You are on page 1of 49

MASAJ

DEFINIŢIA şi SEMNIFICAŢIA TERMENULUI „MASAJ”

Masajul este o prelucrare manuală sau mecanică a părţilor moi ale organismului efectuată într-o
succesiune metodică cu scopul de a produce efecte fiziologice, profilactice şi terapeutice.

Termenul massage, cuvânt de origine franceză, este asimilat astăzi de toate limbile moderne, fiind
considerat termenul tehnic universal, ce defineşte ansamblul acţiunilor specifice de prelucrare a părţilor
moi ale organismului de suprafaţă sau de profunzime.

Termenul acesta apare pentru prima dată in Franţa în lucrarea lui Lepage, Cercetări istorice asupra
medicinei chineze publicată în 1813, în Dictionnaire des Sciences Medicales.

Etimologic, părerile cu privire la provenienţa acestui termen sunt împărţite. Se presupune că acest
cuvânt derivă din cuvântul massein care în limba greacă veche înseamnă a frământa, sau din cuvântul
arab mass care înseamnă a apăsa, ori din cuvântul maşeş care în limba ebraică veche ar avea semnificaţii
identice. Această convergenţă de opinii se datoreşte faptului că masajul ca disciplină curativă a
apărut în paralel cu celelalte ramuri ale medicinii populare, în mod mai mult sau mai puţin independent,
la toate popoarele vechi care au cunoscut forme înalte de cultură şi civilizaţie.

 SCURT ISTORIC

Dovezile istorice existente astăzi, confirmă faptul că masajul s-a practicat din toate timpurile şi a fost
considerat ca unul dintre primele şi cele mai simple mijloace de alinare a suferinţelor.

În Egiptul antic, masajul se practica în scop terapeutic, fapt atestat documentar prin: papirusuri,
inscripţii, fresce şi sculpturi ce s-au păstrat până în zilele noastre.

Chinezii practicau masajul în asociere cu mişcările pasive şi active în scopul activării circulaţiei sângelui, al
liniştirii nervilor şi al vindecării unor boli cronice.

În India antică masajul practicat avea caracter igienic şi de ritual, şi respecta anumite reguli de ritm şi de
direcţie în aplicarea manevrelor. Popoarele războinice (asirienii, babilonienii, perşii etc.), foloseau
masajul în recuperarea luptătorilor răniţi.

La evrei cărţile de cult recomandau o serie de reguli igienice şi precizări tehnice privind practicarea
masajului.

Grecii antici au folosit masajul ca mijloc de pregătire în sport. Ei au pus bazele automasa- jului în scopul
prevenirii şi combaterii oboselii. Hipocrate renumit medic al antichităţii, descrie influenţele şi efectele
fiziologice ale masajului asupra organismului.

Romanii aplicau masajul în terme şi băi publice unde practicau un masaj igienic de dimineaţă, pentru
înviorare şi altul de seară, pentru relaxare.

Galenus recomandă masajul înainte şi după exerciţiile corporale. El descrie principalele
manevre de masaj: fricţiunile, netezirile, presiunile, stoarcerile, flagelările pe care le sistematizează, după
intensitate în: puternice, moderate, şi uşoare, iar după durată în: lungi, medii şi scurte.

Celsius indica masajul în tratamentul afecţiunilor reumatice şi a sechelelor
posttraumatice.

Evul mediu a reprezentat o epocă de decădere în îngrijirea corporală. Practicarea exerciţiilor fizice şi a
masajului era desconsiderată.

Epoca Renaşterii a acordat din nou atenţia cuvenită îngrijirii sănătăţii corpului uman, mijloacele culturii
fizice au cunoscut o nouă apreciere şi evoluţie.

Hieronymus Mercurialis a descris în cartea sa De arte gymnastica, tipărită în 1569, modul de practicare a
masajului asociat cu exerciţiile fizice şi cu băile.

Cel mai de seamă reprezentant al epocii moderne în domeniul masajului şi al gimnasticii a fost suedezul
Pehr Henrik Ling. El a pus bazele ştiinţifice ale masajului suedez care sa răspândit repede în toată lumea.

La sfârşitul secolului al XIX şi începutul secolului XX s-au desfăşurat primele cercetări ştiinţifice pentru
stabilirea efectelor masajului asupra organismului sănătos şi bolnav şi au fost publicate numeroase
lucrări în domeniul masajului medical şi al masajului în activitatea sportivă.

La noi în ţară

Este cunoscută o adevărată şcoală de masaj în cadrul Institutului de Educaţie Fizică din Bucureşti a cărui
iniţiator este dr. Ion Lascăr, profesor la Catedra de cultură fizică.

În 1930 colaboratoarea sa, Dr. Valentina Roşca publică lucrarea Elemente de masaj şi gimnastică
medicală.

 Dr. Adrian Ionescu redactează în 1940 lucrarea Masajul, în 1950 lucrarea Masajul în
sport, iar în 1966 lucrarea Automasajul.

Contribuţia Dr. Adrian Ionescu în domeniul masajului a fost foarte importantă.

El realizează, o sistematizare minuţioasă a procedeelor de masaj, completează şi întregeşte
tehnicile şi a metodele de masaj, în scopul îmbunătăţirii efectelor masajului atât în îngrijirea corpului
bolnav şi sănătos cât şi al sportivilor.

CLASIFICAREA FORMELOR DE MASAJ

Masajul este o metodă naturistă de întreţinere sau vindecare ce foloseşte mijloace simple, bazate pe un
mecanism uşor de înţeles care urmăreşte să preîntâmpine sau să vindece diverse disfuncţionalităţi sau
boli ale organismului.

Masajul este plăcut, relaxant şi reconfortant, indicat oricărei vârste.

Pe baza considerentelor de ordin obiectiv, tehnic, practic, spaţial, şi de asociere cu alte procedee
terapeutice etc. avem următoarea sistematizare:

A. După scopul urmărit:

- masaj în scop igienic,

- masaj în scop profilactic,

- masaj în scop terapeutic,

- masaj sportiv (sportmasaj).

B. După aparatura tehnică de aplicare:

- masaj manual,

- masaj mecanic.

C. După mijloacele de alunecare:

- masaj uscat,

- masaj umed.

D. După profunzimea de aplicare:

- masaj somatic sau periferic,

- masaj organic sau profund.

E. După întinderea suprafeţei de masat:

- masaj general,

- masaj parţial:

- masaj regional,

- masaj segmentar,

- masaj local.

- energetic, reflexogen.

F. După durata de aplicare:

- masaj extins,

- masaj restrâns.

G. După intensitatea aplicării:

- masaj stimulant,

- masaj calmant.

H. După persoana care aplică:

- masaj,

- automasaj.

I. După asociere cu alte mijloace terapeutice:

- masaj asociat cu curenţi electrici,

- masaj asociat cu hidroterapia:

- hidromasajul

- duş masajul,

- duşul subacval,

- băi cu bule gazoase,

- masaj asociat cu crioterapie,

- duş cu aer cald.

. După metodologia aplicării:

- metoda masajului clasic,

- metode speciale de masaj:

- cu efecte asupra aparatului neuromioartrokinetic:

- masajul transversal profund,

- masajul manipulativ,

- metoda Rabe,

- masajul asociat cu contracţia musculară,

- metoda Bugnet,

- masajul miofascial.

- cu efecte asupra circulaţiei sanguine şi limfatice:

- drenaj limfatic manual,

- metoda Wettervald,

- masajul pneumatic,

- presoterapia intermitentă.

- cu efecte asupra organelor interne:

- metoda Grossi.

- cu efecte combinate:

- metoda Knap,

- metoda Vogler,

care au o tehnică precisă. I.tehnicile şi modalităţile de aplicare.realiza acomodarea tactilă şi conlucrarea între maseur şi cel masat. PROCEDEELE PRINCIPALE DE MASAJ Procedeele principale de masaj. Tehnica netezirii constă din alunecări uşoare şi ritmice a mâinilor pe piele în axul lung al suprafeţei de masat. printre celelalte manevre.efectele pe care le au asupra organismului. II. Netezirea se poate intercala. Netezirea se caracterizează printr-o: . Procedeele de masaj se sistematizează în două grupe mari: A . fricţiunea. NETEZIREA sau EFLEURAJUL . . Ea are menirea de a: .procedee secundare sau ajutătoare de masaj. fundamentale.de a pregăti suprafaţa de masat pentru seria procedeelor ce urmează. pentru a spori relaxarea celui masat. Este procedeul principal de masaj cu care se începe şi se sfârşeşte orice şedinţă de masaj. netezirea sau efleurajul. A. B . . nu pot lipsi din aplicaţiile masajului şi se pretează aproape pe toate zonele corpului. pentru a favoriza revenirea organismului după masaj . TEHNICA MASAJULUI MANUAL Masajul manual foloseşte procedee de masaj variate şi numeroase care se diferenţiază între ele prin: . tapotamentul sau baterea. vibraţia şi trepidaţia.procedee principale sau fundamentale de masaj. Procedeele principale de masaj sunt : I. III. pe parcursul şedinţei de masaj. Orice şedinţă de masaj se încheie cu netezirea finală. frământatul sau petrisajul. V. care poate fi combinată cu vibraţia. sunt procedee de bază. IV.

( fig 1).cu faţa dorsală a mâinii .stimulant . Ea se schimbă în funcţie de particularităţile de formă şi relief a zonei pe care se aplică şi în funcţie de efectul pe care dorim să-l producem : . netezirea simplă cu o mână.mână peste mână. . . printr-o direcţie bine definită de sensul circulaţiei venoase şi limfatice şi . 2. .anumită apăsare.cu faţa palmară a mâinii. ce trebuie să depăşească cu puţin iuţeala scurgerii sângelui prin vene.cu degetele ( pe suprafeţe mici şi cilindrice) . Fig. .Principiul de acționare a netezirii. consistenţa sau întinderea suprafeţei de masat. Netezirea se poate aplica cu diferite parti ale mainii : . (după G. . Dotte) Tehnica netezirii este simplă. Mollon şi P. . .cu partea cubitală a mâinii .calmant. printr-un ritm sau o viteză de aplicare bine stabilită.cu pumnul închis. dar variată. 1 . mai uşoară sau mai puternică în funcţie de sensibilitatea. netezirea simplă cu două mâini. . Netezirea are următoarele variante: 1. .cu nodozităţile articulare a degetelor îndoite.

Se cuprinde cu o mână în sens transversal suprafaţa de masat. netezirea cu îngreunare. O mână se deplasează cu marginea radială înainte. netezirea în pieptene. 7. Mişcarea se execută numai cu mâna îndemânatică. Mâna stângă bine aplicată pe piele alunecă cu marginea cubitală înainte rectiliniu. executând astfel alunecări pătrunzătoare. iar cealaltă cu marginea cubitală înainte. netezirea combinată. 5. Netezirea simplă cu două mâini. Netezirea simplă cu o mână. netezirea încrucişată. 2. 6. Netezirea în spirală. netezirea în spirală. Se execută pe suprafeţe întinse. 8. netezirea cu extremitatea degetelor. 11. şi urmărind relieful regiunii respective. alunecând uşor fără bruscări. Se aplică pe muşchii lungi . După ce prima ajunge la limita regiunii masate revine prin încrucişare peste cealaltă mână. 1. Netezirea combinată. În acest caz se execută cu nodozităţile articulare ale falangelor degetelor flectate . apasă pe suprafaţa pielii. Pumnul fiind închis. iar mâna dreaptă care alunecă în urma mâinii stângi. 4. 5. 12. 3. Mâinile cuprind segmentul în brăţară şi alunecă de la extremitate spre rădăcină. 7. 6. Mâna alunecă în sens longitudinal cu palma bine aplicată pe piele. netezirea concentrică. netezirea alternativă cu două mâini. Se foloseşte atunci când vrem să influenţăm ţesuturile în profunzime. netezirea în cleşte. Această variantă este o combinaţie între netezirea simplă şi cea în spirală . cu o apăsare crescândă care atinge maximul apăsării la mijlocul suprafeţei de masat şi slăbeşte spre sfârşitul acesteia. 4. execută netezirea în spirală. Netezirea alternativă. . Netezirea lungă. În această variantă se lucrează alternativ cu ambele mâini aşezate transversal pe axul longitudinal al suprafeţei de masat. alunecă longitudina lpe suprafaţa de masat cu degetele apropiate sau depărtate având contactul întregii palme pe piele. Se foloseşte la segmentele lungi şi relativ subţiri care pot fi cuprinse în brăţară. 9. 10. 3. în sus şi în zig-zag sau în spirală. Mâinile una lângă alta. netezirea lungă. Netezirea în pieptene.

