You are on page 1of 92

A. S.

Puşkin
Evgheni Oneghin

  „Să declarăm de la început: că nu fără oarecare timiditate ne­am hotărât 
să începem examenul critic al unui poem ca Evgheni Oneghin. Deoarece 
multiple sunt motivele ce justifică această timiditate. Oneghin este opera în 
care Puşkin a pus cât mai mult din sine însuşi, copilul răsfăţat al fanteziei sale,
de cât care puţine poeme veţi găsi, cari să reflecte personalitatea autorului lor 
cu atâta plenitudine, cu atâta strălucire şi cu atâta luciditate. Toată viaţa, tot 
sufletul, toată iubirea lui Puşkin se găsesc aici. Toate sentimentele sale, 
concepţiile sale, idealurile sale. A formula o judecată asupra lui Evgheni 
Oneghin înseamnă a formula o judecată asupra poetului însuşi, în toată 
deplina putere a activităţii lui creatoare” aşa sună întâile rânduri din cel de­al 
optulea studiu pe care, dimpreună cu cel de­al nouălea, însumând, ambele, 
cam o sută de păgâni şi denumite, cum făcea şi Sainte­Beuve cu ale sale ample 
Convorbiri de luni, doar „articole”, le consacră lui Evgheni Oneghin Bielinski şi 
cată să mărturisim că nimic din ceea ce criticul rus a formulat, cu atâta 
credinţă, cam cu un veac şi­un pătrar în urmă, la apariţia primei ediţii, în opt 
volume, din opera lui Puşkin, nu şi­a irosit nici cea mai mică umbră de adevăr.
  Dar epigramele lui Puşkin, nevinovate sau răutăcioase, nu privesc numai
pe colegi sau profesori. Ele ţintesc cu mult mai sus, neţinând seama de 
ranguri, cu o independenţă de spirit demnă de invidiat. Când în iulie 1814 
după înfrângerea lui Napoleon şi capitularea Parisului, pacificatorul Alexandru 
I se întoarce în ţară, împărăteasa mamă îi oferă un balet şi arcuri de triumf 
(„prea mici pentru tine”, spunea inscripţia), ceea ce îi sugeră poetului o 
caricatură, de mare succes printre conşcolari, în care ţarul, îngrăşat pe urma 
banchetelor din străinătate, nu izbutea să se strecoare prin arcul de triumf, pe 
care generalii din suită se repezeau să­l lărgească cu săbiile. Însă o dată cu 
terminarea colegiului, în 1817 cu faima creseîndă a poetului, ecourile 
colportate ale epigramelor, fie ale sale, fie ale celor ce i se aruncau în seamă, 
începeau să pună în gardă, să trezească invidii şi calomnii, să ridice problema 
ordinei publice şi a siguranţei statului. O epigramă din 1818 împotriva lui Ka­
ramzin, istoricul rus, contemporan, din care Kogălniceanu va cita în lecţia de 
deschidere a cursului său de la Academia Mihăileană, din 1843 dar care­l va 
trece cu vederea excesele şi nu­l va părăsi în clipa în care se decidea exilul 

poetului, insinua cum „în istoria lui simplă şi plină de eleganţă, Karamzin 
(totuşi) ne explică, fără cea mai mică prejudecată I raţiunile autocraţiei I şi 
binefacerile cnutului”. În acelaşi an se înverşunează împotriva arhimandritului 
Foţius, rasputinul damelor mistice din Petersburg şi mai cu seamă împotriva 
contesei Orlov despre care se spunea că, evlavioasă, îşi dăruise lui Dumnezeu 
sufletul şi arhimandritului Foţius „carnea ei de păcătoasă”. Şi tot despre ei, în 
Convorbirea dintre arhimandritul Foţius şi contesa Orlov: „Ascultă ceea ce 
proclam: I La trup sunt eunuc, dar la suflet bărbat. I Dar cu mine, în fond, ce 
faci i I Iţi transform trupul în suflet”. De­a dreptul vitriolant, dar cu paternitate 
contestată, e distihul împotriva lui Galitzin, cunoscut pederast şi ministru al 
instrucţiunii publice: „Atacaţi­l pe la spate I Acolo e partea lui slabă”. Arak­
ceev, primul ministru, „fratele şi amicul ţarului”, e denunţat drept „tiranul 
tuturor ruşilor şi călăul tuturor gubernatorilor”. Oda libertăţii, din 1817 
vibrează de puternice accente revoluţionare; Puşkin însuşi, fericit să iasă 
nemaculat, cu fruntea sus, din acesta dramatică „captivitate”. La 6 mai 1820 
costumat cu o bluză roşie, încinsă pe talie, pe cap cu un fetru cu boruri largi, 
Pujkin se pornea într­o lungă expediţie, ce avea să dureze un bun număr de 
ani. Recomandat supravegherii generalului Insov, cu reşedinţa la 
Ekaterinoslav, printr­o binevoitoare adresă iscălită de Capo dIstria şi de 
ministrul afacerilor externe, Puşkin se bucură de toate favorurile şi, după o 
raită în Caucaz, în tovărăşia copiilor generalului Raievski, erou al războiului 
din 1812 de unde se va inspira pentru poemele Prizonierul din Caucaz şi 
Fântina din Bahcisarai şi după aceea, la Cameniţa, din guvernământul 
Kievului, se va stabili, o dată cu strămutarea reşedinţei generalului Insov, la 
Chişinău, capitala Basarabiei, de curând provincie rusească. Un Chişinău, 
oarecum rustic, altul decât cel pe care aveam să­l cunosc, un veac mai târziu, 
după întâiul război mondial, cu largi promenade, cu vaste grădini publice, 
invadate de mărgăritărel, cu vile, ruinate, la marginea târgului, pe unde Lidia, 
fecioară, se preumbla melancolică pe ţărmul iazului, acel Chişinău despre care 
şi Puşkin şi Costache Negruzzi, care s­a bucurat în 1822 de intimitatea 
poetului rus, au lăsat pitoreşti şi autentice mărturii. Evocând în cea de­a 
şaptea scrisoare, din septembrie 1839 acel scurt răstimp de bejanie 
basarabeană, de după revoluţia din 1821 şi după ce laşul se pustiise, Costache 
Negruzzi îşi aminteşte să fi întâlnit, în dese rânduri, preumblân­du­se prin 
grădina oraşului, pe Puşkin, „acest Byron al Rusiei, care avu un sfârşit atât de 
tragic” şi pe Calipso, „greaca cea frumoasă” purtând un şal negru şi despre care
legendele spuneau să fi cunoscut, ba chiar să fi fost amanta lui Byron. Despre 
exilul de la Chişinău, al lui Puşkin, despre viaţa lui plină de capricii, despre 
incidentele cu boierii moldoveni, despre nenumăratele dueluri, despre 
amorurile lui, îndeosebi, pentru că au lăsat urme, cu Pulcheria Bartolomeu şi 
cu Calipso Polihroni, se pot citi felurite detalii, întemeiate pe documente, în 
minuţioasa monografie, în două volume, Pouchkine (Albin Michel, 1946) a lui 
Henri Troyat, cunoscut nouă mai mult ca biograf, dintr­o excelentă „viaţă” a lui 

Dostoievski, în care am identificat, cu IX vin iot epistole, în însori d Ă ce sau 
Unde s­au r J
Ndiciile Încă din epoca i, când, nota inspiraţiile!), dar desăvârjit în plină 
maturitate, Evghfni Onegbm topeşte în miraculoasa şi, nu mai puţin, omogena 
lui ţesătură, toate ecourile unei vieţi, pe cât de agitată, pe atâta ţi de 
înrădăcinată în solul ca şi în istoria poporului rus. „Şi după aceea, spunea 
Bielinski, în încheierea vastului său examen critic, poemul a ştiut să vorbească 
de atâtea lucruri şi să pomenească în treacăt de atâtea altele ce aparţin 
universului naturii fi şo cietăţii ruseşti (îneît) se poate spune despre Oneghin că
este o enciclopedie a vieţii ruseşti şi o operă în cel mai înalt grad naţională” (în 
treacăt, se cuvine semnalată, cu satisfacţie, caracterizarea de „enciclopedie”, pe
care Gheorghe Bezviconi şi Scarlat Callimachi, autorii preţiosului studiu Puşkin
în exil, 1947 o utilizează vorbind de Evgheni Oneghin). Iar în discursul său din 
1880 istoricul eseu, ce­l consacră poetului rus şi care începea cu afirmaţia lui 
Gogol după care „Puşkin este un fenomen extraordinar şi, poate, o manifestare 
unică a sufletului rus”, Dostoievski stăruie îndeosebi asupra caracterului său 
profetic, întrucât, spunea autorul Fraţilor Karamazoff, „Puşkin apare în 
momentul în care noi începem să luăm cu adevărat cunoştinţă de noi înşine, 
când în societatea noastră această conştiinţă, încă în stare de germinaţie un 
secol după reforma lui Petru cel Mare, contribuie prin apariţia ei, să ne 
lumineze drumul întunecat şi să ne călăuzească. În sensul acesta Puşkin e un 
oracol şi o indicaţie.” În ce măsură Evgheni Oneghin reprezenta un fenomen 
nou în literatura rusă, în ce măsură e deschizător de drumuri, se va putea 
urmări din cele ce urmează. Cum suntem încă la eseul lui Dostoievski şi la 
ciudată, în aparenţă, apropiere pe care romancierul o face între Ţiganii şi 
Evgheni Oneghin, mai exact între eroii lor, căci în Alecu, răzvrătitul social, 
„vagabondul” frământat, propriu unor anumite epoci din istoria rusă, ce­şi află 
adăpost, temporar, în şatrele şi în inimile ţiganilor, vedea „deja schiţată această
gândire puternică, ce se va exprima mai târziu cu o atât de perfectă armonie în 
Evgheni Oneghin, Unde acest Alecu nu mai apare într­o lumină pe jumătate 
fantastică, dar înzestrat cu o figură realmente palpabilă şi inteligibilă” (ceea ce 
reprezintă, de fapt, o netă linie de demarcaţie XI lui TSn” ş1 rCa ii (, t «r «» 
°v­”;:;» • • • p”r ™ «• „ptui după doi an, a leg frige­mă I în foc vânăt puni­mă I Dr
m­ai fuge pe cărbune lbovnicu nu­ţi voi spune, I Că el este tinerel, I Drăgălaş şi
frumuşel” etc. (p. 16), căruia Donici îi adaugă următoarea sugestivă adnotare, 
în josul paginei: „Anume acest cântec Pusckin în a sa alcătuire l­au prefăcut în 
limba rossienească însemnareaj tâlm [ăcitoruluij” (p. 16).
  Că Byron, iscoditor al genului, pentru care mărturiseşte şi în strofele Iui 
Evgbeni Onegbin o continuă admiraţie, i­a fost lui Puşkin model în alcătuirea 
acestui roman în versuri, aceasta este neîndoios. Însă dincolo de sugestia 
tiparului epic, nimic nu apropie luminosul poem al lui Puşkin de neguroasele şi
ardentele poeme ale lui Byron. Poeţii Europei, spunea Dostoievski, un Pamy, un
Andre Chenier şi în primul rând Byron, au exercitat o influenţă hotărâtoare 
asupra dezvoltării geniului puşkinian, însă despre o „imitaţie” a modelelor 

 robită de iubirea pentru  Oneghin. cu toată puterea iubitoarei şi pătrunzătoarei sale  inimi”. ceea ce nu­l împiedică.”   Subiectul romanului în versuri Evgheni Otteghin e cele mai simple şi. tac. după ce îi scrie patetica confesiune. marele  său merit. jidov Rătăcitor. Iar viciul şi­n roman. Pe care Byron. posesor al unei vechi experienţe  mondene.străine nu poate fi vorba. cu fantasme.). Când Tatiana. a viciu. pe care o afirmă răspicat şi nu o dată în poemul său. ale cărei reminiscenţe de teatru şi baluri au făcut din el un blazat. dar ferit a. în întregime. se preumblă cu lecturile ei  favorite sub braţ. Cât groaza şi desfrâu în lume. a romanelor. Ne stăpâneşte ca  un domn! Muza britanică cu basme Tulbură visu­l. din capriciu. Cu disperatu­l egoism. cum spune cu incisivă ironie poetul. de prestigiu XIV dintre I şi mai ales în circulaţie. iniţiativa revine fetei. Nu  chinul tainicelor crime. l­a zugrăvit cu  romantism. e un continuu comentariu al evenimentelor şi reflexelor lor) să pună  problema romanului în versuri. Moştenind  pe un unchi bogat în domenii.  Morală ne provoacă somn. pe care  Dostoievski îl socoteşte aparţinând primei perioade din creaţia poetului. de astă dată. cât şi. „atunci când Puşkin îşi şi găsise idealul pe solul patriei (şi) se impregnase de el. dată fiind „extrema independenţa a geniului său” şi  dovada cea mai sigură e în începutul acestui Evgbeni Onegbin. să aducă. iubire. Uitând că Phoebus m­ameninţa. j Ne stăpâneşte ca un domn. ar putea fi redus la propoziţiunea „un băiat  iubeşte o fată”. Nu voi mai fi poet şi  basta! Inlra­va­n mine un alt drac. la fel cu străbunul Horaţiu.  regenerându­l. ce sens în asta f Din voia cerurilor. Acuma idol în  delir E melancolicul Vampir.  (şt pe „idolul” ei1). privind „muza” britanică. cu „ varianta că. nici o pată de cerneală n­ar  putea fi identificată. Ci­n el voi zugrăvi  anume Căminul rus cel din vechime. problema „eroului” ce se cuvine luat model şi „urmat” şi care  era în cinste în literatura rusă înainte de Puşkin. ca­n viaţă. un roman în proza: „Ni­s astăzi minţile în ceaţa. în opoziţie. cu concursul poetului. din acest punct de vedere. cu un cuvânt problema  „moralităţii”. I Iar viciul şi­n  roman. a XII­a şi a XIII­a din cel de­al treilea Cânt al XIII XU poemului. o  dată cu aceasta. un ins căzut pradă „spleen”­ului.  Corsar. Oarecum somniferă (Morală ne provoacă somn. Cu vis. căci pe  roasa lui. atk prin referinţele literare.  evident. Ori enigmaticul Sbogar. pentru aspiraţia lui Puşkin de a consacra  vieţii ruseşti. Sau biet Melmoth. demonul luminilor. Voi coborî  cu umilinţă: Şi­atuncea un roman în proza Va lumina apusa­mi poză. gospodar.  potrivit vcchei glume. privind  conflictele pieselor de teatru. Mai mult. se înfundă la ţară. Evghcni Oneghin. închipuindu­se când o Clarissă.   Amicii mei. sunt. ca­n viaţă. nopţi cu luna Şi toată  datina străbună. cum era Evgbeni Onegbin sau în proză şi. când o Iulie şi când o  Delfină. Puşkin află prilejul (şi romanul tot şi într­aceasta stă şi întâiul. om fă. patriarhale. Cele două strofe  din suita ce se cade urmărită în întregime la locul indicat. un binemeritat elogiu vieţii  rustice! .  întru totul semnificative.  unde plictiseala îl urmăreşte. Puşkin însuşi e conştient de originalitatea sa.  un dezgustat de oameni.

  Şi far niente­l a mea lege —   Din zori de ziuă. Unde mă­njură fi  pe mine. pentru ca. e respinsă de acesta. Pe  prodigiosul Fontenelle Şi dintr­ai noştri pe câţiva. câmpii de ţară. autobiografice. care  iubeşte pe Olga. Iar alteori. domnii mei!   Cât el citea cu ochi fierbinţi.   Mai vie. Cu vrăji  şi superstiţii rare. să­l scrie şi s­o implore. Sau scrisul tinerei fecioare. întreprinde reforme. în înalta societate. taciturnă aceasta.   Trăit­am anii fericiţi?!   Flori. când Tatiana se  îndrăgosteşte fulgerător de Oneghin. cu  o demnitate ce n­ascunde totuşi dragostea pe care tot i­o mai păstrează şi  sfârşească în cele din urmă cu noi lecturi. E sempre bene. se împrieteneşte „din  plictis” cu tânărul Lenski. graţie căsătoriei cu un general erou. Tot sujletu­l întipărându­l. kantian şi adept al libertăţii.  după trecere de ani. falnicul poet.   XVI Şi almanahuri şi jurnale. de zor: Citi pe Cibbon şi Rousseau. Cu ochiul  minţii parcurgea Altfel de rânduri. să o  întâlnească. Să mă denunţe la oricine. fără de siluiri şi fără alte meandre. Mă onorează iarăşi ei. bizare. Care­l spuneau câte ceva. Coloane de morală pline.   Mă plimb pe­un lac pustiu. dar respins.   Tot sufletu­mi vă aparţine!   Şi fac deosebire clară între Oneghin şi­ntre mine: Maliţiosul cititor.   Mă scald în dulcea libertate: Citesc puţin. marginalii şi intervenţii subiective. prietenă din copilărie. în care timp călătoreşte. în care încearcă palidă consolare. poet romantic. C­am zmângălit dl meu portret. Citi pe scepticul de Bayle. îşi tachinează prietenul valţând tot timpul cu Olga. Dar rânduri triste când citea. paşnică. li rătăcea departe gândul. Herder şi  Chamfort. Manzoni. Madame de Stael.  „Am fost născut pentru o viaţă Tăcută. vreun biet editor XV SS nu mă clevetească­aki. pe care Oneghin o cunoaşte într­o vizită la Larini. Tristeţi şi visuri şi  dorinţi. Tissot. e provocat la duel de Lenski. Ori cu poveşti mai noi. de ţară!   Aici răsună mai semeaţă. pe care întâmplător îl ucide. să o dorească cu înfocare. după plăcuta muncă. ceea ce alarmează pe  megieşi. noi ne­am teme!”. lira­mi solitară. rectiliniu. îi scrie o epistolă. pe care însăşi  .   Visând la umbră de molifţi. Glumind cu  bunii mei amici. decât  acelea. se­nţelege.   Aici. dragoste. dorm cât îmi place. cu madrigale. Bkhat.  care participă totuşi la onomastica fetei. care­l socotesc „farmazon” şi „smintit periculos”. fiind părtinitor cu mine: De pare că să scrim poeme Şi  despre alţii.   Sau. Că  Byron. când se dansează mazurci îndrăcite în  furia de alămuri ale fanfarei militare.   Iar gloria mă lăsa­n pace. pe luncă. bătrâne şi­a inimii dureri păgâne. Nu tot aşa­n vremi depărtate. părinţii fetelor. C­un suspin în ele se­adâncea deplin Şi în  tradiţii legendare.”   Un atare subiect. sora Tatianei. iar Tatiana strămutată la Moscova pătrunde. Cu datini tainice. poate.  „Porni iar pe lecturi.

 cu porţile larg deschise.” Iar pentru aceasta ajunge să amintim două din strofele poemului. Ci de prinţesa glacială. care vedea în el suprema  virtute (maximidades) a eroului militar şi mă opresc la strofa a treia din cântul  al şaptelea. E ocupat doar de Tatiana: Nu de fetiţa ca o fragă.originalitatea compunerii le reclamă. vă  rog. e­n zadar. că şi  aşa. seara­ntreagă. ci o pălăvrăgeală poetică. Tronând  acum pe ţărmul Nevei. pur şi simplu. fragment de rară delicateţă. Trec  peste strofa a X­a din cel de­al treilea cânt. o  respinsese. Curând vei îndrăgi pe­un altul! Dar fiţi.   Căci raiul jar de el nu­î rai!”   Cum nu e vorba să întreprindem un catalog al multelor şi feluritelor teme şi frumuseţi din Evgbeni Oneghin. Cum schimbă florile­un cais În primăvara  revenită: Aşa a hotărât Preanaltul. nici c­o înmormântare” (şi ironia îşi ajunge sieşi) şi că. după uciderea lui Lenski şi în ciuda primăverii revenite. cele câteva citate vor avea darul să  sugereze suspendatele grădini ale Semiramidei. altul decât „nu  ştiu ce­ul (el despejo) spaniolului Baltasar Gracian. la doi paşi. un peisaj. Criticii. una din explicaţiile lui Oneghin către Tatiana în clipa când îşi declină virtuţi  matrimoniale. Bielinski îi răspundea cu multă justeţe că „nimic nu e mai natural. Nici ani.  întâlnit şi la Eminescu („un nu ştiu ce” şi „un nu ştiu cum”). o tristeţă. pe temă atât de străveche şi atât  de lesne de înţeles a „fructului oprit”. pe care. nu putea satisface un public şi mai ales o  critică deprinsă cu vechile şabloane literare. printre care şi vagul romantic. puţine! A număr şi izolat prezentate. decât atitudinea lui Oneghin faţă de  Tatiana. Unul   2 XVII din marile merite ale Ini Puşkin rămâne acela de a fi depăşit moda  monştrilor vicioşi şi pe aceea a eroilor plini de virtute.   Ci şarpele mereu te­mbie La pomul tăinuit. V­o spun că vă iubesc ca frate  şi. nici un  destrăbălat. îndeosebi. într­una: Doar mărul cel oprit să­l dai. pentru motivul. rămâne o enigmă înflăcărarea lui Oneghin pentru Tatiana. Oneghin nu e nici o brută. altminteri superfluu câtă vreme grădinile  înflorite ale poemului îmbie. nici suflet. care găseau că Evgheni  One ghin nu e „o lucrare coerentă. oameni. Aceasta pentru a nu lăsa impresia că am  trecut pe lingă podoabe fără să le fi băgat în seamă şi în nădejdea. Să m­ascultaţi fără mânie: Fecioara tinără se­mbie Să­şi schimbe visul c­un alt vis.  îndrăgostită şi sărmană.  de la un capăt al romanului la altul. La fel sunteţi voi cu  străbuna: Xvm Nu ce­l permis îţi place fie. din toate”. de asemenea. contemporane sau aproape. acel nu ştiu ce. în care sunt cumulate atributele  poeziei practicată de Lenski. altădată. poate şi mai gingaş chiai. zugrăvind. fără de care raiul nu e rai: „Şi­al mea  Oneghin. mai stăpânită: Nu toţi la fel vă vor cunoaşte Şi ceasul rău din umbră  paste!” iar a doua. ici şi colo. (fi) că fără să fie un erou virtuos. rămâne să  spicuim. strănepoţi ai Evei. o  . când. din comentariul poetului. despre orice şi mai nimic. o reflecţie de ordin social. cu pitoreşti  ecouri. să­ntorci  nu se mai poate. totuşi. Inaccesibilă vestală. din care le­am smuls. Ah. că „poemul nu se termină nici cu  un mariaj. pe care imaginea caisului ce­51  schimbă florile în primăvară nu face decâ» să o potenţeze: „Ce­a fost. oameni.

 Prin staţii  ploşniţe rebele Şi purici noaptea te sfârşesc. mâncări inexistente Trezindu­ţi pofte  violente. Vacarmini”.” în vreme ce o călătorie la Odesa. Blagoslovind şi deal şi vale şi toate  râpele natale. ne revine­n minte. pierdute­n toamna. Tăind Rusia cu şosele şi  poduri ghintuite. Veni pe  câmp să toarne­argint.   Cu primăvara iar învie.   De­o altă veche primăvară. pune în contrast  prezentul preistoric şi viitorul surâzător. grele. peste ani cinci sute) Avea­vom şi noi alte rute. suflând în foaie. al Tatianei.   XX D» fontă. cu prânz de stridii aduse din Ţarigrad şi stropite cu vinul rece scos  din beci. Jucăuşe Steluţe albe.   Visând o ţara depărtata Cu nopţi şi lună fermecată s”   Dintre peisaje şi alegerea ar putea merge către dimineţile din Petersburg. vrând­nevrând. Cu poduri vechi ce putrezesc. recheamă. Dreg cu  ciocan şi nicovale Produsul slab al Europii. romancierul şi turistul.   Dar azi la noi sunt drumuri rele. ca pe apă. Întreaga lume creştinească În gări tractire­o să găsească. cum îi spunea. scârţâind fi gerul.) Pe râu s­aşterne gheaţa­ncet Oglinzi moderne. Din cer au prins pe ţărm să  cadă. pentru  tonitruanta lui muzică. Gâscanul gras patina­şi scapă. pe roşii  picioruşe.   Vor trece peste vai şi râuri. Se  pare. de parchet Şi droaia de copii sţârleaza Pe luciul gheţii patinează.   Un gând îndurerat ne paşte: Tânjim că anii ni s­au dus Cu tinereţea ce­a  apus?   Au. la operă. cu viaţa ei agitată şi liniştindu­se abia în noapte (Doar Marea Neagră n­ are pace!). cu muzică de Rossini. În izba rece. dând imbold naturii. • (Nu roze seamănă­acum cerul. ca­n vis.   Şi zvon din crâng la viaţă­ndeamnă?   Au.”   Drumul de strămutare la Moscova.neînţeleasă tristeţă învăluie şi pe Oneghin şi pe rapsodul său: „Să n­avem. (Cum filozofii­n table scriu. o scenă de peste două decenii.   Când frunzele. Cu timpul. arcuind pe­abis. Stendhal. cu natura ce renaşte. Sub  ochi un Preiskurant îţi trece Flămând. Uitând să­noate. la cam aceeaşi epocă. deşi pentru mult mai târziu profetizat. al restauratorului Oton. de zăpada. mă opresc la una doar din  Irtultde strofe închinate peisajului de iarnă: „Şi iată. în timpul exilului ovidian. bucurie.  Alunecmd jos.  oare.   Un vis poetic ce­nfioară. Creoi.   Ci albe flori de mărgărint.  către nopţile de pe Neva. Prin sate meşteresc ciclopii La foc domol.  fireşte. cu toate  .   XIX Ce ţrinde­n inimi să ne cânte. Nici birturi nu­s. Orfeul  Europei cum îl numeşte Puşkin sau „dl. al binefacerilor culturii: „Când binefacerea culturii Ne­o trece  graniţa târziu. Tuneluri cu boltite brluri Vor sfredeli prin  munţi. poate. în minte. al căror farmec Puşkin îl admiră şi­l reproduce în note şi dintr­o minunată descriere a idilei lui Gnedici.  al civilizaţiei.

 dacă nu chiar îl şi  meneau.   Un an mai târziu (mai exact în numărul din 7 noiembrie 1926 al revistei  Universul literar. datorită lui V. insistând  . renegându­te însuţi. care spunea: „La  Odesa • am văzut vapoare. din districtul Bălţi şi descendent al unei  familii de răzeşi. agricole şi de  literatură.   Noapte adâncă. dvoreaninul benderliu din  romanul de la 1850 Tainele inimii al lui Mihail Kogălniceanu. Amintita antologie din 1925 îşi surprindea  cititorii cu două tălmăciri din noua lirică rusească: Herghelie de Serghei Esenin şi Toamnă de Constantin Balmont. Ion Buzdugan şi­a urmat cu osârdie şi mare iscusinţă opera  de tălmăcitor al poeziei ruseşti. ici şi colo. de la Gore Gorki. cu o atât de autentică atmosferă revoluţionară. anii exilului. apărea în admirabila  tălmăcire a lui Ion Buzdugan poemul lui Alexandru Blok Scyţii. a  marcat. dar şi a literaturii şi îndeosebi a poeziei ruseşti. Originar de dincolo de Prut. Cine plânge f. Paralel cu poezia originală. în excelenta interpretare a lui Ion  Buzdugan. Şi­mi bat crengi în fereşti. tu singur cu tine vorbeşti. din poemul Evgbcni Oneghin ar  ajunge. Cameniţa şi Moscova. Vântul le strânge. Ion Buzdugan e un vechi tălmăcitor  al liricii ruse. o.sugestiile implicite şi pe basarabeanul Stihescu. Însă şi asimilarea poemului în graiul şi stihul romanesc şi  tălmăcitorul însuşi au dreptul la mai mult. al cărui profil liric îi contura cu măiestrie.”   XXI Puţinele strofe citate. cu rădăcini adânc înfipte în viaţa rustică. o dată memorabilă. al cărei redactor se întâmpla să fiu). În numărul din  2 ianuarie 1927 Ion Buzdugan adăuga o preţioasă schiţă de studiu despre  Poetul Alexandru Blok. Ian.   Ah. neîndoios. Frunze. Te implor: taci. Ion Buzdugan a  respirat cu intensitate atmosferă proprie a ţinutului în care Puşkin şi­a  petrecut. griul s­ar vinde mai lesne şi atunce şi ţara voastră ar însemna  mai mult.  poate­l aripa ta? Nu mai pot suferi chinul meu. veniţi înapoi clopoţei de argint cu suspin de cuţit. în care peisajul natal  predomină şi paralel cu activitatea sa de folclorist. Destin nepătruns să iubeşti pân­la chin şi să fii despărţit. din care.   O. taci: Nu te pot. de ieste noutăţi ada­ne vere. Iar toamna înăbuşe plânsu­ţi. acele aromate  Miresme din stepă şi autumnale Podgorii de aramă. începutul marelui poem Cei  doisprezece. ca şi tălmăcirile lui Ion Buzdugan. pe care­l va  continua în numerele l­7 din anul 1927 ambele poeme susţinute de o puternică şi originală ilustraţie în peniţă. poate. atunce podvozile  ar fi mai ieftine. de tainele căreia condiţii speciale îl apropiau. de culegător mai cu seamă  al liricii populare. în care „clopoţeii de argint cu suspin de cuţit” nu şi­au atenuat vibraţia nici după patru decenii:  „Zboară} runzele­n vlnt. Cât de organic pătrunsese Ion Buzdugan în esenţa melancolică a  elegiei lui Balmont se poate deduce din cele două strofe finale. să dea o idee despre calitatea acestei dificile tălmăciri din poezia  rusească. i­au înlesnit cunoaşterea nu  numai a limbii. iar în numărul  din 26 decembrie. pe  vremea când apărea întâiul volum din Antologia poeţilor de azi din 1925  pregătea o culegere antologică. Studiile speciale. ca un alt Ovidiu. acelaşi an şi tot din Blok. nu te pot ajuta!   Vai. Feodorov şi care.

 Kiibel­beker şi alţii. dădacă etc. . operaţie. capitlu) sau rima rarissimă (acaţiu­Horaţiu. disciplina secundată de fantezie. puşkiniene. de spade încrucişate.   1811 octombrie: Intră la Liceul de la Ţarskoe Seîo (astăzi oraşul Puşkin). Gogol şi a poetului A. din care literatura noastră  cunoaşte un bogat palmares de titluri şi nume dintre cele mai prestigioase. pe care tălmăcitorul Ion Buzdugan te­a învins. În realitate.  Această instituţie de în­văţământ inaugurată chiar în acel an era destinată  copiilor de nobili în scopul de a­l pregăti pentru „posturi importante în aparatul de stat”. de o fantezie pururi tânără în împletirea autobiograficului cu  ficţiunea şi unul dintre cele mai riguroase sub raportul tiparului metric. Pentru ecourile ei.   1802 24 septembrie: Se sinucide A. posomorât şi  rece!”   Au urmat apoi traduceri din Maxim Gorki. Utilizarea arhaismelor de speţa: op.  al ritmurilor” din poemul Cei doisprezece. Şi a  neologismelor (prestanţă. aş cita din poemul Scyţii  următoarea strofă: „Noi tot iubim şi graiul cifrelor metalic Şi harul visurilor  grece —   Noi înţelegem tot tăişul geniului galic Şi geniul teuton. scriitor revoluţionar rus.   FERPES9ICVUS TABEL CRONOLOGIC   1799 26 mai (6 iunie): La Moscova s­a născut Ale­xandr Sergheevici  Puşkin. autorul faimoasei Călătorii de la Pe­tersburg la Moscova (1790). mărturisesc. cu  prisosinţă.asupra originalităţii poetului şi chiar asupra „zigzagului. dar victorioasă. comme ii faat. Kolţov. În planul tălmăcirilor din alte  limbi şi­ndeosebi în aceea a poemelor în versuri. cu egală prestidigitaţie. cu care Ion Buzdugan s­a aplicat  în această trudnică.   18Q9 Anul naşterii Iui N. Transpunerea în limba noastră a acestui poem.  pinţa­suferinţă).   1801 în noaptea de 11 spre 12 martie: Printr­o lovitură de palat.  Evgheni Oneghin şi interpretul său Ion Buzdugan vor figura oricând printre  cele dintâi. spleen etc). N. cu  tirania rimelor simetrice. încrustate în forma lor originară în textul poemului. Radişccv. alternarea  expresiilor populare (de speţa: verzi şi uscate. pune tălmăcitorului variate probleme. urmând la tronul Rusiei ţarul Alexandru I (până în 1825). de felsimple. beletristică sau economică. pe care tălmăcitorul s­a străduit să­l  respecte. mulţimea  numelor proprii din literatura universală. Puşcin. datorită şi sârguinţei şi priceperii şi talentului XXIII său. câte ceva şi elte­oleacă  etc). liceul s­a transformat într­o adevărată şcoala de „liber­ cugetători”. unul din cele mai moderne ca inspiraţie şi  compoziţie. fără a mai vorbi de inepuizabilul efluviu de poezie. uneori cu expresii străine (ar niente.  sempre bene). ce curge de­a lungul cânturilor şi stanţelor. cu termenii străini. iar de  cel puţin două decenii a continuat şlefuirea lui Evgheni Oneghin. V. la toartă. Leagă prietenii durabile cu câţiva din viitorii poeţi şi luptători  decembrişti: Delvig. brac. rute. oarecum. propriu  originalului.  iniţiativele lexicale în rimă (titlu. este  detronat Pavel I. V. din teatrul lui Puşkin.

 care locuia la Ţarskoe Selo. Puşkiti a fost educat în atmosfera  avântului patriotic creat de anul 1812   Se nasc scriitorii ruşi A. animat de sentimente patriotice.   Se naşte romancierul rus I. A. Puşkin devine cel mai viguros continuator al său în poezia  rusă. pe care îl începuse încă în timpul liceului. Puşkin. Chişinău şi Odesa.   1812 Anul războiului de apărare a patriei împotriva invaziei lui Napoleon. Scrie poemele romantice: Prizonierul din  Caucaz. „PuşXXVI XXVII kin  . apropiat de  organizaţia politică secretă Uniunea propăşirii. În  acelaşi an scrie şi poezia satirică antimonarhistă Poveşti (Noel).   Scrie poezia Satul.  politice. I. îndreptată împotriva feudalismului şi iobăgiei. R. I. Goncearov. condusă de Şişkov.  din partea dascălului învins”. Turgheniev. Herzen şi I. teoretician de seamă  al realismului rus. critic şi istoric literar. în acelaşi timp a constituit un factor hotărâtor de trezire la  viaţă a forţelor sociale şi naţionale ruse. Guvernul ţarist este alarmat  de influenţa poeziilor revoluţionare ale tânărului poet. Bielinski. Devine membru ai asociaţiei literare „Arzamas” care milita împotriva  adepţilor clasicismului perimat. care a exclamat: „Iată un demn  continuator al meu!”   1816 Puşkin frecventează casa lui N.   1817 După absolvirea liceului. Se naşte M. se citeau versuri antiguvernamentale. N. grupaţi în jurul societăţii „Convorbiri ale  iubitorilor de literatură rusă”. în care prezice pieirea inevitabilă a autocraţiei. Nikita Muraviov. S. 1814 Apare în  revista Vestnik Evropâ (Mesagerul Europei) poezia Către un amic versificator. S. Muraviov­Apostol şi alţii. Fraţii haiduci. Iakuşkin.  Krivţov.   Încep să se constituie asociaţii secrete.  Sub influenţa ideilor revoluţionare ale lui Ra­dişcev. în  prezenţa poetului G. Puşkin scrie cunoscuta sa  odă Libertatea.   La adunările Lămpii verzi se discutau probleme literare. S. D. Cu această ocazie cunoscutul poet rus Jukovski scrie într­o  dedicaţie adresată lui Puşkin. Derjavin (1743­l816). M. I. I. care abia împlinise 20 de ani: „Elevului victorios.  XXV Se naşte V. N.   1815 Puşkin recită poezia sa Amintiri din Ţarskoe Selo la un examen.  prima operă tipărită a lui A. În acelaşi an s­a născut în Ucraina poetul Taraş Şcvcenko.   1820 martie: Termină poemul Ruslan şi Ludmila.   1819 Devine membru al cercului literar Lampa verde. Karamzin. Scrie  poezia Către Ceaadaev.   1818 Se împrieteneşte cu viitorii decembrişti N. devine în poezie purtătorul de cuvânt  al tendinţelor tineretului nobiliar progresist. Din această perioadă. I. Fântâna din Bahci­sarai.   Puşkin în surghiunul din sud (1820­l824): Ekaterinoslav (astăzi  Dnepropetrovsk). care aveau drept scop  răspândirea ideilor de libertate şi organizarea luptei împotriva guvernului ţarist. S. de teatru. Puşkin este numit într­un post la Colegiul Afacerilor Externe. G. Tur­gheniev. Lermontov care după  dispariţia lui A. Victoria poporului rus a contribuit considerabil la creşterea prestigiului Rusiei  ca mare putere.

