You are on page 1of 8

43 Cancerul laringelui

- epidemiologie
- istorie naturală
- clasificare TNM si histopatologica,
- simptomatologie,
- diagnostic
- evoluţie
- indicaţie terapeutică
- principalele asocieri de chimioterapie

Incidenţă

Pentru anul 2002, incidenţa carcinomului epidermoid al capului şi gâtului (SCCHN) în
Europa a fost 36/100.000 la populaţia masculină şi 7/100.000 la populaţia feminină, iar
mortalitatea a fost 18 şi respectiv 3/100.000.
Peste 90% din neoplasmele capului şi gâtului sunt carcinoame epidermoide.

Diagnostic

Diagnosticul patologic ar trebui stabilit prin biopsie şi raportat conform clasificării
OMS.

Stadializare şi evaluarea riscului

Investigaţiile de rutină folosire pentru stadializare includ examinare fizică, radiografie
toracică, endoscopie ORL şi evaluare TC/IRM a capului şi gâtului. Pentru excluderea
metastazelor ar trebui efectuată o tomografie computerizată toracică. Rolul FDG-PET ca
metodă de stadializare este în curs de investigare.
Carcinomul epidermoid al capului şi gâtului ar trebui stadializat conform sistemului
TNM, folosind categoriile prezentate în Tabelul 1.
Tumorile T4 sunt subîmpărţite în T4a (rezecabile) şi T4b (nerezecabile). Ca urmare,
stadiul IV este subîmpărţit în stadiile IVa şi IVb, iar stadiul IVc semnifică prezenţa bolii
metastatice.

Tabelul 1. Categoriile TNM pentru carcinomul epidermoid al capului şi gâtului.

Stadiul I T1, N0, M0
Stadiul II T2, N0, M0
Stadiul III T3, N0, M0
T1-3, N1, M0
Stadiul IV T4, N0-1, M0
Orice T, N2-3, M0
Orice T, orice N, M1

DIAGNOSTIC
Elementele clinice sugestive pentru diagnosticul de cancer laringian sunt:
• disfagia progresivă cu odinofagie (localizări supraglotice), dispneea (forme avansate)

