You are on page 1of 12

Curs 3 bazele biologice ale ocluziei dentare.

Bazele anatomice și funcționale ale sistemului neuromuscular.

A. Structuri neurologice.

Structurile anatomice și funcționale de bază sunt:

 neuronul,
 sinapsa
 receptorii.

Neuronul 1, senzitiv ,transmite pe calea aferentă informații la structurile superioare –
sistemul nervos central (SNC). Informațiile provin de la receptorii senzitivi aflați în
structurile ADM, proprioceptori caracteristici structurilor musculo-scheletale și
nociceptivi prezenți în toate structurile. Fig.2.1

Calea de transmitere spre cortex se numește cale aferentă. Sinapsele aferente au loc în
substanța cenușie. Neuronii 2 și 3 se numesc interneuroni. Ei transmit impusurile pe căi
superioare aferente la talamus și cortex. Căile eferente pornesc de la motoneuronul 2 și
comandă contracția musculară. Baza anatomică a căilor aferente pentru față și structurile
ADM este reprezentată de nv. Trigemen (perechea V ) care trimite impulsurile provenite
de la periferie spre stațiile centrale.

Stațiile aferente către cortex sunt reprezentate de:

 nucleii tractului spinal,
 substanța reticulată,
 talamus și hipotalamus
 sistemul limbic.

Substanța reticulată se găsește în punte și este reprezentată de nucleii responsabili pentru
activarea sau inhibarea durerii. Talamusul este centrul de control care dirijează toate
impulsurile spre cortex.

Hipotalamusul este centrul de control al funcțiilor interne. El este răspuzător de senzațiile
de foame și sete. Stimularea hipotalamusului produce excitarea SNV simpatic, care
determină vasoconstricție. Creșterea nivelului emoțional produce excitarea
hipotalamusului, care prin intermediul SNV simpatic controlează impulsurile nociceptive.

Sistemul limbic conține structuri de graniță ale cerebelului și diencefalului fiind
răspunzător de controlul emoțiilor și comportamentului: furie,depresie, anxietate, teamă,
paranoia.etc.Este centrul plăcerii și al instinctelor. Astfel, durerea cronică se poate
transforma în depresie prin alterarea stărilor emoționale și comportamentale ale
individului aflat în suferință.

Cortexul este stația finală, care prin aria sa motorie coordonează funcțiile. Fără controlul
aferent al talamusului activitatea sa este egală cu zero.