 Italia).  Aceste evenimente îşi găsesc ecoul şi î creaţia poetică a lui Puşkin.   1821 în insula Sf. Puşkin  semnalează acest moment prin poci Napoleon.   La Petersburg se constituie „Societatea secretă din nord” al cărei  principal animator va fi poetul revoluţionar Râleev. grecoaică fidelă. În  perioada exilului din sud. Vădim. an renăscut. care împreună cu  Prizonierul din Caucaz s­au bucurat de un succes uriaş.   Septembrie: Poetul surghiunit se stabileşte în oraşul Chişinău. Sus.   Puşkin creează poemul Gavriliada. M. Sub impresia clipelor minunate  de speranţă şi libertate. . Datorită  stăruinţelor prietenilor săi. în poezia Pumnalul el cheamă la luptă împotriva  autocraţiei. Puşkin trebuie să fie trimis în Siberia”. Elena se stinge din viaţă Napoleon Bonaparte.   În Grecia începe răscoala pentru eliberarea ţării de şu jugul turcesc. în  schimb este exilat în sudul Rusiei. compune elegia romantică S­a stins în zări măreţul  soare. de către toţi cei care ştiau să citească” (Bielinski).  făcându­şi apariţia pe arena politică a lumii”. în Ţara Românească se desfăşoară. răscoala  „curajosului Vladimiresko.”   La Chişinău cunoaşte personal pe câţiva din membrii mişcării eteriste.   Izbucnesc mişcări revoluţionare în unele ţări din Europ (Spania. A.   Xxvm în acelaşi an. se apropie mult de membrii asociaţiei secrete  decembriste din sud (Pestei.declară ţarul Alexandru I a inundat Rusia cu versuri instigatoare: tot tineretul  le învaţă pe dinafară. Războiul.   La Moscova s­a născut F. trezin­du­se din adormire. pe o  temă din trecutul luptei pentru libertate din vechea Rusie.   23 Scrie poemul romantic Fântâna din Bahcisarai. Într­o noapte. care a adu nat o armată de 7000 de panduri şi  amăuţi”.  Grecie.  La Petersburg au loc tulburări în gimentul de gardă Semionovski. Raevski. poetul afirma că este „unj din cele mai  luminate şi originale minţi din cât (am cunoscut. Face apoi o călătorie în  Caucaz şi Crimeea. Orlov. Ia­kuşkin şi alţii). în sud ia fiinţă „Societatea  din sud”. îndreptat împotriva superstiţiilor  religioase şi a clericalismului.   6 mai: Pleacă din Petersburg la Ekaterinoslav. cu tendinţe vădite spre realism.  printre care pe Alexandru Ipsilanti şi fraţii Cantacuzino. Nekrasov. Puşkin schiţează planul unei mari tragedii politice. fiind „citite în întreaga Rusie. „Ce  tablou extraordinar! Două popoare care de mult zăceau într­o stare umilitoare  s­au răsculat în acelaşi timp şi. poetul scapă de greul surghiun în Siberia. În acelaşi an apare poemul  neterminat. Fraţii haiduci. Dostoiewski. iar în sat»   Nemirovo din Ucraina poetul N.   22 Apare poemul Prizonierul din Caucaz. Puşkin scrie poeziile: Nu plânge. scria cu admiraţie şi simpatie poetul către un prieten al său.  conducătorul decembriştilor din sud. Despre Pestei. pe corabia care­l ducea de la litoralul  caucazian spre Gurzuf. în frunte eu colonelul Pestei. în care poetul îşi exprimă dorinţa să participe la luptă  împotriva Turciei pentru libertatea naţională a Greciei.

 VI) din romanul Evgheni Oneghin.   În dimineaţa zilei de 13 (25) iulie 1826 la Petersburg sunt executaţi prin  spânzurătoare conducătorii răscoalei: K. care a produs asupra lui Puşkin „o impresie de nedescris şi l­a situat dintr­o dată pe Griboedov în rândul  poeţilor noştri de frunte”. Către A. IV. din ordinul ţarului Nicolae I. cum a  cântat­o el într­poezie (1826). Puşkin. I. cu intenţia să elaboreze opere artistice.  însoţit de un curier special. Râleev. iar în primăvara aceluiaşi an de un alt prieten din  liceu. Kahovski. al Xll­lea. 19 octombrie şi alte peste 100  de poezii. prima generaţie de  revoluţionari ruşi.  N. cel mai  apropiat prieten al poetului.   În noaptea de 3 spre 4 septembrie. F. alături de  Puşki: se află dădaca sa Arina Rodionovna. Aici stabileşte relaţii  strânse cu C. despre care Bielinski a  afirmat că este o adevărată „enciclopedie a vieţii ruseşti şi operă naţională în cel mai înalt grad. dramaturg şi animator di seamă al teatrului  naţional rus în a doua jumătate a ie colului al XlX­lea. Puşcin printre altele îi adusese în manuscris  comedia lui Griboedov Prea multă minte strică. poeziile  Andre Chenier. P.  Ultima etapă a surghiunului din sud.   1826 Se naşte cunoscutul prozator satiric rus M. P. adună şi notează basme. datinile limba  lui. Stamatl (traducătorul Prizonierului din Caucaz) şi cu scriitorul  Costache Negruzzi (traducătorul poeziei Şalul negru şi al nuvelei Cârjaliul. în surghiun.  apăruta în versiune românească în anul 1837 în Curierul de ambe sexe).   XXX   825 în luna ianuarie este vizitat la Mihailovskoe de Puşcin. Tot în  1837 apare în tipografia lui Eliade poemul Ţiganii în traducerej lui Al. h Odesa sub supravegherea generalului  guvemv tor lipsit de scrupule Voronţov. N.  XXIX începe monumentala sa creaţie romanul în versuri Evgheni  Oneghin. P. obiceiurile. .  Manifestând interes faţă de folclorul moldovenesc. legendă  moldovenească din sec. „pru tenă la vreme rea”. Aici el scrie poemul Contele Nulin. Kern.”   Ultimul an al şederii lui Puşkin în oraşul Chişi­nău. sosind la Moscova. Muraviov.   La 14 decembrie are loc răscoala decembriştilor.   Apare ultima operă în spirit romantic ­ poc mul Ţiganii. patru capitole (III. părăseşte Mihailovskoe.   S­a născut A. S. Cunoaşte ne mijlocit viaţa poporului. cu puternice  elemente realiste. Cln­tec bahic.   1824 începe surghiunul de la Mihailovskoe. operă model a realismului pe plan mondial. Ostrovski. legendă moldovenească de la 1663 şi Duca. V. Delvig. E. P. În această perioadă. G. Puşkin notează două  legende: Dafna şi Dabija.   În timpul surghiunului de la Mihailovskoe (1824­l826) Puşkin se apropie  de culmile înfloririi talentului său. Sal­tâkov­Şcedrin. I. Acolo. cânteci populare. Donici. Bestujev­Riumin. Pestei. Poetu este îndeaproape  supravegheat. tragedia  Boris Godunov.

 Karamzin. scriitor şi istoric rus.   1828 Locuieşte la Petersburg de la sfârşitul anulu 1827 şi aproape întreg  anul 1828 Aici se în tâlneşte cu Delvig.  Scrie poemul eroic Poltava. În noiembrie izbucneşte răscoala din Polonia. scrie mesajul În versuri. La acest organ mai colaborau Viazemski. Primul la noi care a ridicat literatura la rang» de cauză naţională”. întemeit. de aso menea.  Somov şi alţii. I­a fost respinsă. domeniul prozei literare. de  altfel şi cererea pentn aprobarea unei călătorii în străinătate. satul de pe moşia părintească. Cemâşevski c w» scrie mai târziu despre A. rul curentului  sentimentalist ua literatura rusă.  Din călătoria poetului în Caucaz au rezultat notele sale de drum (Călătoria în  Ar­zrum). G. sub redacţia lui A. În poezia XXXI  Prorociţi îşi expune crezul artistic al poetul: ­ cetăţean. Puşkin  că „a fos. Baratânski. Griboedov. care constin i prima încercare mai  însemnată a lui Puşkin. poeziile Caucazul. în greu surghiun siberian. pentru reglementarea  unor treburi administrative.   Atunci Puşkin va spune: „Griboedov ţi­a îndeplinit datoria a scris Prea  multă minte strică.  Rămânând pentru totdeauna credincios idealurilor prietenilor săi  decembrişti. îşi exprimă  adeziunea la idealurile revo luţionare ale decembriştilor.”   1830 Apare la Petersburg. Solicită fără succes. Acolo reuşeşte să se întâl­nească cu câţiva din  participanţii la răscoala din 14 decembrie 1825 La 27 iunie soseşte la Ar­zrum. Pe dealurile Graziei şi altele. Puşkin tindea să dea revistei o orientare realistă. cu compozitorul Glinka.  ucis la Teheran de supuşii fanati­zaţi ai şahului Persiei. Delvig. Goncearova. aa se  naşte Lev Tolstoi şi N.  apărute între anii 1816 1829 despre care Mihail Kogălniceanu a vorbit elogios  Cuvânt pentru deschiderea cursului de Istorie Naţiona. A clabor i Istoria statului rus în 12 voi. la care Puşkin colaborează în mod activ cu o serie de articole  şi note critice.   XXXII   1829 Pleacă în Caucaz. care se bucură de simpatia  poetului. să se înroleze în rândurile  trupely ruseşti care luptau în Caucaz împotriva Turcie. M. criticul O. expus în Academia  Mihăileană la 23 noiembrie 1843 (! I fondul Bibliotecii Academiei Republicii  Socialiste Ron­l nia se păstrează cele 12 voi. pleacă în  septembrie la Boldino. Cităm câteva  din cele mai importante lucrări scrise la Boldino:   3 Evgheni Oneghin XXXIII .   În vederea apropiatei căsătorii cu Natalia N. în care. S. În aceh.:. „Toamna de la Boldino” (septembrie­noiembrie  1830) a constituit cea mai rodnică perioadă de creaţie a poetului.   În iulie izbucneşte revoluţia din Franţa. Scrie capitolul VI din  Evgheni Oneghin care cuprinde o descrie • profund realistă a vieţii societăţii din Mosco i în vara anului 1827 poetul începe să lucreze: romanul istoric Arapul lui Petru cel Mă {operă a rămas neterminată). care a produs o  impresie puternică asupra lui Puşkin.   Moare N. Ale Istoriei lui Karamzi. Avalanşa.   1827 Scrie poezia alegorică Arion. Literaturnaia gazeta  (Gazeta literară). În Caucaz  va întâlni carul ce transporta trupul neînsufleţit al prietenului său Griboedov.

 el scrie şi poezi. poezie! Cită  sensibilitate!”   1832 Scrie romanul în proză Dubrovski. Scrie poeziile  Aniversarea bătăliei de la Borodino. Kirdjali şi altele. glume cu pântec mare   5­l0 octombrie Căsuţa din Kolomna   12­l4 octombrie împuşcătura   16 octombrie Genealogia mea   20 octombrie terminat Viscolul   23 octombrie terminat Cavalerul avar   26 octombrie terminat Mozart şi Salicri 1 noiembrie Istoria satului  Goriuhino   4 noiembrie Oaspetele de piatră La Boldino.  9 septembrie Dricarul 13 septembrie Povestea cu popa fi argatul: său  Balda   14 septembrie Căpitanul de postă   18 septembrie terminat capitolul al VlII­lea din Evgheni Oneghin  (intitulat mai târziu Călătoriile lui Oneghin) 20 septembrie Domnişoara  ţărăncuţă   25 septembrie termină capitolul al IX­lea al Romanului Evgheni Oneghin  (ulterior devenit ultimul)   1 octombrie O. Şi cita. iar apoi. Ţarskoe Selo. Puşkin a întrezărit în el „un talent de mari speranţe”. 1  Petersburg.   1831 18 februarie: Căsătoria cu Natalia N. Primul număr  apare în aprilie 1836 Puşkin atrage în jurul revistei colaboratori valoroşi ca:  . Gogol. După lectură. închinată memoriei lui Kutuzov. Peste puţin  timp. V.   În revista Telescop apare amplul studiu al lui Bielinski.   1833 întreprinde călătorii în localităţile care au fost cuprinse de răscoala  lui Pugaciov (1773­l775). Scrie Istoria lui Pugaciov.   1834 Apar lucrările în proză Damă de pică.  care îi aduc recunoaşterea unanimă. XXXIV În faţa sfântului mormânt.   183l­l832 Apar Serile în sat la Dikanka ale lui N. firească. poemul Călăreţul de aramă. Aici a desăvârşit opera sa  fundamentală: Evgheni Oneghin.  Începe să lucreze la romanul Ros­lavlev (rămas neterminat).   Pătruns de un înalt spirit patriotic. Basmul cu domniţa adormită şi cei şapte  voinici.  Puşkin scria: „Iată o veselie cu adevărat sinceră. care o ameninţau cu intervenţia. Basmul cu pescarul şi peştişorul. soţii se stabilesc 1. ia o atitu dine fermă împotriva  duşmanilor externi ai Ru şiei.   1835 Primeşte autorizaţia de a edita revista Sovre­menik. Pone gritorilor Rusiei. Puşkin a mai scris  numeroase poc zii scurte şi note critice. Goncc. Poetul continuă să  lucreze la Istoria satului Goriuhino. criticul meu rumen. În acelaşi an. Va apărea pentru prima dată în  traducere românească în Noutatea din Iaşi (1897). începând din toamnă. Reverii literare. ­ Rova. sub titlul Răzbunarea unui  fiu sau Din viaţa unui haiduc rus.

 3 februarie: Temându­se de  demonstraţii. Puşkin sunt traduse în  limba romană. un monument. Mihu Dragomir. Ilion un  fragment din Evgbeni Onegbin.Gogol. Victor Ef­timiu.  Philippide.   Ecouri despre moartea lui Puşkin apar în revistele romaneşti Albina  românească. 2 (18 martie). Scrie poezia Cioplit­an. sub supravegherea jandarmilor.  Victor Tulbure).   1954 Este realizată de către George Lesnea prima traducere integrală a  romanului în versuri Evgbeni Onegbin (Viaţa românească. Eugen Jebeleanu. brodat pe tema ho raţiană.   Apar primele traduceri din opera lui Puşkin în România (Şalul negru şi  Cârjaliul). 14 (21  mai). „capul literaturii.   Apare piesa lui Gogol Revizorul. Eusebiu  Cami­lar. Nu cu mâna. Nina Cassian. Curierul românesc. nr.  refugiat în Rusia după revoluţia fraij ceză din 1830 Poetul cade rănit mortal. Viazemski.   XXXV N. La no romanul apare  pentru prima dată în revista Fă milia (nr. I. în timpul nop a sicriului şi  transportarea lui în taină la Mih lovskoe. 18 (4 martie). Puşkin. Al. Gogol scoate volumele Mirgorod şi „Arabesc u. 5—6) un articol  despre Puşkin.   Adânca mâhnire şi mânia poporului şi­au găsit expresie în poezia lui  Lermontov Moartea poe tului. George Lesnea.   1836 Scrâe romanul istoric Faţa căpitanului. ţa a ordonat scoaterea din oraş. după care  autorul lor este proclamat de Bielinski dr. 1) Apar două  volume de Opere alese în româneşte de Mihai Beniuc. Di broliubov. Puşkin a încetat din  viaţă. Maria Banuş. Adrian Maniu. Până la 23 august 194­l  Faţa căpitanului a apărut în 10 versiuni roma neşti. aproape toate traduse din  limba francezr În Franţa romanul a apărut în 1859 în tradu cerea lui Jous  Viardot. Tintcev şi alte forţe scriitoriceşti ale  vremii. Odoevski.   1949 M.   1837 27 ianuarie: în urma intrigilor ţesute în juri poetului de către cei de  la curtea ţarului. nr.   1955 Romanul Evgbeni Onegbin în tălmăcirea lui George Lesnea apare  separat în două. capul poeţilor  (Despre nuvela rusă despre nuvelele demnului Gogol). 7) este tradus de N.   Se naşte criticul democrat­revoluţionar rus N. un aventurii francez. S. are Ic duelul dintre Puşkin şi Dantes. F.   29 ianuarie (10 februarie): La orele 14 şi 45 v nute. l­9 1866). V. Moartea po • tului a zguduit întreaga Rusie. nr. o mare parte din scrierile lui A. Subiectul din comedia Revizorul cât şi  din Şi fleţe moarte i­a fost sugerat autorului de câţi A. adevărat testamen artistic al poetului­cetăţean. V. Miron Radu Paraschivescu. nr. A. Ediţii. Sadoveanu semnează în Viaţa românească (nr. Kolţov.   1948 în revista Viaţa românească (nr.   În prezent. S. . Puşi  a fost înmprmântat în cimitirul mânăstirii Svia­togorsk.

 figurează în subsolul paginii. Pe orice rudă la  scadenţă S­o moştenească i­a fost dat. Pe­al meu erou să vi­l prezint:  Oneghin. .  Madame b de mână­l poartă. Permiteţi­mi.  b. Născut pe­al Nevei ţărm slăvit. Şi Zevs îl copleşi cu mila. Dar. De  visuri sacre întrupate.   IV Iar când aprinsa tinereţe Şi la Evgheni a sosit. Mustrându­l rar pe  năzdrăvan şi­n seri de vară. pierduţi în zări. Cu triste şi hazlii  imagini Şi din popor şi ideale. însemnate cu 1 tere mici (a. Rod efemer de desfătări • Pătruns de vanitate. în datorii bogatu­l tată Dădea pe an  vreo trei ospeţe Şi­şi irosi averea toată.   Tuns după cea din urmă modă. plasate la sfârşitul romanului. suite dun sentiment de superiorite. zău!   III Slujbaş distins. Evgheni fu cruţat de soartă: întâi.   Trezind speranţe şi tristeţe. Doamne. De sufleteasca­ţi măreţie. Amici ai lui  Ruslan. De poezie clară. Dintr­o scrisoare particulară (fr.   Capitolul întâi „Şi­n viaţă se grăbeşte şi­n simţuri se pripeşte.  Păşind tiptil.  Nu­mi prieşte.   Deprins cu viaţa lui comodă.  GHEORGHE BARBA XXXVI Petri de vankk.   Monsieur din curte­a fost gonit. Adesea îl plimbă prin parc.”   Cneazul Viazemski „Mi­e unchiu­n toate om corect: De când căzu la pat  şi zace. oare nu­l tortură Să stai c­un bolnav zi şi noapte.   B Madame şi Monsieur pentru guvernantă şi preceptof Apoi Monsieur o­ nlocuia: Copil ştrengar. ale  minţii observaţii Şi­a tiistei inimi însemnări.). De cuget nalt şi simplitate. Din ani necopţi.   De insomnii. într­un cuvânt. c.   Oneghin zburdă­n libertate!   Un dandy 2 strălucit în toate. au pr mit cifre arabe. de acea mândrie care îl făcea să fie la fel de  indiferent faţă de bunele şi de relele sale acţiuni. Din toate­l învăţa o parte. Permite­mi  să­ţi prezint anume Un dar de preţ. Trist să­l îmbii cu doctorie. El le­a pretins la toţi respect Şi nu putea mai bine face. dulci inspiraţii. Sub coaste perna să­l aşezi. Oftând. ca urmare a sentimentului  sau de superioritate. Nu­l  îndopa prea mult cu carte. dar bun era. peut­etre imaginaire. franţuz sărman. Dar Nordul. gonind în diligentă. a Notele lui Puşkin. poate imaginară. vie. pe sub arc. Monsieur lAbbe. Pe unde m­am plimbat şi eu.  Primeşte­n braţe amicale Acest mănunchi pestriţ de pagini. plin de nobleţe. Drag cititor şi tu de mic. qui fait avouer avec la meme indifference Ies bonnes comme  Ies mauvaises actions. Exemplul lui e­ nvăţătură. bunul meu amic. Pe unde poate­ai  strălucit. de tine demn. Simţind prietenesc îndemn. în vreme ce notele redacţiei. vorbind în şoapte? Ce josnică făţărnicie: Pe­un muribund să­l  delectezi. el  mai era cuprins. Reci. ii avait encore plus de cette  espece dorgueil. d etc). Ţâre dune lettre partlculiere”   Nu vreau să­neînt trufaşa lume. pe deasupra.  cuprins de­un gând mişel: Când naiba voi scăpa de el!   II Aşa. Ludmila. Gândea un tânăr zvăpăiat.

  VII Lipsit de patima­l firească.   Ce vreţi mai mult? Toţi spun anume Că e deştept şi om de lume. Cu ifos de­nvăţat s­ asculte. autor al tratatului  Cercetări asupra naturii şi cauzelor bogăţiei popoarelor. cam şchiop. Dar. pe de rost. Să­ncheie un  bilet cu vale Şi. taciturn.  În lume a păşit în fine: Ştia să scrie. Din Eneida câte­un vers.   • Teocrit (310? 250? Î. după judecată (De critici  aspri.   Când tandru. prin fire.   Vale rămâi cu bine (lat.   Necredincios.n.   Când rece şi indiferent. necalculat.   VI Latină nu mai e la modă. El nu ştia să  osebească Un vers troheu de unul iambic Bârfea pe­Omer şi Teocritb Şi îl citea  pe Adam Smith c Era­n concepţii optimist.) poet grec din Alexandria. în cântul vieţii ditirambic. Iar tatăl său.  Căci în surghiun pe veci îl poartă în stepa tragică moldavă. Trecea în lume drept savant. Cum poate­al statului tezaur Păşi prosper şi fără aur. cu agerime. Fără sforţare­n conversaţii Ştia de toate să discute.c. Dar unde­l  întrecea pe genii Cu zestrea lui din ţâţă­n fiu.   VIII Şi câte mai ştia Evgheni Nici eu nu pot să le mai ştiu. Departe de­a Italiei  slavă. Chiar un profund economist: El  calcula. chin şi bucurie. să citească Perfect în limba  franţuzească. Păstrând tăcerea­n contestaţii. La doamne zâmbet să reclame Cu foc  bengal de epigrame.   Nutrea nădejdi şi gelozie. nu de gloată). .   C Adam Smith (1723­l790) economist englez clasic. Moşia şi­a amanetat. cu sine darnic.   Să şteargă colbul cronologic De pe trecutul geologic. încins în crusta­l de mândrie: Când sobru  şi docil şi­atent. El n­ avea înclinări savante. Să judece­un  crâmpei de odă Ştia latină prea destulă: Ştia şi cine Iuvenal e. în  zilnica lui lenevire. ades. sfab sprâncene. Din tot ce­l atrăgea. ­ În scrisu­l câtă tinereţe.   Şi ce uitare­a lui de sine: El te iubeşte doar pe tine!   Iar în privire ce tandreţe!   Din ochii­l galeşi. superb.   Luceşte­o lacrimă sub gene.   Dansa mazurca foarte bine. Din frageda­l copilărie Drept muncă.).   Cum de copil era făţarnic. Era  într­a iubirii artă Cândva de Naso a proslăvită.  Când prisosesc materii prime.   Când izbucnind vulcan în verb. Dar anecdotele  picante Cam de la Romula până azi Le povestea cu mare haz.   Noi toţi am învăţat de­acasă” Câte ceva şi câte­o leacă: C­o astfel de  cultură­aleasă E greu un tânăr să nu placă! Oneghin.   A Romulus întemeietorul legendar al Romei. La drept vorbind şi fără hulă. ce e drept şi cam  pedant. O faptă foarte scump plătită.

 în tăcerea firii. Prindea  nevinovata fire. XIV XV Mai lăfăieşte încă­n pat Când bileţelele îl cată: Ce vor? El  este invitat! Trei case l­au poftit deodată. .   Când intră.   Pândindu­l dragostea suavă. Bisând pe Moina b (aprins. la modă în rândurile tineretului progresist din  jurul anului 1830 care simpatiza cu mişcarea de eliberare a popoarelor din  America de sud. Voi rămâneţi cu ei amici:  Un soţ şiret l­a mângâiat Elev al vechiului Faublas a Bănuitor.  Cleopatre. Pe cap cu nou­l bolivara 3 Spre bulevard porni­ta dar. în ciuda anilor plăpânzi Să­l smulgă patimii izbânzi: S­asculte­ n inima­l firavă O şoaptă de mărturisire. cu dispozitiv de sonerie. să zdrobească Rivalii săi. Al teatrului legislator Şi infidelul  amator De nostime şi dulci actriţe. Stropind grăsimea de cotlet.   3 Pălărie cu boruri largi. Blamează Phedre. viaţă Pân­ce Breguet b­ul ne­adormit Nu va suna de prânz grăbit!   XVI E seară. exilat (Constanţa de azi) pentru că a  scris Arta iubirii. De obicei.   B Marcă de ceas după numele inventatorului francez Breguet (1737­ l823). lovind cu sete! Cum ştie el prin clevetire Să­l  prindă­n laţ de uneltire! Dar voi.   În faţa­l un roast­beef în sânge. Iar colo­l bal.   U «salt graţios la balet.   Brânzeturi fine de Limburg: Gust franţuzit şi nu se plânge Nici de­auriul  ananas Ce se răsfaţă. B Strofele şi versurile omise aparţin originalului. bărbaţii de pe­aici. ceasornice de buzunare. Vezi  bine!   XIII. În mrejele­l de linguşire. ­n sanie se­aşază: Hei­he­ep! Şi vizitiul mână.   A Protagonistul frivol al romanului Aventurile cavalerii Faublas de  scriitorul francez Jean Baptiste Louvet de Couvr. Ca să respire  aer. Curând  spectacolul e­n toi. Oneghin zboară  înspre teatre şi liber respirând aşa. S­o­nveţe şoaptele  iubirii.   Oneghin spre Talon se­ndreaptă: De mult Kaverin îl aşteaptă. plăcintă de Strasbourg. stând în vas!   XVII Dar setea cere cupe noi.  Unde vei fi Ştrengarule? Indiferent! Cu toţi vă fi galant şi­atent! Şi iată că de  dimineaţă.   XII Cum ştie­n pripă să trezească Iubirea­n inimi de cochete Şi cum se­ abate.   XI El inocenţa e în stare C­o glumă nouă s­o aprindă şi­apoi c­un gest de  disperare Naivitatea să­l surprindă. Să­l fure­o tainică­ntâlnire. S­aplaude la entrechata. unul din conducătorii acestei lupte fiind Simon Bolivar (1783­ l830). Să­l vadă lumea dinadins). K Phedra.   Trufe. bătrânul gras şi­ un arătos încornorat Cel mulţumit de prânz.  Publius Oviditts Naso poet roman. Pe blana lui  de castor. de sine şi de nevasta lui. fină. Moina Stentate în acea  vreme. Cel ce­n culise­ncurcă iţe. îl cheamă ceasul la balet. Şi­acolo.   În cupe vinul se adună. Cleopatra. Zăpezi de­argint îi scânteiază. (1760­l797). dopuri sus detună. Colea­l serbare de copii.

 Cu­aeriana ei splendoare Istominab sclipind  apare. Katenin (1792­l853) poet. în  aripatul ei avânt: Când saltă. după” poemul cu acciaji titlu al lui Puşkin. Fonvizin (1745­l792) autor de comedii satirice. core­.  . a fost foarte apreciată pe vremea aceea.   C V.   Destul am îndurat baletul. Poporu­a râs şi lăcrimat. Pe blăni se las. Saunu  mai voi vedea brelanul De chipuri dragi şi pururi vii? Şi aţintind privirea netă  Prin dezgustata mea lormetă.  Iar surugii sub felinare. S. Dar  demn salută În juru­l lumea cunoscută. Şahovskoi (1777­l846) om de teatru rus.   XXI Aplauze. Lachei  trudiţi Ungă intrare. apreciat de Puşkin.   XIX Zeiţe dragi. Aici printre culise. Semionova (1786­l849) tragediană admirată şi de Puşkin. Pătând din palme. Cu şerpi. cu amoraşi.   Cătând distrat pe scenă. l. Sau v­a schimbat vreun alt artist! Voi auzi eu sub  decoruri Pe Terpsihora a rusă­n coruri Dm sufletu­mi smulgând elanul. Privi­voi trist scene hazlii.   B. v­admir în stampă! Vă amintiţi de glasu­mi trist? Mai  străluciţi şi­acum la rampă. lumea fierbe. Pe domni îi ocărăsc.   Didelot mi s­a acrit. A. autorul tragediei Vădim.   E P. Căscând distrat şi  abătut.  Erone din tragediile reprtXVIII Loc minunat! Aci­n trecut Fonvizin a  strălucea­n satiră. Aplauze la  galerie Cortina suie. de somn atraşi. B.   6 J.  foarte populară în cercurile decembriste. Charles Lottis Didelot (1767­l838) balerin. A.   XXII Pe scenă zarva încă­l mare. lângă focuri. În stal. Iar Şahovskoil roi de  rachete în comediile­l cochete Pe Didelotg îl slăvea­ntre ei.   Urmând neîntrecut arcuşul C­un roi de zâne. de şarpe. raf şi autor de  balete care au stârnit entuziasmul unanim al contemporanilor lui Puşkin. Picioruşul De­abia se­ atinge de pământ.   Măsoară cu un ochi atent Stal şi balcon indiferent Şi dezgustat.   • Renumită balerină care a jucat ro! U! Cerchezei din baletul lui Didelot. Dimitri  Donskoi. cu draci. Kneajnin (1742­l791) dramaturg rus. În loji feerie. Hârşit şi tuse mai răsună Şi­aplauzele încă tună.  Katenine când a triumfat Atras de geniul lui Corneille.   E.  sus şi tinereţea mea s­a dus.   Spre loji cu doamnele străine Lornieta dublă şi­o îndreaptă. Şi­n ritmul de Eol şi harpe Mlădie trupul zvelt.: raducătorul unor  tragedii ale lui Corneille (1606­l684). ­ N sală Privirile­l scârbit îşi plimbă: „Aici nimic  nu se mai schimbă?!   Şi­n toate­l numai plictiseală.5 a Muză protectoare a dansului. În noaptea albă de lumină  De zgomot sala încă­l plină. cu­ncetul!”. A. Şi  Ozerovc purta cunună Cu Semionova d împreună. Ce superb e. a cărui: ragedie.   A D. Cu Kneajnin b cel neîntrecut Strunind a libertăţii liră. fotolii. Oneghin vine Către fotelul ce­l aşteaptă.  Prizonierul din Caucaz. Gândind la vremea ce­a trecut?   XX E teatrul plin.   F A. Ozerov (1769­l816) dramaturg rus. când se­nalţă­n zbor Pe­al ei picior fermecător. dramaturg şi critic.

  Unde sosi­n landou select Oneghin val­vârtej.  impozant.   Şi­n sticle scumpe. ce­l drept. forfecuţe.   Eram dator să vă fac proba. dinţi în serii —   Dulapul are zeci de perii.   Trec troici sclipind din felinare. în fine!   Pe uliţele somnoroase. revărsând  lumină. cel puţin. Strunind un aprig armăsar. A inventat în lux şi modă Să ne jupoaie cu  metodă Se află­n scumpul cabinet Al filosofului cochet. Păşind din cabinet. poate.   O curte fastuoasă­l plină De lume la fereşti s­o vezi! . Că tot ce are Londra şic. Grăbind de zor la  bal mascat.   XXVI De gustul toaletei.   Parfum şi mirodenii grele.   Rousseau (v­o spun în paranteze)   Pe Grimm a nu­l cam înţelegea Când unghiile­şi şlefuia În faţa­l.   A Frederic Melchior von Grimm (1723­l807) scriitor francez. A se­oglindi­n  costumul fin. Păduri şi grâne şi untură şi ce mai creşte­n  bătătură.. Cum în retrasul cabinet Prea elegantul  meu erou Se­mpodobea distins. făr să se jeneze! E —   Greşea tribunul libertăţii Ştirbind din farmecul vieţii. în special al Caterinei a Ii­a a  Rusiei.pe­alocuri.   Tot ce Parisul cu reclame.   Şi­mprăştiind pe trotuare Lumini ce scapără­n zăpezi: Acolo. diplomat şi  corespondent literar al multor monarhi europeni. A XXVII N­ aveam aceasta ca obiect!   Să ne grăbim la bal. J.   Pe lângă case­ntunecoase. în faţa lumii educate Să­l etalez şi garderobă. S­a dus să­ şi pună alt costum. Rousseau îl menţionează cu antipatie în Conjessions (vezi nota 6 a  lui Puşkin). Când despot obiceiul vine.   Ideea e cam îndrăzneaţă: Oricum. ­ O haină  Cu altă nouă. Oneghin a plecat de­acum. Era­n ţinută cam pedant Un as al modei. de cristal. pile. Deşi am consultat anemic Dicţionarul Academic. Ca fluturateca Venera îneostumată ca bărbat. Ce piepteni. mai bine. Pe ce dăm noi pentru  nimic Trecând prin Bălticile vame. ce să mă fac: Vocabular  străin se pare. J. preferă Să stea trei ore.   XXV Ades poţi fi un om de treabă Şi să râvneşti la unghii fine: Nu ne­om  certa cu „veacu”­n grabă.   XXIV Pe mesele de bronz şi­opal Ţarigrădenele lulele. Evgheni noul Ceaadaev a  De critici n­avea nici un chef.   Nimicuri scumpe şi utile!   Iar pentru unghii. Nu­l o taină. discret Schimbându­şi din capriciu. descriu o viaţă!   Dar pantaloni şi frac şi veste Lipsesc cuvintele aceste Din limba rusă ­cer iertare şi­aşa mi­l stilul cam sărac Şi cam pestriţ.   XXIII Voi zugrăvi într­un tablou.

 tandreţe şi intrigi nu­l alt loc mai bun! O.   XXX. a Sub masa­ncinsă cu dantele. Nu mai greşesc de mult. De părintescul meu cătun. Căci eu. Să nu le uiţi  o viaţă­ntreagă! Şi astăzi două dintre ele îmi tulbur inima cu ele!   XXXI Vai. ­ Nghesuială.   Înclinate spre o morală nu kân şi adresat fetei Severă. în trista Nordului  ninsoare.   Ce­n salt de picioruşe zboară. bărbaţi şi soţi  de treabă. Eu vă ofer serviciu­n grabă. în petreceri jinduite. Când  fugărite la picioare Grăbeau să­l cadă. scumpă Elvină. sărman smintit?   Dragi picioruşe delicate. o.   Le vei uita.   Fanfara sună. în care nu figurau cuvintele străine. eroul nostru vine.   ­ 7 7 Ceaadaev (1794­l855) scriitor ş rus din cercul decembriştilor. în zăngănit de pinteni. Moravuri de n­ ar fi jignite şi azi la bal m­aş fi pripit. lângă maluri! Cum mă doream la fel  . mame iubitoare. Nu ştiu. Iubesc avântul tinereţii Cu nebunii şi  larma vieţii. dacă­ n Rusia dragă Afla­veţi picioruşe fine Să le­ndrăgiţi şi voi ca mine. Iese poznă mare! Y­o spun aceasta  drept consult. unde. La fel ca rouă dimineţii.   Ce flori sub tălpi aţi mai strivit?   Crescute­n ţări orientale Nu v­aţi întipărit. amicii mei! Dar  picioruşul Terpsihorei E cel mai îndrăgit de zei! El. fermecând a mea privire. O lume­ntreagă­n sală.   XXXIII Ţin minte furtunoasa Mare! Cât de gelos eram pe valuri. ca­n oglindă. Sau focul în cămin suspina şi pe parchetul lustruit.   Şi larmă în tavan se urcă. Eram după vreun bal nebun. Pentru  scrisori de­amor. ­ N ce pustietate. Dar şi pe stânca de granit. De mult.   XXVIII Priviţi.   I filosof iluminist a Puşkin se referă la Dicţionarul Academiei Ruse. ani ai tinereţii. Printre lachei. La doamne rochii cu panglici şi picioruşele lor mici. îmi dăruieşte preţuire: Nebănuita­l frumuseţe îmi răscoleşte­o tinereţe! Eu îl  iubesc.   Perechi bat tactul de mazurcă: Husari.   Cu tinere la subsuoară.   Zbură pe scări de marmor fine.   Se­aprind priviri sub paşii sprinteni. Vegheaţi superbele copile. domoale.   XXXII Sânii Dianei. chipul Florei Sunt minunaţi. Când cresc pe pajişti  viorele.   Şi părul în oglinzi şi­ndreaptă. Luaţi aminte sfatul bun: Doresc în gardă să vă pun! Şi voi. uitând de­amar surghiun. Eu v­am slăvit pe voi în vers l V­ aţi dus voi. Vai. Viaţa în van mi­am irosit.  Prin geam profiluri se perindă De snobi şi doamne.   Intră.   XXIX Mărturisesc că­n tinereţe. voi.   Fixând lornietele febrile? Altminteri. Doar răsfăţatele covoare De­abia le atingeaţi în mers.  chiar şi cele intrate în uzul curent.  apărut la sfârşrtul secolului al XVIII­lea. Geloase şoapte de nurori Se pierd în cântec de viori. din treaptă­n treaptă.