Degetul mare sau mai multe degete se dispun perpendicular pe suprafaţa de obicei mică de masat . 8. apăsând adânc ţesuturile. Profunzimea netezirii este variabilă şi este determinată de varianta folosită. Netezirea cu îngreunare . Netezirea încrucişatã . relieful ţesuturilor şi la scopul masajului . . Se foloseşte pentru masarea diferitelor fascicole musculare (marginea liberă a trapezului. 9. netezirii în spirală.linişteşte iritabilitatea nervoasă . Mărirea puterii de apăsare se realizează prin intermediul ambelor mâini.influenţează direct nervii periferici . aşezate mână peste mână pe suprafaţa de masat. Pe cap şi gât . de sus în jos. scade durerile .Muşchiul este prins ca într-un cleşte între degetul mare şi cel arătător sau între degetul mare şi celelalte patru degete şi se prelucrează astfel tot traiectul muşchiului. iar . în două modalităţi : cu faţa palmară sau cu faţa dorsală a mâinii în contact cu pielea . Efectele netezirii: . iar cele profunde se obţin prin folosirea variantelor de netezire cu îngreuiere. Netezirea cu extremităţile degetelor. În general se aplică în sens centripet . consistenţa. 12. Se foloseşte pentru masarea muşchilor mari prin apucarea acestora între podurile palmelor ambelor mâini care se află cu degetele încleştate.scade încordarea psihică. Pe membre alunecarea se face de la extremităţi spre rădăcină. .pregăteşte organismul şi măreşte adaptabilitatea la masaj. Pe trunchi de jos în sus. Se aplică în masarea articulaţiilor. adică spre inimă. 11. Se execută când presiunea trebuie să fie mai puternică . cu extremităţile degetelor. . . cvadricepsul etc. Direcţia netezirii este determinată de circulaţia sanguină superficială şi de scurgere a limfei . 10. Se execută cu unul sau mai multe degete. Netezirea în cleşte. înspre omoplaţi. Netezirea concentrică. netezirii alternative. Netezirile superficiale se obţin prin folosirea netezirii simple. şi se deplasează încet.relaxează musculatura şi reduce contractura musculară.activarea circulaţiei sângelui în capilare şi venele superficiale. .). Se aplică în cazul exudatelor sau calozităţilor în masajul degetelor. . În acest caz mâinile cuprind articulaţia în brăţară şi execută mişcări de netezire circulară prin mişcări alternative. sternocleidomastoidianul. . în pieptene etc. . Variantele de netezire se adaptează la natura. Viteza netezirii trebuie să depăşească cu puţin iuţeala scurgerii sângelui prin vene (10 cm pe secundă).

. Dotte) Fricţiunea se execută: . mijlociu. Fricţiunea se execută: .cu degetele sau cu vârfurile lor. (după G.cu partea cubitală a mâinii.cu cele trei degete mijlocii (arătător. (fig.cu ambele palme cu degetele întinse. .favorizează schimburile nutritive şi funcţiile pielii. . . II. .accelerarea circulaţiei limfei în spaţiile intercelulare sau pe căile limfatice. . . Fricţiunea constă dintr-o apăsare a pielii şi a ţesuturilor moi.cu partea cubitală a mâinii. 2) Fig. Este un procedeu foarte vechi. . inelar) . .cu rădăcina mâinii. pe plan dur osos.cu degetele sau cu vârfurile lor. ce se foloseşte în toate formele de masaj şi constituie un procedeu de bază al masajului.cu pumnul închis.Principiul de acționare a fricțiunii. liniar sau în zig-zag atât cât permite elasticitatea proprie şi normală a acestora. Mollon şi P. FRICȚIUNEA. . . inelar) .cu cele trei degete mijlocii (arătător. şi dintr- o deplasare a lor în sens circular.cu palma întreagă. .cu palma întreagă. mijlociu. 2 .mână peste mână.cu rădăcina mâinii.

Se aplică regiunilor sărace în ţesuturi moi. . Se aplică în special dealungul coloanei vertebrale în sens descendent sau ascendent(de la ceafă spre regiunea fesieră sau invers). 5. Fricţiunea în gheară de urs. masajul articulaţiei genunchiului . Se aşează rădăcina mâinii şi buricele degetelor depărtate şi flectate pe piele. Fricţiunea circulară. Se aplică mai ales în regiunea paravertebrală şi pe şanţurile intercostale. fricţiune liniară. Se foloseşte la : masajul tendonului Achilian . Are aceeaşi tehnică de aplicare a mâinilor pe piele ca la fricţiunea circulară. lipite pe piele. fără să alunece pe ea. constând în fricţionarea rapidă şi energică cu faţa palmară a degetelor depărtate şi flectate precum o greblă. se imprimă o mişcare circulară profundă ţesuturilor. Fricţiunea în greblă .cu pumnul închis. 5. . Variantele fricţiunii: 1. 4. Se prinde ţesutul între degetul mare şi celelalte două sau patru degete. imitând gheara de urs şi se execută fricţiunea circulară cu o apăsre considerabilă. rezistenţa şi mobilitatea ţesuturilor nu de a stimula circulaţia. sau cu partea dorsală a nodozităţilor degetelor . masajul gleznei. dar constă din mişcări scurte şi ritmice de du-te vino în axul longitudinal al suprafeþţi de masat. Este o fricţiune ondulată care trece de o parte şi de alta a vertebrelor. fricţiunea în cleşte. Fricţiunea în zig-zag . fricţiunea în greblă. 6. 6. Fricţiunea în cleşte . masajul ţesutului adipos. masajul fasciculelor mici musculare. ca într-un cleşte şi se fricţionează prin mişcări rectilinii sau circulare. 4.cu ambele palme cu degetele întinse. Cu degetele sau altă parte a mâinii. 2. Se aplică regiunilor bogate în musculatură. Sensul şi direcţia fricţiunii nu este determinată de vasele periferice. . Mişcările circulare se pot executa în ambele sensuri.zag . fricţiune circulară. şi cu supleţe redusă. masajul pumnului . 3. într-un ritm viu. Fricţiunea liniară. 2. întrucât scopul acestui procedeu este în primul rând de a mării elasticitatea. atât cât permite elasticitatea pielii.mână peste mână. fricţiunea în gheară de urs. 3. etc. 1. .Se aplică pe regiunile întinse şi fără sensibilitate deosebită. fricţiunea în zig.

-stimulează vindecarea sechelelor traumatice. Efectele fricţiunii: .Principiul de acþionare a frãmântatului(dupã G. ridicarea lor atât cât le permite elasticitatea proprie şi stoarcerea lor prin comprimare. mâna se deplasează încet prin slăbirea presiunii şi alunecare. extinsă în cazul masajului general sau parţial. .reduce contractura musculară. . tendoane. restrânsă când se masează cicatrici . se obţine cea mai redusă profunzime.redă elasticitatea şi măreşte supleţea ţesuturilor. . . Dotte) . de varianta folosită şi de unghiul de înclinare a degetelor pe piele. între degete şi palmă sau prin presiune pe plan osos profund.3) Fig. fricţiunea prelucrând metodic toată suprafaţa de masat. iar la o înclinare de 70-80* se obţine presiunea maximă.(fig.stimulează schimburile nutritive . La o înclinare de 30*.scade sensibilitatea locală.stimulează sistemul nervos periferic şi central.3 . Întinderea fricţiunii poate fi . . spaţii intercostale . După un număr oarecare de mişcări executate pe loc. .stimulează circulaţia locală. Acest procedeu constă din prinderea sub formă de cută a muşchilor şi a altor ţesuturi profunde. Profunzimea fricţiunii depinde de forţa presiunii exercitate. Mollon ºi P.diminuează încordarea nervoasă generală. cu variante adaptate regiunii respective. III FRÃMÂNTATUL sau PETRISAJUL Constituie a treia grupă a procedeelor principale de masaj. în vecinătatea imediată a locului masat şi continuă astfel prelucrarea metodică a întregii regiuni.

Frământatul simplu sau în cută constă din prinderea muşchiului într-o cută.cu o mână .cu două mâini. Se apuca segmentul în brăţară. Se aplică pe muşchii scurţi şi laţi. Ambele mâini aplicate cu pumnii pe piele . muşchii sunt ridicaţi şi storşi. 3. . de înşurubare a pumnilor. 1. se prelucrează bine muşchiul iar apoi se presează pe os. 2. Frământatul în brăţară. Frământatul cu pumnii. ridicând. Mâinile se deplasează înainte prin salturi mici. Frământatul lung. Se aplică ambele mâini transversal pe suprafaţa de masat. Se aplică în regiunile cu muşchi bine reprezentaţi şi voluminoşi. 6. deplasându-se mâinile în lungul muşchiului. frământatul în cleşte. Prin mişcări de rotaţie înainte ca şi cum s-ar stoarce un burete. Frământatul se poate aplica : . Segmentul este prins de ambele mâini în brăţară . frământatul în brăţară. Direcţia frământatului este orientată de regulă în sensul circulaţiei venoase a sângelui şi a limfei. Se pot executa şi mişcări de rotaţie. 6. frământatul simplu sau în cută. Mişcarea de frământat are un caracter continuu prin mişcãri circulare ce înaintează pe ţesut. 2. Frământatul în cleşte. frământatul lung. frământatul cu pumnii. şi se frămăntă cu mişcări alternative. între degetul mare şi primele două falange a degetului arătător . frământatul şerpuit sau val. torace şi abdomen. de către cele patru degete pe de o parte şi degetul mare sau rădăcina palmei pe de altă parte. ridicarea lui şi presarea lui în palmă. Înaintarea spre zonele învecinate dă aspectul de val al mişcării. 3. 5. storcând şi presând muşchiul în palme. Se aplică muşchilor lungi şi voluminoşi. 7. Se aplică pe spate. execută mişcări de frământare asemănătoare cu frământatul pâinii . precum aluatul de pâine. frământatul în rulou. care ridică muşchiul. . Frământatul şerpuit sau în val. Muşchiul masat se trage în sus şi se maseaza ca în varianta simpla. apucându-se cu primele trei degete ale ambelor mâini o cută de ţesut ce se rulează între degete în mod alternativ. înaintând astfel în mod continuu. 4. trecând-ul dintr-o mâna în alta. Frãmântatul în rulou . Cuprinşi ca într-un cleşte. 7. Variantele frământatului : 1. 5. Se apucă o cută mare care să umple mâinile. 4.

La membre se poate executa frământatul şi de la rădăcini spre extremităţi cu condiţia ca presarea ţesuturilor sa se facă în sens centripet.cu partea cubitală a mâinii. . răsucirile. . tocatul. . provocarea durerilor sau strivirea muşchilor. Mollon şi P. iar profunzimea frământatului poate fi mică. . . mijlocie sau mare în funcţie de volumul şi consistenţa muşchilor. Ritmul manevrelor este lent.4) Fig. Frământatul este totuşi o manevră puternică şi energică. smulgerile . . (fig. . Tapotamentul constă în loviri ritmice a suprafeţelor moi ale corpului.stimulează pe cale nervoasă funcţiunile muşchilor. Mişcările de frământat se repetă de mai multe ori în acelaşi loc şi apoi mâinile se deplasează din aproape în aproape în lungul şi în latul regiunii masate.asigură troficitatea în toată regiunea masată. 2. percutatul. Variantele tapotamentului: 1. Întinderea frământatului diferă în funcţie de scopul masajului şi de forma lui. Se evită bruscările.activează circulaţia sangvină.cu degetele.Dotte) Se execută cu diferite părţi ale mâinii : .4. Efectele frământatului: .cu antebraţele.cu pumnii.cu palmele . IV TAPOTAMENTUL sau BATEREA Această grupă cuprinde procedeele cele mai intense şi cele mai stimulante.Principiul de acționare al tapotamentului(după G.