STADIALIZARE Clasificarea pe stadii clinice cea mai frecvent utilizată este aceea TNM propusă de AJCC/UICC în 2002 (Tabel 1). se poate opera o împărţire a pacienţilor în două categorii: cei ce vor beneficia de o intervenţie conservatoare (responsivi la CHT şi RT) şi cei ce trebuie propuşi pentru intervenţie radicală (neresponsivi) [50]. epiglota. dacă diagnosticul este stabilit precoce. Alterările tisulare împiedică controlul corect clinico-endoscopic. • Intervenţia chirurgicală parţială (conservatorie). funcţională. PRINCIPII DE TRATAMENT Decizia terapeutică în cancerele laringelui este dificilă deoarece trebuie avut în vedere echilibrul între riscul vital şi conservarea funcţiei. după 3 cicluri de chimioterapie primară cu C- DDP şi 5-FU. aceasta conservă vorbirea şi deglutiţia. determină rezultate asemănătoare cu chirurgia radicală mutilantă. Recidiva locală poate fi bine controlată prin mijloacele terapeutice existente. însă nu este bine tolerată la pacienţii cu disfuncţii respiratorii (risc de aspiraţie). valeculelor. trebuie tratate prin laringectomie totală urmată de RT postoperatorie [47]. CANCERELE LARINGIENE SUPRAGLOTICE • Tumorile supraglotice mici pot fi tratate prin laringectomie parţială. urmată de reconstrucţia căii digestive (separată de cea respiratorie) prin tubulizarea faringelui şi anastomozarea sa la trahee (stoma). • Eficacitatea RT este proporţională cu integritatea organului (vascularizaţie optimă) şi dimensiunile tumorii (reduse).• prezenţa rară a adenopatiilor latero-cervicale ca semn clinic de debut • evoluţia progresivă silenţioasă şi lentă până la afonie şi obstrucţie respiratorie • predominanţa netă la sexul masculin (20:1). mai ales cele infiltrative. • Tumorile supraglotice cu extensie la glotă. pliurile aritenocricoglotice – trecând razant de comisura anterioară şi prin fundul ventriculului). La pacienţii inoperabili. Tehnica cea mai indicată este laringectomia orizontală supraglotică (rezecţia 1/3 superioare a cartilajului tiroid şi a conţinutului său – corzile vocale false. ce poate fi însă diminuat prin controale periodice (suficient motivate în cazurile ce nu au beneficiat de terapii radicale). Toate funcţiile laringelui sunt abolite. cartilajelor cricoidiene. asociată cu RT postoperatorie. evitând pe cât posibil corzile vocale. aceasta fiind contraindicată în cazurile de invazie a cartilajului. • Pacienţii cu tumori T1-T2 la distanţă de planul glotic pot fi trataţi prin RT externă exclusivă (DT 65-70 Gy). Laringectomia totală constă din extirparea completă a laringelui. Laringectomia totală este indicată în tumorile avansate (T2-T3) şi în cadrul intervenţiilor „de salvare” pentru cancerele restante după RT. RT obţine controlul local în 35% cazuri [36]. • În carcinoamele laringiene în stadiul T3No. RT determină un control local la 80% din pacienţi. fumători şi consumatori de alcool [44]. Deficienţele de vascularizaţie expun la risc major de condrită şi necroză după RT postoperatorie. . RT externă singură constituie alternativa de elecţie. chirurgia poate fi păstrată ca intervenţie „de salvare”. dar cu condiţia de a nu scădea DT [46]. • În tumorile avansate (T3) exofitice. Carcinoamele infiltrative sunt mai puţin curabile prin RT. glotic şi subglotic [28]. Atât stadializarea TNM. cât şi decizia terapeutică în cancerul laringian ţin cont de subdiviziunile anatomice ale laringelui: supraglotic. tendinţa de a oferi pacienţilor un tratament conservator poate asocia un risc crescut de recidivă.

