile condiţionării descrise de Skinner au numeroase aplicaţii: în şcoli. de pildă. un sportiv a câştigat o cursă fiind îmbrăcat într-un anumit echipament.Prof. Alte modalităţi de auto-control după Skinner: a) Saţietatea stimulilor presupune real izarea comportamentului nedorit în exces: Un fumător poate să se lase de fumat fumând în continuare până când i se face rău şi capătă dezgust pentru acest comportament. comportamentele sunt întărite în măsura în care aproximează succesiv comportamentul dorit. Prin auto-control Skinner nu înţelege e xi st en ta unor forte misterioase din interiorul psihismului uman. Dr. de pildă. Ca rezultat 103 . noi reducem frecvenţa controlului pe care îl exercită stimulii exteriori asupra noastră. în psihoterapia comportamentală pentru decondiţionarea de unele deprinderi greşite. univ. c) Autoîntărirea constă în faptul că subiectul se recompensează pentru comportamentele dezirabile (ex. obiecte.: îşi cumpără ceva frumos dacă a realizat un anumit lucru). se aşează masa) jetoane care funcţionau ca un fel de bani. (se puteau schimba pe dul ci ur i . cu pacienţii psihotici. Deci. Auto-controlul comportamentului Skinner este de părere că comportamentul nostru este produs şi modificat sub influenta unor stimuli externi. Astfel. Comportamentul superstiţios Evenimentele care au loc în viaţă nu pot fi la fel de bine controlate ca şi cele din laborator şi uneori se întâmpla ca un comportament să fie întărit în mod accidental.

în acord cu anumite reguli. Întărirea negativă nu reprezintă acelaşi lucru ca şi pedeapsa. Este evident faptul că Skinner este partizanul unei concepţii deterministe asupra fiinţei umane. Teoria sa este denumită adesea învăţare observaţionala pentru că pune accent pe rolul observării comportamentului celorlalţi şi a consecinţelor acestuia în învăţare. Problema care se pune este că ameliorările încetează imediat ce încetează întăririle pozitive. studenţii vin la cursuri şi învaţă pentru a evita stimulul aversiv care înseamnă pierderea examenului. În vi aţ a cotidoană exista nenumărate exemple de întărire negativă. El este de părere că procesele de gândire influenţează 104 . Skinner era de părere că pedepsele nu sunt prea e f i c i e n t e în transformarea unui comportament indezirabil într-unui dezirabil sau a unui a anormal într-unui normal. garantarea siguranţei locului de muncă. şi nu subiecţi umani. ei fiind modelaţi de variabilele externe si nu de factori genetici. Irina HOLDEVICI s-a constatat o ameliorare semnificativă a respectivilor pacienţi. Abordarea lui Bandura este una psihosocială. P r i n c i p i i l e întăririi se aplică şi în psihologia muncii pentru optimizarea comportamentului s a l a r i a ţ i l o r : reducerea absenteismului şi a concediilor medicale şi pentru creşterea randamentului în act i vi t at e. Deşi Bandura recunoaşte faptul că învăţarea se datorează în mare parte întăririi. Bandura nu e l i m i n ă total existenţa variabilelor interne. Bandura l-a criticat pe Skinner pentru că a studiat doar subiecţi individuali. reprezintă poate aspectul cel mai important al teoriei l ui Bandura. avansarea etc. apar diferenţe individuale între oameni.: un zgomot puternic sau administrarea de şocuri electrice dispare daca animalul de laborator se comportă într-un anumit mod. Dr. întăririle u t i l i z a t e aici sunt recompensele băneşti. ea constând în anularea sau dispariţia unui stimul dezagreabil sau nociv ca urmare a unui anumit t i p de comportament ! (ex. Teoria personalităţii la Albert Bandura Ca teoretician al învăţării.Prof. recunoaşterea din partea superiorilor. el subliniază şi existenţa altor forme de învăţare care au loc în absenta unei întăriri directe. previzibil. Skinner pune accent pe rolul mediului în influenţarea comportamentului subiectului. dorit de experimentator). care investighează comportamentele ca fiind formate şi modificate de contextul social. In acelaşi timp. mai ales animale. Oamenii reprezintă produsul învăţării. Accentul pus pe învăţarea prin observaţie sau exemplu. iar aceste experienţe sunt diferite. aşa cum lacea Skinner. univ. Deoarece oamenii reprezintă produsul experienţelor. Bandura este de acord cu Skinner că atât comportamentul normal cat şi cel patologic reprezintă un rezultat al învăţării. de pildă. Imaginea lui Skinner asupra naturii umane Deşi recunoaşte influenţa factorilor ereditari. în concepţia Iui oamenii funcţionând ca şi maşinile . în i n t e r a c ţ i u n e unii cu a l ţ i i . Trebuie subliniat faptul că principiile condiţionării operante presupun întăriri pozitive şi nu pedepse. Astfel. adică ordonat.

