You are on page 1of 106

Scopul unităţii de curs

:
- familiarizarea masterandului cu unele aspecte teoretice
ale consilierului sportiv;
- conştientizarea rolului şi importanţei activităţii
consilierului sportiv de succes în contextul noilor
dimensiuni ale performanţei sportive.
Obiective operaţionale:
După ce vor studia această unitate, masteranzii vor
putea să:
- identifice principalele elemente specifice activităţii de
consiliere în domeniul sportiv, să opereze cu principalele
funcţii ale activităţii de consiliere;
- descrie rolul şi responsabilităţile consilierului sportiv;
- aibă abilitatea de a susţine un program de consiliere în
orice ramură sportivă;
- imagineze un posibil scenariu privind rezolvarea unor
situaţii de criză a celor implicaţi în activitatea sportivă.

5

Structura unităţii de curs:

Cursul Nr. 1: Termeni introductivi- pag. 8
Cursul Nr. 2: Operaţionalizarea comunicării în procesul
consilierii sportive- pag. 26
Cursul Nr. 3: Principii, trăsături şi niveluri de consiliere
sportivă- pag. 45
Cursul Nr. 4: Etapele consilierii în sport- pag. 54
Cursul Nr. 5: Consilierea individuală şi consilierea de
grup- pag. 64
Cursul Nr. 6: Credibilitatea consilierului: evaluare şi
sporire- pag. 102
Cursul Nr. 7: Formarea continuă a consilierului sportiv
(F.C.C.S.)- pag. 109

Bibliografie- pag. 123

6

Structura seminariilor:

Seminarul Nr. 1: Concepte de bază în consilierea sportivă-
pag. 23
Seminarul Nr. 2: Riscurile expunerii şi auto-expunerii în
comunicarea interrelaţională- pag. 36
Seminarul Nr. 3: Eficienţa şi ineficienţa consilierului
sportiv- pag. 52
Seminarul Nr. 4: Consilierea sportivului în momentele de
criză- pag. 60
Seminarul Nr. 5: Căi de maximizare a consilierii
individuale şi de grup- pag. 73
Seminarul Nr. 6: Evaluare şi evaluator în consilierea
sportivă- pag. 108
Seminarul Nr. 7: Comanda socială privind formarea
consilierului sportiv- pag. 116

7

2. sport-fenomen social care a apărut mai târziu decât educaţia fizică. XIX şi contemporan în sec. CURSUL Nr. (ère).consiliere sportivă 2. conseiller – a consilia. a sfătui.comunicare Semantica cuvintelor (DEX) 1.consilier(ă) 1.consiliere -din fr. -conseiller. 8 . A devenit modern în sec.1. a da poveţe. căpătând amploare după primele Jocuri Olimpice din 1896. 1 TERMENI INTRODUCTIVI 1.consilier 3. XX.

9 . denumită şi ghidare. În mod implicit. în al doilea rând.Consiliere sportivă: În concepţia lui M. vocaţionale şi psihologice. Fiecare individ are dreptul de a-şi conduce singur propriul destin şi. este un proces prin care o persoană (sportiv în cazul nostru) este ajutată să-şi descopere şi să- şi dezvolte potenţialităţile acţionale. Epuran şi col. Definirea conceptului de consiliere sportivă şi consilier sportiv 1. precum şi să ajungă la nivel optim de fericire personală şi împlinire socială. Conceptul de consiliere este esenţial. în filozofia consilierii aceste obiective sunt complementare. 2001. democratic prin ceea ce afirmă în teoria şi practica sa. membrii relativ maturi şi experimentaţi ai comunităţii sunt responsabili să se asigure că alegerea fiecărei persoane va servi atât propriilor interese cât şi pe cele ale societăţii din care face parte. consiliere.

psihoterapeut). va influenţa în mare măsură evoluţia evenimentelor viitoare. Ca şi în cazul psihoterapiei. care pot garanta cel mai bine realizarea nevoilor şi aspiraţiilor personale. 1980. consilierea psihologică are ca obiectiv ajutarea subiectului să funcţioneze mai eficient în viaţa cotidiană şi să aibă relaţii pozitive cu cei din jur. răspunde solicitărilor subiectului. Funcţia celor care îi ghidează pe sportivi sau pe tineri nu este aceea de a face un compromis între cerinţele individului pe de o parte şi solicitările comunităţii pe de altă parte. 10 . citat de autorii de mai sus consideră că atât psihoterapia cât şi consilierea psihologică reprezintă procese de influenţare interpersonală reciprocă. Ivey şi Simek-Downing. consilier. Modul în care persoana oferă ajutor (psiholog. ci se referă mai degrabă la orientarea individului către acele posibilităţi permise de mediul său.

Una din problemele majore pe care trebuie să le accentueze demersul de consiliere este dezvoltarea la subiect a unui sistem coerent de scopuri în viaţă. fără a se cantona rigid în anumite soluţii prefabricate. cu alte cuvinte. întărirea comportamentului intenţional. poate aborda problemele de viaţă din unghiuri de vedere diferite. Ajutorul psihologic reprezintă un demers organizat prin intermediul căruia o persoană calificată acordă asistenţă unei alte persoane sau grup sub forma interviului. consilierii sau psihoterapiei. 11 . O persoană orientată spre scop are sentimentul propriei sale capacităţi. deoarece trăirea efectivă este cea mai valoroasă şi puternic tehnică pe care orice consilier poate să o ofere într-o relaţie de ajutorare. Eficienţa demersului („training-ului”) ar trebui să fie principalul scop al oricărui ajutor. O consiliere eficientă nu poate fi separată de viaţa reală. este capabilă să pună în acţiune modele alternative de comportament într-o situaţie dată.

mulţi specialişti consideră termenii de consiliere şi psihoterapie ca fiind echivalenţi. 12 . de aceea ea implică ascultare. Intervievarea este definită ca un proces de strângere de informaţii cu privire la o persoană şi este utilizată mai ales în cadrul serviciilor de orientare vocaţională. Ce reprezintă consilierea? . în timp ce psihoterapia este un demers complex de tratament psihologic centrat pe reducerea unor simptome sau comportamente disfuncţionale sau. Cristea. 2002). . şi mai pretenţios. Consilierea reprezintă un proces intensiv de acordare a asistenţei pentru persoanele normale care doresc să-şi atingă obiectivele şi să funcţioneze mai eficient. Cu toate acestea.este o relaţie şi o formă specială de comunicare. pe reechilibrarea şi reconstrucţia personalităţii (S.este o relaţie care se stabileşte atunci când o persoană este ascultată de o alta. de plasament profesional şi de selecţie.

Consilier sportiv Oamenii se adresează de regulă consilierului pentru că au un conflict decizional şi trăiesc un sentiment de blocaj la nivelul gândurilor. .are dublu rol: de a preveni situaţiile de criză şi proactiv.este o activitate iniţiată de o persoană care caută ajutor şi efectuată de specialişti în domeniul sportiv sau au cunoştinţe întemeiate pe bază de licenţă în domeniu. . Aceştia au nevoie să li se ofere o nouă perspectivă.este o formă confidenţială de a oferi ajutor. . să fie ajutaţi să spargă vechile tipare rigide ale comportamentului dezadaptativ şi să ia noi decizii pentru a-şi soluţiona problemele. sentimentelor şi comportamentului.cadrul în care are loc acest tip de consiliere este cel sportiv. 2. . Consilierul sportiv este o persoană abilitată de a asista la creşterea şi dezvoltarea fiecărui individ privind cariera de sportiv şi interdependenţa acestei laturi a vieţii sociale cu celelalte laturi ale vieţii cotidiene şi a-l sfătui 13 .

pe cel care cere ajutor având în vedere că fiecare sportiv are dreptul la:  respect şi demnitate ca fiinţă umană. comunitate. 1995).  libera alegere de a urma perspectiva carierei sportive. faţă de sine şi profesia sa (extras din Asociaţia Consilierilor din S. colegi. şi din Standardele Etice Generale ale Asociaţiei Internaţionale de Orientare Şcolară şi Profesională.  autonomie şi autodezvoltare.U. Competenţele profesionale ale consilierului sportiv: -persoanele care lucrează în domeniul consilierei carierei de sportiv trebuie să posede studii superioare cu 14 .  respectarea vieţii sale private în deplină confidenţialitate şi în conformitate cu anumite standarde etice ca: obligaţiile şi responsabilităţile consilierului faţă de părinţi. profesori.A. ca actual şi viitor sportiv de performanţă şi mare performanţă.

Puntea dintre consilier şi consiliat (sportiv) se realizează prin comunicare. al treilea termen implicat în acest domeniu. deprinderile. -specialiştii care lucrează în acest domeniu trebuie să-şi asume responsabilitatea profesională şi morală în utilizarea informaţiilor pe care le deţin.stagii de formare în domeniul consilierii în carieră sau cu experienţă şi rezultate în activitatea de profesor care de-a lungul timpului a demonstrat că poate să crească generaţii de sportivi de performanţă.direct prin intermediul instrumentelor de lucru. -consilierii profesionişti să caute permanent să-şi perfecţioneze cunoştinţele. cu consimţământul acesteia şi cu asigurarea confidenţialităţii acestor date faţă de terţe persoane. abilităţile şi aptitudinile lor în domeniu.maximal în interesul individului. să aibă un rol activ în crearea de circumstanţe favorabile educaţiei 3. 15 .

16 .. 1996. în absenţa limbajului la copil (de pildă..înştiinţare.”>. Cercetările ştiinţifice au demonstrat că omul nu poate gândi fără să folosească mijloacele lingvistice. În <fr. ştire. totuşi cercetările psihologice au stabilit de multă vreme că principalul conţinut al comunicării verbale îl formează gândirea. nu se cunosc pentru că nu comunică (Martin Luther King) În Dicţionarul Enciclopedic. Deşi limbajul se află în relaţii strânse cu toate procesele şi însuşirile psihice ale omului. veste. 1924. COMUNICARE -înseamnă. Delacroix. inclusiv cu cele mai simple (senzaţiile şi percepţiile). Comunicare este sinonim cu „a fi în legătură cu. se tem pentru că nu se cunosc. H. susţine că „actul mintal se substituie acţiunii nemijlocite”. Definiţii şi concepte despre comunicare Oamenii se urăsc pentru că se tem unii de alţii. la copilul surdomut) nu se poate dezvolta gândirea specific umană. Prin limbaj poate fi comunicat (transmis de la un om la altul) întregul conţinut al vieţii psihice.

mimica. Lasswel. Pavelcu. Prin cuvânt reacţionăm asupra altora. Elementele implicate în realizarea unui transport de informaţie alcătuiesc împreună un sistem de comunicaţie. acţiunea) ne face conştienţi. comunicând-o altora şi tot cuvântul ne aduce înţelesul psihic al acţiunii altora sau al efectului propriilor noastre acţiuni. H. pe ce canal. La analiza ştiinţifică a procesului de comunicare a contribuit în mare măsură teoria informaţiei. Potrivit acestei teorii. 1948. iar răspunsul acestora (cuvântul. 17 . susţinătorul „Teoriei comunicării unilaterale” a surprins esenţa comunicării în enunţul: Cine ce spune. cu ce efect ? În concepţia lui V. avem de-a face cu un proces de comunicare atunci când o informaţie este transmisă dintr-un loc în altul sau de la o persoană la alta. gestul. cui. Funcţia primordială şi fundamentală a limbii şi limbajului este funcţia comunicativă. 1965. cuvântul duce cu sine starea noastră psihică.