cordectomie. Ratele de vindecare pentru cancerele precoce (T1-2. CANCERELE LARINGIENE GLOTICE Glota reprezintă sediul cel mai frecvent al cancerelor laringiene. . Corzile vocale adevărate sunt sărace în vascularizaţie limfatică. în 65-75% din cazuri în T3 şi în < 50% din cazuri în T4. Aceste cancere tind să fie puţin diferenţiate şi cu expresie clinică tardivă (silenţioase). • Tratamentul va include laringectomie totală. Prezenţa metastazelor ganglionare scade nivelele de supravieţuire la 5 ani la 40-60% [47. • Adenopatiile latero-cervicale palpabile necesită tratament chirurgical sau RT. în scopul unei bune conservări a vocii. Prezenţa adenopatiilor regionale reduce drastic supravieţuirea. • Chimioterapia de inducţie urmată de RT definitivă este o altă alternativă terapeutică. 80% în T2. Ratele de vindecare a cancerelor glotice sunt egale cu 90% în tumorile T1. fie prin RT definitivă (DT 65- 70 Gy). dar nu ameliorează supravieţuirea [49]. cu disecţia ganglionilor regionali. • Tratamentul standard al tumorilor T3 cu localizare glotică a fost laringectomia. Aproximativ 60% dintre acestea sunt diagnosticate în stadiul T1 şi 20% în T2. indiferent de mărimea tumorii iniţiale. urmate de laringectomie “de salvare” în prezenţa bolii reziduale [44]. peste 70% din tumorile acestor regiuni fiind diagnosticate în stadiul T3-T4. 2-3 cicluri) determină creşterea ratelor de control local şi a posibilităţii de tratament chirurgical conservator. • Cancerele glotice care fixează corzile vocale (T3-4) trebuie să facă obiectul unei chirurgii radicale de tipul laringectomiei totale. Recidivele multiple ridică suspiciunea unei componente infiltrative tumorale şi necesită o abordare terapeutică mai agresivă. iar recidivele vor fi tratate printr-o a doua intervenţie chirurgicală. • În carcinoamele in situ. În tumorile limitate (T1-2) se recomandă disecţia bilaterală selectivă (sampling) pentru stadializare.No) sunt de peste 80%.• În toate situaţiile. 40% în T4. evaluarea adenopatiilor regionale este indispensabilă. dar în ultimul timp sunt descrise tentative de a se efectua iniţial RT preoperatorie.48]. Circa 50% din pacienţii cu cancere T3 pot fi vindecaţi. Circa 1/3 din tumorile fără adenopatii clinic evidente prezintă metastaze ganglionare microscopice. • Chimio-radioterapia determină rate crescute de succes în conservarea laringelui şi supravieţuire mai crescută decât CHT de inducţie şi este recomandată ca tratament de elecţie în cancerele local extensive [50]. RT cu intenţie curativă este preferată în locul chirurgiei (mai puţine sechele). care determină prezervarea laringelui la un procent mai crescut de pacienţi cu cancer laringian avansat. • Tumorile T1-2 vor fi tratate fie prin laringectomie parţială. reprezentând circa < 10% din toate cancerele laringiene. vor fi tratate prin chimio-radioterapie. CHT preoperatorie (protocol PF. urmată de iradierea postoperatorie sau. CANCERELE LARINGIENE SUBGLOTICE Cancerele subglotice sunt rare. În carcinoamele glotice localizate. 50% în T3. Păstrarea mobilităţii corzii vocale presupune prezenţa invaziei numai la nivelul submucoasei. opţiunile terapeutice sunt: chirurgie conservatorie (stripping. • În tumorile avansate (T3No). în 80-85% din cazuri în T2. Etajul subglotic este racordat amplu la circulaţia limfatică şi incidenţa metastazelor ganglionare latero-cervicale este 20-30%. Prezenţa adenopatiilor palpabile constituie a priori o indicaţie de chirurgie. Tratamentul tumorilor corzilor vocale depinde de extensia tumorii. Controlul local poate fi obţinut în 95-100% din cazuri în tumorile T1. vaporizare cu laser sau RT (DT 65 Gy pe un câmp limitat exclusiv la regiunea glotică. iar în stadiul T2No este metoda terapeutică de elecţie [38]. fapt ce va determina o raritate a prezenţei adenopatiilor latero-cervicale. hemilaringectomie verticală). în timp ce peste 2/3 din cei cu T4 vor deceda prin evoluţia neoplaziei. fără iradiere ganglionară profilactică) Rezultatele sunt echivalente pentru chirurgie şi RT.