) Teoria lui Bandura reprezintă o formă mai puţ i n extremă de behaviorism. Cu alte cuvinte. controlează şi 105 . care nu este considerat dezirabil de majoritatea membrilor societăţii. Bandura a discutat mult despre modelele greşite de comportament care le sunt oferite copiilor prin intermediul programelor de televiziune. propoziţii sau fraze ? Prin intermediul modelării este posibilă achiziţionarea unor comportamente noi. pozitivă sau negativa. Modelarea . el arată ca întărirea reprezintă un mod ineficient de învăţare care consumă timp. de exemplu. de pildă. slăbirea vechilor repertorii de comportamente. nu programul de întărire contribuie la modificarea comportamentului. (Astfel. este şi periculos. Bandura a ajuns la concluzia că cea mai mare parte a comportamentului uman. Condiţionarea operantă prin intermediul căreia încercările şi erorile vor continua până când va fi găsit răspunsul corect. Mai mult. Irina HOLDEVICI procesul de învăţare. Un exemplu de dezinhibiţie îl reprezintă situaţia în care un subiect realizează. este ineficientă în învăţarea conducerii auto pentru că subiectul va muri într-un accident înainte de a găsi secvenţa pozitivă de comportament. Pe baza unor cercetări extensive. este învăţată prin intermediul inii taţi ei. au pus în evidenţă un comportament de două ori mai agresiv decât cel al lotului martor. subiectul este mai înclinat să încalce unele reguli atunci când îi vede pe ceilalţi încălcându-le. Astfel.Prof. Observând comportamentul celorlalţi. dimpotrivă. cu care Bandura nu este de acord conslă în aceea că învăţarea s-ar produce numai prin întărire directă. oamenii ar avea nevoie de în tăr ire directă pentru a învăţa să nu traverseze pe culoarea roşie a semaforului. univ. criminalii sau psihopaţii au învăţat comportamentul lor la fel ca ceilalţi oameni. Bandura arată că majoritatea comportamentelor umane sunt achiziţionate prin intermediul exemplului. oamenii realizează o decizie conştientă dacă să se comporte sau nu în acelaşi mod. Autorul este de părere că nevroticii. de pildă. Diferenţa constă în aceea că personalităţile deviante au urmat un alt model. El spunea că lumea ar fi foarte nesigură dacă.baza învăţării observaţionale Elementul din teoria l u i Skinner. Mai exact. Bandura interpune un mecanism de mediere î n t r e stimul şi reacţie şi acest mecanism este reprezentat de procesele cognitive ale subiectului care realizează controlul intern al comportamentului. acţiuni pe care nu le-ar realiza de unul singur. Noi învăţăm observându-i pe ce i l al ţ i şi modelându-ne comportamentul în funcţie de al acestora. Bandura afirmă că persoana care controlează modelele. preşcolarii care au văzut cum un adult lovea un manechin de plastic. Bandura înţelege prin dezinhibiţie faptul că anumite comportamente inhibate se pot reactualiza sub influenţa unui model. Cum ar putea un copil să înveţe dacă el nu ar auzi cuvinte. cât şi întărirea sau. aflându-se într-o gloată. Dr. ci ceea ce crede subiectul sau ceea ce percepe el în legătură cu programul respectiv. ba mai mult. normală sau patologică. care poate avea un caracter intenţional sau accidental.