Vinţanu. fiecare individ este înştiinţat despre stadiul executării celorlalte acţiuni.despre înţelesul cuvântului emis. Fără limbaj nu poate fi concepută nici existenţa omului ca fiinţă socială. A. controlându-l prin răspunsul primit. posibilitatea comunicării reciproce între oameni. cu acest prilej. 1998. despre experienţa dobândită de ceilalţi membri ai societăţii. Roşca. In felul acesta. 1975. susţine ideea că informaţia care alcătuieşte substanţa actului de comunicare interpersonală are posibilitatea de a putea fi codificată şi transmisă cu ajutorul unor instrumente diferite lingvistice (limbajul luat în totalitatea funcţiilor şi laturilor sale) sau extralingvistice. Forma cea mai uzuală este comunicarea verbală care lucrează cu conţinuturi şi 18 . noi creăm un fapt psihic. aşadar. în procesul cunoaşterii colective a realităţii obiective. Coordonarea activităţii colective presupune. N. nici existenţa societăţii însăşi. subliniază că omul este singura fiinţă vorbitoare.

pentru ca receptorul să acţioneze în direcţia dorită de emiţător trebuie ca acesta din urmă să analizeze variabilele referitoare la destinatarul comunicării şi să decidă asupra posibilităţilor şi căilor de motivare ale acestuia. Pentru a provoca receptorului reacţia dorită.sensuri explicite. Feed-back-ul. subliniază că într-un proces de comunicare. el trebuind să fie o invitaţie la interacţiune prin comunicare. trebuie nu doar să sintetizeze scopul propus ci să şi păstreze relaţia intactă. pentru a fi eficace. 19 . Relaţia receptorului în urma decodării mesajului este mesajul care se transmite în legătură cu interacţiunea dintre comunicatori prin feed-back. sursa emite un mesaj către receptor în scopul provocării unei reacţii a acestuia. cu interlocutorul. nedefensivă. ce pot fi reluate. explicite. traduse în alte coduri etc. este necesar ca acesta să fie convins şi să accepte ca fiind credibil conţinutul mesajului. Frumuşani. 1999. Dar. deschisă. D. R.

intenţii etc. să informezi inteligibil şi să înţelegi corect semnificaţia mesajului. Dragu. idei. mai ales calitativ. să sesizezi şi să conştientizezi reacţiile. A. semnificaţii. să poţi dezvolta gândirea. sentimente. S. Cristea. afectivitatea şi personalitatea. comportamentul celuilalt. A comunica eficient şi expresiv cu ceilalţi înseamnă: să convingi. atitudinile şi modificările comportamentale ale interlocutorului.) pentru a influenţa. simboluri. 20 . 2002. subliniază despre comunicarea interumană că ea se realizează cu ajutorul unor limbaje verbale şi nonverbale prin care se schimbă mesaje (informaţii. în cazul nostru sportivului.

SEMINARUL Nr. Este o relaţie interumană care implică şi ascultare. Consilierea sportivă ca relaţie şi formă specială de comunicare: -se bazează pe: responsabilitate. -contactul vizual (fără a-l fixa cu privirea) -ascultarea să fie autentică-consilierul să fie interesat de problema sportivului. gestica) să fie adecvată conţinutului şi stării afective a sportivului. 1 Tema seminarului: Concepte de bază în consilierea sportivă 1. confidenţialitate. 2. încredere şi respect. -ascultarea să nu fie evaluativă (fără judecăţi de valoare în funcţie de propriile atitudini şi convingeri). 21 . factorii care susţin procesul de ascultare sunt: -comunicarea nonverbală (tonul şi intensitatea vocii. mimica.

fizici. Din acest punct de vedere. -suportivă (oferire de suport emoţional). Consilierea sportivă ca activitate interdisci- plinară. -ascultarea să nu se contureze numai pe mesajul verbal. estetici). -vocaţională (dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei). consilierului (alţi factori). 3. Potenţial uman de a preveni situaţiile de criză: al antrenorului. 5. morali. profesionali. -educaţională. Consilierea sportivă ca formă confidenţială de a oferi ajutor socio-cultural: 22 . -de dezvoltare personală. -de criză. consilierea poate fi: -informaţională (oferirea de informaţii din diferite domenii). 4. sportivului. este subvenţionată de corelaţia dintre factorii educaţionali (intelectuali.

sportul pentru toţi. 23 . Referat: Plecând de la conceptele de bază.persoanele îşi manifestă unicitatea şi valoarea prin propriile decizii pe care le iau. fiecare persoană este responsabilă pentru propriile decizii. sportul pentru persoane cu dizabilităţi . elaboraţi minim 4 definiţii ale consilierii sportive şi determinaţi valenţele ei în activitatea sportivă (la alegere: sport de performanţă. -implică următoarele judecăţi de valoare: toate persoanele sunt speciale şi valoroase pentru că sunt unice.minim 3 pagini).

o pronunţare corectă şi completă a cuvintelor. acurateţe .organizarea conţinutului de comunicat astfel încît acesta să poată fi uşor de urmărit. e cazul să ne îndreptăm atenţia spre condiţiile cerute de operaţionalizarea comunicării în procesul de consiliere. presupune o serie de abilităţi necesare interlocutorilor pentru a reuşi o comunicare eficientă. Şi vom aborda mai întîi condiţiile care ţin de personalitatea vorbitorului. 2000): claritate .consilierul sportiv şi apoi a sportivului ce urmează a fi consiliat (S. cere exploatarea completă a subiectului de comunicat. CURSUL Nr.presupune folosirea unui vocabular bogat pentru a putea exprima sensurile dorite. Consilierul sportiv Situaţia "vorbirii". a trecerii limbii în act. 24 . Craia. folosirea unui vocabular adecvat temei şi auditorului. 2 Operaţionalizarea comunicării în procesul consilierii sportive 1. Dacă până aici am prezentat condiţiile teoretice ale comunicării.

a modificărilor bruşte de poziţie. recurgerea şi menţinerea într-o situaţie naturală. sinceritate . 25 .evitarea mişcărilor bruşte în timpul vorbirii. vizual. înfăţişarea . atitudinea . empatie . fiind o probă a credibilităţii şi a dispoziţiei la dialog.este absolut necesar în timpul dialogului. vestimentaţia. contactul direct. a poziţiilor încordate sau a unora prea relaxate. toţi participanţii la dialog trebuie să se poată vedea şi să se privescă.situaţia de evitare a rigidităţii sau a stângăciei. trebuie să fie adecvate la locul şi la felul discuţiei. încercând să înţeleagă situaţia acestora. la statutul social al interlocutorilor. poziţiile din care adoptă anumite puncte de vedere.vorbitorul trebuie să fie deschis tuturor interlocutorilor. manifestând în acelaşi timp amabilitate şi prietenie. să încerce să le înţeleagă atitudinile. contactul vizual . a scăpărilor de sub control a vocii.reflectă modul în care te priveşti pe tine însuţi: ţinuta.

faţă de zgomotul de fond. nici prea mare. pauzele de vorbire . vocea . a mâinilor. e necesar să trecem în revistă fazele ascultării: auzirea . reglaţi-vă volumul vocii în funcţie de sală.sunt recomandate atunci cînd vorbitorul doreşte să pregătească auditoriul pentru o idee importantă.urmăriţi dacă sunteţi auziţi şi înţeleşi de cei care vă ascultă. postura . a picioarelor.actul automat de recepţionare şi transmitere la creier a undelor sonore generate de 26 . nici prea înceată. 2. a capului. Sportivul. pentru a nu pierde interesul ascultătorilor. de distanţa până la interlocutori. poziţia corpului.în postura de consiliat Pentru a înţelege de ce acţiunea de a asculta este importantă în comunicare.trebuie să fie adecvată interlocutorilor şi situaţiei. toate acestea trebuie controlate cu abilitate de către vorbitor. pentru a indica urgenţa. a spatelui. viteza de vorbire .

o bună consiliere. a vocabularului.efectuarea de judecăţi de valoare sau adoptarea de atitudini valorice din partea ascultătorului.este implicată memoria şi experienţa lingvistică. Acum. Iată.vorbirea emitentului. recompunerea sunetelor auzite în cuvinte. deci. traducerea în sensuri . de vorbire a ascultătorului.actul de identificare a conţinutului informativ comunicat. a cuvintelor în propoziţii şi fraze. a performanţelor lingvistice. atribuirea de semnificaţii informaţiei receptate . depinde şi de atitudinea consiliantului. înţelegem că o comunicare verbală nu este deplină dacă în relaţie nu se află şi un bun receptor. evaluarea .în funcţie de nivelul de operaţionalizare a limbii. exprimă impactul fiziologic pe care-l produc undele sonore. o reuşită a acesteia. culturală. după ce am detaliat fazele ascultării. înţelegerea . care sunt calităţile unui bun ascultător: 27 .

a asculta astfel încât să fie evident că cel care vorbeşte este urmărit. celui care vorbeşte trebuie să i se dea semnale în acest sens.nu vă grăbiţi să interveniţi într-o comunicare. să epuizeze ceea ce vrea să spună. încercaţi să vă referiţi la ideile principale din ceea ce a fost spus şi nu insistaţi pe lucruri fără importanţă. de a urmări ceea ce se transmite. pe efectele secundare ale comunicării sau pe cele colaterale.nu vă pierdeţi în amănunte. concentrarea atenţiei . accidentale care pot să apară în timpul comunicării. ascultarea în totalitate . dacă cereţi reveniri asupra unui subiect. ascultarea critică .concetraţi-vă pe ceea ce se spune.ascultaţi cu atenţie şi identificaţi cu exactitate cui îi aparţin ideile care se comunică: interlocutorului sau altcuiva. lăsaţi interlocutorul să-şi expună toate ideiile. nu pe ceea ce nu se spune.încercarea de a pătrunde ceea ce se comunică. manifestarea interesului . disponibilitatea pentru ascultare . urmărirea ideilor principale . 28 .

susţinerea vorbitorului . permite elaborarea unei schiţe proprii a ceea ce a fost expus. de la cunoştinţe cu un caracter general. Raţionarea cunoaşte două moduri fundamentale: deducţia şi inducţia. prin deducţie putem ajunge la cunoştinţe. specifice. 29 .constă în extragerea de judecăţi particulare din judecăţi generale.ajută la urmărirea mai exactă a ideilor expuse. pornind de la situaţii. Deducţia . Interpretarea mesajelor Forma generală de interpretare a mesajelor este raţionamentul logic.o atitudine pozitivă şi încurajatoare din partea auditoriului pentru a permite emitentului să izbutească în intreprinderea sa. judecăţi cu caracter particular. este un mod de interpretare specific analizei. luarea de notiţe . Acesta are la bază un proces de ordonare a conotaţiilor termenilor şi a relaţiilor în care apar aceştia în judecăţile pe care le facem în enunţurile noastre.

care reprezintă o concluzie. se deduce din cea dintâi prin intermediul celei de-a doua. Concluzia urmează întodeauna partea "mai slabă" a premiselor. cealaltă minoră. Adevărul concluziei silogismului nu depinde de adevărul premiselor de la care se pleacă. Nu toate modurile silogistice sunt valide. 30 . minoră şi conclusivă). una majoră. Este o formă a deducţiei şi reprezintă operaţiunea logică prin care din două premise. silogismul este un raţionament deductiv care conţine trei judecăţi legate între ele. se obţine o concluzie prin eliminarea termenului mediu. astfel încât cea de-a treia judecată. Tot în DEX se explică mai în amănunt că silogismul este un raţionament constând din trei judecăţi (majoră. concluzia fiind dedusă din judecata majoră prin intermediul celei minore. pe cea cu o sferă conotativă mai restrînsă sau pe cea cu formă negativă. comun fiecărei premise. Silogismul – Din DEX. Adevărul silogistic este unul formal.

enunţul are "încapsulată" o teleologie de ordin comunicaţional. în actul de vorbire propriu-zis. Actul perlocuţionar este inserat în interstiţiile unei situaţii de fapt. Scopul explicit al enunţării autorului poate să nu fie exprimat sau să nu nu fie identificabil în enunţ. constând în ajungerea la judecăţi de valoare pornind de la judecăţi. un mod de interpretare specific sintezei.este procesul invers deducţiei. decât în urma unei eventuale cerereri de confirmare sau de explicitare din partea interlocutorului. Perlocuţia .enunţul exprimat în frază reprezintă el însuşi un act. El poate exprima şi recursul la un alt tip 31 . Inducţia . de la situaţii particulare spre situaţii generale. o anume transformare a raporturilor dintre interlocutori Printr-un act ilocutoriu al enunţării angajez o acţiune specifică.constă în articularea şi combinarea de sunete. în evocarea şi combinarea sintactică a noţiunilor şi sensurilor. Ilocuţia . Locuţia . fapte particulare.

