You are on page 1of 50

Cuprins

Introducere ............................................................................................. 2

Capitolul I Aspecte generale privind creditarea clientilor corporate .... 4

1.1 Aspecte generale privind creditarea corporate ............................................. 4
1.2 Elemente tehnice generale ale creditării bancare corporate....................... 11
1.3. Costurile aferente produselor de tip credit oferite de bănci clienților
corporate ........................................................................................................... 15

Capitolul II Riscul de creditare bancară corporate și mijloace de
contracarare a acestuia ......................................................................... 20
2.1. Categorii de credite corporate pe exemplul UniCredit Bank S.A. ......... 20
2.2. Evaluarea și monitorizarea riscului de credit bancar .............................. 24
2.3. Garantarea de către clienți a produselor de tip credit ............................. 28

Capitolul III Analiza criteriilor de bonitate în acordarea creditelor
corporate .............................................................................................. 33
3.1. Analiza, aprobarea și stabilirea condițiilor de rambursare ..................... 33
3.2. Structura creditelor corporate. Analiza evoluției creditelor corporate
neperformante................................................................................................... 36
3.3. Studiu de caz privind creditarea corporate la nivelul companiei
Antibiotice S.A și contractul încheiat cu Eximbank ........................................ 40

Concluzii .............................................................................................. 47

Bibliografie .......................................................................................... 49

1
Introducere

Atunci cand omenirea a intrat intr-o noua etapă a evoluției sale, informația preluată,
prelucrată și transmisa la nivelul echipamentelor electronice și electrice a devenit resursa cea
mai importantă a existenței și evoluției economiei de schimb. Societatea a devenit una de tip
informațional, deoarece se punea amprenta asupra producției de valori informaționale. Ca un
domneiu distinct de activitate, informatica preia toate sarcinile prezente la nivel de sistem
economico-sociel prin elaborarea de metode, tehnici, concepte, studii și sisteme pentru
prelucrarea eficientă a informației.
La nivelul epocii contemporane, locul și rolul băncilor în economie erau în strânsă
legătură cu calitatea lor de principal intermediar în relația investiții-economii, o relație într-o
continuă expansiune. Agenții economici utilizează la nivelul activității de producție și nu
numai importante active financiare. O parte dintre acestea vor fi finanțate din resurse proprii,
o altă parte din resurse împrumutate, recurgându-se astfel la creditele acordate de către bănci
în cadrul procesului de valorificare a capitalului bănesc disponibil. Ținând cont de toate
acestea, se vor crea condițiile unei ample redistribuiri a capitalului, vehiculată de o rețea largă
de intermediari, reprezentați în cea mai mare parte de băncile comerciale.
La nivelul economiei de piață, sectorul bancar deține un rol major, acesta acționând în
vederea promovării refermelor și ajutor pentru mecanismul autoreglării economice, fiind
astfel o componentă de bază a sistemului economico-financiar.
Locul și rolul băncilor în economie au fost la început determinate de creația monetară,
factor specific al funcționlității acestora. Băncile, au fost definite ca fiind creatoare de
monedă, intermediari financiari, având principal scop punerea în circulație de creanțe, sporind
volumul masei monetare, respectiv de a aduce noi mijloace de plată necesare economiei.
Având această calitate, băncile practic transformă activele nemonetare în monedă, iar
emisiunea de monedă reprezentând forma principală a creației monetare, atribut conferit
băncii centrale la nivel prezent.
Rolul băncilor în economie este importat datorită calității de intermediari nemonetari.
Astfel, băncile ajută la o mobilitate a economiilor monetare disponibile, distribuind credite pe
termen scurt, mediu și lung beneficiarilor. Deși acești intermediari regasiți sub termenul
generic de bănci nu sunt creatoare de monedă, ci utilizeaza capitalurile puse la dispoziție.
Apariția și dezvoltarea la scară mondială și naționala a băncilor, a condus la crearea
societății industriale, banca constituind astfel, un sistem complex, adaptabil cu principala

2
funcție de a satisface exigențele într-o continuă creștere a clienților aflați într-o piață în
continuă mișcare. Printre resursele și mijloacele băncilor, informația are un rol strategic, fiind
materia primă, esențială, care va permite cunoașterea și transformaea activităților internet și
externe în cadrul funcției manageriale aplicate.
Sistemul bancar nu va urmări să contracareze evectele generate de noile schimbări și
oportunități apărute precum comerțul electronic și interschimbul electronic de date, ci va
cauta noi modalități de integrare a acestora la nivelul circuitului bancar.
În cadrul contextului economic actual, la nivelul companii, managerii trebuie să fie
persoanele capabile să asigure capitalurile necesare pentru desfășurarea activității, la costuri
câtmai reduse, precum și să organizeze, coordoneze și comercializeze produsele sau serviciile
obținute pentru a putea obține rezultate financiare pozitive. Ca urmare a celor menționate
anterior, calitatea actului managerial va reprezenta o condiție esențială pentru durata de viață
a companiei și modalitatea de a rezista în cadrul sectorului de activitate unde îți desfășoară
activitatea. Creditarea corporate, ca operațiune bancară, semnifică partea concretă a creditului
bancar, privit ca operațiuni financiare de redistribuire a resurselor financiare, la care iau parte
societățile bancare ca și creditori, care oferă sume cu împrumut, pe de o parte şi anumite
entități financiare, în rol de debitori, beneficiari ai banilor împrumutați, care asumă
angajamente de returnare și achitare a dobânzilor corespunzătoare (ca preţ al utilizării acelor
sume de bani), pe de altă parte.
Într-o lume aflată într-o continuă schimbare, o lume a confrunctărilor în care rezistă
doar companiilor care se pot adapta ușor la mediul economic și concurențial, deciziile cu
privire la finanțarea unei afaceri constituie un mecanism de apărare și o formă de manifestare
a performanțelor în adoptarea celor mai perfecte surse de finanțare externă.

3
Capitolul I Aspecte generale privind creditarea
clientilor corporate

1.1 Aspecte generale privind creditarea corporate

La nivelul unei economii funcționale, un număr relativ important de agenți economici
nu dispun de suficiente mijloace bănești pentru a-și desfășura în condiții optime activitatea și
apelează adesea la produsele bancare din gama creditelor.
Importanta creditului la nivelul economiei derivă din mișcarea capitalurilor oferite cu
titlul de împrumut, canalizând resursele spre obiectivele stabilite. Rolul și importanța
creditului derivă din funcțiile acestuia, realizate în strânsă legătură cu interesele fiecărei
companii, realizând avantaje pentru părțile implicate, iar la nivel general pentru economia
națională.
La nivelul economiilor moderne, se por remarca două tipuri de credite1:
- Creditul comercial – reprezintă un credit pe termen scurt, fiind acordat de către
furnizori pentru livrările de mărfuri, executarea de lucrări și/ sau prestarea de servicii
cu plată ulterioară.
- Creditul bancar – reprezintă creditul acordat în bani de către bănci acelor agenți
economici care printr-un contract la o anumită perioadă trebuie să ramburseze suma și
dobânzile aferente.
Datorită mutațiilor prezente pe piața unde agenții economici își vând sau prestează
serviciile, creditul comercial a cunoscut scăderi majore existând lipsa încrederii în partenerii
de afaceri, astfel, creditul bancar a luat o amploare relativ ridicată, tot mai multe bănci
manifestându-și interesul de a plasa disponibilitățile bănești în credite.
Totodată, băncile își asumă anumite riscuri atunci când acordă credite, iar mutațiile de pe
piețele financiar-monetare le-a condus către practicarea unei politici de prudențialitate în
relațiile de creditare, stabilind cu realism condițiile de împrumut, cât și pe cele de
rambursabilitate. Drept urmare, băncile vor analiza fiecare aspect din cadrul solicitării de
creditare, garantare, acordare și rambursare a fiecărui credit acordat.
Creditul poate fi definitit ca fiind schimbul unei valori monetare prezente contra unei
valori monetare viitoare2. Etimologic, cuvântul “credit” este de origine latină, “creditum-

1
Cocriș, V., Chirleșan, D., Tehnica operațiunilor bancare. Repere teoretice și studiu monografic, Editura
Universității „Alexandru Ioan Cuza„ Iași, 2006, p.37.

4
creditare” având noțiunea de “a crede”, “a avea încredere”3. Prin această origine a noţiunii de
credit, este scos în evidenţă un element psihologic al existenţei unei operaţiuni de credit și
anume: încrederea dintre doi parteneri de contract. Termenul de credit are numeroase sensuri
economice, fiind utilizat deopotrivă în activitatea comercială, bancară, în contabilitate, dar şi
în relaţiile cotidiene, între oameni; dar cea mai largă utilizare a creditului aparţine domeniului
financiar-bancar şi comercial4.
Economia de piață actuală a ajuns într-un stadiu avansat de dezvoltare (comparativ cu
decadele trecute), astfel încât diversificarea acțiunilor economice (și a riscurilor totodată) este
privit ca un proces normal. Varietatea și complexitatea acțiunilor economice presupune
resurse multiple, materiale, tehnologice și, mai ales financiare. În acest context, resursele
proprii ale companiilor au devenit insuficiente pentru ca acestea să se dezvolte și să-și
desfășoare normal activitatea, astfel încât corporațiile au fost nevoite să apeleze la creditarea
bancară.
Creditarea corporate, ca operațiune bancară, semnifică partea concretă a creditului
bancar, privit ca operațiuni financiare de redistribuire a resurselor financiare, la care iau parte
societățile bancare ca și creditori, care oferă sume cu împrumut, pe de o parte şi anumite
entități financiare, în rol de debitori, beneficiari ai banilor împrumutați, care asumă
angajamente de returnare și achitare a dobânzilor corespunzătoare (ca preţ al utilizării acelor
sume de bani), pe de altă parte5.
Creditarea bancară corporate implică o activitate complexă, axată pe produse tip
credit, ce oferă o expresie concretă a creditului bancar, fiind definit ca relații economice de
redistribuire a disponibilităților bănești, la care particiă băncile în calitate de creditori,
acordând sume cu împrumut, pe de o parte, și agenții economici, inclusiv de tip corporate, în
calitate de debitori, beneficiari ai sumelor respective, pe de altă parte. În mod corespunzător,
băncile urmează să-și recupereze sumele date cu împrumut și să încaseze dobânzile aferente,
iar clienții corporate își asumă obligațiile de restituire (rambursare) și plată a dobânzilor
datorate (ca preț al folosirii acelor sume de bani)6.
Creditul bancar acordat de către bănci deserveşte, în general, la crearea sau
dezvoltarea unei activităţi economice. Acesta este utilizat de către cel care împrumută
(companie) pentru plata factorilor de producţie şi care, la rândul său, recuperează aceşti bani

2
Lupu, D.,V., Blanaru, C., A., Monedă și credit, Editura Sedcom Libris, Iași, 2006, p. 87.
3
La nivelul limbii române, noțiunea de credit a pătruns în secolul al XVIII-lea, fiind preluat din limba franceză.
4
Lupu, D.,V., Blanaru, C., A., Monedă și credit, Editura Sedcom Libris, Iași, 2006, p. 87.
5
Filip, B., Corporate banking, Suport de curs, an universitar 2012-2013.
6
Filip, B., F., Creditarea bancară corporate, Editura Junimea, Iași, 2013, p. 26.

5
din vânzările de bunuri şi serviciilor prestate şi rambursează datoria (credit + dobândă) către
banca creditoare, la un anaumit termen denumit scadenţă.
Trăsăturile relațiilor de credit pun în evidență finanțarea companiilor pe seama
disponibilităților latente prezente la nivelul economiei și emisiunii monetare în condițiile
rambursabilității creditelor și perceperii dobânzii. Toate acestea pot fi exprimate prin funcțiile
creditelor. Principalele funcțiile ale acestuia sunt7:
a) Funcția distributivă, care ajută la procesul de mobilizare temporară a resurselor
bănești la nivelul economiei, redistribuindu-le prin procesul de creditare
persoanelor fizice și/sau juridice, ale căror nevoi sunt mai ridicate comparativ cu
posibilitățile interne de acoperire. Această funcție nu pune în evidență și dinamica
masei monetare aflată în circulație, deoarece în cadrul acestei funcții se regăsește și
se reflectă doar înlocuirea monedei pasive cu cea activă, cantitatea rămânând
aceeași;
b) Funcția de emisiune a creditului fiind reprezentată de crearea de noi mijloace de
plată la nivelul economiei. Astfel, resursele agenților economice la un moment dat
vor deveni insuficiente, iar creditul poate fi privit ca fiind o resursă „liberă” a cărei
utilizare ar putea lua forme conform cu deciziile subiective ale băncilor, însă
limitate de nevoile reale ale economiei, evitând astfel supracreditarea sau
subcreditarea.
c) Funcția de reflectare și stimulare a eficienței activității agenților economici.
Eficiența agenților economici se reflectă la nivelul situațiilor financiare, astfel
creditul poate fi privit ca un instrument de stimulare a activității calitativ
superioare. Nivelul de eficiență se va regăsi în mărimea fondurilor totale necesare,
însă se va reflecta și la nivelul situației creditelor contractate, întrucât acestea vor
interveni ca resursă de completare.
Alături de funcțiile pe care creditul le îndeplinește, acesta va conferi și o serie de
efecte favorabile printre care putem enumera:
- Se va realiza o redistribuire a capitalului care va conduce la sporirea puterii productive
la nivelul companiei;
- Reducerea cheltuielilor pe care le presupune circulația monetară;
- Va putea oferi companiei participarea pe piețele internaționale.