B.Unitatea motorie

1

Postura capului se realizează prin cele 3 funcții ale mușcilor implicați.4.Curs 3 bazele biologice ale ocluziei dentare. Pterigoidianul lateral prin fascicolul inferior intervine în mișcările orizontale ale mandibulei. splenius capitus și longus capitus și anterioară prin maseter.proprioceptori sunt reprezentați de următoarele structuri:  fusuri neuromusculare. Există 3 funcții potențiale: contracția izotonică.Mușchiul este alcătuit dintr-o sumă de unități motorii. Acest reflex se produce 2 . Reflexul miotactic.2. alții izometric și unii se relaxează.  aparat Golgi. respectiv contracția musculară. (fig. mușchiul este supus la solicitări antagoniste.Funcția musculară. Uneori. contracția izometrică și relaxarea controlată. țesut conjunctiv și fascie. De exemplu maseterul este alcătuti din unități motorii cu fibre numeroase pentru sa asigura prin contracție forța necesară în masticație. monosinaptice și polisinaptice. prezent în tendoane. având rol protector împotriva tensiunilor excesive nocive. tendoane. Receptorii nociceptivi sunt sensibili la stimuli externi termici.) Fusurile neuromusculare monitorizează lungimea mușchiului. vase. și se relaxează când se produce deschiderea gurii. aparatul Golgi tensiunea musculară. C. Aceste acțiuni au la bază 2 reflexe fundamentale: miotactic și nociceptiv. unii se cotractă izoton. Când este activată unitatea motorie se eliberează aceticolină care produce depolarizarea fibrei musculare. mecanici și transmit informația la cortex prin căi aferente. sternocleidomastoidian. scurtare sau alungire.  corpusculi Paccini evidențiați în articulație . Maseterul se contractă iziotonic când ridică mandibula în masticație.5.Receptorii senzitivi din mușchi. fiind capabil de ajustări de finețe datorită unităților sale motorii alcătuite din puține fibre musculare. 2.3) Numărul de fibre musculare din unitatea motorie este corelat cu precizia acțiunii efectuate. localizați în masa musculară. corpusculii Paccini sunt senzori de mișcare și presiune fermă. E. izometric când se interpune un obiect între arcadele dentare.2. fascie țesut subcutan și  receptori nociceptivi aflați peste tot. Poziția verticală a capului este asigurată de contracția musculară echilibrată a musculaturii posterioare reprezentată de trapez. suprahioidieni și infrahioidieni (fig. periost. situație patologică cînd are loc o contracție musculsară excentrică. cu rezultat final scurtarea fibrei musculare. O unitate motorie efectuează o singură funcție: contracție sau relaxare. nervi. (fig.) D. este un refelx monosinaptic care implică un singur neuron senzitiv ce se cuplează cu neuronul motor care comandă unitatea motorie. este alcătuită dintr-un număr de fibre musculare inervate de un singur neuron motor. fiind obligat să se lungească și scurteze simultan.

De obicei acțiunea este automată. care astfel se opun forțelor gravitației . Mușchiul devine mai sensibil la stimuli externi. De exemplu aplicarea unei forțe pe menton determină contracția reflexă a maseterului care ridică mandibula din poziția de repaus și se realizează contactele dento-dentare din IM . G. ATM. pietricică) determină în mod reflex deschiderea gurii și astfel sunt protejați dinții împotriva fracturii. în masticație centrul cortical de comandă inițiază relaxarea mușchiilor SH și IH facilitând închiderea gurii. Activități similare sunt mersul. buze.Curs 3 bazele biologice ale ocluziei dentare. ce fac posibilă contracția musculară directă la stimulii identificați ca nocivi. o activitate subconștientă care poate deveni în orice moment controlată voluntar. prezența unui aliment dur interdentar (os. care se contractă (temporal. furie) pot apare modificări ale activității musculare. care prin feedback determină forța de masticație cea mai adecvată. controlat primar de centrul masticator . determinând modificări ale reflexului miotactic.. În condiții de stres(anxietate. reciprocă a mușchilor ridicători. periost. talamus. acțiunea fiind repetată până când bolul alimentar este pregătit pentru deglutiție. unde se crede că este centrul de control al masticației.Influența centrilor nervoși superiori.Influența centrilor superiori asupra funcției musculare. Un stimul oarecare trimite informații pe căi aferente la SNC. Rolul său este de protecție.ex. informații care sunt procesate înainte la nivelul structurilor aferente: sistemul limbic. Relația de postură a mandibulei se obține prin acțiunea antagonistă. Astfel putem spune că masticația este un act reflex complex. iiar intensificarea tonusului 3 . Acesta acționează ca un veritabil generator central. așadar fără participarea cortexului. Mișcările mandibulei și funcțiile efectuate sunt influențate prin stimuli proveniți de la receptorii senzitivi din ligamentele periodontale. F. Tonusul muscular este determinat în principal de reflexul miotactic . De exemplu. ce stabilește un tipar al mișcărilor mandibulare. substanța reticulată a punții. limbă. respectiv tiparul/engrama masticatorie. Centrii corticali elaborează un răspuns concretizat în direcția și intensitatea forței musculare. hipotalamus. pterigoidian medial.2.(fig. care trimit continuu informații prin mecanism feedback. Nucleul principal este situat în trunchiul cerebral. la care se alătură impusurile aferente de la nivelul pielii și mucoasei și centrii nervoși corticali care pot modifica pragul sensisibilității la stres. maseter) și coborâtori care se relaxează. Nucleul masticator din punte primește permanent informații de la receptorii periferici din limbă. cu rezultat final creșterea tonusului muscular. chiar dacă individul este conștient de acțiune. Stresul emoțional activează sistemul limbic și hipotalamusul. dinți ligamente periodontale. pe calea aferentă fiind implicați mai mulți neuroni senzitivi. trunchi cerebral.6) Postura mandibulei se realizează prin contracția tonică a mușchilor ridicători. etc. respirația. realizat printr-o sincronizare precisă a activității musculaturii antagoniste. Reflexul nociceptiv este un reflex polisinaptic.