Iradierea externă ar trebui preferată datorită rezultatelor mai bune. STRATEGIE TERAPEUTICĂ Stadiul I Opţiuni terapeutice în cancerele laringiene supraglotice • Radioterapia externă singură • Laringectomie supraglotică.• Asocierea RT postoperatorii (DT 60-65 Gy) este recomandată în boala avansată. La fel ca şi în stadiul I. va fi precedată de selecţia atentă a pacienţilor. laringectomia totală poate fi rezervată pacienţilor ce nu vor tolera complicaţiile respiratorii chirurgicale ale laringectomiei supraglotice. sau pentru pacienţii care nu pot fi uşor evaluaţi după radioterapie. poate fi indicată microchirurgia cu laser. Ratele de vindecare pentru tumorile avansate (T3-4) sunt de 40%. starea clinică a pacientului şi experienţa echipei). Vindecarea în stadiile T1-2 este de aproximativ 70% din pacienţi. Boala recidivată • Pacienţii pot fi candidaţi la terapii de salvare după RT singură (laringectomie) sau chirurgie (radioterapie externă). chirurgia este rezervată în cazul eşecului radioterapiei sau pentru pacienţii care nu pot fi uşor evaluaţi după radioterapie. iradierea ar trebui preferată. Opţiuni terapeutice în cancerele laringiene glotice • Radioterapia externă singură • Laringectomie totală/ parţială sau hemilaringectomie (pe consideraţii anatomice) • În anumite circumstanţe. Opţiuni terapeutice în cancerele laringiene subglotice • Radioterapia externă singură. . − Acidul 13-cis-retinoic (zilnic. timp de 1 an) – pentru prevenirea dezvoltării altor tumori primare ale tractului aerodigestiv superior. Stadiul IV • Laringectomia totală cu RT postoperatorie este opţiunea terapeutică standard [34]. chirurgia este rezervată cazurilor în eşec după radioterapie. a păstrării vocii şi posibilităţii intervenţiilor chirurgicale „de salvare” la pacienţii a căror boală a recidivat local [40]. • Radioterapie postoperatorie (margini de rezecţie pozitive sau prea înguste) • În curs de evaluare clinică: − Radioterapia hiperfracţionată – pentru a ameliora ratele de control tumoral şi a diminua toxicitatea tardivă asupra ţesutului normal. Controlul local se obţine în mai puţin de 25% din cazuri. pentru a asigura o funcţie respiratorie şi de deglutiţie adecvată postoperator. Opţiuni terapeutice în cancerele laringiene glotice • Radioterapia externă singură • Cordectomie (pacienţi foarte bine selecţionaţi cu leziuni T1 superficiale şi limitate) • Laringectomia parţială/ totală sau hemilaringectomie (pe consideraţii anatomice). Majoritatea recidivelor survin loco-regional. poate fi indicată vaporizarea cu laser Opţiuni terapeutice în cancerele laringiene subglotice • Radioterapia externă singură. Stadiile II şi III Opţiuni terapeutice în cancerele laringiene supraglotice • Radioterapia externă singură (leziuni de mici dimensiuni) • Laringectomie supraglotică / totală (în funcţie de localizarea leziunii. În anumite circumstanţe.

E-mail: clinicalrecommendations@esmo. 2 Medical Oncology Service. Barcelona. 19 (Suppl 2): ii79–ii80. Milan. Felip2 Din partea Grupului de Lucru ESMO pentru Ghiduri Terapeutice 1 Department of Medical Oncology. Excizia chirurgicală cu margini foarte reduse de siguranţă şi RT postoperatorie nu este o tehnică acceptabilă actual. CH- 6962 Viganello-Lugano. Alegerea tratamentului se va face în funcţie de factori depinzând de pacient şi disponibilitatea mijloacelor de susţinere. La pacienţi selecţionaţi cu stadiul III de boală.org Aprobat de Grupul de Lucru ESMO pentru Ghiduri Terapeutice: Iunie 2002. Spain *Corespondenţa se trimite la: ESMO Guidelines Working Group. Switzerland. Se vor face toate eforturile de evitare a asocierii chirurgiei cu radioterapia deoarece aceasta conduce la rezultate funcţionale nefavorabile. Ghidul ASCO 2006 pentru conservarea laringelui. Rezultatele terapiei de salvare după asocierea chirurgiei şi RT sunt nefavorabile. ultima actualizare Septembrie 2008. Italy. Isituto Nazionale dei Tumori. Taddei 4. La majoritatea pacienţilor cu T3 sau T4 fără invazie tumorală prin cartilagiu în ţesuturile moi. Carcinomul epidermoid al capului şi gâtului Recomandările ESMO 2009 pentru diagnostic. Annals of Oncology 20 (Supplement 4): iv121–iv122. tratament şi urmărire L. Via L. T2N+.” [51]. Această publicaţie înlocuieşte versiunea publicată anterior–Ann Oncol 2008. sau utilizarea chimioterapiei concomitent cu o RT cu fracţionare modificată. Tumorile T1- T2 trebuie tratate fie cu iradiere fie cu chirurgie conservatorie (cu rezultate similare de supravieţuire). Licitra1 & E. RT singură la pacienţii la care chimio-radioterapia nu este posibilă rămâne o opţiune cu supravieţuire similară dar cu şansă mai scăzută de conservare a laringelui. 2009 doi:10. abordul cu intenţia de a conserva laringele presupune utilizarea chimio-radioterapiei concomitente postoperator.1093/annonc/mdp149 Incidenţă . ESMO Head Office. această conduită poate fi utilizată în recidivele de dimensiuni mici după RT. Nu există date suficiente care să susţină utilizarea chimioterapiei de inducţie (neoadjuvantă) înaintea chimio- radioterapiei. care recomandă următoarele: „Toţi pacienţii cu cancer laringian T1-T2 trebuie trataţi iniţial cu intenţia de conservare a organului. • Chimioterapia paliativă este recomandată la pacienţii ce nu răspund la asocierea chirurgie şi RT numai în cadrul unor studii clinice (39). în special la pacienţii care refuză sau nu sunt candidaţi pentru laringectomie.• Reiradierea pentru salvarea laringelui după radioterapie a determinat supravieţuiri pe termen lung la anumiţi pacienţi. Tumorile voluminoase fac obiectul unor tentative de cercetare vizând conservarea completă a vocii: asocierea CHT-RT (simultan/secvenţial). RT hiperfracţionată etc. se preferă chimio-radioterapia concomitentă (de elecţie: cisplatin) când laringectomia totală ar reprezenta singura opţiune chirurgicală sau alte tehnici conservatorii sunt considerate ca nesatisfăcătoare. Vall d’Hebron University Hospital.