7
Chirleșan, D., Cocriș, V., ș.a., Monedă și credit, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2008, p.147

6
Prin utilizarea noilor tehnici şi instrumente de plată oferite de existenţa creditului s-a
realizat susţinerea monetară necesară creşterii exponenţiale a volumului tranzacţiilor eco-
nomice. Creditul contribuie la asigurarea stabilităţii preţurilor prin reglarea consumului pe de
o parte şi a stocurilor pe de altă parte. Prin însăşi natura sa creditul mai contribuie la creşterea
vitezei de rotaţie a banilor, la multiplicarea monedei scripturale, la rularea permanentă a
fondurilor. El mai contribuie la stăvilirea inflaţiei prin reglarea ratei dobânzii.
Condiţiile funcţionării creditului în economie sunt cerute de necesitatea îndeplinirii
funcţiilor acestuia. Aceste condiţii, obiective şi subiective, se pot grupa în următoarele
categorii:
a) Condiţii de ordin juridic, referitoare la existenţa unui cadru juridic a unor legi care
să reglementeze cu precizie, fără echivoc, măsurile de protecţie acordate contractelor
încheiate între debitor şi creditor, procedurile de coerciţiune faţă de debitorii recalcitranţi, etc.
astfel încât să crească încrederea agenţilor economici şi să limiteze riscurile;
b) Condiţii de ordin instituţional, infrastructural, constând în existenţa unui sistem de
instituţii şi organisme solide, bine concepute, cu atribuţii clare în efectuarea operaţiunilor de
credit, dar şi în exercitarea controlului asupra modului în care sunt respectate aceste atribuţii;
c) Condiţii de ordin social – politic referitoare la existenţa cadrului general de
stabilitate şi continuitate a operaţiunilor generale ale factorilor de decizie macroeconomică,
cât şi la regimul politic existent şi atitudinea lui faţă de economie, de libera iniţiativă faţă de
piaţă;
d) Condiţii de ordin economic legate de situaţia de ansamblu a economiei naţionale,
de perspectivele ei, dar şi de conjunctura economică a momentului pe plan intern şi
internaţional. Are importanţă situaţia resurselor existente în economie la dispoziţia agenţilor
economici, accesul la acestea, structura economiei naţionale, situaţia pieţei de mărfuri, a
capitalurilor etc.;
e) Condiţii de ordin psihologic referitoare nu numai la încredere ca suport hotărâtor al
creditului, ci şi la comportamentul agenţilor economici, al întreprinzătorilor, dar şi al
populaţiei în ansamblul ei. Nu putem face abstracţie de înclinaţiile diferitelor grupuri sociale
spre economisire sau consum, spre investiţii sau capitalizare, care ţin de tradiţie, religie, nivel
de cultură şi civilizaţie, educaţie, profesiune şi poziţie socială.
Clienţii societății bancare, din punctul de vedere al activităţii de creditare corporate,
sunt entități juridice - corporate înființate în mod legal, indiferent de forma de funcționare şi

7
natura capitalului social, care derulează activităţi potrivit normelor în vigoare, au conturi
deschise la bancă prin care desfășoară acțiuni de încasări şi plăţi8.
Elementele creditului sunt:
- schimbul în timp;
- subiecţii raportului de credit: debitorul şi creditorul;
- promisiunea de rambursare;
- scadenţa – momentul rambursării creditului;
- dobânda – preţul creditului.
În raport cu conținul creditării bancare corporate, principiul fundamental conform
căruia se organizează și realizează activitatea băncii, mai ales cea de creditare, cu scopul
prevenirii sau acoperirii efectelor negative, în cazul producerii riscurilor, este reprezentată de
prudența bancară. Corespunzător cerințelor acestui principiu se impune respectarea anumitor
reguli generale, precum:
- Obligativitatea efectuării analizei afacerilor clienților pentru stabilirea și evaluarea
capacităților de plată, a potențialului de a obține venituri și de a avea lichidități, pentru
a putea rambursa la scadență creditul, dar și pentru plata dobânzilor și a celorlalte
costuri impuse.
- Necesitatea solicitanților creditelor de a prezenta credibilitate față de bancă. În acest
sens, banca va trebui să analizeze și să cuantifice atât aspectele financiare prezente în
dopcumentația contabilă, cât și pe cele non-financiare oferite de pe piață, cerând astfel
clienților prezentarea de garanții asiguratorii care să acopere valoarea creditului.
- Orice tip de credit contractat și aprobat trebuie să prezinte documente contractuale
(unde să existe cele două părți bancă și client) și să fie titluri executorii.
- O altă regulă este impusă de limitarea riscurilor în cadrul activității de creditare, prin
care băncile trebuie să stabilească o limită de expunere maximală, în funcție de
reglementările impuse de banca națională, de riscul de țară și de sectorul de activitate
unde activează clienții corporate. Ținând cont de cele menționate, o bancă poate
accepta, pentru creditele acordate de aceasta garanții de la fonduri de garantare a
creditelor, societăți internaționale de factoring sau societăți de la societățile de
asigurare - reasigurare.

8
Berea, A., O., Stoica, E., C., Creditul bancar – coordonate actuale și perspective, Editura Expert, București,
2003, p.34.

8
- Penultima regulă menționează faptul că este necesar să se respecte destinația
fondurilor menționate în cadrul contractelor încheiate cu banca, iar acest lucru trebuie
verificat de către instituția creditoare.
- Ultima regulă în cazul prudențialității bancare stabilește faptul că banca nu trebuie să
acorde credite care au ca și principală destinație finanțarea tranzacțiilor speculative
valutare sau cele imobiliare, existând totuși și excepții9.
Un alt principiu important în cadrul activității de creditare corporate este definit de
planificarea creditelor. Acest principiu se raportează la ipostaza băncilor comerciale fiind
priviți în prim plan ca intermediari financiari, care au ca și principal scop o preocupare
continuă de menținere a echilibrului dintre resursele destinate creditării și a plasamentelor sub
formă de credite. Acest echilibru vizează atât aspectul volumului total al resurselor de
creditare, în raport cu creditele acordate, cât și sub alte forme fine carre țin de activitatea
bancă și aici putem privi și din perspectiva formei creditului: pe termen scurt, mediu sau lung.
De menționat este faptul că, în concordanță cu acest din urmă principiu, băncile își
elaborează programe privind plasamentele și resursele de creditare pentru acoperirea acestora,
atât în LEI, cât și în valută.
Un alt treilea principiu important este reprezentat de garantarea creditelor. Aceasta
are ca și principal scop recuperarea valorii creditelor acordate pe baza garanțiilor prevăzute în
cazul nerambursării totale sau parțiale a creditului acordat companiei din veniturile obținute în
cadrul activității curente sau viitoare, alături de celelalte costuri (dobânzi, comisioane, etc.).
La nivelul creditării bancare a clienților corporate, un al principiu important este
reprezentat de cel al rambursării creditelor la scadență. Acesta presupune ca totalitatea
sumelor împrumutate sa fie restituite la termenele impuse în cadrul contractului de creditare,
pornind de la evaluările inițiale prin previzionarea modului de desfășurare a activității
companiei și de creare a capacității de rambursare a împrumutului10.
Procesul de creditare bancară a clienţilor corporate semnifică parcurgerea următoarelor
etape11:
- realizarea unei discuții cu caracter informativ;
- documentarea generală despre potențialul client (utilizând diferite surse formale sau
informale de obținere a informațiilor);
- întocmirea cererii de creditare și analizarea acesteia;

9
Manolescu Gh., Monedă și credit, Editura Fundației România de mâine, București, 2000, p. 86.
10
Bistriceanu, G., D., ș.a., Finanțele agenților economici, Editura Economică, București, 2001, p.738.
11
Cocriș, V., Chirleșan, D., Tehnica operațiunilor bancare. Repere teoretice și studiu monografic, Editura
Universității „Alexandru Ioan Cuza„ Iași, 2006, p.37.

9
- analiza documentelor financiar-contabile și stabilirea ratingului de credit și a
performanțelor financiare;
- aprobarea creditului;
- negocierea costurilor, stabilirea clauzelor contractuale, a garanțiilor necesare etc.;
- încheierea contractului și semnarea acestuia de către ambele părți;
- tragerea și utilizarea sumelor din credit;
- analiza modului de utilizare a creditului și verificarea respectării destinației acestuia
(eventual solicitarea de documente justificative);
- scadența și returnarea creditelor, alături de dobânzi și comisioane;
- controlul existenței și păstrării garanțiilor;
- restructurarea creditelor (dacă este cazul);
- rambursarea integrală a obligațiilor generate de derularea creditelor.
Drept urmare, societăților bancare le revine sarcina de a se asigura de returnarea
creditelor acordate şi a costurilor aferente (dobânzi şi comisioane), ținând cont de riscul de
nereturnare (riscul de credit), doar în temeiul activităţii prezente şi viitoare a clienţilor.
Așadar, societatea bancară trebuie să ceară şi garanţii reale şi/ sau personale suficiente şi
valorificabile, ca sursă adiacentă de protecţie pentru situaţiile de risc, când datornicii nu îşi
achită obligaţiile financiare din contractele încheiate.
Operațiunile creditării corporate au un conținut mai complex, începând de la analiza
desfășurată de către operatorul bancar, până la stabilirea tipului de credit ce poate fi acordat,
dar și a sumei și condițiilor acordării. Activitatea de creditare bancară corporate va presupune
inițial stabilirea unei relații de afaceri între banca comercială și clientul corporate, fie din
inițiativa creditului, fie din inițiativa băncii, concretizată prin desfășurarea activității curente
printr-un cont sau mai multe deschise la bancă.
Odată cu această operațiune, se poate trece la identificarea nevoilor specifice de
finanțare ale clientului corporate, comparând necesitatea acestuia cu oferta de produse din
cadrul băncii, realizându-se un proces de negociere-consiliere între cele două părți,
ajungându-se la conturarea unei variante de credit ce poate fi oferită, cel puțin la nivel
general. Odată cu recepționarea cererii de creditare din partea clientului corporate, rolul de
inițiator al procesului de creditare bancară va reveni clientului, care va urma să își
materializeze cererea prin completarea dosarului cu documentele necesare pentru constituirea
unui contract de credit.

10
1.2 Elemente tehnice generale ale creditării bancare corporate

Elementele tehnice specifice continuțului creditării bancare corporate se disting,
datorită următoarelor elemente: clienților, operațiunilor caracteristice desfășurate, a
plafoanelor de credit, cât și a conturilor bancare prin care se realizează operațiunile de
creditare etc. Alături de cele menționate anterior, mai putem adăuga faptul că la nivelul
elementelor tehnice ale creditării bancare corporate se detașează și tipurile de credite ce pot fi
oferite, care îmbracă diverse forme, implicând destinații exacte și condiții preferențiale
privind acordarea, rambursare și nivelul dobânzilor percepute de către bănci.
Operațiunile specifice acordării creditelor corporate au un conținut mai complex în
principal datorită analizei efectuate de către instituția financiară prin cererea de creditare,
stabilirea sumei creditului și a condițiilor acordării. Se continuă cu o acordarea efectivă a
sumei de bani, urmată apoi de rambursarea împrumutului și plata dobânzilor sau a altor
cheltuieli înregistrate de debitori. Adesea, însă în practică întâlnim fie doar operațiunii scurte,
precum acordarea și rambursarea creditului sau operațiuni care necesită o analiză îndelungată,
fiind unele companii care au credit la altă bancă, iar noua instituție financiară va prelua și acea
datorie, fluxul fiind unul îngreunat.
La nivelul activității de creditare corporate, acordarea și rambursarea creditelor se
realizează conform unui calendar prestabilit denumit generic scadențar, care este stabilit
contractual între părțile implicate și este un document specific operațiunii de utilizare a
disponibilităților bănești din credit. Cu toate acestea, nu sunt excluse abateri de la datele
prezentate în scadențar, existând posibilitatea rambursării anticipate a împrumutului sau
sistarea creditării de către instituția financiară.
Rambursarea anticipată este realizată prin returnarea înainte de scadență a sumelor
utilizate din creditul acordat, clientul corporate putând opta astfel pentru plata totală sau
parțială a sumelor utilizate.
Sistarea creditării poate avea loc atunci când banca adoptă oprirea temporară sau
permanentă a accesului clientului corporate la împrumutul acordat, în principal datorită
nerespectării unor obligații contractuale. Drept urmare, banca va bloca accesul clientului total
sau parțial la trageri din credit.
Plafonul de credit va fi reprezentat prin suma maximă ce poate fi aprobată pentru o
anumită categorie de credit. Astfel, în cadrul acestei limite maxime clientul va putea beneficia
de sume de bani pentru a putea iniția plăți, pe parcursul unei perioade de timp stabilite.

11
Aceasta limitare exprimă faptul că sumele se vor utiliza exclusiv ca împrumut și nu vor putea
depăși plafonul acordat prin relația de forma12:
?? ≤ ??
unde: ?? reprezintă creditul efectiv utilizat la un moment dat, iar ?? reprezintă plafonul de
credit aprobat.
Expunerea totală a băncii la riscurile caracteristice activității sale reprezintă un alt
element tehnic al creditării corporate și se determină aducând în prim plan orice risc care
poate fi evidențiat la nivelul bilanțului contabil sau în afara acestuia și poate rezulta din
activitățile derulate de fiecare banc. Băncile se mai pot expune și prin alte activități precum:
investiții în acțiuni sau alte valori imobiliare, emiterea de garanții, aprobarea plafoanelor
pentru operațiuni de factoring etc.13.
Durata de creditare este reprezentată de intervalul de timp cuprins între data la care
clientul care acces la utilizarea creditului, până la momentul în care acesta va rambursa
integral sumele utilizate. Aceasta perioada nu va putea depăși durata maximă internă stabilită
de instituția financiară pentru fiecare tip de credit în parte.
Perioda de tragere constă în intervalul de timp în care creditul se poate angaja efectiv
și anume, cel cuprins între data punerii împrumutului la dispoziția clientului și data limită
până la care creditul ar trebui utilizat integral14.
Perioada de grație este reprezentată de intervalul de timp reprezentat între data de la
care clientul îndeplinește condițiile de tragere și data scadenței pentru rambursare a primei
rate din creditul acordat. În practica bancară, băncile acordă o perioadă de grație pentru
rambursarea principalului și o altă perioadă de grație pentru rambursarea dobânzii sau a altor
costuri.
Perioada de rambursare a creditului va fi reprezentată de acel interval de timp la
nivelul căruia creditul trebuie rambursat, începând cu data prevăzută în contract pentru
restituirea primei rate a creditului și până la data stabilită prin scadențar pentru rambursarea
ultimei rate.
Dobânda este costul suportat de către client exprimat sub formă bănească determinat
de către instituția financiară ca fiind un procent aplicat la volumul creditului utilizat, pentru
perioda stabilită contractual. Valoarea dobânzii se poate diferenția în funcție de creditul

12
Filip, B., F., Creditarea bancară corporate, Editura Junimea, Iași, 2013, p. 30.
13
Spulbar, C., Management bancar, Ediția a II – a, Editura Sitech, Craiova, 2008, p.155.
14
Hoanță, N., Bani și bănci, Editura Economică, București, 2001, p.167.