b) Bătătoritul în căuş este asemănător cu cel descris anterior. 4.cu palmele în căuş. Lovirile produc un sunet specific . Degetele cad pe piele fie cu partea lateropalmară. Lipăitul sau plescăitul Constă din loviri alternative suple şi repezi. Palmele cad pasiv. fie cu partea laterodorsală. Direcţia tapotamentului este dictată de forma masajului. Mişcarea mâinilor se realizează din articulaţiile coatelor. Tocatul poate fi executat şi cu degetele întinse şi încordate când dorim o acţiune puternică şi fermă. imitând mişcarea de îndepărtare a scamelor. folosind greutatea mâinilor. Loviturile în această variantă se efectuează cu pulpa degetelor uşor flectate (ca la maşina de scris). Lovituri cu profunzime medie se obţin folosind mişcări . 3. între 60-70 şi 180-300 lovituri pe minut. . Se poate aplica în ambele sensuri. bătătoritul: . se mişcă din articulaţia pumnilor într-un ritm vioi şi rapid. 4. Profunzimea loviturilor este dată de doi factori: varianta de tapotament aleasă şi pârghia folosită. tangenţial . doar că mâinile sunt cu degetele uşor flectate şi apropiate în formă de căuş în a cărui adâncitură se formează o pernă de aer care amortizează loviturile. Sunetul produs este deschis. deplasându-se treptat în sensul dorit.cu pumnii.cu palmele întinse. alunecând pe piele. cu degetele uşor flectate şi depărtate. nu din articulaţiile pumnilor. Are mai multe variante : a) Bătătoritul cu palmele . Palmele deschise cad cu faţa palmară perpendicular şi de la o distanţă mică pe suprafaţa masată. care cad oblic sau perpendicular pe regiunea masată. 3. 1. Toate aceste variante ale tapotamentului au tehnici diferite. Golul de aer care se formează între degete amortizează loviturile şi produce un sunet specific atunci când tocatul este bine executat. plescăitul sau lipăitul. Percutatul. . clar şi caracteristic. Ritmul de aplicare diferă de la o variantă la alta şi după scopul urmărit . Loviturile sunt scurte şi dese mâinile fiind mişcate din cot. Mâinile care lovesc simultan sau alternativ. Tocatul. 2. ale mâinilor prin mişcări active din coatele ridicate şi depărtate. Degetele nu sunt încordate. Timpul de aplicare este între 1 şi 4 minute. fie cu muchia mâinii. c) Bătătoritul cu pumnii se aplică cu pumnii închişi. Lovituri superficiale se obţin mişcând mâinile din articulaţia pumnului. Această tehnică are rol excitant. Palmele aşezate faţă în faţă la o distanţă de 2-4 cm una faţă de cealaltă. Bătătoritul. lovesc într-un ritm vioi şi alternativ locul masat.

Încordarea maseurului determină densitatea loviturilor.cu pumnul deschis sau închis. .cu rădăcina mâinii. . . . presiune vibratoare sau netezire vibratoare.cu vârful degetelor. Constau din mişcări oscilatorii ritmice şi din presiuni intermitente executate foarte frecvent şi uniform cu ajutorul mâinilor sau al unor aparate numite vibratoare. Vibratoarele electrice ating 2000-5000 vibraţii pe minut. .cu toată palma . fricţiune vibratoare.stimulează proprietăţile fiziologice specifice şi sporeşte funcţionalitatea muşchilor.creşte tonusul muscular prin excitarea firişoarelor nervoase motoare. Efectele tapotamentului : . Dotte) Se execută: .reduce sensibilitatea ramurilor periferice a nervilor senzitivi în cazul unei acţiuni îndelungate şi ritmice.cu podul palmei.Principiul de acționare al vibrațiilor (după G.din articulaţia cotului. Mollon şi P. . . . 5) Fig. iar lovituri cu profunzime mare se obţin executând mişcarea din umeri. .provoacă un aflux crescut de sânge în regiunea masată.(fig. Se foloseşte asociată cu alte manevre devenind frământat vibrator.acţiune excitantă. VIBRAȚIILE.5. . Ritmul oscilaţiilor vibratorii este de peste 200 pe minut.stimulează funcţiile nutritive locale V.

Efectele vibraţiilor se explică prin acţiunea lor mecanică şi reflexă. Prin faptul cã deplaseazã masa muscularã se aseamãnã cu frãmântatul. procedee diverse. cernutul şi rulatul. în cazul unui masaj stimulant şi dupã netezire sau fricţiune. îmbogãţi şi completa procedeele principale.activează circulaţia locală. IV. . în cazul unui masaj calmant. . calmant şi relaxator a întregului corp. Se aplicã mâinile de o parte şi de alta a segmentului în partea lui distalã pe axul longitudinal. PROCEDEELE SECUNDARE DE MASAJ Procedeele secundare de masaj au rolul de a întregi. iar prin faptul cã loveşte uşor musculatura . Cernutul şi rulatul se aplicã cu ambele mâini. presiunile. scuturãrile. V. O variantă a vibraţiilor sunt trepidațiile care se deosebesc prin amplitudine şi intensitate mai mare. sunt combinatii ale acestora şi se intercaleazã printre acestea. Ele se aplică pe grupe musculare mari.produc relaxare musculară.reduc încordările psihice. I. • Cernutul este o manevrã combinativã între frãmântat şi bãtãtorit. Ele se adreseazã membrelor superioare şi inferioare şi pot fi executate dupã frãmântat sau tapotament. Se preseazã cu podul palmelor pe musculaturã împingând-o în sus. Procedeele secundare de masaj se clasificã astfel: I. atât cât permite elasticitatea proprie a tesuturilor moi. Dupã douã trei .reduc sensibilitatea nervilor superficiali. Unele derivã din procedeele de bazã. . Tehnica lui este însã proprie şi inconfundabilã. se aseamãnã cu bãtãtoritul.au efect liniştitor. în timp ce degetele uşor flectate şi depãrtate imprimã musculaturii o mişcare latero-circularã în jurul segmentului osos. . II. . CERNUTUL ȘI RULATUL Cernutul şi rulatul sunt de fapt douã procedee foarte asemãnãtoare care au o tehnicã putin diferitã. III. tracţiunile şi tensiunile. cu degetele în sens ascendent . B. iar altele au caractere tehnice proprii şi se aplicã independent ca manevre de sine stãtãtoare la sfârşitul şedinţelor de masaj.

Presiunile se pot aplica pe porţiuni mai mari sau mai mici ca procedee de sine stãtãtoare.mãreşte supletea ţesuturilor. . braţ. • Rulatul este o manevrã foarte asemãnãtoare cu cernutul. în cadrul masajului terapeutic special. transmisã celui masat prin aplecarea trunchiului înainte peste mâinile întinse. Cernutul se aplicã pe antebraţ. Palmele se deplaseazã mai sus sau mai jos şi repetã acţiunea pe toatã întinderea coloanei vertebrale. Mişcarea semicircularã a musculaturii de o parte şi de alta a segmentului osos se realizeazã printr-o presare mai puternicã într-un ritm foarte viu şi în ambele sensuri. gambã şi coapsã de jos în sus prin ridicãri şi presiuni alternative asemãnãtoare cernutului cu o sitã. Cel masat este culcat facial cu mâinile întinse pe lângã corp şi cu capul întors într-o parte. Se aplicã în lungul coloanei vertebrale numai la persoanele robuste şi sãnãtoase.pe periost.pe nervi .relaxeazã musculatura. . . Tehnica lor este diferitã în funcţie de întinderea şi sensibilitatea regiunilor pe care se aplicã: . Efectele cernutului şi rulatului: . . PRESIUNILE. Nu sunt indicate la femei şi copii. în cadrul masajul medical modern. având gura întredeschisã şi toracele relaxat. dar tehnica lui diferã prin faptul cã mâinile se aşeazã perpendicular pe segmentul masat. . de douã trei ori pe acelaşii loc. producând tot atâtea expiraţii pasive. Aceasta se realizeazã folosind în apãsare greutatea corpului maseurului. iar combinate cu trepidaţiile eficienţa lor creşte. Maseurul aplicã mâinile cu degetele întinse de o parte şi de alta a coloanei vertebrale şi apasã ferm. Presiunile se aplicã dupã frãmântat sau fricţiune.activeazã funcţiile locale circulatorii şi trofice. Manevra se executã în ritm vioi şi insistent.pe spate. Presiunile pe spate sunt aplicate în cadrul masajului general sau regional al spatelui la sfârşitul şedinţei de masaj. asemenea mişcãri se deplaseazã uşor mâinile din aproape în aproape tot mai sus fãrã întreruperea actiunii. cu degetele apropiate. Presiunile sunt procedee foarte vechi folosite astãzi atât în masajul clasic cât şi în cel modern datoritã eficacitãţii lor. Pentru ca presiunile sã fie eficiente trebuie aplicate ferm.

sau pe frunte şi ceafã. Se apucã segmentele învecinate articulatiei cu o mânã cel distal şi cu cealaltã mânã cel proximal şi se trage de segmentul terminal în sensul longitudinal al segmentului masat. . Au tehnici de aplicare diferite pentru că prin tracţiuni se urmãreşte sã se realizeze o întindere. din poziţia culcat dorsal pe plan orizontal sau înclinat. Elongaţiile terapeutice ale coloanei vertebrale se fac cu ajutorul unor mese de elongaţii. glezna ) priza va fi simplã. în mod continuu sau cu intermitenţe. Tracţiunea se executã simplu fãrã bruscãri şi fãrã mişcãri suplimentare. Tensiunile pasive. Efectele tracţiunilor şi tensiunilor : . Ele se aplicã la sfârşitul sedinţelor de masaj articular sau segmentar. Presiunile pe nervi sunt procedee terapeutice speciale care se executã printr-o apãsare continuã .previn şi combat redorile articulare. Tehnica lor constã din apãsãri de intensitate medie sau micã. de pe traiectul lor sau de la nivelul principalelor ramificaţii. gâtul mâinii. iar tensiunile active sunt acelea în care maseurul intervine pentru accentuarea uşoarã a mobilitãţii articulaţiilor. coxo-femuralã. La articulaţiile mari ( genunchi. de o parte şi de alta.previn modificãrile artrozice şi procesele degenerative. progresivã sau vibratorie pe anumite puncte sensibile de la rãdãcina nervilor. priza se aplicã pe tâmple. Se indicã în afecţiunile dureroase ale nervilor. cotul. sunt cele care se aplicã în limita mobilitãţii proprii a articulaţiilor. Se pot alterna cu fricţiuni şi neteziri locale şi se pot combina cu vibraţiile. Se pot executa pasiv şi activ. scapulo-humeralã) pe lângã priza obişnuitã se va apuca segmentul terminal şi într-o prizã subscapularã (între bratul şi toracele maseurului). iar prin tensiune se urmãreşte mobilizarea metodicã a articulaţiilor. pentru a mãri forţa de tracţiune. Tensiunile sunt mobilizãri în articulaţii. Traciunile se pot aplica tuturor articulaţiilor. . . însoţite de tulburãri funcţionale. TRACȚIUNILE ȘI TENSIUNILE Sunt procedee secundare independente care se adreseazã articulaţiilor şi ţesuturilor periarticulae. .Presiunile pe periost se aplicã pe anumite puncte sau zone bine delimitate periostale.produc supleţe muscularã şi uşurinţã funcţionalã.previn îngroşãrile patologice a ţesuturilor periarticulare. În cazul tracţiunilor la nivelul coloanei vertebrale cervicale. o alungire în limite fiziologice a elementelor elastice articulare. În cazul în care aceste procedee produc dureri sau contracturi musculare se renunţã la aplicarea lor. La nivelul articulaţiilor mici (interfalangiene.

asupra trunchiului.pensãrile. Scuturatul întregului corp . Efectele scuturãrilor : relaxare muscularã. . în jos şi în lateral. Maseurul trece apoi palmele pe rebordul costal a celui masat şi aplicã câteva presiuni ce produc tot atâtea scurte expiraţii pasive. scuturã toracele de câteva ori şi îl aşeazã la loc pe planul înclinat în timp ce cel masat expirã lung. Scuturatul segmentelor .6) . Cel masat se aflã în poziţia aşezat pe un taburet. dupã care se lasã sã scape brusc din prizã. . de cãtre maseurul care ridicã ( fãrã ca şezuta sã pãrãseascã taburetul) şi scuturã energic trunchiului.. Se repetã de 3-4 ori. se strânge uşor şi se ridicã cât permite elasticitatea proprie a ţesutului. cu capul întors într- o parte şi cu gura întredeschisã. Scuturatul toracelui .reducere a contracturilor. Pentru persoane robuste se executã din poziţia spate în spate cu maseorul care apucã articulaţiile mâinilor celui masat . Sunt mişcãri oscilatorii ample executate ritmic cu scop relaxator. (fig. peste bratele îndoite la piept.Pentru copii sau persoane scunde şi uşoare se procedeazã la fel ca la scuturatul trunchiului. Se executã cu ambele mâini. Capul celui masat se aflã în extensie sprijinit pe umãrul maseorului. alternativ şi în ritm vioi. îndoaie genunchii şi-l ridicã pe acesta pe spatele lui şi îl scuturã prin uşoare flexiuni repetate a genunchilor.asupra întregului corp. Aceastã grupã cuprinde manevre cum sunt: . Maseurul introduce mâinile şi antebraþele sub torace în lungul coloanei vertebrale. ridicã toracele în timp ce cel masat inspirã profund.asupra toracelui . Scuturatul trunchiului .asupra segmentelor. Se adreseazã membrelor în întregime sau pe segmente. . Se pot aplica: . Pensãrile se aplicã pe porţiuni bogate în musculaturã. dar din poziþia stând. PROCEDEE DIVERSE DE MASAJ. Este apucat prin spate . Se apucã membrul sau segmentul respectiv de extremitatea lui executâdu-se mişcãri ritmice de scuturare în sus.SCUTURÃRILE. Necesitã o bunã coordonare. . Se apucã între degete o cutã de piele şi tesut subcutan sau de muşchi. Cel masat se aflã în poziţia culcat dorsal pe un plan înclinat.ciupirile sau ridicãrile de muşchi.