de stomac plin-sațietate. o dată potolită stimulează prin feedback o nouă senzație plăcută. Aceste reflexe apar în toate mișcările funcționale ale mandibulei. deoarece ocluzia dentară are un rol bine definit. Alteori. La început ele sunt corelate cu actul suptului la sân sau din biberon. apoi treptat se delimitează mișcări specifice masticației adultului. 3. cu traseu geometric bine definit. Masticația este o activitate plăcută îmbinată cu senzații oferite de gustul. miotactic invers. suprasolicitarea fiind potențial nocivă pentru toate structurile ADM nu doar pentru musculatură. fiind adaptate fiecărei perioade de dezvoltare. reflex orizontal implicat în mișcările orizontale ale mandibulei. miotactic. musculatura. nociceptiv. mirosul. Studiul funcțiilor majore ale ADM este important în cadrul medicinei dentare. rosul unghiilor) și a bruxismului. În același timp masticația este o activitate ce satisface la nivel emoțional senzația de foame. se continuă cu incizia și apoi cu fragmentarea în particule din ce în ce mai mici. 4. Etapa de masticație este perioada cuprinsă între prehensiunea alimentului și deglutiția bolului alimentar. muscular conduce către oboseală musculară și creșterea presiunii intraarticulare la nivelul ATM.Curs 3 bazele biologice ale ocluziei dentare. stimulii senzoriali provin de la structurile ADM și sunt recepționate și integrate în centrul cortical al masticației prin acțiuni reflexe și engrame musculare menite să îndeplinească funcțiile menționate.deglutiția și fonația. 2. obrajii etc. parodonțiul buzele. care permite alungirea suplimentară a fibrei musculare. stadiul inițial al digestiei care începe cu prehensiunea alimentelor. Funcții secundare sunt respirația și expresia emoțională iar ocazionale tusea. Mecanismele fundamentale ale acestui proces sunt reprezentate de 4 reflexe neuromusculare : 1. cu rezultat final constituirea bolului alimentar. limba. textura și aspectul alimentelor. Funcțiile majore ale aparatului dentomaxilar Aparatul dentomaxilar are 3 funcții majore: masticația. ceea ce conduce la apariția ticurilor nervoase (suptul degetului. Masticația este o funcție complexă la care participă numeroase structuri: dinții. intensificarea activității musculare este favorizată de stimularea centrului masticator prin comenzi directe de la sistemul limbic. 4 . repetitiv într-o anumită etapă de masticație. Actul funcțional de masticație este complet automatizat. Activitatea musculară în situațiile menționate nu este legată de o funcție specifică. Masticația este actul de triturare a alimentelor introduse în cavitatea bucală. Toate mișcările funcționale sunt coordonate neuromuscular. reflex de apărare polisinaptic cu rol de protecție. strănutul. dar poate fi controlat voluntar în orice moment.reflex monosimpatic de închidere. ce se organizează într-un tipar individualizat. care.