Stadializare şi evaluarea riscului Investigaţiile de rutină folosire pentru stadializare includ examinare fizică. cele două metode având eficacitate similară în ceea ce priveşte controlul locoregional al bolii. astfel încât pentru aceste situaţii recomandările prezentate aici nu se aplică. Se recomandă corectarea problemelor stomatologice înainte de iniţierea radioterapiei. Starea de nutriţie a pacientului trebuie corectată şi menţinută la un nivel adecvat. iar stadiul IVc semnifică prezenţa bolii metastatice. folosind categoriile prezentate în Tabelul 1. iar la pacienţii cu risc crescut (extensie extracapsulară a tumorii şi/sau rezecţie R1) se recomandă chimioradioterapie adjuvantă folosind numai monochimioterapie cu cisplatin [I.000 la populaţia feminină. iar mortalitatea a fost 18 şi respectiv 3/100. Pentru anul 2002. N0-1. M0 Orice T. N0. Alegerea tratamentului depinde de localizarea şi extensia tumorii primare. ar trebui folosită radioterapia conformaţională 3D şi/sau radioterapia cu modularea intensităţii (IMRT). Totuşi. A]. Ca urmare. radiografie toracică. Când este posibil. Peste 90% din neoplasmele capului şi gâtului sunt carcinoame epidermoide.000. N0. Stadiul I T1. Categoriile TNM pentru carcinomul epidermoid al capului şi gâtului. Rolul FDG-PET ca metodă de stadializare este în curs de investigare. stadiul IV este subîmpărţit în stadiile IVa şi IVb. M1 Strategie terapeutică În toate situaţiile strategia terapeutică ar trebui stabilită în cadrul unei echipe multidisciplinare.000 la populaţia masculină şi 7/100. În stadiile precoce (I-II) se poate face intervenţie chirurgicală conservatoare sau radioterapie (iradiere externă sau brahiterapie). endoscopie ORL şi evaluare TC/IRM a capului şi gâtului. N1. M0 Orice T. Opţiunile terapeutice standard pentru tumorile stadiul III şi IV sunt: intervenţie chirurgicală (cu reconstrucţie) şi radioterapie postoperatorie. N0. Diagnostic Diagnosticul patologic ar trebui stabilit prin biopsie şi raportat conform clasificării OMS. M0 Stadiul III T3. Comparaţia este însă bazată numai pe studii retrospective. M0 Stadiul IV T4. incidenţa carcinomului epidermoid al capului şi gâtului (SCCHN) în Europa a fost 36/100. deoarece nu au fost conduse studii clinice randomizate care să evalueze acest aspect. la pacienţii cu tumori . Cazurile rare de carcinom epidermoid cu originea la nivelul sinusurilor paranazale şi nazofaringelui sunt de obicei excluse din studiile clinice. N2-3. Carcinomul epidermoid al capului şi gâtului ar trebui stadializat conform sistemului TNM. Tumorile T4 sunt subîmpărţite în T4a (rezecabile) şi T4b (nerezecabile). M0 T1-3. orice N. Pentru excluderea metastazelor ar trebui efectuată o tomografie computerizată toracică. Tabelul 1. M0 Stadiul II T2.

