You are on page 1of 32

Elemente de sociologie a muncii și intreprinderii

Sociologia muncii este o „sociologie de ramură” care cuprinde concepte, metode şi practici
privind munca – un domeniu de sine stătător al societăţii. Munca şi producţia s-au constituit şi
evoluat în codeterminare cu mediul sociocultural complex şi cunoașterea lui.
Emile Durkheim a orientat preocupările sociologilor și către această problematică a muncii,
producţiei și întreprinderii. Pe măsură ce piaţa se extinde, apare marea industrie. Ea are ca
efect transformarea relaţiilor dintre patroni şi muncitori. […] Munca la maşină înlocuieşte
munca omului, munca în manufactură pe cea din atelier. Muncitorul este înregimentat,
despărţit ziua întreagă de familia lui […] Aceste noi condiţii ale vieţii industriale și familiale
reclamă o organizare nouă; toate aceste transformări s-au realizat cu extremă rapiditate, iar
interesele în conflict nu au avut încă timpul de a se echilibra”.1
Alain Touraine spunea că sociologia muncii a devenit o sociologie a întreprinderii, considerată
sistem social. Indivizii şi grupurile se definesc prin raportarea lor reciprocă dar şi prin
raportarea la formele şi modurile de organizare a muncii2.
Sociologia muncii a tins să devină apoi o sociologie a întreprinderii industriale. T. Herseni
considera sociologia industrială “ramura sociologiei generale care se ocupă de măsura în care
industria este influenţată de structura şi dezvoltarea societăţii, iar societatea este influenţată de
apariţia, formele industriei şi dezvoltarea ei”3.
G. Friedmann considera că obiectul sociologiei industriale nu este numai întreprinderea şi
viaţa sa internă, ci ansamblul societăţii industriale4.
Preocupările sociologilor s-au extins apoi la:
- funcţiile întreprinderii şi procesele de integrare,
- motivația şi satisfacţia muncii,
- recrutarea şi pregătirea personalului,
- comunicarea şi organizarea grupurilor de muncă,
- conducerea și procesul decizional,
- managementul muncii,
- promovarea în muncă şi participarea,
1
Citat în Hoffman Oscar, Sociologia muncii, Editura Hyperion XXI, Bucureşti, 1996, p. 13
2
A. Touraine, Sociologie industrielle, în Revue de l’Enseignement superieur, nr. 1-2, 1965
3
T. Herseni, Sociologie industrială, EDP, Bucureşti, 1974, p. 36
4
G. Friedman, „Problemes de sociologie industrielle”, în Traité de sociologie, vol. l, Paris, PUF, 1967, p.442

1

- condiţiile de muncă din întreprindere,
- conflictele de muncă şi sindicatele etc.

Munca. ,,Prin intermediul muncii se stabilesc contactele noastre sociale, îşi găsesc şi-şi
definesc indivizii locul în societate”1. Munca remunerată este măsura contribuţiei unui om la
activitatea productivă. Orice document oficial privind persoana conţine și indicatorul profesie
sau/și ocupaţie, ceea ce arată că munca este o caracteristică fundamentală a personalităţii,
activitate conștientă, specifică omului, îndreptată spre un scop, când omul efectuează,
reglementează și controlează schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea
trebuințelor sale. Toate relaţiile sociale, toate raporturile interumane sunt dependente de
profesia, meseria, ocupația omului. Mulţi se identifică cu locurile lor de muncă. Poziţionarea
socială este dependentă în mare măsură de ocupație, meserie, profesie și acestea oferă
posibilitatea exprimării stimei de sine.
După Giddens2, muncă înseamnă ,,efectuarea sarcinilor, consum de efort mental şi fizic cu
obiectivul de a produce bunuri şi servicii pentru satisfacerea nevoilor umane”. Salariul este
contravaloarea muncii prestate de salariat în baza contractului individual de muncă (care
cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri) este resursa principală de
care depind salariații și familiile lor. Munca oferă o bază pentru dobândirea şi exersarea
calificărilor şi competenţelor, îl plasează pe om într-un mediu economic, social şi cultural
diferit de mediul vieții private. Structura unei zile pentru salariat depinde de programul de
lucru, restul timpului fiind pentru refacere sau alte necesităţi (în cea mai mare parte utile
reluării activităţii). Un om obişnuit îşi petrece la ”serviciu” circa o treime din viaţă. Locul de
muncă oferă posibilităţi de lărgire a relaţiilor sociale (relaţii de prietenie, colaborare,
cooperare, comunicare, intercunoaștere, acțiune lalolaltă), conferă angajatului o poziţie proprie
în familie şi societate.

Sistemul muncii cuprinde elementele implicate în realizarea procesului de muncă şi
interacţiunea lor:

1
Orio Giarini, Patrick M. Liedtke, Le plein emploi dans l'economie de service, raport către Clubul de la Roma, 2000
2
Giddens A., Sociologie, ALL, Bucureşti, 2001, p. 364

2

- Mediul muncii - adică ambianţa (fizică şi socială) în care se desfăşoară activitatea: spaţiul
de lucru, iluminatul, microclimatul, zgomotul, vibraţiile, radiaţiile, compoziția aerului etc.,
ca și relaţiile de grup, raporturile pe orizontală şi verticală, cultura organizaţională etc.;
- Mijloacele de producţie - totalitatea mijloacelor de muncă (clădiri, instalaţii, maşini, unelte,
mijloace de transport etc.) şi a obiectelor muncii (materii prime, materiale, produse
intermediare etc.) utilizate în activitatea de producţie;
- Sarcina muncii - totalitatea actelor pe care trebuie să le efectueze muncitorul în vederea
realizării scopului muncii;
- Procesul muncii este succesiunea în timp şi în spaţiu a activităţilor muncitorului şi
mijloacelor de producţie în sistemul muncii;
- Condiţiile muncii. Ergonomia1 foloseşte cunoştinţe din medicină (anatomie, fiziologie,
igienă), ştiinţele tehnice, ştiinţele economice, psihologie și sociologia muncii și are ca
obiect orientarea creării tehnicii contemporane la nivelul posibilităţilor psihofiziologice
normale ale omului şi utilizarea raţională a acestor posibilităţi în condiţiile de mediu,
sociale şi culturale cele mai favorabile, în vederea reproducerii forţei de muncă. Ea vizează:
adaptarea condiţiilor de muncă la posibilităţile fiziologice şi psihologice ale omului, ca să
nu pericliteze sănătatea omului şi să se cheltuiască minimă forţă umană; aplicarea
cunoştinţelor din domeniul anatomiei, fiziologiei, psihologiei experimentale, medicinii
profesionale, cu scopul de a se atinge un sistem optim om-maşină, în interesul muncitorilor
şi al productivităţii; aplicarea ştiinţelor biologice, umane, în corelaţie cu ştiinţele tehnice,
pentru a ajunge la o adaptare reciprocă optimă între om şi munca sa, rezultatele fiind
măsurate în indicatori de eficienţă şi bună-stare a omului.
- Muncitorul implicat nemijlocit în realizarea sarcinii de muncă.

Forţa de muncă
Forţa de muncă indică totalitatea persoanelor care muncesc. Expresia ”forţă de muncă” a avut
la origine un conţinut predominant economic, îmbogăţit cu semnificaţii sociale şi psihice.
Prin capacitate de muncă se înţelege totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale care există în
organismul și personalitatea omului, pe care el le pune în funcţiune atunci când produce valori
de întrebuinţare.

1
”Ergos” – muncă, “nomos” – lege, ştiinţă.

3

Aceste moduri de angajare pot ridica unele întrebări: cum se poate pretinde loialitate. În acelaşi timp angajatorul a căpătat posibilitatea de a organiza activitatea de recrutare a forţei de muncă în raport cu interesele sale. Un patron angajează personal cu program redus. imaginea despre caracterul permanent al încadrării pe un anumit loc de muncă s-a modificat. Editura Nemira. (traducere din limba engleza de Adriana Badescu). după nevoie. 4 . 1999. forţa de muncă era alcătuită din angajaţii cu program normal de lucru (opt ore). octogramei – activităţile care compun munca. . devotament şi productivitate din partea unui personal nesigur de poziţia sa?1 Organizarea ergonomică a muncii se referă la ansamblul metodelor şi tehnicilor ce vizează creşterea productivităţii muncii ținând seama de posibilităţile fizice şi intelectuale ale omului într-un ansamblu care cuprinde: Condiţiile tehnice Mediul ale de producţiei muncă Motivaţia Preocupăr muncii i MUNCITORUL personale Relaţiile Alţi din grupul factori de muncă solicitan ţi ] Analiza locului de muncă înseamnă analiza: . Începând cu anii’80 ai secolului trecut. Muncitorul a căpătat libertatea de a decide în ce priveşte modalitatea de a munci. Leighton Patricia. Resurse umane. cronogramei – durata fiecărei activităţi. 1 Adkin Elaine. pe termen scurt. pp. Jones Gordon. București. Colectia Business Club/Biblioteca economiei de piata. 101-102. care puneau în acţiune toate aptitudinile şi cunoştinţele lor şi realizau sarcinile ce derivau din locul de muncă ocupat.În societatea industrială.

Disfuncţiile care pot apare legate de locul de muncă sunt: . umiditate.. ca și factorii igienico-sanitari (spaţiu. efortul şi nocivitatea posibilă a utilizării lor). climatul organizaţional. factorii de microclimat (temperatură. un confort vizual. s-a dispus plasarea utilajelor astfel încât căldura produsă de ele să nu se acumuleze acolo unde lucrează muncitorii. bolile profesionale. . . Este importantă adaptarea muncii la om. izolarea fonică a zonelor zgomotoase. mijloace de transport. De aceea se iau măsuri de reducere a zgomotului sau împiedicarea transmiterii lui. de prevenire a supraîncălzirii. ambianţa fizică. instrumente. radiaţii). efortul neuropsihic de coordonare şi control al tuturor activităţilor. Ferestrele şi luminătoarele trebuie prevăzute cu mijloace de prevenire a strălucirii (jaluzele. curenţi de aer. s-a introdus ventilaţia corespunzătoare. nivelul de salarizare. presiune atmosferică. luminozitate. Zgomotul produs de maşini. utilajul utilizat pentru fiecare operaţie. a maşinilor şi utilajelor producătoare de zgomot intens. curăţenie). accidente de muncă). oboseală cronică. . kinetograma . care determină postùrile. . . cefalee. tulburarea comunicării verbale. poziționarea postului. De aceea au fost introduse automatizarea şi mecanizarea operaţiilor ce se execută la temperaturi ridicate pentru a feri de degajări mari de căldură. gestualitatea profesională etc. Muzica poate ameliora ambianţa. programul de lucru. scăderea productivităţii muncii. aer condiţionat etc. morbiditatea. legaţi de procesul de producţie. Iluminatul trebuie să asigure acuitatea vizuală optimă. ventilaţie. poate avea efecte negative grave (surditate profesională. tulburări de somn. . care influenţează felul şi intensitatea gestualităţii profesionale. . dar și adaptarea omului la munca pe care o desfășoară. perdele). încălzire.poziţia de lucru şi gestualitatea necesară efectuării operațiilor de muncă. 5 . aparate.psihosociale: absenteism. forma şi dimensiunile pe operaţii. de vocile oamenilor în timpul activităţii de muncă. fluctuaţia forței de muncă. relaţiile interpersonale. insatisfacţia profesională.economice: scăderea productivităţii muncii şi a retribuției etc. materiilor prime utilizate (felul. ambianţa socială de muncă. dacă depăşește anumite limite. accidentele de muncă. atenua starea de oboseală sau plictiseala.biologice: oboseala..