Majoritatea indivizilor au masticație bilaterală alternativ. Ciclul masticator este totalitatea mișcărilor mandibulare ce alcătuiesc un traseu geometric complex. articulare. controlate atât central cât și periferic. Traseul geometric închis parcurs de mandibulă din IM cu revenire în IM se numește ciclu masticator. Engrama masticatorie este elaborată la nivelul centrului masticator din substanța reticulată a punții și poate fi modificată sub acțiunea unor factori ca: vârsta. masticația unilaterală este consecința unor factori patologici: afecțiuni algogene dentare.Curs 3 bazele biologice ale ocluziei dentare. parodontale. musculare. modalitatea de protezare a crestelor edentate. proprioceptori și receptori nociceptivi. cu pornire și revenire în IM. afecțiuni algogene (dureri dentare. musculare. Tiparul mișcărilor de masticație se numește engramă masticatorie. edentații neprotezate sau protezate incorect. parcurs în mod repetat într-o etapă de masticație. Controlul periferic se realizează prin feedback negativ prin informațiile culese de receptorii aflați în teritoriul ADM. consistența alimentelor. Controlul central al masticației se face fie prin modelarea directă a contracției musculare. Așadar. Ca atare eficiența masticatorie. fie indirect. Practicarea masticației unilateral trebuie cercetată clinic și evidențiate circumstanțele în care aceasta se desfășoară. factori psihici și de mediu. În afara factorilor constituționali și a dietei moale. Numărul ciclurilor masticatorii nu variază totdeauna proporțional cu duritatea alimentelor. starea de edentație. sub forma terminațiilor libere. ceea ce ne arată că centrul cortical al masticației este mai puțin influențat de stimuli externi și mai mult de engrama musculară la anumiți indivizi. Un procent redus de persoane realizează masticația simultan bilateral sau unilateral . mișcările mandibulare de masticație sunt mișcări complexe. parodontale. poate diminua la indivizii la care există puține unități masticatorii sau suprafețele ocluzale sunt aplatizate prin uzură 5 . prin feedback pozitiv. Eficiența masticatorie. automatizate. care este o măsură a gradului de triturare exprimat prin dimensiunea particulelor în bolul alimentar pregătit pentru deglutiție.fără conotații patologice. articulare). prin modelarea recepției periferice.

Faza descendentă. lungimea spațiilor edentate și modalitatea de protezare (fixă sau moblilizabilă). Valoarea sa indică tipul engramei masticatorii. când ungiul este mic sau din contră o engramă cu mișcări predominent orizontale când unghiul are valori mari. care poate fi cu mișcări predominent verticale. Porțiunea finală a CM care se regăsește în faza ascendentă se numește componentă ocluzală.Curs 3 bazele biologice ale ocluziei dentare. la adult. la incizie și în stadiul final de triturare. generalizată. în care are loc deschiderea gurii și deplasarea laterală a mandibulei spre partea pe care se face masticația.  Contactele dento-dentare directe apar ocazional în masticație. Cu alte cuvinte numărul de cicluri masticatorii se păstrează același dar eficiența masticatorie scade. 2. În această porțiune. și frecvența CM este de 90- 120/minut. pot apare contactele directe dento-dentare la sfârșitul procesului de triturare. divergența sau paralelismul arcadelor dentare. pentru a nu apare interferențe ocluzale nedorite în timpul masticației. vârsta individului. Faza ascendentă în care mandibula revine în IM .  Durata unui ciclu masticator este de aprox 700ms.  35% maseterii. Vertexul CM reprezintă unghiul dintre cele 2 faze ale CM. Forța de masticație la dentat variază ân funcție de zona topografică( valori maxime la nivelul PM2 M1) și se poate situa între 20-400kgF în funcție de o serie de factori: consistența alimentelor. ciclul masticator are formă de picătură în care se disting 2 componente principale: 1. când devin tot mai numeroase.  20-40% pterigoidienii.  În contracțiile lente predomină temporalii iar în cele rapide pterigoidienii.  Contracția musculară în masticație grupele musculare participă cu o contracție asimetrică și asincronă :  30-50 % temporalii.  Componente: În general. Caracteristicile ciclului masticator. când bolul alimentar este pregătit pentru deglutiție. foarte apropiată de IM. Aceste contacte se pot realiza între versante cuspidiene antagoniste. la deschiderea gurii și în timpul 6 . musculare. prezența durerii dentare. Unghiul funcțional de ocluzie este unghiul format de componenta ocluzală cu planul mediosagital. Valoarea lui trebuie să fie cel mult egală cu unghiul versantelor interne cuspidiene.