32 .de cod comunicaţional sau de situaţie cunoscut de către unii dintre vorbitori.

conflicte. Favorizarea autocunoaşterii ca efect pozitiv al autoexpunerii. concepţii. SEMINARUL Nr. a unui volum mare de informaţii (idei. 3. mesaj scris. principii şi altele) printr-o înlănţuire de raţionamente personale. 2. gestică. sentimente. mimică. prin prezentarea materialului faptic în jurul unor teme sau 33 . cale de a evita autoexpunerea. probleme. prin confruntări şi argumentări cât mai detaliate. Vulnerabilitatea. Exemplu de autoexpunere: Autoexpunerea constă în relatarea de către sportiv cu ajutorul cuvântului. 2 Tema seminarului: Riscurile expunerii şi autoexpunerii în comunicarea interrelaţională 1. trăiri. cale de a evita autoexpunerea? 4. Interpretarea mesajelor. Argumente pro şi contra ale autodezvăluirii prin autoexpunere.

cu efect pozitiv al folosirii acestei metode. (ci doar în atenta sa activitate de observare) se ridică o serie de probleme privitoare la activitatea consilierului. Prezentarea. prin enunţarea legăturilor complexe între cauze şi efecte. autodezvăluirea prin autoexpunere a sportivului se poate realiza inductiv. Un prim avantaj. prin analize multilaterale. în decursul consilierii. obiectându-se astfel că ar favoriza o atitudine pasivă. Autoexpunerea este unul din instrumentele principale ale comunicării verbale şi este însoţită de limbajul nonverbal. ar fi favorizarea autocunoaşterii deoarece cu ajutorul ei sportivul are posibilitatea să abordeze teme complexe care sintetizează experienţa sa cognitivă şi un “model” propriu de gândire validat de-a lungul dezvoltării sale. Întrucât în cazul autoexpunerii sportivul realizează singur relatarea faptelor fără intervenţia consilierului.idei majore. debutând cu enunţarea problemei generale. pornind de la analiza faptelor sau datelor concrete pentru a ajunge la formularea concluziilor finale sau deductiv. urmând ca ea să fie 34 .

doar în prezenţa consilierului. În cazul de faţă. nu pot să duc exerciţiul până la capăt! Nu mă recunosc! Nu sunt eu cea care a luat locul1 la naţionale! Aceste afirmaţii sunt însoţite de un limbaj nonverbal intens şi plâns puternic dezlănţuit după multă vreme de refulare (şase săptămâni). Autoexpunerea s-a declanşat în vestiar. consilierul sportiv se confruntă cu o situaţie de autoexpunere la finalul unui antrenament în care subiectul a manifestat un refuz vizibil de colaborare cu antrenoarea. Consilierul: cum te simţi? Sportivul: nu mai rezist! Nu mai vreau! Simt că nu pot să fac nimic. cu colegii de echipă pe fondul unor acuze ale sănătăţii precare şi a oboselii accentuate.concretizată şi “întărită” cu exemple plauzibile şi edificatoare. înainte de sfârşitul antrenamentului având o durată de 35 de minute. Astfel s-a realizat autocunoşterea prin autoexpunere şi conştientizarea situaţiei actuale de criză în care se afla subiectul 35 .

în care aceasta este transformată în multe altele implică o atenţie deosebită a consilierului care poate pierde din vedere alte aspecte de importanţă centrală ale problemei. Un alt avantaj pe care îl oferă consilierului metoda autoexpunerii este descoperirea vastei arii de preocupări ale subiectului cu probleme în mai mult decât un domeniu al vieţii lui. ezitanţi. care se poate ghida după următoarele repere în timpul autoexpunerii subiectului: 36 . unică. ceea ce constituie un dezavantaj. Astfel. fiecare subiect vine în autoexpunere cu o istorie personală. Sportiva consiliată este din categoria celor care au mare nevoie de consiliere pentru că sunt pesimişti. neîncrezători în sine. Demersul de prezentare a problemei.consiliat. Extragerea şi definirea problemei solicită un efort considerabil şi o grijă deosebită din partea consilierului. precum şi cu modul său personal de a vedea lumea. cu propriul său sistem de gândire şi credinţe.

-Când apare problema? Când a început? Care sunt cele mai importante secvenţe în timp? Ce precede imediat situaţia problemă? În ce perioadă a vieţii subiectului găsim patternurile acestei probleme? -Unde apare problema: în ce împrejurări. în ce condiţii. de părinţi. de prieteni şi mai ales de sora mea cu care 37 . sportiva a descris experienţa ei din ultima perioadă de şapte săptămâni de când a fost selecţionată în lotul de juniori a României: mi-e dor de casă. cum s-a dezvoltat în cadrul familiei. stilul de viaţă etc? Ce factori culturali şi de mediu sunt importanţi pentru acest individ? -Ce se întâmplă sau ce s-a întâmplat? Sunt necesare detaliile problemei. Cât de des apare problema? În ce circumstanţe (pentru înţelegerea fiecărui individ este necesară cunoaşterea cât mai multor detalii posibile). -Cine este individul: care sunt caracteristicile lui cele mai importante. cu ce persoane? -De ce apare problema? Astfel.

ma urmăresc.vorbeam orice problemă pe care o aveam. dar la fel de bine şi comportamentul nonverbal.... glezna.Nu mă simt bine deloc. programul este extrem de încărcat şi nu mă pot odihni noaptea .. simt că leşin şi nu mă pot concentra. consilierul nu poate interveni. mă înţelegea.Medicul mi-a făcut un regim de alimentaţie foarte sterict şi m-am săturat de orez şi iaurt! Mă simt fără forţă şi susţinere pe picioare deşi analizele medicale au ieşit foarte bune! Nu înţeleg ce mi se întâmplă! Nu mă recunosc deloc! Propoziţiile rostite. mă susţinea... unde am de lucrat!.. mă dar umărul. ale subiectei oferă detalii importante despre modul în care îşi construieştte lumea şi acţionează în cadrul ei. Nici oraşul nu-mi place! Oamenii sunt atât de insistenţi în priviri! Sunt răi. mă ajuta... vreau să se termine nu mai rezist...... ca să-l ajute 38 ..Colegele nu mă înţeleg! D-na antrnoare nu e muţumită niciodată de execuţia mea dar nici nu-mi spune clar unde trebuie să mă corectez. Un dezavantaj apare acum pentru că în timpul autoexpunerii.

consilierul studiază contextul situaţional şi de mediu. Avantajul constă în faptul că se poate acorda o atenţie specială influenţelor mediului asupra individului. Afirmaţiile sportivei descriu contextul situaţional şi de mediu al acesteia iar consilierul nu trebuie să ignore că persoana este un produs al mediului şi în egală măsură mediul este produs de persoană.pe sportiv în înţelegerea propoziţiilor şi a sensurilor lor profunde. Pentru alegerea alternativelor posibile de tratament în viitor. Se dovedeşte astfel că sistemul lor de construcţie şi propria perspectivă asupra situaţiei s-au demonstrat a nu fi eficiente. modul în care individul îşi construieşte imaginea despre acest context şi ia în consideraţie cauzele mai mult au mai puţin conştientizate din context. se implică memoria. teoria şi propriul 39 . experienţa. construcţia personală a sportivului. Un alt dezavantaj ar fi următorul aspect: pentru că în timpul ascutării.

Unii consilieri încearcă să atribuie semnificaţii personale informaţiilor receptate sau să evalueze situaţiile prezentate de subiect prin judecăţile de valoare personale. din care să reiasă avantajele sau dezavantajele autoexpunerii (minim 3 pagini). Referat: Elaboraţi o situaţie ipotetică în plan sportiv.punct de vedere al consilierului intră în contradicţie cu lumea subiectului consiliat. 40 .

3. valorificându-şi la maxim potenţialul motric şi psihic. 41 . conilierul trebuie să fie conştient de propriile sale limite. evitarea solicitării excesive a unor detalii irelevante. ceea ce duce la sentimentul de împlinire a sinelui interior. descoperi şi a clarifica moduri de a evolua performanţa sportivă. citate de Ivek şi Simek.Downing. 1980. Principiile consilierii sportive După Regulamentele Asociaţiei Americane de Psihologie şi ale Asociaţiei Americane pentru Îndrumare şi Personal. 3 Principii. trăsături şi niveluri de consiliere sportivă Consilierea sportivă este calea prin care consilierul oferă sportivului oportunitatea de a-şi explora. principiile consilierii sportive sunt: 1. păstrarea caracterului confidenţial al datelor obţinute de la subiecţi. 2. CURSUL Nr.

ca şi când ei ar fi bucuroşi să mă vadă. onestitate şi atitudine de acceptare. Caracteristicile relaţiei de consiliere -sunt într-adevăr auzit: sentimentul că o altă persoană este real interesată de mine şi încearcă să mă înţeleagă. atunci. să ştiu că altcineva nu va afla ce spun. -numai pentru oamenii cu probleme: dacă nu am probleme. -căldură: mă simt bine primit de cineva. nu am nevoie de consilier. cu respect. sportivul trebuie tratat aşa cum consilierul ar dori să fie tratat el însuşi. blândeţe. -confidenţialitate: este foarte important să mă simt în siguranţă. astfel că. această persoană nu se poartă ca şi cum mi-ar fi superioară ca “expert” sau să aibă putere asupra mea. 4. 42 . -egalitate: îmi place să mă simt pe picior de egalitate cu altă persoană. -non-judecare: nu-mi place să mă simt judecat sau să mi se spună ce să fac.

încredere şi speranţe este creată ca bază pentru consiliere. -fără limite: dacă merg la consilier. -responsabilităţile pentru realizarea scopurilor fixate: “a fi pregătit” şi “aşteptările” sunt factori importanţi în constituirea relaţiei. -relaţia: consilierea este o relaţie de ajutorare de suport. -plânsul: este O. să plângi când eşti supărat. voi putea să vorbesc despre orice cred eu că este important.  informaţia relevantă şi precisă este furnizată atunci când e necesar. 43 . este ceva despre ceea ce se întâmplă între oameni. Fiecare relaţie are aspecte unice. consilierea te ajută să-ţi exprimi sentimentele. -respectul pentru cel consiliat: consilierul se raportează la diferenţele privind teoria şi metodica sportului respectiv cât şi atitudinile care influenţează relaţia şi performanţa. Factorii care influenţează consilierea  atmosfera de grijă.K.