1996. Munca este determinată de structurile globale ale societăţii. preot sau negustor. de mobilitatea teritorială şi educațională. de valorile ce stau la baza activităţilor desfăşurate în societate.Folosirea culorilor în fabrici. Unele culori convenţionale au rol de securitate (interzicere. p. Economia modernă se distinge printr-o diviziune a muncii foarte complexă. portocaliul. Henry Ford a înţeles că producţia de masă necesită pieţe de masă și a construit 1 Claudette Lafaye. Altele pot fi folosite eficient în crearea unui confort vizual și diminuarea oboselii (roşul. a globalizării fac ca problematica muncii şi a producţiei să depăşească nu numai cadrele organizaţionale (ale întreprinderilor). influenţată de munca prin care-şi câştigă existenţa. Hoffman. de mobilitatea socio-ocupaţională şi profesională.W. Iaşi. Dacă în societăţile agrare nu existau mai mult de 20-30 de meşteşuguri importante alături de ocupaţii specializate precum cea de soldat. 33 6 . Întreaga viaţă a omului este modelată. Procesele de integrare şi extindere. p. Taylor a gândit un sistem de maximizare a productivității industriale prin organizarea temeinică a producţiei (taylorismul a împărțit munca în sarcini simple care pot fi cronometrate). F. transdisciplinaritatea din cercetare şi ştiinţe duc la o viziune nouă. marcată. Elemente de sociologie a muncii şi întreprinderii Munca şi întreprinderea se află de mult timp în atenţia sociologilor 1. de normele. siguranţă. In societatea industrială are loc specializarea pentru o anumită operaţie. 31 3 Idem. Specializarea diversă a determinat elaborarea unor strategii de creştere a productivităţii muncii. ci şi pe cele naţionale (ale statelor)2. de dinamica stilurilor de viaţă și a nivelului de trai etc. de stratificarea și mobilitatea socială. firme. la locurile de muncă urmăreşte crearea unei ambianţe de confort. verdele. Editura Hyperion XXI. Interdisciplinaritatea. albastrul dau senzaţia de răcoare şi au acţiune calmantă etc. Bucureşti. în societatea industrială apar mii de ocupaţii. Sociologia organizaţiilor. de internaţionalizare a pieţelor. avertizare. identificare. galbenul dau senzaţia de căldură şi au acţiune stimulativă asupra funcţiilor fiziologice. de NTIC. mai corectă şi aptă a fi transformată în instrumente practice de acţiune în domeniul muncii3. Sociologia muncii. activitatea productivă fiind influenţată de relaţiile interpersonale şi de grup. ordine). 1998 2 O. informare.). Editura Polirom. în încăperile de lucru. Astfel.

Primele aplicatii au aparut spre sfârsitul anilor 60. în cadrul căreia fiecărui muncitor îi revenea o sarcină specializată. 7 .Realizarea comenzilor de generare date. Functiile principale ale unui sistem de proiectare asistata sunt: . . într-un timp la fel de scurt ca şi cel de executare a cinci mii de cămăşi identice. acum este posibilă producerea fiecărei cămăşi. . ceea ce a permis pentru prima oara materializarea precisa a unui model geometric virtual.Pastrarea istoricului generarii piesei (natura comenzilor. scadere. Producţia de grup este o altă modalitate de organizare a muncii în care muncitorii cooperează în procesul de producţie dar și prin stimularea motivaţiei (grupuri de 5-20 de muncitori se întâlnesc pentru a studia şi rezolva probleme de producţie.a procedeelor de execuție și a performanțelor specifice. Istoria acestor aplicatii este foarte scurta. daca primele aplicatii disponibile pe minicalculatoare au fost orientate spre realizarea de desene 2D. În aceste aplicatii.Operarea imediata a modificarilor datorate schimbarii valorilor parametrilor. care a înlocuit munca oamenilor cu folosirea mașinilor și a roboţilor industriali. . Ultimele decenii au adus schimbări profunde în procesele de producţie prin introducerea proiectării asistate de calculator. Modificarea ulterioara a unui parametru conduce la recalcularea configuratiei geometrice si la actualizarea reprezetarii grafice. . bunuri. Pentru accelerarea proiectarii au fost create biblioteci de repere standard. . Practic toate întreprinderile care operau în domenii de vârf au început sa-si rezolve problemele de proiectare folosind calculatorul. dezvoltarea si raspândirea aplicatiilor specializate în proiectare a crescut constant. NTIC permit producţia mare a unor produse. aplicațiile de proiectare asistată sunt folosite astăzi pentru proiectare în toate domeniile. Calculatorul este un instrument care a schimbat complet munca de proiectare. cercetarile derulate în cadrul noilor firme de CAD au ridicat nivelul tehnic al acestora pâna la realizarea de modele în spatiul 3D. intersectie) aplicate unor blocuri grafice elementare 3D. Anii '90 au adus o noua orientare în aplicatiile CAD. realizate de aplicatie. Cunoasterea proiectarii asistate se reduce în esenta la doua tipuri de cunostinte: întelegerea posibilitatilor oferite de aplicatia folosita pentru realizarea si combinarea blocurilor grafice necesare si descompunerea procesului de constructie a reperului considerat într-o succesiune logica de ac tiuni. Cercetarile în domeniul matematicii din anii '80 au condus la aparitia unei noi generatii de aplicatii destinate proiectarii asistate. articole cerute numai de către anumiţi clienţi (. Primele sisteme de proiectare asistata au avut la baza modeloare orientate pe suprafete. . odata cu aparitia statiilor grafice si a calculatoarelor personale. Apărute inițial în industria aeronautică sau a automobilului. În plus. personalizate. diferite.a unui ansamblu de norme de reprezentare. În anii '80 însa. fără un cost suplimentar.rolul funcțional al obiectului de conceput. respectiv înglobarea în acestea a proiectarii parametrizate si mai apoi a geometriei variationale. Pe o linie de asamblare tradiţională pot fi produse cinci mii de cămăşi pe zi. ordinea. Proiectarea presupune utilizarea unui ansamblu de cunoștințe privind: . urmează cursuri de perfecţionare).personalizarea de masă”). Modelelor geometrice realizate cu astfel de aplicatii li se ataseaza în timpul constructiei un ansamblu complet si coerent de parametri (în cazul modeloarelor parametrice) si un sistem de ecuatii care leaga parametrii (în cazul modeloarelor bazate pe geometria variationala ). Evoluţia tehnologiei a impus un alt automatizarea. valorile parametrilor introdusi). un model este generat printr-un ansamblu de operatii booleene (reuniune. respectiv cele bazate pe modeloare orientate pe operatii cu solide. Domeniul de utilizare a calculatorului în proiectare se numește proiectare asistată de calculator.a materialelor care vor fi folosite. ansamblu) proiectat.Generarea unei reprezentari grafice a modelului (obiect. Ele au fost create pentru a putea calcula traiectoriile sculelor masinilor cu comanda numerica.linia de montaj mobilă (lucrul ”la bandă”)..

Pentru creare se indica centrul cercului circumscris si un vârf. Sesizarea coincidentei cu curba etc. Arc definit prin 3 puncte. Pozitia primului punct de pe arc va defini si raza sa. se indica printr-un dublu clic. Sesizarea mijlocului: 3. În ţările industrializate. peste trei sferturi din populaţia angajată efectua munci manuale (aşa numitele gulere albastre). Arcul definit prin centru si doua puncte. Pentru o deplina însusire ambele necesita însa mult exercitiu. In panoul de proprietati se poate apoi corecta numarul de laturi. stabilit implicit la n=6. primul element geometric sa înceapa din punctul care indica originea sistemului de axe afisat în centrul ferestrei de schitare sau sa fie legat de acesta: centrul arcului coincide cu originea Pentru indicarea sau trasarea elementelor geometrice mentionate aplicatia reactioneaza încercând sa anticipeze intentiile proiectantului legând pozitia curenta a cursorului de anumite elemente geometrice apartinând elementelor existente . primul punct si al doilea punct. Instrumente de schitare disponibile: Linia. Curba spline care trece prin punctele indicate. Sesizarea extremitatii unei curbe: 2. Dupa selectarea instrumentului va fi indicat centrul. Arcul generat va fi tangent la curba a carei extremitate a fost selectata ca si prim punct de pe arcul de cerc. Pentru trasarea unei linii se va indica cu mouse-ul (clic) primul punct si apoi al doilea (clic sau mentinere buton apasat între puncte). Arc tangent. 8 . Poligon cu n laturi. Se recomanda ca la începutul primei schite apartinând unui reper. în prima jumătate a secolului al XX-lea. Exemple: 1. datorită introducerii noilor tehnologii. La sfârşitul secolului cresc rapid ocupaţiile specifice gulerelor albe.

Ca să nu mai vorbim de activităţile ce ţin de autoproducţie şi autoconsum (cum sunt. Treburile gospodăreşti nu sunt plătite (sunt făcute prioritar de către femei). autoeducaţia.5% în 1992. Lucrătorii vor avea nevoie de un înalt nivel de pregătire profesională. Prin telemuncă viaţa privată şi de afaceri se pot întrepătrunde. Patrick M. ajungându-se la un mod de viaţă în care toată familia poate lucra împreună pe acelaşi spaţiu şi în acelaşi timp. de la 42% la peste 60%1.. cit. sunt activităţi neretribuite. desfăşurată prin intermediul NTIC. Efectul negativ poate consta în diminuarea contactelor sociale. Telemunca determină îmbunătăţirea condiţiilor de recrutare. calificare şi recalificare a personalului. Munca bunicilor în educarea şi creşterea nepoţilor. sau în treburile gospodăreşti etc. deşi sunt o activitate ce solicită puternic pe om. Un alt tip de muncă este munca voluntară (gen de muncă făcut de organizaţiile de caritate). Ea oferă oportunităţi sporite de muncă pentru persoanele aflate în incapacitate de muncă temporară sau permanentă (pentru mamele aflate în concediu de maternitate). 137 9 . de exemplu. reparaţia unui aparat de către un meseriaș este plătită. asistăm la tranziţia forţei de muncă dinspre industrie către servicii (în SUA şi în Canada. Unii vorbesc despre sfârşitul muncii (impactul tehnologiei ar duce la o schimbare a muncii în societăţile postindustriale. şi are în vedere tranzacţiile din afara sferei de angajare obişnuită în câmpul muncii. Liedtke. op. congrese ştiinţifice nu sunt plătite. p. dar remuneraţia să fie înregistrată). Expunerile sau comunicările făcute la conferinţe.Munca neplătită deţine un loc apreciabil în cadrul activităţilor desfăşurate de către oameni (Giddens vorbește de munca din cadrul ”economiei neoficiale”. dar ar putea fi remunerate. de pildă. O modificare profundă va avea loc în condiţiile ofertei de telemuncă. Răspândirea NTIC va reduce şi mai mult numărul de locuri de muncă cu normă întreagă. pe măsură ce creşte productivitatea muncii se produce un declin al 1 Orio Giarini. iar în Europa. îngrijirea sănătăţii). neînregistrată în nici un act - economia subterană. Se prevede o accentuare a integrării NTIC în producţie. ponderea serviciilor a crescut de la 60% în 1969 la 72. simpozioane. Societatea actuală tinde spre o economie a serviciilor.

Cert e. 31 10 . ca sistem de activităţi productive alcătuit din: activitatea organizată pe bază de remuneraţie salarială. Ed. Vlăsceanu. că apar noi forme de muncă bazate pe o mai mare flexibilitate în programarea muncii: prestarea unei activităţi de la distanţă prin intermediul reţelelor de televiziune sau calculatoare de către forţa de muncă la domiciliu. ci slujba însăşi. în care câte un angajat va constitui o întreprindere bazată pe o persoană ce va vinde o varietate de servicii unui număr de cumpărători). Paideia. Taylor propunea înlocuirea sistemului liniar de organizare cu compartimentele funcţionale și specializarea profesională prin reducerea actelor arbitrare. dar reglementată (activităţile part-time). Psihosociologia organizaţiilor şi a conducerii. W. Taylorismul a văzut muncitorul ca pe o persoană ce reacţionează la stimulente materiale. o revoluţionare a stării de spirit a celor care sunt de partea conducerii. Oamenii muncesc bine în vederea satisfacerii propriilor interese. În întreprindere să existe structuri ierarhice clare şi toți membrii să fie motivați. selecţia competenţelor profesionale în manieră competitivă.forţei de muncă ocupate în locuri de muncă). Teorii privind munca și organizarea ei Taylorismul. de asemenea. Muncă specifică pentru fiecare tip de personalitate. fordismul. 1993. al celor mai bune modalităţi de realizare a unei activităţi productive1. Bucureşti. diviziunea muncii prin separarea deciziei de actul executării. echivoce şi subiective din procesul productiv. Dar creşterea interesului pentru asemenea noi forme nu a dus la renunţarea locurilor de muncă tradiţionale. p. Maximizarea eficienţei muncii poate fi realizată prin: dezvoltarea cunoaşterii ştiinţifice. Astăzi se acceptă oportunitatea flexibilizării conceptului de muncă. Bridges spune că . perfecţionarea celor recrutați.ceea ce este pe cale de dispariţie astăzi nu este un anumit număr de locuri de muncă. în “The Principles of Scientific Management” (1911) Frederick Winslow Taylor susținea că este necesară o revoluţionare completă a stării de spirit a muncitorilor şi în acelaşi timp. Înlocuirea ei se va face cu forme noi de autoocupare. al timpului. au vizat studiul mişcării. Astfel. munca remunerată în afara cadrului oficial. Henry Ford a inventat ”lucrul pe bandă” iar Henry Fayol a formulat principiile organizării acţiunii în context industrial: 1 M. considerând că ”se încalcă” principiul unităţii de decizie şi de acţiune dacă i se acordă și lui competenţă decizională. fayolismul etc. activităţi de autoproducţie şi activităţi voluntare neremunerate..