împarte alimentele în porții mai mici pentru triturare. Aceasta din urmă este patologică. mătură suprafețele dentare eliberând resturile de mâncare blocate și poziționează bolul alimentar de pe o parte pe alta asigurând masticația alternativ bilaterală. Durata contactelor ocluzale este de aprox. Un rol important în actul masticației este asigurat de gustul alimentelor. generatoare de ocluzie deschisă. fiind controlată de următorii factori:  finețea particulelor alimentare (dimensiunea lor). Se distind 2 tipuri de deglutiții: una somatică prezentă la adult. Apariția unor obstacole ocluzale la dinții posteriori în timpul masticației (ILL sau INLL) modifică traseul CM care apare grafic mai neregulat și mai puțin repetabil. Calitatea și cantitatea contactelor ocluzale se transmite ca informație la centrii nervoși superiori și astfel CM poate fi modificat. Este o activitate musculară voluntară și involuntară reflexă. Durata contactelor dento-dentare în deglutiție este de aproximativ 3 ori mai mare decât în masticație. într-o acțiune opusă cu cea exercitată de limbă. Limba prin motilitatea ei participă activ la deplasarea bolului alimentar dinspre palat spre suprafețele ocluzale.  intensitatea gustului și  gradul de lubrefieire a bolului alimentar. În timp ce morfologia ocluzală mai ștearsă creează premize pentru mișcări de masticație predominent orizontale. senzație conferită mai ales de papilele linguale.Curs 3 bazele biologice ale ocluziei dentare. 7 . care se efectuează cu buzele închise și dinții în contact în IM și una viscerală. de cca. Deglutiția este actul funcțional ce se realizează prin contracții musculare coordonate ce determină trecerea bolului alimentar în faringe și esofag. Cuspizii înalți și fosele adânci facilitează mișcări de masticație ample pe verticală. fiind o parafuncție nocivă pentur erupția corectă și alinierea dinților pe arcadă. ca și la ingestia lichidelor. 683ms. denumită și infantilă care se realizează cu interpoziția limbii între arcadele dentare. Rolul țesuturilor moi în masticație. triturării (din poziția CCL-IM). Buzele intervin în prehensiunea alimentelor și la închiderea gurii. 194 secunde. Obrajii prin contracția eficientă a buccinatorilor ajută la repoziționarea fragmentelor alimentare pe suprafețele ocluzale atunci când acestea ajung în fundul de sac vestibular.