Consilierea sportivă este condiţionată de factorul biologic al performanţei impus de reuşita în perfecţionarea motrică. Niveluri de consiliere primul nivel: parte a funcţiei didactice. rămân simple deziderate. fără nici o finalizare practică. fără de care cunoştinţele teoretice despre tehnică şi tactică a procesului învăţării sportive. al doilea nivel: corelată cu funcţia didactică dar cu un anumit grad de specializare.  persoana care primeşte ajutor pentru conştientizarea propriului potenţial. 44 . al treilea nivel: separată de funcţia didactică şi furnizată de specialişti.  persoana primeşte ajutor pentru elaborarea unor planuri şi opţiuni alternative şi pentru implementarea planurilor de acţiune şi în plus ea primeşte ajutor pentru înlăturarea barierelor din calea atingerii scopurilor.

modestie. ipocrizia. fermitatea. hărnicia. spiritul de disciplină. voinţa. slugărnicia. demnitatea. Cunoştinţele necesare consilierului  Caracterul şi trăsăturile stabile de caracter: atitudinea faţă de semeni. egoismul. 45 . perseverenţă.  Dezvoltarea carierei de sportiv.  Atitudinea sportivului despre contribuţia şcolii la realizarea carierei de sportiv.  Relaţiile între coechipieri pentru sporturile de echipă şi relaţiile cu colegii de grupă în sporturile individuale.  Managementul stresului în general dar şi stresul de competiţie. dar şi indiferenţa. cinstea. linguşeala. încăpăţânarea. grosolonia. făţărnicia. spiritul de aventură.  Factorii care determină intrarea în formă sportivă.  Familie şi cuplu. curaj. capacitatea de organizare şi de iniţiativă.  Criterii de selecţie pe ramuri de sport. a eşecului.

46 . imparţială. să deschidă şanse reale pentru fiecare individ. . deschisă şi la îndemâna tuturor sportivilor.fiecare individ. . evaluare). .să fie egal accesibilă. scenică. nivel de educaţie) şi să fie obiectivă. suportivă. să fie confidenţială. categorie socială. să fie independent de anumite mecanisme de control social.să fie nediscriminatorie (în funcţie de sex. vârstă. personalitate să trateze cu seriozitate problemele acestuia. naţionalitate. pozitivă.să sprijine în mod concret sportivul (cu informaţii. Etica consilierii Activitatea consilierului din perspectiva elementelor de etică trebuie să respecte: . clarificări. să implice colaborare cu alţi specialişti în rezolvarea unor probleme care depăşesc domeniul sau aria de competenţă.

SEMINARUL Nr. 3

Tema seminarului: Eficienţa şi ineficienţa
consilierului sportiv
1. Eficienţa:
- elaborează situaţii alternative pentru rezolvarea
problemelor de comportament;
- focalizează situaţia reală care implică consilierea;
- elaborează posibilităţi de acţiune, făcând apel la
tehnici creative pentru a stimula comunicarea cu
sportivul;
- direcţionează sportivul să adopte situaţii creative
ţinând cont de factorii personali, cât şi de cei
conjuncturali pe baza unor discuţii deschise;
- ţine seama de prejudecăţile socio-culturale;
- lucrează pentru a aduce modificări asupra unor
condiţii de mediu;
- elaborează un plan concret de acţiuni pentru a furniza
soluţii.

47

2. Ineficienţa:
- acceptarea situaţiei oferită de sportiv ca atare;
- este incapabil să definească singur problema şi trece
fără nici un fel de direcţionare de la un subiect la altul;
- posedă un model standard de a răspunde sportivilor,
aplicând acelaşi set de tehnici indiferent de problemele
pe care le ridică sportivii;
- elaborează o singură alternativă de soluţie la
problemă, considerând totodată ca problema este doar
individuală, ignorând conjunctura socio-economică;
- iniţiază discuţii rigide în ceea ce priveşte
implementarea soluţiei eficiente.

Referat: Concepeţi o situaţie conflictuală între
antrenor şi sportiv, (în care conflictul este cronicizat)
indicând minim două soluţii de rezolvare a conflictului.
(minim 4 pagini)

48

CURSUL Nr. 4
Etapele consilierii în sport
Consilierea debutului în sport
Sportul, atât organizat cât şi neorganizat, joacă un
rol important în viaţa de zi cu zi a tinerilor, care practică
activităţi sportive într-o formă sau alta în timpul liber.
Implicarea consilierului în activitatea sportivă a
consiliatului la acest nivel înseamnă că:
1. prin discuţii libere să pătrundă în mediul lui
familial, pentru a afla dacă orientarea lui a fost singulară
sau influenţat de familie;
2. motivaţia începerii practicării unui sport;
3. conştientizarea subiectului de impactul pe care-l
va avea sportul asupra momentelor importante din viaţa
sportivului;
4. renunţările şi frustrările pe care le va întâmpina pe
toată perioada de sportiv;
5. cunoaşterea potenţialului celui consiliat,
aprecierea obţinându-se după ce sportivul a fost testat

49

consilierul trebuie să ştie că persoanele pe care le va consilia se încadrează într-unul din următoarele tipuri: 1. conduce la o gândire pozitivă şi în final conduce la găsirea celor mai eficiente căi de rezolvare a propriilor probleme de acomodare cu specificul sportului respectiv. Consilierea pentru obţinerea de performanţe înalte Până a diseca titlul de mai sus. renaşte încrederea în forţele proprii.(probe de control specifice) şi corespunde standardelor sportului respectiv. Pentru acest individ timpul liber îi aparţine în totalitate şi e preferabil timpului de antrenament. consilierea este un proces constructiv care aduce speranţe în activitatea viitoare privind îmbunătăţirea performanţei. ascultător. tipul docil. supus care consideră că sportul este un mijloc de câştigare a existenţei pentru care afectează exact timpul de program de lucru. 50 . În acest sens.

mobilizându-se şi pentru punerea în practică a altor idei curajoase şi profitabile. 51 . Nu merge la antrenament numai pentru a lua indemnizaţia. -sportivi care răspund pozitiv la consiliere. Se aruncă în vâltoarea vieţii şi reuşeşte să-şi pună în practică ideile curajoase.consideră că munca sa se identifică cu viaţa însuşi. Este tipul care nu ştie să critice antrenamentele pentru că îi este frică să-şi piardă drepturile. Fără să regrete că o ia de la capăt. Trece uşor de la un sport la altul. tipul de persoană de carieră. trecând şi peste situaţiile de eşec. tipul întreprinzătorului este individul care- şi doreşte să fie propriul stăpân. Timpul liber şi-l programează dând prioritate muncii sau în cel mai bun caz combinând antrenamentul cu activităţile din timpul liber. Este o persoană care se perfecţionează continuu şi manifestă mobilitate profesională. 3. 2. Sportivii care pot fi consiliaţi sunt de mai multe categorii: -sportivi care se pot ajuta singuri.

52 . că. că există situaţii în care persoanele se pot comporta bizar. -sportivi diferiţi din punct de vedere cultural. etnic sau emigranţi. pesimişti. Activitatea sportivă este. consilierul trebuie să aibă în vedere şi să fie permanent conştient de diversitatea problemelor sportivilor. -sportivi care au nevoie de consiliere. comparativă. -sportivi marginalizaţi de antrenori sau profesori pentru un comportament antisocial. Acesta se luptă cu performanţa –simbolul distanţei. în sfârşit. timizi. Fără sentimentul de emulaţie. Tensiunea psihică şi dinamica acestei tensiuni în timpul antrenamentelor şi concursurilor constituie elementul subiectiv cel mai stimulativ al activităţii sportivului. întreaga muncă a performanţelor ar fi lipsită de înţeles. În acest sens. de faptul că fiecare individ este unic. că uneori indivizii acţionează din instinct. fără această atitudine permanentă de rivalitate. prin definiţie. ezitanţi. dar sunt nehotărâţi. religios. mentalitatea diferă de la un individ la altul. de depăşire.

îndemânării. Zajonc. 1965. Acest fenomen este prezent atât la începători la care perspectiva victoriei este departe.B. De multe ori întrecerea cu sine însuşi capătă semnificaţie majoră. cu recordul personal. lupta pentru propria perfecţionare şi cultivare este lupta împotriva slăbiciunilor. creşterea nivelului motivaţional având drept urmare apariţia răspunsului dominant. care sunt baraţi pentru moment de alţii mai buni. preciziei. greutăţii. 53 . Mecanismul facilităţii sociale a fost descris de R. Lupta cu sine. după cum sarcina este bine sau nu stăpânită. ca şi conştiinţa posibilităţilor de progres stimulează voinţa.timpului. Numai că acest răspuns poate fi corect sau incorect. vechilor deprinderi greşite. Prezenţa unor deficienţe. prin teoria drive-ului (a activării sau impulsului). cât şi la cei consacraţi. lipsurilor.se luptă cu sine sau cu adversarul. imaginaţia şi mobilizează pe toţi sportivii.

emulaţia este în fond seva activităţii sportive. Emulaţia este sentimentul care îndeamnă la egalare sau întrecerea altuia şi poate fi considerată ca principiu propulsor sau dinamizator al întregii activităţi sportive. Caracterizată ca sentiment care îndeamnă la a rivaliza cu cineva. 54 .

Sănătate precară. Oboseala. SEMINARUL Nr. 4. 2. 55 . stresul şi rutina. Rezultate sportive sub aşteptări. 5. Lipsa motivaţiei. să menţinem o bună relaţie cu persoana în cauză. 4 Tema seminarului: Consilierea sportivului în momentele de criză 1. Pentru a face această evaluare trebuie să ţinem cont de două aspecte: 1. 2. 3. Factori socioperturbatori. Primul pas în rezolvarea conflictelor este să conştientizăm cum le gestionăm. să realizăm obiectivele personale care deranjează persoana cu care suntem în conflict.

„Rechinii” consideră conflictul un joc-o persoană câştigă şi una pierde-ei vor să câştige atacând impunându-se şi intimidând dacă este necesar. De aceea ei au tendinţa de a renunţa la obiectivele personale atunci când apare un conflict. Prezentăm cinci stiluri de rezolvare a unui conflict: „Turturica” Când un conflict este iminent. Ei cred că conflictele viciază relaţia şi pentru că au mare nevoie de acceptare şi 56 . ea se refugiază în cuib. Ei sunt preocupaţi pentru a-şi îndeplini propriile obiective şi depun puţin interes pentru menţinerea relaţiei. sacrificând cu uşurinţă atât obiectivele personale cât şi relaţia prin evitarea persoanei cu care ar putea avea conflict. „Rechinii” Ei încearcă să forţeze impunerea propriilor soluţii în faţa oponenţilor. „Ursuleţii Teddy” Relaţia este mult mai importantă pentru ei. Turturicile au teamă de confruntare sau cred că este inutilă în rezolvarea problemei.