Masajul general se realizeazã prelucrând pe rând toate regiunile şi segmentele anatomice ale corpului dupã o succesiune logicã. Fig. . metodicã. culcat facial şi culcat dorsal. Este asemãnãtoare cu pensãrile.partea posterioarã a genunchiului. aplicat minuţios. .partea posterioarã a gambei stângi. Este o manevrã mai energicã ce se aplicã în sens ascendent sau descendent într-un ritm rapid. Dotte) Ciupitul sau ridicãrile de muşchi se aplicã îndeosebi pe regiunea spatelui. MASAJUL GENERAL Masajul general constã din prelucrarea pãrtilor moi a tuturor regiunilor şi segmentelor corpului într-o singurã şedinţã. . ordine datoritã cãreia se reduc schimbãtile dese de poziţii şi se înlãturã fragmentarea masajului. mollon ºi P.regiunea spatelui. masajul general restrâns.Principiul de acþionare a pensãrilor(dupã G. Efectul pensãrilor şi a ciupitului este excitant.6. Adrian Ionescu considerã cã cea mai bunã ordine metodicã de prelucrare a regiunilor şi segmentelor corpului. Se începe masajul general din culcat facial şi se prelucreazã toatã partea posterioarã a corpului în urmãtoarea succesiune: . În funcţie de timpul acordat şi de minuţiozitatea aplicãrii masajului. aplicat simplificat şi concentrat.regiunea fesierã. se deosebesc douã forme de masaj general: masajul general extins. dar cutele care sunt mai mari se prind între degete şi rãdãcina palmei . În aceastã idee dr. ce dureazã 30-45min. fãrã schimbãri prea dese de poziţii şi fãrã prea multe discontinuitãţi în lucru.membrul inferior stâng: . este determinatã de cele douã poziţii fundamentale . . ce dureazã 50-60. MASAJUL GENERAL ȘI PARŢIAL 1.90 min. .partea posterioarã a coapsei.

. . .partea anterioarã a coapsei drepte.umãrul.braţul . . .peretele toracic. în aceiaşi ordine. .partea dorsalã a mâinii.ceafa. .partea anterioarã a gambei .membrul superior stâng în aceeaşi ordine. . MASAJUL PARŢIAL .membrului inferior stâng. . .mâna : .partea palmarã a mâinii.membrul superior drept : .degetele partea dorsalã . Se schimbã poziţia celui masat în culcat dorsal şi se continuã masajul pepartea anterioarã a corpului în urmãtoarea succesiune : .membru inferior drept. Masajul general se încheie cu : .antebraţul. . .talpa .peretele abdominal.partea anterioarã a genunchiului.membrul inferior drept : -partea posterioarã a piciorului. . în aceeaşi ordine.capul. Se continuã cu membrele superioare de la extremitãţi spre rãdãcinã în urmãtoarea ordine: .

de jur în prejur. trapez). în spiralã sau vibrat . din raţionamente deja explicate (schimbarea cât mai economicoasã a poziţiilor). Masajul spatelui Poziția celui masat. Se revine la regiunea lombarã superioarã de unde netezirea se îndepãrteazã de coloana vertebralã şi urmãreşte direcţia fibrelor musculare ale trapezului. atât netezirile lungi cât şi cele scurte se vor aplica alternativ mânã dupã mânã. pânã sub axilã. cu o mânã sau cu douã mâini. Spre deosebire de masajul general. în mod simultan sau alternativ. începe masajul spatelui şi se aplicã cu ambele mâini . Aceste manevre mai pot fi executate încrucişat. adică de la segmentele distale spre cele proximale. Masajul parţial este aplicarea masajului pe una sau mai multe porţiuni bine delimitate anatomic ale organismului. Poziția maseurului. Tehnica de aplicare a procedeelor de masaj în masajul parţial este aceeaşi ca în masajul general dar timpul de aplicare este diferit în funcţie de mărimea suprafeţelor de masat (15-25 minute). coaste. cu mâna îndemânaticã spre acesta. Netezirea urmãreşte apoi. flancuri. lungi ai spatelui. în masajului parţial segmentele se prelucreazã în totalitatea lor. se aplicã de o parte şi de alta a regiunii lombare. care vor fi prelucate în totalitatea lor. Procedeele de masaj ce se preteazã la masajul spatelui sunt toate procedeele principale de masaj şi o parte dintre cele ajutãtoare. Culcat facial cu fruntea sprijinitã pe dosul mâinilor proprii sau cu mâinile întinse pe lângã corp şi capul rãsucit într-o parte. Pentru a mãrii ritmul de execuţie. . Se continuã cu neteziri scurte spre sus şi lateral care trec rând pe rând peste şolduri. Netezirea simplã. de o parte şi de alta a coloanei vertebrale de la sacru pânã la regiunea cervicalã. În cazul în care se prelucreazã mai multe segmente deodatã (tot membrul superior sau inferior ) se începe de la extremitãţi (mâna) spre rãdãcinã (umãr). Stând lateral faţã de cel masat. Direcția de aplicare a manevrelor de masaj este ascendentã cu urmãrirea dispunerii principalilor muşchi ( laţi ai spatelui. direcţia muşchilor lungi ai spatelui. urmãrind direcţia fibrelor musculare ale marelui dorsal. Se executã manevre lungi şi lente aplicate de jos în sus. Pentru început. omoplaţi şi umeri. în care prelucrarea segmentelor (membrelor inferioare) nu se realizeazã pe toate feţele lor deodatã.

se aplicã pe punctele de bazã de stress care sunt situate pe trapezul superior şi pe supraspinos. Aceste variante se aleg în functie de forma. Tapotamentul Pe suprafata spatelui se pot aplica toate formele de tapotament : . pe partea superioarã a spatelui (direct pe umeri. de volumul şi consistenta muşchilor şi al tesuturilor şi de timpul avut la dispozitie.percutatul pe spaţiile intercostale. neteziri simple. robustetea si relieful spatelui. La persoanele mai sensibile se pot intercala între formele de tapotament. pe muşchiul trapez superior şi supraspinosul subiacent) şi în lungul coloanei vertebrale toracice acţionând de o parte şi de alta a acesteia. Presiunile directe sau combinate cu fricţiunea liniarã sau circularã. cu podul palmei. cu ajutorul pulpelor degetelor mari începând de la sacru pânã la occipital. Frãmântatul se aplicã în lungul spatelui de jos în sus sau transversal. cu partea cubitalã a mâinii . partea cubitalã şi podul palmei) sau în ghiarã de urs. vibrate sau şerpuite.bãtãtoritul cu pumnii. . Aceaste zone se vor prelucra minuţios pentru cã aici se acumuleazã tensiuni.plescãitul executat de jos în sus . .tocatul în lungul musculaturii . cu palmele ambelor mâini.Fricţiunea . Se aplicã numai persoanelor robuste şi niciodatã pe lojele renale. se aplicã frãmântatul şerpuit . Pe pãrţile laterale ale marelui dorsal şi pe pãrţile superioare ale trapezului. Pensatul şi ciupitul se aplica persoanelor pline sau celor care au o elasticitate bunã a pielii spatelui. de o parte şi de alta a gâtului. cu palma deschisã sau în cãuş. Presiunile pe spate se vor aplica prin compresii profunde. În lungul spaţiilor intercostale se aplicã fricţiunea în greblã. folosind varianta în cutã şi în rulou. . pe ramurile posterioare ale nervilor spinali. iar în lungul coloanei vertebrale se aplicã fricţiunea în zig-zag . Formele de tapotament se pot combina între ele adaptându-se astfel la sensibilitatea şi relieful spatelui. Nu se aplicã niciodatã tapotamentul pe lojele renale. iar presiunile şi compresiunile au efect relaxator. Manevrele se executã insistent pe toatã suprafaţa de masat urmãrind direcţia fibrelor musculare. Pe spate se aplicã frictiunea circularã executatã cu palma. Presiunile se mai aplicã pe ambele pãrţi ale apofizelor spinoase. combinat (vârful degetelor.

Netezirea se mai poate aplica şi într-o singurã direcţie şi anume în sens ascendent. sau cu fata la regiunea masatã. Se prelucreazã întodeauna fesa distalã. sunt toate procedeele principale de masaj aplicate mai puternic pentru cã musculatura este mare şi bine reprezentatã. iar în cadrul masajului general restrâns se lucreazã simultan ambele fese.în jos spre coapse şi în lateral spre şolduri. . .Masajul regiunii fesiere Poziția celui masat : culcat facial cu musculatura relaxatã. pensãrile şi presiunile. cu pumnul închis sau mânã peste mânã. iar dintre cele secundare. pentru cã în acest caz lucrul la distanţã este mai comod şi mai eficient. Poziția maseurului : stând lateral cu mâna îndemînaticã spre regiunea fesierã. În cadrul masajului general extins se lucreazã fiecare fesã separat. cu podul palmei.în sus spre regiunea lombarã. Netezirea se executã cu ambele mâini şi are trei sensuri. Pornind din mijlocul feselor. Fricţiunea circularã se aplicã puternic cu mâna îndemânaticã. cu partea cubitalã a mâinii sau cu pumnul închis. Direcția aplicãrii masajului este centripetã. de sub şanţurile subfesiere pânã la regiunea lombarã. Procedeele folosite în acest caz. Se executã puternic cu podul palmei. netezirea se aplicã : .

Pensatul şi cupitul se realizeazã suplu şi în ritm viu. percutat. Prin ridicare.Frãmântatul se aplicã în lungul fesei. Presiunile se aplicã mânã peste mânã cu partea lor dorsalã sau palmarã pe musculatura fesierã. Frãmântatul poate fi combinat cu fricţiunea . Masajul pãrţii posterioare a coapsei Poziţia celui masat : culcat facial. Masajul membrelor inferioare. aşezate de o parte şi de alta deasupra şanţului subfesier. Masajul regiunii fesiere se încheie dupã 3-4 minute prin neteziri scurte combinate cu vibrații şi trepidații. aplicate cu multã vigoare şi supleţe pentru a . bãtãtorit cu pumnii închişi). cernutul şi rulatul din cadrul procedeelor secundare. Poziţia maseurului : stând sau şezând cu faţa la zona masatã. Fricţiunea liniarã profundã combinatã cu presiunea directã se va aplica pe punctul cheie de stress care se aflã în centrul fesei. Vibraţia şi trepidaţia se aplicã cu ambele mâini cu palmele deschise. cu putere. Tapotamentul se aplicã folosind toate formele lui (tocat. plescãit. pe fesierii bine dezvoltaţi . prinzând musculatura între degetul mare sau podul palmei şi celelalte degete. urmãrindu-se angrenarea întregii musculaturi. în lungul fiecãrei fese sau pe amândouã în evantai. stoarcere şi presare puternicã se frãmântã muşchi fesieri. în cutã sau şerpuit. Presiunea se aplicã cu buricul degetului mare. cu nodozita- tea degetului arãtãtor sau cu cotul. Procedeele de masaj utilizate sunt toate procedeele principale de masaj precum şi presiunile.