12
contractat, perioada acordării și chiar în funcție de oferta băncilor. Dobânda poate fi percepută
pe întreaga perioadă de desfășurare a contractul de credit.
Serviciul datoriei se exprimă prin capacitatea debitorului de a-și onora la scadență,
prin efectuarea de plăți, reprezentând rate ale creditului contractat15. Acesta se determină ca
numărul de zile de întârziere a plăților ratei față de scadența prevăzută și se compară la nivelul
instituției financiare cu praguri limită specifice.
Pentru acordarea unui credit corporate, instituția care aplică trebuie să îndeplineascp o
serie de condiții minime de eligibilitate, solicitate la nivelul unei instituții financiare, printre
care putem enumera:
- să fie constituiți și să funcționeze legale, conform normelor din țara unde au sediul
central sau normelor din țara în care îți deșfășoară activitatea;
- să desfășoare activitățile prevăzute în cadrul actului constitutiv, conform obiectului de
activitate;
- să prezinte credibilitate, dar și garanții asiguratorii ce vor putea acoperi valoarea
integrală a creditului contractat, alături de dobânzi și alte comisioane;
- să accepte transmiterea informațiilor în cadrul Centralei Riscului de Credit;
- să deruleze în prezent sau în viitorul apropiat operațiuni de încasări și plăți prin
conturile deschise la unitățile teritoriale ale băncii de unde contractează creditul;
- să prezinte un nivel al indicatorilor de bonitate în conformitate cu polita internă a
băncii, stabiliți pe baza bilanțurilor contabile;
- să demonstreze posibilitatea rambursării la scadență a ratelor din credit, dar și a
dobânzilor de plată aferente, stabilite pe baza fluxurilor de lichidități16.
Principalele documente necesare derulării activității de creditare corporate solicitate de
către instituția bancară sunt:
- cererea de credit completată de către client, semnată de către persoanele autorizate să
reprezinte compania în cadrul relației cu banca;
- aprobarea Adunării Generale a Acționarilor sau a Consiliului de Administrație pentru
angajarea creditului;
- un chestionar anexat cererii, care va cuprinde elemente referitoare la activitatea
desfășurată de către companie, alături de date relevante din cadrul situației financiar-
contabile, date despre alte credite în derulare, precum și informații de natură non-

15
Mihai, I., Management financiar – bancar, Editura Fundației România de mâine, București, 2007, p. 228.
16
Filip, B., F., Creditarea bancară corporate, Editura Junimea, Iași, 2013, p. 32.

13
financiare precum: piața, principarii competitori, clienții, furnizorii, detalii despre
mamagementul firmei, destinația creditului etc.;
- certificatul de înmatriculare la Registrul Comerțului, statutul și contractul de societate,
împreună cu toate modificările și updatările ulterioare realizate;
- bilanțul contabil, contul de profit și pierdere pe ultimii doi ani, avizate de către
Administrația financiară, alături de balanța de verificare pentru ultima lună din anul
curent. Alături de documentele menționate, mai pot fi solicitate și situații contabile
consolidate, rapoarte ale auditorilor interni și externi ai companiei etc.;
- fluxul de lichidități previzionat pentru următoarea perioadă și bugetul de venituri și
cheltuieli al activității generale;
- devize estimative, facturi proforme sau alte documente justificative care să arate
nivelul și natura creditelor;
- lista bunurilor propuse pentru viitoarele garanții și actele de proprietate ale acestora,
precum și lista bunurilor cu care s-au garantat alte împrumuturi contractate de la alte
instituții financiare;
- planul de afaceri sau studiul de fezabilitate pentru creditul contractat;
- acordul de consultare în cadrul Centralei Riscului de Credit (anterior denumită
Centrala Riscurilor Bancare);
- hotărârea organului abilitat potrivit actelor constitutive și ale legii, cu privire la
contractarea și garantarea de credite, iar în cazul societăților pe acțiuni se va solicita
înscrierea la Registrul Comerțului și avansarea spre publicare în Monitorul Oficial
partea a IV-a a hotărârii Adunării Generale de contractare a împrumutului17.
De asemenea, în funcție de normele interne ale instituțiilor financiare, se mai pot
solicita documente suplimentare, iar clienții sunt obligați să le prezinte, stabilind astfel o
evaluare corectă în decizia de creditare.

17
Idem, p.33 și Cocriș, V., Chirleșan, D., Tehnica operațiunilor bancare. Repere teoretice și studiu monografic,
Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2006, p. 38.

14
1.3. Costurile aferente produselor de tip credit oferite de bănci
clienților corporate

La nivelul băncilor comerciale, din perspectiva caracterului produselor de creditare,
trebuie adus în prim plan faptul că acestea de cele mai multe ori presupun și existența unor
anumite costuri, care în mod firesc sunt echivalate cu prețurile acestora. Costurile aferente
produselor de credit se compun din dobânzi, alături de comisioanele corespunzătoare,
diferențiate în funcție de tipul de produs sau serviciu, în funcție de dimensiunile și
caracteristicile sale.
A. Dobânzile
Dobânda este concepută ca fiind elementul central al împrumuturilor, semnificând un
preț al creditului contractat.dobânda este încasată de la beneficiarul sumelor de bani
împrumutate și utilizate temporar. Suma totală achitată de către clientul corporate și încasată
de bancă diferă în funcție de rata (procentul) stabilit al dobânzii, în funcție de tipul de credit,
de volumul acestuia, dar și de perioada pentru care se acordă creditul. În practica bancă, pe
lângă procentul de dobândă se mai adaugă o marjă, stabilită în funcție de coeficientul de risc.
Dobânzile pot fi calculate și achitate lunar, trimestrial, semestrial și chiar anual.
Clienții corporate vor dori să cunoască modalitatea de calcul a dobânzii, cât și nivelul acestuia
specificat în contract acordând o atenție deosebită acestui procent. Calculul dobânzii va avea
în vedere costul fondurilor colectate de bancă, cât și dobânda interbancară. De asemenea, în
raport cu modalitatea de calculare și percepere de către bancă, se deosebesc o serie de variante
de dobânzi: curentă, amânată, capitalizată, penalizatoare etc18.
Dobânda curentă va fi datorată de către clientul corporate pentru perioada de la data
primei trageri din credit până la rambursarea integrală și va fi percepută lunar, conform
contractului negociat cu acesta. Calculul dobânzii se va realiza zilnic și se va aplica la soldul
mediu zilnic utilizat al creditului curent. La nivelul contabilității clientului corporate, dobânda
va fi înregistrată în evidențele contabile în ultima zi a lunii, iar banca o va încasa în prima zi
lucrătoare a lunii curente pentru luna anterioară. Modul de determinare al dobânzii curente se
va exprima prin următoarea relație19:
???? × ? × ?
?=
100 × 365

Filip, B., F., Creditarea bancară corporate, Editura Junimea, Iași, 2013, p. 34.
18

Trenca, I., Metode și tehnici bancare. Principii, reglementări, experiențe, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-
19

Napoca, 2003, p. 153.

15
unde: D – suma dobânzii percepute de către instituția financiară
???? – soldul mediu zilnic al plafonului utilizat al creditului din luna respectivă;
r – rata dobânzii/ pe an, exprimată în puncte procentuale;
P – perioada de utilizare a împrumutului, exprimată ca numărul de zile calendaristice.
Dobânda amânată va apărea în momentul în care, conform contractului de credit
sumele din dobânzile cuvenite băncii nu sunt prevăzute a se încasa lunar, ci la intervale mai
mari de timp: trimestrial, semestrial, anual sau la scadența finală a creditului, însemnând o
amânare a momentului plății acesteia de către client, comparativ cu dobânda curentă definită
anterior. Aceasta se utilizează în cazul creditelor pentru produsele cu ciclu lung de fabricație
(de exemplu în cazul construcțiilor navale) sau pentru finanțarea activităților sezoniere (de
exemplu lucrările agricole). Aceast tip de dobândă se va calcula zilnic la soldul creditului
angajat, însă se va încasa la termenii stabiliți contractual. Facilitatea oferită clienților
corporate are ca și corespondent un nivel procentual mai ridicat, comparativ cu dobânda
curentă. Drept urmare, nivelul procentual al dobânzii amânate se determină prin însumarea
valorii procentuale a dobânzii curente cu un număr de puncte procentuale supplimentare,
acesta din urmă fiind tot mai mare comparativ cu perioda de timp mai îndelungată.
Dobânda capitalizată reprezintă acea dobândă ce va fi calculată pe parcursul perioadei
de grație, prevăzută în cadrul contractului de credit a nu fi plătită în cadrul acestei perioade, ci
să fie adăugată la suma de rambursat a principalului creditului. Calculul dobânzii capitalizate
se va efectua zilnic prin aplicarea procentului de dobândă, la soldul contului de credit.
De menționat este faptul că, în cazul debitorilor care nu și-au îndeplinit obligațiile de
plată ce le revin față de banca creditoare, pentru sumele ce reprezintă rate de credit restante se
va aplica o rată de dobândă majorată cu un nivel de puncte procentuale, fiind denumite
dobânzi penalizatoare.
B. Comisioanele aferente creditelor bancare
La nivel comisioanelor percepute de către instituțiile de credit în cazul produselor de
credit vizează anumite prestații aferente activității de creditare, constând, în principal, în
analiza solicitării de credit a clienților corporate, acordarea împrumuturilor și/sau
monitorizarea creditelor până la rambursare, comisionul de neutilizare, comisionul de
rambursare anticipată, comisionul de factoring, comisionul de administrate lunară etc.20
Comisionul de analiză va fi perceput de către instituția bancară, având o sumă fixă,
care se va achita la preluarea cererii de creditare din partea clientului, însoțită de documentația

20
Filip, B., F., Creditarea bancară corporate, Editura Junimea, Iași, 2013, p. 35-36.

16
necesară analizei și adoptării deciziei de creditare, din partea băncii. De asemenea, acesta mai
poate fi perceput și în cadrul modificării deciziei inițiale, care poate viza suplimentarea
volumului creditului, prelungirea termenului sau chiar schimbarea garanțiilor aferente. De
asemenea, dacă într-o cerere se va solicita mai multe tipuri de produse de creditare,
comisionul de analiză va fi perceput pentru fiecare produs în parte. Comisionul de analiză va
avea ca și principală destinație acoperirea cheltuielilor băncii realizate cu analiza
documentației, verificarea pe teren a existenței și stării garanțiilor, dar și pentru încheierea
contractului de credit și garanție, etc.21.
Comisionul de gestiune22 se va aplica în cazul prestării de către bancă a unor servicii ce
vor fi în strânsă conexiune cu gestionarea resurselor financiare utilizate pentru acordarea
creditului. Acesta se va calcula ca procent din valoarea creditului contractat și se va încasa o
singură dată, fie la prima tragere din credit, fie în tranșe pe anumite intervale de timp (lunar,
trimestrial, semestrial, anual). Determinarea valorii totale a acestui tip de comision se va
realiza conform relației:
? × ???
??? = ,
100
unde: ??? – reprezintă valoarea comisionului de gestiune;
C – suma (plafonul) creditului acordat;
??? – procentul comisionului de gestiune.
Acest comision de gestiune nu va fi perceput doar în momentul acordării creditului, ci
ori de câte ori banca va presta un nou serviciu pentru client, precum: prelungirea liniei de
credit pe un nou interval de timp, eliberarea de duplicate aferente documentelor de la creditul
acordat, eliberarea de scrisori de garanție bancară, suplimentarea creditului acordat anterior
etc.
Comisionul de neutilizare23 se va determina lunar în funcție de valoarea creditului
neutilizat și de numărul de zile de neutilizare, începând cu data la care se îndeplinesc
condițiile aferente tragerii creditului. Acesta se va calcula ca un procent din suma creditului
neutilizat pe parcursul unei luni, iar încasarea se va realiza lunar. Pentru stabilirea sumei
aferente comisionului de neutilizare se va folosi următoarea formulă:
???? × ?? ×??
?? = ,
100 ×365

21
Trenca, I., Metode și tehnici bancare. Principii, reglementări, experiențe, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-
Napoca, 2003, p. 154.
22
Filip, B., F., Creditarea bancară corporate, Editura Junimea, Iași, 2013, p. 37.
23
Idem, p.37.

17
unde: ?? – reprezintă suma comisionului de neutilizare din luna respectivă;
???? – soldul mediu zilnic al plafonului neutilizat al creditului din luna respectivă;
?? - procentul anual al comisionului de neutilizare;
?? – reprezintă numărul de zile calendaristice ale lunii respective.
Din punctul de vedere al băncii, perceperea unui astfel de comision este justificată,
deoarece instituția financiară își va dori utilizarea cât mai eficientă a resurselor financiare
alocate în cadrul creditului acordat, datorită colectării de dobânzi și comisioane. Astfel,
comisionul va fi privit ca o sursă de penalizare a clienților care blochează anumite resurse
financiare care au fost puse la dispoziția lor de către bancă.
Comisionul de rambursare anticipată24 va fi perceput de către bancă doar în situația
în care debitorul va dori sa restituie anticipat, parțial sau integral valoarea sumelor utilizate
din creditul acordat. Acest tip de comision se va calcula ca procent din valoarea care se
rambursează anticipat și se va achita la momentul efectuării rambursării.
Determinarea valorii acestui comision va fi exprimat prin următoarea formulă de
calcul:
?? ×???
??? = ,
100
unde: ??? - valoarea comisionului de rambursare anticipată;
?? - suma din credit ce se va rambursa anticipat;
??? - procentul comisionului de rambursare anticipată.
Comisionul de administrare lunară25 se va percepe de către bancă pentru acoperirea
diverselor cheltuieli cu privire la operațiunile de administrare, gestiune a creditului, vizând în
principal urmărirea îndeplinirii obligațiilor contractuale ale împrumutatului, verificând
evoluția situației economico – financiare, informări către client etc. valoarea acestui comision
se va calcula la finalul fiecărei luni, ca un procent din soldul mediu zilnic utilizat al creditului,
pentru luna respectivă și se va încasa în ziua următoare bancară determinându-se după
următoarea relației de calcul:
???? ×???
??? = ,
100
unde: ??? – comisionul de administrare lunară;
???? – soldul mnediu zilnic al plafonului utilizat al creditului din luna respectivă;
??? – procentul lunar al comisionului de analiză.