. a mijloacelor de muncă etc.) au căutat să depăşească limitele concepției lor. cooperare între muncitori şi conducerea întreprinderii etc. concentrându-se asupra motivaţiilor. față de alții. C. 1 E. 11 . D. unitatea de scop şi de comandă. . . diviziunea muncii. Fiinţa umană medie este înzestrată cu capacitatea învăţării. Astfel. . buna comunicare în mediul organizaţional. favorizarea “muncii în echipă şi a coeziunii de grup”. comportamentului lucrătorilor. acceptă sarcini. are anumite atitudini faţă de sine. McGregor. modificarea salariului. reducerea monotoniei şi la facilitarea comunicării dintre muncitori. Dacă Taylor spunea că „omul se comportă ca o maşină” ce trebuie folosită la maximum. spunea Mayo. trebuie constrâns. iniţiativă. Dorinţa de a fi apreciat de colegi este adesea mai importantă decât remunerarea. Gelenier.. autoritate şi responsabilitate. G. Ea trebuie constrânsă dacă evită răspunderea. stabilitate şi spiritul de echipă. Mayo a început să modifice condiţiile de lucru (introducerea pauzelor. Maslow. A. controlat. E. introducerea pauzelor şi scurtarea timpului de lucru (care reduc starea de oboseală). față de munca sa și munca celorlalți. De aceea. Randamentul muncii a crescut cu fiecare modificare a condiţiilor de muncă: intensitatea luminii. . școala relaţiilor umane a produs o cotitură în teoriile privind munca și muncitorul prin luarea în considerare a omului în centrul strategiilor de creştere a eficienţei producției. spunea Elton Mayo (în urma experimentului realizat împreună cu echipa sa la Western Electric Company Hawthorne. Barth. observând şi notând schimbările randamentului lucrătorilor.. Friedman susţine că omul gândește. sistemul de ventilaţie. Frank şi Lillian Gilbreth. Argyris. poate urmări doar să-și maximizeze avantajele materiale. Handy.. G. relaţie corectă între echitate. spune O. dacă are ambiţii relativ reduse. McGregor ş. Henry Gantt. vrea doar linişte. în colectivitate. își asumă responsabilităţi. arăta D. între anii 1927-1932)1. modificarea acestora. H. au pus resursele umane ale întreprinderii pe primul plan. poate căuta să evite munca. are imaginaţie creatoare. asupra integrării lor în grup. Muncitorul poate fi indiferent la necesităţile fabricii. Discipolii acestor înaintași (G. ameninţat sau chiar pedepsit să muncească. Fiinţa umană medie este predispusă la delăsare..a. Nu se poate să nu se țină seama de toate acestea. reducerea zilei de muncă.a. și caută și avantaje psihosociale. salarizare în funcţie de rezultatele întregii echipe. tehnica de montaj perfecţionată. Filene ş. Elton Mayo.). poate avea iniţiative. simte. Omul poate fi determinat să muncească mai productiv dacă i se satisfac și nevoi de ordin psihosocial. modificarea “stilului de supraveghere” a muncii.

conceput în vederea soluţionării unor probleme complexe. . . Darabont. Managementul participativ presupune implicarea în procesul de conducere a proprietarilor. Bucuresti. metode şi tehnici care contribuie la creşterea eficienţei activităţilor desfăşurate în vederea realizării unor obiective. principii. eficacitatea acţiunilor fiecăruia depinzând de simţul responsabilităţii mai mult decât de controlul din exterior. decizia ar putea fi descentralizată. Lykert. integraţi temporar într-o reţea organizatorică autonomă”2. Managementul intreprinderii. Şcoala sistemică a folosit conceptele și metodologia sociologiei lui T. Dăscălescu. Wertheimer. Integrarea muncitorilor se bazează mult pe încrederea cu care sunt tratați. Haire. legi.a. dar și ale GestaltTheorie (W.cit. K. proiecte. 2001. P. o misiune complexă cu specificitate ridicată. constrângerea. dar precis definite. . 1.. C. Managementul prin proiecte este în acord cu adaptarea intreprinderilor.. reguli. op. Parsons. implicare. firmelor la evoluţia rapidă a tehnologiilor în epoca actuală. Diferitele sisteme de management sunt bazate pe: . Şt. Etzioni ş. ameninţarea nu sunt cele mai potrivite căi de a-l face să realizeze obiectivele. Managementul prin obiective este ”un sistem de management bazat pe determinarea riguroasă a obiectivelor până la nivelul executanţilor care participă nemijlocit la stabilirea lor şi pe corelarea strânsă a recompenselor şi sancţiunilor cu nivelul realizării obiectivelor”1. nu pe coerciție. R.. M. Pece. R. H. controlul strict. Merton ș. M. buget. s-au concentrat asupra intreprinderii ca ansamblu dinamic al unor părţi interdependente. Lewin). Reprezentanții managementului științific formulează și sistematizează concepte. De aceea. A. Darabont. a căror integrare este condiţionată de numeroși factori psihosociologici. Este “un sistem de management cu o durată de acţiune limitată. Selznick. Ed. cu un puternic caracter inovativ. Pece. A.De aceea. Kohler. Agir. A. de informarea și informațiile autentice. managerilor şi executanţilor. Simon.. . Dăscălescu. p. 32 2 A. vol. care implică aportul unei largi game de specialişti din subdiviziuni organizatorice diferite. March. obiective. în variate modalităţi. Integrarea părților depinde de comunicare. 36 12 . participare. produs. Şt. p. Bernard.a. J. în special prin organisme participative 1 A. proiectul fiind ansamblul proceselor de muncă.

În “Megatendinţe” John Naisbitt identifica tendinţele majore ale evoluţiei societăţii1. Angajatorii trebuie să comunice clar angajaţilor o viziune bine definită asupra scopurilor intreprinderii. trecerea de la societatea industrială la una bazată pe crearea şi distribuirea informaţiei. proprietarilor. economiile naţionale nu mai funcţionează autarhic. socială. societatea devenind mai non-conformistă. a organiza. firmei şi asupra contribuţiei fiecăruia. Oamenii care se simt valorizaţi sunt mai motivaţi. este apreciată capacitatea de a acţiona în mod inovator plecând și “de jos în sus”. . a coordona. educațională sunt în creştere. structurile ierarhice rigide. managerilor. 13 . birocrația greoaie cedează locul guvernanței. presupune întrepătrunderea intereselor firmei. firma nu pot remunera angajaţii mai mult decât primeşte de la ei. deplasarea accentului de pe asistenţa instituţionalizată pe descoperirea şi dezvoltarea iniţiativei individuale. . . a comanda. . . în manieră nonparticipativă. cresc marjele opţiunilor personale. . promovarea democrației participative. . ci ca părți ale economiei globale. că intreprinderea. societatea se reorganizează schimbându-și perspectiva temporală. a prevedea. a controla. . 1 Societății americane. iar munca poate deveni pentru ei o plăcere. . . Funcţiile managementului actual sunt: . . declanşează reacţii de respingere care pot duce la eşec etc. Trebuie promovată iniţiativa şi eforturile omuale şi de grup. Este însă important în condițiile concurenţei mondiale.instituţionalizate. mobilitatea geografică. ca sisteme izolate. Orice decizie luată discreționar de conducere. între care: . în primul rând. . salariaţilor prin găsirea unor modalităţi flexibile de cointeresare.

Treptat este sesizabilă o descreştere a numărului muncitorilor în industriile primare şi creşterea lor în sectorul terţiar.În America se vorbește de societate informaţională încă din 1956. politice şi religioase. În consecinţă. care devin moştenire culturală transmisă din generaţie în generaţie. Cine se specializează prea mult este expus riscului ca specialitatea sa să se demodeze pe termen mediu și lung. Societatea preindustrială se distinge prin predominarea producţiei agricole. în Anglia. Devine specifică interdependenţa între instituţii. când se folosesc surse neanimale de putere energetică la sarcinile de muncă (instalaţii hidroelectrice. “Ţările intelectualizate” îşi întreţin și mențin 1 În cartea sa. Apare plugul. obiecte de artă etc. Cu 9 000 de ani în urmă oamenii au început să se ocupe cu cultivarea plantelor şi strângerea recoltelor. Forţa de muncă aparţinea producătorilor înşişi şi familiei lor. gazele naturale). în sectoare axate pe servicii (terţiare). Odată cu creşterea abundenţei cresc și inechitățile. definită prin: trecerea de la o activitate economică axată pe producerea de bunuri materiale la o economie bazată pe servicii. Capătă tot mai mare importanță tehnologia arderii şi a tăierii. Daniel Bell numea noua societate postindustrială în care informaţia este resursă strategică1. în sectoarele ce le prelucrează (secundare). Se conturează unele specializări ocupaţionale. în aceeaşi ţară fiind posibilă coexistența mai multor stadii: agrar. Avuţia principală o reprezenta pământul. preponderenţa clasei profesionale şi tehnice în structura populaţiei active. Diviziunea muncii este mai complexă. oamenii sunt mai puţin nomazi şi acordă o atenţie mai mare producerii de unelte şi obiecte casnice. în văile fertile din Orientul apropiat. Din ce în ce mai mulți oameni trăiesc în mediu urban. în grupurile mici şi dispersate. ceea ce reflecta existenţa surplusului. Populaţia era nomadă deoarece crescătorii de vite erau nevoiți să-şi schimbe locul în funcţie de condiţiile propice pentru păstorit. Volumul. Viaţa economică a cunoscut o evoluţie spectaculoasă de la uneltele primitive până la tehnologiile actuale. Acumularea de surplus permite unor indivizi să achiziţioneze o mai mare bogăţie decât alţii. politice. Societăţile agrare au apărut acum 5000-6000 de ani în urmă. munca remunerată în natură. intensitatea şi calitatea muncii erau condiţionate de succesiunea anotimpurilor. bază pentru specializarea rolurilor economice. se dezvoltă metalurgia şi irigaţiile. Piaţa muncii cere forţă de muncă înalt calificată pentru NTIC. Schifirneț. instituţiile sunt mai complexe şi dreptul la proprietate capătă importanţă aparte. bogăţie transformată în putere. monumente publice. pentru dezvoltarea formelor mai complexe de cultură şi structură socială. Aşezările umane devin mai stabile. 14 . Printre primele activităţi economice aflăm vânătoarea şi culegerea plantelor prin care oamenii îşi asigurau alimentele pentru hrană. Sursa autorităţii şi de influenţă se găsea în raporturile de rudenie. În acea perioadă se constituie statele naţionale. Multe dintre responsabilităţile familiei sunt transmise altor instituţii. Apare fenomenul depozitării produselor rămase după consum. Se accelerează timpul şi evoluează rapid viaţa. Computerizarea a adus posibilitatea muncii la domiciliu. Daniel Bell a formulat conceptul de societate postindustrială. Datorită utilizării acestei energii se ajunge la producţia de masă. iar în unele grupuri şi comerţul. Una dintre consecinţele revoluţiei industriale a fost dislocarea populaţiilor din zonele rezidenţiale spre locurile de muncă situate uneori la distanţe foarte mari. industrial. În societatea industrială. Apar noi profesiuni. importanţa decisivă a cunoştinţelor teoretice ca sursă de inovaţie şi management. calificarea și formarea competențelor. activitatea economică se desfășoară în producţia sau extracţia materiilor prime (sectorul primar). apoi petrolul. The Coming of Post-Industrial Society (1973). informaţional2. spune C. se dezvoltă piețe pe care circulă produsele industriale. În acest context a apărut necesitatea adaptării modului de a gândi. noi locuri de muncă care cer alt nivel de instruire. odată cu revoluţia industrială (1760-1830). orientarea spre implementarea tehnologiilor. Puterea economică devine baza puterii sociale. De aceea devin importante educaţia generală şi educaţia permanentă. Tehnologia folosită era minimă. iar satul pierde din importanţa economică şi culturală. În societatea horticolă. se folosește puterea animală. Apar și se dezvoltă instituţii militare. atitudinal și comportamental şi a procesului decizional la o nouă realitate care provoacă modificări în toate sferele vieţii. Acumularea de bunuri şi mărirea surplusului permit crearea de statui. Societăţile industriale succed societăţilor agrare. apariţia unor noi tehnologii intelectuale. mai ridicat. religioase. 2 Activitatea economică constituie una dintre trăsăturile fundamentale ale societății actuale. vârstă şi mediu familial. diviziunea muncii era redusă. se măresc suprafeţele agricole de cultivat şi se fertilizează solul. de starea vremii. când “gulerele albe” depăşiseră ca număr “gulerele albastre”. care depăşește nevoile de consum ale producătorului. În primele faze ale industrializării cei mai mulţi muncitori lucrau în industriile primare. Societăţile pastorale s-au distins prin activitatea de creştere a animalelor pentru lapte. ceea ce are efecte asupra socializării copiilor. Diferenţierea socială se întemeia pe trăsături atribuite în funcție de sex. Rolul sistemului educaţional devine foarte important în traiectoria vieţii omuale.