Frãmântatul este procedeul de bazã în masajul coapsei şi se aplicã în forma lungã. datoritã sensibilitãţii lor. cu îngreuiere sau în pieptene. Fricţiunea va fi puternicã aplicatã circular cu partea cubitalã a mâinii cu rãdãcina palmei. Cernutul şi rulatul . Se preteazã toate formele de tapotament. îndoit şi sprijinit pe masã. Presiunile Punctele cheie de stress sunt în numãr de trei. iar punctele de bazã pentru aplicarea presiunii sunt dispuse în lungul pãrţii posterioare şi lateralea coapsei. . în cutã. În partea internã a coapsei şi înapoia genunchiului. simplã. combinatã. Se poate combina cu fricţiunea. Frãmântatul se va aplica cu vigoare şi supleţe. ce se vor aplica cu vigoare. tapotamentul se aplicã mai blând. fãrã a se trece de pragul de toleranţã. Manevrele pot fi efectuate pe rând sau combinate între ele. prin mişcãri lungi. cu pumnul închis sau mânã peste mânã şi va prelucra din aproape în aproape şi insistent toatã musculatura posterioarã a coapsei. Acestea se detectează. Tapotamentul. în brãţarã. Este necesarã aceastã poziþie pentru a elibera coapsa şi a se putea aplica cernutul şi rulatul cu amplitudine maximã. cuprinzând bine musculatura în mânã pentru a o putea prelucra în profunzime. şerpuit sau în brãţarã circular.Influenţa musculatura voluminoasã a acestui segment. Se aplicã presiuni directe şi fricţiuni liniare timp de 20-30 secunde. Pentru aplicarea lor este necesarã schimbarea poziţiei celui masat : culcat costal cu genunchiul de parte opusã întoarcerii. Direcţia de aplicare este ascendentã de la genunchi (extremitatea zonei) la şold (rãdãcina zonei). Netezirea se aplicã cu ambele mâini . situate în lungul sanþului subfesier. urmate de mişcãri scurte şi energice. prin palpare cu policele.

Vibratii aplicate cu palma deschisã .Frãmîntatul periarticular. Presiuni pe cele trei puncte. . cu genunchiul uşor flexat şi cu laba piciorului în uşoarã extensie pentru relaxarea musculaturii gambei. Netezirea vibratã încheie masajul acestei zone. Direcția de aplicare este de pe partea proximalã a gambei pânã pe partea distalã a coapsei.Vibraţiile şi trepidaţiile se aplicã cu ambele mâini cu pumnii închişi sau cu palmele deschise. . . se aplicã ferm dar cu blândeţe. Masajul pãrţii posterioare a genunchiului Poziția celui masat este culcat facial cu genunchiul întins. Direcția de aplicare este de la extremitate la rãdãcina segmentului. . Procedeele aplicate : .Compresii uşoare executate cu rãdãcina mâinii. Poziția maseurului este şezând în dreptul gambei.Fricţiunea circularã se aplicatã cu degetele mari pe spaţiul popliteu şi în cleşte pe pãrşile laterale a acestuia.Netezirea concentricã. . .Netezirea vibratã încheie masajului. unul central şi celelalte lateral al spaþiului popliteu. . Poziția maseurului este stând sau şezând în dreptul genunchiului. Masajul pãrţii posterioare a gambei Poziția celui masat este culcat facial cu un sul de masaj sub gleznã.

Pensatul şi ciupitul va fi aplicat suplu şi rapid. Pe tendonul Achilian se foloseşte varianta în fierãstrãu. unul central iar celelalte douã sub Partea latero-externã. Punctele cheie de stress pentru tensionare excesivã a muşchilor gambei sunt în numãr de trei. . Netezirea vibratã sau trepidatã încheie masajul. În jurul maleolor se aplicã alunecãri circulare. Cernutul şi rulatul se aplicã cu ambele mâini pe muşchii gemeni. Tapotamentul ca şi frãmântatul se aplicã pe masa muscularã folosindu-se tocatul. Fricţiunea se aplicã liniar în jurul maleolelor. Masajul tãlpii Poziția celui masat este culcat facial cu piciorul. în brãţarã. rulatul şi pensatul. în cleşte pe tendonul ahilian şi circular pe masa cãrnoasã a muşchilor gemeni. plescãitul şi bãtãtoritul. Fricţiunea circularã se aplicã cu degetele sau cu podul palmei a unei singure mâini pentru cã suprafaţa nu este prea mare. Pentru partea inferioarã a gambei şi pentru tendonul Achilian. Netezirea se aplicã prin alunecãri lungi de al cãlcâi pânã peste genunchi folosind varianta simplã cu o mânã. situate sub spaţiul popliteu. în cutã sau şerpuit în sens ascendent. Presiunile se aplicã pe punctele de bazã reprezentate în imaginea de mai jos. percutatul. Aplicând partea cubitalã a mâinii îndemânatice perpendicular pe tendon se imitã mişcarea fierãstrãului o datã cu deplasarea mâinii în sens ascendent. Poziția celui masat este aşezat pe un scãunel la capãtul mesei de masaj.Procedeele folosite sunt toate cele principale. Vibraţia se efectueazã insistent cu o singurã mânã. prin manevre în inel. mânã dupã mânã sau varianta sacadatã. punctele de stress sunt reprezentate în imagine.Se executã presiuni directe şi fricţiuni liniare câte 15 secunde intercalate cu relaxare. cernutul. Frãmântatul se aplicã numai pe masa cãrnoasã cu o mânã sau cu douã mâini. eventual spijinit pe un sol de masaj. Se prelucrezã insistent prin mişcãri scurte spaþiul popliteu şi muşchii gemeni. iar dintre cele secundare: presiunile. respectiv latero- internã a genunchiului.

Presiunea Punctele cheie de stress. Vibraţia se aplicã cu mâna întinsã orientatã în lungul tãlpii. Se frãmântã insistent. dureroase în urma eforturilor îndelungate se aflã pe linia medianã a tãlpii . Dupã terminarea masajului pe partea posterioarã a corpului se schimbã pozilia celui masat . partea anterioarã a gambei. Procedeele folosite sunt cele din cadrul procedeelor principale şi presiunile . partea anterioarã a coapsei. percutat şi batãtorit aplicat puternic cu o singurã mânã. pãrţilor laterale a tãlpii şi de sub degete. prinzându-se între degetul mare şi falanga a doua a degetului arãtãtor. porţiunile mai cãrnoase aflate la nivelul cãlcâiului. Fricţiunea este aplicatã circular pe toatã suprafaţa tãlpii. peretele abdominal şi peretele toracic. Se depisteazã prin palpare. trecând în culcat dorsal cu trunchiul si capul sprijinit pe un plan înclinat . Masajul tãlpii se încheie cu netezire fermã. Frãmântatul se aplicã în cleşte. partea anterioarã a genunchiului. Tapotamentul este reprezentat de tocat. Netezirea se aplicã în pieptene. Direcția de aplicare este de la degete spre cãlcâie. cu policele mâinii îndemânatice (celelalte patru degete vor prinde laba piciorului pe partea ei posterioarã). sau cu nodozitãţile degetelor arãtãtor şi mijlociu. . Partea anterioarã a corpului se maseazã în urmãtoarea succesiune : partea posterioarã a piciorului. şi se preseazã profund cu policele aplicându-se fricţiuni profunde timp de 15 secunde dupã care se relaxeazã şi se reia de 2-3 ori. apãsând ferm cu nodozitãţile degetelor mâinii închise pentru a nu produce sensibilitate.

pronaţii . cu unul sau mai multe degete. Vibraţiile se executã aplicând palma cu degetele apropiate pe toatã suprafaþa. abducţii – adducţii. în lungul întregii pãrţi posterioare a piciorului sau separat. Procedeele folosite: . extensii. Pentru degete. Poziția maseurului.culcat dorsal pe un plan înclinat cu gamba în afara suprafeţei de sprijin sau cu piciorul îndoit din genunchi. Pentru articulaþia gleznei se susþine cu o mânã. Fricţiunea liniarã se executã. tarsiene.şezând cu piciorul celui masat sprijinit pe genunchii sãi sau stând în dreptul suprafeţei de masat.extensii. Fricţiunea circularã se aplicã în jurul maleolelor.Netezirea constã din alunecãri scurte. Poziția celui masat . La nivelul gleznei se aplicã flexi . partea distalã posterioarã a gambei. în lungul falangelor a tendoanelor şi a spaţiilor interosoase metatarsiene şi tarsiene. alternative. se sprijinã piciorul cu cãlcâiul în palma mâinii neîndemânatice. şi partea inferioarã a gambei cu cealaltã mânã şi se trage în sensul longitudinal al articulaţiei. Se apucã cu câte douã degete de segmentul distal şi de segmentul proximal articulaþiei şi se executã flexii. Masajul pãrţii anterioare a gambei. se scuturã pe rând fiecare deget sau toate degetele de odatã. separat la fiecare articulaţie interfalangianã sau împreunã la toate articulaţiile de odatã. Pentru tracţiunile gleznei se apucã cãlcâiul în palma unei mâini. cu talpa sprijinitã pe masã. se aplicã la nivelul degetelor . iar cu cealaltã mânã. metatarsiene şi maleole. iar dintre .supinaþii şi circumducţii.toate procedeele principale. aplicate cu palmele şi cu degetele. Scuturãrile . peste falange (în lung sau transversal). iar cu cealaltã mânã se apucã la nivelul primelor trei degete ale piciorului ºi se scuturã. Tensiunile şi tracţiunile . tensiuni în spadã. Netezirea de încheiere se face prin mişcãri lente şi vibrate sau apãsate. circumducţii şi tracţiuni în sens longitudinal. Presiunile se aplicã pe degete şi pe laba piciorului.

Frãmântatul are o importanţã mai redusã pe partea anterioarã a gambei şi se aplicã cu o mânã . Prin manevre lungi şi cu apãsare redusã se aplicã netezirea peste tibie. Se aplicã cu policele sau cu celelalte patru degete. pe musculatura mai bine expusã. Fricţiunea se aplicã circular pe pãrţile musculoase şi liniar în lungul tibiei în sens ascendent. determinate de faţa anterioarã şi antero-internã a tibiei care este lipsitã de þesuturi moi. Se aplicã presiuni directe şi fricţiuni liniare în caz de tensiune excesivã a gambei anterioare. numai dacã este nevoie. pânã deasupra maleolei externe. presiuni în mod continuu sau cu întreruperi . Se alterneazã cu fricţiuni şi neteziri locale. de pe gleznã pânã peste genunchi. se va împinge cu o mâmã din lateral musculatura în interior respectiv în exterior şi se va aplica fricţiunea circularã cu cealaltã mânã. scurte sau sacadate.cele secundare presiunile pe periost şi pe punctele de bazã. externã şi internã a gambei. prezintã anumite particularitãţi de aplicare la acest nivel. cu degetele sau în pieptene (cu nodozitãţile degetelor) prin mişcãri lungi. Presiunile pe periost se executã în lungul tibiei. cernutul. . Direcția de aplicare : de jos în sus. Pentru o prelucrare mai bunã a pãrţilor laterale. executat în brãþarã sau în cutã. rulatul şi ciupitul. Punctele cheie de stress sunt dispuse în porţiunea antero-externã a gambei de sub platoul tibial. cu podul palmei. netezirea. mult mai minuţios. Se obişnuieşte sã se aplice frãmântatul şi pe partea posterioarã a gambei. Ca şi celelalte procedee. Netezirea se aplicã toatã palma. iar pe partea antero-externã a gambei se aplicã şi alunecãri scurte şi apãsate pentru a influenţa muşchii din jgheabul osos dintre tibie şi peroneu.