24
Idem, p.37.
25
Idem, p.37-38.

18
Comisionul de transformare a unui credit dintr-o valută în alta26 va viza acoperirea
costurilor ce țin de operațiunile de modificare a documentelor contractuale, a contractelor
aferente garanțiilor, dar și o eventuală compensare a pierderilor financiare asupra conversiei
valutare pe care banca o poate suferi ca urmare a tranformării creditului. De asemenea, acest
comision mai are în vedere și o eventuală acoperire a dezechilibrelor din nivelul
plasamentelor băncii. Valoarea acestui comision se va calcula și se va percepe în raport cu
plafonul creditului revolvin sau a soldului creditului care urmează să fie transferat pe altă
valută.
Banca mai poate oferi și operațiuni de factoring pentru clienții corporate, la care se
percep două tipuri de comisioane, atât pentru operațiunile de factoring, cât și un comision de
factoring, acestea două formând costul total al factoringului, denumit generic agio27.
Comisionul de finanțare pentru operațiunile de factoring se va calcula prin aplicarea
ratei dobânzii curente la valoarea totală a creanțelor acceptate de a fi finanțate de către bancă
prin operațiunile de factoring. De asemenea, comisionul de factoring se va calcula prin
aplicarea unui procent asupra valorii facturilor prezentat de către client și acceptate de către
bancă, pentru finanțarea operațiunii de factoring.
O altă latură a activității bancare pentru clienții corporate vizează în principal și
acordaresa de garanții financiare ale băncilor, la solicitările clienților, care privesc
îndeplinirea unor obligații ale acestora din urmă față de terți. O asemeanea practică mai
vizează și perceperea unor anumite comisioane pentru emiterea garanțiilor, precum: comision
de analiză, comision de garantare, comision de eliberare a scrisorilor de garanție
bancară,comision de modificare.
De menționat ar fi faptul că, banca poate percepe și alte comisioane în cadrul acordării
de credite, în funcție de specificul creditului acordat, cât și de surse de finanțare utilizată
pentru acordarea acestuia

26
Idem, p.38.
27
Idem, p.38.

19
Capitolul II Riscul de creditare bancară corporate și
mijloace de contracarare a acestuia
2.1. Categorii de credite corporate pe exemplul UniCredit Bank S.A.

UniCredit Bank este unul dintre partenerii strategici pentru companiile mari, medii și
multinaționale, precum și pentru entitățile din cadrul sectorului public, a instituțiilor
financiare, investitorilor instituționali și a sponsorilor financiari. Fiind una dintre instituțiile
financiare principale la nivelul Uniunii Europene, UniCredit Bank poate oferi suport în
accesarea fondurilor europene.
Gama extinsă de produse și servicii oferite de către Bancă, îi conferă acesteia un rol
important în oferirea de soluții complexe și structurate care depășesc sfera împrumuturilor
clasice acordate marilor companii.
La nivelul UniCredit Bank sunt oferite următoarele categorii de credite pentru clienții
corporate28:
- credite pe termen scurt și pe termen lung;
- finanțări imobiliare;
- EBRD ROSEFF & JEREMIE;
- Finanțări structurale și sindicalizări.
1. Creditele pe termen scurt au fost create pentru utilizarea la nivelul finanțării
capitalului circulant, precum: salarii, aprovizionare cu energie, materii prime și
cheltuieli operaționale, cât și pentru finanțare de stocuri în conformitate cu afacerea
desfășurată și a oportunităților de pe piață.
Principalele tipuri de credite pe termen scurt sunt:
- Credite pe termen scurt pentru capital circulant (fară opțiunea de reînnoire automată –
not revolving);
- Credite pe termen scurt pentru capital circulant (cu opțiunea de reînnoire automată –
revolving);
- Credite pe termen scurt pentru capital circulant (care vor prezenta documente
comerciale justificative);
- Credite pe termen scurt cu principală destinație a investițiilor mici;
- Credite pe termen scurt pentru finanțarea contractelor comerciale;
- Overdraft.

28
https://www.unicredit.ro/ro/cib/Finantare/Credite.html

20
Creditele pe termen lung reprezintă o modalitate de finanțare pe termen lung
structurată pentru o anumită perioadă de timp, fiind metoda cea mai des utilizată pentru
finanțarea capitalului de investiții de care compania are nevoie. Aceste tipuri de credite oferite
acoperă o gamă largă de structuri, precum cele legate de CAPEX, finanțarea necesară
activității de achiziții, finanțarea unor proiecte sau chiar restructurarea datoriilor. De
menționat ar fi faptul că acest produs contractat poate fi utilizat împreună cu alte credite pe
termen scurt.
2. Finanțări imobiliare. La nivelul acestor tipuri de credite oferite, Banca UniCredit
poate oferi o experiență vastă în domeniu, oferind 3 tipuri de credite și servicii
asociate și anume: credite pentru investiții în proprietăți comerciale, credite pentru
dezvoltări rezidențiale și servicii asociate creditării.
Printre creditele acordate pentru investițiile în proprietăți comerciale putem enumera:
- Creditele de dezvoltare pe termen scurt, achiziționate de la demararea lucrărilor
aferente construcției, până la finalizarea acesteia și eventuala închiriere;
- Creditele de investiții pe termen lung ce au ca și principal scop finanțarea achizițiilor
de clădiri și/sau refinanțarea creditelor de dezvoltare menționate anterior;
- Scrtucturi de finanțare dezvoltate în conformitate cu necesitățile din cadrul proiectelor
precontractate spre vânzare către fondurile de investiții internaționale și investitorii
specializați. De asemenea, se oferă asistență în îmbunătățirea și stabilizarea fluxului de
lichidități al proiectelor, oferindu-se soluții de acoperire a riscului de dobândă.
La nivelul creditelor pentru dezvoltările rezidențiale putem enumera:
- Credite de dezvoltare pe termen scurt de la demararea construcției până la finalizarea
acesteia și vânzarea locuințelor către utilizatorii finali;
- Oferte speciale pentru clienții persoane fizice care vor achiziționa unități locative în
cadrul proiectelor finanțate de către bancă (fiind oferite o gamă extinsă de credit și
produse de asigurare asociate acestora).
În cadrul serviciilor asociate creditării sunt oferite următoarele:
- Elaborarea, negocierea și structurarea împrumuturilor, începând cu subscrierea și
finanțarea până la sindicalizări și soluții personalizare pe fiecare client;
- Structuri de finanțare inovative, pentru o gamă variată de proprietăți: birouri, clădiri
rezidențiale, hoteluri, centre comerciale, depozite etc.;
- Asistență oferită pentru selectarea participanților la proiect, alegerea consilierilor
potrivițiu pentru a se realiza planul de afaceri;
- Înlesnirea contractelor cu reprezentanții cheie din întreaga industrie imobiliară;

21
- Alegerea cea mai potrivită a tehnicilor de management și administrare care să permită
adoptarea de decizii și soluții rapide pe parcursul dezvoltării.
3. Creditele din fonduri EBRD ROSEFF & JEREMIE
Creditele de investiții cu aprobare rapidă și granturi oferite de Uniunea Europeană
reprezintă o facilitate de finanțare a energiei durabile pentru IMM-urile prezente la nivel de
România (RoSEFF), acordate în parteneriat cu Banca Europeană pentru Reconstrucție și
dezvoltare (BERD sau EBRD) și Uniunea Europeană, care va oferi credite pentru investiții în
eficiența energetică și soluții tehnice ce vor promova energia regenerabilă prin UniCredit
Bank. La nivelul acestor credite acordate, IMM-urile eligibile sunt acele întreprinderi din
cadrul sectorului privat care au o cifră de afaceri anuală de maxim 50 milioane de euro sau
active totale de maxim 43 milioane euro, cu un număr de sub 250 angajați29.
Ingestițiile eligibile sunt considerate a fi investițiile complexe sau cele mici și simple.
În cadrul investițiilor complexe putem enumera ca fiind investițiile în eficiența energetică,
care vor aduce economii de energie de minim 20 % în cazul echipamentelor sau 30 % în
cadrul clădirilor, investițiile în energie regenerabilă evaluare pe criterii de performanță bine
stabilite, iar în cazul investițiilor mici și simple putem menționa echipamentele și măsurile din
Lista Echipamentelor și a Măsurilor Eligibile (LEME). Avantajele utilizării unei asfel de
facilități pot fi: reducerea costurilor cu facturile de energie și alte utilități, creșterea
profitabilității afaceruum îmbunătățirea nivelului de confort termic, etc.
Inițiativa JEREMIE („Resurse europene comune pentru microîntreprinderi și
întreprinderi mici și mijlocii) oferă statelor membre ale Uniunii Europe, prin autoritățile de
management național posibilitatea de a utiliza o parte din fondurile structurale europe pentru
finațarea întreprinderilor mici și mijlocii, prin participare la capital, împrumuturi sau garanții.
Această inițiativă a fost lansată de către Comisia Europeană (CE), alături de Fondul European
de Investiții (FEI), care sunt parte din Grupul Băncii Europene de Investiții (BEI).
La nivelul UniCredit Bank, alături de FEI s-a semnat un acord de garantare în cadrul
inițiativei JEREMIE prin care banca poate acorda finanțări în valoare totală de 87,5 milioane
de euro pentru IMM-urile din România.
Creditele garantate de UniCredit Bank prin initiațiva JEREMIE sunt:
- Investiții aferente codurilor CAEN eligibile – prin credit de investiții;

29
Reguli complete de eligibilitate regasiți pe www.seff.ro.

22
- Facilități non-revolving pentru capitalul de lucru ce au drept scop acoperirea nevoilor
curente legată de o investiție derulată sau în curs de derulare, aferentă codurilor CAEN
eligibile (având la baza un plan de afaceri).
- Facilități non-revolving pentru capitalul de lucru pentru acoperirea nevoilor legate de
susținerea activității curente a IMM-ului.
Garanția JEREMIE poate fi 80 % din valoarea facilității, diferența fiind acoperită prin alte
garanții acceptate de către Banca UniCredit conform normelor interne. Perioada de
valabilitate a garanției JEREMIE va fi între 12 și 120 luni, iar valoarea maximă a unei
facilități cu garanție JEREMIE poate fi de maxim 1.875.000 euro sau echivalentul în LEI/ per
IMM. Garanția JEREMIE se obține prin depunerea la bancă de către IMM a documentației de
credit și anume:
- cererea de finanțare;
- declarația privind încadrarea în categoria de IMM;
- declarația privind neîncadrarea în categoria „firme în dificultate”;
- declarația privind ajutorul „de minimus”;
- planul de afaceri;
- bilanțul anual, alături de contul de profit și pierdere pe ultimii 3 ani.
UniCredit Bank va acorda garanția JEREMIE în urma analizei viabilității proiectului
și a eligibilității privind garanția JEREMIE.
4.Finanțări structurale și Sindicalizări
La nivelul finanțărilor structurale, proiectele de investiții finanțate de UniCredit Bank
includ achiziționarea de echipamente noi, clădiri, extinderea sau modernizarea facilităților de
producție. Proiectele sunt analizate individual, iar sursele de rambursare agreate pot proveni
din lichiditățile generate de proiect, fie din cele de desfășurare a operațiunilor curente.
Beneficiind de suportul și expertiza grupului pe piețele emergente și având un focus
direct în regiunea Europei Centrale și de Est, UniCredit Group este constant prezent printre
băncile de top în clasamentele realizate de prestigioasele instituții care se ocupă de piața
creditelor sindicalizate, precum Global Capital și Dealogic Loan Analytics.

23
2.2. Evaluarea și monitorizarea riscului de credit bancar

La nivelul instituțíilor financiare în cadrul activității de creditare bancară activitatea se
desfășoară sub un cumul de riscuri caracteristice. La acest nivel sunt semnificative
următoarele: relațiile dintre clienți și furnizori, care prezintă un caracter complex; mutațiile ce
intervin pe piețele naționale și internaționale; legislația aplicată la nivelul statului;
instabilitatea piețelor financiare, care pot genera în profunzime crize economice și perioade de
recesiune, similare cu perioada cuprinsă între 2008 – 2014, chiar 2015 pentru unele state.
La nivelul extins, riscul se manisfestă la nivelul tuturor domeniilor de activitate sau
prestări de servicii, inclusiv la nivel psihologic și uman, fiind definit în diferite accepțiuni,
însă pentru activitatea bancară semnificația termenului trebuie privită ca fiind o „dificultate”,
uneori fiind conferit termenului și noțiunea de „îndrăzneală, răspundere, speranță pentru
reușită”, cu referire la mediul economic30.
Plasăm noțiunea de risc bancar în aria de funcționalitate a băncilor, intermediari între
agenții debitori și cei creditori din economie, în cadrul proceselor de vânzare și cumpărare de
bani31. În domeniul financiar, riscul face referire la acele abateri negative înregistrate de la
rezultatele previzionate, asociate cu posibilitatea de a se înregistra pierderi, iar abaterile
pozitive vor fi considerate oportunități.
Existența riscului va influența activitatea rentabilitatea afacerii, inclusiv activitatea
bancară, putând genera anumite pierderi în cazul în care nu a fost previzionat corespunzător.
Din această perspectivă, unele evenimente nefavorabile viitoare, aleatorii, dacă nu sunt
preîntâmpinate corespunzător și cuantificate pot produce efecte directe sau indirecte asupra
activității agenților economici, implicând situația economico-financiară, putând transforma
activitatea în una ineficientă, reducând și capacitatea de a se efectua plățile aferente stabilite
prin contractul de creditare bancară.
În cadrul literaturii de specialitate, fiecare autori va clasifica riscurile, neexistâmd o
clasificare unanimă a riscurilor bancare, iar dacă ținem cont și de criza financiară și
recesiunea prezentă, se pot constata apariția unor noi forme de risc, derivate și cele principale.
Cu toate acestea, raporturile de credit implică, în mod obiectiv, anumite riscuri
posibile, care pot avea următoarea clasificare:

30
Avădanei, A., Riscul bancar – o abordare sistemică, Editura Tehnopress, Iași, 2013, p. 3.
31
Chirleșan, D., Cocriș, V., ș.a., Monedă și credit, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2008, p.
205.