sau metastatice În cazuri selectate de recurenţă localizată. regionale. Scopul monitorizării este detectarea precoce a recurenţelor loco-regionale şi a tumorilor secundare potenţial curabile. A]. folosirea chimioterapiei neoadjuvante urmată de radioterapie în caz de răspuns permite uneori evitarea intervenţiei radicale [I. B]. dar pacienţii trataţi astfel par a avea o tendinţă nesemnificativă de creştere a ratei de recurenţă locoregională şi de scădere a ratei de recidivă la distanţă (metastaze) [I. aşa cum sunt utilizate în cadrul Societăţii Americane de Oncologie Clinică (ASCO). Această strategie terapeutică nu afectează negativ intervalul liber de boală sau supravieţuirea. sau taxani) produc rate de răspuns mai mari şi cresc timpul până la progresia bolii comparativ cu metotrexatul în monochimioterapie. În prezent însă acest tratament nu este considerat standard la pacienţii cu boală avansată. în special la pacienţii trataţi cu chimioradioterapie combinată. nu a fost demonstrată o creştere a supravieţuirii [II. care iniţial necesită laringectomie totală. Când rezultatele investigaţiilor imagistice sunt incerte poate fi utilă folosirea FDG-PET. a intervalului fără progresia bolii şi a supravieţuirii [I. 5- fluorouracil. sau cu radioterapia singură [I. Tratamentul recurenţelor locale. răspunsul la tratament ar trebui documentat prin efectuarea unei TC/IRM a capului şi gâtului. cum ar fi tulburările de deglutiţie şi cele respiratorii. 2 şi 5 ani de la finalizarea tratamentului. Deşi asocierile chimioterapice (cisplatin. Pentru majoritatea pacienţilor opţiunea standard este chimioterapia paliativă. care s-au dovedit superioare combinaţiilor fluorouracil/derivat de platină (PF) la pacienţii cu boală locoregional avansată. Comparativ cu radioterapia singură. A]. Acest rezultat nu s-a asociat însă cu creşterea supravieţuirii comparativ cu chimioterapia neoadjuvantă urmată de iradiere la pacienţii care au răspuns. Un studiu clinic randomizat a arătat că folosirea chimioradioterapiei concomitente creşte rata de conservare a laringelui. se poate lua în considerare reintervenţia chirurgicală (dacă rezecţia este posibilă) sau repetarea radioterapiei. A]. Recomandările în dreptul cărora . A]. În aceste situaţii valoarea predictivă negativă a metodei este mai mare decât valoarea predictivă pozitivă. A]. în cursul monitorizării trebuie efectuată şi examinarea fizică a pacientului.operabile la care se anticipează un rezultat funcţional postoperatoriu inadecvat. Monitorizare În funcţie de metoda imagistică folosită pentru evaluarea iniţială. s-a demonstrat că efectuarea radioterapiei concomitent cu administrarea de cetuximab conduce la creşterea ratei de răspuns. Introducerea combinaţiilor de tip taxan/derivat de platină. La pacienţii iradiaţi la nivelul gâtului se recomandă evaluarea funcţiei tiroidiene (dozarea TSH) după 1. În cursul monitorizării trebuie acordată atenţie deosebită tratamentului complicaţiilor terapeutice. a condus la reconsiderarea rolului chimioterapiei neoadjuvante [I. La pacienţii cu tumori nerezecabile tratamentul standard est chimioradioterapia concomitentă [I. A]. Notă În parantezele pătrate sunt trecute nivelurile de evidenţă [I-V] şi gradele de recomandare [A-D]. La pacienţii cu tumori avansate ale laringelui şi hipofaringelui. este preferabil tratamentul prin chimioradioterapie combinată. A]. B]. Tratamentul acceptat constă în administrarea săptămânală de metotrexat [I. Se pot face şi radiografii toracice. Alături de evaluarea imagistică. Un studiu recent care a inclus pacienţi cărora nu li s-a putut administra tratament local a arătat că asocierea cetuximabului la combinaţia cisplatin/carboplatin + 5- fluorouracil conduce la creşterea supravieţuirii [I.