Referat: Consiliaţi 1-2 momente de criză. dacă este posibil.de a fi iubiţi. Ele apreciază în mod deosebit atât obiectivele cât şi relaţia. păstrează relaţia. în care ambele părţi ar avea de câştigat. din cele 5 expuse mai sus (minim 3 pagini). Ele preferă un compromis. sacrificându-şi obiectivele personale. dar şi când şi-au consolidat relaţiile. „ Bufniţele” Ele doresc la fel să îndeplinească ambele scopuri dar într-un mod mai moderat. „Vulpile” Sunt preocupate să-şi îndeplinească ambele obiective cel puţin la un nivel mediu. 57 . „Bufniţele” sunt mulţumite numai atunci când sunt îndeplinite deplin atât obiectivele personale cât şi obiectivele altor persoane.

puncte pe care trebuie să le descopere prin comunicare şi chiar observarea sportivului la antrenament şi în concurs.caracteristici 1 este un proces interactiv.sportivul trebuie să cunoască foarte bine rolul consilierului şi să conştientizeze faptul că procesul de consiliere are loc într-un cadru confidenţial şi securizat.nu trebuie să aibă o atitudine superioară şi trebuie să transfere sentimentul de responsabilitate sportivului. pentru a scoate în evidenţă următoarele aspecte: 58 .consilierul trebuie să fie neutru fără a se baza pe interese personale şi neinfluenţabil. 3. pe lângă discuţiile cu consiliatul. 2. implică şi o amplă colaborare cu antrenorul. 5 Consilierea individuală şi consilierea de grup Consilierea individuală. Consilierea. deoarece „el” decide. CURSUL NR. Consilierul începe prin a cunoaşte punctele tari ale sportivului. 4.

.o scurtă informare cu privire la necesitatea atingerii acelor obiective.ce demonstrează informaţiile colectate. . . ce alte rezultate au fost atinse. au apărut pe parcursul proiectului şi ce anume îşi propune organizaţia sportivă să întreprindă în legătură cu ele. . . . 59 .statistici.obiectivele proiectului.ce noi necesităţi.ce recomandări se fac pentru viitor.dacă au fost atinse obiectivele fixate la început. Informaţiile colectate deja la momentul evaluării în activitatea de monitorizare sunt: . din care ar rezulta noi obiective. . . -rapoarte scrise şi note asupra unor evenimente şi diferite activităţi.ce anume informaţii şi date au fost colectate şi cum au fost ele colectate şi analizate.cum a fost făcută evaluarea activităţii sportive şi cine a fost implicat.

jurnale de activitate. corespunzător specificului sportului. interviuri.liste de contact.înregistrarea aspectelor negative din compor- tamentul şi activitatea sportivă a consiliatului. Epuran şi col. . dezorientat sau în curs de a-şi dobândi „personalitatea”. Volumul restrâns şi 60 . Se cunoaşte de asemenea că nu se poate forma o „echipă” şi un „stil” decât cu mult efort şi într-un timp de doi-trei ani. înregistrări video. dezbinat. . principalele caracteristici ale grupului sportiv sunt: 1. 2001. .. După M.chestionare. . volum mic sau număr restrâns de sportivi. Colectarea de noi informaţii la momentul evaluării fac referire la: chestionare. Consilierea de grup Viaţa sportivă cunoaşte foarte frecvent situaţiile caracteristice ale grupului (în speţă echipa) sudat. fotografii.

relaţiile în sânul grupului fiind directe. prin acţiuni corporale care sunt în acelaşi timp semnale şi simboluri ce invită la răspunsuri consonante. mai ales în timpul desfăşurării jocului. desigur. caracter primar. creat cu scop special şi anume nevoia de performanţă. nespontan. când acesta are un caracter gestual-motric cu semnificaţii tehnico-tactice şi sunt orientate spre atingerea scopului performanţial. constituite într-un sistem liber şi nemijlocit. 3. comunicarea din cadrul echipei sportive este de factură deosebită. 61 . Despre un jucător complet se spune că stăpâneşte un vocabular bogat de mişcări şi că ştie să „se exprime” motric.relativ limitat la cifre reprezintă o condiţie pentru primirea de noi membri prin eliberarea altora şi. 2. Dialogul sau conversaţia cu colegii se face direct. creează fenomene de „rezistenţă” sau „competitivitate” la aceste primeniri.

alţii le iau locul. dinamica specifică.consemnate într- un regulament acceptat de toţi.durata nelimitată. 7. 62 .grupul sportiv se constituie pe un timp nedeterminat chiar dacă indivizii care-l compun vor pleca lăsând locul altora. norme stabilite prin tradiţie şi eventual. Alcătuirea egogramei este benefică consilierului.membrii echipei se inte- grează în colectiv atâta timp cât pot fi activi şi suficienţi. componenţii grupului sportiv pot fi membri ai altor grupuri. 6. Cunoaşterea structurii de personalitate a fiecărui sportiv din echipă este utilă pentru că şi comunicarea interpersonală este mai eficientă la acelaşi nivel de exprimare a ego-ului. naţionalităţii. 4. adeziunea benevolă şi obligativitatea morală - membrii grupului trebuie să respecte norme de conduită. 8. Când îmbătrânesc. profesiei. 5. componenţă eterogenă determinată de variabilitatea vârstei.

Atitudinile ca şi comportamentele faţă de alţii depind de reprezentările despre noi: dacă ne vedem superiori. Exemplu de tranzacţie între consilier -antrenor şi sportiv-consiliat: Antrenorul: „de ce te întorci atât de târziu. 63 . Tranzacţie ascunsă (neverbalizată până atunci): Antrenorul: „aici eu comand”. Cum ar fi trebuit să fie schimbul de replici: Antrenorul: ”e cam târziu. la antrenament”. mâine trebuie să fii în formă. Sportivul: „nu mai fac. fără să- mi fi cerut voie”. iartă-mă. dar azi mi-am permis o mică încălcare a regulii”. deşi mi- am propus”. Sportivul: ”n-am avut timp să vă anunţ. am fost distrat”. O altă modalitate de comunicare se referă la adoptarea atitudinilor faţă de alţii în funcţie de imaginea pe care o are fiecare faţă de propria persoană. Sportivul: ”de acord.

1979 citaţi de M Epuran. 2001. dacă ne considerăm modeşti. înţelegere şi autonomie controlată. Leroy. descriu un model al caracteristicilor individuale- procese intrapsihice.inteligenţi. 1986. 1951 şi Benjamin. P. 64 . invers. citat de acelaşi autor a studiat caracteristicile psihice ale voleibaliştilor şi a constatat că sportivii cu un nivel performanţial au şi atitudini de colaborare. neînsemnaţi. îi vedem pe ceilalţi inferiori nouă. Scilligo. care influenţează în mod corespunzător raporturile interpersonale. 1982. îi apreciem pe ceilalţi superiori.

libertate. se stabilesc prin chestionare adecvate din care poate să rezulte trăsătura dominantă care face referire directă la: . 1 Cum se comportă subiectul faţă de ceilalţi Trăsăturile psihice corespunzătoare sportivului vis-a vis de atitudinea celor din jurul lui. . Fig. Nr.autonomie amicală.dragoste. . 65 .

putere ostilă faţă de alţii.control.ură. . 66 . . . . .autonomie ostilă.influenţă cordială.

Evitarea discuţiilor în contradictoriu. are o bună capacitate organizatorică şi mobilizare. eliminând subminarea sau supraevaluarea. 2. SEMINARUL Nr. ci din eficienţa pe care o demonstrează în activitatea grupului. forţă permanentă. Tipuri de lideri: -liderul formal (oficial) numit din afară în conformitate cu anumite reguli sociale. 5 Tema seminarului: Căi de maximizare a consilierii individuale şi de grup Discuţii deschise fără inhibiţii.Evidenţierea în limite normale a progreselor realizate de sportiv. -liderul informal (neoficial)-expresia relaţiilor preferenţiala în grup. bun profesionist. obţine o 67 . -liderul autocratic-preocupat de realizarea sinergiei de eficienţă: atingerea scopului comun al echipei. 1. este considerat liderul autentic pentru că autoritatea sa decurge nu din funcţia pe care o exercită.

fiţi cât de spontan simţiţi că puteţi fi. ignorând sentimentele celorlalţi. Nu consideraţi necesar să extindeţi punctajul pentru toate afirmaţiile deoarece fiecare poate fi relevantă în sine. este centrat pe organizarea vieţii în interiorul grupului. Chestionarul Belbin (dezvoltarea aptitudinilor de echipă) Când completaţi chestionarul Belbin. -liderul indiferent-nu-şi exercită nici o funcţie. Indicaţii: la fiecare secţiune distribuiţi un total de 10 puncte afirmaţiilor care consideraţi că vă definesc cel mai bine propriul comportament. 68 . -liderul democratic-preocupat de menţinerea sinergiei grupului.popularitate evidentă şi care impune un spirit de ordine şi disciplină. echipa este un mijloc prin care se poate afirma.

capacităţile mele constau în faptul că pot scoate în evidenţă persoanele în momentul în care îmi dau seama că acestea pot contribui cu ceva de valoare la obiectivele grupuluii. 69 . sunt gata să fac faţă unei lipse de popularitate temporale. capacitatea mea de a duce lucrurile la bun sfârşit are mult de a face cu eficienţa mea personală. dacă aceasta duce la rezultate valoroase la sfârşit. cred că pot descoperi şi profita foarte repede de ocaziile noi. d. producerea ideilir noi reprezintă una din calităţile mele naturale. în cazul extreme punctajul se poate acorda tuturor afirmaţiilor sau fiecare dintre ele poate primi 10 puncte. f. e. Notaţi punctajul alături de litere: I. c. Cu ce cred că pot contribui într-o echipă: a. Cele 10 puncte pot fi împărţite între mai multe afirmaţii. b. pot lucra bine cu foarte multe tipuri de oameni.

h.g. sunt înclinat să fiu prea generos cu alţii. în general. aceasta ar putea fi: a. c. am tendinţa de a vorbi foarte mult după ce grupul trece la idei noi. perspectiva mea obiectivă face dificilă integrarea rapidă şi entuziastă în mediul colegial. pot oferi moduri alternative de acţiune fundamentate fără a introduce părtinirea sau prejudiciul.întâlnirile nu sunt bine structurare şi controlate şi. nu mă simt în largul meu dacă şedinţele. care au un punct de vedere pertinent care nu a fost făcut cunoscut îndeajuns. e. descopăr desrtul de repede ce va avea succes într-o situaţie pe care o cunosc. d. nu sunt bine conduse. Dacă am o problemă cu lucrul în echipă. II. uneori sunt văzut ca o persoană cu mână forte şi autoritară când este nevoie să se facă ceva concret. b. 70 .

colegii mei tind să mă considere o persoană care îşi face griji inutile din cauza detaliilor sau a posibilităţii ca lucrurile să ia o întorsătură necorespunzătoare. poate fiincă sunt prea mult influenţat de atmosfera de grup. sunt gata să fac presiuni în vederea acţiunii pentru a mă asigura că în timpul şedinţei nu se pierde timpul sau se pierd din vedere principalelel obiective. sunt capabil să mă pierd în ideile care îmi trec prin minte şi astfel să pierd şirul întâmplărilor. III. 71 . b. c. am aptitudinea de a influenţa oamenii fără a-i supune presiunilor. g. vigilenţa mea generală împiedică apariţia greşelilor şi lipsurilor. îmi este dificil să conduc din faţă (despărţit de grup). h. ceilalţi se pit baza pe mine în privinţa contribuţiilor originale. Când suntem implicaţi într-un proiect cu alte persoane: a. d.f.