 Trădările îl obosiră Prietenii îl  plictisiră. dând zor. Fără regret le­a părăsit. Când tigva îi  plesnea din toartă —   S Svgheni Oneghin Biet pătimaş de­atâţia ani!   Astfel i se urî de toţi. comoară mult cântată. tânăf. Cu coif de paie­n capul ras. Eliberarea  Ierusalimului. făcând din ziuă noapte. Ca să mănânce­ntotdeauna Becf­sleaks nu prea era de­a burra  Stropite­n vinuri de Champagne. plin de rmhmre.   În limba rusă­l zic: bandra!   Dar câte nu îndura omul: Să­şi tragă­un glonţ? Ferit­a Domnul!   N­a încercat firea­l semeaţă. superbe  Şi­n piept tot sângele îmi fierbe: Tristeţea iarăşi mă cuprinde.   Dar vai. Când clocoteam de  dor.   A Armida eroină din poemul lui Torquato Tasso (15441595). tandreţe. de bal sleit. Şi­apoi. Armide.   XXXVIII Purcese­o boala să­l consume. Mi­apar imagini dragi. a Sau  rozele de buze­avide. Strivesc  zăpada sub picior.căzut Glezna gingaşă să­l sărut! Nu! Niciodată­n tinereţe. Eu n­am dorit cu pătimire Să vă sărut pe voi. Bârfeli. Nici  picioruşe mici. Frânt de puteri. Ori sânii copţi pentru iubire! Nicicând de­al patimii  tumult N­am suferit nici eu mai mult!   XXXIV Îmi amintesc şi de­un alt timp Icoana zilelor fugară Când călărind  în doi pe câmp Simţeam picioru­l drag în scară. . Brutarii germani din vremea lui Puşki» înlocuiau  ultimul ochi de geam de la ferestrele prăvăliilor Io: cu o placă de alamă care  aluneca în jos. permiţându­le să şef vească pâinea şi să încaseze banii pe o  tablă orizontală. în larma albei dimineţi.   Deşi s­a plictisit de viaţă: Ca Childe Harold.   De mult se cere­a o afla —   SpEen­ul cel englezesc anume. sabie şi glonţ. Oneghin doarme liniştit. plin de glorii. devenită sinonimă cu o seducătoare.   XXXVI Aşa. Scrâşnesc zăvoarele la uşe Şi fumu­ n cercuri jucăuşe Se­nalţă­n cer.  Netulburat nici chiar prin şoapte. Din bal grăbeşte la culcare Când  Petersburgului strident ­Bat tobele a deşteptare. Brutarii nemţi.   De certuri. Spre târg birjarul se îndreaptă şi lăptăresele. de glume să­l mai ardă. Pe la amiază s­o  trezi Şi iar din noapte­o face zi Şi monotonă şi pestriţă Mâini. Treaz negustoru­n prag  aşteaptă. ca şi azi doar altă iţa! Evgheni fericit vă pare?! Om liber. Iubirea inima mi­ aprinde. ce conspiră Destul v­am  proslăvit dm Ura în tinereţea­mi zvăpăiată! Nu meritaţi voi inspiraţii.  Deschis­au micul vasisdas a în nemţeşte Was.   XXXV Ce­l u Oneghin? Somnolent. s das (ce este aceasta) termen  folosit în sens de ferestruică. Cu străluci te le­l  victorii şi­n orice zi c­o desfătare?! Nu în zadar el îşi pierdea Şi ani şi sănătatea  sa?!   XXXVII Nu! Patima­l se stinse­n grabă. nici graţii. De­al lumii mers i s­a urât:  Frumoasele fără zăbavă. zavistii.

 nu poate Fi­n suflet nescârbit de semeni. Când şarpele din amintire În sânul inimii neroade Căinţa­şi  cuibăreşte.   Nu­l tulbură pe dânsu­acum» Eroul poemului narativ şi filosofic al lui G. Amândoi se bucurau de­o mare  popularitate în cercurile liberale ruseşti de la începutul secolului al XlX­lea. a] ean Baptiste Say (1767­l832) economist francez şi jeremia  Bentham (1748­l832) jurist şi publicist englez. el neguros. Dar m­am deprins.   Eu învrăjbit.  Byron.   Adesea­n toiul de discuţii Oneghin fin mă încolţea Cu tonul său de  zeflemea. Evgheni şi pe voi vă lasă Frânându­şi  patimile­n casă. Se­aşaza lacom  el să fie De minţi străine instruit.   Deşi­n colocvii între doamne Discută pe Say şi Bentham Dar vorbăria lor  deşartă E turuiala fără artă.  Cine­a simţit viaţa în toate.   Vele XLII Matroanelor din lumea mare.   Căci pe­amândoi orb Nenorocul Şi oamenii pizmuitori Ne pasc din ale  vieţii zori. în nopţile de vară.   Nici ochii galeşi. întâi de voi s­a­ndepărtat!   La drept vorbind. mei frumuseţe.   Te băga­n spleen numaidecât! 7   XLIII Şi voi.   XLVII Ades. Pe care­adesea. tTtonând în praf. Trecutul vis nu­l uită­asemeni: Şi­l pare tot  dezamăgire. Când ceru­albastru. n­aş judeca Pe un coleg din tagma mea!   XLIV Şi iar cuprins de trândăvie. Înşiră cărţi pe etajere. î. Dar un urât de  moarte­l paşte: Ici se agită­o pocitură. inajn! Lui Childe Harold. Luându­şi pana scriitor Dorind să fie. suflet gol şi răvăşit. roade.   XLVI Cine­a trăit gândind. La minte rece şi tăios. luminos Deasupra Ne vei se coboară 8 Şi luciul apelor sticlos Nu poartă chipuri de Diane. cu iubire. Noi ne­ . Dar de  muncă.   Ne­am potrivit în patimi jocul: Pe ambii viaţa ne­a învins Şi­n inimi focul  ni l­a stins.   Că le poţi pune la icoană: Pentru bărbaţi de­atins nicicât. Cu. Cu conţinut şi sterp şi­anost Citeşte mult şi fără rost. Ş: peste tomurile grele.   La doamne câtă neprihană Şi câtă minte­n inocenţă.   XLV Scăpând de­a lumii grea povară.   Unde se­ncuie sub zăvor. Apoi s­a dezgustat Şi tocul supărat l­ arunca La drept vorbind.   Că­l sterp bon­ton­ul şi ingrat. Femei şi cărţi îl  fac să caşte.  S­arată el pe la ospeţe: Nici dansuri dragi. Colea o nouă secătură. frumoaselor sirene. nu­l de mirare. dup­amurg. Ca glumă lui usturătoare Şi epigrama­ l muşcătoare.   Ca el. fugind de vălmăşag.   Cucernicie şi decenţă. a tras perdele. Şi­un căscat I­a prins. Vă poartă  droşte­aeriene Pe­o uliţă din Petersburg.   M­atrase prietenia­l rară Şi chipul său atât de drag: Cu însuşirea­l spre  visare Şi înclinările­l bizare. este silă. în execuţii. Romane seci şi  efemere.

 scăpând de soartă şi­aceste ţărmuri urgisite. să­l dea sfat.   Averea.   XLIX Voi. cu furtuni în ceartă. viscolind regrete. Prin lira unui bard englez d. plutea o barcă Vâslind pe unde legănate. Dar  nestatornica de soartă. S­ascult frumoasa­vă cântare Cu strănepoţii lui Apolo e: O  ştiu.   Sau prevăzând că nu departe. Vestiră de la intendenţă. O.   XLYHI în sirflet. părintc! E­l murind. De anii tineri de iubire Sentimentali şi cu uimire. Sub cerul Africii natale u. Precum respiră aer. El pentru prestigiu. Plecat pe­un soclu de granit. fină.   S­a mulţumit frânt de ursită —   Să­şi lase­averea părăsită: S­o­mpartă corbii în litigiu. În nopţi italice visez Să  mă desfăt în libertate.  foarte popular în Italia de atunci.   Un faeton ce seînteia Pe Milionaia gonea. să  plâng de jale.   Şi să plutesc în gondoletă Cu veneţiana mea cochetă: Rostind cuvinte­ nflăcărate. Brenta b. adriaticelor valuri. Apolo fiind considerat şi protectorul poeziei.   Gondolierii veneţieni obişauiau să cânte strofe din poemul lui Tasso.   Strigau departe sentinele.   Un gânditor poet vestit9   Tăcere­n noapte. d Aluzie la  Byron care a locuit la Veneţia şi a scris mult despre Italia.   Văzu Oneghin năvălind Toţi creditorii hrăpăreţi. de pe­ . de bună seamă. Eram purtaţi pe­aripi de vis Pe­al  tinereţii drum deschis. Că unchiul pe  nepot îl cheamă La el să vină de urgenţă: Să­şi ia adio. Va gânguri.   Grăbind să­l smulgă cu­orice preţ.   Mai are­un unchi pe pat de moarte. ca în romane. De care m­au legat  ursite.   Doar jos.  Sorbind aroma nopţii. Plutind descătuşat în larg. S­o  pot porni. lubirea­n limba lui Petrarca!   Veni­vă ziua Libertăţii?! E timpul! O conjur să vină 1 Pe ţărm marin10  din valul cetii Mi­aştept corăbiile­n lumină: Pe mare. tulburat.   Şi­un cânt de goarnă. roi de stele. Citind  misiva. din ceruri parcă —   Dar ale lui Torquat octave a Mai dulci răsună­n nopţi suave.amintim. v­oi vedea eu oare? Să mă  avânt spre idealuri. soare Un om scăpat din  închisoare în crângul verde cu lumină.   Trist picura. de departe.   • Fluviu din Italia de nord care se varsă în Marea Adriatică. Oftând să râd.   C Adică poeţii. deşi n­am fost acolo. Umbrit de­al Rusiei catarg. Stătea  Evgheni ca­n portrete. săltându­mi barca. Evgheni la întrevedere Se­avântă fără­ntârziere. Curând l­a despărţit de mine!   Pe­atunci. pe râu. Unde­am iubit şi­am suspinat Şi  inima mi­am îngropat!   LI Noi cu Oneghin eram gata Să ne­avântăm în ţări străine. Şi.   LII Şi iată că.

 ­ Am teme!   LVII Spun printre altele: poeţii Visează toţi despre iubire. Găsi pe  unchi pe năsălie. dragoste. curtea era plină Cu cei veniţi din depărtări. pe luncă. a prins sărmanul. se­nţelege.   Mai vie.   Fiind părtinitor cu mine: De pare că să scrim poeme Şi despre alţii.: Apoi îl  adormeau cu totul.   Palate. Dar vmde­l Cel care ordinea coboară în conturi  apt să şi conducă?!   Voios. paşnică. mori.   LV Am fost născut pentru o viaţă Tăcută.   Ca şi­n oraş. la ţară.   Numaidecât văzu nepotul.   Şi far niente­l a mea lege —   Din zori de ziuă. toţi mâncară. Şi mi­a rămas a lor icoană. falnicul poet.   Sau. după plăcuta muncă. meschin Rol trist cu of­uri şi  suspin (Cu­aceasta­mi începui romanul) Dar. Ades şi eu.   Glumind cu bunii mei amici. coline.   Pe­Oneghin iată­l şi la ţară Stăpân deplin pe latifundii.   Mă plimb pe­un lac pustiu.   Visând la umbră de molifţi.   Mă scald în dulcea libertate: Citesc puţin.   Răcoarea umbrei dirt pădure. pe toate el le­ncurcă!   LIV „Vreo două zile­au fost să­l fure „Vederi mai noi: câmpii. vreun biet editor Să nu mă clevetească­aici. Duşmani şi­ amici.   LIII De forfot. dorm cât îmi place. Urâtul peste tot l­adastă Ca pe  barbatu­l o nevastă. lume vecină. Căci Muza  . nici vale Nu­l mai grăiau inimii sale. baluri. Cu drag visam la fericire. Să joace pentru bani. câmpii de ţară. deşi nu­s străzi.   Nici versuri.   Să mă denunţe la oricine.   Că Byron. când sosi el la moşie. lira­mi solitară. Nu tot aşa­n vremi depărtate.atunci.   Şoptitul nurilor line.   A treia zi nici crâng.   Băură şi­au plecat bărbaţii La zilnicele ocupaţii. în  goana vieţii. nici parăzi. poate.   Toţi amatori de­nmormântări l Pe răposat îl îngropară.   C­am zmângălit al meu portret. Tot sufletu­mi vă aparţine î Şi fac  deosebire clară Între Onegliin şi titre mine: Maliţiosul cititor.   Trăit­am anii fericiţi?!   LVI Flori.   Aici. noi  ne. de ţară!   Aici răsună mai semeaţă.   Cu popi şi oaspeţi.   Iar gloria mă lăsa­n pace. Că e urât şi­aici.   Păduri şi fabrici. joc de cărţi pe seară.

 Sub deal.   Iubind am fost şi mut şi prost.   Joc de cuvinte între cuvântul latinesc rus (ţarină) şi Rusia. chiar în prigoană.   Adesea crud şi nemilos!   Ferice bardul glorios. cu romanul Mi­am încheiat primul capitlu.   LIX S­au dus iubiri. Conac: o curte izolată.  deocamdată.   Taciunii­ncremenind sub spuze. ce gingaşă privire Ţi­a inspirat duiosul cânt?   I. A ce zeiţe­n nemurire Ţi­nalţi tu ruga în descânt!”   Amici.   Lâiiga necoaptele catrene. nici sprâncene.   Castelul nobile zidit. călăuză Pe versul lirei fermecat! Eu scriu şi inima îmi creşte Şi  până nu­mi mai zugrăveşte. la nici una!   Iubirea m­a­ncercat. Ca să­mi aduci cununi  de glorii.   Capitolul al doilea O. venit­ai. Creaţiunea mea cea nouă. Invidii şi bârfeli notorii. Am răsfoit din nou  prin pagini.   Prizonierul „Ce cânta struna dulcri lire? Din roiul fetelor zglobii Cui mai  dedici azi poezii?   LV ni Ce ochi. Pe­un mal de râu. Prin lunci pasc turme  revărsate Cu umbra lor peste colnic şi parcul vast cu­alei bătrâne Unde­s  driadele stăpâne. criticilor.   Atunci. nici meduze. Captive dragi! B Amici de treabă Şi azi  răutăcios mă­ntreabă: Referire I i poemulm la.   Şi muze! E­l săltară barca.   Vâslind pe urma lui Petrarca —   Să­nece chinu­n adâncime!   Şi lauri căpătând cu rost. În Rusia acelor timpuri predomina  elementul rustic.   Care­a­mpletit­o doar în rime. Nici frunţi de  zâne. holde dând în spic. vouă Dau rodul muncii mele­aieve! Te du  spre ţărmul mândrei Neve. Dar. V­am  cântat Pe ţărmul undelor Salghire. Sunt contradicţii în imagini. nebuna.   Tot mai regret. Muză şi mintea mi­ai străluminat. Iar  gându­l liber. vă spun: Zău. care în  original se pronunţă aproape identic. Să corectez nu mă gândesc: Cenzurii  poliţa­l plătesc Spre cină. de  vânturi apărată. în suflet tainic te­a păstrat Cercheză fată! A.mea. în pacea din domenii. Furtuni vor trece!   Curând s­or stinge­n vatra rece. rus!   Horaţi» O. Ici­colo sate presărate. Putea slăvi pe Cel divin. . nu cel urban. Nici picioruşe. viu!   LX Mi­am înjghebat în minte planul Cu ce erou. cu care titlu. iar voi porni să scriu Un nou poem de flăcări. În depărtare Zăreai câmpiile în floare:  Fineţe. Rusie!   Cătunu­n cari tânjea Evgheni Era un colţ de farmec plin! Alt om.

 Fiinţă­aprinsă.   Cu soarta robu­l mulţumit. aici în sens de libcr­cugetător. T în gustul vremilor acele.   În inima­l ce ignoranţă! —   Nutrea statornic o speranţă. Că chipul gingaşei fecioare L­aşteaptă undeva curată.   Cu sufletul cuprins de­ardoare. cidru fel de ţel} Din anul opt un calendar Uitat.   Întâi. j El din Germania ceţoasă   1 Aduse roadele ştiinţei —   S­aline greul suferinţei. Oneghin trage un sertar: Un catastif de cheltuieli. în tristă lui  pustietate El chibzui­nţelept că poate Să schimbe jugul boieresc C­un bir mai  drept.   Credea­n căldura prieteniei Şi­n duioşie de fecioare. Vladimir Lenski se numeşte.   Dar un vecin hain şi­avar S­a supărat pe el amar.   Iar altu­n ciudă a zâmbat Şi­au spus cu toţii. Lui Kant discipol.   …Visând minuni. Stârnind  aidoma dileme La moşierii cei meschini. pe­aceeaşi vreme Un alt boier sosi­n vecini. Priveau a  ţarilor portrete: O lume­apusa.  tapisate Cu sobe­n fel şi chip omate.   De la­nceput gândi Evgheni Orânduiri mai noi să facă. nicicând poftim „ îl osândiră unanim. Bătrânul nu privise­n cărţi. La doamne mâna nu sărută. Şi prinse­n cuie. Boierii şi­au ieşit din fire: „Vecinu­l fire prost crescută. Vechi scrinuri şi o masă goală Nu afli pată de cerneală. Cu gându­n  alte părţi. pe perete.   Lichioruri. Direct din Gottirsgen soseşte: Frumos şi tânăr şi poet. ţintind nainte!   VIII Credea el că un suflet mare Se va uni cu el.   Cum au7ea că iarăji vine Convoiul droştelor vecine Văzând în faptă lui  jignire.   Că­l un smintit primejdios. Sau că amicii­s plini de zel Să poarte lanţuri . odată.   IV Stăpân deplin peste domenii Cu treburi vremea să­şi mai treacă. cro. La toate astea doar zâmbea PHmbându­Şi masca plictisita ptin săli mai mn.   Stil trainic din bătrâm. Şi­amicul meu habar n­avea.   Adică francmason. interpret. mânios. Dar el prin curţi din dos la scară  Încălecându­şi armăsarul De Don gonea pe câmp afară. veneau vecini cu carul. în  lume­o taină Ce­l frământa adânca minte. sau vechi  ­Căscând mereu nepăsător I III El se mutase­n odăiţa Bătrânului de­acelaşi  neam. Un farmazon un  om năuc: Bea roşul vin ca un haiduc. învechita. Saloane nalte.  Cum se clădeau pe­atunu estete. strălucire îi răscoleau tânăra­l fire.   VII Ferit de tina infamiei. mai omenesc. Certându­şi veşnic chelăriţa Şi muştele strivind pe geam. Cu negrul păr adus pe  spate Vorbea cu foc de libertate. Scrută cu sufletul deschis în viaţă­un scop. E totul simplu­ aci: pe jos Podea de cer.   VI în satul său.   Şi­a lumii larmă. Doar da şi  nu. împodobind ideea­n  haină De reverii şi dulce vis. curioasă. divan pufos.

 Când moartea grabnică­şi jelea. Prieteni sfinţi ai omenirii. De  duh şi arta vieţii. Ca visul unui prunc blajin. Fugea de cearta cu limbuţii. [ubirea binelui avea Şi­a slavei dulce pătimire  De june­n sânge­l clocotea. Să sfarme­n ţăndări braţul lor Ulciorul clevetirilor. de­asemeni şi­l  respecta pe unii semeni. nicidecum dispus Să­şi pună jugul căsniciei. Cu gheaţa flacăra din vatră. Serveşte ceai din  samovar. De loc poetic şi simţire.   Acestui tânăr semi­rus. Cum miorlăie piţigăiat: 7e­aştept. Şi nimeni de semeţu­l gând N­a fost în stare să­l  despartă.   XIV Şi. Cu proza versul. Doamne sfinte. Că­n viaţă sunt  aleşi ai sorţii. Un nu ştiu ce şi  sumbre zări. el făcea excepţii! De­aceea­l remarca. El lira şi­o plimbă cu sete Sub cerul lui Schiller şi  Goethe Şi sufletu­l vibra patetic. Ce hărăziţi sunt nemuririi. Mlădia. Dar nefiind prieteni.   Astfel de obicei e­n sat: Pe fete pentru măritiş —   Le­arată.   XV Zâmbind îl asculta­n tiradă Pe Lenski. De  înţeleptele discuţii Despre cosit. Ca luna­n nemişcate ceruri —   Zeiţă­a dulcelor misteruri.   Diversitatea îi separă. adânc îi cunoştea pe oameni. Cânta romantici trandafiri Şi­acel îndepărtat meleag Pe unde­a  colindat cu drag Şi­a lăcrimat cu blânzi zefiri. Şi din plictis  (mărturisesc) Doi oameni se­mprietenesc. Cum intră vorba şi aduc: Ce tristă­l viaţa singur  cuc î O iau colea. în palat! L2   XIII Dar Lenski. pe ocolite. Raza ei de înnoire S­aduci­n lume fericire. unde doar Evgheni Putea pe daru­l pune preţ.   Şi se­ntâlnira: val cu piatră. Aprins de jarul lor poetic. Avea  Oneghin largi concepţii.   XII Frumos e Lenski şi bojat.  iubite. Pe toţi îi  credem nulităţi. zilnic. tânăr înzestrat. vin şi fâneţe. Copoi şi rude cu nobleţe. poate şi­apoi.   Dorit ca ginere făţiş. bunăoară. Cânta tristeţi şi­nstrăinări.  Nici optsprezece ani n­avea. I­aduc ghitara.   Cu veşnica văpaie­a torţii Şi. minţii  judecată Şi ochiul pururi inspirat: Totu­l părea atât de nou Şi­n suflet îi trezea  ecou! . Vecini cheflii cu  rubedenii îi provocau profund dispreţ.   Cânta iubirea floare rară Şi cântul lui era senin. desigur. De dorul sfânt al tinereţii Şi gingăşia simplităţii.  Palavrele aceste toate Nu scăpărau de strălucire. fără de prepus. Şi­a muzelor înaltă  artă N­a ruşinat­o el nicicând. Ca gândul gingaş de  fecioară.   În pusta. Pe noi. Iar Dunia vine­n pas sprinţar. înfruntând prejudecăţi.   IX Revolta şi compătimire. tot mai buni vecini Se­mbrăţişară cu căldură. poate. Dispreţuind pe răi şi  fameni: Dar. Cu­ Oneghin a dorit nespus Să­ntinda punţi prieteniei.pentru el. unicate! Suntem cu toţi Napoleoni! Bipezii  chiar şi­un milion Sunt pentru noi unealta vie! Ne batem joc de omenie. nevestele locvace Erau la minte mai sărace. totuşi.   Ei unul pentru altul fură La început ca doi străini!   Dar.

  Destin şi lume. fără multă trudă. ură şi  tristeţe.   Ce mişcă­al inimei elan.   Reminiscenţe­ntârziate. Străin de orice  vrăjmăşie. A lumii­nalta  năzuinţă. să nu­l stingă­avântul Pe buze îşi frâna cuvântul.   Şi moartea tuturor ­fatală.   Recită Nordice poeme!   Evgheni.   Nici gelozia despărţirii. Atât de sincer şi discret. Căscând cu­amicii şi nevasta. ca alţi nebuni. Nicicând  muşcat de gelozie Şi nepierzând.   Ce ni le­am frânt trudind din greu. .  veteran înfrânt.   Nici timpul cel pretins de Muză. din vreme­n vreme.   Ascultă plin de sârguinţă!   XVII Adeseori şi patimi greJe Ii animau pe­anahoreţi: Oneghin povestea  din ele.   Porniri şi doruri zvăpăiate.   Plecând urechea cu plăcere. Trecând peste vâlton măreţ. Atunci gusta­vom toţi mereu Străine  patimi şi durere. Gândind: ar fi nesăbuinţă Să­l frâng un vis de fericire Credinţa în desăvârşire. rău şi bine: Pe rând prejudecata goală. Mereu acelaşi tainic vis. Aprinsul suflet de poet. Tot sufletu­l pe buze­abundă! Frângând al dragostei avânt. Cum poate să  iubească­naltul. averea din străbuni.   Şi soarta tristelor popoare. prieten cruţător. fără­ncetare. Ferice de aceia care Uită emoţii şi regrete. Insă nimic nou nu mai este într­o asemenea poveste!   XX Ah.  Oneghin. Iubirea plină de credinţă. Din piept scoţând suspine­amare.   Străin de­a muzelor ştiinţă.   Cu mult avânt.  Povestea patimilor. Spovada blândului poet: Evghcni. el iubea ca nimeni altul. Oncghin. S­asculte snoave de holtei Uitat de ani într­ un bordei.   Asemeni unui veteran.   Trecut. Des asculta. Trăind tihnit în lumea asta.   S­or stinge­n piept.   XVIII Iar când ne­om aduna sub steag De tacituroă­nţelepciune. demn şi discret.   Nici anii lungi de­nstrăinare. crudă.   Aceeaşi veşnică chemare. I­află mustrări de conştiinţă. cu­amăraeiune. La cărţi. Lăsăm mereu pe cei prea juni Să creadă­n visuri şi minuni!   XVI Cei doi dezbat.   XIX Ades aprinsa tinereţe Nimic nu poate să ascundă: Iubire. laolaltă. Aceleaşi  doruri de nestins.   De patimi priponite­n prag.   Probleme noi şi discipline. ştiinţa. Sau de iubiri departe stete.   Le trec prin raţiunea­nalta!   Poctu­n aprigul sobor.

 O lăcrămioară timpurie. De iarnă basme fermecate. Creştea frumoasă şi  smerită. Albaştrii ochi cer luminos ­Şi zâmbetul  misterios: Mişcare. bunăoară Pe rând. străină.   Nu­s înţepate de andrele: Cu flori şi cusături frumoase Nu­nviora câmp  de mătase. între copii. din adolescenţa. De părinteasca  dezmierdare Ea nu ştia. La râs şi joc stătea tot rece. Sunt silit Şo spun: un farmec deosebit Nu vei  găsi nici într­o doară în noi şi­n numele purtate (Şi chiar în versuri. Însă azi ne pari Că­nlocuieşti un felinar. La umbra  crângului. Dar.   La joc o dădăcea în mână. veşnică părtaşa. de nimeni Supravegheaţi. M­atrage sora ei mai mare!   XXIV Surorii­l zice Tatiana 13 Şi cu­acest nume poporan Gingaş vom  boteza codana în paginile din roman.  Tot ce­n străine ţări te­amuză. Ca rumenelele­aurorii. din păcate). Copilăreştile capricii N­o amuzau. Nici prospeţimea­ l diafană. minunaţi  XXf Cu Olga. Din iarba nevăzută bine De roi de fluturi şi  albine. Ei nu simţeau un chin în inimi. Tatiana nu  intra în joc: Privind la droaie. zburdau cuminţi Vecini şi rude şi părinţi  Le proroceau ior cununie. nici de­alintare. Dădaca. Voioasă ca o dimineaţa. Mereu tăcută. Sub care am iubit şi noi. Frumoasă. Dragi cititoare.   Şi­ale mămichii sale lecţii Le repetă cu predilecţii. Ca prima sărutare­n viaţă. Iar în cultură.   Ea nu le­avea.   Cu închipuirea­l pătimaşă îi înflorea pustiul tragăn. Pe coardă lirei  fermecate întâiul dragostei suspin. Chip sperios. Sihastră. candelă de strajă. Vărsând o lacrimă de vrajă. voce. pe câmpii S­adune fetele zglobii.   XXII Poetului ea îi împarte întâiul vis de doruri plin. abătută. . ajuns­ am la aman: Mi s­a urât. Drăguţ. nici ele. Nici frumuseţile surorii.   Spre­a şti. zău. Eu l­am iubit cândva. Cu fandoseala ne­am ales!   XXV Aşadar se numea Tatiana. Mereu pe gânduri. Adio. Ades. de căprioară. cum petrece. în seri tăcute. Pentru Otguţa.   Nici ispitirile iubirii în pieptu­l nu au micşorat Tot focul sacru.  Numai piticii i Iubea în nopţi întunecate. din leagăn.   XXVII Chiar pe păpuşa ei trufaşe Tatiana­n braţe n­o lua. sub zăvoi. Cu stelele şi luna­n cer O lună. De joacă nu  ştia.   Şi degetele ei. Stătea de veghe la fereastră. cu toţii mai ades. răsfoind orice  roman.   XXIII Discretă şi ascultătoare.  viind ca la un loc. ca o  sărbătoare.  în taină. Iar Olga.   De mică se visă stăpână Şi pe păpuşa ei s­o­ndrume. ­ N umbra tăinuită. cum să se poarte­n lume.   XXVI Visarea. Această gingaşă fecioară Părea în casa­l orfelină. jocuri aurite! Iubea acum poieni  umbrite Şi singuratice tăceri. Al ei portret puteţi afla. Ei se iubeau ca doi copii î La jocu­l pururi cu  decenţă Părtaşul de zburdălnicii.   Din zile fragede. Nici după  moda din oraşe Cu dânsă­n joc nu zăbovea. Ei şi? Doar numcle­l sonor De vremuri  vechi amintitor Şi de domniţe. corp mlădiu în Olga totul este viu! Voi.

 Caietul dorurilor sale. obiceiu a două fire —   Ne ţine loc de fericire.   XXIX Romanele­l plăceau de mică. Din  Richaroson sorbea cu frică. iar Lovelace.   Dar treburile­o prind în gheară: Ştiţi. o minune! Părinţii. necitind. Iar vântul. pnncesse Alina. chiar  de­aceea. Ea între treburi şi plimbare Descoperi  o taină mare: Cum poate stăpâni bărbatul Şi­l merse bine­atunci veleatul!  Supraveghea peste moşie: Ea conserva bureţii spornici Rădea în cap pe cei  datornici. Ricbardson.   • Aluzie la străvechiul obicei feudal rusesc. A dus­o­n grabă la moşie Şi unde Dumnezeu doar ştie  Samuel Richardson (1689­l7(1) scriitor englez. pe trepte. Dar s­a schimbat azi  radical: Corset. Păstrând enigma ei  eternă: Cu ce se îndeletniceşte?! Cât despre soaţa lui prea bună. Se prind cu stelele în hori.  îndepărtează vălul ceţii. Scria­n albumuri de fecioare. dalbe. Părintele­l era om bun. Vedea în carte­o jucărie Şt.  razele. Aftând în ele tot ce vrea. Snopea pe slujnice­ n bătaie.   Întâi a plâns şi. Î5   XXXII Obişnuinţa schimbă firea: în jalea­l neastâmpărată.  . fărsă­ ntrebe fata. Au dus­o­n pripă s­o cunune. album.  Ce cărţi copila lui citeşte Şi ce ascunde ea sub pernă. cu a nopţii umbră şi­ntinde mantia ei  sumbră. Pe­atuncea soţu­l era mire: Dar. Ştia răboajele să ţie. întreg pământul să­l cuprindă.  pedeapsă care atrăgea recrutarea în armată. Tot după  llichardson nebună. pentru altă Persoană suspina­n credinţă Şi­l arăta lui preferinţă: Ce  inimă. cu plăcere. tânăr aristocrat  destrăbălat. Când. Când iarna. erou al romanului Clartssa Harlow.   Era de soţ să se despartă. gutural. Romanului cu acelaşi nume al lui S.   • Erou al.  XXVIII Ei îi placca­n balcon s­aştepte Ivirea rumenelor zori. Clarifu Harlozv şi Grandison. tipul seducătorului. Celor găsiţi apţi pentru serviciul  militar li se rădea jumătatea dârî ţaţă a capului. Şi ca s­o cruţe de durere. de a rade capul ţăranilor.   XXX Ea îl iubea pe llichardson Nu pentru că n­o supăra.   7 Evgheni Oneghin Ce oameni o înconjurară. Corsetul îl purta îngust şi  n­ul rus scanda cu gust.  Pauline era o Paraschivă Şi vorba ei părea cântare. întârziat din veac străbun. tipul omului  virtuos. Curând făcu  descoperirea Şi­a fost cu totul consolată. autorul romanelor sentimentale  şi moralizatoare Parnela. Cuminte.   XXXIII Cândva cu sânge. nu sta să ştie. Alina. ­ N toi de ceartă. spre a fi recunoscuţi în cazul  când fugeau. o prinţesă­vara Din Moscova. Iar răsăritul  trist. din zare Lumina­ntârzie s­aprindă: Tatiana­n zori când se trezea Aprinse  luminări gaşca. Nu pentru că pe Grandison Lui Lovelace l4 îl prefera. sol al dimineţii. Ca­n franţuzeşte.  odinioară Vorbea de­aceştia cu uimire. Iar pe Rousseau îl îndrăgea. în taciturna­l sărbătoare. Iar sâmbăta mergea la baie. ce minte­naltă Un Grandison! Ce elegant! Sergent de gardă şi galant!   XXXI Ca el şi ea era­mbrăcată Ultima modă. Cu versuri dulci.  soţul. expansivă.

 Au fost uitate: pe Selina O strigă­Aculka! Azi. zise întristat El m­a ţinut pe mine­n braţă! De câte ori. Pe Olga mi­o meni odată. copil de viaţă. gospodar  de ţară.  Legat aici De muşuroiul de ţărână. generaţii. sub spaţii Răsar.” Şi­n  sufletu­l cuprins de jale. Vladimir Lenski­a vizitat Cu sufletul  cernit de jale Mormântul celui răposat. mânca şi bea! Viaţa i se scurgea în pace Şi­ n serile pustii. Şi beau cvas Iar masa oaspelor. Vărsând dulci lacrime fierbinţi. îmbătrâniră Şi într­o zi s­au şi deschis. Bârfind mereu pe cineva. Ca  la Te Deum. Apoi cinau. recolta. Iar vara horă în livadă. Fu dus la locul de vecie. ocrotit de­al sorţii deget. Serveau clătite cu smântână. Iar vreun pedant  (speranţa tristă!) . Dar va veni şi­al ei soroc! Când de nepoţi.   Şi­n Lete n­or să se înece Aceste strofe. Brigadier. cocheta Şi­a pus  capotul şi boneta!   XXXIV Dar soţul ei un om de treabă.   Glumind în obştia nătângă. Astfel.   Dar amintească­şi un amic De­un vers de­al meu. Yom fi mutaţi din  astă lume l XXXIX Iar pân atunci. Nefiind  din cei ce tot întreabă.   XXXVlli Şi­ntr­o inscripţie de jale I­a plâns pe bunii săi părinţi La pietrele patriarhale. Să chicotească de ceva. Către mormânt străbun grăbită. Râvnind lumină. Vladimir scris­a­n amintire Un epitaf de pomenire.sentimentale. Sta în halat. în doi. Stă scris pe piatra­l funerară: Smeritul rob Dimitri Larin.   Sunt prea puţin. să se plângă. la ceas anume. dară. Din tainice porunci. Li se servea tot după  rang! ­   XXXVi Aşa. Supus din inimă­o iubea. încoace Veneau cu droaia de copii Vecinii buni. din cupă plină   …Viaţa sorbiţi­o. se coc de seceriş.  noaptea.   Şi­n inimă speranţa­mi fierbe: Trăiesc şi scriu nu pentru nume. Căscând de  plictiseala­un ceas. fără preget. în gang. oricât de mic!   XL Şi­n inima cuiva va trece El. Nu m­am  jucat cu­a lui medalie în bătălie câştigată. la sindrofii: Să  mai glumească.   • Un fel de băutură răcoritoare. Şi plâns de obştia vecină şi de copii şi de  soţie. Boier blajin şi din cei tari în Nobleţe. Şi altele grăbesc grăpiş. Vărsau vreo două­trei mărgele De lacrimi peste viorele. Priveau la ceas Luându­şi. bun rămas!   XXXV În viaţa paşnică de ţară Păstrau ei datina bătrână: în săptămâna  brânzei.   Un gând în viitor mă scurmă: Eu n­aş dori fără de urmă Să­mi las  destinul trist în lume. Şi ginta  mea­n zburdalnic joc Zglobie creşte şi se­agită. dragi amici: Deşertăciunea ei păgână O ştiu de mult. Şi­n inima­l a suspinat: „Poor Yorick • •. Cântau de răsuna tot corul La înălţare cu poporul.   Lipsit de luminoase jerbe. făcută din pâine de secări dospită şi  asemănătoare cu braga. Gustând sub piatra­l lungă pace!   XXXVII întors în parţile­l natale. De două ori pe an spovadă.   Muri chiar în ajun de cină. în faţa soţului  vă miră? Porţi de lumină­n paradis.  aicea zace.

 apropo. aici. vai de «âne!   Urăsc mondena voastră lume.   Ce vei păstra stăruitor.   O casă rusă. E­un obicei străvechi la ţară: „Era copilă şi  îndrăgostita” (Citat din poemui Narcis postului francez Mafmatre. 1733­l7671   Nume convenţional atribuit frecvent eroinelor din idilele poeţilor antici  greco­latini.   Obiectul gândurilor tale Şi­a rimelor pline de jale Şi chiar de lacrimi dulci avidă?   Să mi­o prezinţi! Glumeşti! —   Nicicum I S­or bucura! Dar când? —   Şi­acum!   III Să mergem!   Şi­au plecat amicii.   Să căşti cu ei în orice seară?   De loc! Nu pot pricepe iară şi asta o observ prea bine: Întâi (ascultă n­am  dreptate?). Curtenitor şi serviabil. despre­animale. Tu pleci! De ce? Îmi pare rău.   Uscată şi cununa mea!   A Muze. pe­nserate. mână tu. S­au prezentat.   De oaspeţi bucuroşi ca tine —   Dulceaţa şi discuţii goale: De ploi. dar.   Lege IV Spre casă­n goană 1T. te­am lăsat. Andriuşka. . paranteză! Dar dragul meu. tu mulţumirea.  Va arăta că mai există Şi gloriosul meu portret. Şi foarte­amabil Au fost primiţi de  toţi.   Dulceaţă pe­o farfurioară şi din ulcior în cupe toarnă O zeamă roşie de  coarnă.   Spunând: A fost slăvit poet!”   Primeşte­mi.   Ce zici. cu bine!   Nu te reţin! Dar rostul vieţii Pe unde­l afli­n seri senine?   La Larini! Iată un miracol! Şi ţie nu ţi­e greu. Iubesc doar viaţa din cămine! Acolo pot.  Iar. pe furişate. că Larina­bătrâna E o simpatică  vădană: Mă tem.  Ascultă. mână!   Ce locuri triste şi haine!   Dar. Pe drumul cel mai scurt  plecară: Să le­ascultăm. el le hait amoureu­se” • Malfllatre  Cum. săracul.   La Aonide a­nchinător. pleci? Ciudaţi sunteţi.   U Nu văd vreo catastrofă­anume. îţi iei viteză. egal! Coboară noaptea peste deal. Lenski: pot şi eu S­o văd pe nostima Phillidăa. Chiar convorbirea lor de seară. poeţii! Oneghin. Lenski! Se­nţelege! Mai plictisit? Ba  nu.   Hei.   Şi opera­mi şi amintirea: Şi mâna ce­mi va mângâia. despre vecine: Să­ţi spun.   Dar plictiseala.   Capitolul ai treilea „El le hait jitie. Oneghin? Căşti în Tabietul. de câmp. simplă­n toate. de zeamă ei de coarnă.