Se adaugă incapacitatea oamenilor de a selecta informaţia socialmente necesară pe măsură ce posturile de televiziune se înmulţesc și apare fenomenul suprainformatizării adică prea multă informaţie. în adoptarea de legi de protejare a drepturilor consumatorilor şi negocierea colectivă între sindicate şi patronat. Are loc o extindere a formelor de muncă neremunerată în schimbul altor avantaje. Se oferă zilnic o enormă cantitate de informaţie. În ce priveşte profesiile și munca. de exemplu. Din ce în ce mai multe domenii ale vieţii sunt influenţate de evoluţia media. eterogenitate.“creierele“. ”Imperialismul mediatic” poate duce la afirmarea ”imperialismului cultural”. Accesul liber la informaţie este un indicator fundamental al democraţiei.). Libertatea ţine și de sistemul politic. 1 Informaţiile joacă rol fundamental în luarea deciziilor. fiind nevoiţi să selecteze. diferenţierea contractelor de angajare: pe timp parţial. Programele de televiziune şi filmele sunt preluate de mari pieţe internaţionale. este una din cele mai mari corporaţii transnaţionale. Nouă din zece cele mai mari firme de publicitate din lume sunt nord-americane. regularitate. modularea şi anualizarea timpului de lucru. 15 . dar tehnologia informaţională modernă limitează acest acces. pe de alta măsuri de flexibilitate (extensia şi diversificarea lucrului în echipă. Franţa. Germania. Ştirile se transmit instantaneu pe tot globul.A. Dezvoltarea rapidă a electronicii şi a NTIC a dus la naşterea societăţii informaţionale. pe durată determinată şi alte forme de angajare temporare. care dictează preţurile. Noţiuni precum: normă. Digitilizarea oferă posibilitatea participării active a indivizilor sau structurarea a ceea ce văd sau aud. continuitate pot coexista cu cele de norme. colective de muncă practicând durate diferite în interiorul aceleeaşi întreprinderi etc. standardele de calitate etc. Utilizatorii Internetului trăiesc în ciberspaţiu unde oamenii sunt mesaje pe ecranele celorlalţi. Marea Britanie şi Australia sunt americane. International Business Machines (IBM) din S. Internet-ul duce la o nouă ordine globală. dar poate cunoaşte și intervenţia statului în reglementarea relaţiilor economice. nu duce la eliminarea fumatului din societate. dar abundenţa informaţiei despre cancer. Sistemul nervos central prelucrează foarte puțin din informaţia primită. Jumătate dintre agenţiile mari din Canada. încât nu mai are libertatea de a alege. neregularitate. Capitalismul păstrează caracteristicile de bază (proprietatea privată şi maximizarea profitului). În privința evoluţiei timpului de lucru pot fi identificate aspecte specifice privind durata muncii și organizarea timpului de muncă: pe de o parte scăderea duratei normale de lucru (la 35 de ore pe săptămână). Oferta informaţională ar trebui să aibă în vedere toate curentele de opinii dintr-o societate. dacă aceleași produse culturale sunt răspândite pe tot globul. pe care oamenii nu pot să o asimileze. nu numai de calculatoare. Cunoaşterea devine principalul mijloc de producţie în societatea postindustrială. cu o foarte mare cantitate de informaţie difuzată pe cele mai diverse canale. Publicul este atât de des solicitat să primească informaţii. controlul pieţei pentru un produs de către o singură firmă. cu o influenţă decisivă asupra fluxului informaţional internaţional. sute de milioane de oameni urmăresc aceleaşi seriale. La televiziune.U. omogenitate... discontinuitate. Suprainformatizarea duce la saturaţie. în condițiile în care “managementul cunoaşterii” devine primordial pentru întreprinderile și firmele care vor să facă faţă concurenţei. cu o organizare a activităţii sociale şi economice bazate pe tehnologii informaționale şi comunicaţionale1.. Capitalismul susţine şi tolerează practici monopoliste. se transmite informaţie fără destinatar şi adesea fără semnificaţie. în stabilirea standardelor de protecţie a industriilor. în societatea postindustrială predomină serviciile (80% din totalul locurilor de muncă). în monitorizarea preţurilor.

bazându-se pe povestirea vieţii. 1 Richard Sennet este sociolog şi istoric american. Mobilitatea profesională. 1982 . 1985 . Pe de altă parte. Respect : de la dignité de l'homme dans un mode d'inégalité. Albin Michel. concediază cadre şi muncitori. văzând-o ca pe o ”degradare”. proprietari. Pentru a putea răspunde la întrebare el s-a bazat pe interviuri luate muncitorilor din tehnologiile înalte. regiuni. A publicat (şi au fost traduse în franceză): Les Tyrannies de l’intimité. Alte schimbări actuale în lumea muncii Unii vorbesc de o “nouă economie” în perioada actuală a “capitalismului tardiv”. capitalurilor şi a muncii. 2006. servicii urbane. Autorité. Verdier. 2000 . când “încetinesc motoarele creşterii”. de arhitectura urbană. prin proprietatea colectivă asupra tuturor mijloacelor de producţie. Valorile şi exigenţele muncii şi producţiei implică contacte şi interferenţe interculturale. a ideii că toţi oamenii pot fi.E. 1979 . La culture du nouveau capitalisme. Globalizarea a stârnit reacţii adverse: în timp ce unii o văd ca evoluţie firească. Economia socialistă s-a bazat pe planificarea centralizată. benefică. Procesele de integrare generează pieţe internaţionale globale. a “maturităţii capitalismului”. Le travail sans qualité : les conséquences humaines de la flexibilité. instrucţională. Fayard. Fayard. teritorială este generată de factori şi procese globale ce ţin de pieţele internaţionale şi schimbări dinafara cadrelor naţionale.Economiile socialiste au fost expresia încercării de concretizare a principiului egalitarismului. Albin Michel. pe povestirile vieţii acestora. 2000 . S-a interesat de viaţa muncitorilor din mediul urban. producători şi lucrători. de “capitalismul flexibil”. În cadrul U. profitul şi performanţa sunt cuvintele-cheie ale întreprinderii în condițiile intensificării concurenţei. economii naţionale. Hachette. Rentabilitatea. Les Grenouilles de Transylvanie. 2005 . se perfecţionează şi se extinde libera circulaţie a produselor. Seuil. La Conscience de l’œil : urbanisme et société. recurg la noile tehnologii pentru a fi în contact cu lumea întreagă. 16 . La Famille contre la ville : les classes moyennes de Chicago à l’ère industrielle 1872-1890. Palais-Royal. din finanţe. ocupaţională. Albin Michel. După prăbuşirea regimurilor comuniste în Europa şi în spaţiul ex-sovietic. Ce semnificaţie dau muncitorii acestor schimbări? se întreabă Richard Sennett1 în ”Povestiri din timpul precarităţii”. Marile birocraţii tentaculare publice şi private devin flexibile. Encres. Economia capitalistă lasă liberă concurenţa în utilizarea eficientă şi productivă a resurselor. 1981 . profesor la London School of Economics şi la Universitatea New York. în acelaşi timp. economia capitalistă domină şi impune reguli de desfăşurare a vieţii economice. 1988. schimbă natura muncii axând-o pe sarcini restrânse şi variabile. Pregătirea lucrătorilor cere însuşirea unor modele socioculturale diverse (relaţiile de muncă pun în contact oameni cu sisteme de valori şi motivaţii formate în contexte socioculturale diferite). alţii se ridică împortiva ei. toate se petrec concomitent cu menţinerea şi adâncirea unor inegalităţi între ţări.

. iar pâinea făcută cu ajutorul calculatorului poate avea acelaşi gust. Într-o brutărie. instituţiile voiau să asigure cariere durabile. contractele de muncă sunt semnate pe timp determinat. statul-providenţă. dar cred că şi ei dacă şi-ar fi construit diferit viaţa ar fi putut avea o slujbă stabilă şi ar fi putut avansa. birocraţia. să fie reponsabili de ceea ce devin. îşi asumă responsabilitatea pentru eşec. 17 . Cei care au peste 45 de ani suferă de handicapul vârstei şi se tem. muncitorul care-şi pierdea slujba. divizate în etape etc.. gulerele albastre credeau că pierderea slujbei se datora faptului că nu şi-au dezvoltat calităţile şi talentele individuale care să-i fi protejat de fluctuaţiile pieţii. brutarul actual asistat de calculatorul cu captatori ce măsoară culoarea. grosimea crustei pâinii. imuabilitatea. sindicatele. apreciază durata lungă. Muncitorii au tot timpul sentimentul că sunt interimari. Durata lungă.pe “fotografierea” experienţei lor materiale. Muncitorii înţeleg că aşa procedează intreprinderile actuale care vor profit. O invenţie făcută la Bombay în domeniul informaticii poate fi imediat exploatată de către IBM la New York. nu face decât să privească datele de pe ecran şi să apese pe taste pentru a coace pâinea. Noua economie are muncitori tradiţionalişti: cred în carieră. La sfârşitul secolului al XIX-lea. a constatat temerea lor că “acest capitalism face oamenii pasivi” (p. de aceea critică intreprinderile care nu ştiu să le valorifice experienţa şi vechimea. în al doilea rând. Manuel Castells spune că în economia actuală fluctuaţiile de la Londra sau New York au impact instantaneu la Singapore sau Johannesburg. aceleaşi calităţi ca şi cea făcută în mod tradiţional de către brutar. că nimeni nu-i mai angajează. după care trebuie reînnoite în condiţiile unor exigenţe sporite. O brutărie complet informatizată este însă o ilustrare perfectă a descalificării: brutarul ce stă în faţa monitorului nu înţelege softul. Un novice nu are nici o problemă să înveţe noi sarcini dacă are pe ecran o interfaţă grafică. nici nu poate să-l modifice. În primul rând a constatat că nu mai există percepţia unui “capitalism pe termen lung”. Folosirea computerului şi internetului duce la reculul importanţei timpului. îşi pierdea respectabilitatea. Chiar în anii 1930. 438). permanenţa defineau proiecte la scara vieţii. Acum s-a schimbat contextul instituţional. iar indivizii sunt împinşi să-şi asume reponsabilitatea vieţii proprii. Şcoala tindea să furnizeze repere comportamentale pentru întreaga viaţă a omului.. Un tânăr se poate aştepta să-şi schimbe des slujba şi profilul competenţelor (nu rămâne la cele dobândite în şcoală). La ora actuală. prezentul este depreciat (plin de plăceri şi capcane care corup voinţa individului) în raport cu viitorul. chiar dacă multe scapă controlului lor.. dacă sunt concediaţi.