394 între mese- deglutiția diurnă a salivei și 50 în somn. 1 secundă. 8 . Limba se contractă reflex și împinge bolul în faringe unde. contracția musculară este strict involuntară. aplicația practică fiind legată de poziționarea mandibulei în RC și evaluarea DVO prin testul fonetic al spațiului minim de vorbire.  Stadiul 3 esofagian durează cca. În porțiunea inferioară a esofagului.5ori decât forța de masticație. Deglutiția este importantă din punct de vedere clinic. În concluzie. Buzele se închid. Frecvența deglutiției este de cca. 0. Palatul moale se poziționează în contact cu peretele posterior al faringelui și închide calea aeriană. deglutiția este un proces automatizat. Forța de deglutiție este de asemeni mai mare de cca 3. cu condiția ca această poziție să fie stabilă (să existe contacte dentare bilaterale).02mm. În caz contrar IM este poziția care va stabiliza corect mandibula în timpul deglutiției. contracția musculară este simetrică și sincronă iar suportul neuromuscular este asigurat de nervul trigemen la dentat și respectiv glosofaringianul (IX) împreună cu facialul(VII) la edentat.deglutiția nocturnă a salivei. Orificiile faringiene ale trompei lul Eustachio se deschid și bolul alimentar parcurge astfel a doua etapă a deglutiției. 590/24 ore. 6. din care 146 în masticație. Epiglota blochează accesul spre trahee și menține bolul alimentar în esofag.7 secunde timp în care bolul alimentar este deplasat prin esofag spre stomac unde trece la nivelul orificiului cardia care se relaxează. Ccontracția musculară este simetrică și sincronă. Se crede că deglutiția are loc în RC. semn că dimensiunea particulelor triturate este corespunzătoare și bolul alimentar este pregătit pentru deglutiție. inițiat atunci când dimensiunea particulelor triturate este de aprox. Bolulul alimentar este plasat pe fața dorsală a limbii care se plasează cu vîrful pe palatul dur în spatele incisivilor. Cele 2 etape durează cca. mandibula se poziționează în IM sau RC.Curs 3 bazele biologice ale ocluziei dentare. Procesul de trecere a bolului alimentar din cavitatea bucală în faringe și mai departe în esofag și stomac parcurge 3 etape distincte:  stadiul 1 bucal și 2 faringian. În porțiunea superioară a esofagului undele peristaltice prin contracție musculară voluntară pot retrimite fragmente alimentare insufcient digerate în fazele anterioare înapoi în cavitatea bucală. prin unde peristaltice ale musculaturii faringiene bolul alimentar este deplasat spre esofag. Spre finalul masticației contactele dento-dentare directe devin mai numeroase.

în medie de 5 minute. Valoarea sa este sub 1mm . 9 . dar și parafuncțională/patologică.Curs 3 bazele biologice ale ocluziei dentare. ca o refulare a tensiunii nervoase acumulate. Bruxismul este cea mai comună formă de parafuncție. Bruxismul diurn se manifestă printr-o serie de ticuri de genul: rosul unghiilor. ce apare inconștient atât ziua cât mai ales noaptea. iar  sibilantele S și Z sunt articulate la o inocluzie minimă interarcadică numită spațiu minim de vorbire. care se repetă la intervale de cca. Fonația reprezintă funcția ADM prin care un volum de aer din plămâni este dirijat de diafragmă în laringe și cavitatea bucală. strângerea dinților. ce poate apare la orice vârstă. fiind însoțite de mișcări rapide ale globilor oculari și vise. Dacă aceasta este micșorată spațiul se mărește și emisia sunetelor S și Z se face modificat cu emisie facultativă de salivă. Parafuncțiile sunt activități cu efecte nocive asupra propriilor structuri.buzei. De aceea.  limba se poziționează în palatul dur retroincisiv pentru pronunția sunetului D. deglutiție. 90 de minute în cursul unei nopți.  De asemenea testul se utilizează la pacientul dentat după protezare fixă când există suspiciunea modificării DVO după protezare. Bruxismul este o manifestare a stării de stress emoțional. ce apare în perioadele de somn superficial.M. Episodul bruxogen se întinde pe o durată variabilă.ă în cavitatea bucală. de întreținere și de agravare a simptomatologiei disfuncție temporomandibulare. inclusiv la dentiția temporară și mixtă. respirația orală și multe alte obiceiuri și posturi vicioase ale mandibulei: suptul degetului/limbii. suptul degetului. Bruxismul se manifestă prin strângerea dinților sau frecarea lor inconștientă atât ziua cât și noaptea. Din contră.a. Bruxismul nocturn a fost defint ca o boală a somnului.  Testul fonetic este util la pacientul dentat cu uzură dentară generalizată și avansată pentru verificarea DVO posibil micșorată. Fonația se produce în timpul expirației iar articularea sunetelor se face cu participarea diferitelor structuri orale. acest spațiu fonetic este utilizat ca test funcțional de verificare a DVO. fonație.B sunt articulate prin contactul buzelor. Prin contracții musculare controlate ale corzilor vocale se formează sunetele ce capătă rezonan.a. când contracția masterilor esdte peste limitele normale ca intensitate și frecvență. la pronunția sunetelor S și Z apărând un zgomot ca de castaniete. astfel că DV a etajului inferior pentru pronunția sunetelor menționate este foarte apropiată de DVO. etc. deglutiția infantilă. Activitatea musculară poate fi funcțională. așa cum a fost prezentată anterior.  La pacientul edentat parțial la care nu se mai stabilesc contacte ocluzale cât și la cel edentat total testul fonetic se utilizează prentru aprecierea valorii DVO determinată cu formula DVO=DVR-SIF cu șabloanele de ocluzie.  Astfel sunetele P. Parafuncțiile ADM includ bruxismul centric și excentric. Simptomatologia poate evolua pe fondul unei dureri surde. dacă DVO este mărită spațiul se anulează și dinții se ciocnesc. interpoziție de obiecte /limbă între dinți ș. Din această perspectivă deosebim două tipuri de bruxism: centric și excentric diurn și nocturn. în masticație. activități care se suprapun de obicei cu o stare de concentrare intelectuală sau emoțională a individului în timpul desfășurării unor activități diurne. ținerea de creioane între dinți ș. Bruxismul nocturn este cel mai adesea un factor declanșator.