Tracţiunile se executã dintr-o prizã puternicã. Netezirea de încheiere vibratã finalizeazã masajul pãrţii anterioare a gambei. Masajul pãrţii anterioare a genunchiului. prin împingerea musculaturii în lateral cu o mânã iar cu cealaltã se executã toate formele de tapotament. Din aceastã prizã se aplicã câteva tracţiuni în sensul longitudinal al segmentului. Neteziri iniţiale şi finale uşoare. cu o prizã subaxilarã.culcat dorsal pe plan înclinat cu genunchiul întins . atât cât permite elasticitatea þesuturilor . Poziția celui masat . între braţul şi torace. Presiunile se aplicã pe punctele reprezentate mai jos partea anterioarã a genunchiului Vibraţiile se executã cu o mânã cuprinzând bine genunchiul în palmã. deasupra articulaţiei. Tensiunile sunt reprezentate de flexii şi extensii. strânge partea distalã a gambei. Fricţiuni liniare pe articulaţii şi fricţiuni circulare pe zone periarticulare. Direcția de aplicare este de jos în sus. Totodatã.Cernutul şi rulatul se aderseazã musculaturii posterioare a gambei. Poziția maseurului . Se executã cu ambele mâini prinzându-se partea distalã a gambei între podurile palmelor cu degetele orientate în sus şi se împrimã o mişcare semicircularã. aceiaşi mânã. Masajul pãrţii anterioare a coapsei . Ciupitul se aplicã cu supleþe şi în ritm vioi pe musculatura posterioarã a gambei. în jurul suportului osos. Tapotamentul se aplicã cu intensitate mai redusã pe pãrţile antero-laterale ale gambei. Vibraţiile se aplicã pe pãrþile laterale ale gambei deplasând palmele întinse în sus pentru prelucrarea întregii zone. tapotamentul se aplicã la fel ca şi în cazul fricþiunii.şezând sau stând cu faţa la suprafeţa de masat. iar cealaltã mânã apucã de partea proximalã posterioarã a gambei dedesubtul articulaţie. O mânã apucã de partea distalã anterioarã a coapsei. Odatã cu aceastã mişcare mâinile se deplaseazã în sus angrenând musculatura de pe toatã lungimea segmentului. de pe partea proximalã a gambei pânã pe partea distalã a coapsei. Pe partea posterioatã a gambei. într-o parte şi în cealaltã.

lente şi puternice.Poziția celui masat . mânã peste mânã. Fricţiunea se executã circular. schimbându-şi poziţia ori de câte ori este nevoie în funcţie de procedeu.culcat dorsal pe plan înclinat cu piciorul întins sau îndoit din genunchi cu gamba în afara suprafeţei de sprijin. pentru a .de jos în sus. Procedeele folosite : . executate mânã dupã mânã. şerpuit sau în brãţarã. printr-o apãsare puternicã realizatã prin trecerea umerilot peste braþele întinsã pentru a ne putea folosi de greutatea propriului corp în apãsare. scuturatul întregului membru inferior şi vibraţia. prin aplecarea trunchiului înainte peste mâini. Direcția de aplicare . Manevrele vor fi lungi. iar dintre cele secundare se vor aplica: presiunile pe musculaturã şi pe punctele de bazã. cu partea cubitalã a mâinilor sau cu pumnii închişi.toate procedeele principale. cu palmele întinse sau mânã peste mânã.nervoase sensibile la manevrele de masaj. Pentru a mãri puterea de apãsare. prin apucare cu mânã plinã pentru a pãtrunde masa muscularã abundentã Presiunile se aplicã cu partea palmarã a mâinilor. cernutul. rulatul. Pe punctele de bazã. tensiuni. maseurul se va folosi de greutatea corpului. cu nodozitãţile degetelor. urmate de neteziri scurte. tracţiuni la nivelul articulaţiei coxo-femurale. de pe genunchi pânã peste şold.stând lateral fatã de coapsã. Netezirea se aplicã cu amândouã mâinile. dese şi sacadate. Frãmântatul se aplicã în cutã.reprezentate în figura alăturată presiunea se face continuu sau asociatã cu frictiunea prin intermediul degetului mare care apasã perpendicular pe punct. Se va evita masarea feţei interne în treimea proximalã a coapsei unde se gãsesc pachete vasculo. pensatul. Poziția maseurului :. prelucrându-se minuţios toatã suprafaţa. cu podul palmelor. Cernutul şi rulatul se vor executa cu multã insistenţã amplitudine şi supleţe folosindu-se toatã elasticitatea þesuturilor .

Tapotamentul va fi aplicat cu putere folosindu-se toate formele lui : tocatul. insistent şi în ritm viu.bãtãtoritul în cãuşi sau cu pumnii Tensiunile se aplicã în articulaţiile coxo-femurale prin mişcãri active sau pasive în scopul mobilizãrii articulaţiilor . iar dintre cele secundare. genunchiul şi şoldul). apucând cu mâna dreaptã de partea dorsalã a coapsei drepte. Scuturatul . circumducţii executate cu genunchiul îndoit . Mâna stângã fixeazã creasta iliacã anterioarã de pe aceeaşi parte.produce relaxarea musculaturii . pentru relaxarea musculaturii abdominale. se executã în articulaţia coxo-femuralã. Procedeele folosite: . cu mâna îndemânaticã spre cel masat. Pentru executarea scuturatului întregului membru inferior priza va fi la nivelul labei piciorului. rotaţie internã şi externã cu piciorul întins şi îndoit. Se prinde cu o mânã vârful piciorului în talpã.toate procedeele principale. abducţii şi adducţii cu piciorul întins. şi se preseazã puternic pe abdomen. Masajul peretelui abdominal Pozitia celui masat . Vibraţia şi trepidaţia se aplicã pe toatã faţa anterioarã a coapsei cu ambele mâini şi combinate cu netezirea de încheiere. fixând totodatã gamba strâns. într-o prizã sub axila maseurului (între torace şi braţ). Direcția de aplicare : se adapteazã acestei regiuni anatomice respectiv . Pensatul se aplicã suplu. Tracţiunile . apucat cu o mânã de haluce şi metatarsiene. urmatã de scuturãri vii de sus în jos şi dintr-o parte în alta. plescãitul. percutatul. iar cealaltã mînã ajutã îndoirea membrului inferior de sub genunchi. Piciorul va fi îndoit din genunchi pentru ca musculatura coapsei sã fie liberã. Tracţiunile se aplicã în axul longitudinal al segmentului. sensul circulaţiei de întoarcere venoase şi limfatice Netezirea are mai multe direcţii: . iar cu cealaltã mânã de ultimele degete şi metatarsiene şi se executã o uşoarã tracţiune. Se apucã cu o mânã mijlocul tãlpii iar cu cealaltã partea proximalã posterioarã a gambei şi aplicã astfel circumducţii în ambele sensurile . În articulaţia coxo-femuralã se pot executa: flexii şi extensii.stând în lateral fatã de regiunea masatã. Se va executa tripla flexie a membrului inferior pe abdomen. ciupitul şi presatul .culcat dorsal pe plan înclinat cu genunchii îndoiþi. Se flexeazã cele trei articulaţii (glezna. Pozitia maseurului .

Manevra porneşte din regiunea ombilicarã. Masarea lor printr-o presiune combi natã cu fricţiunea stimuleazã intesti- nele şi relaxeazã stomacul. uşor şi tangenţial la suprafaţa abdome- nului şi percutatul suplu. Tapotamentul din cadrul variantelor de tapotament.Punctele de stress se gãsesc la 6 cm de o parte şi de alta a ombi- licului. fricţiunea în cleşte. netezirea lateralã. Se prinde o cutã de þesut gras între degete şi palmã şi se frãmântã insistent. cu faţa lor palmarã în mod simetric. porneşte din regiunea ombilicului în sus pânã peste marginile costale . Fricţiunea este procedeul de bazã în masajul peretelui toracic. iar pentru þesutul adipos. porneşte din regiunea ombilicalã . Masajul peretelui toracic Poziția celui masat . Se foloseşte fricţiunea circularã. Ea se aplicã cu mâna întreagã sau cu podul palmei. .culcat dorsal pe un plan înclinat. Presiunile. Pensatul se aplicã pe ţesutul adipos. netezirea subombilicalã. se îndreaptã în jos şi înãuntru . pe o linie puţin ascendentã. se aplicã doar tocatul . urmãrind apoi şanţurile iliace şi oprindu-se la nivelul simfizei pubiene. Vibraţiile se aplicã pe peretele abdominal fãrã prea multã insistenţã. Foarte rar se aplicã fricţiunea cu partea cubitalã sau cu degetele.netezirea supraombilicalã. porneşte din regiunea ombilicalã în lateral peste flancuri. Frãmântatul nu poate influenţa musculatura abdominalã de aceea se aplicã ţesutului adipos acolo unde existã. în lungul şanţurilor iliace pânã la simfiza pubianã. Se combinã foarte bine cu netezirea de încheiere. simultan sau alternativ. Aceste trei direcţii pot fi executate într-o singurã manevrã complexã de netezire aplicatã cu ambele mâini. îndreptându-se în sus peste marginile costale de unde coboarã în jos şi lateral cu degetele rãsfirate.

Netezirea se aplicã cu o mânã sau cu douã mâini de la baza toracelui peste regiunea sternalã .dintre cele secundare. La început manevrele sunt lungi şi lente . simultane sau alternative. umerale. de la extremitãţi la rãdãcinã. costale inferioare. Fricţiunile se aplicã cu palmele. presiunile şi scuturatul toracelui. Pe masa cãrnoasã a muşchilor pectorali se aplicã sub forma ei circularã. Masajul membrelor superioare În cadrul masajului general. în lungul claviculelor pânã peste umeri. Vibraţiile se aplicã cu palma deschisã pe muşchii pectorali sau combinate cu netezirea de încheiere. claviculare. . cu marginea cubitalã sau cu degetele . membrele superioare se maseazã în întregime.de pe marginea costalã în sus pânã peste umeri. iar apoi devin scurte. Direcția de aplicare . Frãmântatul se aplicã în cutã şi foarte insistent pe pectorali şi mai ales pe marginea lor inferioarã. trecând rând pe rând de la un segment la altul.Pe pãrţile laterale netezirea se aplicã în sensul spaţiilor intercostale ocolind la femei regiunea mamarã. Presiunile se aplicã pe punctele reprezentate mai jos. în lungul spaţiilor intercostale în greblã şi pe stern sub forma ei liniarã.stând lateral faţã de regiunea masatã. Tapotamentul este reprezentat doar de tocat şi percutat . iar regiunea mamarã şi precordialã trebuie evitatã. aplicate pe regiunile : presternalã.Poziția maseurului. costale laterale. Poziţia . Procedeele folosite : -toate procedeele principale. Scuturatul toracelui este procedeul secundar specific acestei regiuni care se aplicã conform descrierii anterioare a acestui procedeu.

.Netezirea se aplicã cu degetele sau cu toatã palma. Presiunile se aplicã pe punctele indicate în imaginea de mai jos. . Ordinea în care se maseazã segmentele este : degetele. .Netezirea se aplicã fiecãrui deget în parte pe toatã lungimea lor si pe fiecare fatã .celui masat este culcat rezemat sau şezând pe un scaun. pe ambele feţe a mâinii. extensii. mâna celui masat şi va aplica urmãtoarele manevre : . Maseurul va lua în palma sa neîndemânaticã. -Presiunile Punctele de apãsare de pe palmã în oboseala mâinii sunt reprezentate în imaginea de mai jos.Fricţiunea circularã se aplicã pe partea palmarã iar fricţiunea liniarã pe partea dorsalã şi intereseazã mai ales tendoanele şi spaţiile interosoase. . pe partea palmarã. braţul şi umãrul. liniar. mâna.Netezirea încheie masajul mâinii. circular şi pe partea dorsalã. antebraţul. Mişcãrile pasive şi netezirile finale încheie masajul degetelor. Fricşiunea se executã insistent. . Se folosesc aceleaşi manevre ca la degete. Masajul degetelor. circumducþii. Masajul mâinilor .Scuturatul se aplicã în ritm vioi. -Tracţiunile şi scuturãrile se executã la fiecare deget în parte sau la toate împreunã. -Frãmântatul în cleşte se adreseazã muşchilor tenari şi hipotenari ai palmei. mişcãri în spadã ce se executã fiecãrei articulaţii în parte. Maseurul va sta pe un scaun sau în picioare de partea membrului masat . Tensiunile cuprind mobilizãri prin : flexii.

Vibraţiile intereseazã muşchii feţei anterioare şi posterioare. Manevrele folosite sunt: Netezirea în brãţarã. iar celãlalte degete în şanţul bicipital extern. Pentru muşchiul triceps orientarea va fi inversã. triceps. . apoi în cutã şi în val cuprinzând muşchiul biceps în aşa fel încât degetul mare se plaseazã în şanţul bicipital intern. Fricţiunea circularã pe muşchii biceps. lentã şi lungã. Tapotamentuleste reprezentat de tocat sau plescãit uşor pe pãrţile musculare. Presiunile se executã pe punctele de mai jos.Masajul antebraþului . Antebraþul se aşeazã pe genunchii maseurului care şede pe scãunel. Frãmântatul se aplicã dublu în inel prelucreazã muşchii cu manevre ondulatorii . Fricţiunea circularã este intensã şi se aplicã în mod special tendoanelor. Frãmântatul se executã şerpuit. Masajul bratlui. şi deltoid . Cernutul şi rulatul se aplicã în ritm vioi urcând în lungul segmentului. urmatã de alunecãri scurte şi sacadate. continuã sau sacadatã ce se executã cu una sau cu ambele mâini simultan sau alternativ pe toate feţele antebraţului. în cutã sau în inel dublu. Netezirea vibratã încheie masajul şi se aplicã lent şi liniştitor. Netezirea lungã şi lentã şi apoi scurtã şi sacadatã.

