You are on page 1of 3

Etica şi morala în relaţiile internaţionale.

Critica păcii democratice şi morala

Net

Thomas Hobbes în lucrarea Leviathan consideră că puterea unui om constă în
deţinerea unor mijloace pentru a obţine un succes oarecare. În acest caz acţiunea şi
puterea sunt strâns legate, iar dacă acţiunea presupune o intervenţie asupra unui
eveniment, atunci puterea constă în deţinerea unei potenţialităţi de modificare a
cursului evenimentelor, în sensul aptitudinii de a produce rezultate dorite.

O altă direcţie vizează aspecte teleologice. În acest sens, Bertrand Russel
propune ca producerea efectelor dorite să devină criteriul distinctiv al puterii. În
sens restrâns, noţiunea de putere apare ca o formă de coerciţie.

Viziunea puterii ca relaţie aşa cum o definea Robet Dahl in lucrarea Who
Governs apare descrisă într-un sistem tranzitiv de determinări. Dacă A şi B sunt
indivizi sau grupuri, atunci A exercită o putere asupra lui B în măsura în care
obţine de la B o acţiune pe care ultimul n-ar fi efectuat-o altfel. În acest caz puterea
apare ca o relaţie asimetrică ce implică ideea de reciprocitate.

Jean William Lapierre descrie puterea ca inovaţie socială, un exerciţiu de
vitalitate ce stă la baza formării raporturilor sociale de grup, ce tind să distrugă
cadrele societăţii stabilite, prin transformarea organizării sistemelor sociale.

Steven Lukes identifică trei ipostaze ale puterii (Lukes 2005): decizia
(asumarea integrală a autorităţii unui agent în ceea ce priveşte formularea unei
strategii şi respectiv acţiuni), influenţa deciziei (puterea celor care nu decid dar
orientează critic - puterea non-deciziei) şi dominarea ( inocularea unor gânduri şi
dorinţe pe care altfel agentul nu le-ar fi avut).

Majoritatea abordărilor din relaţiile internaţionale acceptă ipoteza conform
căreia natura sistemului internaţional este una anarhică – însemnând că nu există o
formă de organizare suprastatală care ar putea supune comportamentele etatice
unor reguli clare şi precise. Statele sunt intrate astfel într-o competiţie perpetuă în
ceea ce priveşte supravieţuirea la nivel internaţional în care regula jocului este a
reuşi prin diferite mijloace să-ţi materializezi interesele, prin metode clasice cum ar

bazată pe coerciţie. cea în care mai pot fi impuse anumite norme etice în negociere.power (sau puterea dură). iar Robert Dahl ne propune o abordare matematicistă: “A exercită o putere asupra lui B în măsura în care obţine de la B o acţiune pe care B nu ar fi efectuat-o altfel” (Hastings. ameninţări. Max Weber privea puterea ca fiind şansa de a face să triumfe propria voinţă în cadrul relaţiilor sociale. Dintre aceste două tipuri de putere. suveranitate westfaliană. Raportându-ne la pragmatismul relațiilor internaționale. a jocurilor de suma nulă şi ne-nulă. neputând fi pusă în nici un fel la îndoială. nu poate fi evalută în termeni morali. din punct de vedere etic. conform căreia puterea statului în interiorul propriilor granițe trebuie subordonată unui „principiu de extremă urgență” – nevoia unei minime protecții a drepturilor omului. Ca o contrapondere la această doctrină. etica este o variabilă ce este suspendată sistematic în funcţie de interesele actorilor internaţionali.sub aspect etic. Joseph Nye a exprimat-o ca fiind deţinerea cărţilor de valoare în jocul de poker internaţional făcând diferenţa dintre două faţete diferite ale puterii: hard . Conform paradigmei realiste din relațiile internaționale.această dilemă morală se pune cu privire la primatul unuia dintre următoarele concepte: principiul suveranității statelor sau problematica respectării drepturilor omului. Este evident că într-o asemenea cursă a negocierilor relative şi absolute. existând problema spaţiilor de unde emerg regulile în sistemul internaţional. suveranitatea lor.2000).acțiunea statelor. a apărut doctrina „dreptului de a interveni”. . se remarcă preponderent puterea soft. impunere de natură militară şi soft .fi folosirea instrumentelor coercitive (violente) ori exercitarea persuasiunii diplomatice (paşnice). sunt legate de întrebarea dacă statele sunt agenți morali. ca singuri actori ai scenei internaționale. etica (normele) devenind practic la îndemâna celor ce ajung să deţină şi să-şi impună puterea. puterea manifestată printr-un comportament atractiv şi metode persuasive paşnice. Intervențiile umanitare. a persuasiunii.power (sau puterea blândă).

Raymond Polin subliniază: Morala se situează imediat la nivelul existenţei trăite. Normele morale sunt preluate de persoană de la alţii şi supuse unor estimări ale conştiinţei. . pe cînd etica se situează imediat la nivelul practicii reflectate a libertăţii.