Monitorizarea simptomelor are efect benefic în sensul conștientizării pacientului de activitatea parafuncțională pe care o poate controla mai bine pe parcursul zilei.Curs 3 bazele biologice ale ocluziei dentare. Potrivirea fațetelor de uzură în poziții excentrice poate declanșa dureri mio-articulare caracteristice. 3. Durerile sunt influențate de temperaturile scăzute și pot dura până la o săptămână. intensitatea și durata lor. cemtric și excentric se fsace prin următoarele semne: 1. Hipertrofia maseterină este inilaterală în formele de bruxism excentric și bilaterală în bruxismul centric. Semnele obiective comune sunt:  Uzură dentară în diferite grade  Boselarea proceselor alveolare  Leziuni cuneiforme/abfracţii  Fisuri/fracturi dentare. Diagnosticul pozitiv al bruxismului nocturn se bazează pe următoarele:  Anamneză  Semnele clinice caracteristice  Uzura gutierei ocluzale sablate pe care pacientul o poartă în timpul nopții 10 . Dacă potrivirea apare în IM este bruxism centric dacă apare într-o poziție excentrică în care pacientul ajunge printr-o mișcare antero-laterală este bruxism excentric. 2. În stadiile tardive uzura dentară este generalizată. Uzura dentară este generalizată de la început în forma de bruxism centric. În această etapă diagnosticul difernețial între cele 2 forme se face prin următorul test: Se cere pacientului să ocludă astfel âncât fațetele de uzură să se potrivească. aplatizarea marginii libere a caninilor fiind un semn precoce. produse prin ocluzie traumatică  Mialgii /artralgii  Cefalee recurentă  Hipertrofie maseterină Deosebirile dintre cele 2 forme de bruxism. în timp ce la formele excentrice evoluția uzurii dentare este progresivă: inițial se produce la dinții de ghidaj. Bruxismul nocturn este o activitate parafuncțională care se poate desfășura în două moduri: prin strângerea dinților în IM –bruxism centric – sau prin frecarea lor – bruxism excentric-. Acuzele comune sunt cefaleea și mialgia localizată pe mușchii masticatori și cervicali de postură. În timp uzura dentară cuprine trptat toți dinții de pe partea lucrătoare și apoi se extinde pe partea opusă. Pentru un diagnostic pozitiv și diferențial corect este utilă ținerea unui jurnal orar zilnic care să cuprindă simptomele apărute. 30 de minute de la consumarea episodului bruxogen. constrictive care apare de regulă la cca. localizate prin ocluzie traumatică  Pulpopatii/leziuni parodontale localizate .