Instabilitatea este elementul principal al vieţii sociale actuale. Se instalează tăcerea. O anchetă făcută recent într-un mare grup american a evidenţiat că doar 6% dintre muncitori gândeau că conducerea intreprinderii s-ar bate pentru a le salva slujbele 2. Omul are nevoie să ştie că ceea ce face el este important. închizîndu-se în birouri.. mulţi nu mai au. Povestirile cele mai brutale provin de la cei concediaţi dar şi de la cei care au scăpat de concediere. este pierdut.. iar pe piaţa bursieră schimbarea are valoare în sine”3. au loc schimbări brutale de stil. dacă pică programul computerului. Sunt altele firele liantului. Sciences Humaines. Conceptele de solidaritate şi fraternitate nu mai sunt productive pentru a înţelege liantul social în organizaţiile aflate în schimbare permanentă.. prin care contestă conducerea. “Nimic nu-i împinge să dea dovadă de loialitate faţă de o instituţie care nu le e loială.. John Kotter (de la Harvard Business School) spune că în “noua economie” oamenii preferă să se retragă decât să se confrunte cu problemele. p.. Era ca şi cum eu eram vestea proastă. două modalităţi prin care omul dezaprobă ceea ce se întâmplă în organizaţie. p. 2007. evitările.. 444 3 Ibidem. Luarea cuvântului este un mod de rezistenţă demodat. ca şi cum le-aş fi reproşat că ei sunt încă acolo”1. 446 18 . de aceea unii nici nu prea au ce spune despre specificul muncii lor. valabil doar în intreprinderile vechi”. “Când m-au văzut pe hol – spune un concediat care revine la vechiul loc de muncă după un an ca să-şi vadă colegii – toţi s-au retras. Specificitatea muncii pe piaţa actuală a muncii spune foarte puţine despre specificitatea individului şi a muncii sale. nu mai ştiu ce să-şi spună şi nici nu vor s-o mai facă. 445 2 Idem. “Filosofia actuală a capitalismului are particularitatea că dezordinea i se pare de dorit: restructurarea permanentă a intreprinderii este văzută ca semn al dinamismului. În contextul social marcat de dereglări şi de incertitudini.dar nici nu ştie să facă pâine în mod tradiţional. Ed. în organizații. Apariţia birocraţiei solide în secolul al XIX-lea a fost “o excepţie de la regulă”. p. de comportament. Albert Hirschmann distinge două moduri de abordare a vieţii în organizaţie : retragerea (exit) şi luarea cuvântului (voice). “sociologia să se intereseze mai de aproape de povestirea vieţii ca de unul dintre instrumentele de care dispune individul actual 1 Les sciences sociales en mutation. se renegociază mereu recunoaşterea reciprocă. Acest fapt devine greu de realizat dacă nu mai are încredere în instituţii.

Ed.pentru a se înţelege (. de l'Aube. a creat LATTS (laboratoire pluridisciplinaire de sciences sociales s’intéressant notamment à la transformation des entreprises et des structures territoriales). Malscht T. specialist în organizarea intreprinderilor şi dinamicile teritoriale. arta de a capta atenţia. dar mutaţiile de fond nu se reduc la efectele noilor tehnologii. “domnul sau doamna ştie tot” îşi pun la dispoziţie cunoaşterea. Politique du territoire à l'heure de la mondialisation. Cei care lucrează aici sunt cotaţi şi remuneraţi printr-un sistem de puncte care măsoară frecvenţa şi satisfacţia celor care accesează site-ul. 1988 etc. Des lieux et des liens. În contextul NTIC. Aflată în centru persoana investigată reţinea anxietatea care îi cuprinde pe oameni când sunt întrebaţi de activitatea lor profesională. de protecţia socială. Intreprinderea structurată. Le nouveau monde industriel. Davezies. Editions de l'Aube / Editions Charles Léopold Mayer. (ed. un site pe care indivizii pun la dispoziţia celor ce caută pe internet tot felul de sfaturi: ce alimente sunt bune pentru câine. PUF. de slăbirea sa. Ed.Nouvelles formes de rationalisation dans l'entreprise en France et en Allemagne . 2007..). Hollard M. (ed. Individualizarea se extinde în toate sferele vieţii. Des territoires pour apprendre et innover. Economica. de l'Aube. Există un sistem “free-advice”.) Trebuie să înţelegem cum procedează individul pentru a umple vidul de sens”1. 2000 . Individualizarea în lumea muncii nu trebuie citită ca o de-socializare. L'après-taylorisme . NTIC pun în relaţie indivizii. 449 19 . sau “înlănţuiţi împreună”. 2007 . Dar individul negociază cu organizaţia. Munca este definită ca “punere la dispoziţie a experienţei”. 446 2 Pierre Veltz este profesor. se plânge de ea. La ville éclatée. ierarhizată ca organizaţie. Cu L. care chiar dacă acestea par stabile şi impregnate de modelele trecutului. sfaturi de călătorie etc. director al Institut des Hautes Etudes de Développement et d’Aménagement des Territoires Européens (IHEDATE). arată Pierre Veltz 2 în “Munca. datorită “realizării de sine” devenită scop existenţial. nota că reţeaua de muncă descrisă de persoana investigată era în formă de stea cu configuraţie variabilă. 1995 . p. nu mai este cadrul “natural” al muncii. 2002 . Ed. conţinutul activităţilor actuale şi implicaţiile asupra percepţiilor şi comportamentelor persoanelor. cu Cohendet P. Ed. 1994 . Spector T.). Ed.. nu a expertizei profesionale codificate. O nouă problemă apare în lumea muncii. 2005 . cu Savy M. Sciences Humaines. punând în act expertize 1 Ibidem. un actor de rang doi faţă de actorul de rang întâi care este organizaţia. organizarea şi individualizarea”3... 1997 . A publicat : Faut-il sauver les grandes écoles ? Presses de Science Po. cu May N. de L’Aube. (ed). Landrieu J. Să luăm câteva exemple. 3 Les sciences sociales en mutation. p. ci văzută ca o parte emergentă a noilor forme sociale care se experimentează sub ochii noştri şi nu sunt uşor de descifrat. ce materiale trebuie pentru campare. a lucrat cu DATAR. Le grand tournant : Nord-Pas-de-Calais 1975-2005. Économie globale et réinvention du local. Ştiinţele sociale au de analizat evoluţia muncii. E. în concurenţă. Altădată muncitorii erau “liberi împreună”. individul este actor al evoluţiei muncii. Mondialisation.. 1996 . Ele cuprind organizările tradiţionale. Gallimard. villes et territoires : une économie d'archipel. De Coninck într-o anchetă naţională privind organizarea muncii. Tehnologia este un factor important. resortul eficacităţii lor fiind seducţia. de contractul de muncă. de l'Aube. Director de cercetare la École nationale des ponts et chaussées..

reţelele.delocalizarea geografică.deschiderea totală. a unui câmp concurenţial în care fiecare individ sau grup poate fi judecat şi comparat cu alţi indivizi şi grupuri. cooperarea la distanţă (poți lucra cotidian cu persoane pe care nu le vei cunoaşte fizic niciodată). Putem discuta ce fel de “muncă” este această activitate. care învăluie activitatea. cum ar fi soft- urile pentru exploatare (Linux). “societăţii disciplinei”: “omul disciplinei este un producător discontinuu de energie. . necodificate profesional. foarte competitivă. a operaţiilor prereglate şi a fluxurilor materiale. disponibilitate generalizată etc. Deleuze opune “societatea controlului”. le sporeşte autonomia. cu consecinţe importante privind repartiţia mondială a activităţilor. . G. Computerele. sunt o ţesătură a cărei omniprezenţă pune în relaţie oamenii. a activităţilor. Sciences Humaines. “Mechanical Turk” este o platformă virtuală uşor de accesat care propune celor ce se conectează la ea sarcini elementare. sunt unelte care prelungesc acţiunea umană. Un alt exemplu. caracteristici care se repercutează în toate celelalte sfere ale vieţii (în aceste sens. indefinite. Trebuie să regândim tehnica actuală pentru care nu mai putem folosi metafora uneltei. odată pentru totdeauna. microsarcini pentru care pot fi plătiţi cu sume mici (de la câțiva cenţi la câțiva dolari).. dar sunt şi mediul în care trăim. în reţele interdependente. interacţiuni fluide. programele. Este vorba de o organizare total descentralizată a activităţii care agregă contribuţii individuale diferite şi produce obiecte de calitate mai bună uneori ca cea a Microsoft.trecerea de la o societate bazată pe cheltuirea energiei. fără borne fixate dinainte. pentru gestionarea serverelor web (Apache) sau pentru enciclopediile online (Wikipedia). spaţială. “Muncitorul” ce intră pe această “platformă” fără nici un angajament subiectiv realizează un număr de sarcini simple. Este vorba de comunităţile virtuale care produc obiecte foarte complexe. dar care pune mare accent pe libertatea de creaţie. Din aceste câteva exemple putem trage concluzii privind caracteristici ale muncii la ora actuală: . . Alt exemplu. relaţiile dintre oameni.plasticitatea permisă de NTIC şi de internet contrastează cu rigiditatea muncii epocii industriale. la una în care idealul productiv înseamnă gesturi repetate în cadenţă. labirintice. omul controlului este mai curând ondulatoriu. pun în pericol numeroase profesii 1 Les sciences sociales en mutation. pe un fascicol continuu”1. Ed. 453 20 . în contrast cu marile intreprinderi clasice care cereau executarea cu stricteţe a unor sarcini impuse. dar reduce lizibilitatea. consumatorii compară ofertele cele mai variate. Este o organizare a “muncii” care pune preţ pe etica libertăţii. pentru navigare pe web (Firefox). Unii văd în ea un hobby. 2007.noi structurări temporale prin explozia e-mail ca suport al comunicării privilegiat (timpul predominant este cel asincron. pus pe orbită. . dar este o activitate remunerată care pentru unii asigură veniturile necesare traiului zilnic. Este o activitate remunerată ce dă mare autonomie în organizarea timpului şi spaţiului. nu cel sicron cu orar rigid). p. capacitatea de acţiune.

“presiunea rentabilităţii financiare” creşte şi se generalizează. a arătat că producţia noilor tehnici comunicaţionale şi informaţionale a avansat nu doar ca urmare a constrângerilor economice şi militare. Dacă definirea acestei productivităţi care a produs atâta suferinţă şi alienare. culturale (creşterea nivelului de instruire.intermediare.. Înmulţirea calculatoarelor. de exemplu. Mutaţiile economice şi culturale care schimbă lumea intreprinderilor au efecte asupra lumii muncii şi muncii: apar noi unelte. Efectele acestor caracteristici pot fi anxiogene fiindcă înseamnă mult mai numeroase alegeri. modelat lumea în care trăim şi a permis prosperitatea societăţii. ci şi datorită imaginarului.). ci devine sursă de confuzie mai mult decât de ordine. dar mai mult ce? cu mai puţin ce? Ce punem la numărător şi ce punem la numitorul formulei productivităţii ? Dacă munca (în sfera concurenţială) se repartizează grosso modo în trei mari ansamble: activităţile de relaţie cu clienţii sau beneficiarii (front office). 2001. Productivitatea însemna să faci mai mult cu mai puţin. Este vorba de “cauzalităţi înlănţuite” cărora cu greu le putem determina direcţiile1. conceptul de productivitate nu e de la sine înţeles. competitori noi şi necunoscuţi care intră în spaţii protejate. a avut un rol de primă importanţă în producţia de masă. ea a format. să pună preţuri competitive. astăzi aşteptăm de la intreprinderi să rămână în cursă. transformări ale sensibilităţii şi imaginaţiei. fac ca mulţi oameni să-şi petreacă ziua de muncă în faţa monitorului. activităţile de suport constând în principal în fiabilizarea şi menţinerea infrastructurilor şi sistemelor tehnice (back office) şi activităţile de concepţie a produselor şi serviciilor – se poate vedea că în fiecare din acestea. noi concepţii privind eficienţa activităţii economice. să-şi amelioreze continuu capacitatea de a inova. Flichy. Or. să ţină la calitate. invazia scrisului în spaţiile de muncă în care era stăpân oralul etc. a comunicării prin e-mail etc. cantitate într-o unitate de timp (oră de muncă). să-şi diversifice gama produselor. dar nu putem izola acest aspect de ansamblul transformărilor care au şi dimensiuni economice (transformarea formelor de concurenţă. patronii îşi pun în concurenţă colaboratorii potenţiali (care pot fi de pe tot globul) etc. a invenţiilor. explozia NTIC. de a inventa etc. 1 P. sfârşitul pieţelor geografic protejate etc. 21 . ceea ce înseamnă o schimbare profundă. să ţină pasul. productivitatea e mereu în criză. să aibă capacitate de reacţie rapidă. noi forme de management. privind schemele elementare de eficacitate. în L’Imaginaire de l’Internet. după criterii neaşteptate etc. pare învechită. Paris. În termeni de rezultate indicatorul volum.). privind “intensificarea“ muncii. La Decouverte.