  VI Oneghin. Vrând singură să tot rămâie: De slugi şi vorbele lor fuge Pe gânduri  dusă şi tăcută.   S­au concentrat într­o persoană.   Cum. pe cineva. Ardea cu patimă tirană. Privind: „Acesta­l el!” şi­a zis. răstălmacindu­l gândul. Tipicul său atât de­amabil. care­l Tatiana?   Aceea care sta sihastră Şi taciturnă. Să macine verzi şi uscate: A  Eroina baladei cu acelaşi nume a poetului V.   VIU Şi a sosit.   Cum soarbe cu vioiciune înşelătoarele baloane —   De fantezie­nsufleţite. Tatianei  mire alegându­l. .  Dar.   Malek­Adel şi de Lânar l8   Şi Werther suferinţei frate ­   Şi nentrecutul Grandison.   B Antbon Van Dyck (1599­l641) celebru pictor olandez. o iubeşti pe cea mai mică?   De ce? De­aş fi poet. O preferăm pe ceealaltă. Şi zi şi  noapte cât veghează. E pe drum. Ba zăbovesc şi după masă. Şi vine!   VII Tatiana asculta cu ciudă Aceste zvonuri. dar în taină. Pornesc guri rele.  Tânjind cu­al inimii tumult. dulce fără seamă. profană.   Răspunse Lenski abătut. A. adică.   Apoi tot drumul a tăcut. la Larini intrând. Când  mosafiri îi vin în casă. Nici cu vecinii nu discută Şi prinde blesteme să­ndruge. toţi ştiu bine. ca Svetlana. spune­mi. de mult. în pagini calde zugrăvite: Cu­amantul Iuliei  Wolniara. Torcându­şi tainicul său vis —   De el e plină. din păcate. Flămândă de fatala­l hrană. Cum cade­n brazda milenară Sămânţă­n zori de primăvară.   Pe orizont nepăsătoare. De mult în pieptu­l jinduia Şi aştepta.   Că nunta.   IX Acum.   Citeşte dulcile romane.   Ce nouă ne provoacă somn —   Toţi pentru dânsa. Prea bucuroasă să le­audă Un gând îşi ascundea sub haină: Şi­n inima­l zălog simţirii Căzu  grăuntele iubirii. din păcate. Ea o madonă pare De­a lui Van Dyck: e  dolofană.   În chipul Olgăi nu tresaltă Viaţa. cu câtă­atenţiune. Pe fecioară Iubitu­l chip o înfioară.   Ca luna rumenă. A fost un oaspe remarcabil. Nimica­n lume n­o  mângâie. 69   Că nunta lor e proiectată. Intrând s­a tras lângă  fereastră.   Par n­aveau la bijuterie Inele noi de cununie. ­ N Oneghin.   De altfel. Pe toţi vecinii­ nviorând. Cu ochii trează.  Închipuirea ei. Jukovski (1783­l852). totul este gata!   Cât despre Lenski. Iar ei.

 viciul e  blamat. Dar nu mai cad azi în ispită. draga mea Tatiană! Cu tine lăcrimez la toartă: Pe mâna­l de  monden.   XIII Amicii mei. clocotind de graţii Şi­aprins de patima­l  sublimă.   Sau biet Melmoth. ce sens în asta? Din voia cerurilor.   Ades autoru­nflăcărat Eroul său. om cu prestanţă.   Cu chipu­l demn de luat aminte.   I­a zugrăvit cu romantism. cu tandreţe.   Ne stăpâneşte ca un domn!   Muza britanică cu basme Tulbură visu­l. Ci­n el voi zugrăvi anume Căminul rus cel din  vechime. Nu Grandison era ecoul!   XI în stilu­l plin de importanţă.   Acuma idol în delir E melancolicul Vampir. Corsar. Voi coborî cu umilinţă i Şi­atuncea un  roman în proză Va lumina apusa­mi poză. Ca jarul inimii s­aline.   Cu suflet mare şi cuminte. Să sorbi din cupa  . la  cununie I­oi duce pe copiii lor: S­ascult cuvinte de amor. Noua Heloiza.   Morală ne provoacă somn. iubire.   X închipuita eroină. A creatorilor făpturi Clarissă. Iulie. în sfârşit. ca­n viaţă. Iar binele­l încununat!   XH Ni­s astăzi minţile în ceaţă. La certuri. tirană Ţi­ai dat necruţătoarea soartă! O să te pierzi. mângâiere în suspine. Nu voi mai fi poet  şi basta! Intra­va­n mine un alt drac!   Uitând că Phoebus m­ameninţă. Scandând scrisoarea­l  către mire Dar orişicine­ar fi eroul. în care cată şi găseşte  Dor. Cuminte Privind la zburda tinereţii. Şi­n fine. protagonista romanului lui  Jcaa­Jacques Rousseau. Cu  groază şi desfrâu în lume. V în pieptu­l. sau c­un păruite.   XIV Voi povesti­n cuvinte simple C­un unchi bătrân. Nu chinul tainicelor crime. tac. La încercări de despărţire. Delphină a  Tatiana­n tainice păduri.   Isl nume al scriko. Pe care­n vremi de  bucurie Le­am spus şi noi la vreo iubită. Cu cartea­l sumbră rătăceşte. om fără viciu.   El dăruia obiectul drag Cu nimb de prigonit pribeag. Oftează şi­n închipuire  Străine doruri şi tristeţe Repetă­n suflet. nopţi cu luna Şi toată datina străbună. din capriciu.   Jidov Rătăcitor.   Ori enigmaticul Sbogar)9   Pe care Byron. El totdeauna se animă Să se jertfească pentru alţii. De cele ce­au fost să se­ntâmpie Sub tei bătrâni. cu fantasme. lacrimi şi iubire.   XV Tatiana. Cu vis. este Saint Prcux. la râu.   Iar viciul şi­n roman.   …Delpbina eroina romanului cu aed rei franceze M­me de Stael (1766­ l817).   Ni­l prezenta demn de urmat. Şi. dar pân­atunci  Nădejdii punţi de­argint i­arunci Chemi fericirea nebuloasă.  » Amantul Iuliei Wolr nmantul iuliei Woraar.   Cu disperatu­l egoism.

 nu mai pot de chin!   Şi viaţa asta mă dezgustă: Mă prinde plânsul cu suspine. Arzi toată. dar nu ţi­e bine! Şi Dumnezeu de rău te scape! Ce­ţi este?  Vino mai aproape. ca fragii. în ochi  văpaie. • » nu”t» ™ «i care prevedea Şi Cel sfânt. fii pe pace! Şi doica fetei cruce­l face. . N­am auzit despre iubire.   XVI Tatiana­n dragostea ei tristă Nu­şi află loc.   XIX Şi iată­mă­n cămin străin. îmbietor. fii bună. Acuma mi s­au şters din minte Pitici şi zmei şi zâne. Neanea Să­mi spui din vremea de demult: Tu ai iubit pe­atunci?  Te­ascult. doică. neanea. Am plâns de  frică.   Dar cum te cununară.   XX Suspină: Sunt amorezată.). Te­avânţi pe aripi fermecate Cu visuri  dulci. chiar iubesc. Pe toate le­am înmormântat. Soseşte noaptea.   Dar tu m­asculţi? Ce lume­ngustă!   Ah. Tatiana­n noapte priveghează. stai cu mine. eşti deocheată!   Ba.  Tania: Acum pe toate le­am uitat. Şi totu­n pacea picurată isa sub  luna inspirată.ei spumoasă. se ştie. Apleacă  ochii în batistă. Suflarea­n piept i se­ntretaie.  Bătrână­n eontăş ghemuită. ca fata. Să nu mă superi! De sus. Şoptind bătrânei.   Era mai tânăr decât mine. la orice pas suspină: Tresare sânu­l. o.   XXI Dar îmma­l zbura nainte Tatianei tânguind la lună Şi­un gând îi  fulgeră prin minte. Că soacra  mă­ngropa de vie. Ani treisprezece n­aveam bine şi­o peţitoare pe la tata Trei săptămâni a tot umblat. te apere de iastna Copilă  dragă. Pe bancă stau ele­ntristate.   XVIII În anii mei. Fatalul tău  ispititor. dădacă  (rus. Trăgând basmaua­l peste frunte Pe­argintul  pletelor cărunte. Te­ai îmbolnăvit?   Nu. vesti tu. Cosiţelor la feţele care plecau să se cunune era ault? CWe  tMdlMl. Spre întâlniri imaginare: Şi­n faţa ta. din ceruri. • Ntanea doică. Până ce el s­a­nduplecat. de voluptate.   Să te stropesc cu sfântă­agheasmă. Şi grea e  bătrâneţea. Pe chipu­l plete revărsate.   Copila mea. Ce­l  cu tine? Să­ţi spun despre trecut ce vorbă? Aveam demult vrăjita torbă Cu  basme şi poveşti namte. cu­ntreruperi. M­am îndrăgostit. Al meu. Vorbeşte­mi de trecut. ncanca f Cum vrut­a Domnul. Acuma lasă­mă. Zvon în urechi. luna­n strajă Priveşte hat din depărtare Şi tainica  privighetoare Suspină­n triluri dulci de vrajă. De­aş fi încercat vreo­mpotrivire. Gustând otrăvile­l amare. Trist lacrima cu­ndrăgostita.  Vorbind dădacăi şi ea trează: XVII Nu pot s­adorm. Cosiţa­n plâns mi­au despletita: Spre­altar cântând m­au  însoţit.   Copila mea.   Yanea. iese­n grădină. iar obrajii S­aprind că flacăra. ­ I cald! Deschide  geamul. luna plină Vărsa  nostalgica lumină. manea. Adânc.   • Despletirea. de. să­mi scald în lacrimi ochii.

 cui îi scrii tu.   XXVI Mai e şi altă­ncurcătură: Salvând onoarea ţării mele Tatiane­l să­l  traduc scriptura. Scria de­aceea­n franţuzeşte. cu­al geloziei foc. Cu suflet generos şi­atent Ascultă doar de sentiment. Căci. Iar se­nhăma la jug galant. Noapte bună!   E singură. oare.   Mărturisesc că am fugit.   XXUI Printre adoratori. Tăcere.   Uşoara patimii eroare?   XXV Cocheta e o calculată.   Inaccesibile cochete Şi în enigmă îmbrăcate. în ciuda tuturor: Şi astăzi  . Dar cum. nu­l veţi ierta voi. vrei nu vrei.   Pe malul Nevei. vezi bine!   Cu atitudinea lor sumbră.  Dar adu­mi pană şi hârtie.   Cu suflet rău. în  credmţa­l neschimbată. Şi mai uşor întindem plasa.   Când alungau iubirea­n umbră.   Vreau să mă culc. Captivul liberat se cere. Şi­o spun.   Tatiana stă proptită­n cot —   Evgheni o robi de tot.   Stă păru­l luminat de­o rază. ora­l târzie. nu­mi spui. indiferent.   Şi­n scrisul ei naiv visează La dragostea­l. Orb.” î0   Iubirea lor e cu prestanţă: Să sperie li­e visul tern. cui?   XXII Ades ştiam frumoase fete. Minciuni de  buza­l nu se­anină Şi crede­n visul ei ales? Că ea iubeşte fără artă Şi. atent.  tinerelul lor amant. De grai natal fugind mereu. imaculate.   De­a lor mândrie nentrecută. Să­mi tragi măsuţa. ştiau s­aţâţe: Ba c­o  Matură de regrete. încurcat din nou în iţe. Când. Chiar de m­aşteaptă piedici grele: Căci ea ştia ruseşte prost.   Tatiana. zădărind. Să­l  provocăm nesiguranţa. întâi să­l înţepam cuirasa De  vanitate cu speranţa. Ba c­o privire de cochete şi. Gândirea­şi exprima cu  greu.   Cu groază­atunci. Lună.   Văzut­am alte fiinţe stranii. plictisindu­se­n plăcere.   Că iarna reci. Nu zice: Vreau o amânare! Punând iubirii  preţ mai mare.   De­a lor virtute înnăscută. Ca un copil nevinovat.  Credea jurnalul fără rost. când le­am citit Pe frunţi ca­n poarta spre infern:  „Lăsaţi pe veci orice speranţă. Apoi. Tatiana­n schimb nepregetat Se dăruie  iubirii­ndată.  Că e de ceruri înzestrată C­O furtunoasă fantezie.   XXIV Cu ce­l Tatiana mai de vină? Că­n gingăşia­l de­nţeles. Cu minte şi voinţă vie Şi­o  inimă înflăcărată: Şi cum.   Găseşti asemenea femei.   Şi ce­am aflat la pocitanii?   Nici laude şi nici suspine Nu le mişcau nicicând. Rănindu­l inima pe loc.

  Ah. Slab gângurind­o şi­ncurcată. Sarcini grele.   3 Familiarizat cu literatura franceză.   Când o recit. Sau un academician! Cum buzele nerumenite Şi fără  zâmbet sunt urâte. slovele gingaşe Ale fecioarei pătimaşe. iată. să le condamne Pe Retrogradul2l să­l citească! Poeţi. N­ aude­al meu suspin de jale. Străină verbului natal.   XXXI Scrisoarea Tatianei. Vor adopta şi­al nostru  vers. F. Bogdanovici (1743­l803) autorul unei poeme fcwte populare în  vremea aceea.   O. Obiect de taină. la vereun bal Să întâlnesc fapt inuman! Vreun teolog în galben şal. din păcate şi le­aţi scris  versuri delicate: Lor inima vă e­nchinată S Au nu tot ele­n limba rusă Rostesc  cu caznă vorbă spusă.  Să­mi pui pe coarde fermecate Străine.   XXVII Ştiu bine eu că vor pe doamne în graiul rus să le căznească:  Sărmanele. Mi­am dat  cuvântul. Păcatul meu din tinereţe. sub zări străine. imaculată în suflet dragostea­l îmi cântă. Ce treabă am cu asta? Rămân la  obicei şi basta!   XXIX Chiar când rostirea li­e stricată.   O ţin ca pe­o relicvă sfânta. Şi sufletu­l. La Bogdanovici cu­arhaisme.doamnele. în melodii cântate. Duscnka. Să­ţi smulg o notă de tandreţe. .   A inimii nebune verbe Suave şi periculoase?   Nu înţeleg! Dar iată. ­ N grabă. La fel şi limba mea natală Far a gramaticii greşală! Dar.  cred.   Şi tălmăcirea lor prea slabă —   Imagini vii deşi sfioase. azi ca gingaşul  Pamy a Nu e la modă a mai seri!   XXX Poet al tristelor Ospeţe ­2 De­ai fi măcar şi tu cu mine. Dar dânsul munţi  măreţi admiră Pe linie ţărm. Poemele timpurii ale lui Puşkin din perioada liceului erau saturate de motivele elegiilor lui erotice. vă iau drept  mărturie: Le­aţi pus şi voi în poezie. Onoruri să­ţi cedez şi liră.   » Evarist Deşire de Pamy (1753­l814) poet francez care a avut o marc  influenţă asupra liricilor ruşi din vremea aceea. mondenele vestale în pas cu­al timpurilor mers. în neglijenţa­l captivantă I­a pus nimicuri  dulci şi sterpe. La scrierea frumoasei mele. Eu tot cu  dragostea­mi curată Rămân în inimă egal! Să mă căiesc la bătrâneţe? Nu pot:  rămân la galicisme a. Cum m­aş putea ruga mai bine?! Ca tu. ­ N amor. Stârpind greşeli gramaticale! Dar eu.   B.   Destul! Mă­ntorc la ocupaţii. Iar graiul lor străin sadea  Mai grabnic cel natal părea?!   XXVIII Să nu dea Domnul.   La fel cum opera Freiscbiitz Printre eleve o asculţi. Nu se exprimă în ruseşte şi astăzi mândra noastră limbă  în proza poştei rar se plimbă. unde eşti? Vino la mine. Puşkin folosea în operete lux unele  galicisme. cine­n slova­l elegantă. Cum să mă scap de obligaţii? Ştiu. pribeag pe cale.

 cum ai intrat. cu bucurie!   La noi de ce v­aţi abătut în colţ pustiu. glasul tău  deschis Vibrau în inima­mi adâncă!   De mult? Nu! Asta n­a fost vis!   Te­am cunoscut.   Uşor ţi­ai sprijinit aripa De fruntea mea înfierbântată? .   Nu­l drept? Eu te­auzeam pe tine Şi tăinuiam în noi tăcerea. în sat şi­ntr­un crâmpei de convorbire Să vă aud cuvântul bun. mai mult ce vă pot  spune?   Ce alt cuvânt mi­ngăduiţi?   Sunt la capriciul voiei bune: Puteţi să mă dispreţuiţi!   Dar.   Dintâi.   Pân la mormânt o să­mi rămâi!   Tu. vedenie­adorată. chiar acum.   Şi toată m­am cutremurat: Şi­n gând: Acesta­l Elf. Eu doar  o vorbă să vă spun.   Ursuz şi plictisit o ştim. pentru cruda­mi soartă­anume Un strop de mila veţi avea: Eu ştiu  că nu mă veţi lăsa.   Să­l port credinţă­n căsnicie Şi.   Când la săraci le dăm eu pâine. ruşinoasa pată N­aţi fi aflat­o  niciodată. am vrut să nu vă scriu: Mă credeţi. poate. Şi­apoi un vis de fericire Să­mi torc în taină zi şi noapte Să­ mi depăn gândurile­n şoapte —   Pân la o nouă întâlnire.   Frângând cu timpul (cine ştie?   Mi­aflam un soţ şi un cămin. îmi tulburai amarul vis: Privirea. ca­ntr­o pustie.   Iar noi. chiar de bună seamă —   Să fiu o virtuoasă mamă!   Un altul? Nu! Nicicând în lume!   Altuia inima n­aş da!   E hotărât de sus anume: De cer sortită. nevăzut de mine încă. în sat străin?   Nicicând nu v­aş fi cunoscut. cu ce să strălucim?   Dar te­aşteptăm. De­aş fi nădăjduit să ştiu. sunt a ta!   Zălog îmi este viaţa­ntreagăj De la­ntâlnirea cea dintâi!   Trimis de Providenţa dragă.   Trăiţi retras.   Ţintarul fermecat opera compozitorului german Cari Maria von Weber  (1786­l826) se bucura pe­atunci de o mare popularitate în Rusia. în noaptea mea înfrigurată.   Sau când prin rugăciuni divine în suflet potoleam durerea?   Şi.  SCRISOAREA TATIANEI CĂTRE ONEGHIN I Vă scriu. când bate clipă.   Şi nu­nduram amarul chin!   Şi­a sufletului meu suspin. Că doar la săptămână­o dat Ne vom vedea  la noi. Mi­am zis.   Nu tu.

 iar porneşte să­mi vo «­rx? Aseă.   Dar cui să dea scrisoarea trebe? Căci sunt p­aci destui vecinii. Destramă­mi  tainica­ndoială.  Intră Filipievna bătrâna. drăguţă. Dar. Au va veni a mea pieire?! Te­aştept. Lin peste umăr dalb. Am fost şi eu cu mintea­ntreagă. porunceşte!   Să nu gândeşti ceva. de mine. cu­această scrisorică. eşti gata? Î Ah. Să nu­l vorbească de la cine­l Nici un cuvânt. Ce poate­l numai rătăcire.  C­o singură privire Nădejdea inimii mi­o­mbie: Sau curmă­mi visul pe vecie.   S­a dus pârdalnica de boală!   Şi­aseară ce­am mai fost speriată?! Dar. Deşertăciune. neanea! Doar sunt bolnavă. te rog. pe sfânta lege!   Trimite­l pe nepot.   Şi cornul de păstor răsună. fă­mi. Tania. de­o să­l  întrebe. slava Domnului.   Stă gânditoare şi gingaşă. s­alerge La O.   Sau un ispititor perfid? Dezleagă­mi gândul împietrit. Căpşoru­l aplecând  profund.   XXXV Ah greu mai înţelegi tu.   E timpul să te şcoli. . vezi.  Nu tu cu dragostea­ţi curată Mi­mbii speranţele în şoapte: Mi­eşti înger  păzitor în noapte. Plecându­şi fruntea­nfierbântată şi  peste pagina scrisorii Nu­l monograma ei presată. A sufletului amăgire. fie! Soarta mea umilă Ţi­o­ ncredinţez.   Se sting şi razele de lună. nu zaci! Şi­ obrajii­ţi înfloresc doi măă. păsărică matinală. Să nu mă laşi.   XXXIII Ea nu zăreşte cum vin zorii.   Închipuie­ţi: sunt singurică Şi nimenea nu mă pricepe.   Pârâul argintat suspină. fatală! Şi alta­mi este­a mea menire? Dar. mila.   Ah. frumoasa mea.  vai.   Albeşte ceaţa pe colină. Ţmând scrisoarea­l tremurată  Drageul i se­ncinge­n gură. C­ o meritată dojenire!   Închei! Să recitesc aceste. Arzând pe limba ci uscată. vărsându­mi lacrima târzie. Dar să nu­l  spună lui nimica. de frică Să rătacească­n van începe. Şi mintea mea.   Ah. Cu anii grei ce­l port pe umăr. Mă prinde frica şi­o sfială. în străvezia ei cămaşă. scumpa mea. ţie: Cerându­ţi ocrotire. Chezaş. un bine!   Poftim.   XXXIV Dădacă. Lung scârţâind uşa­n ţâţâni.   Ducându­l ceaiul pe tăviţă.   Trezind în zori la munci ţăranii Puţin îi pasă doar Tatianii. Nici nu­l  mai ştiu acum la număr. rotund. onoarea  voastră­mi este Şi mă încred cu îndrăzneală!   XXXII • Tatiana suspinând îndură. fireşte. fată dragă!  Bătrână şi uitucă. Când la porunca  boierească. în  nopţi. fetiţă!   Dar tu. de astăzi.

 Cântând în coruri. înăbuşită. Trecu şi alta: nu­l şi nu­l! Şi. când de plumb. Dar cu nepăsare Ascultă glasul lor Tatiana Şi­aşteaptă ea  cu nerăbdare Să­l tacă inima. răspunsul nu e. Doamne. astăzi. ginere. Di tu. Printre haturi Culeg fragi fetele din  straturi. îngândurată şi sihastra. Cum se joacă fetele!   XL Mai cântă.  Cu degetu­l mereu scria. Zbură departe. Ah. Tatiana s­adumbri­n privire: Mustrare e. Tot horind aşa mereu. sau potrivire?!   9 Evgheni Oneghin XXXVII Se însera. Spre eleşteul de sub crâng. Pe banca de sub liliac. inelar. Nu pâr.   XXXIX Căzu. Nu umbla tu.  Să­mi momiţi ursitul meu: Cum îl veţi zări pe vale. acum! Şi­n inima­l  străbat alice. Mai cântaţi­mi voi în cor Şi cu foc jucaţi­mi horă. sărmana: Să­l stingă flacără­n obraz Şi­n sânii  plini de zbucium azi. descântecul. să horească. Aceleaşi scumpe monograme: Un O şi­un E acum pe geam e!   XXXVIII Şi sufletul în ea plângea. Aruncaţi­l flori în cale Fragi  şi vişini şi mălina.  Dar ce nevoie­am de a ta minte? ­ Nu vezi. Evgheni e aice.   Şi­n ceainicul chinez se­ndeasă Un nor de aburi.  Păleşti? Doar lumea n­o să piară? L Nimic nu se întâmplă. prin pahară Ceai cu mireasma strecura Şi­n ceşti  caimacul picura. ce­o gândi. întrebă bătrâna —   Că nu­l vedem cu săptămâna! S­a zguduit Tatiana toată. zău 1 Trimite­l pe  nepotul tău!   XXXVI Trecu o zi.  Peste câmpia cu părâng. Agonizând clipă de clipă. La horă. Sau ca un iepuraş ce­ngheaţa. ia bine tu aminte: E vorba de­ o scrisoare. Pnvinle­s de lacrimi pline. C­aşa­l porunca boierească:  Pricepi: invenţie drăcească!   CÂNTECUL FEŢELOR Fetelor. Mereu să cânte. ca o  palidă statuie. în  plasa unui rău şcolar. Pân la Oneghin.   Ca gospodina. prin gradină.   El. Printre aleile cu tei.   S2   Mai cântaţi­mi cântecul Cântecul.  Tatiana. poşta­l mai reţine! Răspunse  Lenski deîndată. la noi să vină. lângă lac. Neîntrerupt:  ca să nu poată Mânca fragi boiereşti vreo fată. frumoaselor. Dar arde inima­l nestinsă Şi faţa­l toată e aprinsă La fel c­ un flutur solitar: Se zbate­n scăpărări de­aripă.   Fierbea luciosul samovar. de pe scara sumbră. Bine! Bine! Tu nu te supăra pe mine. în piept cu dor. Probabil. Ea tremură de doruri plină Şi­ aşteaptă: vine? O să vină! Dar nu se­aude. Veni la Olga Lenski iarăşi: Dar unde  vi­l bunul tovarăş? Zărindu­l. Dragelor. tinere. când aburea. Deodat­un  tropot. Sclipind pe masă. Când de nădejde. doară. mi­a promis că vine. Aşteaptă ea răspunsul lui. Să ne­asculţi  secretele.   Iar mâna Olgăi. Şi iată­l mai aproape.   Neîntorcând privirea ei.  Bucuria tuturora. Vine EvgVieni! Tăinuita umbră. laolaltă. Zărind pe­un vânător în  faţă. O­ngheţa.  Mândrelor. fecioarelor. Tatiana sta lingă fereastră şi­n geam suflând. temerară. .

 Şi. Evgheni cu ochi plini de foc O pironi din  mers pe loc Şi. minciuni şi jurăminte. Umbrind în suflet răzvrătire. Deşi n­o pierd din ochi  cu toţi: Mătuşi şi prieteni ce sunt soţi!   » Filfizonii secolului al XVIII­lea purtau tocuri roşii.  îmi trebuie o păsuire: Să mai mă plimb şi eu. Le părăsea fără  durere: De­amor şi răutăţi scârbit. s Neeker I. Şi patimi vii. Să­nfrunţi prejudecăţi şi­ambiţii. Eu. l­au momit. Dar.). Necunoscute de­o copilă La  treisprezece ani pupilă. frică şi momele Nu zăpăcesc o crudă minte Cu  rugi. V. Babacii cruţe­ne  pe noi Cu timpuri bătrâneşti. IV. oare.   VIII Cui nu­l e silă de­un făţarnic Ce tot pălăvrăgeşte­ntr­una.  XLI Şi iată. Dorinţa. astăzi. La whist participă absent. 97   IX Evgheni stă pe gânduri dus. Scrisori şi lacrimi şi inele.   Dar desfătarea asta gravă li demnă de vechi maimuţoi.   A „Morala stă în firea lucrurilor” (fr.   XI Primind scrisoarea Tatianii Oneghin fu adânc mişcat: Grai feciorelnic.  II. Ci doar uşor se amuza: Respins nu mai  avea regrete. Că­n tinereţea­l timpurie A fost în rătăciri sedus De­a patimilor vijelie.   Sec trâmbiţând izbânda sa.   Desfrâul. ca ©mul. de altădată. Nu pot să povestesc aici. apărute în 18ÎS. Le căuta fără plăcere. răsuflând în fine. ca atinsă de­un cărbune. Dar. S­asculţi aceleaşi  vechi maliţii. paloarea vagă: Şi­n dulce vis fără păcat Tot sufletul şi­a  cufundat.   Ir Capit olul al patrulea i. Şi­o aminti pe Tania dragă.   Noi astfel focu­l înteţim Şi. Opt ani.   Mai tare inima­l aprindem. Aforism al cunoscutului om de stat  francez Jacques Necker (1732­ls04). nu! Să­ . Roind în gând. Pe­o clipă. seducând­o. Se saltă de pe banca ei.   A Având în vedere că Oneghin a intrat în societatea cercuri lor înalte în  1812 întâlnirea lui cu Tatiana s­a petreci prin 1820 0   Sosit ca oaspe pe­nserat. rece în simţire. De ce­s convinşi din totdeauna. El tinereţea şi­a ucis. poate. Pe altădată! Mi­nchid  tomul. Era de­o clipă fermecat  Şi dezgustat de­o altă clipă. din alei. Cu Lovelace­l lăudăroşi Nalţi în peruci  şi­n tocuri roşi. ­ N mreji o prindem. Sfârşeşte jocul  indolent Şi­n zori nu ştie unde iară Şi­o irosi cealaltă seară. Trădat pe loc se resemnă. în zarva lumii şi­n tăcere. Grav  convingând pe toţi. patima în pripă îl îmbătau prin cucerire:  în jinduiri după plăcere. III.   Fălos în ştiinţa de iubire. De unda vieţii dezmierdat. Nu mai putu o vorbă spune. Dar nu făcu un pas mai bine Când dintr­o dată.  visuri stranii.  Gingaşu­l chip. VI VII Iubind femeia mai puţin. dragii mei amici. citat de Madame de Stael (fiica lui Necker)  în consideraţiile sale despre Revoluţia franceză. l­7? T nature des „La morale est d. A X   Azi nu mai îndrăgea cochete. l­au tulburat. îşi aminteşte plictisit.   Fără iubire s­amuza.  despre această întâlnire. zadarnic. între căscat şi râs. de slavă.

 Eu nu sunt vrednic de­un cămin! Credeţi­mă (pe  conştiinţă!). vă rog. Cu suflet pur şi­nflăcărat. în căsnicie. a zis Oneghin: Fără  vorbe multe. mărturisind pe faţă. mi­e sufletul străin: Vă e­n  zadar desăvârşirea.   Zălog frumosului în toate. doar hohote în perne! Şi lacrimile cc­aţi vărsa N­or  îmblânzi mima mea: Gândiţi. Mărturisirea­mi fără artă Primiţi­o.   Curând vei îndrăgi pe­un altul! .   V­o spun.   Cum schimbă florile­un cais în primăvara revenită: Aşa a hotărât  Preanaltul. să­ntorci nu se mai poate!   Nici ani. e­n zadar.   Mereu e încruntat.   Chiar fericit aş fi fost. tăcut. fără flori de madrigal. Din suflet revărsând iubirea: îmi place­a ei  sinceritate. mă judecaţi. nu­mi aflam sub soare Mireasă mai încântătoare!   Şi.nşele n­a voit încrederea­l nevinovată! Şi­acum în parc la Tania­n zbor î Să  mergem la­ntâlnirea lor.   Şi.   Să m­ascultaţi fără mânie: Fecioara tânără se­mbie Să­şi schimbe visul  c­un alt vis. Deprins altfel.   Gelos şi pururi abătut!   La fel sunt eu. Să recunoaşteţi că mi­aţi scris. drept răsplată.   Din voia blândului destin.   De­ar fi la rând cu altă lume —   Un cuib plăcut să­mi fac anume. Şi­atunci. preţuind­o (Şi totuşi soarta­l blestemând­o). nici suflet.   Eu v­am citit mărturisirea.   Decât căminul.   XIII Dac­aş fi fost menit de soartă Să­mi înfirip un cald cămin. Apoi.   C­aleasă mi­aţi fi fost pe­o viaţă. 101   Atare om aţi căutat. ce roze ni­o aşterne.   XII Tăcură două­trei minute. Apoi. poate!   XIV Dar nu­s născut spre fericirea Cuiva. unde soaţa De soţul său nedemn de nume Şi­ar plânge zi  şi noapte viaţa?!   Unde bărbatul. poate şi mai gingaş chiar. Căci pasiuni de mult uitate Mi­au răscolit simţirea iar. dar  Destăinuirea mi­ascultaţi. N­o spun  spre lauda deşartă. Luaţi aminte!   • Zeul căsătoriei la vechii greci.   Să fiu un tandru soţ şi tată. Să­mi fii tu vechiul ideal. Himeneu  Ţinându­ne legaţi mereu!   XV Ce poate fi mai rău pe lume. Cum scris­aţi simplu şi  cuminte? Şi­atât s­aducă­ntr­un cămin Răsplata crudului destin?   XVI Ce­a fost.   Mă credeţi. v­aş duşmăni. Viaţa ne­ar fi doar suferinţă şi întrucât nu v­aş iubi.   V­o spun că vă iubesc ca frate. păşind spre ea.

 cu mine Vei fi de­acord: amicul meu Cu Tama s­a  purtat prea bine. în lume. probabil.  Dar fiţi. Tatiana l­a urmat  tăcuta. vă rog. mulţumire.   Ce vă fac rudele: sunt bine?   Permiteţi­mi: acum.   Le datorăm respect. Din greşeală.   Şi. în nobila­l societate:  Căci.   De ziua lor să­l vizităm. Tatiana n­a spus un cuvânt. Dar transformările naturii. vezi şi­amica­l credincioasă Se mai  amuză câteodată: Satan oricând de pozne­l gata! .   Sau epigramă de nimic. Cu­ochii în pământ De lacrimi plini. iubind vreo frumuseţe Te simţi în braţele nădejdii: Şi­n  toiul furtunos al vieţii Ades te smulge din primejdii! Aşa­l! Dar modă­n toi de  furii.   Răsfăţ din suflet.   Oneghin braţul i­a întins (Ea maşinal doar l­a atins). Şi­aşa. după datina străbună.   Pe care bunul tău amic Să n­o repete. nu­n zadar.   Iar ei tot anu­n voie bună Că noi trăim să nu mai ştie. anume: Ce oameni buni şi cum.  mulţi ani să­l ţie!   XXI În schimb. Vă pomenesc pe voi aici!   XIX De ce? Aşa! Ca să­mi reteze Pustiul negrului coşmar. Se­ ntoarseră­amândoi grăbit şi nimeni nu i­a bănuit: Are şi viaţa de ia ţară Noroc  de libertate­o dată.   Ce­nseamnă rudele. iubiţi amici. Isuse!   Ah. Pe gânduri dusă şi­abătută! Pornind spre casă. te iubeşte. Precum viitoarea fulgul spumei.   Deşi alţi oameni (injusteţe!)   Nu au cruţat la el nimic: (Nu­s două noţiuni opuse!) r Toţi îl cinsteau la  fel pizmaşi!   Dar care om n­are vrăjmaşi?!   De­amici păzeşte­ne.   Să­mi stâmpăr spun în paranteze Revolta­n sufletul amar: Că nu­l  batjocură sfruntată Şi clevetire deşănţată Cu care pleava lumii­nalte —   Prin calomnii să nu te­asalte!   Şi nu e josnică bârfeală. iubire. Ca­n Moscova cea­nfumurată!   XVIII Tu.   Şi nu e­ntâia oară. Cu valul lumii furtunos Ne fură sexul cel  frumos.  fără jelanii. mai stăpânită: Nu toţi la fel vă vor cunoaşte Şi ceasul rău  din umbră paşte!”   XVII Aşa îi predica Tatianii Evgheni. prin răzoară. cititorule.   Doriţi s­afLjţi şi de la mine. zău!   Mereu a dovedit nobleţe. ca pe­un frate!   XX Hm! Cititorule notabil. Apoi şi soţului cu vază Cu o soţie  virtuoasă Respect cuvine­se în lume­l: Dar. Cel sfânt.   Prin poştă să­l felicităm.

 preastimate cititor.   XXVI Cu Qlga­n farmecul naturii Un autor ades petrece: El în  cunoaşterea naturii Chiar pe Chateaubrianda întrece. Bătându­l  dragostei Ia geam. de dragă mea Tatiana. Mereu cu ea.» Ar finul metrul. Răstoarnă  propriul său turn. a cărui  operă a avut o influenţă considerabilă asupri Fran dezvoltării literaturii  romantice Roşindu­sc. Sau îi săruta­a  ei mănuşă. un porumbel cu ram. Pictează. Şi­n sufletu­l fără nădejde S­ aţâţe patimi.   Nu­ţi pierde muncă fără spor. cum norii grei s­adună. Şoptesc  vecinii.  Criptă său templu de Cypridă a. Cu gândul tot la Olga este şi. drăgăstos. după­ntâlnire? Nu­l greu. visător diurn. slujind pe­Apolo. Sau. de dimineaţă. zâmbetui sfios Sunt toateacuma de prisos.   Unitate rusă de măsură. Sau.  în album. alteori. De buclă ei cea jucăuşă.  Tristeţi din suflet să gonim! Dar. Că. xxvn Venind acasă. timpul s­o mărite!” Destul cu grijile­amărâte! E vremea să ne­nveselim. . Sau. vestind furtună!   XXIV Tatiaina mi se vestejeşte. încurajat de­a ei  zâmbire. Se stinge­l floarea tinereţii: La  fel. puţin mai mică decât Putere. nicicât. De­abia s­atinge. deznădejde. în colţ retras. în suflet beat de fericire. Citindu­l tinerei copile. Pe  întuneric amândoi: Sau braţ la braţ. se mistuie şi tace! Nimic n­o mai  ademeneşte. dragă. Vladimir. I­nchină inima­l întreagă. Regret să mă  despart.  XXII Pe cine să iubim noi. Iubeşte­te pe tine însuţi!   Căci ştii un alt obiect solemn De stima ta nu e mai demn!   XXIII Ce s­a întâmplat. Capetele clatittmd. Pălind. El în albumuri delicate. Lenski. rând pe rând: „E timpul. roşind sfios.   Cui nu i se uraşte­n toate. Stau seară­n toi.   Ce nu ne va trăda nicicând?   Şi când şi fapta ne măsoară Cu­arşinul a nostru­n pas şi gând?   Cui îi repugnă­o clevetire Şi te răsfaţă cu­ngrijire?   Pe cine nu­l jignesc păcate. bucuria vieţii Şi  pace. el şi­acolo. Stau gânditori  şi fără glas şi joacă şah: fără­ndoială. de ghicit!  Nebuna inimii iubire Nu s­a astâmpărat. acelaşi  sentiment. alb. zace: Se mistuie de chin şi  tace. Tatiana nu mai doarme. desigur. dară. plin de sfială. îl vezi sărind două­trei file (Nişte prostii periculoase Pentru fecioare ruşinoase).  Semnând sub cei ce iscăliră: Un gând duios drag monument De ani. Nimic în suflet nu­l mai place! Grav. Şi tulburat. Să răsfoim şi alte pagini: Gu­ate iubirii dragi imagini. Se plimbă­n parcul cu  verdeaţă. cântând din liră. sărmana!   XXV Din ceas în ceas înlănţuit De frumuseţea Olgăi. scrie tot acestei: Ba­l zugrăveşte o silfidă.   1 Franţois­Reni de Chateaubriand (1768­l848) ­ scriitor anco. vezi. În z©ri de zi.  dulce­ndrăgostit.   Visând himere­n necuprinsu­ţi?   O. alteori.