24
1. din punct de vedere al conținutului sau a naturii sale, riscurile pot fi de natură non-
economică (precum războaie, blocade economice, embargouri, calamități naturale,
etc.) și riscuri cu conținut economico-financiar (precum: riscul variațiilor de preț,
riscuri valutare, riscul de neplată etc.).
2. după criteriul ce ține de natura cauzelor care le determină, riscurile pot fi: riscuri
naturale (cutremur, inundații, secetă etc.), riscuri politice (lovituri de stat), riscuri
manageriale (incapacitate din partea managerului sau chiar lipsă de abilitate pentru
a conduce activitatea companiei, slabă organizare a activității etc.), riscuri de preț
(apariția unor noi concurenți pe piață, fluctuația prețului și a inflației), riscuri
financiar-monetare (fluctuații ale cursurilor valutare).
3. Prin prisma criteriului de clasigicare, constând în localizarea riscurile față de
activitatea afacerii pot fi riscuri interne sau externe32.
Prin natura sa, activitatea de creditare bancară se distinge prin asumarea în mod
conștient a anumitor riscuri specifice, datorită faptului cunoscut că nu există afaceri cu
siguranță 100 %. În acest sens, activitatea de creditară bancară pentru clienții corporate
include un act de încredere din partea acestuia, ce trebuie asumat în funcție de cunoașterea în
profunzime a clientului.
Drept urmare, activitatea de creditare și riscul asociat acesteia trebuie privit ca fiind un
fenomen ce poate apărea în cadrul derulării proceselor și a operațiunilor derulate, implicând
aspecte negative în activitatea debitorilor, care se pot concretiza prin deteriorarea calității
afacerii, reducerea profitului și la reducerea temporară sau totală de a se achita obbligațiile de
plată față de terți și bancă.
Încă de la adoptarea deciziei de acordare a creditului unui client corporate și de
asumare a unor potențiale riscuri, banca va trebui să aibă în vedere minimizarea riscului de
nerambursare a creditului. De menționat este faptul că, alături de prudența bancară, banca va
trebui să îți constituie provizioane aferente creditului acordat. Aplicarea principiului de
prudență bancară va avea ca și principală activitatea analizarea tuturor componentelor riscului
global de credit care este compus din: riscul tranzacției, riscul clientului și riscul garanției 33.
Riscul tranzacției poate fi generat de diverse aspecte funcționale și operaționale ale
afacerii, pe când riscul clientului este determinat doar de capacitatea acestuia de a îndeplini
condițiile contractuale, acestea două fiind într-o directă interdependență. Măsurarea riscului
de credit aferent unui client corporate se va efectua în baza analizei financiare, cât și a celei

32
Filip, B., F., Creditarea bancară corporate, Editura Junimea, Iași, 2013, p. 244.
33
Purcărea, M., Riscul în activitatea de creditare, Suport de curs, 2009, p.78.

25
non-financiare. Totodată, solicitantul creditului trebuie să prezinte acte doveditoare ale
posibilităților sale de realizare din fonduri proprii a activității pentru care se împrumută într-o
proporție ce va fi stabilită conform normelor de prudență bancare ce sunt instituite la nivelul
băncilor comerciale de către Banca Națională a României și adaptate specificului bănci
creditoare. De asemenea, garanțiile oferite trebuie să acopere integral valoarea creditului
(adăugând și dobânzile și comisioanele percepute), astfel încât, în cazul unei incapacități de
plată, banca să acopere prejudiciul34.
Riscul de credit va trebui gestionat corespunzător la nivel bancar încă din faza
incipientă a evaluării solicitărilor din partea clienților corporate, dar și pe întreg procesul de
derulare a operațiunilor de creditare. Astfel, se va impune o evaluare a riscului de credit atât la
momentul inițial, cât și pe parcursul derulării contractelor, monitorizându-se evoluția
elementelor ce pot genera riscuri, generându-se mecanisme de contracarare a acestuia.
În cadrul evaluării riscului de credit, banca va lua în considerare și va analiza toate
informațiile referitoare la starea și activitatea clientului corporate, care vor viza în principal
următoarele aspecte35:
- Performanța financiară;
- Capacitatea clientului corporate de a își îndeplini obligațiile din angajamentul
contractual încheiat;
- Capacitatea băncii de a valorifica garanțiile, ținând cont de piața financiară;
- Profilul și activitatea desfășurată de către client;
- Structura acționariatului și conducerea executivă;
- Experința acumulată de către client în domeniul de activitate pe care îl desfășoară;
- Integritatea, responsabilitatea și reputația clientului, precum și capacitatea juridică în
asumarea de noi responsabilități.
Evaluarea riscului de credit va reprezenta o parte integrantă a dosarului de analiză și
aprobare a creditului. Acest dosar va trebui să conțină informații despre următoarele
informații:
- Tipul de credit solicitat, suma, destinația, perioada pentru care se acordă, garanțiile
oferite;
- Perioada de creditare, perioada de utilizare și perioadele de grație;

34
Berea, A., O., Stoica C., E., Creditul bancar – coordonate actuale și perspective, Editura Expert, București,
2003, p. 82.
35
Filip, B., F., Creditarea bancară corporate, Editura Junimea, Iași, 2013, p. 248-249.

26
- Detalii cu privire la activitatea desfășurată de către societate,informații generale despre
istoricul acesteia, numărul de salariați, tipul de clienți și furnizori;
- Profilul de risc în care se va încadra compania ținând cont de indicatorii economici. În
cadrul procesului de creditare, conform Regulamentului BNR nr. 3/200936, factorii
cantitativi se referă în pricipal la următorii indicatori economico-financiari: indicatori
de lichiditate, de solvabilitate și risc, inclusiv riscul valutar, iar factorii calitativi fac
referire la modul de administrare a entității economice, de calitatea acționariatului, de
garanțiile oferite, de condițiile de piață în cadrul căruia aceasta îți desfășoară
activitatea.
- Istoricul cu privire la datoriile curente, alte credite în derulare;
- Descrierea proiectului pe baza unui plan de afaceri;
- Verificarea companiei la nivelul Centralei de Incidențe Bancare și Biroul de credit;
- Modalități de rambursare a creditului.
Ținând cont de toate acestea, procesul de monitorizare a riscului de credit va implica
din partea băncii o activitate concretă pe următoarele direcții cu obiective bine setate:
- Înțelegerea situației financiare curente a clientului;
- Urmărirea confirmității cu clauzele contractuale;
- Evaluarea gradului de acoperire cu garanții a expunerii în raport cu situația curentă a
clientului;
- Stabilirea unei valori de piață și a unei valori de lichidare pentru garanțiile imobiliare;
- Colectarea de informații din piață sau media despre client;
- Vizitarea imprumutatului la sediul social;
- Observarea ciclului de desfășurare a activității;
- Verificarea efectuării tranzacțiilor efectuate prin conturile deschise la bancă
(frecvență, volum, diversitate etc.);
- Alte obiective setate în funcție de activitatea clientului corporate37.
Riscul de credit face referire atât la acordarea de credit propriu-zis, cât și la alte
tranzacții similare efectuate pentru clienții corporate, precum: emiterea de scrisori de garanție
bancară, deschiderea sau confirmarea de acreditive, scontarea unor efecte de comerț, etc. Cu
scopul prevenii și limitării efectelor negative ale producerii riscurilor în cadrul activității de
creditare corporate, banca va acționa pentru crearea măsurilor de contracarare. Coordonatele
generale de acțiune din perspectiva bancară vor avea următoarele direcții:

36
Regulament BNR nr.3/2009 – M.O. 200/2009
37
Filip, B., F., Creditarea bancară corporate, Editura Junimea, Iași, 2013, p. 249-250.

27
- Acordarea de credite bancare clienților corporate pe principiul care va conduce la
generarea de noi lichidități, iar garanțiile menționate în cadrul contractului vor
reprezenta ultima sursă de rambursare a creditului și de plată a dobânzilor aferente;
- Prima garanție obligatorie impusă de bancă se va realiza asupra cash flow-ului firmei,
care trebuie derulat prin conturi bancare deschise la unitatea teritorială a instituției;
- La nivelul asigurării creditelor bancare se vor implica instituții specializate, precum
Eximbank, societăți de asigurare-reasigurare etc.;
- Banca poate apela la dispersia riscului de credit, prin sindicalizarea împrumuturilor de
valori mari, cu alte societăți bancare38.
Din perspectiva manifestării și gestionării riscului de credit se poate remarca în
praactica bancară pericolul concentrării excesive a creditelor spre o anumită ramură de
activitate. Datorită sistemului de monitorizare continuă a portofoliului de credite, fiecare
instituție financiară își va analiza expunerea față de toate ramurile de activitate, modelând
astfel modul de alocare a creditelor ținând cont și de sectoarele de activitate.
Abordarea creditării bancare pentru clienții corporate va face necesare raportarea
băncii la niveluri calitative și cantitative a creditelor acordate atât la nivel intern, cât și la
nivelul de totalitatea băncilor comerciale nu neapărat ca și suma totală, însă privită ca și
destinație, luând în calcul factorii specifici: obiectul creditului și starea de ansamblu a
clientului.

2.3. Garantarea de către clienți a produselor de tip credit

Odată cu acordarea unor produse de tip credit, instituția financiară va trebui să
realizeze o analiză asupra credibilității solicitanților privind rambursarea sumelor
împrumutate, a plății principalului și a dobânzilor la scadență, iar ca și măsură suplimentară
de precauție se vor solicita anumite garanții. Ținând cont de situația economică actuală, în
cadrul procesului de creditare se impune constatarea și adoptarea unei decizii în mod obiectiv,
luând în prim plan viabilitatea planului de afaceri prezentat băncii, alături de capacitatea
clientului corporate de a genera venituri care să fie corespunzătoare pentru acoperirea
creditelor și plata dobânzilor aferente.
De asemenea, pentru a se diminua riscul de nerambursare partială sau totală a sumelor
împrumutate de clieți, băncile solicită anumite garanții care vor fi valorificate în ultima
instanța pentru a se obține sumele de bani ce vor asigura rambursarea împrumuturilor și

38
Idem, p. 252.

28
dobânzile aferente. La nivelul băncilor, atunci când sunt solicitate prezentarea de garanțiii se
ia în calcul fie doar principalul, fie principalul și dobânda aferentă, în sumă totală sau parțială.
Atunci când discutam de creditele pe termen scurt, suma totală a dobânzilor este cea care
corespunde valorii maxime ale dobânzilor calculate de la data acordării până la data scadență
finală39. În cazul creditelor pe termen mediu și lung, dobânda maximală va fi calculată la data
acordării creditului pentru o perioadă următoare de 12 luni.
În consecință, în cazul în care debitorul nu va achita obligațiile stabilite pe baza
contracului încheiat cu banca, aceasta din urmă va valorifica garanțiile, obținând astfel sumele
de bani necesare recuperării creanțelor rezultate din relația de credit bancar.
Prin prima modului de constituire, respectiv a naturii acestora, garanțiile pot fi grupate
în două mari categorii și anume: garanții reale și garanții personale40.
Garanțiile reale rezidă din angajarea unui bun al debitorului sau al unui garant a cărui
posibilă exploatare să asigurare executarea obligației asumată de către debitor. Aceste tipuri
de garanții conferă creditorului garantat dreptul de preferință și dreptul de urmărire. Dreptul
de preferintă face referire la faptul că în cazul executării silite a garanției reale, ca și principal
creditor va fi bancă până la acoperirea totală a sumelor, după care suplimentar se va putea
utiliza și pentru pretențiile formulate de către alți creditori. În cazul dreptului de urmărire, se
poate menționa faptul că, bunul va putea fi urmărit și valorificat de către creditor, indiferent
de persoane care îl are în posesie, rezultând astfel sarisfacerea creanței sale garantate.
La nivelul garanțiilor reale acceptate de către instituția financiară pot fi atât de tipul
celor imobiliare, cat și mobiliare. La nivelul garanțiilor reale mobiliare (denumite în
literatura de specialitate și gajuri) se pot remarca două variante: cu deposedarea debitorului de
bunul adus drept garanție sau fără deposedarea debitorului de bunul gajat. Garanțiile reale
imobiliare se pot prezenta și acestea tot sub două forme: ipoteca și privilegiul.
Ipoteca reprezintă forma principală a garantării creditelor bancare, aceata fiind
alcatuită și dovedită conform documentelor juridice tipice, individual de contractul de credit,
fiind asupra unor bunuri imobiliare precum: terenuri, clădiri etc.
Privilegiul se utilizează numai în cazul creditelor care au destinație finanțarea unor
investiții sau acordarea acestora pentru achiziția de imobile, fiind utilizate o serie de sume de
bani dintr-un credit bancar pentru plata parțială din prețul total al bunului. Spre deosebire de
ipotecp, privilegiul se constituie în favoarea băncii pe baza contractului de credit bancar, fără
a fi necesar întocmirea de alte documente distincte de acesta.

39
Filip, B., F., Creditarea bancară corporate, Editura Junimea, Iași, 2013, p. 40.
40
Idem, p. 41.

29
În același timp, garanțiile reale mobilire, cunoscute și sub denumirea de „gajuri” îi va
asigura băncii dreptul de a urmări și valorifica diverse bunuri de natură mobiliară aflate în
posesia debitorului sau a terțelor persoane stabilite prin contract a fi garanți ai debitorului. Se
pot accepta la nivel bancar garanții reale mobiliare bunuri precum: stocuri de produse, masini,
utilaje și/ sau echipamente, certificate de depozit, acțiuni sau obligațiuni, drepturi de încasare
aferente unor polițe de asigurare etc.41.
Garanțiile personale constituie forma de garantare prin care una sau mai multe
persoane se angajează față de creditor printr-un contract, să achite sumele datorate de către
debitor, în cazul în care acesta nu va realiza plățile42.
Dintre formele de garanții personale acceptabile de către bancă, conform legii, cele
mai cunoscute sunt:
- fidejusiunea (denumită în literatura de specialitate și cauțiunea) care constă în
asumarea în formă scrisă, de către o persoană fizică în calitate de garant (fidejusor) a
angajamentului de plată către bancă a obligațiilor financiare, care revin prin contractul
de credit, debitorului43. În cadrul acestui tip de garanție personală, banca va putea
urmări recuperarea debitelor restante sau neachitate la timp atât de la debitor, cât și de
la garant;
- scrisorile de garanție ce pot fi emise de alte bănci, instituții financiare, companii
internaționale sau naționale etc.;
- se mai pot constitui și garanții personale reglementate prin legislație, precum o
garanție constituită de o terță persoană pentru acoperirea eventualelor pagube care pot
fi provocate companiei de către gestionar.
În același timp, se mai poate menționa și despre cesiunea de creanțe, care nu poate fi
inclusă nici în categoria garanțiilor reale sau personale, fiind utilizată doar în situații speciale
ca mijloc de transferare a obligațiilor. Aceasta poate fi privită ca o forma de garanție pentru
recuperarea creanțelor băncii doar în cazul în care s-a constituit respectând legislația în
vigoare.
Garantarea creditelor sau a altor facilități oferite de către bancă, ca și primă garanție se
va solicita cesionarea fluxului de lichidități (cash-flow-ul), fiind impusă și condiția de
derulare a activităților principale prin cadrul băncii ce va acorda creditul.