aceste noi situaţii reprezintă unul dintre principalele motive ale plângerilor angajaţilor.Performanţa este o noţiune ale cărei noi dimensiuni trebuie identificate cu mare atenţie. reducerea timpilor morţi etc.. esenţial este ca sistemul să funcţioneze. inovării. Am putea lua în calcul orele de muncă ale maşinii. Sunt presiuni spre întărirea comunicării. Şi în privinţa mijloacelor pentru obţinerea performanţei schimbarea e profundă.volumul. semiautonome etc. apar alte criterii ale “productivităţii muncii”. nici în sfera sistemelor suport. O altă dimensiune importantă este aceea a creşterii în amploare a schemelor de organizare în reţea mai mult decât a celor ierarhice. pentru o activitate de servicii . şi nu ca în industria taylorizată. adesea inadaptat pentru a da seama de ceea ce explică realmente eficacitatea. reactivităţii. dar această măsură a timpului care s-a constituit în era industrială ca echivalent pentru eficacitatea activităţilor este acum un indicator sărac. numărul de apeluri tratate pe oră este esenţială. Densitatea şi calitatea intercţiunilor în cadrul unor reţele de competenţe mobilizate pot explica eficacitatea (sau ineficacitatea) mai mult decât timpul sau cantitatea resurselor angajate. Termenul « reţea » este polisemic. între faza de concepre şi cea de punere în act. ale performanţei. a deschiderii sarcinilor şi serviciilor (uneori asociate cu brutalitatea unei gestiuni contabile calate după vechile tipare cantitative). şi reţele IMM-urilor sau profesioniştilor angajaţi în promovarea cooperării şi coordonării. eficacitatea se construieşte în interfeţele activităţilor. să menţii sistemele interconectate şi integrate). rutinizate. Normele performanţelor de atins nu sunt definite a priori. De exemplu. ci reactualizate permanent în funcţie de concurenţa externă şi de « benchmarking »-ul intern al reţelelor. în sfera concepţiei. 22 . Într-o economie suprasaturată de tehnologii şi dominată de criteriile calităţii. Pe teren. la locurile de muncă. pe parcursul derulării operaţiilor standardizate.. În acest caz. de asemenea. dar nu este o activitate evaluată prin volumul producţiei firmei (în acest caz. El acoperă şi firmele tradiţionale cu unităţile de bază autonome. şi firmele de ansamblare bazate pe ”fluxurile în cascadă”. principala schimbare constă în faptul că se restrânge controlul apriori în favoarea pilotajului prin rezultate în condiţiile concurenţei generalizate. dar fără a uita de abilitatea de a menţine continuu o relaţie de serviciu complexă cu clientul. pentru societate. lucrurile nu sunt simple : asigurarea disponibilităţii uneltelor complexe ale sistemelor suport este esenţială pentru firme.ca teleoperator într-un centru de apel . actorilor.

fără sprijinul ierarhiei. ca şi o logică de fond: este mai eficient să controlezi o unitate prin rezultate decât să-i impui metode – fapt incompatibil cu variabilitatea permanentă a mediului actual. În aceste condiţii. la forme ce se pot schimba de la o zi la alta. astfel de paradoxuri pun oamenii sub tensiune. chiar dacă o conduci. Munca a devenit mai colectivă şi mai individuală în acelaşi timp. li se cere să formeze o echipă. Pe de o parte putem vorbi de un câștig de autonomie (în anchetele sociologice. descurcă-te! Şi nu uita că concurenţa e deschisă.. în special în cazul celor calificaţi. NTIC care permit externalizarea sarcinilor au şi ele rol esenţial. Dar autonomia trebuie înţeleasă în mai multe sensuri. partenerilor “să se descurce” pentru a atinge rezultatul dorit. Aceste paradoxuri se adaugă discursului fără semnificaţie (discursul care se închide în el. neliniştitor. E mai uşor să ceri unităţilor. Managementul pune accent pe motivare şi pe capacitatea de comunicare a persoanelor.”. de a face cunoscute interesele în condiţiile în care sarcinile se redefinesc.bazată pe noua retorică a antibirocratizării şi anticentralizării... a contextului. decât să inventezi un traiect în condiţiile tuturor injoncţiunilor paradoxale 1. numărul celor care declară că se descurcă singuri. şi sunt criticaţi că nu sunt niciodată de găsit . 23 . un termen fiind definit prin ceilalţi.Raţiunile care împing intreprinderile tradiţionale să evolueze pe această direcţie ..sunt diverse. fiindcă prescripţiile. 1 În lumea paradoxală a organizaţiilor noastre se cere oamenilor să fie larg deschişi spre exterior. şi sunt evaluaţi individual . să-l pui sub presiunea concurenţei pentru a optimiza rezultatele. în contradicţie cu ei înşişi. Consecinţele tuturor celor înfăţişate sunt complexe. regulile sunt vagi sau chiar absente. Este greu să controlezi astăzi unităţi şi persoane ale unei organizări chiar ierarhice. se spune că avansarea se face pe merit. se vrea “calitatea totală” şi sunt măsurate în bani rezultatele cantitative. pe valorizarea reactivităţii şi flexibilităţii ca virtuţi cardinale . şi are salariu mai mare cel pe care l-a prins vremea acolo înaintea celorlalţi.. “Iată obictivul. Autonomia este redefinită ca o capacitate de a afla calea. Ascensiunea reţelelor are legătură cu faptul că este greu de planificat apriori performanţa şi mijloacele de a o atinge. E obositor şi neliniştitor să ştii că apar mereu noi competitori. putând fi înlocuit de oricare dintre ceilalţi. angoasant. Nu este vorba doar de o libertate în condiţiile respectării prescripţiilor. că lucrezi şi gestionezi mereu sub presiune. fiind suprasaturate de proceduri şi standarde. Reducerea riscurilor şi a costurilor sunt printre cele mai des invocate. este din ce în ce mai mare. de a construi reţele relaţionale. Desigur că apar probleme atunci când se trece de la o formă ultrarigidă. Anchetele evidenţiază că aproape toţi cei investigaţi găsesc faptul obositor.. E mai uşor “să fentezi” o regulă rigidă. de a proba talentul. persoanelor.

Toyota a prosperat.Individul este singur în situaţia de a face alegeri deschise. Cheltenham. dar a pus accent pe formarea continuă a competenţelor strict necesare firmei. 2007. dar liantul era dens şi stabil. Într-o astfel de viziune. Viziunea lui Robert Reich este legată de preponderenţa meseriilor informatizării. aminteşte Robert Boyer 2 în “Eterogenitatea relaţiilor salariale contemporane şi consecinţele sale” 3. protecţia socială etc. de diversitatea formelor de capitalism etc. Sciences Humaines. de transformările raportului salarial. nu în etape ca în prioadele anterioare. Toyota nu a renunţat la stabilitatea salarială. nu te opreai din reînceperi: de la şcoală la armată. nu şi a veniturilor.conform viziunii OCDE la mijlocul anilor 1980 – trebuia să pună capăt extinderii şomajului în ţările europene. 2004) etc. La Toyota a existat un compromis între stabilitatea slujbei. Nici unul dintre raporturile salariale de după fordism4 nu a reuşit să se impună.”În societăţile disciplinei. creşte importanţa celor care mânuie simboluri în detrimentul 1 Citat în Les sciences sociales en mutation. 3 Les sciences sociales en mutation. Ed. De fapt. nici formarea. 24 . nici serviciul. Albin Michel. fiindcă nu sunt la înălţime” etc. prin deplasarea muncii de la sectoare în declin. nu iniţiativă. director de studii la EHESS. este o mare distanţă. UK. 2004) . i se pare că “pierde timp” cât nu lucrează pentru firmă: “nu reuşesc. 465 4 Fordismul a mers pe rigiditatea progresiei salariului şi pe rapiditatea ajustărilor slujbei şi orarului. De l’octet au gène. début du siècle.întreţinerea. Au existat “cinci utopii în căutarea unui raport salarial postfordian”. p. creând. “Noua economie” . care ajunge să se vadă responsabil. De la individul căruia i se cerea docilitate. nu este impusă. 2002 (The future of Economic Growth. în flux continuu. logistica. p. membru în Conseil d’analyse économique. din armată în uzină. la cel care se îmbolnăveşte fiindcă nu face faţă inovând. În vechea uzină cooperai greu cu ceilalţi. Une théorie du capitalisme est-elle possible ? (Odile Jacob. director de cerc etare la CNRS şi Ecole normale supérieure. intreprinderea actuală se cooperează intens în reţele şi în proiecte. maleabilitatea sarcinilor şi o producţie suficient de diversificată care să permită redesfăşurarea salariaţilor în interiorul intreprinderii în funcţie de norocul diferitelor pieţe. Se cere angajare globală pentru a fi eficient în noul context. dar pe fondul legăturilor slabe şi schimbătoare. Les fondamentaux (La Découverte. inventând. paza etc. preşedinte al Association Recherche et Régulation. fiindcă nu toate firmele japoneze au funcţionat ca Toyota. În felul acesta se menţineau şi slujbele şi se putea face faţă şi şocurilor tehnologice şi macroeconomice prin “împărţirea riscului”. Sciences Humaines. membru în comitetul director alAssociation Francaise de Science Economique ». În societăţile controlului nu termini niciodată nimic. dreptul muncii cedează locul dreptului comercial. 2004) . 2007. toate sunt stări metastabile şi coexistente ale aceleiaşi modulări”.fiind scoase înafara ei. În firma. . 460 2 Robert Boyer este economiste francez la CEPREMAP. Procedând aşa. S-a ocupat de transformările instituţionale de lungă durată. cu toate mutaţiile aferente privind salariul. Ed. Lucrări recente : La croissance. printr-un sistem compus din salariul minim al postului compensat de o remunerare indexată în funcţie veniturile intreprinderii. Martin Weitzman a venit cu ideea înlocuirii remunerării după timpul de muncă. de expresia “antreprenor de sine” (fiecare se ocupă de vânzarea propriilor talente şi competenţe). Edward Elgar Publishing. dar nu şi economia japoneză.. celelalte . spune Deleuze1. spre cele ”de viitor”. Este adevărat că indexările au crescut cu timpul..). La théorie de la régulation. ci căutată de individ. dar nu au putut fi menţinute slujbele şi nici această nouă relaţie salarială din cauza presiunilor şomajului (în Franţa s-a pus doar problema împărţirii riscurilor. această angajare nu este cerută.

inventatorii etc. venituri ale salariaţilor provenite din financiarizare. “câștigătorul ia tot” şi când se eplică de ce. al multinaţionalei (salariaţii să devină titulari ai patrimoniului financiar.descentralizarea accentuează diferenţierea. să aplicăm teste econometrice pentru a vedea că aceste ”cinci utopii” se combină în. se merge pe promovarea imaginii de marcă şi pe rutinizarea procedurilor gestionării interne. . notarii. mai ales a serviciilor. Asemenea carcateristici se regăsesc în toate ţările. Potrivit acestei viziuni. preţul pieţii. în acelaşi timp are loc “externalizarea” celor care se ocupă de alte sarcini.în condiţiile flexibilităţii pieţii. trei relaţii salariale: civic-industrială. În același timp: . industrială cu caracter defensiv (formula negustorească). pe flexibilitatea pieţii etc. la creatorii de modă etc. Capătă amploare concepţia că profitul nu ţine doar de organizarea eficientă a producţiei de bunuri. experţii contabili şi cei cu savoir faire-uri speciale pentru firmă (cum ar fi specialiştii care crează noi produse financiare. servicii şi produse noi. dar s-au ridicat imediat toate semnele de întrebare privind creşterea inegalităţii veniturilor. 25 . să devină acţionari-salariaţi). Unii au spus că acesta va fi modelului salarial al secolului XXI. în SUA are loc contracţia industriilor fordiene şi se pune accent pe relaţia profesională. creşterea polarizării etc.) care vor contracte salariale conform competenţelor lor şi împărţirea între ei a valorii nou create. ramurile se adaptează diferit la descentralizare. O altă propunere a fost aceea ca salariaţii să devină acţionari. la publicişti. la jucătorii de fotbal. iar firma se ocupă de asigurarea unei anumite siguranţe salariale şi stabilităţi a slujbei. muncitorii sunt constrânşi să-şi asume o parte din riscuri (după cât sunt de riscofili sau riscofobi). printr-o componentă patrimonială în care salariaţii capătă o parte din capitalul intreprinderii. creatorii. se fac referiri la vedetele de cinema. pe teren putem afla: convenţii colective. practic. publiciştii. dar se ţine seama de flexibilitatea pieţii muncii. Ce mai aflăm pe teren? .). împărţirea profitului. înăsprirea intensităţii muncii şi a mobilităţii. autorii de scenarii. în proporţii variate (în Japonia rămâne preponderent modelul stabilităţii polivalente datorită inerţiei instituţiilor moştenite după al doilea război mondial. celor care prelucrează materia. ci de fluxul de idei purtătoare de inovaţii.au status ridicat avocaţii. dar se restrânge la salariaţii cu competenţe esenţiale pentru menţinerea competitivităţii intreprinderii. Mai clar.există stabilitate. industrială cu caracter cooperativ. Este vorba de prelungirea modelului privind împărtăşirea riscurilor şi profiturilor. . Ar trebui să mergem pe teren să facem studii de caz. formula salarială de tip paternalist sau corporatist.