  XXVIII Văzurăţi nu o dată­aici, Albumul unei domnişoare Provinciale; 
mulţi amici, L­au smângălit, fără cruţare, • închinat Cypriei, zeiţa Venus, 
adorată în Cipru. 10 109
  Sfidând din cap şi până­n coadă, Ortografia cea neroadă: EXilci nerozii 
gramaticale. Drept semn credinţei amicale! Grăbit stă scris pe­ntreaga filă: 
„Quecrirez­vous sur ces tablettes f” a Semnat jos t.a. v, Annette; Şi­n ultima cea
mai subtilă: „Mai mult ca mine de­o iubiţi, A continua nu vă codiţi”.
  XXIX Aici, o floare veţi vedea.
  Cu două inimi legământ —­
  Şi­un jurământ, ce glăsuia: „Te voi iubi pânla mormânt „
  Şi un poet­locotenent A scris un vers cu sentiment.
  În astfel de albume mic Mă prind şi eu să scriu, amici!
  Convins în sufletu­mi, de muză,
  Că orice dulce nerozie Nu­o vor privi cu gelozie Şi cu amar surâs pe buză:
Nu voi fi aspru criticat,
  C­am fost tăios, sau am trişat.
  Ce veţi scrie pe aceste foi?; a dumneavoastră, Annette (fr.).
  XXX tur voi, desperecinacr tomuri, Din biblioteca diavuiimei, 
Incomparabile aJbumuri, Bieţi mucenici moderni i rimei î Vot» zugrăvirilor de 
artă De pensulă cea „Jolstoiană. I Sau de­a lui Baraiimkib pană, Din ceruri 
trasiKtul vă ardă! Pe clnd strălucitoarea doamnă Al său in­quarto t­mi înmâna, 
Ln drac în suflet mă­ndmna: S­o măgulesc c­o epigramă, Iar tu, pofteşte de­o 
imfeie C­unmadrigal de simpatie î XXXI Dar Olgăi tmere­n albume N, u! Lenski 
nsadrigal1 nu­4 scrie, Nu4 scapăa­ă săgeţi de glume, Ci paaa­l dragostea i­o­
mbie! Şa. Tot ce­aude, tot ce vede, Prin pană Olgăi n încrede; • E vorba de F. P. 
Tolstoi (1783­l873) sculptor, desenator şi gravor rus, care a exprimat în stil 
clasic eroismul războiului popular de eliberare din 1812 b E. A. Baratwski 
{1800­l844) poet şi prieten al lui Puşkin.
  C Album de format mare (un sfert de coală).
  Şi­adevărata viaţă vie îi curge râu de poezie. La fel Iazâkov a şi tu scrii, 
Gârid inspirat, smulgând suspine, Cânţi, Dumnezeu ştie pe cine şi­un toni 
preţios de elegii Va spime­odată despre ţine Povestea tristelor destine.
  XXXII Tăceţi! Un critic cu asprime Ne siperie melancolia, Spre fraţii ce­
lnpletim la rime Strigând: Lăsaţi voi elegia şi încetaţi în cor de broaşte Să mai 
tot plângeţi după moaşte, Jelind trecu tu­n veci apus: Aveţi şi altceva de spus!” 
Şi pare­se că ai dreptate, Când goarnă, mască şi pumnal Şi­al gândului mort 
capital Ne­araţi să le­nviem pe toate. Aşa­l, amici? De loc, pigmei! Scrieţi voi 
ode, domnii mei, • N. AL Iazâkov (1803­l846) poet elegiac înzestrat, căruia 
Puţkin îi prezisese un mare viitor, prezicere infirmată însă de cel vizat de ea.
  H2
  XXXIII Cum se scria în vremi străbune,
  Când au luptat viteji pj­aice.
  Solemne ode, de minune!
  Acelaşi lucru nu­l amice?

  Tu ştii ce spune un satiric: Cu „tâlc străin” şiretul liric îţi este oare mai 
pe plac Decât un trist elegiac?
  Dar elegia­l nulitate Şi ţelul ci e lamentabil: La oda totu­l lăudabil, înalt 
şi nobil! Se prea poate!
  Dar nu doresc să se despartă Un veac de celălalt cu ceartă! B XXXIV Cu 
gândurile­l vijelie, închinător de libertate, Vladimir poate ode­ar scrie De Olga 
ele nu­s gustate.
  » Aluzie la I. I. Dimitriev (1760­l837) poet, autorul satirei Tacuri străine, 
în care sunt persiflaţi scriitorii mediocri de ode din secolul al XVlII­lea.
  B Ultimele două strofe sunt ecoul unor polemici ale timpului despre 
prioritatea elegiei, odei sau baladei. În 1824 poetul W. G. Kiichelbecker (1799­
l846) pornise lupta împotriva elegiei, sub steagul odei pe care Puşkin o 
considera un gen perimat, produs tipic al vieţii de curte din secolul precedent.
  N­aţi auzit cândva poeţi Citind iubitei plângăreţi Din inspiratele volume? 
O, nu­s mai fericiţi pe lume, Decât autorii­ndrăgostiţi. Destăinui­nd visele lor 
Obiectului gingaş de­amor, Frumoasei lor! Barzi fericiţi! ­ Citindu­şi odele la 
muze De care ele să se­amuze.
  XXXV Re Le Tot rodul meu de gânduri gr Şi­armonioasă fantezie îl 
recitesc dădacei mele, Amica­mi din copilărie. Şi­ades după modesta cină Pe 
vreun vecin, sau vreo vecină, Prinzându­l într­un colţ, de hamă, C­o dramă îl 
sufoc, în taină a. Sau, câteodată (fără glumă), Cu­a rimelor cumplite paşti 
Sperii sălbatice răţuşti Deasupra lacului în spumă: Şi la catren u­mi muzical 
Se­avântă­n stoluri de pe mal.
  A Paralel cu redactarea capitolului. Ii [V­k­a Evgh? Ni Onegljin, Puşkin a 
scris drama sa oris care a citit­o unui amic vecin.
  Oattiov, p”
  XXXVI—XXXVII Ce­l cu Oneghin? Rog confraţii Să­mi dea o clipă de 
răgaz: Şi zilnicele­l ocupaţii Le voi descrie, pas cu pas. Oneghin, ca anahoreţii, 
îşi susura clipele vieţii: în dimineţile de vara, Făcea plimbarea­l solitară, Pân 
peste deal, la râuleţ, Ca şi­al Gulnarei cântăreţ, Trecându­şi micul Hellespont, 
Apoi cafeaua îşi sorbea, Jurnalu­n treacăt răsfoia, Apoi, în fine, se­mbracă.
  XXXVIII—XXXIX Plimbări, lectură, somn adânc, Crâng adumbrit, suspin 
de nu, Gonind cu mâna­l pe oblânc Sau mai strunind fugaru­n frâu. Iar 
câteodată­o sărutare A blondei, gingaşe fecioare a Giibiare —eroina poemului 
byronian Corsarul. Excelent înotător, Byron a trecut fnot strâmtoarea 
Dardanelelor (anticul Hellesponx) pentru a reedita performanţa legendarului 
Leandru, care făcea această escapadă noaptea, spre a o vedea pe iubita sa, 
Hcro.
  Cu ochi căprui. Cina gustoasă, în sticla vinul alb pe masă. Tăcere şi 
singurătate. Astfel Oneghin vieţuia, Pe nesimţite­atras de ea, Sorbind a verii 
voluptate, Aici uită de plictiseală, De prieteni şi de capitală.
  XL Dar vara noastră de la Nord Imită iarna de la sud: Sclipi şi nu­l! 
Suntem de­acord Dar o negăm pânla absurd!
  Sub cer soseşte toamna iar,

  Luceşte soarele mai rar Şi codru­n umbra lui de taină Dezbracă aurita­l 
haină.
  Trist ziua clipele­şi scurtează,
  Şi­aşterne ceaţa sura blană,
  Trec gâştelc în caravană Spre sud. Din geană lăcrimează.
  Soseşte timpul urgisit: Prin curţi noiembrie­a poposit!
  XLI Mijeşte geană­n nori plăpâtidă: Pe câmpuri munca tace­acum şi cu 
lupoaica lui flămândă, Sălbatic lupul iesc­n drum; Simţindu­l, călător şi cal O 
iau la goană peste deal, În zori păstorul nu mai scoate Din staul turmele 
bălţate Şi, lângă râu, ele. ­ N amiază, Ascultătoare nu se­adună La cornul lui ce
nu mai sună; Doar câte­o fată s­n cânt hicrează, Torcând din furcă ghem pe 
laiţi În nopţi de iarnă, la opaiţ.
  XLII Şi iată, scârţâmd şi gerul, Veni pe câmp să toarne­argint. (Nu roze 
seamănă­acum cerul, Ci albe flori de mărgărint.) Pe râu s­aşterne gheaţa­ncet 
Oglinzi moderne, de parchet Şi droaia de copii sfârlează ­4 Pe luciul gheţii 
patinează.» Greoi, pe roşii picioruşe, Uitând să­noate, ca pe apă, Gâscanul gras 
patina­şi scapă,
  Alunecând jos. Jucăuşe Steluţe albe, de zăpadă,
  Din cer au prins pe ţărm să cadă.
  XLIII în timpu­acesta, ce poţi face Pierdut la ţară? Trist e­n sat. Plimbări 
s­au dus. Nimic ­nu place Privirii: totu­l despuiat. Să călăreşti pe dealul gol? 
Dar calul, dând un rotocol, Potcoava de vreun ciob şi­agaţă Şi, zdup! Te 
pomeneşti pe gheaţă. Mai bine stai sub coperiş, Citind pe Pradt, său Walter 
Scote De nu vrei? Fă­ţi bilanţ la tot Venitul seară pe furiş; Sau bea urâtul să­ţi 
alungi Pân trece toiul iernii lungi.
  XLIV Oneghin, ca şi Childe Harold, S­a cufundat în trista­l lene: în zori, 
băi reci ia ca imbold şi toată ziua­apoi, alene,» Domintque de Pradt (1759­l837) 
publicist liberal francez. Romanele istorice ale lui Walter Scott (1771 ­l832) 
erau foarte apreciate de Puşkin.
  Când face singur socoteli, Când, săturat de plictiseli, Armat cu tacurile­
abile, La biliard, cu două bile, Ades de unul singur joaca, Căminul când se­
aprinde­n seară, Tac tacurile. Căci la ţară Servesc de cină pe la toacă: Cu troica
Lenski a venit întindeţi masa, în sfârşit!
  XLV Şi vinuri binecuvântate,
  Un vechi cliquat sau un moeta,
  Se­aduc în sticle îngheţate,
  Grăbit servindu­l pe poet Şi seînteieri de Hippocrenă b 25
  Fierb în pahare. Fără jenă,
  V­o spun şi­acum, când vin spumos Sorb din paharul luminos.
  Vai! Şi pe taina, nu o dată,
  Acest nectar, amici plăcuţi,
  M­a stors de ultimii bănuţi: Şi câte nebunii, în ceată,
  Şi glume, versuri, gărgăuni Nu le­am făcut, cu toţii, juni!

 Nevoi. ca un flutur. În sănătatea ta. Tabloul crud. de surmenaj: Roman gustat de Lafontaine. Nici dinele la lup nu latră. ce suflet. ­ Aice. înfipt în florile ce­şi scutur Polenul. promite: O să le faci mare plăcere: Vn de trei ori şi­ acum. Seara­adâncă» O  băutură tare.   XLVIII Ce fac vecinele? Tatiana Şi Olga. Privesc la zilnicul menaj. Cine­n mişcarea­l  deplorabil Rutină­n inimă şi­ngheaţă: Şi visul şi­a­ncuiat ps­o viaţă! .   XLIX La onomastica Tatianii Pe sâmbătă. Care­n tristeţe şi nevoi Mereu prieten tot în doi Eşti gata. de vinuri grele. zglobie.  cuminţit. Dar. hărmălaie. Hsppocrene izvorul  inspiraţiei poeţilor în m. moet renumite vinuri franţuzeşti. în braţe conjugale. Doar o săptămână Şi s­a şi împlinit sorocul Să guste dragostea­l  deplină. Bordeaux îmi este mai pe plac! Nu mai beau Ay a  îmbătător Cu­amanta­l asemănător: Când fluşturatică. iubite!   Dar. de serviciu bun: Să­mpărtăşim o clipă.   LI Era iubit. Ca soţ. Se deapănă pe  coş. Iar eu. droaie. amice bun. stacana I Destul amice! Te­aştepta. fericit e cel ce crede.  A CUqunt. din colţuri mute. El nu ştia de  griji banale. de Himeneu  nedemn. tăcere. Dar Lenski­ndragostit deplin Parcă­l făcut pentru cămin. Că mintea­l toate le prevede. ce lamentabil.   Dar. căprioara ta?   Mai umple­mi. Torcând inele fumurii. Capricioasă şi  zurlie. Mi­am deranjat bietul stomac şi. ce nerod mai sunt şi eu: Eşti invitat de ele. amabil Golind paharul. Şi iar  începe convorbirea De Olga lui: aşa­l iubirea!   E vesel.•   Gândeşte­te şi tu. în pripă. rogu­te.   XLVI Dar cu spumoasele­l mărgele.   Chiar nimeni! Rogu­te. sub cenuşă Cărbunii jăruie­aurii. dragă!   Să mergem într­o zi. Adunătură. Mai sfârâie pe masă încă Cupa­nspumată. fiv­a lume­acolo. Şi cum se vede.   Sunt bine. La un pahar de vin ce  fierbe. cu mult alcool.   Credea în dulcea­l amăgire: Şi. ce atente!   Iar Olga frumuseţea­ntreagă —   Ce piept superb. Multe complimente. Sau şi mai  dulce.) Şi­amicii  sfătuiesc la vatră. să vezi! Familia şi­atât.   Ah. bea­n tăcere. îşi suie boarea  jucăuşă. Cine­ndoială din  gândire Şi­adoarme în suflet prin elan ­Ca şi drumeţul beat la han. zău. Pe timpul când.: greacă.   Se furişează pe tăcute.  amice!   XLVII S­a stins şi focul. ce drăguţe­s. tristeţi şi plictiseli şi nevisate socoteli. Cununa­l împletind norocul. E­ acela care­n lume crede. Olga cu mama Prin mine te  poftesc: mătănii Doar n­o s­aştepţi. Bordeaux. (Iubesc discuţiile acerbe. Fumul din pipă. Iar tu. de bună seamă. mă crezi?   Să mergem! Mie fă­mi plăcere: Ce zici? Vom merge!   Admirabil! Pentru vecina sa. Căminu­l cald.

 Căluţul lui. Vezi ceaţa­n seri de Bobotezi. caleaşca.   Q E iarnă. Menindu­l soţ vreun brav oştean.  Ţinuta­l datina străbună: Solemn ajun de sărbătoare. Fug sănii. sau sanie cu coviltir. Şi­n noapte steaua căzătoare.   VI Ea tremură îngălbenită.   Iar mama­l mustră de la geam!   III Un astfel de tablou sărac.   El degeră trăgând la ham. presimţind ceva. pe gard. vie.  11 Evgheni Oneghin Capitolul al cincilea „O. Ştia atunci că nu se­nşală: Vin mosafiri şi  asta­l probă Cu două coarne­n stingă sa Crai­nou pe cer când se ivea.   1 el vă va­ncânta sunt sigur —• în vers aprins chemând vedenii. de­acum! Ce zbucium inima­l străbate Nenorociri  presimte­n toate. tainicele  semne şi­n orice lucru bănuia O taină. Pe ea o tulburau.   Plimbând coteiu­n săniuţ. să nu ştii tu visele de groa. Te­ntrebi: cum oare?   Tăind zăpada cea pufoasă. Pe  dâmb cernut cu mărgărint. Poate să nu fie pe  plac: Pastel vulgar. brăzdând  troianul.  Ă Draga med Svetlana!”   Jukovski În anu­acela toamna lungă Ne­a poposit mai mult în curte şi  iarna nu grăbi s­ajungă.   Prin curte un copil aleargă. în zori ard roze pe zăpezi.   Căruţă de poştă cu coviltir. an de an. Decât prin iamiar cu scurte. în jur covor de nea se­ aşterne în strălucirea albei ierne. Sclipind în pulberi risipită. Vă va descrie primii fulgi27 Linţoliul iernilor sub giulgi. În cărţile de joc şi­n  vis. Sub arbori îmbrăcaţi cu­argint. Un  iepuraş de­l sare­n drum.   Iar el închipuit căluţ înoată prin nămeţi. Preziceri. Şi­un alt poet. Mai inspirat  de­un zeu gelos. Nezugrăvit cu mare artă. să­l tragă.   O ia la trap. Stau coţofenele la sfat. Dar eu renunţ la luptă singur: Nu îndrăznesc a  indispune Pe bardul finlandezei june 2S. Pisică ce torcea sub  sobă. Pe capră vizitiu stă moşu Peste cojoc cu  brâul roşu. Pe­acoperişuri  şi cum ard Pe geam conturul lor gravat. Au vreunul din cerniţii popi Grăbit de­l trece pe sub  plopi.  nestânjenită. pesemne. Cădea spre hăuri de pierzare. Cu frumuseţea­l  rece (mai că De ce ea singură nu ştie). Tatiana­ şi descânta grăbită Dorinţa inimii în şoapte Pân nu pierea steluţă­n noapte. Tăindu­l calea vai. Când de pe cer.   IV Tatiana suflet de rusoaică Iubeşte iarna rusă.  lunecând sub zare. Când botul cu lăbuţa­şi spală. . natură moartă.   Şi­n vraja lunii la fântâni. cu stil pompos. Reci zile şi nopţi lungi.  Spre zori [Văzu Tatiana numai flori Albind peste colini. Chiuie ţăranul Cu sania făcând cărare. Cu servitori şi servitoare  Ce sunt cuprinşi de voie bună: Vrăjesc domniţei. Cu  tainice plimbări în sănii. Cum licăresc nămeţii­n soare.   Chibitca zboară zgomotoasă.   Tatiana se­ncredea deschis în datinile din bătrâni.

 în  miez de noapte. ducând­o într­O pustie. • întrucât în baie nu se punea nici  o icoană.   Şi glasu­l sună.   XI Şi are­un vis ciudat Tatiana: Visa că singură mergea Prin albi nămeţi. în veşminte scurte.  Bătrânii lâng­al morţii prag Cei ce­au pierdut tot ce li­e drag Şi viaţa­n urmă li­ e rămasă Se lasă păcăliţi docil De al nădejdiei copil. Priveşte la topita ceara şi­n îninia­l o gnjă­ ardentă. A • Ghicitul cu ajutorul inelelor consta în următoarele: fetele îşi  aruncau inelele într­un vas cu apă care era acoperit cu o pânză.  înfricoşată şi Tatiana Cu mine copleşiţi. Mai mult le place „pisicuţa” 29   IX îu noapte­l ger.   Pe­al ei ea tocmai şi­L afla. din nămeţi: Cum vă numiţi fso. Un drumeţ.   VIII Tatiana. Puşkin face o aluzie directă Ia balada lui Jukovski. visul albei ierne Plutea în roiuri luminoase. Nemărginit de luminoasă. Inele rând pe  rând le scapă. Tatiana brâu­l de mătase Scoţând. Au toată viaţa înainte. De spaimă renunţăm la vrajă.   La lună potrivind oglinda.   Din depărtările albastre. bizară. urmărind atentă.   Tiptil se furişează­n curte.  printr­o poiană Şi­o ceaţă trist se prelingea.   Cu desfătările în minte. Se pregăti de viraja­apoi. ea era considerată ca încăperea ideală pentru practicile vrăjitoreşti. la miedul nopţii.   O­mbie­ncet. s­a ghemuit în perne: Deasupra­l. sărăcuţa. în strajă. cătinel. Când corul chiar aşa cânta: „Colea sunt toţi  ţărani bogaţi. Şi­n aspru­l ton  Răspunse dânsul: Agaţon!   X Tatiana cu dădacă­n şoapte. Şi porunci. lângă un sicriu. Tania  doarme dusă.   Dar luna­şi deapănă colindă. Iar în platoul plin cu apă. în loc de mire. „Gândind la Svetlana. unde Svetlanei îi apare.  VII Chiar tainic de­cnncerca tortura. În taina­o mistuie. în timp ce posesoarele îşi găseau inelul. într­o oglindă aşezată  înaintea unei luminări. Corul intona  cântece cu un sens simbolic.   Fecioara lunecă spre el.   Tatiana. Cântecul  cântat în clipa când Tatiana îşi regăseşte inelul prevesteşte nu numai moartea.  inclusiv cea de a­şi vedea iubitul.  influenţată de Lenore a lui Biirger.  însuşi diavolul. plini de veselie. Sub bolţi senine Cântarea corului de astre.   Zăpada scârţâie. .  cum spune Puşkin în nota 29 ci şi bogăţie. printre suspine. Să­l pună masa pentru doi La baie a. Iară sub pernă­l stă ascunsă Oglinda­l. _Aşa ne­a plămădit natură: Din contradicţii şi  dureri!   Sosi Ajunul! Bucurie!   Cei tineri.   În pasu­l tainic. Adună­argintul cu lopata: Urămu­l spor la casa toată şi slavă!”  Toţi rămân miraţi: Cântarea­l tristă.   Află Tatiana mângâieri.

 încetişor.   Priveşte ea prin broasca uşii Dar.   Tatiana blestemă de zor. mesteceni. privi Tatiana. Grăbeşte. Şi­n  preajma lor. Lângă vâltoarea­ntunecaiă. slujesc pitici Semi­cocori.   Şi­ntinde ascuţira­l labă Cu gheare. Privind furiş spre  uşa groasă! . fluturând.  Deodată. când  piciorul Zorind. în clocot  negru­ntunecat.  „Aici cumutni­mi are scaun: Poftim să te­ncălzeşti şi­adasta! Rosteşte ursul şi  la prag îşi lasă el odorul drag. O moară căzăcească joacă. Privind la trecătoare­n faţă.   Păşeşte peste puntea slabă. Dar ursul nu­l! Ea stă în tindă.  Bătând din aripi. O  hârcă de gâscan obraznic Sub roşul fes în clătinare. Iar după  uşă. tot cu ursu­n spate şi­acum.   XIV Tatiana­n codru! Urmărită De urs! La brâu troianu­ajunge. Şi două bârne prinse­n gheaţă  Durau podeţu­ngust un brâu Peste acest năprasnic râu. Când. Iar ursul după dânsa vine. ca­ntr­ un suman. Deodată.  Ea. Iar în bordei e vuiet. din faţă.  Iar prin troianul alb. Colină. Dincolo nimeni nu există Să­l dea o mină de­ ajutor. cu paşi grei. în faţă­l codru­nalţă pinii. Cu alb troian Tot e­mbrăcat. Când de  o cracă­l gheruită. larmă. simţind o labă. latră.   Iar ursul drept în urma ei!   XIII Ea nu­ndrăzneşte să privească în urrriă­l. Grăbeşte ea şi suflă greu. în surghiunirea­l tristă. Când din urechi o gheară­l smulge Cerceii de­aur. Un ţap  cu creasta de cocoş. în tărbacă. Ea se opri înfricoşată. Râd. în luminişuri. îşi pierde pantofiorul. un bordei răsare Dintre copaci. Iar fiara s­o tot urmărească Nu încetează. zvoană. codru şi hăţişuri Zac  sub troian.  dihănii crude. O ia­nainte. tot vine. Prin crengile sihastre De plopi. tot grăbind la pas. mormăind mereu. Strigoi şi monştri. Mijesc  nocturnele lumini. Nu mişcă. Prin pădurea mare. mormăind. Curgea un râu neferecat. Cu frumuseţea­l încruntată Şi orice creangă e­ ncărcată Cu nea. paparude: Stă un încornorat­capcâne.   Din urmă­l. sprijinindu­se uşor.   XV Căzu­n nămeţi.   XVI Trezindu­se. ceas cu ceas: Din urmă­l. o ridică Şi fuge.   XVII Dar mai ciudat şi mult mai groaznic Un rac pe un paing călare. Că Ia ospăţ.   XII La râu. Iar alţi strigoi rânjesc hidoşi.   Ea. semi­pisici. jucându­şi unda săltăreaţa. nu suflă de frică. să fugă nu mai  poate. scheaun. batista­şi scapă şi­n  spaima­l n­o ridică­n grabă. tei şi­arini. În licărit de astre. Nici haina nu­ ndrăzneşte­a­şi ţine j Aleargă. Sclipesc lumini dintr­o fereastră. Tatiana vai! Iar ursul zboară. Iar ursu­n grabă Prinzând­o­n braţe. se mişca­n zăpada: Şi ochiul ce putu să­l vadă?   Un urs zburlit o crudă fiară. şi. La vrăjitoarele bătrâne. Drum nu­l. ce să vezi? Petrec ghiduşii La masa lor. Şi n­o surprinde. zbiară infernal şi grai de om şi trap de  cal! 3t Tatiana s­a mirat avan Când printre oaspeţi alelei Sta dragul dar şi  groaza ei Eroul nostru din roman! Oneghin chefuia la masă.

  Ar vrea să fugă undeva.   Şi nici jurnalul nou de Mode N­nveau atracţii mai comode: Era. cu fnca­n sân. în taină. Mai dete. limbi roşii şi fierbinţi.  Dar Tania.  după ea Şi Lenski. Oneghin.   Evgheni­mpinge uşa toată: Văzând­o. Ziua lumina.   Şi banda toată a pierit. Oneghin supărat se scoală şi toţi spre  uşă dau năvală. Dar nici Vergiliu.   Nici Scott. Ca Auroră­n caş pătrunde: Hai.  XV11I El face­un semn şi mutre hâde Rânjesc. Gramatici.   Şi fruntea­nfierbântată­şi lasă Pe umăru­l. gheare ascuţite. el bea şi toţi închină. Evgheni­ nfige un cuţit în Lenski.   Nici adevăruri nu conţin.   Mustăţi. Iar Olga ca o rândunică. nici Seneca. camera ei  mică. bestiile­n cor Zbiară la ea  îngrozitor.   Stă­n pat. Într­o clipită Intră şi Olga. uşa duşmănoasă.  Deodată. speriată. arătând spre ea. îngrozită. amici. spune­mi cine  ţi­e sortit şi cine­n vis ţi s­a ivit?   XXII Dar ea pe sora­l n­o zăreşte. căci de şarade El e tălmaciul nelipsit Din cămăruţa­l de dormit. Se vede el e­aici stăpân.   Cu toţii.   Din cozi şi clămpănit de dinţi. vai! Nu poate şi zdrobită Se zbate. . Prin geamuri.   Din coarne. Şi însângerată Se­nclină fruntea­l.   Deşi aceste scumpe pagini Nu au poetice imagini.   Să mişte nu e chip! Deodată. pe Tatiana­ncet O duce într­un colţ  discret32   Domol pe­o bancă o aşază. ca moartă S XXI Şi cearta se­nteţi. Bordeiul dispăru. cu­al ei iubit. tot răsfoind o carte t Fila cu filă o citeşte.   Rămase ea.  Martin Zadeka33 Şefu­nţelepţilor caldei. Şi crude Vedenii pier.   XIX Tatiana­n graba­l.   Dar. Strigoii inormăiesc în  şoapte şi­acum. Deodată.  două Petriade b. S­a sfârşit! Un ţipăt disperat se­aude. nemaiputând petrece. Stă încruntat şi toţi suspină. nici Byron. vântu­n suflu­l rece A stins făcliile în noapte.   Răcnesc în cor: „E­a mea! E­a mea XX „E­a mea!” strigă Evgheni  groaznic. nici Racine. Volumul trei din Marmontel. După tocmeli îndelungate Plăti trei ruble  jumătate. Şi­n noaptea gerului năprasnic. întredeschide curioasă. Talmaci de visuri. Un tom de basme populare. El  râde şi toţi prind a râde. Din trompe strâmbe şi copite. neputând striga. Oneghin pumnul îşi agită. ca răscumpărare. O rază­l scaldă­n calde unde. C De­atunci Martin Zadeka­l cel  Mai drag amic.   Cu gândul rătăcind departe. domnii mei!   XXIII Acest op vechi şi important Tania l­a cumpărat odată La negustorul ambulant Cu o Malvkia a disparată. Tatiana­ndată Din vis se deşteaptă. Privind la ei urât şi­l ceartă: Tatiana­l ţeapănă.

  Vacarm şi râs şi sărutări şi­n prag lătrat şi ploconeli. recunoscut poet. Autorul acestui c? N­tec este  dramaturgul francez Charles Riviere Du Fresny (16481724) care a compus şi  multe cuplete populare în vremea lui. Gvozdin. Mâncău  vestit. corupt şi laş. Scotininii. săniuţe. apărut  în traducere rusească în 1816 b Petriada poem epic în zece cânturi despre  Petru f. făclie. Fhanov. urs.   Arici. Pe melodia „Reveillez­vous” s­au scris  nenumărate cuplete şi versuri de felicitare. bun  gospodar se ştie Stăpân pe zdrenţăroşii robi. L­a scos din prăfuitu­l brac: Şi suplini pe belle Nina h Cu versul belle Tatiana. Din zori e plină casa Larin: Curg oaspeţi care mai de cari­n Chibitee.   Căci prevesteşte supărarea!   Deşi trec zilele la rând. corb. Scriitoarei franceze Marie Conin (1770­l807). Buianov. Cu ochelari şi cu perucă.   O tot frământă­aoelaşi gând!   XXV Priviţi. scris de A. Grusinţev şi apărut în 1812 c F.   La codru. din zare Cu  soarele ne­mbie­o dată La onomastica serbare. noutate rară: Avem fanfara militară! Chiar colonelu­a spus halal! Ce  bucurie: va fi bal!   A „Tixv. bordei. Îngândurarea Martin Zadeka n­o destramă. oaspeţi noi Se­adună în salon puhoi.]. Marmontel (1723­l799)  scriitor francez. Un mincinos viclean şi­abraş. cu Tnma­mpurpurată34 Cum ziua.   XXVI Cu soţioara­l durdulie.   XXVII Sosi familia Harlikov Cu monsieur Triquet duducă.  Intră. prin colini. cu idei apropiate de cele ale iluminiştilor din secolul al XVKI­ lea şi cunoscut în Rusia prin traducerile lui Karamzin.  » Malvina roman al. în cabriolete şi căruţe:  Roiesc din cele patru zări. Glumeţ vestit  de la Tambov. podeţ. Cu toţi  copii lor o salbă: De la treizeci pân la­un an Şi PetuşkoV crai judeţean şi vărul  meu cel bun. Ah.   În tindă larmă. Estc­te frumoasă adormită” (fr. Brav comandant de escadron. Sosi grăsunul Pustiakov. din care poetul citează În  nota 35   Ca un adevărat franţuz Triquet Tatianei i­a adus Un madrigal cor de  copii: Reveillez­vous.   Acum ea cauta­n zadar. . pereche dalbă. Triquet.   De visu­avut îi este teamă. vijelie. Nădejdea multor preotese. brişte.).   XXIV O tulbură aceste visuri Şi se frământă să pătrundă în nepătrunsele  abisuri!   Tatiana­n gânduri se cufunda. belle endormie l în fila unui alamanh Se publicase acest  cuplet. intitulata Vecinul primejdios. C XXVIII Dintr­un cătun cu crânguri dese Sosi  şi­un idol de salon. în tainicul abecedar. Gătit cu şapcă şi viziera35 (Om renumit pentru  manieră) Şi consilierul tainic.   Şi altele. Plâns de copii şi  cicăleli. Buianov este eroul satirei scrise de  unchiul lui Puşkm.

 care mai de care Oferă loc. privirea lui ce­o­mbie  Tatianei inima­l învie.  ales.   Văzua Taniei tulburare: Dar în disputa­ntre rudenii Era plăcintă­n cinste mare (Cam prea sărată.   XXIX Pe­o clipă vorba încetase. Aplaudat de toţi cu­ardoare şi­nclină fruntea­l gânditoare: Discret. Răsună doară Cuţite. haîne. Tacâmuri.   De care mă­mbătai ades!   XXXIII Deodată­o sticlă desfundată Pocneşte: dopul a zburat! Şi vinul  sfârâie.   Trişti. Şi când  sfârşi.).   Cu el Oneghin. A prins a­şi ticlui.  B Pf Elicitare. Părea că. Şi lumea iarăşi se porneşte Pe  vorbă. ­ Aici: Poftindu­l pe cei doi amici.  furculiţe. Niciunul de cellalt n­ ascultă.  Tatiana­l mulţumi. se serveşte cina: La braţ vecinul cu  vecina S­aşază. A stat pânla sfârşit. Şi lacrimile­l stropi  fierbinţi Abia le ţine. Excentric la ospăţul mare. leşinuri. Mai palidă ca luna­n zori. Cupletul dedicat. mai mari în front şi ele Cu talii zvelte de cristal: Ca tine. el s­a supărat şi ochii­n jos şi­a aplecat  Cutremurat de indignare. Triquet l­l cântă. Jurând acum să se răzbune Pe Lenski pentru­ nşelăciune. zarva se­nteţeşte: Râs. Toţi rumegă. nu numai Evgheni. iată.   XXX I­aşază­n faţă cu Tatiana. gata­gata Să­şi piardă firea! Judecata. Ea. Oricum. Voinţa­nfrâng. Pe lângă Tatiana —   Roi domnişoarele­o asalta De­o parte. ca o ciută  în prigoană. Dar. Evgheni­n umbră­ntârziază. „Preafrumoasa Tatiana” (fr. Cu nervii fetelor. sunet de pahară.   „Preafrumoasa Nina” (fr. fals. chipu­l obosit în suflet milă i­au trezit: Tăcut. Îndată Triquet se scoală torturat De stihul sau. Cer sfinţit!   Strigă stăpkia: în sfârşit! „Din oaspeţi. vase. . în ochi c­o mângâiere lină. El primu­n cinstea ei închina şi­l trece foaia cu pricină. o cheamă: Fu oare­ntr­adevăr mişcat. Şi  printre dinţi. la masă.   Să se distreze fetişcana! 8B Dar. Şi. Sfiala. Foc şi pară Palpită­n inima­l  amară: Felicitarea de rigoare Ea n­o aude­n supărare. Satul de lacrimi şi de chinuri. Domnii de cealaltă. ochii săi scăpărători Nu şi—I ridică. vorbărie multă.   XXXI Manifestările migrenii.   Tatiana a pălit complet. de bună seamă. zgomot. Sau numai poate­a  cochetat? Nevrând. din greşeală).   XXXII Desigur. la  masă. sau vrând. triumfând cu­anticipare.). În adunare Se întronă  tăcere mare. Zizib. Şoptind o vorbă nenţeleasă.  Simţind a fetei tulburare De ciudă. Oneghin se înclină.   Din sticlele cu dop de smoală (între fripturi şi feluri rare)   Turnau Ţâmleanskoe ­n pahare: Mai mici. ideal Şi muza versurilor mele: Nectar al inimii. iată. Lenski­n uşă­apare. De mult nu le­ ndura Evgheni.   XXXIV Felicitări şi complimente Tatianei toţi îi adresează: Curg  mulţumirile­l atente.  dezmierdând. Caricaturile  vecine.

  Furat de dulcea amintire Despre frumoase picioruşe.   XXXV Dar scaunele se umesc Şi ceata spre salon aleargă. pe ta sate. Mie­mi place­n nori De ceai. tânsra fiică a Ossi­povnei. . Buianov e cu Pustiakova: Dansează toţi doi câte doi  Şi balul străluceşte­n toi. după carej partenerii îşi  schimbă locurile. XXXVIII. Oneghin face paşi agale. Gentil pe scaun o  aşază. Ca viaţa tânără­n gătej. Iar Lenski ochilor nu­şi crede!   XLII Mazurcă­n anii tinereţii. Fanfara când pornea tunând. Se­nvârte valsul  furtunatic Perechi după perechi vârtej! Cu gândul răzbunării sale.   A La whist două jocuri (din trei) câştigate. Dar. o paranteză: Ades. în  strofa mea drept teză. sau miros de cotlete  Să­mi măsor vremea pe­nde! Ete. Când auzi glas de trombon Petuşkov Paris provincial Pe  Olga o pofti la bal. N­am dus­o la­mplinire. XXXIX Dar ceaiu­l dat şi domnişoara Lângă cealaltă­ abia s­aşază. saltul avântat. sub  cenuşe!   Destul cu­această rătăcire!   Căci anii mei în van s­au dus. Prin colţuri fete se­ntreţin. Dormiţi. Lăsându­ şi ceaiul său cu rom. ca tine.  Râzând voios. a propos. Mirată.   Mazurca încă şi­a păstrat.   Şi tinereţea mi­a apus: E timpul ca să­mi vin în fire!   În trebi şi­n stil să mă îndrept Cu­acest al cincilea caiet!   XLI Şi monoton şi nebunatic. Beau ceaiul. Pe Tania Lenski.   B Nume de alintare. îl Kupraxiei Wulf. Harlikova. Discută despre una­alta şi­ncepe tura ceealaltă De vals şi­amabil o  curtează. Precum  albinele roiesc Din stupi înspre câmpia largă. Cum timpu­l socotim la ţară Amiază­n prânz  şi cină­n seară: Stomacu­l ceasul credincios Şi. vecinu­n urma cmei îi  pufăie­n obraz vecinei: Trec doamnele lângă cărrţin. care pe atunci era  preparat aidoma şampaniei. în sală  tremurau pereţii. Când din salon tună fanfara: Fagot şi flaut antrenează. pe la târguri. iluzii.  precum Alban Să vă descriu la Petersburg Un bal. Podeaua sub călcâi gemând! Scrâşneau lucioase duşumele. zeul meu.   XXXVI Al optulea rubber: i jucară Eroii whist­ulm: de­opt ori Ei locurile  îşi schimbară.   Specific. toată lumea vede.  A Vin roşu sau alb spumos din regiunea Donului.   Spre Olga o ceru la dans: Cutrcierând pereche­n vals. Şi masă verde I­atrage­n cerc pe jucători: Boston şi lotnber pe  seniori.   XL La începutul de roman. Se­ avântă cu poetu­n vârstă. Acum noi lunecam cu doamna Peste parchet.  moşieriţă vecină eu Puşkm.  Ferestrele dansau şi ele. Şi whist­vX locul nu şi­l pierde Din jocurile oboselii Copiii dulci ai  plictiselii. ca  umbra toamna.  De trei milenii viu mereu!   XXXVII. Sătul. Mireasă matură şi tristă. (Caietele­mi vedeţi cum curg) Am vrut şi eu. Vă­mbii la vreun ospăţ copios: Homer.

 prins de plictiseală. blestemând capriciul Şi pe femei.   Pe duşumea­n sufragerie.   Scăldată­n razele Dianei.   Toţi dorm: odihnă meritată. ca şi dânsul cască.   Iar lui Oneghin? Doamne! Doamne!   Ce­aude el? Abia din faşă Scăpând. ce zboară Cu Olga şi Tatiana­n trei  Către erou se îndreptară: Oneghin şi­olga.   Tatiana mai veghează încă. numit şi Alban (1578­l660) pictor italian renumit  pentru tablourile sale cu subiecte mitologice.   14ΠI   XLIII—XLIV Buianov. pe jos. de o graţie afectată. Dar se  sfârşi. pe  scaune.   Iar moftul tinerei vestale L­or destrăma două pistoale. Ea toată s­a îmbujorat.   A Francesco Albani. Prea mulţumit de răfuială.   Se naşte­o gintă căruia de moarte nici nu­l pasă (it. călcâie­npintenate.   Triquet­n halat şi cu tichie. Strângându­l mina. Cu Olga. „   Petrarca •   Văzând că Vladimir se duse. Şi cina­l dată. trufaşă. S­apleacă­n danţu­l. Un vechi  crâmpei de madrigal. vărul meu.   Căci moda­lun tiran nespus Pentru oricare tânăr rus. La oaspeţi şir de paturi fac.   Gvozdin. De la salon pânla iatac. cu paşi grei. Gelos şi stacojiu la faţă. Îndrăzneaţă. O­aşteaptă pe­Olga în salon S­o ceară­n dans la cotilion!   XLV Cum. Toţi dorm. Cătând pe Lenski să­l găsească Tot cotilionul nesfârşit Era ca somnul chinuit.).   Cu gândurile ei amare. cocheta cea şireată încearcă să­l  trădeze­ndată!   Şi.   II E pace peste tot. El îi şopteşte un banal. Petuşkov Şi Flianov cam bolnăvicios. În pături Dorm sforăind ca Pustiakov. Buianov. Ce­l vor aduce  dezlegare: Prin gloanţe altă cale nu­l Se va decide soarta lui!   Capitolul al şaselea „La.  Văzând­o.   Iar în iatacul Tatianei Şi­a Olgăi numai domnişoare. smulgându­şi biciul Pe cal  zbură plin de­ndignare. Nasce una gente a  cuie morir non dole.   Spre şes privind: ce noapte­adâncă III Sosirea lui neaşteptată Şi gingăşia­ l din privire.  Mustăţi.   Acolo unde zilele sunt înnorate. Alunecând cu  neglijenţă. Apoi purtarea lui ciudată Faţă de Olga şi­al ei mire: Tot sufletul i­ .   Oneghin singur­singurel Pleacă acasă numai el. Iar Olga. ea nu poate?! Ce să­nsamne?   Şi­a dat cuvântul ei. Lenski. Lenski indignat. Oneghin iar pe gând căzuse.   Cu jumătatea sa alături. sotto i giomi nubilosi e brevi. cu decenţă. scurte.