Postoperative concurrent radiotherapy and chemotherapy for high- risk squamous-cell carcinoma of the head and neck. 359: 1116–1127. Parkin DM. Domenge C. Lopez-Pousa A. N Engl J Med 2007. N Engl J Med 2008. 349: 2091–2098. 10: 1245–1251. 5. N Engl J Med 2006. 2 (Suppl): S112–S114. Giralt J et al. Forastiere AA. Pajak TF. . N Engl J Med 2003. Forastiere AA et al.nu este trecut un grad de recomandare au fost considerate adecvate pentru practica clinică de către autorii experţi şi membrii consiliului director al ESMO. Harari PM. 5. cisplatin. 9. fluorouracil and docetaxel in unresectable head and neck cancer. Concurrent chemotherapy and radiotherapy for organ preservation in advanced laryngeal cancer. 23: 8636–8645. Pignon JP. 10. N Engl J Med 2007. Maor M et al. Postoperative irradiation with or without concomitant chemotherapy for locally advanced head and neck cancer. J Clin Oncol 1992. 2. Posner MR. 4. Blajman CR et al. Lyon: IARC Press 2004. Ferlay J. Ozsahin M et al. Forastiere AA. Platinum-based chemotherapy plus cetuximab in head and neck cancer. 354: 567–578. Bernier J. Mortality and Prevalence Worldwide IARC CancerBase No. J Clin Oncol 2005. and fluorouracil induction chemotherapy followed by chemoradiotherapy in locally advanced head and neck cancer. N Engl J Med 2004. Bonner JA. Cisplatin. Phase III study comparing cisplatin plus fluorouracil to paclitaxel. Martinez-Trufero J et al. Int J Radiat Oncol Biol Physics 69. Pisani P. Bray F. 357: 1695–1704. Bourhis J et al. Mesia R. Metch B. Rivera F et al. Vermorken JB. Hitt R. GLOBOCAN 2002 Cancer Incidence.0. 7. Vermorken JB. Radiotherapy plus cetuximab for squamouscell carcinoma of the head and neck. 6. 8. Schuller DE et al. 11. Randomized comparison of cisplatin plus fluorouracil and carboplatin plus fluorouracil versus methotrexate in advanced squamous-cell carcinoma of the head and neck: a Southwest Oncology Group Study. Le Maitre A. 357: 1705–1715. 3. Remener E. Cooper JS. Metanalysis of chemotherapy in head and neck cancer (MACH-NC): an update. N Engl J Med 2004. 350: 1937–1944. Cisplatin and fluorouracil alone or with docetaxel in head and neck cancer. van Herpen C et al. version 2. 350: 1945–1952. Bibliografie 1. Hershock DM. Goepfert H.