iar cealaltã mânã fixatã cu policele sub claviculã. Netezirea încheie masajul braţului Masajul umãrului foloseşte urmãtoarele manevre: -Netezirea constã din alunecãri ascendente scurte şi dese aplicate pe partea anterioarã lateralã şi posterioarã a umãrului. Se foloseşte forma încrucişatã. Maseurul pride cu o mânã.circumducţia se realizeazã cu cotul îndoit. Vibraţiile se aplicã cu o mânã în prizã circularã. Cealaltã mânã apucã antebraþul celui masat la nivelul articulaþiei gâtului mâinii.Presiunile Punctele de bazã pentru presiuni se gãsesc pe partea externã şi internã a braţului. percutatul şi plescãitul.datul mâinii”.Tapotamentul va folosi tocatu. abducţia şi adducţia. Din aceastã poziţie se executã: . ridicarea braţului întins în sus şi înapoi. -Presiunile se aplicã pe urmãtoarele puncte: . . Din aceastã poziţie circumducţia se executã în ambele sensuri . proiecţia înainte. percutatul şi plescãitul.mişcãri în plan orizontal.mişcãri în plan sagital. ducerea braţului din lateral înaintea trunchiului. se efectueazã prinzând cu o mânã braþul celui masat în treimea lui proximalã şi antebraþul strâns între braþul şi toracele maseurului. proiecţia înapoi.Tensiunile Pentru realizarea tensiunilor maseurul stã în spatele celui masat ºi fixeazã o mânã pe umãrul acestuia în regiunea acromionului.Tracţiunile la articulaţia scapulo-humeral. ducerea braţului întins sus şi coborârea lui jos urmatã de îndoirea lui înapoia trunchiului .. cu cotul îndoit. apucând umãrul . -Fricþiunea şi frãmântatul se aplicã pe muşchiul deltoid şi pe partea superioarã a trapezului. ducerea braţului prin lateral înapoi întins şi rotaţia înafarã şi înãuntru.mişcãri în plan frontal. Tapotamentul va cuprinde tocatul. mâna celui masat într-o prizã identicã cu . iar cu cealaltã susţine cotul. cu multã insistenţã. . Cernutul şi rulatul se aplicã insistent. . . ducerea braţului întins în jos şi înapoi. evitând partea internã a braţului. urmatã de îndoirea lui deasupra umãrului opus.

fricţiunea . . maseurul fiind în spatele celui masat şi prinzând capul de o parte şi de alta peste urechi cu podul palmelor fixat pe occipital. Masajul cefei se terminã cu netezirea de încheiere.circularã. percutatul bãtãtoritul şi plescãitul. La nivelul cefei direcţia manevrelor este de sus în jos adicã în sens centripet. Mişcãrile pasive sau active vor consta din flexii. extensii .frãmântatul . Frãmântatul se poate combina cu fricţiunea mai ales în partea de jos şi lateralã a cefei. trage uşor tot braţul spre el şi prin oscilaţii mici îl depãrteazã lateral şi îl aduce înapoi. Presiunile se aplicã pe urmãtoarele puncte de stress: Tapotamentul se aplicã sub forma percutatului pe ceafã şi sub forma tocatului la baza gâtului. . În cadrul masajului general restrâns se poate executa masajul pe toatã lungimea membrului superior de o datã. . în zig-zag. Maseurul apucã mâna celui masat .Scuturatul . iar pe regiunea cervicalã a coloanei vertebrale . tracţiuni şi mobilizãri active sau pasive. Manevrele folosite sunt netezirea . pe musculaturã în partea medianã şi inferioarã între omoplaþi şi umeri . Se aplicã tracţiuni în axul vertical al segmentului . tocatul. aplecãri şi circumducţii aplicate de maseur. fie din şezând cu capul sprijinit pe spãtarul mai înalt al scaunului. percutatul . rãsuciri. pânã la baza gâtului între omoplaţi şi umeri terminând cu vârfurile degetelor. vibraţiile . Netezirea porneşte de pe occipital de deasupra inserţiilor muşchilor cefei aplicatã cu podul palmei . Frãmântatul se aplicã pe pãrţile laterale şi inferioare a cefei .Tapotamentul foloseşte toate formele lui: tocatul. în cutã cu ambele mâini de aceeaşi parte sau de o parte şi de alta a gâtului . . Vibraţiile se executã prin presiuni cu vârful degetelor aplicate pe inserþile occipitale ale muşchilor şi prin neteziri şi fricţiuni vibrate executate cu degetele şi palmele pe mijlocul şi pe partea inferioarã a cefei .Vibraţia se combinã cu netezirea de încheiere. Tracţiunile se aplicã din şezând. Masajul cefei Masajul cefei se executã fie din poziþia culcat facial cu capul uşor flectat şi cu fruntea rezematã pe dosul mâinilor.. spre inimã. Fricţiunea are trei forme de aplicare: pe occipital liniarã.

liniarã sau combinatã cu vibraţia. . . pentru regiunea fesierã. pentru peretele abdominal. pentru fiecare membru inferior.8-10 min. Masajul se încheie cu netezirea de încheiere.4-6 min. . . în care prelucrarea segmentelor (membrelor inferioare) nu se realizeazã pe toate feţele lor deodatã. pentru regiunea spatelui. Încadrarea masajului general în limia de timp Pentru ca masajul general sã se poatã încadra în limita de timp de maximum 45 de minute pentru cel restrâns şi maximum 60 minute pentru cel extins . Percutatul ploaie aplicat prin cãderea pe rând a degetelor pe suprafaţa apului şi vibraţii. Presiuni aplicate pe punctele indicate mai jos.pentru umeri. pentru ceafã şi cap.Masajul capului Masajul capului cuprinde : Netezirea de pe frunte pe ceafã şi pe pãrţile laterale aplicatã în pieptene. pentru fiecare membru superior. timpul afectat fiecãrei regiuni sau segment trebuie sã fie de aproximativ: . pentru peretele toracic . Tehnica de aplicare a procedeelor de masaj în masajul parţial este aceeaşi ca în masajul general dar timpul de aplicare este diferit în funcţie de mărimea suprafeţelor de masat (15-25 minute).5-6 min. . Spre deosebire de masajul general. . . în mod simultan sau alternativ. care vor fi prelucate în totalitatea lor. de jur în prejur. din raţionamente deja explicate (schimbarea cât mai economicoasã a poziţiilor).10-12min. Fricţiunea circularã.4-6min. în masajului parţial segmentele se prelucreazã în totalitatea lor.5-6 min .4-7 min. .5-7 min. TEHNICA MASAJULUI PARȚIAL Masajul parţial este aplicarea masajului pe una sau mai multe porţiuni bine delimitate anatomic ale organismului.

Automasajul se executã din poziţiile cele mai favorabile. . În cazul în care se prelucreazã mai multe segmente deodatã (tot membrul superior sau inferior ) se începe de la extremitãţi (mâna) spre rãdãcina segmentului (umãr). (pe toatã întinderea lor sau pe segmente. adică de la segmentele distale spre cele proximale. aşa cum nici o altã persoanã nu o poate face. începând cu regiunea spatelui. mai cu seamã a acelora mai puţin accesibile (regiunea spatelui) . fie pe toatã întinderea lor fie pe segmente). Pe lângã aceste avantaje. -trunchiul. În cazul automasajului general ordinea suprafeţelor corpului pe care se va aplica masajul este următoarea: . TEHNICA AUTOMASAJULUI Automasajul este aplicarea procedeelor de masaj de cãtre noi asupra noastrã înşine. automasajul. etc. În Grecia şi Roma anticã. poate fi dozat şi gradat dupã propria noastrã sensibilitate. sau local. nu se poate executa în mod egal pe toate regiunile corpului. urmând apoi peretele abdominal şi terminând cu peretele toracic. .( ce vor prelucra de la extremitãţi spre rãdãcini. automasajul era destul de rãspândit şi reprezenta unul dintre mijloacele de îngrijire a corpului şi a pielii.Condiţiile de igienã trebuiesc respectate cu stricteţe. folosindu-se manevrele care se preteazã cel mai bine la fiecare zonã.Automasajul se aplica direct pe piele sau peste îmbrãcãminte.membrele superioare . Aceastã formã de masaj este cunoscutã încã din antichitate. sportiv.membrele inferioare. încordarea suplimentarã . Automasajul are o serie de dezavantaje: . poate fi adaptat la particularitãţile şi necesitãţile proprii. efortul fizic sporit . prelucrarea suprafeţelor respective depinde de propria mobilitatea scapulo-humeralã. . de la extremitãşi spre rãdãcini). parţial. El poate fi învãţat şi practicat de câtre oricine doreşte şi cunoaşte aceastã tehnicã indiferent de sex şi vârstã. si poate fi aplicat orcând şi oriunde. Automasajul are scop igienic. . terapeutic.ceafa şi capul . nefiind nevoia de o altã persoanã. Reguli pentru aplicarea corectã a automasajului : Automasajul poate fi general.

. Spatele se maseazã de la coloana vertebralã lateral spre axile. ceea ce se poate obţine numai printr-o practicã si o experienţã îndelungatã si prin alegerea unor poziţii iniţiale care sã favorizeze acest lucru. într-un cuvânt apariţia oboselii. tracţiunile. cu mult calm si supleţe. Pieptul se maseazã de la stern. Poziţiile din care se lucreazã trebuie sã asigure stabilitatea corpului si relaxarea muschilor prelucraţi.) Poziţii indicate în automasaj . . Se poate spori intensitatea aplicaţiei prin folosirea greutãţii corpului sau a membrelor superioare în sensul gravitaţiei. Cele mai bune poziţii sunt cele cu suprafaţã mare de sprijin. Gâtul se maseazã în jos spre ganglionii supra-claviculari. . Pentru membrele inferioare:-partea dorsalã a piciorului Aşezat. se executã miscãri de respiraţie si relaxare. Membrele superioare se maseazã spre ganglionii cubitali si axilari. . Poziți de lucru în automasaj Poziţiile din care se lucreazã trebuie sã fie alese în asa fel încât sã fie comode si favorabile fiecãrei zone anatomice automasate. evitând astfel efortul muscular deosebit al maseurului. În timpul automasajului si în special la încheierea lui. În automasaj este nevoie de o bunã capacitatea de relaxare automatã a orcãrei pãrţi a corpului. Direcţia tuturor procedeelor de masaj este în sensul circulaţiei venoase si limfatice spre ganglionii limfatici cei mai apropiaţi. încordãrile musculare excesive. Se poate aplica însã automasajul si din poziţia stând cu picioarele depãrtate sau cu un picior sprijinit pe un plan mai înalt (scaun. Pentru a nu obosi este necesar sã se lucreze fãrã grabã si încordare. lateral spre axile. etc. . . . . . pentru a se evita blocarea toracelui si a respiraţiei. scuturãrile. Membrele inferioare se maseazã spre ganglionii poplitei si cei inghinali. Acţiunea automasajului poate fi întregitã de o serie de miscãri active la nivelul articulaţiilor învecinate zonei masate.Durata si ritmul execuţiei poate fi crescutã sau redusã dupã senzaţiile proprii. miscãri ce substituie unele procedee de masaj ca: tensiunile. bancã. încordarea muscularã si sforţãrile prea mari. cu piciorul îndoit din genunchi şi sprijinit pe cãlcâi. atunci când se maseazã porţiunea superioarã si cea mijlocie a spatelui si spre ganglionii inghinali. stânjenirea circulaţiei. pentru a evita cheltuielile inutile de energie. Aceasta. atunci când se maseazã regiunea lombarã si cea sacralã. Nu se recomandã masarea ganglionilor limfatici. . culcat sau sezând. .

coapsa:.stând sau aşezat pe un scaun. partea palmarã a mâinii si partea ei dorsalã sau mâna în întregime. Antebraţul se întoarce pe o parte sau alta pentru a putea fi prelucrat cu o singurã mânã. cu genunchiul întins.culcat costal sprijin pe cot. pentru partea posterioarã.aşezat cu genunchiul întins. -aşezat cu genunchiul uşor îndoit. peretele toracic. peretele abdominal – aşezat sau culcat rezemat cu capul sprijinit şi cu genunchii uşor îndoiţi pentru relaxarea musculaturii abdominale. se lucreazã cu mîna dreaptã pe partea stângã a toracelui şi cu mâna stângã pe partea dreaptã a toracelui. . cu talpa sprijinitã de un sul de masaj. Pentru ceafă şi cap ceafa. Se va masa pe rând degetele.stând sau aşezat pe un scaun cu capul uşor înclinat înainte Pentru membrele superioare Mâna: aşezat pe un scaun cu mâna ţinutã vertical. . pentru partea anterioarã. stând cu piciorul sprijinit pe un plan mai înalt.talpa :– aşezat pe scaun. puţin depãrtat de trunchi. -regiunea fesierã:-stând cu picioarele depãrtate pentru masarea simetricã a ambelor fese. cu antebraţul pe verticalã sprijinit pe cot sau orizontal pe o masã sau genunchiul propriu.. cu piciorul îndoit din genunchi şi sprijinit cu maleola externã pe genunchiul celuilalt picior. aşezat cu piciorul îndoit pentru partea posterioarã . Braţul: – aşezat cu trunchiul uşor înclinat înainte şi cu antebraþul sprijinit pe o masã. Se poate aplica mâna pe un sprijin fix pentru a fixa membrul superior în poziţia doritã şi pentru a-i asigura relaxarea. pentru partea anterioarã şi cele laterale. pe o masã sau pe genunchiul propriu.genunchiul: -aşezat. . capul . Pentru trunchi spatele stând depãrtat. se lucreazã cu ambele mâini din regiunea sacralã în sus atât cât permite mobilitatea scapulo-humeralã şi apoi cu mâna dreaptã peste omoplatul stâng şi cu mâna stângã peste omoplatul drept. pentru masarea fesa de partea mâinii care lucreazã. Cernutul şi rulatul se executã cu antebraţul orizontal pe masã rulându-l cu o mânã pe planul dur al mesei.aşezat sau culcat pe un plan înclinat. pentru toate feţele coapsei. . Antebraţul: aşezat pe un scaun. cu piciorul îndoit din genunchi. – stând cu membrul superior atârnând liber în jos şi înainte. sprijinitã pe cot sau întinsã orizontal.gamba: – aşezat.