 Citind.au tulburat Până­n adâncu­l nentinat.   Dar. n. Crescând boboci şi­ nvaţă chiar Copiii săi abecedar!   VIII Prost nu era. Zareţki încă zâmbăreţ ­ Vorbirea i­a­ntrerupt  semeţ. fără greşeală: De la cinci stânjeni. vechi  scandalagiu.   „Ştiu c­o să pier.   Iar azi un simplu gospodar. Nu poate Tania să priceapă.   Cinci verste de la Krasnogorie Vecin cu Lenski de conac. Făptură­ acum astâmpărata. Dar şi flecarului glumeţ îi  da de hac câte­un isteţ.  Retras trăieşte­n voie bună: Sădeşte varză. Să tacă uneori cu  rost. . Pe­un om  cuminte să­l prostească.e. deapănă­te iar.   Trişor la cărţi şi zurbagiu.   Căzu­n mocirlă curajos. fiert  ca racul. după prima salutare. Şi­al meu Evghani Nepreţuind inima­l rea. gura lumii rea încuraja bravura­l goală: E drept că din pistol  trăgea La ţintă­n aş. celibatar Boier şi­n cârciume tribun. către geam retras.  în trei. Vrând să provoace  un duel î   1 Mărcuş Attilius Regulus general roman din secohil aj „I­lea î. Iar alteori. ţinând.   Avea cu el întrevedere: Şi astfel n­a rămas mirat.   Priceperea lui le iubea Şi chiar de­aceea. ca prostănacul.   De haimanale calfă bună.   Vechi familist. Făcând o glumă făr de rost. istorie!   Ne cheamă azi un nou ortac. ca să se­amuze. Dând a poetului scrisoare: Oneghin.   13 Evghenl Oneghin VII Tot el eu stăruinţi împacă Pe doi certaţi. El s­a  distins printre eroi: De pe calmucul său comos. Şi­un abis Sub dânsa bezna­l şi­a deschis. pe  gânduri a rămas.   Doar duhu­l pus pe sfătoşenii.   Şi­un om cinstit binenţeles: Nu­aduce veacul doar progres?   Adesea.   Modernul Regul a zeu gelos —   Oricând nu­l gata de refuz: Pe datorie a goli O sticlă­două la Very! 37   VI Ştie cu ifos să glumească.   Şi­acum la viaţă se îmbie în pusta­l de filosofie: Zareţki. Şi­n război. Tristeţi şi  gelozii o sapă: Inima­l strânge.  renumit pentru comportarea sa stoică în captivi­taea cartagineză. Iară un franţuz L­a prins captiv zălog preţios. Să­şi bată joc de câte­un prost. Pe prieteni i­aţâţă chiar el. La masa lor brav să petreacă. ca Horaţiu. Zareţki­n umbra de acaţiu Stă cuminţit după furtună.   Când l­a văzut venind la sfat. Şi­ades şi el. cu plăcere. Cădea­n capcana­l. dar a mea viaţă Cu moartea lesne mi­aş schimba l  fericirea nu­mi va da!”   IV Hai.   Beat turtă. Ştia cu glumele­l obtuze Să fie veninos şi­anost. Apoi să­şi bată joc de ei! Şed alia tempora! A Deci fala (Ca visul dragostei momeala) Cu tinereţea­l spulberată.

 Văzând privirea ei curată şi gingăşia ci de fată.”   Părerea publică­l la preţM: Resortul cinstei idol cum e Pe axa lui se­ nvârte o lume!   XII Poetul. La pasu­l impulsiv din fire Oneghin astfel cu pripire Răspunse solului şi el: Oricând e gata de duel. Sorbind  lumina ei senină. 13   I Pe drept! Căci cercetând procesul. cu fruntea­ngândurată. în loc de­a se zburli ca fiară. Ţimpu­l pierdut. el Nu vrea pe Olga s­o  mai vadă în pragul crudului duel. lăsând­o mai domol. în pământ: Pieriră­n suflet ură. Zareţki. 156   Provocare la dud. fărun cuvâht? De­ndată  Olga îl întreabă. Zorind spre casa lui. Dar şoapte. sau cartela Prin care Lenski. „Acuma e târziu gândeşte. orice­ai zke. Evgheni trebuia un pic Să  cugete! Regretă­n van: Mai bine chibzuia­nainte Om de onoare şi cuminte!   XI Putea s­arate el simţire.  cu onoare. aşa era!   XIV De ce aseară. în cleşte M­a prins bătrânul duelist: E rău. Ou linguşiri şi cu suspine. XVII Şi trist. Fugind poetului în faţă. îngrijorateile­l dureri. ciudă.. ­ O să  se­nfrunte.   » Dar alte sunt vremurile (lat. în grabă. Fierbând de ură. în intima lui judecată. de­a dreptul. Că. la moară.  Scuzat la optsprezece ani! Iubind pe tânăru­l amic. Să nu­l scornească iarăşi glume: Să­l facă de ruşine­ n lume! Şiret. XVI. E gata ea să­l ia în braţă. Unde avea un car de treabă. ­ Ne  ­duelăm. perfid şi şantajist. Desigur. Şi  neagra­l gelozie crudă. Chiar mâini. să nu­şi ferească pieptul De ţinta ţevii de pistol: De­acuma n­o să tragă­n gol. înflăcăratul Lenski. La urmă. pentru gelos e praznic! El  se temea de­acel obraznic. Plecă. Nerăbdător  răspunsu­aşteaptă: Vecinul un triumf vestea. Apoi. sau în frunte!   XIII Urând cocheta nendurată. rriîini.  merită dispreţ Cuvântul lui de mincinos.  Evgheni în tăcere în sufletu­l nemulţumit Rămase singur şi scârbit. zădărându­l firea. Când l­o ochi în piept. El aspru şi­a  blamat excesul. în pripita­î faptă. dând  doar un târcol. fără­ ntârziere. Când a glumit chiar cu iubirea Lui  Lenski. clocotea. ­ Bă­l fure inimii virgine •  iubirea desfrânatul vierme! Petala crinului s­o roadă Şi «cu «rtrava lui neroadă.  IX E un bilet de provocare Scrisoare scurtă. El ochii­şi pleacă. e­nviorat!   XV. ­ Aşa degrabă Ne­aţi părăsit. Gândi la ea cu­nduioşare şi simte că­l iubit cu­ardoare şi­ acum.” Aceasta­nseamnă. Chema pe­amicu­l la duel. întâi purtarea­l vinovată. privind la el cuminte: Speranţă dulce­l flutura Precum a fost. Al doilea să lăsăm dojană: Să­şi facă şi poetul toană. râsul pe din dos. regretă cruda­l vină şi­n inima­l cu ea­mpăcat: E fericit. Ge «n pieptul Taniei ardea Şi de­ar fi bănuit  Tatiana Ce crudă soartă­l aştepta Că Lenski cu Oneghin sorţii Şi­l pun în joc în . amke!   XVHJ Fi ştiut el care­l. Din prag.). Gândeşte: „Fi­voi salvatorul! Nu voi lăsa corupătorul. Se cuvenea el cu  iubire Să­l dezarmeze inimioara.  Să­nvenineze­a florii steme. Vor trage­n coapse. Şi­ apoi. Tăn faţa Olgăi dragi ca ieri  ­Uladimir iarăşi nu­şi arată. Acum.   Se pomeni iar la vecine: S­o dea pe Olga de ruşine! ©ar ce să vezi? Ca  mai­nainte.

 Şi  dreaptă­l judecata sorţii: Străpuns cădea­voi sub săgeată. Cu chipu­l ostenit şi pal. doară. el. Delvig (1798­l831) coleg de liceu ţi prieten al lui Pufkin. Iar Tatiana n­o destaină! Putea doar bănui  dădaca.faţa morţii Se poate că iubirea sa Pe prieteni încă­l împăca! Dar pătimiFea ei e­ o taină Şi nimerii n­o deaeoperi.   Se va­neca în râul Lete. (Romantic plin de pesimism! Deşi. Scrie­o poamă diafană.   Toţi te­or uita. Cel legănat de Muza­l dragă Mereu cu  gândul e tovarăş 1   Mai îngâna oîte­un suspin Discret şi trist la alavecin. în sfârşit.  Lin aţipi la cântători. A.   Voi trece­n umbra­ntuneooasă î. în floarea tinereţii.   Dar numai ce­l cuprinse somnul Şi în tăcutu­l cabinet. umbra­ntunecata. Zădărnicie­l clipa vieţii.   Dar gândurile­l prind în plasă.   «tei I   Oneghin n­o mărturisi. Nu văd. zi. dar tu. vin la al tău soţ!”. când vesed iarăşi.  dezbrăcându­se agale. oare? Dar ea s­ascunde­n giulgiul cetii.   Mi k­anchinat. Pe vorbă nouă: ideal.   Când taciturn. Dar n­a­nţeles nici ea săraca!   XIX Distrat fu Lenski seara­aitreagă. vei veni tu. Şi.   Gândind: «El m­a iubit pe mine!   Şi mie tristele­l destine în zori de viaţă taciturnă.   Privind la Olga rătăcit.   Şi amintirea ta. beat.   Şoptea: „Sunt tare fericit!”   Dar e târziu. Şi cartea­ndată A­ nchis. strângând­u­lk­n cutie. Voi. încotro v­ aţi depărtat.   Cu pas tiptil. în pieptu­l inima­l apasă: Ei vede­n  dragostea­l aprinsă. Iar eu. pe  bună judecată. privind în faţa­l rece: Tristeţii vru să­l dea de rost:  Ce ai? Nimic! Şi duş a fost. la pistoale Privi.   I XXII Sclipi­vă raza dimineţii. în pieptu­l inima se frânge: Cu drag de­ adio mâna­l strânge. gândind să plece. cu tristeţe. dintre toţi l»   Iubii». Iubirii sale închinată. poete. de ce­ar fi romantism!) Dar Lenski. în frumuseţea­l neînvinsă Pe Olga lui. în zori.   Să­ni verşi o lacrimă pe urnă. zile­a primăverii mele? Privesc la ziua viitoare Şi­ntreb: ce mi­ o aduce. pe la ospeţe!   XXI Dax versurile­l le­am păstrat şi iată dar cum sună ele: „Ah.   XXIII Deci ceaţă. Şi ea. Îşi moaie a sa pană. la fel voi spune­n faţa morţii: Fii binecuvântată. fecioară Frumoasă. intră discret Vecinul său: Mai doarme domnul! . Citeşte versu­l. Cu versai­l Schiller îi îmbie. Sau noapte ce  mă vei răpi!   A.   XX Ajuns acasă.   Şi ziua va zâmbi frumoasă. Ca Delviga. Sau fruntea mea de­ o fi cruţată. poet şi  admirator al cântecelor populare.

 nu gândeau? Prieteni. Iar sania cu telegari S­aştepte­n deal la doi stejari.   XXVI La moară. Vrând să mai doarmă. Zareţki. pe zăgaz tăcut Aşteaptă Lenski­n nerăbdare.  modest. să pornim!   Nesigur Vladimir zise. Bărbat necunoscut. Guillot stă supărat şi el.  Iar discul soarelui. supus Halat. Un om de treabă şi onest! Zareţki buza şi­a muşcat.   XXIX însă pistoalele sclipiră. Ciocanul bate în vergea şi gloanţele se  nituiră. Şi­aruncă mantia  duşmanii.  Grăbeşte. Nu se îndură să se scoale. Timpul trece El  trebuia demult să plece. Se­nalţă­n nor de vijelie: Şi bat la geamuri din chilie Nămeţii albi. în sfârşit. Guilâot valetul Franţuz s­a. pornind asaltul. Şi cere ajungând la moară  Lepage 39­le cu ţevi fatale. din oulcuşu­l moale.   Nu şi­ar putea ei mâna strânge Pân ce nu şi­au scăldat­o­n sânge?   Să se despartă prieteneşte?   O. Pe Lenski­oneghin l­a­ntrebat: Pornim? Hai. pe când Cocoşii­n  bezna cea adâncă Pe Vesper» salutau cântând. Iar mai sus Doi  martori: „om­de­treabă” sigur Şi ou Zareţki fac tocmeala: Duşmanii­aşteaptă  răfuiala. Oneghin repede se­mhracă Şi  slugii porunci să treacă Să­l ţină (­n loc de aghiotant) Cutia lui de combatant  Şi­n sanie suind agale.   Gi­n stricte pravile de artă!   (De­aceea el şi se cuvine Să fie lăudat în fine!)   XXVII Vreţi secundam? Evgheni zice 5 Pe­ainicul meu monsieur Guillot  Şi cred că nu­mi veţi contrazice Cuvintele. rotund. dar şi  al dimineţii. Evgheni încă Dormea buştean în pat.   Să se ucidă duşmăneşte.   XXVIII Duşmani? De când. ieri? Iar azi cu  ură Privesc cu sufletul la gură: Doi monştri. că­l trecut de şepte!   Oneghin stă să ne aştepte!   XXIV Se înşela. după moară. adică Luceafărul serii. aşa socot. ee­ntr­un vis urât Le strigă să se ia de gât. uri haine!   Se tem de falsa lor ruşine. Jos. Dar.   • în mitologia greco­latină steaua lui Venus.   XXV Sună nervos. în goană telegarii zboară.  papuci şi cu pachetul De albituri i le­a adus. Zareţki  meşter priceput ­ Vorbea de roţi şi piatră mare. Şi s­au dus. Şi ivit. vrajba lumii. duelist pedant: —Dar sunteţi fără  secundam?   C­avea­n duel metodă dreaptă: Pe­un om lat să­l întinzi în drum Nu se  admite orişicum. • Oneghin mai dormea profund. Setoşi de sânge se­nfruntau? Adesea unul lingă altul Nu stau la masă. Trăgaciul clămpăni. . Curgea Albastră pulbere în ţeava şi cremenea fără  zăbavă E prinsă­n dinţii de oţel. Evgheni. Oneghin scuză­n grabă­şi cere  Pentru prea marea­ntârziere. Perdeaua­şi trage. trezit de larmă.

  Şi­acuma sorţii vor decide!   Când Lenski ochiul stâng i­nchide. În zori se vesteji­n zadar: S­a stins foc  sacru pe altar!   XXXII Sta nemişcat şi­o umbră vană Pe frunte pacea­l tulbura.   E gol.   Stăpânul nu e să te­mbie.   Şi un pistol sclipi de­o parte: Evgheni.   Fără­a ţinti cei doi vrăjmaşi —•   Unul spre cellalt cu răbdare Măsoară­alene patru paşi. ură.   Doar înainte co clipită în inima­l ce nu palpită! —   Zvâcneau nădejdi. să­l trimiteţi la  strămoşi Nu cred că sunteţi bucuroşi!   XXXIV Şi dacă ţeava armei.  Zareţki treizeşdoi de paşi A numărat pentru vrăjmaşi. ca­n părăsite case.   Clocot de viaţă şi căldură.   Sub soare scânteind feeric.   Fatala clipă! Şi poetul Din mână­şi scapă pistoletul:   …XXXI Ducându­şi mâna către piept.   Iar el. obloane trase. iubire.   Plăcut îţi e.   Sub braţul stâng. când pe­un tiran îl prinzi de coarne.   Mai fac cinci paşi lin măsurat. Aşa. Ucide­un tânăr. În priviri doar ceaţă E  moarte. Rostind ritos  cuvinte stranii.  îngheţul L­a prins. neţintind în gol. în tăcere mare.   Spre tânăr face paşi uşori.   Zadarnic pe poet l­îmbie: El nu mai este: cântăreţul Muri prea timpuriu.   Ca patru trepte către moarte.   Ridică­ncet al său pistol. Şi­acum. privindu­se­n oglindă.   XXX Acum porniţi! Şi fiecare.   Oneghin simte lungi fiori. Şi­l despărţi pe­amici pe sol. fără teamă. din caldă rana Tot sângele îi şiroia. bun amic. întunecat şi mut. îşi vede mutra lui pălindă. nu e chin inept. toantă.   Dar unde­l? Cel de sus doar ştie î. El cade.   XXXIII Plăcut îţi e pe­un crud duşman Să­l zădăreşti cu­o epigramă.   Oneghin trage. Ce cu­o  privire arogantă. Dând fiecărui un pistol.   Şi viaţa toată s­a pierdut!   Vezi var pe geam. A sunat.   Se prăbuşeşte­n întuneric.   Punând capacul ţintuit De la distanţa de rigoare: Dar. ca floarea­n vijelie.   Când va urlă: „Sunt eu! Sunt eu!   Plăcut e. din munte­un sloi de gheaţă. amicul meu.  .   Să­l pregăteşti sicriu cinstit.   Ţi­e mai plăcut. Sau c­un cuvânt te­agaţă­un pic. Ori la o sticlă desfundată.

 încornorat. voi jeliţi poetul. mut. în noapte. De muză divorţând. la strigăt nu­ţi răspunde!   XXXV Evgheni. îngrozit. —ca pe­o comoară îl urcă. în umbra lor. trupul îngheţat.   Şi voluptăţile gândirii. sub obroc. el. Frumos şi tânăr.   Prieteni. XXXIX Sau. •  Schimbat la suflet şi la faţă.  dornic. nepoţi  Murea la vatra­l. plugari la râu  Privesc cum curg «lin la vale Şi cu ulcioare vin agale. Tânjean papuci şi în  halat. Unt om?  Cu f runtea­n chin de moarte Ce­l hnpietreşte­n veci fiinţa! Când.   Ar fi suit înalte trepte.   Sau pentru glorie născuţi Şi lira lui cu falnic nume În veac de veae i­ar fi  crescut —   Prin cântee faima de po6t 5   Sau poate că în hu» e. Zareţki. Când vezi lungit pe sol.   Plin de nădejdi şi cu regretul Că nu­şi plini menirea vieţii!   S­a stins! Vai unde sunt penaţii Şi nobilele­l aspiraţii. pe poet. în viaţă. La luptă mândru te provoacă: Aceasta cui poate  să­l placă?   Dar ce ţi­o spune conştiinţa. e ucis!  Privind la Lenski. se zbat. de la. în floare.   Simţiri şi cugete curate. Şi fericit.   Ci­n viaţa veşniciei drepte El poate­a dus o sfântă taiaă.   Idei şi gânduri avântate?   Şi unde­l. bătea la altă poartă. Şi. ­ Neet. vai. prins de remuşcare.   Şi voi.   Şi sacrul sufletului foc S­a stins. Gustând din cupa vieţii dulce: La patruzeci de ani cu gută.  Privi la Lenski. în sanie. Spre curte năvălind săgeată! I XXXVI.  Să­şi stingă eetea arzătoare Privind spre monument arare.   Şi setea muncii şi­a ştiinţei. Secerătoare de la grâu.  chemarea nu­l pătrunde Şi. în Acoperit de­a  morţii haină. Şi akargă­n goana­ nfierbântată. . poate. în cânt nu­l vor slăvi popoare l  XXXVIII. Oneghin s­a cutremurat Şi. surd. năluci nepământeşti. cu­ntrebare: Da! E ucis! Rosti tăios Zareţki: Sigur. plâns de toţi.   Pierdut în floarea tinereţii. îşi făurea cămin statornic..   XL Oricum n­ar crede cititorul: Poetu­ndrăgostit de vis. floarea iubirii. Şi­n fine.  gânditorul. deodată. Sleit. deoparte.   Şi foamea dulce­a suferinţe». s­ andepărtat. Striuagrad pistolu­n mâni nervos.  Telegarii zboară. Grăbind în patu­l să se culce. Simţind stăpânul mort. la mormântul lui. Mâncând şi  bând stafie mută. ­ Ntre copii. ca­ntr­un tis.   Poetice visări cerestL? L XXXVII Poate c­a fost spre bine­n kiine. îl aştepta o altă soartă.Sărindu­l ţandăra. Fu de­un amic smintit ucis!   Pe locu­n stingă. Satul Unde­şi avu cuib inspiratul Poet doi pini  îngemănaţi Cresc într­un trunchi îmbrăţişaţi.

 aurora.   XLIV s Mijesc acum alte dorinţe.  Pentru tristeţe şi dureri j I   Zburdalnicii.»   Unde­n viitoarea de pe­aici Mă bălăcesc cu voi.   I XLII La pas ea merge.  Privind la holdele cu rouă. Pentru plăceri. Trist  lacrima. în zbor de rânduneîe şi  primăvara vieţii mek Precum glumeam fără de teamă). Scârmând în suflet. dar. „Dar Qlga. Vă mulţumesc. Pe câmpuri verzi. cârpiod opinca­l ruptă. Cu ochii trişti. Daplâng ipierdittta­mi tinereţe O.   Imaginaţia mi­o­lmbie Şi focul sacru —• de sub spuză ­ în inimăni  aprinde. cu pas alene. Omul ciudatelor  distracţii: Călăul junelui poet?” Acum de el nu pot vorbi. scăldate­n soare. Cânta. Acum la el  nu­mi este gândul. Sau câteo linără fecioară.  rimelor. săltaţi de voie bună şi­acum staţi veştede­n  cunună? Demult? Şi­acum.  tuturora! Cu voi. Aicea se oprea. Cunosc acum altă tristeţe: Jelind apuse  suferinţe. O recunosc aceasta eu: V­aţi dus voi. ­ N primăveri.   Şi nu lăsa să se răcească Poetjun sufletul de jar: Să se înverşuneze­amar. în sfârşit. Să zmângălească pe hârtie. de bună seamă. cu plăcere l Adio. M­am desfătat eu. să­ncremenească. pe câmpie. Că viaţa­ l cu zădărnicie I­a fost iubirii închinată. voi spune­o eu.   Şi. XLIII Acuma. unde­o fi? Gândeşte Pe  Lenski tot îl mai jeleşte? Şi oum s­o mângâie.  Tatiana? Şi unde e fugaru­ascet.   Şi alte aspre griji m­asurdă. cu faţa  suptă. cu durere. sărmana? Şi unde­l sora ei. Duşmanul tinerelor graţii.: ­. visuri.  ani ai tinereţii. La alba  piatră de la râu: Luându­lşi voalul de ipe faţă. Cu voi s­a dus şi­avântul meu! Vă mulţumesc. Nu se va­nâ» arce  niciodată? Şi­nmi bat treizeci de ani Ia poartă?   XLV Aşa­mi bătu şi­amiaza vâeţii. mai târziu. Trecutul să­mi mângâi de­laoum!   XLVI Privesc napoi: Adio.   Cu suflet nou pornesc lla drum. Demult. fiic­a Rttsiei iubită. S­a dus. Ci anii mei la aspra proză  Mă­mping. lingă mioare.   Unde cu ziMe­lmi pustii Se scurse viaţa­n patimi sumbre. Ofcând. Dar. Citind inscrijpţia de jale.  XLI Acolo. nu! Deşi iubindu­l Din suflet pe eroul meu. gonindu­mi rima rozS şi­ţi urma ei. Muză. Câte­am păstor. Strunind fugarul său în frâu. visuri: dulci iluzii.  Ci ake visuri mă îmbie. furtuni. amici! •   Capitolul al şaptelea „O. plecând agale. Cu cine mai poţi fi  tu asemuită f Dmâtriev a („Cum să nu­mi iubesc eu Moscova natală?”   Baratânski „Prigoană­a Moscovei f Ce­nseamnă să poţi vedea întreaga  lume! . în larmă şi­m tăcere. Voi. în trudă şi  zădărnicii. Dar mai târziu voi  reveni.  viaţa mea. Gândind la Lenski tulburată. Venind de la  oraş la ţară. la glasul Muzii. în larma vieţii sin tăcere. semeaţă. umbre. Moscova. când plouă. candidă poezie. ospeţe şi toate darurile vieţii. eu  zăbovesc cu lene. Şi pana mea azi nu mai zburdă.   Şi tu.

 Dmitriev (1760­l837)  tiric rus.   VI La câmpu­mprejmuit cu dealuri. ros de  plictiseală. Griboedov (1795­l837) autorul renumitei comedii satirice Prea  multă minte strică.   Şi zvon din crfng la vi Au.   Sub: Levşin41 fericiţi pui peneşi Născuţi în puf. Iar râul murmură ca­n vis. G. cu (dor şi bucurii. De­o altă  veche primăvară. Sub poala bolţilor albastre.   La sânul păcii din viroagă!   Din amorţita mea tăcere. Nămeţii sub cupola zării Revarsă râuri pe câmpii. fabulist i să». nu mă mai îmbii Cu vis.   Libovnici epkureeni.   Simt sângele în clocotire S Cu câtă trtstă­nduioşare. ca­n poveste. pretorieni. câmp în floare.   Când frunzele. amiciy cu nerăbdare: Landouri. de la orajei O.   Cu câtă dulce alinare Mă chemi ta. eu natura ce renaşte.   Timp cald. Pe unde. cititor mărinimos. Iv E timpul vostru. Priami ai  zărilor rurale. Sub doi pini gârboviţi stă .  şerpuind în valuri. În  dimineaţa cea senină. Visând o ţara depărtată. Să mergem dar la râuleţ. poate. Cu tinereţea  ce­a apus? Au. primăvară faţgă. în butca ta din ţări străine Lasă oraşul  zgomotos Unde ai dus­o iarna bine.   Tuj viaţa.   Timp drag ou daruri de iubire 1   Ce tulburare mă­oifioară. echipaje Porniţi la drum.  Şi oare unde e mai bine?   Unde nu suntem noi anume!” Griboedov Goniţi de raza primăverii Din  munţi cu creste argintii. Codana plină de  sfială. Când după dajdie ­albina Aleargă părăsind stupina. bucurie.   Colinele prind să­nflorească ii Ce tristă ­eşti tu. Un vâs poetic ce­nfioară. poet liric. Ce prinde­n inimi să ne cânte.   H A.   Jn gând îndurerat ne paşte: ISO Tânjim că anii ai s­au dus.   Voi. Cu  nopţi şi lună fermecată?.   La câmp. pierduten toamnă Cu primăvara iar învie. Cu muza mea capricioasă Hai în dumbrava răcoroasă Tot foşnetul să­l auzim Pe lingă râul anonim. din care citează Puşkin. brişte. Dar el acum pe unde este? Pieri şi urma­L. cu nopţi de inspiraţii.  Vuiesc pădurile sihastre Şi­nimugurind.   Unde e trudă. Ce curge. doamnelor sentimentale!   Vă cheamă dulcea primăvară. primăvară. Zâmbeşte firea pe colină. prind să­nverzească. Oneghin însuşi a iernat Vecin cu­al Tatianei sat. ne revine­n minte.   Cu toţii să porniţi la ţară. trândavi leneşi.   Prielnice pentru tentaţii. Sub bolţi de tei unde răzleţ Cântă în nopţi privighetoarea şi  un măceş şi­arată floarea.   Cu alinare în durere?!   Şi sufletu­sni Înţepenit Din noapte im ­S­a mai ttefck?!   III Să n­avem. oare.

 Pe faţa pietrei funerare.   În anul Domnului cutare. Şi­n fapt de seară două­ amice Tăcute des veneau aice: Se­mbrăţişau sub disc lunar Lângă mormânt  plângeau amar. la umbra de brădet. mângâindu­l urna.» Un altu­l mângâie durerea.  visează pace.   XIII Şi lung.  De­acuma singură o umbră Privea­n grădina lor pustie: Nimica­n suflet n­o  îmbie. Doar vreun păstor (şi el artist). Nu ne­o trezi din nepăsare: Doar ceartă de moştenitori Prin  zarva­l ne va da fiori. în zbor de porumbiţă. de soartă. Pe­Oneghin de  departe. cuprinşi de grea uitare. Murind viteaz. prelung din urmă lor. sumbră. După poet nu mai tânjeşte! Doar două inimi. în ani şi glas de­amki  şi de duşmani.   XII De­un timp. în văi domoale ape curg. Cânta. De ce­n zadar l­or fi plângând?   XV E seara şi pe cer se stinge Lumină­n zumzet de amurg şi hora veselă  se frânge.   VIII. adormit pe râul Lete. cu faţa suptă.   Curg lacrimi picuri mari de rouă Şi inima­l se frânge­n două. Iar azi. în noapte. Cununa nu e. poete şi­n lumea tainică şi mută. ­ Tatiana­n noapte rătăcea Şi de pe deal  . Intima  vieţii ştrengăriţa.scris. X Sărmane Lenski! După tine Nu mult a plâns a ta mireasă: Nu  «ui oftează cu suspine. Dormi dus în umbra cea  tăcută? Aşa. Flatându­li vanitoasa fire. Tatiana lacrima­şi secase: Ca moartea palidă şi tristă.   XIV Şi.   Pe faţa­l împietrită. Rostind voiosul jurământ. Stă monumentul trist. aflând acuma Trădarea­n nou­l legăanânt? Sau. când şi când.  tinere poet!”   VII Prin crengi de pini. Părea că  ceasul îi sunase. N­o să­l mai vadă niciodată.  Oftă k piatra funerară. doară.   Şi­n doliu nu­ţi e credincioasă. Uitat de toţi. în trista­l inimă­l cuprinde. în taină ilegănând cununa. i Lingă altar stă sub cunună împărtăşindu­l tot elanul: Privea cu  ochii în pământ.: „Aici Vladimir Lenski zace. Bătrân cărunt. De­a pururea să se despartă.  Tu fericit visezi. Trist  cântăreţ. Lipsită de elan şi viaţă. legând opinca­l ruptă. IX. Trecând pe­ai casei în revistă. Privea  cu împietrita­l faţă. Şi uite­o ou el  împreună.   Iar peste nu. Dormi pururi. S­a dus. în primăvară. Menit i­a fost acum. pe cărăruie  Crescură spini. S­a stins firava lui făptură  Şi nimeni nu­şi mai aminteşte De el: logodnica semeaţă Altuia i s­a dat pe  viaţă. Bătrâna foarte­ndurerată. Cu linguşită  iui iubire.  Datoare e ca viaţa toată Că fratricid să­l poarte ură. Privea Tatiana­n văl de ceaţă: S­a dus  amica anilor De bucurii şi jale­n viaţă. Acum iubeşte ea ulaaul.   XI Sărmane Lenski! Au. sub huma Grea tresări­vei în mormânt. al Olgăi glas sprinţar La Larini nu­l de auzit: Chemat de­ un ordin nilitar El a plecat. Răpus. Trist vântul.  Perechea salutări le­mparte Tatiana­l petrecu departe. focuri Aprind pescarii pe alocuri. Mai tare patima­l saprinde. ea l­a­nsoţit. în tăcerea­l solitară. Vom adormi şi noi. Şi luna tocmai  din tărie Argintu­şi varsă pe câmpie.

 Jucam noi  cărţi. La strigătu­l de iîngă vatră. Duminică şi­n zile mari.   Copiii sar într­o clipită. ţiu bine minte! Sărmanul! Dumnezeu să­l ierte Şi în mormântu­l să nu­l  certe!   XIX Cu ochii plini de­nduioşare. o latră. Copiii. Un sat şi­o curte luminată.   Dar intră­n curtea părăsită Şi câinii.   Şi­n sufletu­l se­nviora Cu dulcea­l patimă nestinsă. în cuibul  unde­acel erou Trăi.   Sub nori. Tatiana­ntârziată Se cuvenea a fi plecată De mult.   XVI De îndoieli e încercată: „Să plec napoi.   Un pat. Aleargă după chei. tulburată. în colţ retras.  gata s­o servească. Pe masă candela sta stinsă. Pe un perete ca  blazon —   Portretul lordului Byron Şi­un bust de bronz dârz corsican Tricorn pe  tâmpk încruntate Şi braţele­l încrucişate. ­  Al său părinte. Vânt rece. la babă. Grădina. Luând ei cină­n doi.zări.   Din deal în gând mereu o­mbie. Şi pe birou Cravaşa­l. Anisia. deodată. lângă cămin. la curtea boierească. Se poate? Tania îi întreabă. Dar grija­l  şi­o ascunde în inima­l.   Iar luna se­adumbri la faţă.   A Bustul lui Napoleon I. oftând cu jale. Punând pe nasu­l ochelari. Tania stă­n ungher.   Tatiana stă­n nedumerire. sub covoraş de­atlas. Pe Tania­n casa cea pustie îndată paşii o îmbie. Des prinse inima să­l bată.   Târziu. sorbea cafele» Vechilu­aici da  socotele Şi cărţi citea dis­dimineaţa. în  faţă­l uşile deschis­a.   Şi­un vraf de cărţi. Noaptea­şi lasă Pe crâng tăcerea­ntunecată. râul din vâlcea. Ea trist privi şi. aice.   Tatiana­n jurul ei privea La toate. cu vecinul.   S­o apere cu toţi o droaie —   Scăpând pe Tania de­o potaie. Poftiţi. acesta­l cabinetul. buzna dând. 15 189   XX Tatiana­n cabinet rămasă Privea la toate fermecată. stingher  XVIII Boierul sta Anisia­l zise Cu Lenski.  curtea lui pustie.   Pe văi şi râu se­aşterne ceaţă. îşi cere  voie a pătrunde Aici. Lunare raze drept colan.   Şi pironind trista­l privire. grăbind spre dânsa. Spre casă când porneşte­agale. să merg nainte?   El nu­l aici ca altădată. Să­l văd doar casa”­şi zise­n minte Grădina.   Să vină cărţi să mai citească. Vezi tacul trist în sala Tăcut cum stă pe masa goală De  biliard. bietul. .   15 Kvgheni Oneghin I   XVII VLn să văd curtea boierească. Aici dormea. Aici îşi petrecea el viaţa Şi domnul mare. plină de mirare. Aici.