41
Motocu, M., M., ș.a, Activități bancare, Editura Risoprint, Cluj – Napoca, 2009, p.330.
42
Fîrțescu, B., Sistemul financiar al României, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2010, p.128.
43
Motocu, M., M., ș.a, Activități bancare, Editura Risoprint, Cluj – Napoca, 2009, p.362.

30
În funcție de situația financiară și non – financiară a clientului corporate, banca va
putea solicita constituirea unor mixuri de garanții, putându-se astfel constitui diverse tipuri de
garanții din categoria celor personale, precum: contracte de asigurare, garanție de companie (
similară cu fidejusiunea), titluri de credit emise de terți în favoarea băncii, garanții
neconvenționale guvernamentale etc.
În ansamblu, pentru diminuarea riscurilor, banca va putea solicita debitorului
semnarea unor bilete la ordin care să constituie titlluri executorii , ce pot fi puse în executare
silită, după investirea lor ca formulă executorie de către judecătorie, fără alte formalități
prealabile. De cealaltă parte, se impune ca, pentru a fi acceptate de către bancă, garanțiile
oferite de către solicitanții de produse de tip credit să respecte cumulativ o serie de condiții44.
Astfel, bunurile ce sunt depuse sub forma garanțiilor pentrru creditele acordate trebuie să aibă
potențiali cumpărători și să fie transferabile imediat în lichidități, având un caracter lichid. De
asemenea, bunurile ce au fost oferite ca și garanție trebuie să fie în proprietatea solicitantului
de credit sau a garantului, fară a fi grevate de alte sarcini (exceptând momentul în care au fost
anterior tot menționate ca și creanțe pentru al tip de contract de credit la aceeași bancă) 45.
Bunurile ce au fost puse drept garanție trebuie să prezinte o stare bună de funcționare, iar în
cazul bunurilor imobilizate corporale să corespundă cerințelor de selecție prezentate de
instituția bancară.
Pentru derularea în bună colaborare a contractelor de credit, pe lângă asigurarea
recuperării creanțelor și a dobânzilor și comisioanelor cuvenite băncii, constituirea garanțiilor
pentru produsele de tip credit reliefează un rol mai complex, manifestându-se sub o serie de
aspecte, precum: constituirea garanțiilor conduce la respectarea unei discipline prevăzută și în
cadrul contractului (adică se vor respecta termenele de plată la timp, conform scadențarului),
cu alte cuvinte, fiind un factor coercitiv pentru evitarea deficiențelor din cadrul activității
economico-financiare a clientului corporate. Pe de altă parte, constituirea garanțiilor
constituie o premiză pentru debitor în a crea lichidități care să asigure efectuarea viitoarelor
rambursări din tranșele creditului, evitând astfel imposibilitatea de plată și valorificarea de
către bancă a garanțiilor46.
Chiar dacă la nivelul instituției financiare solicitările clienților corporate pentru
produse de tip credit conferă credibilitate la prima analiză efectuată, însă pe parcursul analizei
economico-financiare se constată ca activitatea de creditare nu poate fi acoperită din crearea

44
Filip, B., F., Creditarea bancară corporate, Editura Junimea, Iași, 2013, p. 43.
45
Hoanță, N., Bănci și bani, Editura Economică, București, 2001, p.158.
46
Filip, B., F., Creditarea bancară corporate, Editura Junimea, Iași, 2013, p. 43-44.

31
de disponibilități bănești, creditul nu trebuie acordat. Ca si sursă primară pentru acoperirea
creditelor ar trebui să fie crearea de noi lichidități la nivelul firmei și nu valorificarea de către
bancă a garanțiilor pentru recuperarea creanțelor care trebuie privită ca și sursă secundară.

32
Capitolul III Analiza criteriilor de bonitate în
acordarea creditelor corporate
3.1. Analiza, aprobarea și stabilirea condițiilor de rambursare

Procesul de creditare este privit ca fiind o activitate complexă, începând de la
informare, evaluare, analiză și adoptare a deciziei de creditare, luând în calcul totalitatea
mecanismelor și riscurilor care pot influența buna desfășurare a activității. Cunoașterea
clientelei, rapoatele juridice, economico-financiare și manageriale, solvabilitatea clientului și
monitorizarea riscurilor asumate reprezintă punctul de plecare în cadrul activității de creditare
corporate.
Analiza procesului de creditare poate fi privit ca fiind, în fond, o analiză a riscurilor
cuantificabile și necuantificabile pe care instituția financiară și le asumă și care
concluzioneaza prin fundamentarea deciziei de creditare.
Practic, relația bancă – client înseamnă o relație de încredere, prin care clientul
reprezintă oportunitatea băncii de a efectua plasarea excedentului de resurse financiare, relație
care trebuie menținută și dezvoltată.
La nivelul instituției financiare, analiza de creditare aferentă clienților corporate este
realizată de către o echipă, formată din analiști de credite, care oferă o serie de răspunsuri
documentate asupra: datelor generale despre client, gradul de îndatorare și solvabilitatea
acestuia, garanțiile oferite, dar și capacitatea de a rambursa sumele împrumutate. Analiza
efectuată la acest nivel prezintă un grad ridicat de profesionalism și mai poartă denumirea și
de analiză profesională47.
Creditele pentru companii reprezintă peste 70 % din volumul creditelor
neguvernamentale și sunt de valori ridicate, comparativ cu creditarea persoanelor fizice,
necesitând o analiză amănunțită48. Riscurile pe care banca și le asumă sunt ridicate, ceea ce
denotă o atenție sporită asupra analizei efectuate pe companie, atât sub aspect financiar, cât și
non-financiar.
a) Analiza non-financiară
Acest tip de analiză va viza elementele necuantificabile din punct de vedere economic
ale companiei precum: tipul acesteia, ramura economică, piața pe care își desfășoară

47
Dedu, V., Enciu, A., Ghencea, S., Produse și servicii bancare – corporate și retail bancar (principii și tehnici
de analiză, creditare, monitorizare, trezorerie, plăți economice), Editura ASE București, 2008, p.51.
48
Idem, p. 55

33
activitatea, calitatea managementului, toate acestea fiind necesare pentru o apreciere de
ansamblu.
Tipul companiei reprezintă un element esențial pentru bancă stabilind astfel așteptările
pe care instituția financiară le va avea de la clientul corporate, fiind un aspect juridic demn de
luat în calcul. De asmenea, companiile cu structură de acționariat realizează tranzacții de
valori ridicate prin conturile bănci, având relații de afaceri cu parteneri importanți la nivel
economic, iar atragerea unui astfel de client va reprezenta pentru bancă un punct forte în
portofoliul bancar.
Piața unde compania își desfășoară activitatea reprezintă un element important în
analiza non-financiară deoarece banca va fi interesată să atragă clienți care au o cotă cât mai
ridicată de piață și nu comercializează produse de nișă. De asemenea, banca va putea organiza
întâlniri cu reprezentanții marilor companii pentru a stabili noi produse și servicii competitive
din punct de vedere necesități ale clienților sau potențialilor clienți.
Ramura economică unde clientul îți desfășoară activitatea va reprezenta o structură
importantă pentru bancă, stabilind expunerea acesteia din urmă pe diferite ramuri economice,
clasificându-și astfel portofoliul și în funcție de riscul prezentat de client.
Calitatea managementul reprezintă un punct esențial în derularea activității de analiză
deoarece conducerea companiei va stabili direcțiile viitoare ale acesteia, posibilitatea de a
exista o expansiune în cadrul acesteia și eliminarea riscului de insolvență.
Informațiile adunate vor fi clasificate la nivel bancar pe nivele proprii, denumit
scoring, obținându-se un punctaj final în care clientul va fi încadrat, permițând adoptarea
deciziei de creditare.
b) Analiza financiară
Acest tip de analiză stabilește din punct de vedere economic capacitatea de rambursare
a creditelor și a dobânzilor aferente, ținând cont de situația economico-financiară din cadrul
documentelor contabile de sinteză precum: analiza bilanțului contabil, analiza contului de
rezultate financiare, proiectarea performanțelor financiare a companiei pe perioada
desfășurării contractului de credit, dar și stabilirea bonității clientului.
La nivel de bonitate a clientului se va realiza o analiză complexă din punct de vedere
financiar pe baza unor indicatori de risc, precum: lichiditatea curentă, solvabilitatea, gradul de
îndatorare, rentabilitatea financiară, viteza de rotație a activelor circulante, gradul de
recuperare a dobânzilor și comisioanelor aferente, expunerea către un singur debitor49.

49
Idem, p. 58 – 61.

34
Datele adunate vor putea ajuta banca să încadreze potențialul client pe nivele de
categorii de performanță financiare, notate de la A la E astfel:
 Categoria A – performanțe financiare foarte bune, care vor permite rambursarea și
plata dobânzilor la timp, iar în viitor se preconizează ca se vor menține aceste
rezultate;
 Categoria B – performanțe financiare bune sau chiar foarte bune, dar fără certitudinea
ca acestea se vor menține;
 Categoria C – performanțe financiare satisfăcătoare, dar prezintă tendințe de
înrăutățire;
 Categoria D – performanțele sunt reduse și prezintă tendințe de ciclicitate;
 Categoria E – performanțele financiare prezintă pierderi, rezultând incapacitatea de
rambursare50.
Odată ce clientul a trecut prin analizele menționate anterior, banca va încadra clientul
într-o categorie de risc, conform metodologiei interne, ulterior adoptând decizia de creditare.
De menționat este faptul că, banca va ține cont și de solicitarea de credit a clientului, unde va
analiza cu o deosebită atenție următoarele: identificarea scopului și nivelului creditului
solicitat, identificarea surselor de rambursare a creditului, identificarea garanțiilor creditului și
stabilirea nivelului dobânzilor și a comisioanelor percepute. Informațiile adunate vor fi
menționate într-un raport de creditare, ce va fi înaintat departamentului abilitat pentru
aprobare. Dacă se va proceda la aprobarea creditului, banca va acorda, monitoriza și recupera
sumele împrumutate.
Creditarea se desfășoară într-un flux continuu, atât din partea băncii, cât și din partea
clientului, relațiile fiind prezente într-un ciclu ce antrenează atât departamentele de creditare
și juridic de la nivel bancar, cât și departamentul de contabilitate și management prezente la
nivelul companiei.
Acordarea creditelor reprezintă practic activitatea prin care banca va pune la dispoziția
clientului, în contul curent sau cel de credit după caz, a sumelor din creditul aprobat pe baza
contractului de credit. Utilizarea sumelor din credit se va realiza ținând cont de destinația
pentru care a fost acordat, clientul prezentând documente justificative pentru sumele utilizate.
În mod normal sumele din credit vor fi disponibile fie în contul curent, fie în contul de credit,
la care persoanele juridice vor avea acces fie pentru retragere numerar, fie pentru efectuate
plăți, ținându-se cont și de legislația în vigoare.

50
Idem, p. 62.

35
Monitorizarea creditul se va realiza la nivelul de instituție bancară, reprezentând
activitatea prin care se are în vedere gestionarea sumelor utilizate și a dobânzilor datorate,
asigurându-se rambursarea sumelor conform cu scadențarul eliberat, realizând în mod
continuu analize care să verifice situația financiară a firmei și eliminarea apariției riscurilor
care pot afecta capacitatea de plată a împrumutatului și protejarea instituției bancare prin
constituirea provizioanelor de risc. Activitatea de monitorizare este una complexă, realizându-
se diferite activități, atât la nivel bancar, cât și la sediul firmei, ofițerul bancar realizând
următoarele tipuri de activități – supraveghere, control, analiză, previzionare, stabilite după
cum urmează51:
- supravegherea utilizării creditelor și a respectării destinației acestora, conform
contractului de creditare și a clauzelor contractuale;
- supravegherea rambursării creditelor scadente și plata dobânzilor aferente;
- supravegherea evoluției capacității financiare a beneficiarilor de credite;
- analiza periodică a calității portofoliului de credite;
- controlul pe teren a garanțiilor;
- amânarea, rescadențarea, reeșalonarea sau chiar prelungirea creditelor, după caz;
- eliminarea creditelor neperformante;
-previzionarea creditelor cu un serviciu al datoriei nepășit.
Monitorizarea creditelor debutează odată cu acordarea acestora și se încheie cu
rambursarea integrală a sumelor utilizate, alături de dobânzi și comisioane.

3.2. Structura creditelor corporate. Analiza evoluției creditelor
corporate neperformante

Atunci când discutam de creditele neperformante (NPL), definițiile utilizate în practica
internațională, în special recomandările Fondului Monetar Internațional recomandă ca atunci
când împrumuturile sunt clasificate ca fiind neperformante înseamnă că se înregistrează
restanțe mai mari de 90 zile sau mai mult de 3⁄4, fiind criteriul cel mai des utilizat în țările
lumii pentru determinarea împrumuturilor neperformante.

51
Idem, p. 83.

36
Conform reglementărilor țării noastre, toate expunerile brute care înregistrează
restanțe mai mari de 90 zile sau pentru care s-au înregistrat proceduri judiciare sunt clasificate
ca fiind în „pierdere”, iar banca are obligația de a se proteja constituind provizioane.
La nivelul țării noastre, se utilizează o clasificare conform Metologiei prudențiale,,în
care se are în vedere nivelul serviciului datoriei, dacă s-au inițiat procedurile judiciare,
performanțele financiare, declanșarea prin contaminare și stabilirea soldului creditului restant
și a dobțnzilor aferente, rezultând următorul tabel:
Performanță E Nu s-au inițiat proceduri
financiară judiciare
A B C D
Serviciul datoriei
0 – 15 zile St/ P Obs/ P Sb/ P Î/P P/P
16 – 30 zile Obs/ P Sb/ P Î/P P/P P/P
31 – 60 zile Sb/ P Î/P P/P P/P P/P
61 – 90 zile Î/P P/P P/P P/P P/P S-au inițiat proceduri
Min 91 zile P/P P/P P/P P/P P/P judiciare

unde: St = standard, Obs = observație, Sb = substandard, Î = îndoielnic, P = pierdere.
La nivelul României, conform raportului de Stabilitate financiară publicat de Banca
Națională a României pentru anul 2015 ne arată faptul că se păstrează un nivel ridicat al
structurii creditelor neperformante, deși se poate menționa o traiectorie descendentă
comparativ cu anii anterior. Este necesar ca instituțiile de credit să rezolve sistematic situația
expunerilor neperformante prin captrea potențialului existent pe piața de creditare și prezent la
nivel economic, dar nu este exploatat. Băncile dispun de niveluri de lichiditate pentru a
asigura și relua creditarea companiilor, iar nivelurile de solvabilitate, lichiditate și
previzionare se situează la nivelurile adecvate legislației.
Matricea de migrare a debitorilor după numărul de zile de întârzieri la plată ne
confirmă încă odată necesitatea continuării eforturile băncilor pentru a rezolva situația
creditelor neperformante.
Se simte necesitatea continuării implementării la nivel bancar a unei politici de
creditare prudente, cu exigențe superioare pentru companiile care nu se acoperă împrimitva
riscului valutar, fiind necesară și îmbunătățirea calității activelor bancare.
Evoluția ratei creditelor neperformante la nivelul României pentru perioada 2007 –
2014 conform graficului numărului 1 a înregistrat tendințe de creștere alarmante, care au
descurajat sectorul de creditare.