Astfel. Aceste observaţii se utilizează cu succes în psihologia reclamei când o personalitate din lumea artistică sau sportivă este prezentată în calitate de consumator al unui produs. o sursă model cu statut social ridicat îl poate face pe subiect să o imite. Astfel. dacă o persoană prost îmbrăcată se comportă în mod respectiv (în ambele cazuri este vorba de aceeaşi persoană). un preşcolar va i m i t a mai curând comportamentul unui adult decât un adolescent care luptă pentru independenţă. 106 . de asemenea. persoane celebre etc. Bandura subliniază că. Tipul de comportament este. Bandura a demonstrat că p i e t o n i i sunt mai înclinaţi să traverseze pe culoarea roşie a semaforului dacă o persoană foarte bine îmbrăcată face acelaşi lucru şi să nu o facă. comportamentele complexe nu sunt i m i t at e tot atât de rapid ca cele simple. în general. pentru a obţine informaţii relevante pe baza cărora să poată imita sursa model. Particularităţile modelului Particularităţile modelului vor influenţa procesul imitaţiei. univ.) solicită într-o mai mare măsură atenţia subiectului. forţa de imitare a modelului se amplifică. O altă caracteristică importantă a modelului o reprezintă statutul social şi prestigiul. în viaţa reală vom fi mai tentaţi să ne lăsăm influenţaţi de către cineva care ne seamănă. noi suntem mai înclinaţi să imităm comportamentul unei persoane de acelaşi sex. dar dacă consecinţele respectivei imitări nu sunt întărite suficient. De asemenea. decât de cineva care este total diferit. Toate caracteristicile modelului care îl fac mai atrăgător (experţi. subiecţii care au primit întăriri în trecut pentru imitarea comportamentului celorlalţi sunt mai înclinaţi spre i m i t a ţ i a unei surse model. Într-unui din experimentele sale. Astfel. subiecţii sunt mai dispuşi să se lase influenţaţi de surse model care au aceeaşi vârstă. Bandura este de părere că întărirea pozitivă poate acţiona mai puternic decât factorii menţionaţi mai sus. subiectul va avea tendinţa de a fi mai puţin dominat în viitor de respectivul model. Astfel. de pildă. de pildă. Dr. De asemenea.Prof. important în cadrul imitaţiei. Irina HOLDEVICI comportamentul subiecţilor. vârsta subiectului are un rol important în modelare. Recompensarea consecinţelor comportamentului In cazul în care comportamentul de imitaţie este întărit. Caracteristicile observatorului Persoanele caracterizate prin insuficientă încredere în sine şi i m a g i n e de sine scăzută sunt mai î n c l i n a t e să i mit e comportamentele altora. Procesele învăţării observaţionale a) Procesele atenţionale Învăţarea observaţională nu poate avea loc dacă subiectul nu acordă atenţie modelului. De asemenea.

în timp ce o sancţiune autoadministrată poate fi reprezentată de trăirea sentimentului de ruşine. cât şi a set-ului de s u b f u n c ţ i i care i m p l i c ă percepţia. Dr. cit. Conceptul de eu (self) Bandura defineşte „eul în termenii structurilor cognitive care funcţionează ca sisteme de referinţă internă. In acelaşi timp. 387). p.Prof. cât de bine reţine comportamentul acestuia şi ce abilităţi are persoana. Schultz. Bandura admite (spre deosebire de Skinner) existenţa unor procese cognitive interne (formare de imagini. . în concepţia lui Bandura. Aceste aspecte trebuiesc întipărite sub forma unei reprezentări simbolice în plan subiectiv intern. c) Procesele reproducţiei motorii Se refera la traducerea reprezentărilor s i m b o l i c e în comportament manifest (deschis). Irina HOLDEVICI b) Procesele memoriei Pentru a învăţa un comportament prin intermediul imitaţiei. a) întărirea eului (autoîntărirea) Autoîntărirea este. 107 . Deci. ci un set de structuri şi procese cognitive care reglează. Standardele interne în raport cu care se evaluează comportamentul suni preluate prin învăţare de la surse model caic sunt părinţii şi alte persoane semnificative din copilăria subiectului. Bandura consideră că două aspecte ale eului au o importanţă majoră: a) întărirea euIui (autoîntărirea). subiectul va descrie în limbaj interior ceea ce face modelul. d) Procesele motivaţionale Indiferent cât de atent urmăreşte cineva un model. prin intermediul procesului condiţionării. dar nu este vitală pentru ea. Bandura este de părere că întărirea facilitează învăţarea modelată. subiectul trebuie să reţină aspectele semnificative ale respectivului comportament. Bandura consideră că majoritatea comportamentelor umane sunt reglate prin intermediul autoîntăririlor. Observarea faptului că comportamentul modelului atrage după sine anumite î n t ă r i r i pozitive poate reprezenta o sursă motivaţională importantă pentru observarea. tot atât de importantă ca şi întărirea externă. univ. Autorul propune două sisteme reprezentaţionale interne: sistemul imaginativ şi cel verbal. culpabilitate sau depresie în legătură cu faptul că nu nc-am comportat într-un anumit fel. Deci. 1978. de pildă. trăirea sentimentului de mândrie sau satisfacţie. rezolvare de probleme). Subiectul elaborează. percepţia şi cogniţia. Descriptorii verbali (coduri) pot fi repetaţi în plan intern. imaginea sursei model şi apoi utilizează imaginea ca bază pentru imitarea comportamentului modelului. acesta nu va fi pus în funcţiune în absenţa unei motivaţii suficiente. reţinerea şi puneiea în acţiune a respectivului comportament. evaluarea şi reglarea comportamentului” (Bandura. b) Eficienta euIui (autoîntărirea). eul nu reprezintă o entitate. 1986. O recompensă autoadministrată poate fi.