Dreptul muncii îşi pierde autonomia fiind constrâns să negocieze cu dreptul social.. solidaritatea asistenţială. între contribuabili şi necontribuabili la bogăţia colectivă). conturată prin forţa intereselor.fordiştii au indus o omogenitate a revendicărilor salariale şi sindicatele solide negociau contracte colective. sector. . A defini solidaritatea nu este deloc uşor fiindcă noţiunea are accepţii multiple: solidaritate impusă de constrîngerile mediului. în cazul “relaţiei profesionale” sindicatele au dificultăţi de percepţie. financiar. salariaţii flexibilităţii pieţii. salariaţii pot protesta în acelaşi timp. la individualizarea remunerării conform rezultatelor financiare ale firmei. se exprimă greu când este vorba de mize mari. Dincolo de solidaritatea ca legătură de unire între asemănători şi solidaritatea ca interdependenţă între diferiţi. angajaţii preferă să negocieze ei singuri remuneraţia (salariul. solidaritate expresivă . responsabilitatea morală şi responsabilitatea socială. ce exprimă „ordinea lucrurilor”. fiscal. solidaritate pe termen scurt. Locul solidarităţii salariaţilor din timpul fordismului a fost treptat luat de o solidaritate care stă sub semnul cetăţeniei 1. care exprimă voinţele individuale. dar e dificilă o politică socială la nivel european. solidaritate instrumentală. 2004). în cazul “stabilităţii polivalente”. 1 Fraternitatea şi datoria. acum. de războaie. resimt nevoie unei solidarităţi naţionale exprimate în dreptul muncii şi în sistemul protecţiei sociale.asistăm la avântul muncii temporare. În jurul solidarităţii se înlănţuie resposabilitatea individuală şi responsabilitea colectivă. bazată pe afirmarea sinelui. de nevoi. Acum programele politice propun convenţii colective la nivel european. securitatea socială. dar nu și în privinţa opţiunilor strategice ale firmei. solidaritate pe termen lung. se pune problema solidarităţii ca asistenţă a celor diferiţi (mai exact. solidaritate naturală. fiindcă contractele se negociază la nivel local şi e greu să se afle denominatorul comun la nivelul unei multinaţionale. localizare etc. de obiceiuri .. Sindicatele. deoarece predomină individualizarea. solidaritate contractuală. care uneşte oameni ce nu se cunosc. politica socială făceau apel la principiul subsidiarităţii al cărui obiectiv era acela de a garanta autonomia alegerii exprimate la nivel regional şi naţional. firmele care recunosc competenţele fac să apară diferenţe şi în raport cu legile care codifică stabilitatea slujbei. deşi salariaţii ar vrea acum o protecţie naţională. fac apel la stat.ca urmare a sentimentelor şi emoţiilor. la lege. Un alt element care face dificile revendicările colective: deficitul Europei sociale. 26 . Datorită diferenţelor de statut. profiturile. nici nu mai au sindicate cu atribuţii clare. dacă există. dar le vine greu să propună o alternativă agreată de către toţi. fiind constrânşi să se deplaseze dintr-un loc în altul. spune Marc-Henry Soulet (în Asistenţa socială în tranziţie. acţiunile sindicale diferă în cadrul noilor relaţii salariale. idealul moral al comunităţii umane şi al justiţiei redistributive sunt tot atâtea resorturi ale solidarităţii. ocuparea. sindicatele au un anumit cuvânt de spus atunci când e vorba de gestionarea locală a producţiei. de aceea pot fi urmărite tendinţele ca textele de lege să vizeze o protecţie minimalistă şi proceduri de descentralizare a negocierilor. chiar individualismul. vârstă. solidaritate electivă. Până acum munca. alte avantaje de natură diversă). cu caracter impersonal. angajarea pentru celălalt. când au probleme. solidaritatea asiguranţială între contribuabilii la bogăţia colectivă. fără reciprocitate.

sociologia muncii. Grandeurs et Incertitudes (2006. scoate în evidenţă o faţă sumbră. cu capitalismul statului-providenţă. când totul este mult mai colorat. s-a preocupat de sociologia educaţiei. iar pe de altă parte.Dezbaterile pe probleme de politică economică încă opun albul şi negrul. de a deposeda muncitorul de munca sa. Unii tânjesc după imagini simple. taylorismul se caracteriza prin diviziunea muncii împinsă la extrem. suportul identităţilor individuale şi colective. de voinţa de ruptură cu capitalismul ieşit din revoluţia industrială. e diminuat. prin lupta pentru punerea sub tutelă a muncitorului. PUF) etc. « Dispar actorii şi acţiunea » ? se întreabă Olivier Cousin1. Taylorismul a fost strâns legat de mişcarea muncitorească. Unii spun că acest nou capitalism nu ar fi prelungirea celui vechi şi sofisticarea lui. ESF) . ca şi automatizarea au fost încercări de a sparge clasa muncitoare. Dar munca era sursa de bogăţie a naţiunilor. 2 “Munca fără actori?”. să îmbrăţişeze valorile noului model productiv. profesor la Universitatea Bordeaux2. prin raţionalizarea muncii care introducea o ruptură între concepţie şi realizare. în Les sciences sociales en mutation. Se vorbeşte de “post-taylorism”. L’efficacité des collèges. a pieţii şi planului. a modernităţii şi tradiţiei. ci o construcţie nouă. Muncitorii luptau să rămână sub diktatul 1 Olivier Cousin este cercetător la CNRS (Centre d’analyse et d’intervention sociologiques (CADIS). nu poate rezista. Actorul este în criză. Prin studii ea poate identifica dacă actorul dispare. sau. când face faţă şi iese din situaţiile dificile. Principalele lucrări publicate : Les Cadres. Sociologia are de surprins mutaţiile. Sociologie de l’effet établissement (1998. Ştiinţele sociale ar trebui să definească “noul capitalism” în care trăim. muncitorul era văzut ca un robot. negativă (de delincvent. Sciences Humaines. ca el să fie dependent. p. 2007. Taylorismul nu a fost doar un mijloc de a creşte producţia şi a intra în era consumului de masă. mai complex. 477 27 . (2002. Devenir collégiens. prin dispariţia muncitorului.)2. se manifestă o dialectică a flexibilităţii interne şi externe.. Ed. Din punctul de vedere al organizării muncii. dacă ”e luat de val” şi nu are ce face decât să încerce să se adapteze. de a despiritualiza munca (într-un film al lui Chaplin. În fapt. dar şi de disociere a muncitorului şi sarcinii.. L’Harmattan) . sărac. Taylorismul şi munca la bandă. dar complexitatea trebuie surprinsă prin complexitate. rasist. modelele ce se pun în act de când cu globalizarea. activitatea centrală a indivizilor. complet depersonalizat). adus la tăcere de noile forme de organizare a muncii. Teoriile trebuie să fie mult mai atente la datele observaţiilor de teren.

nimic nu poate fi mai rău. p. să deturneze reguli. mereu interpretată de actori. ci câte o parte componentă). Davezies 2. organizarea sa. munca ar fi rămas la stadiul propus de taylorişti. “clasa muncitoare” lupta pentru cucerirea spaţiului politic şi social. putea interpreta cadrul acţiunii. Taylorismul fusese o ordine impusă de sus. condiţiile nepotrivite de muncă. îşi putea creşte marja de manevră şi capacitatea de acţiune. Toate studiile perioadei abundă în exemple de muncitori care nu abdică. elaborat în birouri de studii şi impus apoi celor de la bandă pentru sporirea producţiei de bunuri şi sevicii. fiindcă ieşirea din ea însemna a nu mai fi nimic. Având resurse cucerite prin cunoaştere şi experienţă. Mişcarea muncitorească pretindea să remodeleze societatea. Dacă avem în faţă prspectiva unei societăţi a muncitorilor fără muncă. care refuză cadenţa. deţinător de resurse şi niciodată determinat complet de situaţie. este activitatea desfăşurată de bărbaţi şi femei pentru a face faţă la ceea ce nu este prevăzut în organizarea prescrisă a muncii”. p. care credeau că nu se poate face nimic fără ei. Mai mult. Munca nu se rezumă la un model ideal gândit. nu una negociată. să le trasgreseze. “purtător de istoricitate”. privaţi de singura activitate ce le rămâne. “Munca. avea marjă de autonomie. fără a devia de la prescripţii. capabil să se opună orientărilor definite de clasa dominantă. comunitate.. el transpunea raporturile de clasă. care nu voiau ca mijloacele de producţie să fie concentrate în mâinile câtorva. în familie. 479 2 Citat în Les sciences sociales. lupta fiind condusă de partide comuniste care agitau lozincile progresului.economiei. spunea H.. avea să spună Ph. iar de rezultatele muncii să beneficieze doar câțiva oligarhi. în imaginarul social mişcarea muncitorească e cea care a modelat societatea industrială. membru de sindicat. plecând de la redistribuirea bogăţiei. dincolo de atelier. Crozier). 479 28 . putea face alegeri. iar producţia grav afectată. membru sau simpatizant al partidului comunist. Muncitorul taylorist era muncitor. Arendt1. Dacă taylorismul voia înăbuşirea autonomiei muncitoreşti.. făcând să dispară meseriaşii în profitul unor lucrători specializaţi (care nu mai ştiau să facă căruţa în ansamblul ei. Muncitorul era mai puţin supus logicilor sistemului. Când ieşea din fabrică. maşinismului. actorii nu încetează să se vadă şi altfel. muncitorul avea puterea să negocieze şi să-şi (a)menajeze zone de incertitudine care puteau deveni spaţii de acţiune (M. 1 Citată în Les sciences sociales. Chiar dacă nu a avut puterea patronilor. Apoi s-a conturat tipul actorului strategic. să se ia drept alţii. Plasat în sistemul industrial de organizare a muncii. Dimpotrivă.. societate.