72 . am tendinţa de a evita ce este evident şi de a introduce ceva neaşteptat. am un oarecare interes să îmi cunosc mai bine colegii. d. cred că am talent la a face lucrurile să meargă. g.e întotdeauna sunt gata să sprijin o sugestie bună în interes comun. de obicei. f. b. nu mă feresc să contrazic punctele de vedere ale altora sau să susţin un punct de vedere autoritar. îmi place să caut tot ce e mai nou în ultimele idei şi tendinţe în materie. c. în momentul în care un plan trebuie pus în aplicare.ceilalţi se pot baza pe mine fiindcă mă asigur că activitatea esenţială este organizată. e. IV. h. pot găsi argumente pentru a respinge propunerile neîntemeiate. cred că abilitatea mea de a judeca la rece este apreciată de ceilalţi. Abordarea caracteristică a lucrului în grup este: a.

V. mă interesează să găsesc soluţii practice problemelor. îmi place să analizez situaţii şi să cântăresc toate posibilităţile. g. pot întâlni oameni care ar avea ceva nou de oferit. h. mă simt în elementul meu când pot acorda întreaga mea atenţie unei sarcini. îi pot face pe oameni să fie de acord cu o anumită direcţie de acţiune. f. d. Am satisfacţii la serviciu deoarece: a. deşi mă interesează toate punctele de vedere nu ezit să mă hotărăsc în momentul în care trebuie luată o decizie. pot exercita o influenţă foarte puternică asupra deciziilor. îmi place să găsesc un domeniu care să îmi lărgească imaginaţia. 73 . sunt gata să îmi folosesc contactele în afara grupului. b. c. adaug o notă de perfecţionism oricărei sarcini de echipă pe care o preiau.f. h. e. g. îmi place să simt că sunt sursa unor realţii foarte bune de lucru.

f. VI. cred că aş rămâne calm şi stăpân pe mine şi mi-aş menţine capacitatea de a gândi logic. e. înclinaţia mea naturală către rezolvarea situaţiilor de criză m-ar ajuta să mă asigur că nu rămân în urma programului. oricât de dificil ar fi acest lucru. 74 . aş menţine stabilitatea obiectivului în ciuda presiunilor. aş avea chef să mă retrag într-un colţ ca să mă gândesc la o modalitate de a ieşi din impas înainte de a dezvolta o linie de acţiune. c. b. d. aş fi gata să lucrez cu persoana care mi-a arătat cel mai bun punct de vedere. Dacă mi se dă brusc o sarcină dificilă de realizat. aş găsi o modalitate să reduc dimensiunea sarcinii prin stabilirea elementelor cu care ar putea contribui cel mai bine fiecare pesoană din echipă. într-un interval de timp limitat şi împreună cu oameni pe care nu îi cunosc: a.

am tendinţa de a mă plictisi destul de uşor şi de a mă baza pe unul sau doi colegi mai vioi care să mă impusioneze. h. îmi pot exprima nerăbdarea cu cei care împiedică avansarea. poate întârzia evenimentele. Privind problemele pe care le întâlnesc în timpul lucrului în echipă: a. uneori nu prea mă pricep să dau explicaţii şi să clarific idei complexe care imi trec prin minte. b. e. dorinţa mea de a mă asigura că ceea ce se face bine. d. aş începe o serie de discuţii în vederea stimulării ideilor noi şi pentru a face lucrurile să se mişte.g. c. g. îmi este dificil să încep dacă obiectivele nu sunt clare. VII. alţii mă pot critica spunând că sunt o persoană analitică şi insuficient de intuitivă. 75 . f. aş fi pregătit să preiau conducerea în mod pozitiv dacă aş vedea că grupul nu avansează deloc. sunt conştient că cer de la alţii lucrurile pe care nu le pot face singur.

h. Evaluarea testului Belbin Secţiunea LC PR FR PL IR OE LE FI I G D F C A H B E II A B E G C D F H III H A C D F G E B IV D H B E G C A F V B F D H E A C G VI F C G A H E B D VII E G A F D B H C TOTAL LC-lucrător în companie PR-preşedinte FR-formator PL-plantă IR-investigatorul resurselor OE-observator evaluator LE-lucrător în echipă FI. ezit să îmi impun punctele de vedere atunci când întâlnesc o opoziţie reală.finisor Cele 8 roluri de echipă Belbin Preşedinte 76 .

În mod normal aceştia sunt persoane inteligente de la natură dar nu neapărat gânditori sclipitori. Totuşi. conducerea echipei este lucrul pentru care Preşedintele este cel mai potrivit. nu sunt dominatori. abordarea lor este disciplinată şi se bazează pe autodisciplină. tiranici. Sunt lipsiţi de gelozie. dat fiind faptul că Preşedintele poate foarte bine să nu fie conducătorul echipei sale. Trăsături: stabil. Din instinct. destul de rar ideile bune vin de la aceştia. Îşi dau seama cu cea mai mare claritate 77 . Ei se remarcă mult mai bine pentru ceea ce se numeşte “caracter”. extrovertit. Preşedintele se distinge prin preocuparea pentru obiective. El este cel care domină echipa şi îi coordonează eforturile pentru a atinge obiectivele şi ţintele externe. dominant. De multe ori aceştia posedă ceea ce numim carisma care însă poate fi interpretată ca autoritate. ”Preşedinte” este unul din titlurile uşor înşelătoare. au încredere în oameni exceptând cazurile în care există dovezi clare că aceştia sunt neserioşi. Sunt dominanţi dar într-o manieră neagresivă.

Ei ascultă şi apoi sintetizează sentimentele şi concluziile grupului iar apoi dacă trebuie luată o decizie o iau cu fermitate după ce toată lumea şi-a spus punctul de vedere. Contribuţiile lor vor fi mai degrabă sub forma întrebărilor decât a afirmaţiilor şi propunerilor. Sunt conştienţi de nevoia de a folosi resursele combinate ale echipei cât mai eficient posibil. Comunică foarte bine în ambele direcţii.care membru al echipei este puternic sau care este mai slab în fiecare din domeniile de activitate ale echipei şi reuşesc să îndrepte situaţia şi activitatea membrilor spre ceea ce ei fac mai bine. Aceasta înseamnă că ei sunt cei care stabilesc rolurile şi delimitează activităţile celorlalţi văzând totodată neajunsurile şi luând măsuri pentru rezolvarea lor. 78 . aducându-le înaintea echipei dar nu încearcă să domine discuţia. nu sunt nici vorbitori înrăiţi nici oratori de excepţie dar sunt fără îndoială ascultători foarte buni. Vorbesc cu uşurinţă şi este uşor să vorbeşti cu ei. Preşedintele este cel care clarifică obiectivele grupului şi stabileşte ordinea de zi selectând problemele şi priorităţile.

de un “task leader” care să răspundă de un proiect specific şi definit (ca în situaţia în care o naţiune are nevoie atât de un şef de stat. care este conducătorul permanent cât şi de un şef al guvernului. Formatorii sunt uşor de provocat şi răspund rapid al provocări (care le plac şi pe care le primesc cu uşurinţă). Formatorul este liderul de proiect iar preşedintele este liderul social. ei 79 . neliniştit. extrovertit. fiecare cu o activitate specifică). uneori iritat şi se supără cu uşurinţă. este sociabil impusiv şi nerăbdător. dominant. Unii observatori ai echipei au sugerat că echipa are nevoie de un lider “social” care să fie conducătorul permanent al grupului şi separat. Dintre toţi. În acest caz. Este foarte probabil ca formatorul să fie decfapt conducătorul real al echipei în cazul în care nu există preşedinte sau în situaţiile în care preşedintele nu este conducătorul grupului. De multe ori au unele ieşiri temperamentale dar care le trec repede şi nu poartă pică. Formatorul Trăsături: încordat. Formatorul este plin de energie emoţională.

de obicei oferind o mai mare contribuţie personală decât preşedintele. care sunt. este întotdeauna orientată către atingerea obiectivelor lor. sunt primii care sesizează aluziile şi simt conspiraţiile ale căror obiect sau victimă sunt.sunt cei mai predispuşi la paranoia. Sunt competitivi pe plan personal şi nu tolerează exprimarea neclară. Formatorul iradiază încredere de isne care de multe ori ascunde îndoieli puternice. Ei vor acţiune. acum. Funcţia principală a Formatorului este de a da o formă implicării şi eforturilor echipei. care este instinctuală. Motivaţia lor. de obicei şi obiectivele întregii echipe. vagă sau confuză şi persoanele din afara echipei îi pot percepe ca pe o persoană arogantă şi 80 . Formatorii mult mai mult decât preşedinţii percep echipa ca pe o extensie a propriului ego. Numai rezultatele îl pot încuraja. Întotdeauna caută o structură a discuţiei şi încearcă să unifice ideile. obiectivele şi consideraţiile de ordin practic într-un singur proiect fezabil pe care încearcă să îl promoveze pentru luarea deciziilor şi pentru acţiune.

De asemenea. Ei pot face întrega echipă să se simtă prost. s-ar putea crede că Planta este cea care “împrăştie seminţele” pe care ceilalţi le hrănesc transformându-le în fructe.necioplită. sugestii şi propuneri. dar pot face şi lucrurile să meargă. Chiar şi persoanele din interiorul echipei sunt în pericolul de a fi constrânse de aceştia în diferite ocazii. Planta Trăsături: dominant. IQ mare. Pe Plante le preocupă mult mai mult aspectele majore şi fundamentale. introvertit. el/ea este persoana ideilor. Planta este sursa de idei originale. Bineînţeles şi ceilalţi membri ai echipei vor avea idei dar ceea ce îi deosebeşte pe cei din categoria plantă de ceilalţi este originalitatea şi abordarea radicală pe care o aplică problemelor şi obstacolelor. Planta şi- a primit numele atunci când s-a descoperit că una dintre cele mai bune metode de a îmbunătăţi performanţele unei echipe ineficiente şi neinspirate a fost de a “planta” un astfel de tip ca membru al echipei. mai degrabă decât 81 .

Aceştia sunt încrezători şi neinhibaţi într-un fel care nu este caracteristic introvertiţilor. sunt cei care dau scânteia vitală. Pericolul cu Plantele este că acestea vor acorda mult prea multă energie creatoare ideilor care le stimulează imaginaţia dar care s-ar putea situa în afara nevoilor echipei sau a obiectivelor acesteia. uneori sunt în pericolul de a trece peste detalii şi de a face greşeli de atenţie. De obicei criticile au intenţia de a face loc ideilor noi şi sunt urmate de propriile lor contrapropuneri. Pot fi însă irascibili şi pot jigni ceilalţi membri ai echipei. se pot chiar izola şi refuza să mai coopereze. cu toate defectele lor. Pot primi cu dificultate criticile aduce propriilor lor idei şi se pot supăra şi deveni ofensivi dacă acestea sunt analizate în amănunt sau respinse. în special atunci când le critică ideile. Totuşi. Observatorul evaluator 82 .detaliile. Este necesară destul de multă diplomaţie sau chiar linguşire din partea preşedintelui pentru a putea scoate tot ce este mai bun la ei.

Se hotărăsc greu şi le place să li se acorde timp pentru a cântări bine lucrurile. introvertit. Observatorul evaluator este foarte rece. Trăsături: IQ mare. Deşi prin natura lor sunt critici şi nu creatori. mai degrabă decât în idei originale şi deşi nu sunt euceimai în măsură să introducă o propunere originală. Contribuţia lor constă în principal în analiza exactă şi la rece. 83 . Datorită temperamentului lui. entuziasmul şi euforia pur şi simplu nu fac parte din structura lor. este cel mai probabil că ei vor opri echipa să se implice într-un proiect nepotrivit. aceştia sunt persoane serioase şi nu foarte interesante. stabil. avantajul compensator este că implicarea propriului ego nu le va influenţa sau distorsiona judecata. Totuşi. de obicei nu critică doar de dragul de a critica ci numai în cazul în care descoperă o greşeală sau o problemă în respectivul plan sau argumentare. prin contrast cu Planta. Într-o echipă echilibrată numai Planta şi Observatorul evaluator sunt cei care au nevoie de un IQ mare. În mod destul de curios ei sunt cel mai puţin motivaţi din echipă.