37
Graficul nr. 1 Evoluția creditelor neperformante în perioada 2007 – 2014 (%)

Sursa: Raportul Băncii Naționale a României asupra stabilității financiare, publicat în anul 2015, disponibil
accesând link-ul http://www.bnr.ro/Home.aspx
În funcție de dimensiunea debitorului, microîntreprinderile reprezintă cea mai riscantă
categorie de firme aflate în portofoliul băncilor, conform graficului nr. 2. Conforma celuiași
grafic, corporațiile înregistrează o rată a creditelor neperformante de 6.2 %, cunoscând o
ușoară tendință de ascensiune, cu 0.2 pp comparativ cu anul 2013.
Graficul nr. 2 Rata creditelor neperformante după dimensiunea companiei

Sursa: Raportul Băncii Naționale a României asupra stabilității financiare, publicat în anul 2015, disponibil
accesând link-ul http://www.bnr.ro/Home.aspx

38
Graficul nr. 3 Credite neperformante generate de companii aflate în insolvență/
faliment

Sursa: Raportul Băncii Naționale a României asupra stabilității financiare, publicat în anul 2015, disponibil
accesând link-ul http://www.bnr.ro/Home.aspx
Cu toate că rolul direct în economie a companiilor aflate în insolvență este limitat,
acesta este semnificativ în disciplina la plată din economie. Companiile aflate în insolvență la
nivelula anului 2015 crează distorsiune importante la nivelul mecanismelor de plăți din
economie generând o treime din restanțele față de furnizori și 68 % din sumele restante față
de alți creditori și stat.
Graficul nr. 4 Evoluția creditelor neperformante

Sursa: Raportul Băncii Naționale a României asupra stabilității financiare, publicat în anul 2014, disponibil
accesând link-ul http://www.bnr.ro/Home.aspx

39
Conform graficului nr. 4 se poate constata o creștere a creditelor neperformante pentru
clienții corporate, mai ales pe perioada crizei financiare prezente la nivelul României,
începând cu anul 2009, cu un trend ascendent până la nivelul anului 2013. În același timp,
chiar daca perioada de criză economică a trecut la nivelul țării noastre, companiile încă nu și-
au revenit pe deplin, iar trendul ascendent are o ușoară tendință de descreștere începând cu
anul 2016, tendința fiind previzionată și pentru anii următori.

3.3. Studiu de caz privind creditarea corporate la nivelul companiei
Antibiotice S.A și contractul încheiat cu Eximbank

A. Scurt istoric
Întreprinderea s-a înfiinţat prin Hotărârea Consiliului de miniştri al Republicii Populare
Române nr. 2980/29.12.1952 sub denumirea de FABRICA DE ANTIBIOTICE IAŞI. Fabrica
de Antibiotice a fost construită în perioada 1953-1955 şi a fost pusă în funcţiune la data de
11.12.1955, constituind începutul dezvoltării pe baze moderne a industriei farmaceutice din
România.
Societatea Comercială “ANTIBIOTICE” S.A. IAŞI s-a înfiinţat conform Legii nr.
15/1990 şi a Hotărârii Guvernului nr. 1200/12.11.1990 prin preluarea întregului patrimoniu al
Întreprinderii de Antibiotice având forma juridică de societate pe acţiuni cu capital integral de
stat52.
An de an, ANTIBIOTICE IAŞI a contribuit la susţinerea programului guvernamental de
reabilitare a stării de sănătate a populaţiei, atât direct prin medicamentele de uz uman, cât şi
indirect prin medicamentele şi produsele de uz veterinar. Pentru atingerea obiectivelor pe
termen mediu şi lung, începând cu anul 1990 s-au efectuat investiţii majore, în cadrul unui
amplu program de restructurare, modernizare şi retehnologizare, care să permită, pe de o
parte, creşterea competitivităţii medicamentelor pe piaţa internă şi externă, şi, pe de altă parte,
creşterea eficienţei şi profitabilităţii afacerii.
S.C. “ANTIBIOTICE” S.A. Iasi este unicul producător din România de substanţe
farmaceutice active obţinute prin biosinteză şi semisinteză şi de antibiotice sub formă de
pulberi şi soluţii injectabile. De asemenea este unul din principalii producători de

52
Statutul companiei SC Antibiotice SA Iași

40
medicamente pentru uz oral condiţionate sub formă de: comprimate, comprimate filmate,
capsule operculate, flacoane cu pulberi pentru suspensii orale, produse de uz extern
(unguente, creme, geluri, suspensii şi supozitoare).
Principalele produse de biosinteză (Nistatină, Vitamina B12) sunt destinate exportului în
ţări ca: Germania, Canada, Olanda, Rusia, Ucraina, Belgia, Elveţia, Grecia, Anglia, Taiwan,
Vietnam, Algeria, Tunisia, Maroc. Beneficiind de o capacitate de producţie anuală de 110
milioane flacoane, ANTIBIOTICE SA IAŞI deţine poziţie de lider (peste 80%) pe piaţa
internă pentru pulberile sterile injectabile din grupa antibioticelor -lactamice (Ampicilina,
Oxacilina, Benzatin-pencillina) şi a cefalosporinelor de generaţie a III-a (Cefotaxim,
Ceftriaxon).Cu o capacitate de producţie anuală de 300 milioane capsule, respectiv 350
milioane comprimate, nomenclatorul de produse al firmei este structurat pe clase terapeutice
diverse: antiinfecţioase, antituberculoase, antiulceroase, chinolone, analgezice & antipiretice.
Singur producător român cu o gamă completă de tuberculostatice esenţiale, SC
ANTIBIOTICE SA IAŞI asimiliează în permanenţă produse noi, rezultate ale cercetării
proprii sau cooperărilor internaţionale cu firme de prestigiu ca: Dobfar Italia, Genepharm
Grecia, Eczacibasi Turcia.
Cel de-al patrulea sector de fabricaţie, reprezentat de unguente şi supozitoare, situează
firma pe primul loc pe piaţa internă (cota de piaţă – peste 90%). Medicamentele din aceste
grupe se adresează afecţiunilor dermatologice, reumatismale şi vasculare, însumând o
capacitate de producţie anuală de 25 milioane tuburi, respectiv 15 milioane cutii supozitoare.
Există o continuitate în cei peste 45 de ani de activitate a firmei şi anume
responsabilitatea faţă de medicament, concretizată printr-o înţelegere completă a exigenţelor
şi cerinţelor pieţei, privind realizarea unor produse cu proprietăţi terapeutice superioare, la un
raport optim preţ/ calitate. În acest sens, obiectivul real este de a exploata şi capitaliza în
totalitate resursele intelectuale şi economice, astfel încât să fie asigurat succesul viitor pe toate
pieţele.

B. Fundamentarea deciziilor de creditare
La nivelul companiei Antibiotice, fundamentarea deciziei de creditare se va realiza în
cadrul sedințelor Adunării Generale a Acționarilor, pe baza strategiilor de dezvoltare a
activității companiei, fie cu scopul modernizării secției de cercetare, fie cu scopul finanțării
activității curente sau acoperirii altor linii de creditare existente. La nivelul corporațiilor,
nevoia de creditare apare datorită lipsei fondurilor proprii necesare desfășurării activității
curente. Pentru fiecare agent economic, dezechilibrele care pot apărea sunt la nivelul

41
lichidităților pentru plățile curente, iar liniile de credit reprezintă principala sursă de finanțare.
Liniile de credit sunt necesare în momentul în care activul circulant din bilanț nu poate fi
acoperit în întregime din încasări și fond de rulment existent. Aceste decalaje care pot apărea
au două cauze principale și anume53:
- Diferența dintre mobilizările totale în activele firmei și fondurile proprii. În această
situație, activele circulante sunt acoperite numai partial prin fondul de rulment
propriu, iar cea mai mare parte a activelor au ca și corespondent în pasib obligațiile
firmei către furnizori și băndi, după caz.
- Dereglări în încasarea veniturilor din activitatea prestată, ce pot determina un
deficit de trezorerie.
Punctul de plecare în stabilirea tipului de credit pe termen scurt va fi reprezentat de
către situația patrimoniului la finalul anului precedent, a previziunilor stabilite de creștere a
activelor pe termen scurt și lung. Cu ajutorul informațiilor, compania va propune în cadrul
sedințelor Adunării Generale a Acționarilor un plan de trezorerie, care va sta la banza stabilirii
tipului de credit adecvat pentru a fi contractat. Compania își va alege banca cu care va dori să
colaboreze în urma informării asupra condițiilor de creditare, a tipurilor de credite ce pot fi
contractate, a garanțiilor acceptate de către partenerul bancar.
Astfel, compania Antibiotice, în urma analizării ofertelor de creditare și-a ales ca și
partener principal EximBank, colaborând și cu alte bănci pentru diferite linii de creditare. În
vederea limitării riscurilor de firmă, sistemul bancar va răspunde prin acordarea de credite pe
termen scurt pentru evitarea decalajelor menționate anterior. În ”fața” băncii, compania
trebuie să se prezinte cu o activitate economică care să fie fără riscuri majore pe perioada
derulării contractului de credit. În acest scop, mediul intern și cel extern va fi supus unei
analize riguroase, pentru a se depista efectele diverse traietorii pe care compania le poate
adopta la schimbările mediului de afaceri, recesiune, influența inflației, cererea de
medicamente de pe piață etc.
Odată adoptată decizia de creditare se parcurg o serie de etape, precum:
1. Banca analizează cererea de credit a companiei Antibiotice S.A și se desfășoară o
campanie de informare asupra tipurilor de credite oferite. Acestea fac referire la
încadrarea companiei în ramura și sectorul de activitate din care face parte, aspecte cu
privire la conducerea societății, partenerii de discuții, tipurile de garanții ce pot fi luate

53
Berea Aurel Octavian, Stoica Cornelia Emilia, Creditul bancar – coordonate actuale și perspective, Editura
Expert, București, 2003, p.34.

42
în calculul creditare, echipamentele, tehnologia de care beneficiază, pentru ce va
utiliza linia de credit/ creditul dorit.
2. Odată adunate aceste informații, consultantul bancar analizează cerințele companiei și
verifică dacă pot fi îndeplinite condițiile minime de eligibilitate în vederea acordării
creditelor, prin solicitarea documentelor justificative necesare acordării: cererea de
creditare semnată de către persoanele autorizare, bugetul de venituri și cheltuieli
întocmit conform prevederilor legale, situația stocurilor și a cheltuielilor pentru care se
solicită linia de creditare, planul de afacere, fluxul de încasări și plăți pe perioada de
creditare, cât și alte documente necesare în vederea întreprinderii analizei de creditare.
3. Banca, împreună cu departamentul juridic va analiza documentația depusă de către
compania Antibiotice și va trece la următorul pas de negociere a volumului creditului,
nivelului dobânzii și a garanțiilor acoperit, termenul de rambursare și modalitatea de
rambursare.
4. După trecerea etapei de preanaliză și analiză a creditului, se poate ajunge la aprobarea
creditului.
5. Semnarea actelor va fi următorul pas, după care compania poate avea acces la tragerile
din creditul respectiv.
6. Banca va asigura controlul utilizării creditului, verificarea îndeplinirii de rulaj, dar și
servisarea companiei la nivelul situațiilor întâmpinate.
Analiza bazei de credit va fi realizată la nivel bancar sub două aspecte:
- Se va realiza o analiză la nivelul istoric al companiei, prin care se vor analiza punctele
slabbe și cele forte din evoluția acesteia, eficiența managementului resurselor
comparativ cu alte firme de pe piață ce au profil de activitate asemănător;
- Se va realiza o analiză a viitorului firmei pentru toată perioada derulării și rambursării
creditului, având ca și principal scop evidențierea posibilităților reale de rambursare a
creditului, inclusiv de plată a dobânzilor și comisioanelor conform contractului de
creditare.
Totodată, solicitantul creditului trebuie să prezinte acte doveditoare ale posibilităților
sale de realizare din fonduri proprii a activității pentru care se împrumută ăntr-o proporție ce
va fi stabilită conform normelor de prudență bancare ce sunt instituite la nivelul băncilor
comerciale de către Banca Națională a României și adaptate specificului bănci creditoare. De
asemenea, garanțiile oferite trebuie să acopere integral valoarea creditului (adăugând și