Dacă taylorismul tindea să reducă la minimum autonomia în muncă. Muncitorii trebuie să anticipeze evenimentele. iniţiativa. garantarea cantităţii de bunuri şi servicii de calitate. exprimarea singularităţii. pe teren. au ajuns în precaritate. a flexibilităţii care-şi pun amprenta şi pe încercările de construcţie a solidarităţii şi ataşamentului. modele prescrise. este ameninţat cu şomajul. performanţi. Cu cât sunt mai autonomi. În intreprindere. post-taylorismul valorizează autonomia. Are toate drepturile şi libertăţile.. Cu toate acestea. a orarelor nerigide. Eficacitatea nu depinde numai de intensitatea programată a muncii. policompetent etc.. Muncitorii nu aplică scheme. mai inventivi şi creativi. Aceștia ajung chiar să nu mai impute 1 Citat în Les sciences sociales. fiindcă dacă vor. a excluderii. constrângeri forte. fiindcă li se cere să se depăşească. ei trebuie să coopereze. reducerea stocurilor.. 482 29 .. Sennet1). În oricare punct al lanţului s-ar situa. miza fiind permanenţa fluxului. ci ei. spune R. dar au uitat de garanţiile pe care le oferea acesta. Mobilitatea devine o obsesie (“stabilitatea este văzută ca o stare a mortului viu”. subiectivitatea. neprevăzutul. Angajaţii salariaţi sunt prinşi într-un cerc. Nu firma. Muncitorul nu luptă pentru interesele clasei muncitoare. să identifice provocări. dar acest fapt nu împiedică muncitorii să trăiască angoasa pierderii slujbei. ci toată personalitatea. ca şi cum s-ar putea realiza cum vor. cu atât ei sunt mai responsabili. dar nu se poate exprima de frică să nu-şi piardă locul de muncă. Dacă protestează. fiindcă fiecare lucrează pentru propria sa îmbogăţire profesională şi socială. să coopereze pentru eficacitatea sistemului. Nu se mai vorbeşte de exploatare. a delocalizărilor. în firmă nu mai există supraveghetori.. o fac discret. p. muncitorii trebuie să se pasioneze de ceea ce fac. Dorinţa de reuşită este motorul acţiunii. să accepte pilotajul strategic. intreprinderea le impun exigenţele. ritmul. într-o spirală care le cere să fie disponibili nonstop. se poate constata că muncitorii s-au ridicat contra rigidităţii taylorismului. ridică vocea ca să se vadă că au un loc pe care vor să-l păstreze. “Post-taylorismul” nu le mobilizează doar cunoştinţele şi competenţele. Acţiunea colectivă este puţin probabilă din cauza împrăştierii unităţilor de producţie. libertatea. să caute excelenţa. ci pentru a-şi menţine locul de muncă. fiindcă au de făcut faţă aleatoriului. întreprinzători. pot totul. marja de acţiune a salariaţilor etc. care cred că fac toate acestea pentru ei înşişi.Exagerând puţin. nu mai au suport şi repere. ci şi de interacţiunile dintre membrii inovatori ai reţelelor.. Cine nu e polivalent. am putea spune că tot ce era valorizat de modelul taylorist este banalizat şi inversat în modelul post-taylorist.

de sărăcie etc. nici nu ajung la un conflict deschis. constată Aude Marie Debarle1 în “Dincoacele şi înafara intreprinderii. Sindicalismul e slăbit. deși prin noile forme de contestare. amorf. Emergenţa dezvoltării durabile societale”2. Munca îi asigură o identitate. “creşte suprafeţa de contact a intreprinderii cu societatea înconjurătoare” în contextul preocupărilor pentru dezvoltare durabilă3. faptului că nu sunt la înălţime. dar în care caută să se menţină fiindcă altfel este marginalizat şi izolat. că nu se menţin în cursă. Lucrătorul de astăzi este cu capul plecat într-o cursă care-l preamăreşte şi-l distruge fizic şi psihic. Munca nu mai are monopolul definirii societăţii. conștienți că fără ei “maşinăria s-ar gripa”.. A spune însă că munca şi actorul au dispărut este totuşi abuziv. la nivelul unei secţii locale şi nu sunt o ameninţare pentru organizaţie.. că nu se depăşesc pe ei înșiși în competiţie. migraţia etc. Nimeni nu se opune frontal. fără să fie fideli unităţii. Şi nu se mai poate baza pe sindicate.. rămân discrete. dar nu ca actor. 487 3 “Dezvoltarea durabilă este efortul de a răspunde nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a şi le satisface pe ale lor”. de refuz. El este prizonierul modelului preedent.. etnicitatea. Mai exact. pe alte forme de apărare. adesea cinic.eşecul sistemului. Mai curând spunem că actorul este sufocat de reguli care-l orbesc.). de “discriminarea femeilor”. îi permite accesul la cetăţenie. că nu se conformează tuturor regulilor impuse.. de refuz muncitorii arată că încă există. acum individul e definit prin capacitatea sa a reflexivităţii. Mai curând spunem că munca nu mai este categorie autonomă deasupra altor probleme sociale. oboselii lor. După mişcarea muncitorească pare că nu mai există o altă formă de acţiune socială. p. “intreprinderea devine poroasă”. organizaţiei. 2 Les sciences sociales. Aşadar.. Intreprinderea se deschide sub presiunile politicului şi ale societăţii. preocupată de aspectul societal al dezvoltării durabile şi de legăturile dintre intreprindere şi ştiinţele sociale. 30 . Ce înseamnă această exigenţă pentru intreprindere? 1 Aude Marie DEBARLE este sociolog la CADIS. ci lor înșişi. dar nici nu se resemnează. sau că formele sale de contestare. ci este adusă în discuţie atunci când e vorba de “excluderea socială”. dar nu mai este în centrul mizelor societăţii postmoderne (care acum au devenit genul. de aceea poate deveni pasiv. Unii ajung să se comporte ca nişte mercenari ajungând să lucreze în interes propriu. Nu mai au loc nici sabotaje. îl epuizează. deturnat. propriei lor incapacităţi. Se produce o prăbuşire a frontierelor intreprinderii.

profesor la Harvard). statul a fost văzut ca o resursă pentru intreprinderile care voiau să capteze bunăvoinţa puterilor publice. asupra indivizilor. precum şi liniile A şi B ale RER. obiectul cercetării şi inserţia în cadrul intreprinderii care s-a interesat de cercetarea făcută de ştiinţele sociale. devenită mondială. au apărut mulţi specialişti în sociologie. în ce măsură se punea accent pe calităţile sociale ale cadrelor. Asemenea cercetări erau posibile fiindcă sociologul Elton Mayo era credibil în mediul intreprinderilor şi recunoscut în mediul universitar. În SUA. de izolaţi. puterile publice încurajau apropierea intreprinderii de ştiinţele sociale. 1995 acest departament şi-a schimbat organizarea. Muncă. autobuzelor. asupra schimbărilor sociale. ”dezvoltarea atitudinii 1 ATT .Pe de o parte. Cercetătorii anilor les trente glorieuses4 se ocupau de sociologia muncii. pentru a putea face presiuni asupra guvernului. în consiliul de administraţie s-a format un comitet care se ocupa de politicile publice. intreprindere şi societate. să se menţină.Régie autonome des transports parisiens. Deci.. la CNRS. problemele sociale din periferii etc. “principiul precauţiei”. dar se ocupa şi de cei sărmani. aspectul societal al dezvoltării durabile. iar în 1986 se ajunsese la o adevărată universitate in cadrul intreprinderii (p. 4 Jean Fourastié a folosit expresia « les Trente Glorieuses » pentru a desemna perioada de creştere puternică a Franţei între 1945-1975. marketing etc. Laboratorul avea la început patru membri (un inginer chimist. Comun intreprinderilor americane şi franceze care au apelat la ştiinţele sociale a fost efortul de a pricepe societatea. pentru a convinge opinia publică că oferea servicii de interes general. În 1972. s-au înmulţit şi preocupările pentru mediu (mai timid şi mai tîrziu). companie de telefonie americană. Între timp numărul cercetătorilor a explodat (sute de cercetători în universităţi. să nu pună în pericol sănătatea angajaților și clienţilor. să identifice pe teren soluţii ca aceştia să plătească telefonul mai ieftin decât costa real etc. de aceea a folosit cunoştinţe de economie. de identitatea în muncă etc.. ATT1 îşi apăra monopolul în telecomunicaţii. cercetările privind construcţia opiniei publice într-o societate cu populaţii foarte diferite.au fost printre primele care şi-au constituit departamente de ştiinţele sociale pentru a cerceta : opinia publică faţă de aspectele nucleare. Intreprinderile au recurs la ştiinţele sociale în condiţiile creşterii concurenţei. a fost creată în 1949 şi asigură gestionarea metroului. 1994. de condiţiile de muncă ale proletarilor.EDF2. să dureze. 488). General Motors a creat un departament de ştiinţe sociale (Societal Analysis Department). 31 . “toleranţa zero”. iar pe de alta. 3 RATP . dar mai exact de analiza clasei muncitoare. un statistician. cercetătorii au intrat în intreprinderi să facă experienţe (de exemplu. Tehnologii etc. 2 EDF .. politice şi ecologice. RATP3 . cercetările de la Western Electric Co. cum folosea competenţele tehnice. Ele iau acum seama la “aşteptările noi”. . presată fiind de evoluţiile societale.American Telegraph and Telephon. În anii 1980.Électricité de France. Treptat au adunat numeroşi cercetători în domeniul ştiinţelor sociale şi tehnologiei. dar trebuie analizate mai profund legăturile dinamice între cercetare. comitet a propus conducerii să finanţeze cercetări asupra realităţii sociale. prin programe de tipul: Om. de ceea se întâmpla în justiţie. dar au dezvoltat reflexii asupra modului în care lucra GM. sub conducerea lui Dickson. un sociolog. în alte organisme de cercetare). de resursele intelectuale. în SUA s-au făcut cercetări foarte serioase de care intreprinderile au profitat (de exemplu. principala intreprindere de producţie şi distribuţiei de electricitate în Franţa. sociologie. În perioada dintre cele două războaie mondiale. intreprinderile rămânând centrate pe eficacitatea economică şi pe ameliorarea organizării muncii. Intreprinderile franceze mari . măcar şi pentru a şti în ce condiţii şi când să facă dicriminări pozitive). Alte intreprinderi au recurs la cercetări sociologice pentru a pricepe comportamentele alimentare şi gusturile consumatorilor. să supravieţuiască în competiţia crescândă. responsabillul departamentului de cercetare din intreprindere şi Roethlisberger. încă din 1924. 1986. ATT promova dezvoltarea durabilă (legând creşterea economică de rezolvarea problemelor sociale) când acest concept nici nu exista. Intreprinderile s-au interesat de evoluţiile din societate. un psiholog) care au început să cerceteze efectele poluării aerului asupra sănătăţii cetăţenilor. “declinul instituţiilor”. tramvaiului. a conştiinţei de clasă. Deci General Motors promova dezvoltarea durabilă. comitete de etică. politică. în educaţie etc.

a multiplicat schimburile cu lumea înconjurătoare. puteau recurge la internet.. semioticul şi semiodiscursivitatea. sociologicul. antropologicul. Funcţionarea intreprinderii a evoluat şi a devenit mai complexă de când s-a deschis către exterior.. revine în cetate. gestionarea deşeurilor etc. Discursul despre “responsabilitatea socială a intreprinderii” dă obiect de cercetare ştiinţelor sociale. Intreprinderea se deschide. Societatea civilă a început să se bazeze pe pensionarii educaţi care aveau timp liber şi puteau fi experţi în diferitele asociaţii. la faptul că noţiunea de interes general şi-a pierdut forţa. 1 Patron Directeur Général 2 Citat în Les sciences sociales. Dezvoltarea durabilă comportă trei dimensiuni: economică. Emergenţa aspectului societal şi ecologic al dezvoltării durabile a dus la schimbările raporturilor intreprinderii cu societatea. satisfacţia clientului dar şi pe cea a cetăţeanului”2. Iată discursul unui PDG1 care arată necesitatea dezvoltării durabile: “Este adevărat că mi-am consacrat toată viaţa intreprinderilor din serviciul public şi îmi spun adesea că dezvoltarea durabilă este poate numele contemporan al serviciului public. asociaţii.critice”. socială. Pentru a suscita dezbaterile între intreprinderi. în timp ce câștigă teren not in my backyard etc. la schimbări în interiorul ei. politicul. ecologică. Încep deci să fie urmărite şi alte aspecte nu numai cele privind profitul în bani. Dezvoltarea durabilă devine obiect « transdiciplinar » care reuneşte economicul. să introducă în scenă mişcări altermondiste etc. Dezvoltarea durabilă acoperă toată intreprinderea. cetăţeni s-a creat Comisia Naţională a Dezbaterilor Publice (1987) care a iniţiat dezbateri pe teme de infrastructură. 493 32 . p. comunicaţionalul.