în analiza problemelor şi evaluarea judecăţilor şi contribuţiilor celorlalţi. în schimb de veselie.ei suntcei mai obiectivi din întreaga echipă. există pericolul ca aceştia să devină mult prea negativi şi să permită părţii critice să acopere receptivitatea la ideile noi. Una dintre cele mai valoroase aptitudini constă în capacitatea de asimilare şi interpretare a unui volum foarte mare de materiale complexe. căldură. Este foarte important ca Observatorul evaluator să fie foarte corect. Uneori o pot face cu destul de puţin tact şi jignind celelalte persoane fapt ce nu le va creşte popularitatea. Deşi au o personalitate solidă şi de încredere. imaginaţie şi 84 . Deşi nu sunt ambiţioşi şi nu au o foarte mare motivaţie pot însă concura îmn special cu cei care au aptitudini care se suprapun propriilor lor aptitudini (ceea ce înseamnă în marea majoritate a cazurilor Preşedintele sau Planta). imparţial şi deschis schimbării. de asemenea pot coborî morala întregii echipe prin atitudinea lor pesimistă susţinută într-un moment nepotrivit. aceştia pot fi lipsiţi.

Ca şi preşedintele. Cu toate acestea. ei au o calitate care îi face indispensabili echipei: judecata lor nu este aproape niciodată greşită. dat fiind faptul că se pot zăpăci în situaţii instabile sau care se schimbă cu rapiditate. doar o schimbare foarte bruscă de plan îi va irita. nu se descurajează sau demobilizează uşor. iar contribuţia lor principală constă în transformarea planurilor echipei în ceva practic. Sunt recunoscuţi pentru sinceritattea şi integritatea lor.spontaneitate. pe care oamenii le pot accepta. Ei selectează obiectivele şi le urmăresc în mod logic. Lucrătorul în companie Trăsături: stabil şi controlat. aeştia se disting prin tărie de caracter şi prin abordarea disciplinată. pentru încrederea pe care o au în colegii lor. Ei sunt membrii echipei care transformă deciziile şi strategiile în sarcini definite şi posibil de realizat. Îi preocupă numai ce este fezabil. 85 . Lucrătorii în companie sunt organizatorii practici.

Lucrează cu eficienţă. Acest fapt poate dăuna echipei dacă se exprimă într-o formă de critică negativă şi neconstructivă a sugestiilor înaintate de alţi membri ai echipei. Dacă cineva se găseşte în situaţia de a nu şti ce s-a hotărât şi ce trebuie să facă. ei sunt cei care încearcă să se stabilească. În mod normal. sistematic şi metodic. Lucrătorul în companie poate fi prea competitiv pentru statutul echipei. 86 . aceştia sunt aproape de punctul de punctul de echilibru al echipei. de obicei ei sunt perfect de acord să îşi ajusteze/adapteze propriile programe pentru a se potrivi planurilor şi sistemelor stabilite de comun acord. imediată. cu sarcina care trebuie îndeplinită. daţi-le un grup de persoane şi uun obiectiv iar ei vor produce o diagramă organizaţională. Deoarece au nevoie de structuri stabile. dar uneori puţin inflexibil. Daţi-le o decizie şi ei vor produce un program. În acelaşi timp. totuşi. iar alteori nu sunt foarte receptivi la ideile speculative care nu au o legătură vizibilă.

îi poate face pe mulţi să îi confunde cu sursa de idei. totuşi.reacţiile sale tind să fie entuziaste. extrovertit. idei şi procese. ei sesizează cu rapiditate relevanţa ideilor noi. fiind foarte uşor să i se capteze interesul. Fără stimularea celorlaţi (de ex. Acesta e relaxat. Investigatorul resurselor va fi cel mai rapid îndrăgit membru al echipei. Investigatorul resurselor Trăsături: stabil. deşi ei sunt tentaţi să dea înapoi tot atât de repede pe cât se avântă.: într-un post izolat) investigatorul resurselor se poate plictisi şi 87 . Capacitatea lor de a stimula ideile şi de a încuraja inovaţia prin această activitate. El este membrul echipei care acţionează în afara echipei şi care aduce informaţii. Se împrietenesc repede şi au foarte multe contacte exterioare. sociabil şi vorbeşte mult. dominant. însă ei nu posedă acea originalitate originală care îi distinge pe cei din categoria Plantă.respectivul va merge în primul rând la lucrătorul în companie pentru a afla.

Este posibil ca aceştia să nu mai acorde nici un fel de atenţie unor sarcini pe care le-au abordat într-una din izbucnirile scurte de entuziasm. grad scăzut de dominanţă. cunoscând cel mai bine nevoile şi grijile celor din echipă. De asemenea. ei sunt cei care posedă cel mai important rol în împiedicarea stagnării şi pierderii contactului cu realitatea din partea echipei. Este cel mai sensibil membru al echipei. extrovertit. dar care îi interesează. Gama largă de interese ale acestora. dar se pot relaxa prea mult în momentul în care nu mai există presiune. însă. Lucrătorul în echipă Trăsături: stabil. ei sunt la curent cu multe aspecte ale vieţii particulare şi 88 . îi poate determina să aloce prea mult timp unor aspecte irelevante. cu toate acestea. foarte activi când sunt sub presiune. ei sunt foarte buni improvizatori. devenind ineficient. percepând cu cea mai mare claritate curentele emoţionale din cadrul grupului.demoraliza uşor. În cadrul echipei. ca şi în cazul Plantelor.

uneori. populari. Ca susţinători ai unităţii şi armoniei. binevoitori. În special. Sunt loiali echipei ca unitate (deşi aceasta nu înseamnbă că nu pot fi de partea cuiva în momentul în care există o diferenţă de opinie) şi tind să îi sprijine pe toţi ceilalţi. comunică liber şi foarte uşor cu echipa. Sunt ascultători foarte buni. Când echipa se află sub presiune sau se confruntă cu dificultăţi. sunt plăcuţi. loialitatea şi sprijinul Lucrătorului în echipă 89 .problemelor de familie ale celorlalţi din echipă. de către Observatorul evaluator. acestora le displace confruntarea personală şi tind să o evite atât în ceea ce priveşte propria persoană şi pentru ceilalţi. Dacă o persoană exprimă o idee. instinctul lor este de a construi pe această idee. întelegerea. simpatia. în acelaşi timp şi pe alţii să facă la fel. ei contrabalansează fricţiunile şi discordanţele care pot fi iniţiate de către Formator sau Plantă şi. mai degrabă decât să o dărâme şi să vină cu o idee rivală. Sunt cei mai activi agenţi de comunicare internă. încurajând. sunt liantul echipei. nu se impun.

ci este cel care menţine starea de alarmă. în acelaşi timp. pe 90 . în special în perioade dificile şi tensionate. valoarea contribuţiei lor individuale poate că nu este atât de vizibilă ca în cazul celorlalte roluri din echipă. în mod deosebit. deşi. în momentul absenţei acestora. Ei sunt membri exemplari ai echipei şi. Nu trebuie neapărat văzuţi drept cusurgii expliciţi: comportamentul lor obsesiv este o expresie a neliniştii. introvertit. o forţă permanentă care operează împotriva divizării şi distrugerii echipei. efectul se cunoaşte imediat. Lipsa spiritului lor de competiţie şi respingerea fricţiunilor îi face puţin prea moi şi indecişi. dar. Finisorul Trăsături: agitat. Nu se simt niciodată în largul lor dacă nu verifică personal toate detaliile şi nu se asigură că s-a făcut totul şi nu s-a trecut cu vederea nici un aspect. Finisorul nu este un membru care se impune. Finisorul îşi face griji din pricina lucrurilor ce pot ieşi prost.sunt apreciate în special.

Cu toate acestea. pot deveni pesimiştii care coboară moralul şi cu efect deprimant asupra întregii echipe. aceasta este ordinea. galvanizând întreaga activitate a echipei. Au o bună stăpânire de sine şi caracter şi sunt neliniştiţi şi intoleranţi cu membrii echipei mai neglijenţi si aiuriţi.în condiţii de criză (momentul în care nu mai este recunoscut de echipă ca lider. capacitatea lor continuă de a duce lucrurile la bun sfârşit este o calitate foarte importantă. Dacă Finisorul are o preocupare majoră. 6 Credibilitatea consilierului: evaluare şi sporire 91 . Referat: Consilierea liderului formal. putând să piardă prea uşor din vedere obiectivul general din cauza faptului că se pierd în detalii. Dacă nu sunt atenţi.care o transmite şi celorlalţi. urmare a unor greşeli. CURSUL Nr. minim 3 pagini). are un instinct de a respecat termenele limită fixate şi de a îndeplini programele stabilite.

Credibilitatea poate fi considerată ca un cont în bancă: îl puteţi deschide prin depunerea credibilităţii iniţiale. puteţi adăuga credibilitate suplimentară sau scădea. Credibilitatea iniţială se referă la percepţia pe care o are sportivul despre consilier. Strategia comunicării este determinată şi de sporirea credibilităţii iniţiale şi prin câştigarea de credibilitate suplimentară. analizaţi credibilitatea pe care o aveţi în faţa sportivului consiliat. Credibilitatea dobândită este rezultatul abilităţii 92 . Contul de credibilitate potenţează arta de a învinge. odată definite scopul şi obiectivele acesteia precum şi gradul de interacţiune şi control la care consideraţi că trebuie să apelaţi. Puteţi să vă pierdeţi complet contul în care vă compromiteţi prin vreun comportament fie el de comunicare sau nu. În conturarea strategiei consilierii. conform percepţiei pe care credeţi că acesta o are.

informare. 3. 93 . După “Guide to Managerial Communication”.28 şi prelucrat de M.condilierul află.consilierul şi sportivul doresc să acţioneze împreună. consultare – consilierul şi sportivul doresc să afle.sportivul face. Tehnici de sporirea credibilităţii: 1. factorii care afectează credibilitatea sunt: 1. Englewood Cliffs. colaborare. convingere.consilierului manifestată pe parcursul comunicării. NJ. 2.citaţi ideile sau avantejele care corespund intereselor sportivului. 2. Lipsa acestei abilităţi poate conduce la scăderea “contului” de credibilitate. Munter. 4.asociere prin referire sau implicare cu o persoană având o poziţie superioară. 1992 p. Prentice-Hall.