întinderea leziunii asupra organisnului : a – contraindicaţii generale. grave.– În automasaj se vor folosi acele procedee care se preteazã la zona respectivã la fel ca în masaj. – Nu este absolut necesar sã se foloseascã toate procedeele. contraindicaţiile generale şi definitive sunt relativ puţine fiind dictate numai de medicul specialist în eventuale îmbolnãviri maligne. Maseurul la rândul lui trebuie sã cunoascã precis cazurile în care masajul este interzis pentru a putea evita comiterea unor greşeli. b – contraindicaţii parţiale. Efecte întradevãr negative apar atunci când nu sunt cunoscute contraindicaţiile masajului. masajul se aplică dupã vindecatea totalã. Dintre acestea. perioada de timp necesarã vindecãrii leziunii. organelor şi sistemelor vitale. a – contraindicaţii definitive ce se hotãreşte numai în cazul bolilor cronice grave. b – contraindicaţii temporare ce sunt impuse de boli. ce înseamnã cã se impune interzicerea aplicãrii oricãrui procedeu de masaj pe orice parte a corpului. . tulburãri sau leziuni uşoare şi trecãtoare. CONTRAINDICAȚIILE MASAJULUI – Se spune cã masajul este o artã. cã atingerea este vindecãtoare şi are efecte pozitive asupra pielii. Indicat greşit masajul poate sã dãuneze chiar dacã este bine executat. dar de mult ori aplicate cu o singurã mânã având în vedere inposibilitatea aplicãrii cu douã mâini. Contraindicaţiile parţiale şi temporare sunt mult mai frecvente şi pot fi dictate uneori şi numai de cãtre maseur. – Cu toate acestea pot exista şi rezultate nesatisfãcãtoare. – Succesiunea şi alegerea lor depinde de partea corpului care se maseazã. Indicarţia sau contraindicaţia masajului este hotãrâtã de cãtre medic. – Indicaţiile masajului sunt multiple şi variate. atunci când masajul este aplicat fãrã discernãmânt. 2. circulaţiei. ce înseamnã fie restrângerea manevrelor de masaj la cele mai bine tolerate fie admiterea masajului numai pe pãrţile sãnãtoase . Interzicerea masajului este hotãrâtã dupã : 1. – De această procedura se poate bucura aproape orice persoanã. împreunã cu maseurul. incurabile. sau cu o tehnicã defectuasã. care s-ar putea înrãutãţii prin masaj. de eficienţa maximã a procedeului şi de scopul automasajului.

boli ale stomacului. acute sau cronice. . uterului etc. dicteazã contraindicaţii parţiale şi temporare pe regiunile pielii care acoperã aceste procese precum şi pe cele învecinate. 2. leucemii. . În cazul bolilor de piele contraindicaţiile pot fi generale sau parţiale.boli sau leziuni cu caracter hemoragic . splinei. intestinelor. Contraindicaţii dictate de boli ale aparatelor şi sistemelor. . abcese. dureroasă. . arsurile şi procesele inflamatorii profunde ca furunculoză. Masajul se poate aplica numai pe pielea perfect sãnãtoasã. exeme sau diferite manifestãri patologice.plãgile. tulburări digestive . c. perforaţii. Masajul abdominal cunoaşte cele mai severe contraindicaţii în: .bolile de piele de naturã parazitarã sau inflamatorie cum ar fi erupţi. boli ale sistemului cardio-vascular. Contraindicaţii sunt generale şi temporare pânã la vindecarea completã sau definitivã a pielii. 1. Contraindicaţii dictate de boli de piele. ulcer varicos. . hernii. hipertensiune arterială stadiul II- III.varice voluminoase. boli ale aparatului digestiv. .inflamaţii acute şi cronice de orice natură. vezicii urinare.unele forme de tuberculoză pulmonară. a. ce caracterizează abdomenul acut. în funcţie de natura bolii.boli acute ale plămânilor şi pleurelor (pneumonii. endocardite. tumorală. periflebite în evoluţie. inflamatorie .orice suferinţă acută.hemoragii digestive. miocardite. pancreasului. ficatului. exclud de la masaj chiar şi pe acei care au nevoie de masaj pentru þesuturile şi organele profunde.Sistematizarea contraindicațiilor masajului dupã localizarea lor pe țesuturi și organe . tulburări de ritm şi conducere. insuficienţă cardiacă decompensată. boli ale aparatului respirator : .boli de sânge : hemofilii. rinichilor. flebite. .infarct miocardic acut. . hemoragică. .abcese pulmonare şi pleurezii purulent b. anevrism de aortă. definitive sau temporare. flegmoane sau alte colecţii purulente. . . ganglionilor limfatici. pleurezii).

. cât şi în special. vestiar. pentru pãstrarea cearceafurilor şi prosoapelor curate. centre de întreţinere. Sala propriu-zisã de masaj este dotatã cu banchete speciale de masaj care trebuie sã fie solide capitonate şi acoperite cu un cearceaf curat care se schimbã dupã fiecare pacient.insuficienţă renală . Accesoriile de masaj sunt folosite la sprijinirea sau fixarea segmentelor în timpul masajului pentru a spori puterea de relaxare a musculaturii. Mobilierul cabinetelor de masaj cuprinde numai piesele strict necesare pentru a nu aglomera inutil spaţiul şi pentru ca maseurul sã se poatã mişca nestingherit în jurul banchetelor de masaj. Sala de primire este prevãzutã cu banchete de aşteptare. .boli infectocontagioase. . Cabinetele de masaj sunt formate din : sala de primire.sarcină şi menstruaţie e. Nu va lipsi sub nici o formã o chiuvetã cu apã curentã rece şi caldã pentru ca maseurul sã se spele pe mâini dupã fiecare pacient.25 cm.70 înãlţime şi 0. centre de recuperare. fixe sau mobile. CONDIȚII IGIENICE DE PRACTICARE A MASAJULUI 1 Spațiile de masaj Spaţiile speciale în care se practică masajul se numesc cabinete de masaj.oboseală acută şi debilitate intensă. care au dimensiuni de 55 cm. accidente vasculare cerebrale 3. pentru a se putea adopta cele mai bune poziţii şi pentru a uşura munca maseurului. bazine de înot şi alte centre unde se practică masajul. sala propriu-zisã de masaj.80 lungime. indiferent unde sunt amplasate. duşuri şi grupuri sanitare. . lungime şi diametrul de 20 . Ele trebuie să fie spaţioase.20 grade. boli ale aparatului uro-genital. Sala de odihnã este prevãzutã cu banchete şi scaune unde pacienţii vor zãbovi 15 . d. În sala de masaj mai trebuie sã existe o bãnchetã scurtã şi câteva scaune pentru masajul din poziţia aşezat şi 2 . celui masat. Contraindicaţii dictate de stări patologice cu caracter general . .50 lãţime. Capetele banchetelor trebuie sã fie articulate pentru a se putea ridica sau coborâ. cuier şi eventual cu un birou pentru înregistrãri. De obicei acestea se găsesc pe lângă: spitale. sala de odihnã. Dimensiunile banchetelor vor fi de 1. luminoase şi bine ventilate. Banchetele de masaj pot fi prevãzute cu suluri de masaj. 0. Un dulap.meningoencefalite. pentru a oferi senzaţia de confort atât maseurului. boli neuropsihice.20 de minute pânã la revenirea completã în urma şedinţei de masaj. a trusei medicale şi a unguentelor pentru masaj. policlinici. Umiditatea aerului trebuie să fie normală.stări febrile acute.3 taburete mici pentru cazurile în care maseurul stă în timpul masajului. este absolut necesar. Temperatura în cabinetele de masaj trebuie să fie de cel puţin 18 . stadioane.Cabinetele de masaj. săli de sport.inflamaţii acute ale uterului şi anexelor. . . trebuie sã îndeplinească şi să respecte cu stricteţe toate condiţiile şi regulile de igienă.

maseurul trebuie sã fie bine dezvoltat şi antrenat. Înaintea începerii sedinţei de masaj va executa câteva exerciţii fizice pentru mobilizarea articulaţiilor mari şi exerciţii de respiraţie. Mâinile trebuie sã-i fie curate. cãrnoase. . exerciţii pe care le poate repeta de ori câte ori simte cã a obosit. Mâinile trebuiesc bine întreţinute. iar simţul pipãitului trebuie antrenat în permanenţã. Pentru antebtaţ se fac mişcãri de pronaţie şi supinaţie. cu unghiile tãiate scurt şi fãrã sã poarte nici un fel de podoabe pentru a nu rãni suprafaţa masatã. curat. El va începe activitatea numai la 1 . dar nici sã nu fie parfumat în exces. gura şi nasul maseurului nu trebuie sã miroase urât. calde şi de o îndemânare şi supleţe deosebitã. forţa. Pielea. Pregãtirea mâinilor se face de asemenea cu ajutorul unor programe de exerciţii metodice speciale constând din exerciţii pasive şi active care sã le mãreascã supleşea. pentru a nu rãspândi boli de piele. rezistenţa la efort. Maseurul trebuie sã aibã mâini mari. iar pentru cot flexii şi extensi. cu mâneci scurte şi lejer pentru a nu fi incomodat în timpul lucrului. sã nu prezinte transpiraţie abundentã.2 Igiena maseurului Maseurul trebuie sã îndeplineascã condiţiile de igienã corporalã perfectã.Pentru degete şi articulaţia pumnului se fac mişcãri de flexie. Pentru a nu obosi în timpul sedinţelor de masaj. El trebuie sã poarte un halat alb. abilitatea şi adaptabilitatea.2 ore dupã masã. extensie. pielea palmelor sã nu fie durã. lateralitate si circumducţi.

printr-o aplicare precisã şi exactã a micãrilor. biomecanicã. kinetoterapie. psihologie şi tot ce ţine de în mod direct de meseria lui. seriozitate şi conştiinciozitate.Igiena corporalã trebuie fãcutã cu puţin înainte de şedinţa de masaj. . Un bun maseur trebuie sã posede serioase cunoştinţe teoretice de anatomie.3 ore dupã servirea masei sau cu cel puţin o jumãtate de orã înainte de masele principale. Nu se vor prezenta niciodatã la masaj cei care prezintã boli de piele sau cei la care masajul le este interzis. 3 Igiena celui masat. Aceştia se vor prezenta la şedinţa de masaj la 2 .Maseurul trebuie sã ştie sã-şi economiseascã forţele şi sã-şi mãreascã rezistenţa de lucru. Dozarea propriilor forţe trebuie fãcutã cu mare atenţie. bine dispus. Oricine se prezintã la masaj trebuie sã-şi satisfacã mai întâi nevoile naturale de evacuare a intestinului sau a vezicii urinare. patologia bolilor. printr-un duş cald . prin alegerea celor mai bune şi comode poziţii. În timpul şedinţelor nu trebuie sã vorbeascã decât strictul necesar pentru a nu-şi schimba ritmul respirator. Îmbrãcãmintea trebuie sa fie curata. Maseurul trebuie sã fie comunicativ. pe care le va schimba de câte ori este nevoie în funcţie de cerinţele suprafeţei masate. Cele mai bune ore pentru masajul igienic sunt cele de dimineaşã şi de searã. Persoanele care doresc sã fie masate trebuie sã respecte regulile de igienã individualã. discret şi sã inspire încredere. printr-o bunã ambidextrie. Raporturile lui cu cei pe care îi maseazã vor fi de înţelegere. fiziologie.