5 ori mai numeroase ca în activitatea funcțională  Direcția de aplicare a forțelor. 11 . Contactul ocluzal prelungit care apare în bruxism poate ajunge și la 4 ore. Ocluzia traumatică Definește ocluzia dentară caracterizată prin forțe ocluzale nocive ca intensitate. punct de aplicare. 3. care scad eficiența mecanismelor reglatoare și forțele deși intermitente sunt percepute ca forțe cu acțiune continuă. durată. direcţie. greu de tolerat  Mișcările excentrice mandibulare  Contracția musculară izometrică nefiziologică(comparativ cu cea izotonică funcțională)  Inhibarea reflexelor de protecție  Prezența efectelor patologice asupra structurilor ADM și asociate (cefaleea). ceea ce justifică alterasrea mecanismelor reglatoare. Cele axiale sunt bine suportate dar cele paraxiale. preponderent orizontală. frecvenţă. Contactele ocluzale de intensități mici pot deveni nocive prin frecvența lor mare. Amprenta bucală și linguală a dinților În concluzie activitatea musculară din parafuncții este nocivă prin:  Intensitatea și frecvența contactelor ocluzale.Curs 3 bazele biologice ale ocluziei dentare. Intensitatea forțelor ocluzale este adaptată funcțional și poate atinge valori de până la 400kgf în masticație. ceea ce reprezintă o suprasolicitare importantă a structurilor ADM. mai ales pentru dinții laterali. Un factor important în patogenie îl reprezintă direcția de acțiune a forțelor ocluzale. În final se modifcă reactivitatea parodontală astfel că durerea apare la valori crescute ale forelor ocluzale față de normal. forțe care epuizează mecanismele adaptative parodontale. de cca. dar durata acestor contacte este în medie de 20-30 minte pe zi. oblice și orizintale sunt nocive.

parodonțiu. prin mecanism exclusiv traumatic ocluzal. parodontal și ocluzal. 12 . 190-191. Tratamentul constă în identificarea obstacolului ocluzal sau a parafuncției. cu migrarea inserției epiteliale. Ocluzia traumatică generează trauma ocluzală. Bibliografie: Okeson pg. Efectul nociv al ocluziei traumatice este mai rapid și mai intens la dinții afectați deja de boala parodontală. Trauma ocluzală parodontală poate apare primar. articulație. direcție. Tratamentul în acest caz este combinat. 110-112. pg 80-87.Curs 3 bazele biologice ale ocluziei dentare. durată sau frecvența de producere. Leziunile parodontale sunt izolate. manifestă la toate structurile ADM: Dinți. eliminarea contactelor nocive și controlul parafuncției. Dintele prezintă fremitus sau moblilitate patologică. Forțele ocluzale sunt nocive prin intensități excesive. unde mecanismele regaltoare parodontale sunt epuizate și ocluzia traumatică poate fi reprezentată și de forțe în parametrii normali. Nu apar pungi și nu migrează inserția epitelială. 197-200. mușschi. etc.21-36. 455-456 Petre. 173. prezente la 1-2 dinți și constau în necroza ligamentelor parodontale și liză osoasă. Aspectul clinic gingival este normal. Trauma secundară apare la un grup dentar cu parodonțiu afectat inițial de boala parodontală. Examenul clinic în această situație reflectă prezența manifestă a semnelor de parodontită marginală cronică . În acest sens echilibrarea ocluzală și tratamentul ortodontic sunt metodele clinice cele mai adecvate. constituirea de pungi osoase. Ioniță. când leziunile caracteristice apar pe un parodonțiu inițial sănătos.