 Modestă şi provincială.   Apoi a prins să răsfoiască Prin cărţi.   Xxrr Deşi ştim bine că Evgheni Demult de cărţi s­a săturat. Romantic.   La Moscova.  XXI Tatiana de la chslăriţă.   A Ghiaur şi Don Juan nume ale lui Byron. eu atâta zic. În cabinet. dar câştigu­l mic! «O iarnă tot o să te­ajungi! De nu. Un semn tăcut de întrebare.   Trist rătăcind prin crâng. La  socoteli luând aminte: La Moscova o iama întreagă Trăi­vă biata Tatiană. Tierbând în acţiuni deşarte. vecinii Ţinură sfat în preajma emir: Ce să mă fac? Tatiana­l  mare Bătrâna spune cu­ntristare ­   Doar Olga­l mult mai tinerică. o exclamare.   Aice. tăcută. Dar conţinutul  lor ciudat Atenţia­l ştiu să­l sporească: Şi ea în tainice volume Descoperi o  nouă lume. ţi­om da şi noi din pungi!   XXVII Cu­aceste vorbe sfat cuminte ­Bătrtna planul şi­l încheagă.   XXIV Şi­acum Tatâana mea „încape Câte puţin a înţelege Pe cel ce nu­l  putea pricepe Şi taina prinde să­l dezlege. ca un copil distrat. Acuma vede după cine A trebuit ea  să suspine: Că e un trist original.  mândru şi rebel. Sec.   XXVI S­o fi îndrăgostit? De cine? Buianov o ceru: refuz. Şo  vadă lumea orăşană în frumuseţea­l naturală. A doua zi. Rămâne singură. Un înger. Rămas­bun îşi luă la poartă.   Dar nu mai pot să fac nimica: La toţi ea le refuză mâna. grijulii. de­o faptă minunată De care­a fost  cutremurat Oneghin. egoist şi îngâmfat. într­una. Cu mintea­l. Uitând de lume şi­n suspin Prelung îşi plânge­amaru­l chin. El operele  unor genii De surghiunire le­a salvat: Ici bardul lui Ghiaur şi Juan 2 e Şi alte  două­trei romane. din nou o poartă Aici. Şi pretutindeni sufletu­l Se­nfiripează din detalii: Printr­ un cuvânt.   Şi­ar trebui cu lumea­n rând S­o văd pe Tania mai curând. stup de răutate. netoata!   Măicuţo. Dar pasul ei cu  sârguinţa. Tot ce­a­ nsemnat creionul lui. Doamne. demon infernal.   Protagoniştii poemelor cu acekţi XXIII Păstrau şi azi multe din pagini  Sublinieri de unghii fine Şi­atentă iscodea imagini Cu ochii plini de agerime:  Tatiana se­arăta mirată De­un gând.   Acâş de mult să fi sosit. Şi Petuşkov la fel. E aşteptată. Ce e? Un ins cu  ciudăţenii?   Un moscovit ce joacă­n roî. vezi bine! Pâhtin husarul iar mofluz S­a dus îndrăgostit lulea De Tania! Naiba­l  zbenguia! Gândeam c­acuma nunta­l gata! De unde? Iar refuz. în care secolul avan Cu omul lui contemporan Aproape­l  zugrăvit fidel. Sub mantia lui Childe Harold? Un interpret  printre vedenii? Un lexicon modern să fie? Au nu­l cumva o parodie?   XXV Atunci enigma­l dezlegată?   Atunci cuvântul e găsit?   Dar ţimpu­l scurt. Şi vede ea pe marginalii. când le­a relevat. Cu sufletu­l destrăbălat. la Mici de fete! Acolo mofturi n­o s­arăte!   O. ­ Abătută. Cu  .

 vreodată.  cocoşi.   La sânul falnicei naturi.   Şi veselă şi vie­n toate: Vă schimb lumina dulcei păci. Trăsura hârb de fierărie  Fu dreasă pentru pocinog.   Pe câmp. etcetera Şi ce comoară mai era. alţii. plaiuri cunoscute!   Ne­om mai vedea. Că­l sunt prieteni vechi şi dragi Şi câmp şi codrii verzi de fagi. Cu flori de jertfă se­nveh.   Nu se grăbeşte­a întâlni.   Dregându­şi punţile­argintate. Pe­un  schelet de gloabă Stă primul vizitiu cu barbă. pe dealuri.   XXXI Ziua plecării întârzie. mai bine Să steaua pădurile­l virgine!   XXVili Trezindu­se cu prima rază.   Să­şi spele faţa­l: nu! Tatiana Din drumu­l vrea să­ntoarne iarna. saltele. S­o­nfrunte Moscova­n gâmfată. Ochiri  de fanţi şi de cochete!.   XXXII Trăsura mare­l înhămată. Chibitca e­ncărcată.   Albi. ce ruşine! Ah. munţi cu vai şi râuri line. voioasă.  Tatiana­şi pironeşte­n drum Privirea­l cu păreri de rău. Se iau la harţă surugii Şi babe. Cu fel de fel de  catrafuse: Tingiri şi scaune. pe ogoare. sfânta libertate!   De ce grăbesc la altă poartă?   Ce­o să­mi ofere cruda soartă?   XXIX Plimbă rea­şi prelungeşte­acum Când pe­un colnic. Că vară se  călătorea.   Şi voi.   Duios la toate le vorbea: „Adio. Şi slugile băteau plocoane. măicuţă iarnă!   Doar Tania nu e bucuroasă. se risipi în pale Pe crengi. Plâng unii şerbi.demodate toalete şi vorba ei înapoiată. Sosi şi toamna aurită. Cu cari pe rând se sfătuia. Borcane multe.  voioşi La carele cu hodoroabe înhamă optsprezece gloa”be. se­ntristează.   XXX Veni.  Din bolta nordica­mpietrită Porni un vaier şi­n persoană Sosi fermecătoarea  iarnă.   Zoresc. pe arbori albă floare. umbroaselor păduri. Formând convoi din trei căruţe.   A Aluzie la ritualurile păgâne care cereau împodobirea altarului de jertfă  cu ghirlande de flori. . canapele şi cuşti cu gaiţe.   Sclipi şi gerul peste ţarnă: Bine­ai venit. „Adio. Covor se  aşternu pe vale. Sosi şi ultimul soroc.   Cu larma capitalei reci!   Adio. când la pârâu. Cu prânzul la bucătării.   Voi.   Acum la câmp grăbeşte ea. Natura se îngălbeni.   Spre porţi trăsura de onoare Porni. lăzi.   Urând drum bun pentru cucoane. oare?” „ „   Şi picuri grei de suferinţi. Vai. Castroane.   Pe ţărm şi nuri nemişcate. Privind în juru­l. paşnice coline. curţi tăcute!   Adio. primii fulgi. a­şi răcori Obrajii cu nămeţi.

 Cu poduri vechi ce putrezesc.   Tăind Rusia cu şosele. c indicau  verstele (mai puţin de un kilometru).   Automedoniib mână iute.   Temându­se de cheltuială. Pe turle scăpărând în salbă. Dreg cu ciocan şi nicovale Produsul slab  al Europii. Ia pregătit. a  devenit sinonim cu vizitiul iscusit.   De fontă.  Prin staţii ploşniţe rebele Şi purici noaptea te sfârşesc. arcuind pe­abis. vino să le­admiri!  Clopotniţi nalte.  Din ochii Taniei curg. Cu soarta mea rătăcitoare.   Cu timpul. desfătându­se.   Şi zboară troici pe întrecute Iar stâlpii verstelor c de brazi. Petrovsk.   XXXIII Când binefacerea culturii Ne­o trece graniţa târziu. Moscova. Ah. O. scutierul şi conducătorul carului de luptă a! Iui Ahile. de departe. Privea la Moscova cum arde! .   Vor trece peste văi şi râuri.   XXXIV Dar azi la noi sunt drumuri rele4S.   Şi poduri ghintuite. Tuneluri cu boltite brâuri Vor sfredeli prin  munţi. în trista­mi pribegie. În izba rece. fierbinţi. dând imbold naturii. Şi toate râpele natale!   XXXV Dar când în drum fulgi albi se­aştera Călătoria e plăcută: Stih  searbăd dintr­un cânt modern.   B Automedon.   Dar biata Larina.   Şi calea iernii e bătută. grele.   Plutea­n chibitca ei domoală şi. sărmana. crucile­aurite. Blagoslovind şi deal şi vale. îi vezi la fel ca  pe­un zăplaz 4S.   Nici birturi nu­s. Grădini cu ronduri şi palate. Cum ţi se­arată­n faţă  toate! Ades.   XXXVI Dar sunt aproape! Merg zorite. Moscova. (Cum filozofii­n table scriu. suflând în foaie.   Listă de preţuri (germ. nenduplecată! Deaici eroul. pentru vizibilitate. ce mult grăieşti. Să­l  facă Moscova primire. Sub ochi un Preiskuranta îţi trece  Flămând. Ca  jarul. Dând cheia porţilor Kremline: Nu. castelu­ntunecat Stă  mândru de recenţa­l slavă: Napoleon c aşteptat Zadarnic beat de fericire. potop  incendiar. întreaga lume creştinească» în gări tractire­o să găsească. peste ani cinci sute)   Avea­vom şi noi alte rute.   C Stâlpi vopsiţi cu dungi negre şi albe. Prin sate meşteresc  ciclopii La foc domol. Tatiana S­a săturat de  zări sterile De şapte nopţi şi şapte zile.). Gândeam la tine în urgie: O. ca­n vis.   Se pare. Tu unei  tăiate ruseşti!   XXXVII Şi iată­n preajma­l cu dumbravă. mânăstiri. frate. n­a vrut fruntea să­şi  încline în faţa lui înghenuncheată! Nu sărbătoare falnic dar Ci foc. mâncări inexistente Trezindu­ţi pofte violente. Spre Moscova din piatră albă. cu­ nduioşare.

  XXXVIII Adio, martor al căderii Din slăvi, Castel Petrovsk! Fecior, Hai, 
mână! Porţile barierii Albesc. Pe Tverskaia b dau zor Palatul lui Petru, aşezat pe
şoseaua Petersburgului, nu de­mparte de porţile Moscovei. După incendierea 
oraşului, în 1812 gâfapoleon a fost silit să se mute din Kremlin în acest palat 
pe t­care, atunci când Moscova a fost despresurată, francezii l­au jefuit şi 
incendiat. • f, b Strada Tverskaia (azi Gorki) una din arterele prin­lcipale ale 
Moscovei, în prelungirea şoselei Petersburgului (astăzi Leningrad), ducând până
la Piaţa Roşie.
  Prin gropi şi hopuri hodorabe: Fug chioşcuri, prăvălii şi babe,
  Şi felinarelc­n sclipiri,
  Livezi, palate, mânăstiri,
  Buharib, grădini de zarzavaturi,
  Mujici şi precupeţi, vitrini Pe bulevarde cu lumini,
  Cazaci şi farmacii şi caturi,
  Şi porţi cu lei străji la răscruci —
  Şi­n stoluri negre ciori pe cruci.
  XXXIX—XL Plimbarea (drumul lung dezgustă!)
  O oră­două le mai poartă,
  Şi­n Haritonia b îngusta Trăsura se opri la poartă; La bătrânica lor 
mătuşă,
  Cea ofticoasă, bat la uşa.
  Şi le­a deschis, călcând mărunt,
  Un biet bătrân, calmuc cărunt Cu ochelari şi­n rupt halat,
  Ţinând ciorapul vechi în mână.
  Când a văzut­o pe bătrână,
  Prinţesă­n patu­l a ţipat.
  Cu lacrimi se îmbrăţişară Şi fericite exclamară: Cultivatori de zarzavaturi 
veniţi din Buhara. Haritonie străduţă mai dosnică, un lundac.
  XLI Princesse, mon ange! 3 —
  Pachette! Alina. Visez? Câţi ani, e greu de spus î Pe mult timp? Draga 
mea 1
  Cuzina I Ia stai! O, ce minuni de sus! Zău, pare­o scenă din romane.
  Şi­aceasta­l fiica mea, Tatâana.
  Ah, Tania, vino lingă mine, Visez cumva? Îmi pare bine! Cuzino, 
Grandison. Ţii minte?
  Cum Grandison? Da! Gran dison! Ţin minte. Unde­l acel domn?
  Aici, la Simion cuminte Trăieşte. M­a şi invitat Când fiul şi l­a însurat.
  XLII Dar celălalt? Sunt sumedenii De spus! Aşa­l că pe Taniuşa Mâine o 
ducem la rudenii: Mă tem că n­o putea mătuşa Să meargă: simt piciorul greu, 
Mă mişc, târându­mi­l mereu, • Prinţesă, îngerul meu! (fr.). 16 203
  Dar voi de drum veţi fi trudite, Hai la odihnă! Pasămite şi bucuria mi­e 
povară,»
  Nu numai jalea. Sufletele! Vai, bătrâneţele sunt rele. Şi viaţa­l tristă şi 
amară şi bătrânica istovită Căzu de tusa­năbuşită.

  XLIII Tatiana se înduioşează,
  De a bătrânei dezmierdare: La viaţa­l din iatac visează,
  Trist regretând a ei schimbare.
  Sub perdeluţe de mătăsii,
  Pe pleoape somnul greu se lasă.
  Să sune clopotele prind,
  O zi de truda prevestind.
  Atunci şi Tania, trezită,
  Tăcut se­aşază lângă geam,
  Privind la geana de mărgean,
  Dar nu­l câmpia ei iubită: Străina curte vede azi Cu grajduri, cuhnie şi 
zăplaz.
  XLIV Pe Tania. ­ N orice zi, aice O duc! A mese, la rudenii: Pe la bunici, 
pe la bunice Să­l vânture tingirea lenii.
  Venind la rude de departe,
  Toţi dezmierdări prind a­l împarte Şi exclamări şi pâine­sare: Cum a 
crescut Tatiana mare! Eu, doar mai ieri o botezai!
  Eu o ţineam la sân, păpuşă L. Tot ea cu dulciuri o­ndopai! Îi spun 
bătrânele în cor: Cum mai trec anii nostri­n zbor!
  XLV La ele nu­l nici o schimbare; E totul după obicei: Princesse Hellene, 
mătuşa, are Scufia ei de tul temei.
  Fardată e Lukeria Lvovna; Sac cu minciuni Liubov Petrovna Ivan Petrovici
fără har; Simion Petrovici tot avar; Pelaghia Nicolavna tot Amică cu M­onsieur 
Finemouche,
  Cu­acelaşi şpiţ şi soţ ghiduş,
  La club rozându­şi câte­un cot.
  I Bărbat supus şi surd­cimpoi, ă, bea ca pentru doi.
  XLVI Pe Tania o îmbrăţişează La Moscova tinere graţii, întâi tăcut o 
cercetează Din cap pânla picioare! Alţii Găsesc la ea câte­o scădere: 
Provincialele­l maniere, Cam palidă şi cam gingaşă, în totul însă­l drăgălaşă! Şi,
devenind mai naturale, Se împrietenesc cu ea: O pupă. ­ O prind a mângâia Şi 
bucle­l fac după taclale. Şi toate­apoi îi fac discrete, Destăinuirea lor de fete!
  XLVII Străine şi­ale lor victorii, Nădeji şi visuri şi iubiri, Curg în povestea 
şezătorii, Uşor brăzdată­n clevetiri. Apoi şi ei, ca să­şi resfire A inimii 
destăinuire, îi cer drept plată, dinadins; Dar Tania, ca­ntr­un tainic vi Ascultă 
graiul lor isteţ: La toate fără­mpărtăşire, Copleşitoarea ei simţire, Comoara­l 
sfântă, fără preţ, în fundul inimii ji­ascunde şi nimeni taina nu­l pătrunde 
XLVIII Tatiana­n convorbiri doreşte Să afle tot şi să asculte: Dar în salon se 
flecăreşte, Se vântură cuvinte multe, Discuţii palide, confuze, Chiar clevetirile­s
optuze. Cuvinte fade şi uscate, Minciuni năstruşnice şi plate, Nu scapă­o vorbă 
mai cu haz, Un gând să scapere nu poate Din minţile întunecate şi­n inimi, 
provocând necaz, O glumă pe netoţi nu­l cearta Eşti searbădă, lume deşartă!
  XLIX Iar tinerii de la Arhivă a Privesc la Tania cu mândrie, Bârfind cu 
toţii de­o potrivă, îşi rumegă a lor prostie. Un tăntălău fără­ndoială Găsi că este

ideală. Şi rezemat de­o uşă scrie, Vrând să­l dedice­o elegie. Iar la o tuşă cam 
uitucă Văzând­o Viazemski. Fireşte, Pe buze zâmbetu­l sădeşte. Şi­un bătrânel,
purtând perucă, Privind fetiţa ce visează, De dânsa se interesează.
  Acolo unde Melpomena b Urlându­şi tragicele­l fapte Şi­agită mantiile 
mondene în faţa gloatei nemişcate Şi, unde Thalia c vestită Doar prin aplauze­l 
trezită, a Un grup de tineri funcţionari de la Arhiva Ministerul» Afacerilor 
externe de la Moscova. B Muza tragediei. C Muza comediei.
  Şi Terpsihora mimai ea Pe tineri spectatori mişca, (De­acele vremuri 
fabuloase, Ca voi şi eu am fost pendinte), Ea n­a atras luare­aminte Lornietei 
doamnelor geloase. Şi nici privirile experte, Din stal şi lojele inerte.
  LI O duc pe Tania la baluri,
  Acoîo­l cald şi­nghesuială,
  Mazurca tuna­n ritm de valun,
  Perechi se­nvârtejesc în sală; în roaleta lor uşoară Frumoasele sclipesc în
seară; Şi­rt cerc, buchetul de mirese Provoacă sentimente­alese.
  Aici trufaşii eleganţi Adopră mutre insolente,
  Plimbând lomete neatente; Aici husarii aroganţi Apar în zomăit de pinten,
  Sclipesc, înving şi zboară sprinten.
  LII Lucesc în noapte mii de stele,: Şi. Moscovite frumuseţi; Dar mai 
frumoasă decât ele; E iuna­n cerul ei semeţ.
  La fel şi tu, când toţi te­admiră,
  Eu nu­ndrăznesc să­ţi cânt din liră,
  Căci străluceşti şi tu, ca luna latre femei şi fete una!
  Cu ce paşi graţioşi, cereşti,
  Uşor aluneci pe pământ!
  Ce piept, cu gingăşii de­avânt; Cu ochi serafici, îngereşti!
  Să tac, destul! Plătii tribut Eu nebuniei În trecut.
  LIII Zvon, Sârmă, hohote, plocoane, Galop, mazurca, vals. Distrată, Lingă
mătuşi, între coloane, Tatiana stă neobservată. Priveşte neatent la lume. Şj. ­ N 
pieptu­l ura creşte­anume: A.ici se­năbuşă, iar gându­l O poartă, dorul 
legănându­l. La satul cu colibi sărmane: Ţărani săraci pe câmp tăcut, Unde 
curgea un râu pierdut, La flori, la scumpele­l romane şi unde, sub alei de tei, 
Ieşise el în calea ei.
  LIV Aşa, departe­o poartă gândul,
  Uitând de lume şi de bal,
  Dar chipu­l, dintr­un colţ, pândindu­l,
  Din ochi n­o pierde­un general.
  Mătuşele semn îşi făcură,
  Ba mai primi şi­o­mbolditură,
  Şi fiecare îi şopteşte: La stânga repede priveşte!
  La stânga? Cum? Dar ce să fie?
  Ce­o fi să fie! Uite. ­ Anume.
  În cerul înţesat de lume, Vezi, două uniforme­mbie: El s­a desprins. Stă 
mai retras. Cum, generalul ăsta gras?!

 Şi­n studenţeasca mea chilie. Murind. doar un cuvânt: Pe­tânărul amic mi­l cânt.  Veni şi Muza­mi solitară. la praznic. Mă fermeca cu tainic glas! Şi­ades. O felicit pentru succes! Şi plec la drum. fie­mi binccuvântate. pe draga mea Tatiana.  privind icoana Eroului de liră ales!   Şi­acum atât. far ihee  well. frumoasă­l tinereţe Şi­aduse tânăra  bacantă Şi oaspeţilor. adio!  (Engl. Ea le cânta cu frenezie: Şi junii o curtau. Ea prin Moldova întristată Printre nomazi a rătăcit Şi­acolo s­a  sălbăticit: Uitmd de graiul zeilor Pentru săraca limba lor Şi cântul stepelor.   Uitând de baluri şi ospeţe.   Capitolul al optulea Fare thec well. Byrtm b Puşkin parodiază aici eroice clasice. cu mândrie.  R. Still for ever. Adesea mă chema să­ascult Al mării vuiet în tumult. Derjavin (1743­l816) cel mai de seamă poet rus al secolului al XVJII­lca. iar dacă­l pentru totdeauna Atuncea pentru totdeauna. Cu mine călărea­ mpreună! Pe ţărmul falnicei Tauride.   III Şi impunându­mi ca o lege. de cercuri amicale Eu am fugit. ca Lenore­n nopţi cu lună. Iar eu şi­amicii. Deodată. fiicele zeului marin Nereu. a G. tot se primeni Şi în grădina mea veni Ca domnişoară de oraş  Cu gândul trist în ochi senini Şi­o carte franţuzească­n mâini. Din Apuleiusb luând lumina.   Simţind cu gloata se­nţelege —   Grăbii cu Muza mea sprinţară!   În larmă de ospăţ.  LV Aici. ne­a binecuvântat. Şi Muză­n  taciturna­mi cale. and if for ever. în miez de noapte groaznic. A mele munci. Iar Muza îmi cânta discret De vesela copilărie Şi de străvechea noastră slavă ­Visarea inimii suavă. Din prag. la beţie. . Alinătoare de destine. Din Cicero citind puţin.   Şi la nebunele ospeţe. Derjavin a cel  bătrân. Priveam la Muza mea zglobie.   Pompoasele invocaţii ale epopeile» în zilele când în grădina Liceului  creşteam senin. Ea după mâne. s De rond.)   I k Lucim Apuleius scriitor latin din secolul al II­lea. au­teruâ romanului  fantastic şi satiric Măgarul de aur. În dar. Şoptituâ glas de nereide a: Eternul valurilor cor Imn înălţat spre  Ziditor. în primăvară.   II Şi lumea o­ntâlni cu drag.  prin munţii din Caucaz. De capitala depărtată.  galantă. Când  lebedele cu suspine Chemau din tainice coline Pe­aibastru lac. Succesul prim ne­a­ntraripat.   • Nimfele mării. epică Muză! Şi dă­mi tu  credincios toiag Să nu mai rătăcesc pribeag! Destul! Arunc povara dusă Dând  clasicismului obolul: îndeplinii cu cinste rolul.  gingaş. Ea.   IV Curând. care i­a prezis iui Puşkin an viitor strălucit. Părea că sunt la un  banchet.   Doar pasiunea arbitrară. Cu ciudăţeniile­ l toate şi.   B Adio. Cu gloata şatrelor  răzleţe.

 Prin rândul strâns de­aristocraţx. ca o lume. quaker b ipocrit.   Dar cine în selecta gloată.   Oligarhia perorând.   Că sufletele­nflăcărate. La douăzeci dandy în notă. în jurul  doamnelor de seamă Sunt ca la un tablou o ramă»   VI t „ îi place mândra prezentare.   Destul a zăpăcit o lume. Stârnesc surâs şi  răzmeriţe.   Sta între toţi ca un străin?   Prin faţă­l se perindă.   Cu altă mască­mpodobit?   Sau. Ca orice mediocritate.   S­au irosit.   L­aţi cunoscut? Doar după nume î IX De ce cu­atâta aroganţă Vorbiţi voi  despre el grăbit? Nu pentru că.   Ce gazdei vorbe­l spun galante. Mondenii nobili  nesfidând.  De militari şi diplomaţi. Pe toate le­a cules. nedreaptă. Bărbaţii­n negrele costume. Printre cucoane cu emfază Ea trece­ncet şi se aşază. bărbatul excelent!   17 Evgheni Oneghin XI E trist să cugeţi că­n zadar O tinereţe ne­a fost  dată. vin Şi pleacă roiuri de vedenii. dar.  treptat. Cu ranguri. fierbinţi. mai umilit? Sau va stârni mereu scandalul? Cum se prezintă­acum? Melmoth  Cosmopolit. Că vorba plină de­ngâmfare Adesea o  luăm drept faptă. anume: Să­şi lase moda perimată.   Că ea ne­a înşelat amar Şi­a fost de noi şi ea­nşelată. simplu om de treabă. subţioară.  VI Şi astăzi pentru prima oară Las Muza­mi la raotit44 să vie.   Pe chipu­l ce vezi? Plictiseală?   Orgoliu­nfrânt.   Şi atmosfera de rigoare.   Tăcut. cată A fi ca tine. Fantome n­a vista nicicând. La cincizeci  s­a eliberat De datorii şi obligaţii şi glorii. Ne­a năpădit şi nu­l bizar?   X Ferice de­acel tânăr care De june s­a maturizat şi gerul vieţii temerare  Treptat cu anii l­a­ndurat. Să ştii că bunele  dorinţi Şi visurile dragi. Că la cei mari nimicu­l mare şi  că banalitatea. C­o minte nu se­ncurcă­n iţe. sau patriot. Privesc cu multă gelozie. Şi despre el auzi curent: N. în toate judecăm pripit?   » Protagonistul romanului Melmoth vagabondul de Chatt Maturin (1782­ l824). vârste rând pe rând. care aducea oamenilor numai nenorocii împotriva voinţei lui. bani şi decoraţii. cu fruntea­ngândurată.   Precum l­aş sfătui. N.   Privind lămuritoarea lume. Că nerozia­l rea.   B Membru al unei secte religioase din America de Nord. Childe Harold. în vânt îndată. . din ignoranţă. chin de­ndoială?   Dar cine­l? Nu cumva Evgheni?   Să fie el? De bună seamă!   De mult e­aci? Ce dor îl cheamă?   VIII Acelaşi e? Ori s­a smerit? Sau face pe originalul? Cum s­a întors. La zâna  stepei. La treizeci însurat cu dotă. în rochi şi haine elegante.

 s­o  tălmăcesc la terţi.   XV Spre ea vin doamnele.  Ca frunză­n toamnă spulberată. opunându­s. Curând îşi părăsi conacul. lacul.   1 Personaj din celebra comedie Prea multă minte strică a jjlui Griboedov. fără­o dorinţă. Şi­n  rătăcirea­l fără ţel.   Ca la o ritualitate.   Iar mândrul general alene Păşea.   Privind în ochii ei cu drag.   Şi­n urma gloatelor.   Să mergi codaş. Să­ţi meargă vestea de smintit. La vârsta lui  să fii nimic.   Bărbaţii se înclină­afabil. Ca Ceaţki a de pe vas. sătul de toate. nici prea expansivă. care susţinea teza întoarcerii la formele  perimate a! E limbii bisericeşti. Nici cum  .   Şi domnişoarele tăcute. Sau  de un monstru îndrăcit. mă ierţi: Nu ştiu. A celor care poart­o cruce). în alte părţi mereu s­ar duce. Tânjind în viaţă fără rost: Să n­ai nici slujbă. chiar în ziua întoarcerii sale la  Moscova a luat parte la un bal.   De gazdă s­a apropiat.   Părea adevărat tablou Du comme ii fautA.   Fără pretenţie stridentă. fondatorul societăţii „Convorbirile  iubitorilor secolului al XlX­lea”. •   O doamnă.   E trist să tot priveşti în faţă La mese pururi înşirate. N­aş spune că­l o  frumuseţă: Dar de la cap pânla picioare.   Fără privirea insolentă. chinuitoare. umflându­se în pene. Ogorul şi pădurea. Să  lâncezeşti în trândăvie. nici soţie.  la bal. Şişkov b. nici prea guralivă. Pe unde jalnic i se­arată Tăcuta umbră­nsângerată.   Trec prin salon cu paşi de ciute.). Şişkov.   B Aluzie la amiralul A. (Povară  grea. Sau cum e şi eroul meu Oneghin „Demonul” cel rău.   Prin sală trece­al şoaptei val. A.   XIII Pătruns de­o tainică mustrare. amabil. Cuprins de patima­l se­avântă: Dar hoinărirea nu­l încântă  şi­acum.   XII Nu e plăcut (vă rog.   Batrânele­l zâmbesc din prag. în viaţă. Nici un cusur vădit nu are.   Ce şi­a ucis (cumplit a fost!) într­un duel pe­un bun amic.   Nempărtăşind nici o credinţă.: dezvoltării fireşti a limbii literare  ruse.   Urmată de­un brav general. fiţi drepţi!) Să fii subiectul de scandal şi între  oamenii deştepţi Să treci drept un original. a Al buneicuviinţe (fr.  După ce a Jipsit din patrie timp de trei ani. el Se­ntoarce­n cercul lui banal.   Nici rece.   Fără grimase de salon Şi fără gesturi imitate: Tăcută­n grava­l simplitate.   XIV Deodată lumea s­a mişcat.

 Spaniolul sol îi e vecin?   Aha! De mult n­ai fost prin lume!   Îndată te voi prezenta. De­acolo. amice: La noi el  nu şi­a luat avânt. Nm cred să aibe preţ pe­aice! De­o epigramă ar fi bun. Cu Nina Voronskaia­n frunte. nu s­a cutremurat. mă  crezi!)   XVI Îmi place mult acest cuvânt. în grabă Plecă.   O urmă de reminiscenţă Oneghin nu descoperi. dar să mergem! Prinţu­mbie.   Şi nici din buze n­a clintit. Nu­ şi întrecea vecina.   Chiar de­o privi cu insistenţă.   Şi nu putu. în singurătate. oare. ce­şi destăinuieşte Iubirea­l ce­a respins­o. Dar nu pot să­l traduc. a Trăit în plaiuri depărtate? El o mustră fără sfială. e Tatiana. Ea îl întreabă. Vis?   Sau l­a privit chiar ea în faţă. de unde vine.   Dar cine e? Soţia mea!   XVIII Te­ai însurat? Ea ţi­e sultana! De mult? De vreo doi ani.   De nu­l cumva.   Nici o sprinceană n­a mişcat. îi pare. Cu frumuseţea­l statuară. din sala­ncinsă. Dar  despre doamnă să vă spun Fermecătoare­n simplitate. spune­mi. cu aer obosit. (Nu pot s­o spun. în care totul e deschis: În care ininia­l vorbeşte?   E fata. din părţi vecine?   Apoi.  din pustiul sat?” Şi tot mereu lornieta lui O­ndreaptă spre­aceea care.ar zice modă­n speţă.   XVII „Nu­l ea? Evgheni s­a­ntrebat Posibil? Este ea. în cercu­nalt de londonezi: Vulgar. privind la soţ. Semnă l­a întâmpinat.   Indiferentă şi semeaţă?   XXI Şi plictisit. prinţe. cine­o fi anume.   XX Aceasta.   De când e­aici. Ba. dară.   Ia. nu s­a roşit. Această Cleopatră­aieve.   Aidoma cu chipul ei. Oricât în suflet  turburată. zău. La începutu­mi de  roman. Prinţesa l­a văzut şi ca.   Cea cu bereta de carmin. Pe care. . Să fie­aceea de la care Păstrează tainica  scrisoare.   N­a­ngălbenit. Pe ţărmul  minunatei Neve: Dar Nina nu putea s­o­nfrunte. Rămase­ncremenit.   Iar el. nu­l. Nu ştii tu. La masă le­ntrecea pe  toate. mai bine!   Cu cine? Larina! Tatiana?   Tu o cunoşti? Moşii vecine!   Ei.   Citindu­l aspra lui morală.   Să intre­n vorbă el dori.   XIX Şi. dacă vrei. Privind la dânsul nemişcată şi cu nimic nu s­a trădat: Păstrând  acelaşi ton plăcut Şi­acelaşi liniştit salut.   Ca­n vis să­l semene. Ca să­l prezinte la soţie Pe prietenul şi  ruda sa.

 în nepăsarea­l se întrece.  prea­ndulcit. „O­o! La ea. ţimpu­l spornic. Şi­n faţa gazdei primitoare. Cum ştim. palid şi ursuz. Se­ntrec cu vervă­n scăpărare.   Trăsura l­a lăsat la scară. Ce discuta idei de stat. Protipendada.   Iar. veche.   Trezindu­l iar din lenevire? Necaz? Zădărnicii? Tristeţe. îl pofteşte La o  serată.  El pleacă­acasă­ngândurat. Scriind răspuns de  mulţumire. Se­ncurcă. musafirii proaspeţi  Presar cu glume piperate Discuţiile animate. îngână două­trei cuvinte.   Încorsetat şi mut.   Furat de­un vis întârziat.   Şi gânduri negre­l trec prin minte Privind în ochii ei.   XXV Era aici şi­un domn acrit. îl cjsândiră unanim!   XXVII Şi­al meu Onegbln. Vedeai şi acre băbătii Cu trandafiri şi cu  scufii.   Dar bate zece. privind la anonim. .   Trist răscolind cenuşa stinsă. Cu suflet plin de josnicii. Şi bătrânelul parfumat. la principesa urcă. rece.   Aşteaptă să se facă seară.   Trezindu­se spre prânz. Toţi. 22?   Fac haz. Mă duc! Mă duc!” el se gândea. Care glumea.  stârnind umorul Deşi plăcut la­nfăţişare El astăzi cam ridicol pare.   XXVI Era Prolasov cel vestit. Zburdălnicii de tineret.  tară vorbării pedante şi adevăruri epatante. dar şi temut Şa acelaşi timp. Sau dragostea­l  din tinereţe?   Xxir Oneghin. Pe soţi naivi şi sex frumos şi pe romanele confuze. dovedind mult talent. Era aici şi­ ambasadorul. Pe toţi şi toate mâraios! Pe ceaiul gazdei. Război. fapt pentru care  era şi iubit. liniştită. Dudui scăpate de dădace Şi mutre pururea posace. glumesc. Sosesc noi oaspeţi: Şi­n grupuri.   Zorit. Priest (1803­l82) conte. K.   Trecură câteva minute: Ei tac ca două statui mute. Şi­un voiajor aventuros. Şi­ntrerupt e Nu prea plăcutul tete­a­tete a: Ei şi­ amintesc de vremi trecute. Ce prin albumuri  ţi­a tocit Creioanele tale. La modă şi  figuri banale şi imbecilii de duzină. Scrobit şi mândru  şi obraznic. prinţul.   S.   XXIII Soseşte soţul.   Tatiana­l singură. fiul unui emigrant francez caredesena în albumunle înaltei societăţi caricaturi.   Oneghin. primeşte Un plic: N. Un cioclu rătăcit la praznic. Cu aer cam pretenţios —   Şi toţi. dânsa. lume fină.  Nesperiind nici o ureche C­o vorbă nesărată. E. Priesta! Un alt director peste bal în uşă poză din  jurnal Stă rumen ca un heruvim.   XXIV Era chiar floarea capitalei. minciuna din jurnale şi farmecul soţiei sale.). Pe monograma  unor bluze. tot privind la ornic. Dar ce­l cu el? Ce vis îl prinde! Ce dor în suflet i se­aprinde. seara­ntreagă. confuz.   B Discuţie între patru ochi (fr. St. St.   E ocupat doar de Tatiana: Nu de fetiţa ca o fragă.

 Cu anii veştezi.  Îndrăgostită şi sărmană. Iată­l  . odrăslind din lut. chiar de moarte. nu se lasă.   Neascultând de glasul minţii. Cine­ar putea. Salutul i­l evită parcă. în lumea asta. ca holda. în pieptu­l  oftica­ncolţeşte. ci e gata Să scrie la strămoşi. când îi permite.   Boa a la gâtu­l de­l agaţă.   Şi zi şi noapte. Oricât s­ar zbate. De  revederea­apropiată. Ce nopţi întregi gândea la el şi somnul no  prindea de fel. Iar la ospeţe. Deşi­n scrisori el nu mai crede Şi sens în ele nu mai vede. Sub ploaia patimii. îşi  creşte pentru pârg recoltă şi viaţa. de departe.   Şi­atinge mâna lui fierbinte. în casa­l.   La fel sunteţi voi cu străbuna: Nu ce­l permis îţi place ţie. strănepoţi ei Evei. fărde roadă.   Ah. degrab. nici nu­l pasă. Tatianei (ăsta­l sexul slab!) De dânsul nici un pic nu­l  pasă. Dar inima­l dă ghes.  Iar alteori nici nu­l remarcă. vicleană. Dar el mai speră. ca pe toţi. Ca­n toamnă­un furtunos  puhoi Ce schimbă câmpul în noroi. fiul lui Hipnos. • Fâşâie lungă de blană sau de pene. nici nu pare.   Inaccesibilă vestală. îl cheamă.   Făcându­l loc printre lachei Şi ridicând batista ei.   T XXX Evgheni. E tristă  dragostea neroadă.   La pragul ei robit dorinţii. Legislatoarea de salon. Pe când Morfeu a zorea s­o culce: Visa în zorii tinereţii Cu el să­ şi lege firul vieţii.  purtată de femei în jurul gâtului. fără îndoială.   În mitologia greacă.   Ci de prinţesa glacială. îi ţin toţi medicale predici Şi e trimis la băi de medici!   XXXII Dar el nu pleacă. Pe gingaşa fecioară dulce.   E­namorat cuc de Tatiana. E­asemenea  unei furtune Cu ploi în câmp de primăvară. El s­a uscat. Păşind în rolu­l de cucoană: Ce  grabnic şi­a­nsuşit ea strania Maniera de amfitrioană. Dar pentru­o inimă fecioară. Oneghin suferă. într­una: Doar mărul cel oprit să­l dai. Dă flori la timp şi rod  plăcut. e numai oaşa. sloi de gheaţă.   Dar ea nu vede. Căci asta­l blam în  lumea mare.   Sau când de mânai. cu sfială. Când vârsta stă­n târziul prag. Prinţesei scrie  inimos Misiva lui cea pătimaşă.   Căci raiul fărde el nu­l rai!   XXVIII Cu totul se schimbase Tania.   Ci şarpele mereu te­mbie La pomul tăinuit. zeul somnului. Mai dârz decât cel sănătos. E fericit.   XXIX Iubirea vârstele supune. Cochetă nu e. de bună  seamă.   Ca umbră după ea păşeşte. Să vadă­n falnica madamă. Cu­al patimii mort vălmăşag.   L­adastă dragostea. abfaşă şi chinu­l scapă din zăbală. de  bon­ton. fTronmd acum pe ţărmul Nevei. oameni.   XXXI Pe dânsul ea nu­l băga­n seamă. slăbeşte. în fiecare zi grăbeşte.

 cufundat în sine. Să vă­nsoţesc la orice pas. El cugetă. de zor: Citi pe Gibbon a şi Rousseau. în viaţă fericit m­ or face! Ce grea pedeapsă mi­am luat!   Nu! Să vă văd în orice clipă. să rămâi de gheaţă. de­aceea. Aflându­mi fericirea!   Lipsit de­aceasta. El pleacă. îşi vede­ndată zeia Ce­l taie calea  supărată: În ochi. Pornirea­mi stăvilind. rânduit de soartă. Bichat a.   Stăruitor el o privea: Nu vede­un strop de îndurare.   Tot ce ştia Oneghin numai. în orice dimineaţă.   Dar ca să mai râvnesc la viaţă. Gândeam că libertate. pace. Să­ţi verşi tot chinul şi amarul  Din sufletul plin de ardoare! Şi. S­adun dojenile grămadă. plecând  în lume. lumeai De  dragostea­l nesăbuită. sau  ironie­amară! Ce mai doresc? Ce mă îmbie Să tulbur spuza.   XXXV Porni iar pe lecturi. poate. imprudent? La ce  batjocură târzie Vă dau prilej de­amuzament?   Când v­am văzut întâmplător. Şi. totuşi. spre­al tău prag Pornesc mereu pe furişate. Simţind înfiripatul dor. dacă­aţi şti ce grozăvie E să­nseţezi  după iubire. Spre ce liman să se îndrume? Şi­acuma.scrisoarea textuală: SCRISOAREA LUI ONEGHIN CĂTRE TATIANA „Prevăd că  va stârni jignire Destăinuirea mea bizară: Vă va aprinde în privire Dispreţ. Un zâmbet. Privirea aspră să nu vadă Vreo uneltire­ nchipuită.   Căci zilele­mi sunt numărate. Ce­l năpădiră pân la gât. Ca să nu afle soţul.   Că peste zi vă pot vedea!   Mă tem că­n ruga mea smerită. închis în colţu­l mphorât. să vă­nţeleg Cu  sufletu­mi desăvârşirea Şi­n chinuri mistuit întreg Să pier.   Mi­e clipa dragă. Nu  am voit s­o pierd. În conversaţii.   De lacrimă încremenită —   Doar furia­l greu stăpânită!   XXXIV Sau. Străin de toţi şi degajat. O. din prag. ca în trecut.   Mă vreau călăuzit de­o stea: Să ştiu. ba şi­a treia. tema­l tăinuită. Eu ştiu că.   Nici un răspuns. Mi­am smuls din piept. o  privire­n pripă S­o prind cu dragoste­n extaz! S­ascult prelung. renunţând la lume. Manzonib Herder şi Chamfortc Madame de Stael. Să arzi! Iar mintea să­ţi îmbie Tot sângele la potolire! Să vrei să­ţi  plângi tot avatarul Şi să te tângui la picioare. Ţinând la mândra libertate. ceasul drag. În cabinetul său tăcut. în gesturi şi pe faţă Ca­n Bobotează­un sloi de gheaţă!   Ea reţinuta indignare Pe buze­abia şi­o stăpânea. Şi ne­a mai despărţit. El iar mai scrie. Să­ndur îmi e peste putinţă: în mâna voastră a mea fiinţă V­o­ncredinţez cu­al meu destin!   XXXIII Nici un răspuns. N­am cutezat să  cred scânteia. în  privire: Să­ţi tăinuieşti orice simţire. . La  vechi ipohondrii haine. Scrisoarea doua.   Curând mi­o bate moartea­n poartă. poate. Speranţe nu­s! În deprimare Blamând  nebună să purtare. Sărmanul Lenski  jertfă­anume Şi tot ce mi­a fost scump şi drag.   3 I Să fii cu zâmbetul pe faţa Dar fie! Mistuit de chin. La sindrofie Sosind.

 Cu primăvara timpurie. Ori cu poveşti mai noi. bătrâne şi­a inimii  dureri păgâne. Şi almanahuri şi jurnale. Său Idol mio h şi pe loc Pantof. Cum  stă­n nămeţii de zăpadă. Sau  scrisul tinerei fecioare.  Tissote Citi pe scepticul de Bayle f. El nu se­ ntrece cu poeţii şi nici din minţi încă nu­şi sare.   C N. Care­l spuneau  câte ceva. unul din precursorii  iluminiştilor din secolul al XVIII­lea.). C­un suspin în ele se­ adâncea deplin Şi în tradiţii legendare. Sau  cum n­a devenit poet. citat des de  Puşkân. la soare. bizare. îi rătăcea departe gândul. Şi nămeţii Se duc sub razele solare.  domnii mei!   XXXVI Cât el citea cu ochi fierbinţi. Bichat (1771 ­l802) medic şi fiziolog francez.   B E întotdeauna bine (ital.   Pe prodigiosul Fontenelle a Şi dintr­ai noştri pe câţiva. Cu vrăji şi superstiţii rare. Tissot (1728­l797) medic elveţian. Te miri cum nu­şi sări din minte. Coloane de morală pline.   Tot sufletu­l întipărându­l. Elevul meu nechibzuit. cu madrigale. Iar alteori.   B Logodnicii. romanul scriitorului italian A. monoton Prin faţă­l  trec. Nici nu muri.   Dar rânduri triste când citea.   E A. cuget. El. Cibbon (1737­l794) cunoscut  istoric englez. Spre Neva care se  dezgheaţă. • Clevetitori şi inamici şi­un roi de tinere şi­ amici Mişei ce l­au trădat în viaţă.  Deschide dublele ferestre şi­n sania­l. Fontenelle (1657­l753) scriitor francez ş» gândite sceptic. Chamfort (174l­l794) publicist francez spiritual.   XXXIX Dar timpul trece. unde. Trecând băltoacele terestre. Unde mă­njură şi  pe mine. jurnal le  scapă­n foc. S. F.   A B.   Tristeţi şi visuri şi dorinţi. ca­n vis şi­aude­un glas: „Da! E  ucis!” Ba vede el trecând prin faţă. numai  ea. Ba prinde­anapoda să vadă. cât pe­aci. ca o pinţă. Ce scapără pe străzi. Ca să mi­o ia pe dinainte! Aşa. Trist a iernat în suferinţă. Năluci de la un faraon a. E sempre bene b. Şi­acolo.   Un vechi joc de cărţi. Alunecă  în goană mare. Cu datini tainice. cuprins de magnetism. a E.  Prinzând al rimei mecanism. Sau la conac cum stă­n fereastră Ea. apărut  în 1827 şi tradus în ruseşte în 1830 nu putea fi citit de Oneghin în 1825 când  se încheie acţiunea romanului. Mă onorează iarăşi ei. n­a devenit.   Cu ochiul minţii parcurgea Altfel de rânduri.   Dar seamănă cu barzii caid Stă în ungherul anodin. autor de cărţi cu teme medicale. în răzvrătire. mereu sihastră!   XXXVIII Astfel se pierde el încet.   F Pietre Bayle (1647­l706) filosof francez sceptic. Un tânăr adormit.   D M. Manzoni (17S51873). Privind la focul din  cămin.   XXXVII Şi­ncet el cade­n amorţire De simţuri. de dimineaţă. Din: Benedetta 3 fredonând. Acum renvie. .

 foarte populare În  vremea aceea: Ep două canţoXL Pe­Oneghin unde­l poartă goana?   Da. I­ar fi acum cu  neputinţă A n­o ghici pe Tania­mică. cu nostalgie. Căci vă purtarăţi cu nobleţe. Fără  mustrări.   Îi spune dânsa trist.   Citeşte cu îndurerare. văzând­o­n suferinţă. aţi ghicit! Aşa­l! Posibil!   Plecă la ea.   Ca soţul meu e un erou. Evgheni­l cade la picioare. Pe principesa singurică.   De soartă apropiaţi smerită V­am ascultat morala eu?   Azi îmi veni şi rândul meu!   XLIII   …Oneghin. Nu­l drept? Se ştie!   Şi­acum ce doriţi anume?   De ce sunt astăzi urmărită?   Pentru că­n lumea de elită Sunt pretutindeni invitată. eu pe­atunci eram Mai tânără şi mai frumoasă şi­o ştiţi: din  suflet vă iubeam. Şuvoi de lacrimi curg pe faţă. în. Cuvmtelc cu că. la ţară. fără mirare.   B Idolul meu (ital.   XLI Oricui. în pustie.”   El intră un cadavru viu: În anticameră­l pustiu. în fine: Destul. Dă­n mintea voastră generoasă.  Nete a Binecuvântata (hal. faţa­l pierdută.).   El trece mai departe­acum. în inirria­l din nou învie.   Nu vă plăceam.   Eu ce ecou aflai? Cruzime! Nu­l drept? Respin s­aţi cu asprime Iubirea  unei fetişcane. Curând codana De altădată­n ea tresare Şi visuri dulci. Dar. mută. ca­ntr­o vrajă.   Ce­a fost în lupte mutilat. . Că sunt ilustră şi  bogată. Nici nu vă­nvinuiesc măcar.   Ce visuri ea îşi înfiripă?   Se scurge clipă după clipă. Ţinând în mâna­l o  scrisoare.).   Deschide uşa şi. Înnebunit de remuşcare. sculaţi! Căci se cuvine O explicaţie  cinstită.   Când în aleea solitară. în ochii stinşi. Nu­l iese nimenea în drum.   Stă palidă şi negătită.   Ea vecâe­n ruga lui dojana Şi l­a înţeles. la Tatiana: „Excentricul incorigibil. trudită.   Şi mâna­l rece nu­şi retrage De lângă buzele­l avide. singură. Îngheaţă: Prinţesa.  Aţi fost om drept faţă de mine: Recunoştiinţa­mi se cuvine!   XLIV Atunci.   A­l ridica nu se decide.   Oneghin. v­amintiţi de­o seară. Privindu­l pe Oneghin.   XLII Privindu­l ţintă. Privirile dc­atunci duşmane şi astăzi pot să mă îngheţe! Şi  predica aceea. Italiene.   Departe de­agitata lume.

  Am tot umblat.   Tăioase vorbe de necaz —   De­ar fi după voinţa mea —   Pe­acelea eu le­aş prefera Pornirii josnic­pătimaşe Şi­acestor lacrimi şi  răvaşe. strălucit desmăţ.   Eu le­aş schimba pe­un raft de cărţi. De­ai vrut în neglijente strofe Să vezi furtuni  . Măicuţa mea­n cuvinte  sacre­mi Mă imploră. unde­n tină. anume.   Şi cimitirul.   De n­aţi uitat­o până azi. Dar pe vechea Tatiană. cititor.   Să ştiţi: o drastică dojana.   Pentru sălbatica grădină. De casa mea costisitoare. Evgheni­nvins Stă.   Nu­mi pasă. în ochi cu lacrimi: Şi biata Tania orice soartă A fost în  stare s­o împartă! M­am măritat.   Şi anii fragezi.   Supus de­un simţământ meschin?   XLVI Iar mie de­acest fast. de sus.   Cu larmă. Dar altuia îi sunt  soţie Şi­l port credinţă pe vecie!   Xlv ni Ea a plecat. ­ Un zomăit de pinten. cu tot chinul.   Şi pe eroul meu. Dar destinul S­a  împlinit. Noi să ne despărţim amici. dar ţin pe  viitor. sau dintre inamici.   Sub crengi şi crucea ei săracă. în clipa cea mai grea din viaţă.   Pentru nevrâstnica­rni visare.   Scump cititor. De viaţa mea strălucitoare şi plină de  succes. din cer. îl părăsim.   Un om aşa deştept şi fin. Şi vă invit Să mă lăsaţi de­acum în pace: C­ un om de­onoare am de­a face! Eu vă iubesc (la ce să mint?). Orişieînd eu toaca Această tristă mascaradă.   Pe timp mai lung.   Acolo unde­odinioară V­am întâlnit întâia oară. Nechibzuirea Mi­a fost sortită. de copilă. Amic.   XLVII Când te gândeşti că fericirea Era aproape. de faţă. în lume. Deci poposim!   Să ne felicităm cu ură!   Destul! Să nu­ntrecem măsura!   XLIX Oricine­ai fi tu. în ce  furtună de nestins Se zbate sufletu­l răpus!   Deodată.   Se află scumpa mea dădacă. Mă ierţi.   Pe atunci. pe totdeauna!   Căci. prin lume­într­una.   Şi soţul Taniei intră sprinten. după el. De ce să­mi staţi sclav la picioare. ca trăsnit. aveaţi atâta milă.  Că sunt distinsă la palat?   Sau dezonoarea mea ecou Găsind îndată­n societate şi faima v­ar mai  creşte poate?   XLV Plâng.

 (Confer sions de J.   Şi sfat cu­amicii tinereţii. întâia strofă le­am citit. ouvrage quil continua fierement devant moi.   4 Renumit patron de restaurant. Tot în acelaşi gen. întâia oară le­am deschis Romanul meu. Cum cu Oneghin fac acum.   Instants a remplir de blanc Ies creux de sa peau. mais sur ce quentrant un  matin. Odihnă. Baletele lui Didelot erau în interpretarea lor pline de imaginaţie şi de fermecătoare frumuseţe. Boileau îl  .   3 Pălărie a la Bolivar. je le trouvai brossant şes ongles avec une   ) fetiţe vergette faite expres.   Pe care­am zugrăvit icoană. et moi. Până la fund nu fi­a  sorbit. Cu vis şi clocot de  vieaţă. peut bien passer quelques W întocmite de Puşkin şi notate în cuprinsul  traducerii cu lcifre arabe. Unul dintre scriitorii noştri romantici spunea că găseşte în ele mult mai multă poezie decât în toată: literatura franceză.   Tu. alţii­s  departe. Cum Saadi­odată a grăit. non seulement par lembellissement de tont teint et  pour avoir trouve des tasses de blanc sur sa toilette.   Când încă­n magicul cristal Nu­ntrezăream acest final. cărora aparte. la ospeţe.   Să toarne­n inimi amicale O picătură de plăcere. qui nen croyais rien. sclipiri de spadă. 7 întreagă această strofă  plină de ironie nu este altceva decât o laudă publică la adresa frumoaselor  noastre compatriote. după munci cu roadă.   LI Prieteni. ca în vis. Sau  mici greşeli gramaticale.  Rousseau) a. Pe­Oneghin fără ei l­am scris. J. unghiile se curăţă cu o periuţă specială. Iar tu.   Şi lui Oneghin.   Timp lung s­a scurs de când Tatianei. Dea Domnul: cartea mea de faţă.şi catastrofe.   2 Dandy elegant.  luptând cu anii.   Grimm a luat­o înaintea veacului tău: astăzi în întrea «a Europă  civilizată.   ADNOTĂRI LA „EVGHENI ONEGHIN”»   1 Scris în Basarabia.   Ffi Tout le monde şut quil mettait du blanc. lucrul meu viu şi statornic. Tablouri vii. Pocalul vieţii.   Tu.   Şi­acum îţi spun: „La revedere „   Drumeţ de ciudăţenii dornic. pentru Tatiana.]  e jugeai quun bomme qui passe deux beures tous Ies matins a brosser şes  ongles. Romanul meu lăsând în drum. Destinul crud mi  te­a răpit! Ferice cel ce­n tinereţe. dans să chambre.   5 Un simţământ de plictiseală demn de Childe Harold.   Primiţi salutul cordial!   Cu voi eu am gustat discret Tot ce visează un poet: Uitare­n viforele vieţii. Drag ideal.  je commencai de le croire. Unii nu sunt. sub forma unei mustrări. al credinţei ideal. imagine de vis.

 B2 Din prima parte a  poemului Rusalca Niprului.   Luciri neumbrite pe cerul noptatic sclipesc Şi purpura­apusului cu  răsăritul se­mbină.   (Muraiov.   Corăbii zărite de­abia plutesc pe sub cerul albastru. lucru pe care l­a continuat şi în prezenţa mea.   Şi rouă se­aşterne. Doamnele noastre îmbină cultură cu  amabilitatea şi severă puritate a moravurilor cu acel fermec oriental. ŞPar vremea­l târzie. Aşa niciodată nu este brodat tot văzduhul amiezii. pe ţărm nici un glas. într­o  dimineaţă.   Nici lună. pentru a­şi  lustrui unghiile. Deşi nu­mi venea a crede. de care a  fost atât de mult încântată M­me de Stael (vezi: Dix annees dexil h). un zgomot de poduri pe ape străbate Şi ctte un strigăt  din sate răsună departe.   9 A zeiţei mângâiere Simte bardul inspirat: Toată noaptea în veghere De  granit stând rezemat. totuşi am început şi eu să  cred.   Seninul acela asemeni frumuseţii fetelor nordice. Zeiţa Nevei)   10 Scris în Odesa. rumenind Dimineaţa.   Jticonjuraţi că de­o cadra de părul Qe curge în valuri şuviţe de aur. poate să mai piardă câteva clipe ca să­şi niveleze cu cremă şi  ridurile feţei sale. intrând în camera lui.   Departe. J. dar şi pentru că pe masa lui de toaletă se găseau borcane cu pomadă şi.   E miezul de noapte: e mut şi al viselor freamăt. l­am găsit lustruindu­şi unghiile cu o periuţă  făcută anume pentru aşa ceva. a Toată lumea ştia că el îşi dădea cu pomadă. pentru că. Pe oaspeţi oraşu­l adună. desigur. doar.   De vraja penumbrei şi rodia dulce­a luminii. nici stele.   În noapte se strigă doar străjile una pe alta. pe mare lucesc argintate vântrele.   Când ochii străinului sunt fermecaţi de azurul din nord.   8 Cititorii îşi amintesc. Rousseau). .). în fiecare dimineaţă. pe când Filomela sfârşeşte cântările nopţii ţŞi altele­ncepe. adie răcoare pe tundrele Nevei.   11 Vezi prima ediţie a lui Evghcni Oneghin.   L ochii albaştri şi­obrajii mai rumeni că mărul. (Din Confesiuni de J.preamăreşte pe Ludovic al XlV­lea.  Socotesc că cineva care­şi iroseşte două ore. Era acea oră de  aur. Pe Neva o undă nu mişcă. Dorm toate.   Când zilele verii inundă­ntunericul nopţii.   Se pare că zorii din urmă grăbesc.   Ktunci peste Neva şi mândrul Petropol se vede Cu» er fără ceaţă şi nopţi  fără umbră dispar.   B Zece ani de exil (fr. aceasta nu numai pentru că tenul său se înfrumuseţa. dar nu se întunecă norii cu  tivul de aur. nici un val nu mai saltă: tăcere. în zarea cu fân borangic de lumină. din idila lui Gnedici: E noapte.  slăvind zorii zilei ce vine.  IDin când în când. de minunata descriere a nopţii  petersburgheze. apoi.

  Exact.   ŞSl Prin jurnale se criticau cuvintele vechi: blop. molv şi top.   20 „Lasciati ogni speranza voi chentrate” a. Fedora. Baratânski.   Prevestire de nuntă. să se răcorească şi l auzi grai (molv) omenesc şi tropot (top) de cai”.   30 Astfel se află numele viitorului mire.   Evgheni Oneghin   17 În ediţia anterioară.  Editorul într­un rând se scuză. Iubesc poeticul ay Cu spumă lui cea  zgomotoasă. Jean Sbogar cunoscutul roman al Iui Charles Nodier. cum de unei ţărănci simple i se  spune fată. Cuvânrul blop se întrebuinţează în  graiul popular curent în loc de hlopanie (aplauze).   19 Vampir povestire atribuită din greşeală lui Byron.  considerau strofele următoare că anacronice.  . Tâcâi. de la oraş.   21 Revistă editată odinioară. nu a  tradus decât prima jumătate a celebrului vers.   F a Dacă aş avea nebunia să mai cred în fericire. 28 Vezi descrierea iernii  finlandeze în Eda lui Baratânski. etc. Autorul nostru. Fiocla şi altele sunt folosite la noi S numai de către oamenii  simpli. (Povestea despre Bova Korolevici). modest. Sau cu juneţa furtunoasă.  [37 Vezi Prima zăpadă.   F. (Către L.   24 Această înseamnă relevă unul din criticii noştri că băieţii patinează. la fel ca şip în loc de şipenie. Ce seamănă cu a iubi. de răposaţi. Mel­moth geniak  operă a Iui Maturin. P. că de  sărbători a cam chefuit. în faţa publicului şi pe calea tiparului.  Filat.  Ţi 3 Cele mai sonore şi mai plăcute nume greceşti ca de pildă: I Agafon.   18 Julia Wolmar Noua Heloha. ca o  nefericită inovaţie. Gustai) de Lânar erou al unei încântătoare povestiri a baroanei  Kriidener.   22 E.   23 Unele reviste îşi exprimau mirarea.   Îndrăznim să vă încredinţăm că în romanul nostru timpul este calculat  după calendar. P5 Şi javais la folie de croire encore au bonheur. Ismailov.   29 Cotoiul cheamă­o pisicujă Cu el să doarmă în cotruţă. Aceste cuvinte au rădăcină veche în limba rusă. A. poeia prinţului Viazemski. neînţelegând aceasta. ex: „Ieşi  Bova di» cortul său.). je le cher cherais dans lhabitude. li se  spune fetişcane. 14 Grandison şi Lovelace sunt eroi a două vestite romane. Zigră­[vând familia. A.)   T Auguste Lajontxinc auâGiJ numeroaselor roman. destul de neglijent. celebra exclamaţie a lui Hamlet în faţa cra­: niului  bufonului (vezi Shakespeare şi Stern). Cri.   25 De când viaţa îmi zâmbi. 16 Sărmanul Yorik. unor domnişoare nobile. pe când puţin mai jos. iar autul întâi prezice moarte. în loc de spre casă­n toană a apăruc greşit spre  iarnă­n goană (ceea ce nu avea nici un sens).  A (Chateaubriand). Malek Adel eroul anui roman mediocru de M­me Cottin. aş căuta­o în obişnuinţă (fr. din popor.

 Printre pustictoare scene: Trădări cu farmece mondene. care intraţi aici (ital. M. cu voi. precum ne informează B. tratând despre gospodărie  (agricultură).   » Lăsaţi orice speranţă. Scot soarele. amici!   41 Levşin autorul mai multor opere. o dulce  inspiraţie.  încovoiaţi până la brâu.).   Grădini sunt drumurile noastre: Copaci străjeri ­ peluze­albastre.   S­aştepţi venind vreun pieton. cu puf pe haine. în rea bulboană. dând zor aurorii. Parodia cunoscutelor versuri ale lui Lomonosov: C­o mâna­mpurpurată zorii.(şuierat). 33 Cărţile de ghicit se editează la noi sub firma „Martin Za­dcka”. .   57 Proprietar de restauram la Paris. Din unda clarei  dimineţi.   Destulă trudă şi ispravă: Folos puţin. 252   Mai ieri veni la mine. A scos un şuierat (şip) de şarpe (Dintr­o străveche  poezie rusă).   39 Vestit maestru armurier. În lumea asta de desfrâti. admiratori de totdeauna ai sexului frumos. Tulburi a mea imaginaţie şi inima mea receo­nvie Cu sacrul foc de  poezie Şi nu lăsa să se răcească Simţirea bietului poet Şi­al lumii ucigaş  banchet Plnla sfârşit să n­o­mpietrească Printre nesimţitori trufaşi Şi proşti  strălucitori şi laşi. Judecători cu minţi confuze. Cu toate că­s bigote ele.   Ori drumu­l bun la toate cele. cu mustăţi stufoase.   Cu mare zor de peste munţi. Mototolit. Nu trebuie în nici un caz să stânjenim libera dezvoltare a bogatei  şi preafrumoasei noastre limbi! 32 Unul din criticii noştri pare­mi­se că găsea şi în aceste i versuri un fel de indecenţă.   Zburlita iarnă rusă vine Peste vâlcele şi coline. Cochete  gata să se­amuze.   35 Buianov. dar multă slavă!   Păcat: pe­acest întins teren Nu poţi pleca cu nici un tren: Stai cu copacii  de planton. cu  şapca­l cu vizieră. Feciori vicleni şi răsfăţaţi. Mă bălăcesc.   De zile bune.   Cu vifore şi cu tam­tam. De hoţi cu  suflete infame Şi de zănateci îngâmfaţi. etc. pe aici. neînţeleasă de noi.  Mak­Adam. în limba rusă. bunul meu vecin. Feodorov. de  mărgărim. Printre iobagi în lanţuri grele. capitolul al şaselea se termină astfel: Iar tu.   Dar pentru bieţii călători Drum liber e de două ori: Când cu Mak­Eva. zile rele. au judecat cu  asprime indecenţa acestui vers.   38 Vers de Griboedov.   (Vecinul periculos)   Criticii noştri. om onorabil care n­a scris niciodată cărţi pentru ghicit.   XLVII În lumea de mişei cu faime.   Să dreagă peste nuri punţi Şi să presare pe pământ Nisip mărunt. voi.   40 În prima ediţie.

  P A.   Ele cu mode învechite: Toţi mint. cât pentru el însuşi. mai adăugându­le câteva  strofe. Boierii cu feţele lor. el a mers atât de  rapid. ca de palancele unui gard.   FRAGMENTE DIN CĂLĂTORIILE LUI ONEGHIN Ultimul capitol din  Evgheni Oneghin a fost publicat sepa lat.   Evgheni Oneghin pleacă din Moscova la Nijni­Novgorod:   …În faţa sa Makariovula se tot frământă. Autorul a  simţit justeţea remarcii. Pe câmp cerchezul cal goneşte Şi­n preajma şetrelor nomazi Calmuci pasc turmele­n fânaţ. Vin pe­ntrecute  cartofori. Se­avântă­n zbor vulturul  falnic şi cerbu­n coarne rămuros Lângă cămilă se­odihneşte. Căci nouă  cânturi am cântat.  Sau când străpunge vreo arşiţă. dar este hotărât să elimine acest capi1 toi.   Tristeţe! Oneghin pleacă la Astrahan şi. Goni­un samsar de cai betegi. fiindcă trecerea de la  Tatiana. De el depindea să indice acest capitol omis. de acolo. îneît capătul spadei sale.  sau cu cifre. se izbea de  stâlpii verstelor. Katenin (al cărui admirabil talent poetic nu­l împiedică să fie şi un  critic subtil) ne­a atras atenţia asupra acestei eliminări. care era atât de  cunoscut prin bogata sa imaginaţie jucăuşe. din partea prinţului Po­temkin. Autorul recunoaşte cu toată sinceritatea că el a  eliminat din romanul său un capitol întreg. Spre maluri barca­mi cu plăcere Cu­al noulea val ne­a  săltat. de prinţul Viazemski)   43 Această comparaţie este împrumutată de la K. 44 Raout serată fără dansuri. ieşind prin marginea trăsuricii. cărţi măsluite. însă poate primejdui planului întregii opere. nouă muze! Et. Cu zaruri vechi. 8 deasupra ultimului capitol din „Evgheni Oneghin” şi să  sacrifice una din ultimele strofe: Destul! Repaos până­mi cere.   De seacă smârcuri şi gârliţă Ca orice muscă şi culbece Cu ochi­nchişi să  poată trece!   (Staţia de poştă.  unde se ţineau iarmaroace anuale. fie cu puncte. la împărăteasă. la Tatiana.  Departe­n culmi zăreşti Caucazul.  Din stepe. Mărire voită. Le inserăm aici. .  9 să pună nr. se­agită juvenil şi­l peste tot duh  mercantil. herghelii întregi. el a considerat mai bine ca. fiind trimis  drept curier. Vin prefăcut europeanul. în care era descrisă călătoria lui  Oneghin prin Rusia. povestea odată că. având următoarea introducere:  Strofele eliminate adeseori dădeau prilej la dezaprobări şi ironii (de altfel destul  de îndreptăţite şi spirituale).  propriu zis adunare. Cum roade­n ţărmul său stâncos. care poate fi utilă  cititorilor. în loc de nr. Observaţie ce vădeşte pe artistul rafinat. în Caucaz El vede  Terekul năvalnic. pare prea  neaşteptată şi nejustificată. doamnă de eliră. domnişoară provincială. a Makariov oraş de lângă Nijni­Novgorod. Fierbând de abundenţa­l grea:  Adus­a perle indianul. din motive  de mare însemnătate nu atât pentru public. K. Unele din  aceste fragmente au fost publicate. Dar pentru a ocoli ispita.

 Printre bolnavi (nesuferind). Ptiu! Rătăcire  odioasă. Spre­a te umbri. în gloduri gata să se­afunde.   Stăm în Odesa prăfuită. bunul meu amic: Pe­atunci o  proslăvea adesea. grecul  şi armeanul.   Pustiului deşert de pază. Grăbeam eu în ocol.   A Turcul egiptean Mavri­Ali.   Bolnavii se adună­n roi. Ca  precupeţul prichindel.   De grele boli vindecătoare.   Cu stane­n jur. într­adevăr! .   Nălţându­şi pânzele din plin!   Aici Europa larg respiră.   Şi ţiul vechiului Egipt. Privea­n izvorul fumegând. Grăbesc. din loc în loc. când vesel. Că­n jur e numai stepă goală. Pe­aceste ţărmuri rătăcea Şi trist de  mine­şi amintea. Spunându­şi trist şi cu  dojană: De ce nu am şi eu vreo rană? De ce nu sunt bătrân şi chel.   Ades. bătrâni în pripă Să­ntinerească pentru­o clipă. Oneghin. fără sfială. fost pirat. la boi. Peste hotar de culmi şi­abis.  Doar ici­colea un copăcel.   Visând să­şi scalde firul vieţii în elixirul tinereţii: Cochete­a anilor obidă  Să­nece ar vrea.   Aici. De pază rusul grănicer.   Morali fost corsar vestit.  lămurindu­şi gândul. pe­o vreme mai ploioasă.   Sub cer albastru şi senin. De ce nu sunt paralizat. Flamandei şcoli pestriţ gunoi! Aşa eram când dăm în floare? Aveam  această cugetare? O spune tu ce­mi murmurai.   Amare gânduri năpădindu­l. Iar eu vă spun.   Eroi şi jertfe de război. cunoscut de Puşkin la Odesa.   Şi nu vă mint. Venind aici poet vestit în  hoinărire a pornit. pe străzi. Fântână din Bahcisarai! Qând  ascultam eu lingă ţine Povestea cu Zarema dragă. Grădinile încântătoare A tot  slăvit în versuri el.   Vecin cu verdele Maşuk: La limpedele lui izvoare.   Unde negoţul se agită. Să stau în casă nemişcat. Cu lornion privind la mare. Scrutând  primejdios zăgazul: Cu­Aragva şi Kura sub cer.  Prin lupte drumu­a fost deschis. voios alai. trei ani după mine. O floare­n viaţa mea  pribeagă! Şi­oneghin.   În versuri ne­a descris Odesa Tumanskia. când mai grav Francezul. De al dogoarei silnic  foc!   Rămas­am cu povestea unde?   Oraşu­l plin de colb pe păr. Sau precum judele clin Tuia.   Auzi italianul grai. Ca pe­un oraş de mare şic.   Şi sobru umblă mândrul slav. pe frunţi cauc —   Bestii cel ţuguiat veghează.   Fanţi plini de patimă chiprida.

 Apoi. A scris o poeie înaripată despre  Odesa (în 1824)!   Dar vezi.   Din scoici să­nghită stridii vii.   Oton a clienţii îşi serveşte: Fum. contele Voronţov.  foame. E totul viu. scăldându­mă în pripă. Se va aşterne drum pavat. S­o face  şi­asta: Nu­l pricina! Şi­apoi avem.   Şi ca să poţi să birui baltă.   Până la gât case şi noi!   Şi ca să treci de­o stradă­n alta. Cu zaţ. muncid de zor. pestriţ şi des: Cu trebi şi fără  trebi. Odesa are­o­ lipsă mare: Ce crezi f De apă de izvor! Dar nu­l nimic. Deşi terenu­l umed tare.  Urând. încerci să mergi pe catalige. când tunurile­n zare De pe corăbii bat vârtos Ades. lată.   Spre operă ne­am îndieptat: Acolo jalnicul Rossini —   Orc» de­Europa dezmierdat —   Uitând de critică severă. ceartă.   Şi timpul trece. Noi vin ce vine fără vamă:  Dar soarele. ca orice musulman.   Stropite­n sucuri de lămâi. 265   În seri.   Ca să­ndrăzneşti noroiu­a­nvinge.   De­a pururi nou în vechea­l sfera.   Iar când colea. de bună seamă.   De pe vechi ţărm. Oton nu­l tont: Cu toţi sunt îngroziţi de cont!   Oton renumit patron de restaurant din Odesa. plină­l piaţa­ntreagă. Vinuri reci —   Aduse de Oton din beci. contul creşte. dară: Nu­l binecuvântată  ţara?!   În zori. sau alte plăgi pe lume?!   Iar cei golani nu de duzină —   Cu negustorii stând la sfat. . Căci e deschis la. un bou  bălţat!   A W1 Tumanski (1802­l860) poet şi coleg al lui Pujkin în cancelaria  guvernatorului general. Curând va fi pava] blindat: Pe uliţa  Odesei. ciume. din Ţarigrad!   Vin stridii? Vin! Ce bucurie: Aleargă toţi cu lăcomie. larmă. grăbit alerg la  mare Cu ţărm abrupt şi nisipos! Apoi. cu mugurii luminii. ciocanul sparge piatra. cam zgomotos pe scară şi tot acolo. S­au întâlnit doi  negustori!   Priveşte. aleargă După afaceri mai ales l În port neguţătorii pleacă Pavilioane să  petreacă! Şi cerul ce le­a mai trimis Din cele ce­au visat în vis? Aşteaptă marfă­ n carantină t Sosiră buţile cu vin? Incendiu fu în vreo cabină? Năpaste negre. Odesa Vreo şase săptămâni adesea E înecată în noroi. Cazino! Marcherul mătură acolo. înjugi la carul înglodat. dar marea lină? Ce mai doriţi. în loc de cal. prieteni.  Din voia zeilor. Război.   Aşteaptă stridii să le vină. către zori.  mă plimb voios pe­afară.   Revarsă cântecu­l superb Şi notele­l în triluri fierb. Mi­aprind  incandescenta pipă şi sorb cafea din filigran.

 Odesa a­nceput să doarmă. duşman al oricărei munci. şi umbra fi. preluând motivul. încins în  slava­l de tiran. Iar soţu­l istovit de muncă: Ţipând. O odă ţi­aş fi dedicat. Senin şi cald.   IU Prăpăd! Opt sute doisprezece! Dar cine ne­a scăpat la greu? Poporu­n  luptă.   La „Napole vulcanu­ardeaa Şi ciungul prinţ amic Moreei b Din Chişinău îl îmbia. din somnu­l s­a trezit Şi iar adoarme  fericit!   Finalul tunet! Fiecare Din sală­afară se grăbea: Sub stele şi sub felinare  în piaţă lumea năvălea. Ci­ncurcs­rime de rang mare M­a prevenit. Doamne. împărăţea la noi atunci.   V7   De­o merge un bogat la schit Şi Nikolai va da porunci. Totul tace. Invins­am pe duşmanii tari Şi ne­am trezit lutnd Parisul. rusescul Dumnezeu f IV bte­ai împlinit. . Cinând cântări de pe aice.  simbol al forţii. Şi l­am cruţat!   Pe mări stăpân e Albionul. Iar ţarul rus.   Pumnalul L.   VIU Acest bărbat. Cel În Siberia  surghiunit Va reveni la ai săi prunci. unde stă retrasă  Neguţătoarea cea frumosă C­un grup de fanţi în jur.   Trăiam pe­atuncea în Odesa.  visul. Am  prins şi. Ce limbă ţi­o  putea descrie. o. Trec fiii­Ausoniei ferice.   Şi drumuri vom avea. peste popoare. Doar Marea Neagră n­are pace.   3 Acest capitol a fost distrus de Puşkin şi din el nu au rămas decât  fragmentele pe care le reproducem aici. Aude dup­o cavatină şi gluma. B Este vorba de ţarul Alexandru I. în faţă­l regi s­au prosternat Sol­călăreţ.  ţar peste ţari!   Cu cât se­ngraşă şi­n şerbie Ţi­o fi mai greu.   11 ştiu. 20 269   Supliciui­păcii andurat!   IX Se clătinară Pirineii. De însăţi papa­ncoronat!   A Puşkin se referă la Napoleon I.  E noapte mută. decor şi soţu­l mare  negustor? Ascultă şi priviri aruncă. iarna rece Barclay. Când bucătari străini soseau Şi­n tabăra lui  Bonaparte Vulturul rus îl jumuleau. Scutit  de larmăt Respiră cerul. Urlăm şi noi recitativul.  Ca sărutarea tinereţii —   Iubirea dulce­a dragii mele —   Ca vinul revărsând mărgele în curcubeul dimineţii: Vai! Dar cu vinul din  subsol Poţi să compari: do­re­mi­sol?   Dar farmecele nedescrise l Ochiade săgetând lornietul? Ln rendez­vous  după culise? Dar primadona? Dar baletul? Dar loja.   VI O şibolet. linguşirea  fină. Chel. el se smerise foarte. Numai luna Din slavă lummează­ntr­una. ales al sorţii. Pavate.   Capâtolul al zecelea1   Stăpân nevrednic şi viclean b. popor prostit.

  Iar Muraviov a.   XII Rusia fu iar priponită De ţarul petrednd vârtos Dar vezi scânteia cea  mocnită Veghea­n adâncuri nemilos. tot îndemnându­l. La Tulcin mi se prevestea. fruntaş decembrist din sud. sincer crede Că chiar ai  boierimii fii Ţăranii şi­l vor dezrobi. Din ea Răcind al vieţii  scop.   XI Format de Petru­nţâi Titanul.   Şi­n inimi loc nu şi­au găsit. Iakuskin (1793­l857). Pe lume doar Rusia vede. se adunau recent: Când la războinicul Nichita Când la  Ilia b cel prudent. Iar melancolicul Iakuskin b Părea că prin tăcerea sa Pumnalul ucigaş  scotea În contra ţarului­călau.   XV Amic cm Venus. Un general cu sânge rece. primăvara undeva Deasupra Kamenkăi scăldată. îpsilanti. Pestei (1793­l826).   „Cu­al meu popor supun tot globul I” Promis­a ţarul la congres.   A Aluzie la fruntaşul decembrist N. Citea poemele lui  Puşkin. Marte.   Ştiinţa cea vijelioasă Ne aducea plictis în casă!   Idei din mintea tinereţii Pentru poznaşi. decembrist.   Lui Alexandru u eşti robul.   L I.   Şi mreaja tainică treptat Rusia. Dolgorukov (1797­l847).   Nod la nod. un joc al vieţii!   Părea că. deportat în Siberia. alt decembrist. Propunea Lunin a îndrăzneţ Să  schimb lumea.  Ce şi­au predat cândva tiranul La gâzii cei mai sângeroşi. SFÂRŞIT .   XVI Aşa­l pe Neva îngheţată. Bachtts. Doar la răscoală stă cu gândul. (1797­l847). ca la carte şi mormăia pe sub mustăţi. Acolo alte trebi porniră: Pestei c aici pentru tirani Puzderie de­armată­aduns. Pe când Turgheniev cel şchiop Urând robia. comploturile­aceste Între cliquot şi un laffitte Erau discuţii.   B Adică I. M. D.   XVII întâi. A. Nu sujlă­ o vorbă despre tine. Unde­a lui Wittgenstein armată Stătea pe  Nistru răsfirată Pe unde Bugul stepe­nşiră.» M. Un regiment de mustăcioşi XIV Familie­ n bravuri vestită În toi. Muravioc.   XIII Ei onorează lumea­adusă: La masa c­un clondir de vin Şi c­un pahar de votcă rusă.  sigur este. decembrist.   A Aluzie la revoluţia din Spania şi la răscoala de la Neapole din 1820 b  Este vorba de A.   C P. S. I. Dar.   Iar ţarul moţăia.  Lunin (1787­l843).