43
dobânzile și comisioanele percepute), astfel încât, în cazul unei incapacități de plată, banca să
acopere prejudiciul54.
Analiza cererii de credit va presupune următoarele:
1. Analiza formală: reprezintă analiza ce va urmări prezenta tuturor documentelor
prevăzute la cererea iniâială a creditului, conținutul acestora să fie în concordanță cu
legislația, semnarea cererii de creditare a persoanelor autorizate legal să reprezinte
compania în relația cu bancare, realizarea analizei corelațiilor dintre indicatorii
financiari-bancari.
2. Analiza de fond: va fi reprezintată de verificarea și interpretarea indicatorilor
economico-financiari pe baza datelor din cererea de credit și verificarea situațiilor din
dosarul de credit.
3. Analiza managerială la nivel bancar, compania solicitantă a creditului trebuie să
prezinte bonitate, alături de o activitate economică fără riscuri majore ce pot fi
prezente pe perioada desfășurării creditului.
În cadrul procesului de creditare, conform Regulamentului BNR nr. 3/200955, factorii
cantitativi se referă în privipal la următorii indicatori economico-financiari: indicatori de
lichiditate, de solvabilitate și risc, inclusiv riscul valutar, iar factorii calitativi fac referire la
modul de administrare a entității economice, de calitatea acționariatului, de garanțiile oferite,
de condițiile de piață în cadrul căruia aceasta îți desfățoară activitatea.
Conform rapoartelor publicate de către compania Antibiotice, în cadrul elementelor de
pasiv bilanțier, compania a înregistrat la nivelul anului 2015 datorii curente în valoare totală
de 119 milioane RON, în scădere cu 13 % comparativ cu anul 2013, ca urmare a diminuării
datoriilor către furnizori cu 10 % și a creditelor bancare cu 24 %56.
Conform raportului anual pe anul 2015, situația sumelor datorate instituțiilor de credit
era astfel:
Contract pe termen scurt nr. 28/ 18.04.2005, încheiat cu Alpha Bank – Sucursala Iași
Obiectiv Linie de credit – capital circulant
Suma 8.000.000 Lei
100.000 Eur
Scadență 30.08.2016
Sold la 31.12.2015 3.694.740,11 Lei

54
Idem, p.82.
55
Regulament BNR nr.3/2009 – M.O. 200/2009
56
Conform Raportului anual pe anul 2015, publicat pe http://www.antibiotice.ro/en/

44
Garanții Contract de cesiune de creanțe
Sursa: http://www.antibiotice.ro/investitori-php/financial-information/
Contract pe termen scurt nr. 12/ 01.07.2013 încheiat cu Banca de Export-Import a
României, EXIMBANK
Obiectiv Linie de capital – capital circulant
Suma 60.000.000 Lei
Scadență 30.08.2016
Sold la 31.12.2015 20.206.399,16 Lei
Garanții Contract ipotecă clădiri, teren și creanțe
Sursa: http://www.antibiotice.ro/investitori-php/financial-information/
Contractul pe termen scurt nr 12239/ 22.05.2012 încheiat cu ING BANK N.V Amsteredam –
Sucursala Iași
Obiectiv Linie de credit – capital circulant
Suma 9.500.000 Euro
Scadență 01.12.2016
Sold la 31.12.2015 6.890.547,99 Euro
garanții Contract de cesiune creanțe/ contract ipotecă
pe clădiri+teren
Sursa: http://www.antibiotice.ro/investitori-php/financial-information/
Contract pe termen scurt nr. 28/ 18.04.2009 încheiat cu Alpha Bank – Sucursala Iași
Obiectiv Linie de credit – capital circulant
Suma 8.000.000 Lei
100.000 Euro
Scadență 30.09.2016
Sold la 31.12.2015 3.302.938,93 Lei
Garanții Contract de cesiune de creanțe
Sursa: http://www.antibiotice.ro/investitori-php/financial-information/

Contract pe termen scurt nr. 12/ 01.07.2014 încheiat cu Banca de Export-Import a
României EXIMBANK S.A
Obiectiv Linie de credit – capital circulant
Suma 60.000.000 Lei
Scadență 30.09.2017
Sold la 31.12.2015 31.945.984,52 Lei

45
garanții Ipotecă pe clădiri, teren și creanțe
Sursa: http://www.antibiotice.ro/investitori-php/financial-information/

La finalul anului 2015, se poate constata faptul că Antibiotice S.A a contractat
creditele bancare având ca și principal obiectiv finanțarea capitalului circulant utilizat în
cadrul acesteia. Pachetele financiare care au fost semnate cu EximBank au fost utilizat de
către Antibiotice S.A pentru finanțarea activității curente și pentru refinanțarea unei părți din
linia de credit contractată cu ING BANK N.V Amsteredam – Sucursala Iași. De asemenea,
planul de afaceri conturat la nivelul producătorului de medicamente conține direcții clare
pentru adaptarea continuă a portofoliului de produse, concomitent cu reducerea costurilor de
operare și internaționalizarea afacerii.
Împrumuturile contractate prin Alpha Bank au avut ca și destinație finanțarea
creanțelor, în limita a 80 % din facturile emise de către Antibiotice S.A spre: Romfarmachim
S.A., Azelis UK Life Science LTD și Farmexim S.A. De asmenea, o parte din suma
împrumutată în moneda Eur va fi utilizată pentru elaborarea scrisorilor de garanție bancară și
acreditive.
Activitatea de creditare din perspectiva băncii îi va permite acesteia obținerea de
profit, iar companiei îi va fi oferită o sursă viabilă de finanțare. La nivelul creditelor
contractate de către compania analizată, putem constata faptul că garanțiile oferite au constat
în contracte de cesiune a creanțelor, dar și ipotecă de rang I asupra unor terenuri și clădiri
aflate în patrimoniul Antibiotice S.A. Garanțiile oferite acopereau în întregime datoria către
bancă, atât principalul, cât și dobânzile și comisioanele aferente, luând în calcul și nivelul
inflației și efectul devalorizării în timp a valorii creditului.

46
Concluzii

Ținând cont de contextul actual economic, resursele financiare ale companiile au
defenit insuficiente pentru dezvoltarea și desfășurarea în condiții optime a activităților sale,
astfel încât acestea au fost nevoite să apeleze la creditarea bancară. De altfel, clienții corporate
reprezintă cea mai importantă ramură de clienți ai unei instituții bancare la nivelul creditării,
cu ponderi incomparabile cu cele ale persoanelor fizice.
Crizele financiare și perioadele de recesiune au afectat atât sectoarele principale ale
economiei, dar și sectorul bancar. Cu toate acestea, băncile au înăsprit condițiile de creditare
datorită creditelor neperformante apărute, dar și datorită imposibilităților de plată a datoriilor
conform contractelor încheiate.
Creditarea companiilor apare ca o necesitate, deoarece evoluția acestei activități
depinde de evoluția pe ansamblu a economiei, dar și de resursele tot mai limitate ale agenților
economici. Drept urmare, o bună funcționare a segmentului economiei naționale va fi
determinat de către activitatea companiilor și implicarea sistemului financiar în viața
economică prin creditare. Prin intermediul activității de creditare se poate acoperi deficitul
temporar de resurse bănești resimțit de companii într-o anumită perioadă. Acest lucru se poate
concretiza și cu ajutorul economiei naționale, realizându-se o restructurare, diversificându-se
piețele de desfacere. În cadrul contextului economic actual, la nivelul companii, managerii
trebuie să fie persoanele capabile să asigure capitalurile necesare pentru desfășurarea
activității, la costuri câtmai reduse, precum și să organizeze, coordoneze și comercializeze
produsele sau serviciile obținute pentru a putea obține rezultate financiare pozitive. Ca urmare
a celor menționate anterior, calitatea actului managerial va reprezenta o condiție esențială
pentru durata de viață a companiei și modalitatea de a rezista în cadrul sectorului de activitate
unde îți desfășoară activitatea.
Activitatea de creditare a unei companii va constitui o bază solidă de venituri, atât
pentru susținerea economiei, relansarea acesteia, cât și pentru a conferi stabilitate indicatorilor
financiari. Impactul creditării asupra dezvoltării economico-sociale este pe un trend
ascendent, atât la nivelul economiei naționale, cât și la nivel global prin procesul de
globalizare și interconectare a economiei statelor. Varietatea și complexitatea acțiunilor
economice presupune resurse multiple, materiale, tehnologice și, mai ales financiare. În acest
context, resursele proprii ale companiilor au devenit insuficiente pentru ca acestea să se

47
dezvolte și să-și desfășoare normal activitatea, astfel încât corporațiile au fost nevoite să
apeleze la creditarea bancară.
La nivelul activității bancare, acestea vor trebui să contribuie la relansarea economiei, să
contribuie la situația companiilor prin întâmpinarea clienților cu produse și servicii
competitive, mai ales pentru atragerea noilor clienți. Creditarea corporate, ca operațiune
bancară, semnifică partea concretă a creditului bancar, privit ca operațiuni financiare de
redistribuire a resurselor financiare, la care iau parte societățile bancare ca și creditori, care
oferă sume cu împrumut, pe de o parte şi anumite entități financiare, în rol de debitori,
beneficiari ai banilor împrumutați, care asumă angajamente de returnare și achitare a
dobânzilor corespunzătoare (ca preţ al utilizării acelor sume de bani), pe de altă parte.
Totodată, băncile își asumă anumite riscuri atunci când acordă credite, iar mutațiile de pe
piețele financiar-monetare le-a condus către practicarea unei politici de prudențialitate în
relațiile de creditare, stabilind cu realism condițiile de împrumut, cât și pe cele de
rambursabilitate. Drept urmare, băncile vor analiza fiecare aspect din cadrul solicitării de
creditare, garantare, acordare și rambursare a fiecărui credit acordat.
Operațiunile creditării corporate au un conținut mai complex, începând de la analiza
desfășurată de către operatorul bancar, până la stabilirea tipului de credit ce poate fi acordat,
dar și a sumei și condițiilor acordării. Activitatea de creditare bancară corporate va presupune
inițial stabilirea unei relații de afaceri între banca comercială și clientul corporate, fie din
inițiativa creditului, fie din inițiativa băncii, concretizată prin desfășurarea activității curente
printr-un cont sau mai multe deschise la bancă.
Existența riscului va influența activitatea rentabilitatea afacerii, inclusiv activitatea
bancară, putând genera anumite pierderi în cazul în care nu a fost previzionat corespunzător.
Din această perspectivă, unele evenimente nefavorabile viitoare, aleatorii, dacă nu sunt
preîntâmpinate corespunzător și cuantificate pot produce efecte directe sau indirecte asupra
activității agenților economici, implicând situația economico-financiară, putând transforma
activitatea în una ineficientă, reducând și capacitatea de a se efectua plățile aferente stabilite
prin contractul de creditare bancară.
Concluzionând, putem afirma faptul că, procesul de creditare implică riscuri mari
pentru bancă, însă activitatea de creditare reprezintă principala modalitate de plasare a
resurselor bancare.

48
Bibliografie

1. Avădanei, A., Riscul bancar – o abordare sistemică, Editura Tehnopress, Iași, 2013.
2. Berea, A., O., Stoica, E., C., Creditul bancar – coordonate actuale și perspective,
Editura Expert, București, 2003.
3. Bistriceanu, G., D., ș.a., Finanțele agenților economici, Editura Economică, București,
2001.
4. Boariu, A., Creditarea bancară a activității de exploatarea întreprinderii, Editura
Sedcom Libris, Iași, 2003.
5. Căpraru, B., Retail Banking, Editura C.H. Beck, București, 2009.
6. Căpraru, B., Activitatea bancară. Sisteme, operațiuni și practici, Editura C.H. Beck,
București, 2010.
7. Chirleșan, D., Cocriș, V., ș.a., Monedă și credit, Editura Universității „Alexandru Ioan
Cuza”, Iași, 2008.
8. Cocriș, V, Andrieș A., M., Managementul riscurilor și al performanțelor bancare,
Editura Wolters Kluwer, București, 2010.
9. Cocriș, V., Chirleșan, D., Tehnica operațiunilor bancare. Repere teoretice și studiu
monografic, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza„ Iași, 2006.
10. Cocriș, V., Chirleșan, D., Managementul bancar și analiza de risc în activitatea de
creditare, Editura Junimea, Iași, 2011.
11. Cocriș, V., Chirleșan, D., Economie bancară – repere teoretice și studiu monografic,
Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2008.
12. Danilă, N., Anghel, L.,C., Radu, A., N., Boitan, I., Bistriceanu, G., Sinca, F., E.,
Corporate banking. Produse și servicii bancare corporate, Editura ASE, București,
2010.
13. Dardac, N., Basno, C., Management bancar, Editura Economică, București, 2002.
14. Deaconu, P., Creditarea bancară, Editura Fundația România de Mâine, București,
2008.
15. Dedu, V., Enciu, A., Ghencea, S., Produse și servicii bancare – corporate și retail
bancar (principii și tehnici de analiză, creditare, monitorizare, trezorerie, plăți
economice), Editura ASE București, 2008.
16. Dedu, V., Ghencea, S., Produse și servicii bancare. Corporate și retail banking,
Editura ASE, București, 2008.

49
17. De Laurentis, G., Strategy and Organization of Corporate Banking, Springer, Berlin,
2005.
18. Filip, B., Corporate banking, Suport de curs, an universitar 2012-2013.
19. Filip, B., F., Creditarea bancară corporate, Editura Junimea, Iași, 2013.
20. Filip, B., F., Tehnologii financiar-bancare, Editura Junimea, Iași, 2003.
21. Fîrțescu, B., Sistemul financiar al României, Editura Universității „Alexandru Ioan
Cuza”, Iași, 2010.
22. Heffernan, S., Modern Banking, John Wiley & Sons Ltd., London, 2005.
23. Hoanță, N., Bani și bănci, Editura Economică, București, 2001.
24. Lupu, D., V., Blănaru, C., A., Monedă și credit, Editura Sedcom Libris, Iași, 2006.
25. Manea, M., D., Postolache, R., Creditul bancar. De la teorie la practică, Editura C.H.
Beck, București, 2009.
26. Manolescu Gh., Monedă și credit, Editura Fundației România de mâine, București,
2000.
27. Mihai, I., Management financiar – bancar, Editura Fundației România de mâine,
București, 2007.
28. Mishkin, F., The Economics of Money, Banking and Financial Markets, Srventh
Edition, Addison Wesley, 2004.
29. Motocu, M., M., ș.a, Activități bancare, Editura Risoprint, Cluj – Napoca, 2009.
30. Nițu, I., Managementul riscului bancar, Editura Expert, București, 2010.
31. Purcărea, M., Riscul în activitatea de creditare, Suport de curs, 2009.
32. Spulbar, C., Management bancar, Ediția a II – a, Editura Sitech, Craiova, 2008, p.155.
33. Stoica, M., Management bancar, Editura Economică, București, 2009.
34. Trenca, I., Metode și tehnici bancare. Principii, reglementări, experiențe, Editura Casa
Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003.
35. ***Norme metodologice și proceduri interne al Băncii Eximbank privind creditarea
bancară corporate.

Linkuri
1. https://www.unicredit.ro/ro/cib/Finantare/Credite.html
2. www.seff.ro
3. Regulament BNR nr.3/2009 – M.O. 200/2009 http://www.bnr.ro/Home.aspx
4. http://www.antibiotice.ro/en/

50