3. identificaţi-vă cu beneficiile sau ideile care se potrivesc cu nevoile şi scopurile sportivului. Tactici de motivare Pentru ca sportivul să poată fi motivat. voi prezenta în continuare câteva modele de întrebări pe care consilierul trebuie să şi le pună pentru a descoperi elemente cu ajutorul cărora veţi putea construi tacticile de motivare: -puteţi apela la avantaje de ordin material? Dacă da. Aplicând aceste tehnici veţi şti să adoptaţi pentru ca sportivul “să facă sau să afle” ceea ce este necesar pentru a îndeplini scopul şi obiectivele comunicării. care sunt acestea şi cum puteţi să vă referiţi la ele în cadrul consilierii? -puteţi apela la avantaje legate de dezvoltarea carierei sportive? (dacă mesajul transmis ajută la 94 . 4. asociaţi-vă sau citaţi pe cineva recunoscut ca expert.

dacă aţi ajuns la concluzia că sportivul are nesatisfăcută nevoia de a se dezvolta din punct de vedere profesional. -puteţi apela la sentimentul de valoare de sine? Cum puteţi corela mesajul dvs cu nevoile de acest fel ale sportivului? (de exemplu: dacă acesta este sensibil la nevoia recunoaşterii valorii sale profesionale. 95 . accentuaţi în consiliere modul în care mesajul îl va ajuta. generarea sentimentului de acceptare şi de includere în echipă şi recunoaşterea formală a realizărilor sunt elemente extrem de importante în consiliere). să obţină recunoaştere profesională şi vizibilitate în antrenamente sau reputaţie în contactele cu conducerea clubului (managerii funcţionali) şi antrenorul (managerul operaţional).rezolvarea unei probleme cum ar fi: economisirea timpului sau la simplificarea muncii lui). de exemplu. -puteţi conta pe credibilitatea dvs în procesul de influenţare sau convingere? -puteţi apela la sistemul de valori împărtăşite cu sportivul? Care sunt idealurile acestuia? La ce norme.

Activitate: Exprimaţi-vă un punct de vedere personal cu privire la evaluarea eficienţei consilierii sportive.standarde sau obiceiuri şi tradiţii organizaţionale sau de grup este sensibil? Puteţi apela la etică şi morală. la satisfacţia “lucrului bine făcut”? Evaluarea credibilităţii se cuantifică prin însuşi rezultatele obţinute în urma consilierii. la progres prin cunoaştere. 6 Evaluare şi evaluator în consilierea sportivă Din această perspectivă (a evaluării consilierului şi consilierii sportive) se ridică o serie de întrebări: 96 . Temă de reflecţie: Cum rezolvaţi momentul de criză în care sportivul îşi manifestă dorinţa de a schimba ramura de sport practicată? SEMINARUL Nr.

CURSUL Nr.C.C. consilier. psiholog.S. cine sunt evaluatorii activităţii de consiliere sportivă? 2. fiziolog etc). antrenor. 97 . = activitate de pregătire profesională şi continuă a consilierilor sportivi proiectată la nivel sportiv. cu ce instrumente/proceduri? 4.) F. 1.S.C.C. cu ce scop? 5. 7 Formarea continuă a consilierului sportiv (F. Referat: Elaboraţi în minim 3 pagini o modalitate de acţiune privind schimbarea ramurii de sport practicată. care este locul şi rolul managerului operaţional (antrenorul) şi funcţional (directorul) în team –work? (muncă de echipă: director. ce evaluează aceştia? 3.

FORMAREA = acţiune socială care integrează
educaţia – instrucţia şi învăţământul. Din perspectiva
teoriei şi managementului educaţiei = avem de-a face cu
3 momente semnificative:

 Formarea ca impuls exterior al activităţii;
 Formarea ca pregătire profesională iniţială;
 Formarea modernă = importanţa integrării
pregătirii socio-profesionale iniţiale şi continue
la nivelul unor modele specifice educaţiei
permanente.
F.C.C.S. = în prezent = dimensiune intrinsecă a
activităţii de consiliere.

Eficienţa F.C.C.S. depinde de calitatea organizării
în diferite variante operaţionale şi anume:

 Formarea la distanţă;
 Formarea şcolară;
 Formarea nonşcolară;
 Formarea adulţilor;
 Formarea recurentă.

98

Formarea consilierului:

-învăţământ de scurtă durată;

-învăţământ de lungă durată;

-urmăreşte o pregătire solidă în disciplinele de
specialitate.
Formarea continuă = administrarea cunoştinţelor
de specialitate:

-premisa: formarea iniţială este insuficientă
pentru întreaga carieră;

-conţinut: ansamblu de calităţi teoretice şi
practice instituţionalizate la nivel sau sistem care
necesită:

-amplificarea cunoştinţelor psihopedagogice,
metodice şi de specialitate;
-pentru formarea unor aptitudini şi atitudini
socioprofesionale optime în raport cu necesităţile sociale.
Formarea continuă a consilierului sportiv
subsumează 2 acţiuni:

99

1. de înnoire şi perfecţionare a practicii
profesionale prin actualizarea cunoştinţelor
însuşite în timpul formării iniţiale;
2. reorientarea profesională prin noi competenţe.
Formarea avansată rezultă ca simpla reciclare,
răspunzând nevoilor personale şi a celor sociale.

Formarea continuă- OBIECTIVE:

1. Dezvoltarea personală şi profesională a
consilierilor prin:
- actualizarea competenţelor psihopedagogice;

- noi competenţe :

- metodice;

- didactica de specialitate.

2. Îmbunătăţirea criteriilor procesului de consiliere
prin:
- interdisciplinaritate;

- inovaţie pedagogică;

- management.

100

cunoaşterea mediului social şi ambiental prin: . -management profesional.apropierea şcolii de mediul social (economic.). Conţinutul activităţii de formare continuă: este dat de obiectivele proiectate de diferite variante oficiale: -perfecţionare. 101 . .adaptarea şi schimbarea socială (culturală. .activitatea profesională a consilierilor sportivi (schimburi de experienţă. . cultural). 3. politică etc. inovaţii.reorientarea pregătirii în vederea instruirii. politic. -cercetare. .relaţii cu organizaţia sportivă. burse de studiu/doctorat).organizarea managerială. Domeniile de activitate ale formării continue: .

dezbateri. -cursuri de perfecţionare de specialitate. -simpozioane şi schimburi de experienţă. -stagii de perfecţionare de specialitate. teritorial. seminarii. comunitatea. -învăţământ la distanţă. instituţiei. psihopedagogică. 102 . Forme de prezentare: -activitate metodico-ştiinţifică şi psihopedagogică. naţional. societatea. Formarea iniţială: în instituţii de învăţământ superior de lungă durată (secundar şi superior). la nivel managerial. de scurtă durată (institutori) şi prin şcoli normale (pentru educatorii preşcolari). .aprofundarea aspectelor sociologice esenţiale care vizează relaţiile sportivului cu: familia. Forme de prezentare pentru formarea continuă: metodică. -sesiuni metodico-ştiinţifice de comunicări. Activităţi: -conferinţe.

-stagii de doctorat. -cursuri de perfecţionare la diferite niveluri. 103 . -cursuri postuniversitare. -acţiuni de inovare educaţională. -programe de documentare şi schimb de experienţă (naţionale. internaţionale). -cursuri fără frecvenţă. -specializare şi cooperare interuniversitară (în ţară şi străinătate).

SEMINARUL Nr. funcţii. 7 Tema seminarului: Comanda socială privind formarea consilierului sportiv COMANDA SOCIALĂ (CERINŢELE PIEŢEI) Unde vor lucra (integrarea profesională)? Formarea Ce roluri. activităţi. priceperi. vor îndeplini? formatorilor -teorie Ce să ştie? -abilităţi. deprinderi -competenţe REPERE FORMATIVE ALE PERSONALITĂŢII UMANE 104 .

TEORETICE C. PRACTICE DEPRINDERI C. cultivare A şti să devii a învăţa să ce să ştii să faci? deprinderi. a şti ce să ştii? cunoaştere. faci priceperi a vrea să fii de ce? motivare. TEORETICE DEP. morale împreună cu ce aştepţi de la comportament ceilalţi alţii? social TRIADA FORMATIVĂ: CUNOŞTINŢE. TEORETICE COMPETENŢE COMPETENŢE Triadă convenţional Triadă instabilă Triadă reformatoare Competenţe de acţiune didactică METODE DE LUCRU INIŢIATIVA 105 .DEPRINDERI- COMPETENŢE COMPETENŢE C. PRACTICE DEP. tentaţie. abilităţi. dorinţă a învăţa să fii pentru cine? competenţe personale.

Competenţele profesionale: . Proiectarea didactică ştiinţifică şi implementarea ei în activitatea sportivă de performanţă.COMPETENŢE INDEPENDENŢA METODOLOGICE DEPRINDEREA DE A GÂNDI Gândire analitică Gândire interrelaţională DEPRINDEREA DE A ÎNVĂŢA CREATIVITATE FLEXIBILITATE COLIBABA. calitatea muncii .. 1996. Competenţele sociale: 106 . Revista Ştiinţa sportului nr. Bucureşti. Competenţele acţionale: A. tempoul de muncă B. E. D. tehnica de lucru . capacităţi profesionale . 2.. cunoştinţele profesionale .

deprinderi de comportament COMPETENŢELE PROGRAMELOR DE FORMARE A FORMATORILOR 1. . abilitatea de a defini şi de a realiza în cooperare şi parteneriat. voinţa de a-şi asuma responsabilităţi şi iniţiative. abilitatea de a gândi organizaţional. 5. încredere în dezvoltarea profesională şi personală. deprinderea de a stabili relaţii . 6. 3. deprinderea de a lua iniţiative . abilitatea de a munci în echipă. disponibilitatea de a împărtăşi grijile şi problemele personale ale colegilor şi ale educatorilor. 4. 107 . 2. deprinderea de a critica . instituţional şi în termeni financiari. deprinderea de exprimare .

CE? (scopuri şi obiective) 3. competenţe comunicaţionale.7. CU CE? (resurse umane. DE CE? (motivaţia) 2. autenticitatea şi empatia. abilitatea de a depăşi frustrările non-productive. acţiuni) 4. CINE? (responsabilităţi) 5. 9. 10. PROIECTUL DE PREGĂTIRE MODULAT SĂ RĂSPUNDĂ LA ÎNTREBĂRI 1. 11. deschiderea la pluralism. CUM? (strategii şi căi de rezolvare. multiculturism şi policulturism. planuri. abilitatea de a acţiona diferenţiat în funcţie de problemă şi situaţia concretă. materiale) 6. efecte) 108 . CU CE REZULTATE? (produse finite. rezistenţă la schimbare şi blocajele. CÂND? (termenele) 7. 8. financiare. capacitatea de a se orienta în medii socio-culturale diverse.

CE? (scopuri şi obiective) 109 . rezistenţă la schimbare şi blocajele. 6. 7. autenticitatea şi empatia. DE CE? (motivaţia) 2. Competenţele programelor de formarea consilierilor sportivi: 1. multiculturism şi policulturism. abilitatea de a gândi organizaţional. abilitatea de a munci în echipă. 2. 8. competenţe comunicaţionale. voinţa de a-şi asuma responsabilităţi şi iniţiative. deschiderea la pluralism. 3. abilitatea de a acţiona diferenţiat în funcţie de problemă şi situaţia concretă. capacitatea de a se orienta în medii socio-culturale diverse. abilitatea de a defini şi de a realiza în cooperare şi parteneriat. 9. încredere în dezvoltarea profesională şi personală. 5. 4. Proiectul de pregătire modulat să răspundă la întrebări: 1. instituţional. abilitatea de a depăşi frustrările non-productive.

materiale) 6. 110 . financiare. planuri. CU CE REZULTATE? (produse finite. CINE? (responsabilităţi) 5. CÂND? (termenele) 7.3. CU CE? (resurse umane. efecte) Referat: Elaboraţi un proiect de pregătire care să răspundă la cele 7 întrebări de mai sus (minim 3 pagini). acţiuni) 4. CUM? (strategii şi căi de rezolvare.