Stadiile învăţării modelate După Bandura. Bandura consideră că modul în care omul îşi apreciază nivelul de autoeficienţă depinde de:  nivelul performanţelor anterioare. In copilărie. iar recompensele şi sa nc ţ i un i l e încep să fie autoadministrate. Subiecţii sunt dependenţi şi anxioşi. care stau la baza învăţării modelate. ⇒ pentru că ele se aşteaptă la succes. Aceste persoane se simt neajutorate. univ. Dr. în timp ce la copiii mai mari şi la adulţi. în funcţie de conţinutul acesteia). La n i v e l u l cel mai înalt de dezvoltare a copilului se produce internalizarea comportamentului ideal preluat de la părinţi. Irina HOLDEVICI b) Autoeficienţa Autoeficienţa se referă la cat de bine reuşeşte subiectul să-şi atingă propriile standarde interne. modelarea se dezvoltă odată cu vârsta şi maturizarea. Oamenii sunt mai înclinaţi să se aştepte la succes atunci când nu manifestă reacţii dezadaptative. consideră că toate eforturile lor sunt inutile. pedeapsă afecţiune). să se resemneze sau să se refugieze într-o lume de fantasme.Prof. descurajare. In cazul copiilor.  persuasiunea verbală poate creşte nivelul autoeficienţei (şi invers. întăririle se bazează mai mult pe aprobare sau dezaprobare. incapabile să influenţeze evenimentele.  nivelul de activare internă. la copiii mai mici funcţionează întăririle primare (hrană. Mai mult. Autoeficienţa este perceperea propriei capacităţi de a produce şi regla evenimentele vieţii. ⇒ au performaţe ridicate în activitate. Bandura consideră că autoeficienţa se exprimă prin intermediul sentimentelor de autostimă. este necesar un număr mai mare de repetări pentru ca aceştia să reproducă un anumit comportament observat (cam în jurul vârstei de 2 ani apar primele comportamente imitate). de supraactivare în condiţii de stres. Persoanele cu sentimentul autoeficienţei ridicat au următoarele caracteristici: ⇒ sunt capabile să facă faţă în mod adecvat încercărilor vieţii.  întăreşte sentimentul autoeficienţei. Când întâlnesc un obstacol renunţă la tentativele de a-1 depăşi sau nici măcar nu încearcă să-l depăşească. 108 . ⇒au o mare încredere în forţele proprii şi nu sunt blocate de dubitaţii. autodevalorizare.  observarea succesului altor persoane (mai ales dacă sunt asemănătoare cu noi). modelarea se limitează la i mit aţ ia directă pentru că la copii nu s-au dezvoltat încă abilităţile cognitive şi sistemele imaginative (reprezentaţional) şi verbal. Persoanele care au standarde interne exagerat de ridicate se autopedepsesc sever atunci când nu reuşesc să le atingă şi de aici pot rezulta sentimente de depresie. de adecvare şi efi ci enţă în abordarea re al ită ţi i. de valoare personală. Bandura s u b l i n i a z ă că persoanele cu s e n t i m e n t u l autoeficienţei scăzut pot să se refugieze în alcool. ele vor persevera în tentative de depăşire a obstacolelor.

determinism reciproc” şi arată că „oamenii nu simt nici obiecte pasive. îşi modifică nu numai comportamentul manifest ci şi atitudinile. manifestând mai mult autoeficienţă în situaţiile care îi produceau înainte anxietate. odată cu trecerea t i m p u l u i . tot prin intermediul modelării se poate modifica un comportament nedorit. trebuie să subliniem faptul că Bandura era de părere că un comportament uman este controlat atât de subiectul însuşi. de pildă. autorul a început să fie tot mai mult preocupat de variabilele cognitive. Astfel. cum alt copil de aceeaşi vârstă se joacă cu un câine). Bandura a utilizat metoda modelării pentru înlăturarea unor frici sau fobii (exemplu: un copil cu fobie de câini a fost pus să urmărească. şi anume găsirea celor mai eficiente modalităţi de modificare a comportamentului indezirabil sau anormal. univ. Dr. El îşi denumeşte poziţia . Deşi abordarea lui Bandura se referă la comportamentul manifest. Irina HOLDEVICI M odificareacom portam entului învăţat Prin intermediul teoriei sale asupra învăţării sociale. controlate de forţe externe.Prof. prin intermediul operaţiilor şi proceselor cognitive cât şi de mediu.. prin intermediul stimulărilor de natură socială. de pildă. Bandura urmăreşte un scop practic imediat. nici subiecţi absolut liberi care pot face şi deveni ceea ce vor”. In încheiere. mai precis de auto-eficienţă. de la o distanţă sigură. Un subiect care şi-a rezolvat prin intermediul modelării fobia de şerpi. Dacă modelarea reprezintă modalitatea de bază în învăţarea unor comportamente. 109 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful