SCRIITURA SI GENURILE PRESEI

Note de curs

PARTEA I
Nevoia de comunicare
1. Defini ie, elemente, stiluri
Comunicarea de masa reprezinta un sistem deosebit de complex care pune în miscare o diversitate de mijloace si factori: capitaluri imense, echipamente tehnice sofisticate, resurse umane uriase si are ca beneficiari ai produselor sale miliarde de oameni, ceea ce face din aceasta activitate un fel de centru gravita ional, în raport cu care se pozi ioneaza celelalte segmente ale societa ii. Conform Dic ionarului enciclopedic, comunicare înseamna: înstiin are, stire, veste, aducere la cunostin a par ilor dintr-un proces a unor acte de procedura (ac iune, întâmpinare, hotarâre) în vederea exercitarii drepturilor si a obliga iilor ce decurg pentru ele din aceste acte, în limita unor termene care curg obisnuit de la data comunicarii; prezentare într-un cerc de specialisti a unei lucrari stiin ifice; mod fundamental de interac iune psihosociala a persoanelor, realizata în limbaj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informa ii, a ob inerii stabilita ii sau a unor modificari de comportament individual sau de grup. În lucrarea „Teoria comunicarii“, Vasile Tran este de parere ca: „În sensul cel mai general, se vorbeste de comunicare de fiecare data când un sistem, respectiv o sursa influen eaza un alt sistem, în spe a un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leaga. Cuvântul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci si muzica, artele vizuale, teatrul, baletul si, în fapt,
toate componentele umane“3.

Varietatea si mobilitatea fenomenelor comunicarii de masa, ne invadeaza fiecare clipa din via a, facând ca produsele si serviciile ei sa devina pentru noi indispensabile. Comunicarea a fost în eleasa ca element fundamental al existen ei umane înca din antichitate. De altfel, cuvântul comunicare provine din limba latina;
2

3 . dezvolta structura procesului de comunicare. ca sistem comun de semne si simboluri si a limbii latine pentru zona apuseana. intensificând legaturile nu atât între indivizi. Altfel spus. în secolul VI ante Hr. se folosea cu preponderen a limba slava în zona rasariteana. G. procesul de comunicare este caracterizat de rela ia dezvoltata de trinomul: emi ator – mesaj – receptor. Scholten. Mai mult decât atât. În Europa. cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte“. Cea mai simpla schema a structurii procesului de comunicare a fost propusa de Karl Buhler: mesaj emi ator ------------------------------------------------. de consemnarea faptelor. „a împartasi ceva celorlal i“.„comunis“ care înseamna „a pune de acord“. Epoca moderna a reprezentat boom-ul exploziei comunicarii. de elaborarea legilor. Amplificarea vie ii comerciale a facilitat apoi crearea postei ca principal sistem de comunicare. J. va conferi noi dimensiuni comunicarii. J. Van Cuilenburg. urmarind schema lui Karl Buhler. referent. a trenului. putem chiar vorbi de existen a unui sistem comun de semne si simboluri pentru anumite zone ale lumii. de asemenea. dezvoltându-le si elaborând în jurul anului 100 ante Hr.receptor feed-bach Ulterior. Romanii vor prelua de la greci aceste îndeletniciri. Noomen definesc comunicarea „un proces prin care un emi ator transmite informa ii receptorului prin intermediul unui canal. „Arta retoricii“. alaturi de filosofie sau matematica în Lyceum si în Academia Greaca. începând cu secolul XIV. În toate statele existau pe lânga liderul autohton indivizi instrui i care aveau rolul de a se ocupa de redactarea actelor oficiale. cât mai cu seama între comunita i. desi termenul circula în vocabularul anticilor cu sensul de „a transmite si celorlal i“. institu ionalizând comunicarea ca disciplina de studiu. Platon si Aristotel vor continua aceste preocupari. ca limba de circula ie. progresul tehnico-stiin ific favorizând apari ia telefonului. de pilda. primul model al sistemului de comunicare. „a fi în legatura cu“ sau „a fi în rela ie“. cu extinderea drumurilor comerciale si cu cristalizarea primelor forma iuni statale. Roman Jacobson. Evul Mediu. W. a determinat crearea de noi sisteme si modalita i de comunicare. O. canal. Elemente concrete de teoria comunicarii apar însa prima data în lucrarea lui Corax din Siracuza. odata cu dezvoltarea bisericii si a cresterii rolului sau în via a oamenilor. adaugându-i înca trei componente: cod. a automobilului.

de deprinderile de comunicare ale emi atorului si destinatarului. de contactul fizic si psihosocial în care are loc comunicarea. cursivitate. fiind determinat de loc. este influen at de dependen a modului de receptare a mesajului. cunoscut de ambii parteneri (care în orice proces de comunicare pot juca pe rând rolul de emi ator si receptor) 3. Atât emi atorul cât si receptorul sunt entita i orientate catre un scop.referent emi ator mesaj canal cod Rela ia de comunicare se realizeaza astfel: emi atorul transmite un mesaj într-un anumit cod (limbaj) catre receptor. invariabil. de starea psihica a emi atorului. Transmiterea mesajului se realizeaza într-un anume cod. abstract. nonverbal sau paraverbal. mimica etc. Astfel. datorita faptului ca presupune etape precum codificarea si decodificarea.). Acest mesaj este o componenta complexa a procesului de comunicare. Emi atorul are menirea de a oferi. 4 receptor . Informa ia pleaca de la emi ator si devine informa ie pentru receptor. destinatarul. de timp. redus la un numar mic de semne. Acest mesaj este constituit într-un anumit cod care trebuie sa fie comun celor doi parteneri afla i în transfer de informa ie. presupune existen a unor canale de transmitere. Între mesaj si cod exista o anumita discrepan a. care va ini ia o ac iune de decodare a mesajului ce i-a fost transmis. receptorul de a primi informa ia. Mesajul poate fi transmis prin intermediul limbajului verbal. Limbajul nonverbal este limbajul care foloseste alta modalitate de exprimare decât cuvântul (gesturi. Procesul de comunicare ia astfel nastere ca urmare a rela iei de interdependen a ce exista între elementele structurale enumerate mai sus. existen a unui canal de transmitere a mesajului. Orice proces de comunicare are câteva elemente constitutive: 1. existen a a cel pu in doi parteneri (emi ator si receptor) între care se stabileste o anumita rela ie 2. claritate. emi atorul si altcineva caruia îi este destinat mesajul. care face ca acesta sa se desfasoare astfel: exista cineva care ini iaza comunicarea. în vreme ce mesajul se caracterizeaza prin coeren a. Limbajul verbal reprezinta limbajul realizat cu ajutorul cuvintelor. capacitatea partenerilor de a emite si recepta semnale într-un anumit cod. codul e fix.

barierele comunica ionale (orice lucru care reduce fidelitatea sau eficien a transferului de mesaj si se departajeaza în factori fiziologici. interes personal).urechist cu câteva car i stravezii publicate. comunicarea scrisa are mai multe stiluri: 1. Si în acest caz discursul prezinta un nivel înalt de coeren a. de afaceri. 3. acesta ! N-avem cum sa-l ajutam pe maimu oiul de Florin Calinescu: el se da mare scula pe bascula. semantici. În accep ia cercetatorului Martin Joos. un limbric de scriitor“ etc. „Comori universale“ etc. „Orizonturi europene“. ticurile verbale. expresiile argotice sau prea familiare. epigon netabulat fiu al unei Pirande din Slobozia.“ sau alt exemplu: „. ci numai de informa ia de baza. Stilul consultativ este cel al discu iilor cu caracter profesional. o forma vocala reprezentata de tonalitatea si inflexiunile vocii. modul de accentuare a cuvintelor. balaoaches. Pentru eficientizarea si estetizarea comunicarii este necesar sa se evite repeti iile. Ex: emisiunile „Teleenciclopedia“. elipsele si lasarea în suspensie a unor propozi ii începute asa cum se întâmpla în urmatoarele exemple: „Pai ziceai ca ai. întreruperi succesive ale procesului de comunicare). prestabilite. al negocierilor si tratativelor.. 2. Alte elemente componente ale procesului de comunicare sunt: feed-back-ul (un mesaj specific prin care emitentul primeste de la destinatar un anumit raspuns cu privire la mesajul comunicat). ritmul de vorbire. dar e o rapandula. interpersonali sau intrapersonali si de natura externa – poluare fonica. perceptibile pentru vorbitor. frazele fiind construite cu grija dintr-un material lexical cât mai variat. perceptivi. si n-are nici chestia aia. „caile“ urmate de mesaje si ele sunt de doua feluri: canale formale. modul comunicarii (este influen at de mijloacele de comunicare si el poate fi oral.. „Atlas“.Limbajul paraverbal este o forma a limbajului nonverbal. scris sau vizual). iar acesta din urma nu e în masura sa influen eze în vreun fel discursul celui dintâi. în conformitate cu solicitarile partenerilor de 5 . îmboga ita pe parcurs. Stilul ce caracterizeaza formele de comunicare necooperanta. Stilul formal si el corespunde adresarii catre un auditoriu numeros. Este cazul unor emisiuni de radio sau televiziune.. stabilite pe rela ii de prietenie. canalele de comunicare (reprezinta „drumurile“. pauzele dintre cuvinte. ale carui reac ii sunt de data aceasta. preferin e.. Participarea interlocutorului la dialog este aici activa si-n consecin a nu se mai poate vorbi de un plan detaliat al comunicarii. cu texte atent elaborate deoarece se stie ca inexisten a feed-back-ului face imposibila ajustarea lor pe parcurs. bai. cum ar fi sistemul canalelor ierarhice dintr-o organiza ie si canalele neformale. în care emi atorul nu îsi cunoaste receptorul.

Aici dialogul este neglijent. Aceste tarife constituie manopera. „George Enescu“ nr. Stilul ocazional care este reprezentat prin discu iile între prieteni. La început a fost comunicarea interpersonala cu circuit închis (adica.: „Suliman si-a înfipt Dacia în motocicleta lui Machidon“. Ex. apeleaza la serviciile specialistilor numi i consilieri în domeniul comunicarii.970 lei. Furnirul variaza în func ie de marimi si pre ul variaza între 50.000 si 70.000 lei. apoi sa apara comunicarea publica. sau alt exemplu: „La unitatea nr. coala de papirus si pâna la ziarele de astazi a fost un drum lung si anevoios. apar inând Cooperativei mestesugaresti „Îmbracamintea“ de pe str. de la tabla de argila. 6 . pre urile practicate sunt: costum66. Pentru mine ei nu se împart în frumosi si urâ i ci în interesan i si neinteresan i“.: „Barbatul ma intereseaza numai daca este interesant ca persoana. ori chiar a dezacordurilor. În acest caz. 2. Dar. pantalon-55. 20. de la semnele gravate pe piatra sau lemn. opera iune care se realizeaza mai ales prin massmedia. rolul fundamental al mass-media în satisfacerea nevoii noastre de percepere a actualita ii este de necontestat. În tot acest timp presa a suferit multe si variate corec ii care i-au multiplicat func iile. palton clasic-240. Ex: „Imediat parin ii copilului a alertat Poli ia“. astfel încât func ia referen iala este practic inexistenta din cauza func iei expresive. cu persoanele din preajma) pentru ca. a unor exprimari semigramaticale. Ex.000 lei. cu peste 2500 de ani în urma. 5. orice persoana a carei cariera depinde într-o masura mai mica sau mai mare de opinia pe care publicul si-o face despre ea. Stilul intim care se caracterizeaza prin recurgerea la un cod personal care nu mai are drept obiectiv comunicarea unor date exterioare. 14. alt exemplu: „O pustoaica cu fumuri în cap si-a facut BMW-ul armonica“.discu ie. 4. ci ofera informa ii despre starile si trairile intime ale subiectului. Scurt istoric Presa a luat nastere din nevoia de informare. Mass-media. Absen a unei preelaborari a discursului determina apari ia unor elemente lexicale parazite. O data cu diversificarea si dezvoltarea comunicarii. a ezitarilor si a reluarilor. trebuie sa în elegem prin comunicare transmiterea unor imagini. se trece de la un subiect la altul. cu expresii eliptice si prin folosirea unor termeni de argou.000 lei“. Desi gazetarul nu a fost întotdeauna (mai ales la începuturi dar chiar si astazi) purtatorul exclusiv de noutate.

în secolele V-VI introduc noua tehnica de imprimare a textului si ilustra iilor pe o placa de lemn iar în secolul XI încep 7 .e. Am lasat la urma romanii pentru ca ei au fost cei mai avansa i în amplul proces de comunicare. timp de 1572 de ani. Tot chinezii sunt cei care. istoriografi special însarcina i înscriau zilnic într-un fel de cronica evenimentele deosebite. pe vremea sa. Asa au aparut Acta Senatus care publicau relatarile reuniunilor senatoriale sau populare si erau puse la dispozi ia publicului. un fel de anale istorice. activita ile senatului. încât multe matroane romane îsi petreceau dimine ile citindu-le. la Beijing ei scot ziarul chinezesc.n. considerat cel mai vechi din lume (a aparut fara întrerupere. Cezar a hotarât ca în fiecare zi sa se întocmeasca un proces verbal al activita ii Senatului si Adunarii poporului. Apoi la egipteni faraonul Tutmes al III-lea ar fi avut. În fine. Istoricii presei ne vorbesc despre folosirea înca din antichitate a unor modalita i si mijloace de comunicare publica din nevoia conducatorilor de a aduce pe diferite cai la cunostin a ceta enilor legile. precum si de catre pelerini. stramosul ziarului de astazi care spre deosebire de anale. la greci existau asa numitele efemeride. chinezii pun la punct fabricarea hârtiei iar în 363 e. Aici erau înscrise numele consulilor si altor demnitari. evenimentele fiind povestite lumii de catre comedian i dupa spectacolele pe care le dadeau. pâna în anul 1935. Astfel. moment în care îsi fac apari ia profesionistii genului. destinata unei circula ii restrânse printre curtenii sai. Acta diurna devenisera asa de raspândite. când armatele japoneze au ocupat orasul). Vreme îndelungata în Europa nu mai gasim nici un fel de mijloc de informare publica scrisa. actele de guvernamânt etc. În anul 59 î. date privind ceremoniile. dispozi iile. Juvenal spune ca. Din aceasta necesitate. de asemenea. În Babilon. un fel de organ public cotidian. asa cum aflam de la Joseph Flavius. la rândul sau. sus inea ca zilnic copii de pe Acta erau trimise sau chiar vândute de negustori în provincii si în armata iar Cicero vorbeste despre adevara i întreprinzatori de publicitate5.n. de mestesugarii care umblau din loc în loc si chiar de catre mesagerii oficiali care treceau prin orase. Tacitus. marele pontif culegea toate evenimentele remarcabile ale fiecarui om si le înscria pe o tabla alba pe care o inea la locuin a sa si care putea fi consultata si de public. de pilda. si de a fi informa i asupra a ceea ce se petrece în statele lor sau în altele. Ceva mai târziu când domina ia romana s-a extins si via a politica a luat o mare dezvoltare s-a facut sim ita nevoia unor mijloace de informare mai complexe. cunoscu i în mod generic ca „aparatori ai memoriei colective“. care înregistrau de regula numai cele mai memorabile fapte istorice. sub obladuirea aceluiasi Iulius Cezar.institu ionalizata.n. s-a nascut Acta diurna populi romani. o cronica pe papirus. În anul 105 e. problemele edilitare etc. publicau si detalii ale vie ii obisnuite.

cearta dintre familiile bune etc. ulterior are o circula ie mai larga în rândul oamenilor politici. în Anglia (news-letters). rectorii universita ilor. una din inven iile cele mai importante în istorie. evolu ia presei a fost contradictorie. a altor categorii socioprofesionale. Gazeta manuscris s-a extins si în Germania. aparuta mai târziu în Europa sub titlul „Opticae Thesaurus“ unde a descris lentila si camera obscura care va constitui punctul de plecare al tehnicii fotografice si cinematografice. fie ale unor chipuri de sfin i. unde casa bancherilor Fuggor din Augdburg si-au facut un serviciu propriu de informa ii. în Fran a unde aceasta avea un caracter satiric. gazetele manuscris n-au disparut usor. sub impulsul marii miscari a Renasterii. ea fiind mulata pe organismul social pe care îl reprezenta. Un moment important l-a constituit fara doar si poate anul 1445 când Johannes Gensfleisch zis Johann Gutenberg de Mayence (1400-1468) imprima cu ajutorul unei prese construite de el primele car i. prin intermediul arabilor. De men ionat ca în secolele XI-XII Europa de sud-vest face cunostin a. ceta enii puteau asista la citirea acestor publica ii. în 1500 înregistrându-se deja 250 de imprimerii care au editat 40. când apare gazeta manuscris. În secolul XI savantul arab Ibn-alHaitham zis Hazen (965 – 1038) a scris opera fundamentala a opticii medievale. negustorilor. cu fabricarea hârtiei si au loc primele opera ii de imprimare pe placa abia în secolul XIV. cu foi asemanatoare privind con inutul si factura dar 8 . în Rusia (unde era denumita Orologiul si era de forma unui buletin care cuprindea stiri trimise de agen ii rusi de peste hotare sau culese din alte izvoare). le puteau parcurge singuri sau chiar le puteau cumpara. Apare astfel tipografia. Daca la început avea scopul de a informa pe regi. Dupa un timp ele au fost copiate pentru folosin a particularilor. polemic. utilizând caractere mobile metalice.000 de car i si alte tiparituri. ele coexistând. o foaie volanta care nu avea periodicitate si care era întocmita la diferite intervale dupa împrejurari si dupa necesita i. Un pas înainte se face în a doua jumatate a Evului mediu. de-a lungul secolului XVI. O adevarata înflorire a cunoscut gazeta manuscris în secolele XV si XVI în Vene ia. legate de activitatea negustorilor. familiile nobile. ambasadori etc. consulii comerciali. Cu toate acestea. unde ajungeau cele mai multe si mai complete stiri din Italia si alte par i ale lumii. de pamflet. În general. care va influen a în mod evident evolu ia civiliza iei.imprimarea cu ajutorul caracterelor mobile. primele imagini fiind fie ale unor car i de joc. prin i. cu multe ascensiuni spectaculoase dar si cu caderi asemanatoare. informa iile provenind de la autorita ile locale. capitanii de nave. de nouta i pe care le dadeau publicita ii. În schimbul unei mici monede. ceea ce a dat nastere unui corp special de copisti. Primele stiri difuzate au fost cele de duzina. pe continent sa se propage xilografia pe lemn.

fizicianul francez Joseph Nicephore Niepce). Fran a si Spania). Ele purtau nume ca: „Mesagerul“.imprimate la tipografie si care erau destinate relatarii faptelor particulare din interiorul sau exteriorul unei arii. francezul Joseph Antoine Plateau si austriacul S. transportul prin posta pe continentul european (ini iatoare familia Taksis care face aceasta opera ie între Germania. Papa Pius al V-lea s-a ridicat împotriva lor printr-un consistoriu din anul 1569. reflectând realitatea cu mai multa obiectivitate. presa dubla cu doi cilindri. o rotativa de mare randament (1846. primul telegraf electric (1832. teleimprimatorul (1850. daguerrotypia care este pusa la baza tehnicii fotografice (1839. un aparat de telegrafie cu destina ie practica. Dupa înfiin area tipografiilor în anii urmatori îsi fac loc si alte nouta i: gravura în lemn în culori (1504). americanul Hermann Hollerith).Stampfer). telegraful aerian optic (1792. „Noutatea“ etc si au atras suspiciunea si vigilen a autorita ilor deoarece se sustrageau cenzurii. proiectul unei masini de scris (1714. fizicianul rus Pavel Vovici Shilling). litografia bazata pe repulsia reciproca a apei si a substan elor grase. emigrat în Anglia). primele discuri stroboscopice (1832. utilizarea antenei pentru transmisia fara fir a informa iilor (1890. pentru ca în 1572. ea imprimând de zece ori mai repede decât presa de mâna (1810-1811. la Götingen. englezul Henryk Mill). prima masina de calcul care foloseste cartela perforata (1889. dupa proiectul inginerului francez Claude Chape. în Rusia). inven ie datorata lui Friederich Köning. primul calculator care permitea opera ia de adunare si scadere (1632 – francezul Blaise Pascal). care a influen at dezvoltarea artelor grafice (1796. sa interzica aceste publica ii si sa instituie pedepse mergând pâna la condamnarea la moarte si confiscarea averii celor care copiau si raspândeau manuscrisele sau de inatorilor care nu le predau imediat. Richard M. 9 . germanii Carl Friedrch Gauss si Wilhelm Eduard Weber). reportajul informativ. Christopher R.Sholes). utilizarea rulourilor de hârtie în tipografie (1865. Moritz Herman Jacobi. pictorul american Samuel Finley Morse). fotografia în culori (1891. articolul polemic. primul telegraf electromagnetic cu doua linii (1833. Olanda. „Curierul“. plansele stereotipe pentru tipografie (1725). printr-o bula papala. la Philadelphia). nu reprezentau propriu-zis ziare în ele gasim germeni ale unor specii publicistice: informa ia. prima linie telegrafica feroviara (1837. francezul Louis Ques Jack Daguerre). iugoslavul Nikola Tesla). prima masina de scris cu întrebuin are practica (1867.Hoe). pusi în miscare cu ajutorul aburului.Latham. cea mai lunga linie telegrafica (pe distan a Washington si Baltimore) si alfabetul Morse (1840-1844. S. Desi gazetele manuscris si comunicatele imprimate din secolele XV si XVI. care permitea transmiterea mesajelor cu ajutorul semnalelor purtate de o serie de stâlpi succesivi pe un traseu lung de 70 de km). Abis Senefelder. englezii Liam Koke si Charles Wheadson). heliogravura. originar din Praga). pamfletul etc. care va duce la descoperirea fotografiei (18161821. de origine germana. utilizarea creionului cu mina într-un suport de lemn (1505). William Bullock.

Un renume deosebit si l-a câstigat saptamânalul „La Gazette“. începerea transmisiilor intercontinentale de televiziune cu ajutorul satelitului prin „Telstar“ (1962). italianul Guglielmo Marchise Marconi). Scurta istorie a dezvoltarii mijloacelor de comunicare în masa ne demonstreaza ca evolu ia presei nu a fost una liniara dar ca ea a reusit. masurata prin coeficientul de penetrabilitate la oameni iar caracterul si obiectivele ei au fost influen ate de transformarile sociale. Ungaria. primele sisteme ale televiziunii electromecanice utilizate în practica (1925-1926. întreprinzator în diverse domenii. Polonia. pentru ca apoi sa gasim gazete cu aceasta periodicitate în numeroase alte orase europene. introducerea sistemului de televiziune în culori NTSC. Turcia etc. om cu vederi moderne si care este considerat de istorici „parintele 10 . punerea la lucru a calculatoarelor din categoria a cincea (1980) si altele. 3. în 1609. care reprezinta începutul cinematografului modern (1895. se tiparea la Strasbourg un ziar saptamânal în limba germana care n-avea un titlu si care promitea. SUA).fizicianul francez Gabriel Lippmann). cu periodicitate. În acelasi an lua fiin a si la Augsburg un hebdomadar – Aviso. apari ia lucrarii „Psihologia consonantista“ care pune bazele ciberneticii ca stiin a (1938-1939. lansarea primului satelit artificial al pamântului (4 octombrie 1957. la o distan a de 9000 km. URSS si Germania). Anglia.Calmus). germanul Arthur Korn). culese din Germania de sus si de jos. SUA). în anul 1631. savantul român Stefan Odobleja). medic. 1915). prima comunica ie radiotelegrafica între Europa si America peste Oceanul Atlantic (1901. sa publice istorisiri importante. Relation oder Zeitung. Transilvania. din aproape în aproape. care a aparut la Paris. folosit si astazi. Anglia. Italia. dupa modelul foilor volante imprimate. sa devina o mare for a. a carei existen a merge pâna în 1629. începerea fabrica iei generatoarelor din genera ia a treia (1965). instalarea primului cablu transatlantic telefonic (1956). De la gazeta manuscris la ziarul modern Ziarul propriu-zis. si care a dat nastere sistemelor europene SECAM si PAL (1953. aparatul de copiat si proiector. Spania. Moldova. mai exact la 1605. capabil de 5000 de opera ii pe secunda (1946. debutul televiziunii prin cablu (1950. SUA). Valahia. francezii August si Louis Lumiere). Fran a). primele încercari cu videotexte cu ajutorul lui CEEFAX (1972. prima transmisie prin radio a vocii umane de la Washington la Paris. Marea Britanie). primul procedeu de cinematografie în culori (1916. fabricarea calculatoarelor din genera ia a patra (1973). inginerul american H. Fran a.T. Patru ani mai târziu. primul laser (1960. URSS). Sco ia. a început sa apara în primul deceniu al secolului al XVII. ini iator fiind Theophraste Renaudot (1586 – 1653). metoda de transmisie telegrafica a fotografiei (1904. realizarea calculatorului ENIAC. la Anvers si el se numea gazeta numerotata (Nisuwe Tijdinghe).

selec iona probleme cât mai variate. Datorita lipsei de stiin a de carte a maselor. în prima jumatate a secolului XVII apar gazete periodice în Italia. magazine etc. Paris 1665). precum si despre dezvoltarea stiin ei. Olanda. Primul ziar zilnic a fost tiparit la Londra. tot aici este editat „Star“. Suedia. Cardinalul Richelieu sus inea gazeta. chiar europeana. umanistice. Austria. ca urmare a unui ordin al arului Petru I si se numea „Vedomosti“ – Buletinul). El aplica procedee noi în ceea ce priveste imprimarea (printre 11 . presa scrisa îsi face tot mai mult loc în via a oamenilor. imprimat pe o singura fa a (o pagina cu doua coloane) iar în Fran a primul cotidian a fost „Le journal de Paris“(1777).lea. Cu toate acestea. furniza stiri pe care le considera necesar sa fie cunoscute de Europa. influen ând-o într-un fel sau altul. Anglia (aici. În secolul al XVIII. existau 20 de periodice). Rusia (primul ziar a fost tiparit în 1702. literare. Danemarca. un fel de oficiu de publicitate. era redactata îngrijit.„Le Journal des Savants“. În 1629. se numea „Daily Courant“. America (1704). De la început. la Londra în 1727 iar la sfarsitul secolului XVIII. a facut loc ilustra iei iar pâna la încetarea apari iei (1848) si-a schimbat de mai multe ori titlul.ziaristilor francezi“ si unul din ctitorii presei pe plan mondial. Japonia. Ludovic al XIII – lea se servea de ea pentru a-si face cunoscute parerile si dorin ele sale. a condus la sfârsitul secolului al XVIII-lea la dezvoltarea impetuoasa a presei. secolului XVIII îi este proprie apari ia cotidienelor. Daca secolul XVII este cel al periodicelor. Voltaire a apreciat importan a „Gazettei“ pentru istoria timpurilor în care a aparut deoarece ea cuprindea date importante despre domeniile lui Ludovic al XIII. China (Gazeta de Pekin). literelor si artelor. de birou de plasare si comisioane.lea apar si primele ziare de seara (primul periodic. în 1702 si. Folosirea pentru imprimare a masinilor ac ionate cu for a aburului în locul celor puse în miscare manual. avea o circula ie destul de larga. Iau fiin a publica ii stiin ifice (primul periodic stiin ific aparut pe glob .lea. caruia ceva mai târziu i-a adaugat un serviciu de consulta ii medicale gratuite pentru cei lipsi i de mijloace materiale. în 1643. de oferte si cereri de tot felul. colabora la ea. În afara de Fran a si Germania. primul cotidian). deoarece. starea înapoiata a tehnicii tiparului. Desi nu a fost prima publica ie periodica „La Gazette“ este cea dintâi care îndeplineste condi iile unui adevarat ziar. Un rol important l-a reprezentat înfiin area în 1785 a ziarului englez „Times“ (ini ial cu titlul „Daily Universal Register“ iar de la 1 ianuarie 1788 cu titlul pe care-l poarta si astazi) de catre tipograful librar John Walter.lea si Ludovic al XIV. Belgia. Renaudot a tiparit diferite suplimente ale gazetei iar cu timpul si-a marit numarul paginilor de la patru la opt. „La Gazette“ a fost o publica ie qvasi guvernamentala. O data cu sporirea numarului de gazete se produce si o diversificare a lor. pre ul ridicat al fiecarui exemplar tirajele ziarelor erau destul de mici. Renaudot a înfiin at Biroul de adrese si întâlniri.

în 1855. la New York. 1848) si Reutér (Anglia. completata cu dezvoltarea altor mijloace (telefon. de 2 cen i. al carui abonament anual era de 40 franci. publicitara s-a dezvoltat. În concluzie. 1851). la Paris.000 de abona i decât sa cuceresti 1000 la pre ul de 80 de franci“. în special de la ara.000. inventate de germanii Koening si Bauer. „Daily Mail“. al doilea în emigra ie la Londra) si altele. Din pacate. si 2 ani mai târziu. organizarea ziaristilor în sindicate. Anglia – 1896. Italia – 1847. din cauza pre urilor mari ale ziarelor. „Times“ a ajuns la 10. culegerea de informa ii. care sa permita ob inerea unui beneficiu. au aparut gazete de format mic etc.6 În ciuda faptului ca ini iativa lui Girardin a stârnit proteste aprinse. S-au diversificat publica iile. apoi ziarul „Daily Telegraph“. John Walter II revolu ioneaza tehnica masinii cu aburi (la care a lucrat în secret timp de 10 ani).acestea se numara si logografia care consta în ansamblarea silabelor si cuvintelor întregi în loc de litere izolate). uniuni. primul numar editat cu ajutorul acestui utilaj petrecându-se la 29 noiembrie 1814. dezvoltarea gradului de instruire a popula iei. s-au extins ilustra iile. asocia ii (în 1895 a fost constituita Federa ia interna ionala a presei). a crescut numarul de pagini si tirajele. A aparut în 1833. editat în Anglia. tirajul pe ora a ajuns la 1200-1300 exemplare. pentru ca. Asadar. „Sovremmenik“ al lui Cernîsevski sau „Kolokol“ al lui Herzen (primul în ara. nu dupa ceea ce aduceau abonamentele ci dupa ceea ce aduceau anun urile. numarul abona ilor în Fran a dar si în alte ari fiind foarte mic. Ceea ce a condus la apari ia primelor institu ii specializate – agen iile de stiri: Havas în Fran a (1832). Revolu ionarea tehnicii tipografice. Printre ziarele care s-au nascut în aceasta perioada si au avut diverse orientari sunt: „Risorgimento“. folosirea unor materiale mai ieftine pentru tiparit. De altfel deviza lui era „Anun urile trebuie sa plateasca ziarul“. Prin adaugarea pieselor mecanice. în cadrul 12 . muta iile pe plan social-politic din diferitele ari. secolul al XIX-lea a reprezentat o perioada de un avânt deosebit al presei. transportul pe calea ferata) au influen at difuzarea presei si a sporit nevoia de informa ii. sa creasca la 4000-5000 iar prin introducerea masinii verticale a lui Applegath. în 1827. în Rusia. apoi Wolff (Germania. Asa s-a nascut ideea realizarii unei publica ii cu pre redus si ea i-a apar inut lui Emile de Girardin. Fiul fondatorului. cresterea ponderii publicita ii în ob inerea veniturilor. prin inventarea unor noi masini. în 1835 – „Morning Herald“. difuzarea etc. lucru posibil prin aplicarea unei noi re ete de calcul minim a ziarului. ziarul „Sun“. presa. el lega marirea tirajului de sporirea anun urilor si cresterea tarifelor acestora si de scaderea pre ului abonamentelor. La acestea au contribuit: progresul tehnic în domeniul imprimeriei. telegraf. ieftina. presa nu ajungea la imensa majoritate a popula iei. de un penny. ini ierea înva amântului ziaristic (primele cursuri s-au inut în 1899. la care s-a adaugat: „La pre ul de 40 de franci pe an e mai usor sa cuceresti 10. La 1 iulie 1836 aparea cotidianul „La Presse“.

În anii urmatori se dezvolta memorialistica de calatorie prin jurnalul lui Nicolae Milescu. În Moldova. Începuturile presei românesti Tiparul este introdus în ara noastra la începutul secolului al XVI-lea iar întâiele tiparituri aparute la noi au fost Liturghierul lui Macarie (Târgoviste. istoria si matematica. datorate lui Coresi ca si cele care i-au urmat: Cartea româneasca de înva atura (Iasi. începuturile reportajului românesc. 1508). În acest climat. Dar visul înva atorilor ardeleni se materializeaza abia în 1821. iar în 1908. 1825. Si în celelalte inuturi românesti se facusera încercari de a scoate gazete. care se afla la Iasi în fruntea trupelor rusesti ce luptau cu cele turcesti iar în 1820. a lui Dimitrie Linbavici (Sibiu. Sava Popovici – membri ai „Societa ii filozofesti a neamului românesc în mare Principatul Ardealului“ . din ce în ce mai mult. Vasile Aaron. gazeta de profil almanahmagazin „întocmita în 12 par i dupa numarul celor 12 luni“7. Catehismul românesc. la 18 februarie 1790 a aparut publica ia „Courrier de Moldavie“. 1688). Molnar – Piuariu încearca sa editeze ziare românesti în anii 1789. Theodor Racoce (care mai avusese o tentativa în 1816 de a scoate ziarul „Novele sau gazete românesti“) tiparea almanahul „Christomaticul românesc“ sau „Adunarea a tot felul de istorii si alte faptorii.Scolii de înalte studii sociale. acelasi I. politice si economice. 1643). cu sprijinul lui Zaharia Carcalechi este publicata la Buda. 1648) si Biblia (Bucuresti. în orasul Columbia. condi iile pentru trezirea sentimentului na ional. facuta în anul 1824. din SUA. Molnar – Piuariu. unde începusera sa se coaca. foaie saptamânala de informare militara. Noul testament (Alba Iulia. primele încercari fiind facute însa nu în arile Române ci în Transilvania. geografia. ini iata de Potemkin. intitulat „Vestirile filozoficesti si moralicesti“ care-si propunea sa faca publice evenimentele vremii. doctorul oculist I. formarea unei constiin e active în vederea luptei pentru dobândirea de drepturi na ionale. 1826“. în istoria ziaristicii noastre. când. 1544). urmat de itinerarele urbane italienesti ale lui Petru Cercel. publicata în 1826 de Dinicu Golescu si care marcheaza. 1793 si 1794 dar autorita ile habsburgice nu au aprobat acest lucru. cunoscut sub numele de Scoala Ardeleana. Ele au pregatit terenul pentru scoaterea revistelor si ziarelor. 13 . împreuna cu Aaron Budai. În 1795.au anun at proiectul unei publica ii. la Cernau i. scoase de autori de pe osebite limbi pe anul 1820“. lucrarile bisericesti. „Biblioteca româneasca“. a fost deschisa prima scoala completa de ziaristica. cu durata de 4 ani). 4. vizitele lui Vartolomeu Mazareanu în Rusia si a stolnicului Constantin Cantacuzino la Padova si „Însemnare a calatoriei mele Constandin Radovici din Golesti. sa popularizeze stiin ele umaniste.

. administrativ.“ Vorbind despre acest ziar. un strain de ar fi în eleptul în elep ilor.Adevarata întemeiere a presei românesti se leaga de numele lui Ion Heliade Radulescu în Muntenia. Acestea îsi propuneau sa ofere informa ii comerciale. reportajul (în special cel informativ). 1838 – 1839. foarte lesne se pricepe de oricine doreste a-si hrani inima si a-si împodobi duhul cu idei si cunostin e adevarate. Un moment important în istoria presei românesti îl reprezinta apari ia la 1 ianuarie 1838 a primului cotidian românesc – „România“ . si este atât de întins încât este de prisos a-l mai recomanda. filologice. apar la Bucuresti si Iasi mai multe publica ii. „Albina româneasca“ – 1 iunie 1829 si respectiv „Gazeta de Transilvania“ – 12 martie 1838. nu le simte pe acele. documente oficiale. Tot acum încep sa fie editate ziare si în orasele de provincie. cultural. la 31 decembrie 1838. Primele periodice românesti s-au straduit sa respecte promisiunile facute. 14 . „Foaie pentru minte. anun uri de „vânzari si muzeturi deosebite“. în special suplimentele literare: „Curierul de ambele sexe“ (supliment al „Curierului românesc “). extern etc. fiind singurul ziar care. la care se mai adaugau poezii sau scurte schi e. De re inut ca în presa aparuta pâna la 1840 predominau textele cu caracter informativ iar genurile folosite erau stirea. Ei au tiparit primele ziare: „Curierul românesc“ – 8 aprilie 1829. „Foaie oficiala“ (Iasi) si altele. ziarul si-a încetat activitatea. frumoase. Dupa 1830 stirile administrative au început sa fie dirijate spre suplimente. prin urmare nici nu stie sa prescrie mijloacele ajutatoare“. Din pacate. exemplu „Mozaicul“ – Craiova. concepute în acest scop: „Gazeta administrativa. materiale istorice. inima si literatura“ („Gazeta de Transilvania“). oprit de a face politica prin politica. probleme edilitare. Combatând parerea unora ca n-ar fi fost necesara o presa româneasca. Gheorghe Asachi în Moldova si George Bari iu în Transilvania. morale.. stiri interne. o face indirect prin sprijinirea si raspândirea acelor elemente etice pe care se poate baza totdeauna o politica sanatoasa“8. deoarece stirile puteau fi citite în presa straina.nu cunoaste scaderile noastre. publicând informa ii de ordin economic. acelasi Nicolae Iorga opinând ca: „Multa vreme poporul nostru nu era sa aiba nicaieri o foaie în aceste condi ii de apari ie si cu un material la alegerea caruia sa fi cheltuit atâta patrundere critica si atâta îngrijire morala“9. „Alauta româneasca“ („Albina româneasca“). sa îmboga easca si sa dezvolte limba si literatura româna. În perioada 1830 – 1840. utile si interesante. literare.care se recomanda în anun ul promo ional: „Folosul unei asemenea gazete este atât de invederat încât nu mai face trebuin a de a-l descrie. articolul (propriu sau reprodus dintr-o gazeta straina). „Gazeta de Transilvania“ arata ca: „Un strain nu scrie în limba româneasca cu atât mai pu in în duhul românesc. Buletinul“ (Bucuresti). Nicolae Iorga spunea ca „face onoare epocii în care a aparut.

stiin ifice. care mai târziu capata preponderen a. în provincia cu acelasi nume. condus de Nicolae Balcescu si A. lupta antifeudala. activitatea ziarelor si revistelor înscriindu-se în climatul general de pregatire a revolu iei care se anun a“10. alteori chiar o stire externa. astfel ca. De regula. „Na ionalul“ (1848. spa iul era rezervat în special articolelor în dauna stirilor interne si externe. Acum vad lumina tiparului patru publica ii de o importan a deosebita pentru presa româneasca: „Dacia literara“ (1840). „Siebenbürger Bote“. Blaj). toate editate la Iasi de Mihail Kogalniceanu si „Magazin istoric pentru Dacia“ (1845. Iasi). pe prima coloana din pagina întâi se afla o rubrica fara titlu. Sibiu). „Arhiva româneasca“ (18401845). cronici. Bucuresti). mai deschis si mai ascu it problemele cerute de evolu ia istorica. condusa de Vasile Alecsandri). legate de situa ia aranimii. pe spa iul existent.Pagina era împar ita numai în doua coloane iar sistemul de pagina ie era destul de simplu: textele primeau titlul pe o coloana si se asezau în ordine unele dupa altele. Treboniu Laurian. ele abordând diverse probleme economice. Evolu ia evenimentelor interne si interna ionale si dezvoltarea miscarii unioniste au condus la apari ia primelor publica ii cu rol activ în pregatirea Unirii Principatelor: „România literara“ (1855. rareori un articol. „Propasirea“ (1845). „Constitu ionalul“ (1848. „Zimbrul“ (1850. „Republica româna“ (Paris si Bruxelles). „Poporul suveran“ si „Pruncul român“ (1848. Mihail Kogalniceanu). marcata doar prin numele capitalei (Bucuresti. „România“. Amintim printre acestea: „Vestitorul românesc“ sau „Anun atorul românesc“ (care ia de fapt locul primului). sau un scurt reportaj. în primul rând. Bucuresti). „Amicul poporului“ si „Înva atorul poporului“ (1848. Iasi). Ele au sus inut a ideia de unitate si redesteptare na ionala si au publicat documente. studii. limba româneasca etc Tot acum mai apar si alte publica ii care merita a fi re inute: „Înva atorul satului“ (1843). Transilvania). „România viitoare“ (a aparut la Paris). „Organul na ional“ (1848. „Buciumul“ 15 . „Steaua Dunarii“ (1855. înso it de data la care aparea publica ia. pe problemele politice la ordinea zilei. hrisoave. la care se adauga o serie de publica ii în limbile maghiara si germana: „Hetilap“ (1852-1855). „Reforma“. „Kronstädter Zeitung“ si altele. „Monitorul român“. „Kolozsvary Közlöny“ (1856-1857). „Bucovina“ (1848. unde se insera o stire interna importanta. culturale. Presa din aceasta perioada a pus accentul. Dupa înfrângerea revolu iei de la 1848 numarul publica iilor s-a restrâns sim itor iar cele existente din cauza cenzurii erau lipsite de articole politice. În anii urmatori presa româneasca se îmboga este cu noi titluri: „Expatriatul“ (periodic editat de Cezar Boliac la Brasov în 1849). Craiova). Bucuresti). „Telegraful român“ (1853. Odata cu deceniul al 5-lea al secolului al XIX-lea „presa începe sa puna mai direct.

(1857, Paris, Cezar Boliac), „Concordia“ (1857, Bucuresti, înlocuita apoi cu „Românul“), „Dâmbovi a“ (1858, sub redac ia lui Dimitrie Bolintineanu). Dupa alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza si mutarea centrului politic la Bucuresti, cele mai multe ziare apar aici, ponderea lor reprezentând 75 % din periodicele românesti. Pe lânga presa politica se dezvolta foarte mult publicistica stiin ifica, economica, umoristica si culturala dintre care re inem: „Revista româneasca pentru stiin e, litere si arte“ (1861, condusa de Alexandru Odobescu), „Foi a de istorie si literatura“ (1860, B.P.Hasdeu), „Revista Carpa ilor“ (18601861, George Sion), „Natura“ (1862-1865, dr. Iuliu Baras), „Analele economice“ (1860-1864) si „Analele statistice“ (1860-1869, ambele ale lui Dionisie Pop Mar ian), „Nichipercea“ (1859, N.T.Oraseanu), „Aghiu a“ (B.P.Hasdeu) si altele. În 1862 a fost elaborata si o lege a presei, care proclama „oricui libertatea de asi exprima ideile prin organe de presa“, în 1871 s-a inut la Bucuresti primul congres al presei române, iar în 1883 s-a constituit „Societatea presei române“. Dupa efectuarea reformelor din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (printre care înlocuirea, la ini iativa lui Ion Ghica, a alfabetului slavon cu cel latin) s-au creat premizele necesare pentru apari ia unor ziare care sa reprezinte interesele celor doua grupari politice principale, care luptau pentru putere. Cele mai importante sunt: „Timpul“ (1876-1884), „Lupta“ (1884-1895), „Epoca“ (1885), „Conservatorul“ (1900), „L’Independance romaine“ (1879), „Voin a na ionala“ (1884), „Democra ia“ (1888). Lor li s-au alaturat o serie de ziare independente: „Trompeta Carpa ilor“ a lui Cezar Bolliac (1866-1877), „Traian“ a lui Hasdeu (1869), „Ghimpele“ a lui G. Dem Teodorescu (1866-1879), „Universul“ (1884, fondat de Luigi Cazzavillan) si „Adevarul“ (1888, Alexandru Beldiman), „Vatra“ (18941896), „Moftul român“ a lui I.L.Caragiale (1893), „Mos Teaca“ a lui Anton Bacalbasa (1895) si multe altele. Acesta era cadrul general în care a aparut si s-a dezvoltat presa româneasca în secolul al XIX-lea, evolu ia ei de atunci si pâna acum fiind una sinuoasa, dar dincolo de câstigurile si neîmplinirile ei si-a câstigat un rol tot mai mare în via a sociala, devenind astazi, asa cum se spune, tot mai des „câinele de paza al democra iei“.

5. 125 de ani de presa dobrogeana
Odata cu revenirea Dobrogei la România, la 14 noiembrie 1878, se punea problema rezolvarii nenumaratelor si gravelor probleme cu care se confrunta aceasta provincie.
16

„Trebuie cu to ii, fara deosebire, îndemna Mihail Kogalniceanu, sa ne punem a face Dobrogea un model de administra iune si bunastare, o gradina a României“. La rândul sau ziarul „Pressa“ din 11 octombrie 1878 titra: „Cimentarea Dobrogei cu patria-mama este dara termenul regulator al tuturor speran elor celor din Orient, cari privesc acum cu încredere catre România“. Evident ca acest lucru cadea, în principal în sarcina noilor autorita i învestite cu împuterniciri deosebite. Si trebuie spus ca s-au facut eforturi demne de luat în seama pentru racordarea inutului dintre Dunare si mare la pulsul arii. Dincolo de masurile administrative, economice, sociale s-a pus si problema promovarii unei prese care sa fie capabila sa sprijine eforturile de modernizare a Dobrogei. Cu o întârziere de câteva decenii fa a de celelalte provincii, datorita condi iilor sale specifice, la 22 iunie 1879 este tiparit la Tulcea „Steaua
Dobrogei“, primul ziar în limba româna, intitulat „foaie a intereselor locale“11.

Datorita mijloacelor rudimentare pe care le avea la dispozi ie, publica ia n-a stralucit nici prin tematica si nici prin con inutul articolelor publicate dar ea s-a straduit sa reflecte realitatea locala (ex: articolele „Sciri din România transdanubiana“ din iulie 1879, „Statistica scolilor din Dobrogea“, 1 august 1879 sau „Sesiune ordinara a Consiliului comunal Tulcea“, din 27 noiembrie 1979) punând bazele publicisticii românesti în Dobrogea. La 12 mai 1880 si-a început existen a „Farul Constan ei“, unul dintre cele mai importante ziare dobrogene. El a avut o activitate de lunga durata, aparând cu întreruperi pâna în 1938, în 2200 de numere, totalizând peste 11.000 de pagini, în numeroase formate. Fiind o publica ie oficiala a jude ului Constan a a publicat circulare ministeriale si decizii ale prefecturii, comunicate ale
primariilor, informa ii generale si locale etc.12

În numerele 2, 3 si 4 din 17, 24 si 31 mai 1880 ziarul publica un articol despre „Muzeul Prefecturei jude ului Constan a“, înfiin at în palatul administrativ, „stramosul“ actualului Muzeu de istorie na ionala si arheologie. Dupa ce face o prezentare ampla acesta se încheie cu urmatoarea concluzie: „Ceia ce se afla mai însemnat aci este men iune în litere întregi despre RESPUBLICA TOMIT. Ceea ce nu mai lasa cea mai mica îndoiala asupra
faptului ca vechia Tomi ocupa acelasi loc ca si actuala Constan a“13. În alte sase

numere (18, 25 ianuarie, 1, 8, 15, 22 februarie 1881, publica o expunere a situa iei jude ului Constan a, o veritabila monografie a acestei zone dobrogene. De-a lungul existen ei sale a abordat si alte teme subliniind preocuparea diverselor colective redac ionale pentru exactitate, amanunt si actualitate. Tot în 1880 (31 august), de data aceasta la Tulcea, apare bisaptamânalul „România Trans-Danubiana“, care se apleaca asupra unor fenomene specifice acelei perioade. Iata unul din exemple, articolul „Bandele de tâlhari din Dobrogea“, din septembrie 1880, din care reproduc un pasaj: „România trans-danubiana anun ându ca bandele de ho ie ce bântuiau Dobrogea suntu prinse de autorita i da urmatoarele amanunte din care se poate vedea
17

însemnatatea acelora cete de tâlhari care spune numitului diaru – erau mai to i
Turci si igani turci“14. Apoi, în alte numere publica „Aspecte din mun ii

Macinului“ (ianuarie 1881), „Situa iunea jude ului Constan a“ (15 martie 1881). În perioada iulie-august 1882 au aparut trei numere ale saptamânalului „Mahmudia“ care a fost caracterizat în „Binele public“, nr. 181, din 19-20 iulie 1882, drept „foaie pentru tîmâierea bravului prefect Paul Statescu din Tulcea.“. Un an mai târziu, la ini iativa revizorului scolar Gheorghe Sandulescu, în peisajul presei dobrogene se înscrie „Revista Corpului Didactic Rural din jude ul Tulcea“ (5 septembrie 1883 – 1 iulie 1884). Ea avea scopul de a stimula „scoala româna“, de a fi „un mijloc de schimb a ideilor, sentimentelor si experien elor slujitorilor scolii“. Una din publica iile cu o lunga apari ie si prestan a din Tulcea a fost „Dunarea de Jos“ (22 decembrie 1884 – 24 aprilie 1898). În articolul program din primul numar se arata: „Nu scriem pentru ca sa scriem, ci pentru ca sim im necesitatea de a ridica bineli, oriunde ar fi el, si d’a lovi raul atât de rodnic întro provincie d’abia de câ iva ani legata de institu iuni liberale ca ale arii mame“. O profesiune de credin a pe care colectivul de redac ie s-a straduit s-o respecte cât mai bine. Sa argumentez prin doua titluri mai importante: „Starea de minoritate în care se gaseste Dobrogea sa se sfârseasca“ (nr. 27 din 20 iulie 1885) si „Situa iunea jude ului Tulcea pe 1885“ (nr. 40 din 8 decembrie 1885, 41 din 15 decembrie 1885, 42 din 22 decembrie 1885 si nr. 2 din 12 ianuarie
1886)15.

În anii 1886-1889 la Constan a se tipareste bilunarul „Dobrogea“, supraintitulat „organul proprietarilor, agricultorilor si economilor de vite“. S-a preocupat de gestiunea economica a pamânturilor Statului din Dobrogea si reformele necesare pe viitor, de cântecele populare si tradi iile din Dobrogea, de greuta ile agricultorilor etc. Dupa cum se vede din ultimele exemplificari presa locala era puternic ancorata în realitate, ea straduindu-se sa puna „o piatra de temelie“ la revigorarea unei provincii care timp de 450 de ani a fost ocupata de imperiul otoman. Începând cu 19 decembrie 1891 si pâna la 7 martie 1904 revista „Dobrogea“ a fost continuata de „foaia intereselor locale“, „Constan a“. Ea a sus inut drepturile politice ale dobrogenilor, problemele legate de sistematizarea orasului Constan a, construirea liniei ferate Constan a-Tulcea, modernizarea portului Constan a, administrarea Domeniilor Statului, împroprietarirea, între inerea patrimoniului silvic si al viilor etc. A acordat o aten ie deosebita înfiin arii si activita ii Ligii Culturale în jude ul Constan a, constituirii unei societa i a agricultorilor si economilor de vite, dezvoltarii re elei scolare, ocrotirii vestigiilor trecutului. În acest context a desfasurat si o activitate polemica. Iata cum raspunde ziarului „Adevarul“, care a publicat în 11 ianuarie
18

legi. pentru educarea dobrogenilor prin mijlocirea presei. „Vocea Dobrogei“ (Tulcea. 21 septembrie 1897 – 22 decembrie 1898.1892. a sus inut necesitatea ridicarii economice si culturale a Dobrogei. „Alarma Dobrogei“ (Gala i. decât supunerea desavârsita a întregului mozaic etnic din care se compune popula ia provinciei la toate îndatoririle prescrise de lege“. literar si comercial). transporturi. în primul rând. saptamânal cu tenta politica care a luat apararea socialistilor din Tulcea).000 de pagini. În cei 54 de ani de existen a au fost publicate 685 de numere. În cele 197 de numere. informa ii privind pre urile produselor agricole etc). „organ al intereselor locale“. 3 mai – 7 iunie 1898. Este vorba. lirice si dialectale etc. liste de marfuri exportate si importate prin vama Constan a. 17 aprilie 1894 – 18 februarie 1896. El a aparut la Tulcea în perioada 11 ianuarie 1898 – 22 februarie 1901 si era bisaptamânal. absolut nimic. „Santinelele Dobrogei“ (Constan a. 12 iunie 1897 – 1 iunie 1898. spicuiri din presa bucuresteana si straina. situa ii statistice. A înserat articole cu caracter general si local. Lista publica iilor dobrogene se completeaza în perioada urmatoare si cu alte ziare si reviste: „Gazeta Dobrogei“ (3 ianuarie 1888 – 17 octombrie 1893. economie rurala. 8 iunie – 23 noiembrie 1898. rapoarte cu privire la rela iile de comer exterior ale României. sfaturi agrotehnice. Am lasat la urma doua publica ii care au jucat un rol important în istoria Dobrogei. de ziarul „Istrul“. a publicat articole de politica agrara în Dobrogea. eseuri literare si stiin ifice. informa ii diverse din agricultura. dar n’am vazut nimic. Tot acum apare si publica ia de larga respira ie „Buletinul Camerei de comer si industrie“ (ianuarie 1890 – iunie 1916 si iulie 1921 – ianuarie 1944). comer etc). „Echoul agriculturei“ (Constan a. s-a ocupat de problemele culturale. 19 . ziar politic. Aria tematica este expusa în subtitlul ei. finan e. înscris de la 1 aprilie 1904: comer . cu 788 pagini. a publicat articole pe teme economice si social-culturale. cu sentimentele na ionale mult mai încercate decât confratele nostru de la „Adevarul“ – suntem aici de la primul pas facut de osteni în Dobrogea. au aparut 23 numere. În articolul „Gestiunea Dobrogei“. poezii umoristice. economice si social-culturale ale Dobrogei). proiecte de legi si decizii ministeriale. a tratat probleme politice. „Desteptarea Dobrogei“ (9 noiembrie 1892 – august 1893. care a luptat pentru drepturi politice. cu aproximativ 15. a subliniat rolul presei fa a de Dobrogea etc). pentru valorificarea si popularizarea vestigiilor istorice ale poporului român etc). articolul „Administra ia Dobrogei“: „Noi cei de la Constan a suntem si noi buni Români si – poate. de dezvoltarea scolilor din Dobrogea. industrie. Tulcea. date despre traficul prin portul Constan a. oferte comerciale etc. din 22 ianuarie 1898. documente oficiale si procese verbale ale sedin elor Camerei de comer . înmatriculari de firme. naviga ie. „Centrul Dobrogei“ (Babadag. A mai publicat ecouri din presa româneasca din Transilvania si Banat cu privire la procesul „Tribunei“.

Caragiale. George Murnu. de îmbunata irea re elei scolare. între 15 septembrie 1898 – 30 iulie 1910. 1 august 1912 – 1914. 1885 – 8 aprilie 1888. necesitatea restaurarii Monumentului triumfal de la Adamclisi. Obreja. recenzii etc. Al. El ne avertizeaza ca „ziarele nu sunt literatura“ si ca „a scrie la ziar e altceva decât a scrie un roman sau o nuvela. apoi „Sark“. presa dobrogeana de la sfârsitul secolului al XIX. „Stavropodis“ (Sulina. apoi „Atdem“ (Constan a. înfiin area de cercuri culturale. David Randall ne ofera un veritabil ghid practic pentru presa scrisa. de cultivarea plantelor textile în jude ul Tulcea. în limba greaca. G. de asemenea în limba greaca) etc. a promovat talentele tinere etc. agresiva. În paginile revistei au fost tiparite articole de istorie si arheologie a Dobrogei. „Bora“ si altele în limba turca. biblioteci si muzee. extinderea Bibliotecii universale „Ovidiu“. În Dobrogea s-a dezvoltat si o presa a minorita ilor etnice: „Dobrica Gazetesi“ (tiparita între 1 septembrie 1888 – 1 aprilie 1894). L. Aici întâlnim semnaturile unor mari personalita i românesti: Petru Vulcan (care a scris si articolul program al primului numar „Cuvântul de acasa“). Gr. D. „Halk“. S-a preocupat si de necesitatea constituirii unei cai ferate între Tulcea si Constan a. Într-un cuvânt a fost o veritabila tribuna a vie ii culturale dobrogene. a sus inut dezvoltarea culturala a Dobrogei. dar nu chiar atât 20 . bilunar care-si propunea sa apere drepturile albanezilor). fara însa a propune vreo solu iune“. a sprijinit masurile adoptate de administra ia jude eana si pe prefectul Ioan Neni escu. între tendin e si cerin e În lucrarea „Jurnalistul universal“. Panait Cerna. Tocilescu. „Dunaris“ (Sulina. de unde apari iile scurte ale unor publica ii. Cea de-a doua publica ie de prestigiu .„Ovidiu“ . care a desfasurat o vehementa campanie împotriva prefectului amintit. crea ii literare originale si traduceri. Diversa. Cronologic el este considerat primul ziar din Dobrogea).este considerata prima revista literara dobrogeana si a aparut la Constan a. s-a straduit si a reusit sa-si îndeplineasca. materiale folcloristice. rolul de constiin a vie a locuitorilor din dreapta Dunarii. Cru iuDelasaliste. 1875 – 14 iunie 1882. asa cum trebuie. Ziarele românesti ca si cele bulgaresti se ocupa mereu de ea si fiecare o trateaza din punctul sau de vedere. Scriitura de presa. de amenajarea deltei. „Gürüs Sahil“. de geografie. puternic ancorata în realita ile locale. Dem Teodorescu si mul i al ii. M.se sublinia: „Gestiunea Dobrogei este la ordinea zilei. „Sada-i Millet“ si „Sadakat“ (ultima aparuta între 20 mai si 15 septembrie 1897). 6. Spiru Haret. G. psihopedagogie. I.lea desi s-a lovit de numeroase greuta i. a polemizat cu ziarul „Straja Tulcei“ (1 iunie 1899 – 14 ianuarie 1900) a lui Elefterie Nicolescu.lea si începutul secolului al XX. Ionescu Dobrogeanu.

informa ia fiind structurata în func ie atât de sistemul de referin a (obisnuin e de lecturi. Sa se realizeze un act de comunicare. de frazare a cuvintelor. mai pu in timp cu scrierea articolelor într-un ritm nepotrivit pentru marimea pe care trebuie sa o aiba materialul si vei cheltui mai pu ina energie cu încercarile de a scrie o fraza simandicoasa când una simpla ar fi mai indicata“. 4. o ancheta. Planificarea. De unde concluzia ca autorul unei scriituri de presa nu este nici pe departe atât de liber. interviul. cât si de elementele func ionale ale evenimentului pe care textul îl prezinta. poezie. frazelor ci si organizarea gândirii. de autonom în transpunerea ideilor sale pe cât pare la prima vedere. educa ie. Sunt clare. planificarea a ceea ce trebuie spus si a ordinii ideilor se poate face 21 . al unei informa ii. articolul. proiecte) al publicului sau. reportajul etc. folosind o metafora: „scriitura e ca un muschi. Forma finala este rodul activita ii de colectare. ancorat în cotidian. Aceste constrângeri ac ioneaza permanent asupra jurnalistului. scrisoare etc. Când avem de-a face cu texte simple. Cu cât aspectele luate în calcul sunt mai numeroase si mai variate cu atât procesul de sintetizare este mai dificil. nuvela. dar se constituie într-un mod propriu de folosire a cuvintelor si idiomurilor. cum e cazul. usor de citit. 3.16 Evident ca exista tot felul de texte (roman. Sa fie redactata de o persoana angajata prin contract permanent sau de colaborare la o publica ie. si care îsi asuma toate responsabilita ile privind respectarea strategiei publicistice si a deontologiei profesionale. un reportaj. ierarhizare si condensare a informa iei. trebuie ordonat materialul ob inut din documentare si stabilit ce trebuie facut cu el.) dar ele nu vor fi niciodata receptate ca scriitura de presa precum stirea. Dupa Randall „toate scrierile de calitate au unele lucruri în comun. de selec ie. Orice scriitura de presa poate avea diverse influen e: de la autorii prefera i. Personalizarea textului jurnalistic se realizeaza în mai multe etape. Sa fie tiparita într-o publica ie sau difuzata de un program radio/tv. experien a proprie. cu atât este mai valoroasa. Sa se constituie într-un eveniment. va fi mult mai puternica daca exersezi zilnic. cerere. de asigurare a unui anumit ritm al expunerii.de diferit precum le-ar placea unora sa creada“. interese. stimuleaza si distreaza cititorul“. de pilda. cunostin e. pe care ni le propune David Randall17: 1. Compozi ia nu înseamna doar aranjarea cuvintelor. vei pierde mai pu in timp cu starturi false si cu urmarirea unei piste gresite. folosesc un limbaj proaspat. la care adauga. Cu cât informa ia este mai proaspata. proces verbal. Înainte de a asterne pe coala de hârtie sau ecranul calculatorului o stire. si sa respecte codul grafic si ideologic al publica iei sau formatul programului postului respectiv. lectura etc. daca nu vor respecta câteva condi ii esen iale: 1. 2.

• Orice cliseu sa fie evitat. „faculta i corec ionale“ – închisori etc. Limbajul viu. • Toate textele trebuie sa fie urmarea unui efort constient de a reflecta adevarul atât prin detalii. ele trebuie explicate.). Lucrurile se complica în cazul articolelor mai lungi. Daca nu este nevoie sa fie regândita si rescrisa. • Când un eveniment este prezentat în mai multe numere ale unui ziar cititorii au nevoie de rezumate si recapitulari. tehnice. comerciale. Orice scriitura de presa trebuie sa fie clara în concep ie. • Cuvintele si frazele la moda sa fie folosite cu discernamânt. Moscova – Pia a Rosie. Onestitatea.). • Trebuie gasite noi compara ii. • Jocurile de cuvinte sa fie folosite cu masura. (Ex: Las Vegas – jocuri de noroc. particular. Paris – turnul Eifel. • Atunci când se folosesc cuvinte de jargon (în general e bine sa fie evitate). Claritatea. (Ex: scena unui accident . cât si prin linia generala a materialului.: „dificulta i temporare de flux financiar“ – nu mai sunt bani.rapid în minte. • Sa fie inclusa fiecare etapa într-o nara iune.„un câmp de batalie“. Nu po i explica altora ceea ce nu ai în eles perfect. în limbaj comun.). 22 . El poate fi asigurat astfel: • Fiecare subiect sa fie privit ca un lucru nou. procesul construirii lor necesitând realizarea unui plan. îngrijorari „generale“. (Ex: crima „odioasa“. • În orice scriitura este recomandata simplitatea cu condi ia sa nu devina lipsa de discernamânt. un stadion . Londra – cea a etc. De aceea trebuie respectate câteva reguli: • Lucrurile sa fie clare înainte ca primul cuvânt sa fie asternut pe hârtie. (Ex. voci „excep ionale“ etc. • Cititorul sa nu fie impresionat prin scriitura si limbaj complicat. fie ele stiin ifice. 4. De regula cliseele sunt expresii vechi si uzate care nu au audien a la cititori. birocratice (care oglindesc faptul ca oficialita ile folosesc fraze adesea ridicole sau au o mentalitate criticabila). politice. 2. • Automatismele nu au ce cauta într-o scriitura. 3. fiecare eveniment dintr-o secven a si fiecare treapta într-un ra ionament. Nu trebuie facute asocieri cu lucruri absolut evidente. organizare si limbaj.„un templu al fotbalului“ etc). Respectarea adevarului în articolele publicate presupune: • Sa se scrie numai ceea ce se stie ca este corect. • Fiecare propozi ie pe care ziaristii o scriu sa fie cât se poate de clara si în rela ii logice cu celelalte. Aceasta regula se impune cu atât mai mult cu cât ziarele sunt citite de regula în locuri aglomerate si în galagie de catre oameni care au de facut si alte lucruri si care parcurg stirile într-un mod mai superficial. metafore si formulari.

„în stare naturala“) trebuie. • Eufemismele („a plecat dintre noi“. (Ex: nemaipomenit. fara nuan e intermediare (Ex: nemul umirea este vazuta ca „furie“. fara însa a se ajunge la pornografie. • Limbajul timid (mai ales când e vorba de sex) trebuie înlocuit cu expresii mai clare.• Nu trebuie folosite cuvinte care dau o conota ie mai puternica decât se justifica.). cum?. mai radicale si mai brutale si au darul de a induce în eroare. Textele care vorbesc de „cazuri de corup ie“. propozi ii economice cu doar câteva adjective. si pe buna dreptate. unde?. dramatic. minunat). Precizia. 5. evitate si folosite numai atunci când jurnalistii sunt ironici. „considerabil“. • Lucrurile trebuie relatate nu deduse. Ca atare e nevoie sa fie respectate câteva linii de conduita: • Articolele de ac iune si miscare sa fie scrise în ritm real. ca jurnalismul de calitate presupune nu doar ca to i cititorii sa aiba încredere în ziar. care nu-si are locul într-un articol de informare. cine?. „a cunoaste intim“. „cu adevarat“ nu exprima întocmai valori. Se spune. socant. • Adjectivele vagi („gusturi scumpe“. tonul si ritmul articolului trebuie sa se potriveasca cu subiectul. apoi se înclina spre dreapta si loveste violent cheul cu vârful provei“. „grupuri mafiote“. Întotdeauna stilul. 6. iar pe de alta parte deoarece daca subiectul este deosebit trebuie lasa i cititorii sa judece singuri. „structuri criminale“. de ce?. În primul rând textele trebuie scrise astfel încât sa raspunda întrebarilor din mintea cititorilor: ce?. senza ional. Aceasta pentru ca pe de o parte ele implica o judecata de valoare. cu expresii în alb si negru. extraordinar. înlocuirea este „expulzare“ etc.) nu trebuiesc utilizate. „masini rapide“. Daca cineva a facut ceva relevant trebuie întrebata persoana respectiva care este motivul si nu presupus acesta. Ele sunt mai scurte. „e inteligenta“ etc. fara sa le explice nu au nici o valoare. În al doilea rând trebuie avute în vedere si alte elemente: • Jurnalistii sa cerceteze ceea ce de regula oamenii generalizeaza si sa relateze în detaliu ceea ce descopera. un conflict ca „un razboi civil“. Armonizarea. cutremurator. • Sa se foloseasca valori cunoscute si nu necunoscute. verbe active si directe. 23 . în elegerea ca un „târg“. • Nu trebuie folosite titluri simpliste. Ex: „Imediat nava poticnindu-se de for a cailor putere începe sa se clatine. Ceea ce înseamna limbaj si construc ie închegate. pe cât posibil. când?. Expresii ca „foarte“. ci si ziarul sa dea credit cititorilor.

De pilda. cifrele. Pentru a se scrie eficient sunt necesare câteva condi ii: • Fiecare fraza si propozi ie sa aiba un sens.Uf. Citatele nu trebuie folosite doar ca umplutura.“... 7. E nevoie ca evenimentele însele sa produca impactul si nu e nevoie de dramatism prin caracterizarea în vreun fel a evenimentelor.Ne vom bate în continuare cu toate for ele“. decât sa se supraliciteze. bine c-am scapat !“ • Daca se scrie despre lucruri care implica emo ii puternice. • Aten ie la umor.“. Eficien a. • Autorul trebuie sa scrie fara sa se uite pe noti e. Ele trebuie ori sa con ina o noua informa ie ori sa reprezinte un element de legatura. numele. Ex: „Societatea X va fi privatizata în aceasta luna. • Trebuie îndepartate orice remarci infantile sau care se refera la lucruri cunoscute. • E de preferat diateza activa în locul celei pasive. În felul acesta se va trece în pagina doar esen ialul (evident daca subiectul este clar în minte) si abia dupa aceea pot fi verificate detaliile..“ si nu „APAPS a hotarât privatizarea societa ii X în aceasta luna“. Ex: „În clipele urmatoare „Zimnicea“ se apleaca din nou spre dreapta. • Nu trebuie facut exces de citate. „este neîndoielnic ca.“ sau „manusile l-au ajutat pe portar la priza balonului“).... Ex: „Antrenorul ne-a cerut sa nu renun am la lupta. nu e bine sa se spuna ca subiectul este senza ional ci trebuie prezentate faptele fara astfel de comentarii. dar semnalate clar. • Evitarea construc iilor de prisos. (Ex: „Via a unui artist nu se reduce numai la apluze..: „Se poate afirma ca. De preferat este ca umorul sa se nasca în mod natural din evenimentele si absurdita ile con inute în subiectul abordat si nu sa fie o „gluma“ impusa din afara..• Daca evenimentele redate în text sunt întunecate si îngrozitoare nu trebuie facut exces de cuvinte. • Când un citat este scurtat acest lucru trebuie sa fie vizibil pentru cititori. dându-le cititorilor posibilitatea de a comenta sau de a-si face o parere despre opiniile si sentimentele protagonistilor.. se loveste a doua oara de cheu si se opreste milimetric de ecluza. comandantul mai are puterea sa rosteasca: . 24 . Ex. prin punctua ie. e mai bine sa se sublinieze. Prabusindu-se pe un scaun si ud de transpira ie.. ortografia. Ele personalizeaza si dau un caracter direct textului dar trebuie rezervate numai pentru relatari pe marginea unor dispute animate. Opera iunea trebuie facuta prin omiterea unor fraze si propozi ii.

fac ca o scriitura de presa sa fie pe deplin realizata. Cu un tonus excelent. care ar putea fi completate si cu altele. • Unele expresii lungi pot fi înlocuite cu alte cuvinte. intitulat: „Nastase a descoperit piedica în calea fericirii sale cu Iliescu . De pilda. Premierul a spus ca a tras înva aminte din ultima confruntare cu presedintele Iliescu: „În ceea ce ma priveste. delega ia pesedista s-a îmbarcat în microbuz si a facut cale întoarsa spre Kiseleff. 9. Dupa aceea. lucrul acesta este sigur si sunt absolut hotarât ca lucrurile pe care vreau sa i le transmit. iar presedintele Ion Iliescu a trecut în alta sala pentru întâlnirea cu ceta enii veni i sa-i ureze cele bune de ziua sa. Dincolo de orice greuta i în elaborarea unui text placerea de a surprinde un fragment de realitate si de a-l pune pe hârtie în cuvinte proprii este imensa. Întâlnim însa si texte scrise cu grija. a fost pecetluita cu un pupat ceremonios. a caror semnifica ie a fost atât „un semnal politic cât si unul de suflet“. 8.• Pentru a reliefa anumite aspecte într-un articol se pot folosi buline (sau bumbi cum se mai numesc) si liste. Sper sa fie de bun augur.presa“. a spus sarbatoritul. „exagerat de alarmant“ etc. din luna a treia. • La fel si tautologiile de genul: „printre unele remarci s-au numarat. Întrevederea cu partidul de guvernamânt a durat aproape o ora. de coinciden a mileniului: 03. Ex: „Pentru clasa a IX. • logica.“. „Este o data în mileniu aceasta însumare de cifre – ziua a treia.a sunt necesare urmatoarele manuale: • matematica.03. Respectând îndemnul preziden ial la modestie în manifestari publice. Satisfac iile scrierii.. în grup. • Expresiile fara sens trebuiesc evitate. în loc de „soferul care a facut accident“ se poate scrie „el“. cu talent si eficien a. Ex: „zvonuri neconfirmate“. • Nu trebuiesc folosite citate pentru a reafirma lucruri spuse deja în text. la cei 73 de ani ai sai. Adrian Nastase s-a prezentat doar cu un buchet de trandafiri rosii. Împacarea dintre cei doi. Revizuirea. • fizica“ etc.. Dupa elaborarea unui text acesta trebuie parcurs o data sau de mai multe ori pentru a fi eliminate greselile si punctele slabe. publicat într-un ziar central: „Toata floarea pesedista s-a prezentat luni diminea a la Palatul Cotroceni. nu numai pentru mine. sa i le transmit direct. Iata un exemplu de articol. Delega ia permanenta a partidului a fost îmbarcata la prima ora într-un microbuz si s-a deplasat. „este o condi ie esen iala“. Ion Iliescu a spus ca nu are nevoie de anabolizante pentru a fi în forma si s-a bucurat ca un copil. Ca nu întotdeauna ele sunt respectate este cât se poate de adevarat. în urma episodului de saptamâna trecuta. spre Cotroceni.03. Toate aceste condi ii. în timp ce un grup venit din Maramures cânta de zor în Sala Unirii: Se 25 . timp în care Ion Iliescu a ciocnit o cupa de sampanie cu fiecare în parte. si nu prin intermediul presei“. ci si pentru societatea româneasca“. pentru a ura presedintelui Ion Iliescu „La mul i ani“. din anul al treilea al mileniului.

cunoaste omul mare/Si pe drum si pe carare/Sa fii mare nu-i mirare./Sa fii om e lucru mare“. • Autorul se implica în ceea ce scrie si se remarca ironia fina fa a de evenimentul prezentat si de împacarea dintre cei doi lideri politici „pecetluita cu un pupat ceremonios“. ca de obicei. de vina pentru acest conflict fiind. Prin ce se remarca aceasta scriitura ? • Tema aleasa este una de actualitate iar autorul a stiut sa faca legatura dintre un eveniment monden al vie ii politice (ziua de nastere a presedintelui Ion Iliescu) si conflictul dintre cei doi lideri politici. presa. • Mesajul care ajunge la cititor este foarte clar: Ion Iliescu si Adrian Nastase s-au împacat. 26 . • Prezentarea unor declara ii ale lui Ion Iliescu si Adrian Nastase confera materialului credibilitate. • Materialul are un con inut unitar având un scop clar si trateaza un subiect „fierbinte“ ce a inut paginile ziarelor în ultima vreme.

interviu. o activitate care utilizeaza limba sau un sistem de simboluri în 27 . 3) gradul de implicare a publicului. 4) profunzimea psihologica a informa iei transmise. L'analyse de contenu. În lucrarea sa. • mijlocul de transmisie (ziar.). un câine a muscat un ceta ean oarecare. Albert Kientz prezinta un posibil model de tratare a informa iei în presa tiparita folosind câteva criterii: 1) originalitatea mesajului. din discu iile cu specialisti etc. înseamna ceea ce iese din comun. Chiar daca la prima vedere ob inerea datelor cade exclusiv în sarcina autorilor demersul nu este facut la întâmplare ci în func ie de mai mul i factori. original. Sa le luam pe fiecare în parte si sa vedem cum influen eaza ele o scriitura de presa. dintre care cel pu in trei sunt foarte importan i: • natura informa iei. reportaj etc. internet). articol. ciudat. radio. Pour analyser les medias. folosindu-se mijloacele adecvate (telefon. Limbajul este un fel de ax al sistemului psihic care face posibil fenomenul de constiin a. 2) gradul de inteligibilitate a acestuia. biblioteci. neobisnuit. din sondajele de opinie.). Dupa cum se stie. o stire pe aceasta tema.PARTEA A II . nu atrage prea mul i cititori. deosebit. Oricât de personala ar fi o informa ie ea nu va fi receptata de cititori daca textul care o con ine nu va fi realizat într-un limbaj accesibil publicului caruia îi este destinat. Aceasta poate fi colectata din diferite surse (de pe teren. Acelasi lucru se poate spune în cazul unui accident de circula ie.A Metode si tehnici de exprimare scrisa 1. Atunci însa când partea vatamata este un ministru sau seful guvernului interesul creste sim itor. de pilda. fax. • tipul de text pe care jurnalistul doreste sa-l realizeze (stire. de imprevizibil pe care o aduce „un mesaj“18. arhive. din documente. Colectarea informa iei Dupa sociologul Abraham Moles informa ia este „cantitatea de originalitate. Daca. posta. televiziune). bizar si este o atitudine proprie unor creatori (inclusiv jurnalisti) care aduc în fa a publicului ceva nou.

intona ie.raporturile cu ceilal i oameni. dialectica (de formulare si rezolvare a contradic iilor problematice). cultura. sex etc. normal constituita si anume: de a înva a si a folosi unul sau mai multe sisteme de semne pentru a comunica cu semenii sai si a-si reprezenta lumea. oral (este forma fundamentala. de cele mai multe ori. e. În func ie de importan a evenimentului jurnalistul va alege genul publicistic cel mai potrivit si va solicita spa iu tipografic mai mic sau mai mare pentru a-l prezenta. de comunicare (transferarea unui con inut de la o persoana la alta). Limbajul are mai multe func ii: a. chiar politica. conceptualizare si elaborare a gândirii). argumente pentru alegerea genului publicistic si a spa iului (timpului) acordat informa iei de canalul mediatic. g. f. Mai pu in cautate sunt informa iile legate de economie. d. poate implica reac ii îndepartate.). imagini). expresiva (de manifestare complexa a unor idei. ceea ce conduce la cresterea tirajelor si la o audien a sporita la public. 28 .19 O pana de curent într-un oras va interesa numai comunitatea respectiva. este o vorbire cu sine însusi si care poate fi: automatizata – desfasurata în baza deprinderii. h. Italia) va avea desigur alt impact. persuasiva (de induc ie la o alta persoana a unor idei). Cu cât datele oferite ating straturi mai profunde ale psihicului uman. Privarea de acest serviciu a popula iei unei ari (cum a fost de curând în SUA. iar receptarea lor se face în func ie de gradul de instruc ie al cititorilor. anticipativa – prin care se planifica vorbirea orala sau scrierea si vorbirea interna – ca modalitate relativ desfasurata de limbaj intern). Este cazul subiectelor legate de condi ia umana (moarte. violen a. c. dispune de un ansamblu de mijloace de expresivitate. consonante. fenomene. scris (este mai preten ios deoarece necesita o activitate de elaborare a frazelor în raport cu un plan prestabilit) si intern (se desfasoara în sfera launtrica. nastere. stiin a. simbolic-reprezentativa (de substituire a unor obiecte. reglatorie (de determinare. mintala. El este capacitatea cu care este înzestrata orice fiin a umana. de alegerea cuvintelor si de modul de frazare). cognitiva (de integrare. Evaluarea informa iilor în func ie de gradul de implicare a publicului ofera jurnalistului. conducere a conduitei). poate fi colocvial. sau nu stârneste nici un fel de ecou. ciocniri de sensuri). O informa ie poate afecta un public mai larg sau mai restrâns. cu atât posibilitatea ca ele sa fie re inute este mai mare. dialogat sau monologat si poate fi determinat de accent. rela ii prin formule verbale). pasiv (este mai bogat decât primul si are rolul de recep ionare si în elegere a cuvintelor). ludica (asocia ii verbale de efect. Danemarca. El poate îmbraca mai multe forme: activ (presupune pronun area cuvintelor si fixarea lor în scris). b.

fara a sari de la o idee la alta. din când în când. locurile de informa ie. O data cu desfasurarea scriiturii în direc ia pe care noi i-o dam. suprapunerile. fara reveniri si repeti ii ale aceleasi idei. Scopul: de a vedea care dintre ele revine cel mai des. spun în continuare cei doi. rânduri. având grija sa spunem un singur lucru o data. bazat pe opozi ie si analiza. În func ie de tema si directiva planul poate fi: analitic (cuprinde studiul principalelor componente.2. poate fi o structura inductiva sau deductiva. aspecte sau puncte de vedere) sau linear (în func ie de timp si spa iu). dar si în direc ia spre care singura se îndreapta. în momentul în care scriem trebuie sa avem taria de a renun a la acele idei care nu intra în schema subiectului. cum ar putea fi puse în rela ie. Ordinea depinde de criteriile folosite si de strategiile alese pentru atingerea scopului. Înainte de a fi pus în opera trebuie recitit cu aten ie. ce idei se elimina. în orice text publicistic. pentru ca astfel riscam sa realizam un text prolix. înseamna a hotarî ce idei se pastreaza. De aceea trebuie facuta mai întâi selectarea ideilor si apoi regruparea lor în func ie de un plan bine stabilit. greu de citit.20 A face planul unui text. în ce ordine se prezinta si pe ce spa ii (pagini.21 Planificarea textului disciplineaza gândirea si îi da posibilitatea de a avea o imagine a întregului. El are rolul de a da o imagine de ansamblu asupra configura iei finale a textului. când esti emi ator si pentru a în elege când esti destinatar. cum ar putea fi ordonate si ierarhizate. pe ra ionament cauzal. Desi nu toate ideile re inute în noti e si conspecte vor fi incluse în forma finala a textului este necesar sa ne documentam atent. echilibrat. Pentru ca un plan sa fie bun el trebuie sa fie coerent. În consecin a. rasfoite. coloane. detaliile trebuie atent organizate în jurul unui fir conducator. distinc iile operate. sa citim mult. ci vor putea fi puse în valoare asa cum se cuvine. numar de cuvinte). 29 . Noti ele. exigen a unei structuri ordonate este o necesitate pentru a te face în eles. rezumatele trebuie pastrate la îndemâna pe tot parcursul redactarii textului si. de mai multe ori iar ideile notate în etapa de descoperire. Referindu-se la primul aspect Gilles Ferreol si Nöel Flageul considera ca. Dupa adunarea materialului. este posibil sa folosim idei pe care într-o prima etapa le-am dat deoparte. sa re inem cât mai multe date. ce idei sunt originale. indiferent de valoarea ei. în care nu se vor pierde printre informa ii excesive. în alte texte. conspectele. un ra ionament comparativ aplicat unui plan de tip analitic sau dialectic. Ele trebuie puse în rela ie si ierarhizate pentru a scoate în eviden a pentru cititor legaturile lor. cum ar putea fi completate sau simplificate. Organizarea ideilor Pentru a fi corecta orice comunicare trebuie sa aiba în vedere: o adunare a no iunilor si conceptelor pe categorii omogene si stabilirea unui plan în func ie de problematica ce urmeaza a fi abordata. Ideile interesante care nu intra la un moment dat în structura preconizata pot fi folosite alta data.

c. fiecarui capitol. Pentru a fi util. sa influen eze teza formulata la începutul textului si sa conduca spre concluzia ce urmeaza a fi trasa. precum si locul în economia textului. care este scopul lui. Lecturile succesive ale paragrafelor vor dezvalui ce e bine si ce e rau în textul nostru. Ordonarea diviziunilor si a subdiviziunilor trebuie sa aiba o direc ie clara. observând totodata locurile în care informa ia trebuie completata sau redusa. acest „raport“ trebuie sa fie rezultatul unei lecturi critice a propriului text. 4. clara cititorului. Planul astfel întocmit poate fi inut sub control prin intermediul unui „raport“ asupra textului: autorul noteaza separat sau pe marginea textului: „ce spune fiecare paragraf“. Toate aceste comentarii e bine sa fie notate. O modalitate alternativa de organizare. în momentul în care autorul si-a format deja o idee asupra con inutului si doreste sa se stabileasca ordinea în care va trata problemele. pentru a ne clarifica ideile. aproape deloc în eseistica) este organizarea prin numerotare. Planul formal. modul în care va pune ideile în rela ie. 30 . iar uneori reflecta o fragmentare excesiva a ideilor. Între diviziuni si subdiviziuni trebuie sa existe o legatura implicita sau explicita. deoarece ele îi permit autorului sa intervina pe text eliminând imperfec iunile. Abuzul de subdiviziuni poate însa îngreuna lectura textului. Acest lucru permite o mai buna urmarire a ideilor. alcatuit cu scopul de a fixa structura viitorului text. necesitând un efort suplimentar de punere în rela ie a par ilor.Exista însa câteva reguli generale: 1. Sunt cunoscute trei modalita i alternative de a face un plan în func ie de scopul urmarit: a. 3. Se pun pe acelasi plan idei cu acelasi grad de generalitate. dependenta de tipul de text (apare cel mai frecvent în cele stiin ifice si didactice. fiecarei par i sau subpar i. care îi vor aminti de ideile pe care le va dezvolta. utila. dar nu obligatorie. Organizarea prin numerotare ofera avantajul clarita ii: pot fi urmarite succesiunea ideilor (ordinea si logica lor) si cantitatea de informa ie. Planul care foloseste cuvinte-cheie este forma condensata a tipului anterior. se face pe baza planului preliminar. în loc sa scrie propozi ii si fraze organizate si ierarhizate în func ie de locul pe care îl vor ocupa în text. Diviziunile trebuie sa fie rezultatul aplicarii unor criterii unitare de structurare a materialului. Planul preliminar. 2. Exista si posibilitatea de a da un titlu fiecarui paragraf. b. în care punem în ordine ideile adunate în faza de documentare pentru a face o selec ie în materialul vast adunat. autorul prefera sa foloseasca în schema doar cuvinte cheie.

În func ie de preferin ele personale, de complexitatea subiectului abordat, de timpul avut la dispozi ie pentru planificarea textului, autorii recurg la una sau alta din aceste modalita i de planificare sau la forme mixte în care se întrepatrund elemente din toate cele trei tipuri. Oricât ar fi de presat de timp, autorul nu trebuie sa renun e la plan. A planifica cu grija un text înseamna a- i trata cu respect cititorul.

3. Cunoasterea termenilor redactarii
Redactarea textului este un proces complex care implica o seama de abilita i fizice si mentale, desfasurate în mai multe etape: colectarea unor idei interesante, selectarea si ordonarea informa iei pentru a gasi cea mai potrivita forma de transmitere a mesajului, facându-l pe cititor sa recepteze ideile din text conform inten iei autorului. Pentru fiecare dintre autori o etapa poate fi mai lunga sau mai scurta, mai importanta sau mai pu in importanta, mai eficienta sau mai pu in eficienta. Trebuie însa sa cunoastem aceste etape, pentru a-i acorda fiecareia aten ia cuvenita, în func ie de inten ie, de ,,tabieturi“, de experien a, de usurin a sau încetineala cu care lucreaza fiecare etc. Înva am sa scriem ac ionând efectiv si luând decizii în cunostin a de cauza si nu pe simple intui ii, care sunt uneori gresite. Scrierea unui text este un proces continuu de gândire, ac iune, revizie. a. Descoperirea ideilor Adeseori se recurge la o serie de tehnici si strategii pentru a gasi un subiect interesant, pentru a-l în elege si a-l trata asrfel încât sa aiba efectul dorit asupra cititorului. În alte situa ii subiectul ne este dat, impus (o lucrare la scoala, un articol pe o anumita tema ceruta de redactorul sef, un eveniment neasteptat pe strada sau acasa). În acest caz trebuie sa gasim solu ia pentru a ne încadra în tema. Atunci când ne apucam de lucru întâi ne gândim la textul pe care urmeaza sa îl scriem. Este mult mai util sa gândim cu creionul în mâna, deoarece scrierea disciplineaza gândirea. Când cautam subiecte sau idei important este sa vrem acest lucru. Succesul este asigurat de respectarea câtorva reguli : 1) Întotdeauna trebuie aleasa o tema la îndemâna, care sa dea posibilitatea de autoexprimare, deoarece a scrie înseamna a deveni autor, adica o autoritate în domeniu. 2) O tema larga se restrânge la un subiect precis, care sa poata fi controlat si aprofundat, asupra caruia exista timpul necesar de reflec ie si a carui tratare sa se înscrie în numarul de pagini acordat fara a fi superficial sau fara a face eforturi pentru a umple spa iul repetând ideile si lungind inutil
31

frazele. Alegând teme foarte largi, nu putem fi exhaustivi în tratare si riscam sa devenim superficiali. Subiectele mici pot fi mai bine tratate. 3) Subiectul ales sa fie unul important care suscita curiozitatea. 4) În fiecare text sa se introduca o tensiune chiar daca ea este doar temporara, urmând a fi rezolvata pe parcurs; astfel încât cititorul sa aiba placerea textului, curiozitatea de a-l continua iar când termina – impulsul de a-l reciti. Aceasta tensiune creatoare poate fi indusa creând opozi ii între autor si public, între autor si subiect, între public si subiect, între punctul de vedere al autorului si asteptarile publicului. Când subiectul este dat trebuie sa ne încadram în limitele acestuia, eliminând informa ia selectiva pentru a ilustra cerin a. Aceasta trebuie citita de mai multe ori înainte de a face planul lucrarii pentru a avea clar în minte felul în care este conceputa prima fraza si propozi ie. Daca suntem în cautarea unui subiect, a unor idei originale, avem la dispozi ie mai multe surse pe care e bine sa le valorificam de fiecare data. În lucrarea „Cum se scrie un text“, Andra Serbanescu, prezinta câteva posibile surse: Memoria. Cautam în memorie idei de mult depozitate acolo, aproape uitate; amintirile se evoca în lan , idei vechi pot genera altele noi. Pentru a gasi ideile de care avem nevoie putem recurge la diverse strategii care ,,deschid“ memoria: lista de idei, asocierea ideilor; depunerea ideilor în forma de re ea, scriere libera, etc. Observa ia. Chiar si la cele mai banale obiecte pe care le-am vazut de sute de ori, putem descoperi detalii originale, care ne-au scapat întotdeauna. Exista câteva tehnici prin care se poate aprofunda observarea obiectelor iar cea mai importanta este desenul. Specula ia. Este un mod ipotetic de a pune probleme si de a face legaturi între diverse elemente. Exista trei forme fundamentale de specula ie: privind obiectele static si insistând asupra locului pe care îl ocupa în spa iu în raport cu alte obiecte; privind obiectele în miscare, trecând prin diverse momente si procese care le schimba, le modifica; privind obiectele în cadrul unei re ele complexe de rela ii cu alte obiecte. Scopul specula iei este acela de a genera informa ie si de a o interpreta, pentru a iesi astfel din sabloane, din rutina. Lecturile. Pentru a trece de limitele propriei cunoasteri, deci pentru a progresa, trebuie sa vedem cum percep acelasi subiect persoane diferite, care la rândul lor au reflectat si au formulat deja concluzii documentate. Strângerea materialului pe baza unei bibliografii implica trei etape: lectura materialelor si luarea noti elor, recitirea noti elor reflectând asupra fiecarei idei, selectarea acelor elemente care se dovedesc utile si incitante pentru demersul propus. Materialele documentare. Ele informeaza publicul cu privire la apari ia întrun anumit domeniu si pot fi: cataloage, dic ionare, indice, atlase.
32

Bibliografiile. Sunt lucrari informative, redactate în forma unor liste de lucrari referitoare la anumite probleme. Internetul. Este cea mai dezvoltata re ea de calculatoare din lume care con ine pe pagini web, informa ii, texte, grafica, muzica etc. Interviul. O sursa de idei generata de o convorbire cu o autoritate în domeniu sau cu cei care s-au mai ocupat de subiectul respectiv. Mass-media. Pot fi folosite ca surse de inspira ie deoarece problemele pe care le prezinta trezesc reac ii dintre cele mai variate, a caror dezbatere este interesanta pentru publicul curios sa afle detalii suplimentare, atitudinea cutarei sau cutarei personalita i într-o anumita problema. Imagina ia. De multe ori originalitatea unui text vine din faptul ca autorul lui
are capacitatea de a crea reprezentari sau idei noi, pe baza experien ei sale.22

Informa iile ob inute în diverse moduri pot fi folosite în textele pe care le scriem, ele devenind ale noastre când sunt filtrate prin propria personalitate. De aceea ideile nu trebuie preluate mecanic, fara a fi scoase din sistemul care le-a creat si fara a indica sursa. b. Redactarea textului în func ie de: ton, rol si starea de spirit Orice text jurnalistic, ne informeaza aceeasi autoare (Andra Serbanescu, „Cum se scrie un test“) se afla în strânsa corela ie cu tonul, rolul si starea de spirit a autorului. Tonul reprezinta modul în care se spune ceva, atitudinea autorului fa a de subiect, reflectata în felul de a prezenta ideile. Exista pe de o parte tonul obiectiv, specific textelor de tip informativ, când autorul prezinta fapte în mod neutru, fara a le comenta si tonul subiectiv, afectiv, personal, când autorul prezinta propriile opinii asupra evenimentelor cu scopul de a influen a publicul. Între acesti doi poli întâlnim foarte multe zone intermediare, exprimabile în opozi ii de tipul: impersonal/personal; formal/informal; literal/ironic; neutru/sentimental-patetic(grav, solemn, glume , combativ, indignat, protestatar, agresiv, conciliant etc.); sincer/nesincer; dogmatic/dilematic; condescendent/insolent. Sunt desigur elemente care predetermina tonul, dar în acelasi timp autorul are o mare doza de libertate. Adoptarea unui ton formal sau informal, cu toate nuan ele pe care fiecare le presupune, depinde într-o oarecare masura si de modul cultural / diferen a dintre un pliant publicitar, un text lingvistic sau o opera literara. Alegând tonul cel mai potrivit putem exprima mai bine ceea ce dorim si în acelasi timp asiguram o mai buna penetra ie la cititor. În afara de ton în conceperea unui text trebuie sa inem cont si de rol. Acesta reprezinta sarcina pe care autorul si-o asuma în raport cu ideile transmise prin intermediul textului.
33

sa sublinieze importan a evenimentelor trecute pentru starea prezenta. Rolul pe care autorul si-l asuma în text îi reflecta personalitatea si le da încredere cititorilor. În text se proiecteaza. de oboseala. starea de spirit cu care scrie autorul. unui eveniment. • Sa scrie întotdeauna pe teme care îl intereseaza si îl pasioneaza. • de avocat. • de reporter. angajata.îmbraca“ mai multe . • de portretist. • Sa abordeze subiecte care îi sunt la îndemâna. autorul este obligat: • Sa aiba încredere în calita ile sale de creator de texte.axa spa iala Organizarea unui text în func ie de axa temporala presupune prezentarea succesiva a momentelor specifice din existen a sau din devenirea unui obiect. O condi ie esen iala pentru succesul unui jurnalist 4. În felul acesta cititorul va avea o perspectiva dinamica asupra obiectelor din cuprinsul textului. de surprindere etc. când scrie despre un proces. când prezinta simptomele unei boli. Textul trebuie sa eviden ieze modificarile sau conservarile de stare.. • Sa exerseze în permanen a si sa nu se mul umeasca cu primele idei asternute în graba pe hârtie. de surescitare.haine“: • de povestitor al unor întâmplari într-o nara iune. a unui eveniment. melancolica. de neliniste. Indiferent însa de modul cum se simte. el face ca mesajul sa fie usor în eles. când prezinta imaginea unor oameni.. de asemenea.Autorul poate . indiferenta. sa prezinte evenimentele care au determinat schimbarile de stare precum si conflictele succesive dintre starile intermediare de echilibru. Ordinea naturala Ordinea naturala de prezentare a ideilor într-un text consta în surprinderea pozi iei în timp si în spa iu a unui obiect. În func ie de tema textul poate fi organizat pe una din cele doua axe: . de la o etapa la alta. Marele gânditor chinez Confucius spunea ca un om este cu atât mai puternic cu cât poate sa se stapâneasca mai mult. Prezentarea ideilor Exista doua modalita i principale de prezentare a ideilor într-un text: a. Acestui mod de organizare a ideilor îi 34 . • Sa aiba încredere în publicul caruia i se adreseaza.axa temporala . când face o ancheta pe o tema oarecare. care se poate schimba de la un moment la altul. a unui fenomen. • de ghid de lectura. când propune interpretarea critica a unui text. unui fenomen. Ea poate fi una calma. • de medic.

Adoptând aceasta tehnica autorul are avantajul de a putea zabovi asupra fiecarei etape si de a acumula idei fara a-i da cititorului sentimentul ca se interpune. definitorii ale obiectului. Este cazul reportajului. cronicii. de la stânga la dreapta. determinând o ac iune cu grade diferite de complexitate. pe observa ii si impresii. în care autorul prezinta o succesiune ordonata de evenimente. relatarii. b. cu termeni tehnici. ajutându-l pe cititor sa vizualizeze evenimentele. autorul va alege o direc ie de expunere de sus în jos. plasate într-un anumit spa iu. pe ansamblu si pe detalii. Este firesc ca acest efort sa fie mai mic. exact. În acest mod se acumuleaza tensiunea care îi men ine treaz interesul si îl motiveaza sa continuie lectura. a doua sugereaza. Exista doua tipuri fundamentale de descriere: descriere stiin ifica (obiectiva) si descriere literara (subiectiva). În cel de-al doilea autorul selecteaza datele în mod original pentru a eviden ia fa a ascunsa a obiectelor. interviului. Pentru a-i face pe cititori sa urmareasca textul uneori autorul trebuie sa descrie obiectele sistematic iar pentru a men ine treaz interesul trebuie sa dezvaluie detaliile treptat. Într-o descriere stiin ifica precizia este atinsa si prin intermediul limbajului: clar. articolului. ca se întrerupe. imaginile. Efectul asupra cititorului depinde în cele din urma de arta de a povesti. în descrierea literara autorul apeleaza la limbajul figurat în stare sa sugereze imaginea prin asocia ii inedite de cuvinte.corespunde de obicei textul de tip narativ. colorat care apeleaza la imagina ie si sensibilitate. ca se abate de la firul conducator. trairile interioare etc. În primul tip selec ia trebuie facuta cu rigoare. de la dreapta la stânga sau îsi va concentra aten ia asupra opozi iei dintre obiecte cu o anumita localizare asupra punctului lor de inciden a. Sa vedem care sunt acestea în prezentarea facuta în lucrarea „Cum se scrie un text“23: Gândirea ascendenta Organizându-si astfel textul autorul îl ajuta pe cititor sa urmareasca pas cu pas evenimentele. pe locul ocupat în rela ia cu alte obiecte. Prezentând locul obiectelor în spa iu. 35 . de a împartasi altora din experien a personala într-un limbaj plastic. În textul jurnalistic descrierea are atât rolul de a crea un context strict necesar în elegerii stirii cât si rolul de a sugera atmosfera. la care participa unul sau mai multe personaje. atunci când datele exterioare sunt organizate dupa exact aceleasi reguli ca structurile intrinseci ale gândirii. Ordinea logica Se stie ca mintea umana proceseaza informa iile primite din mediu dupa anumite legi interne. de jos în sus. Prima informeaza. culoare locala. adica sa se concentreze asupra elementelor relevante. Recunoasterea ca atare a unor structuri face ca ele sa fie mai usor acceptate si asimilate. Deoarece obiectele ocupa un loc în spa iu este de la sine în eles ca ele trebuie prezentate cititorului în text dintr-o perspectiva statica în care accentul cade pe imagine.

autorul ajunge treptat. Pentru ca întregul proces de scriere a unui text se bazeaza pe opera ii succesive de generalizare si particularizare întregul proces de lectura presupune pendularea între memoria de lunga durata (re inând informa ia generalizata) si memoria de scurta durata (re inând informa ia punctuala. se lumineaza treptat. pentru a constata ineditul îmbinarii elementelor si a par ilor.concluzii. particularul) Cunoscut – necunoscut În cunoastere. la abstractizare si generalizare. autorul porneste de la o aser iune complexa pe care o descompune în par ile ei componente. La rândul lui. în parte. de ce acest mod de organizare a textului este convenabil pentru autor si cititor în egala masura. punem întrebari pentru a ob ine cunostin e noi. cititorul realizeaza propria generalizare. Simplu – complex Organizarea ideilor de la simplu la complex se bazeaza pe orientarea textului spre un mod de receptare în care o etapa cognitiva o include pe cea imediat precedenta. Ca atare organizarea textului dupa acest principiu reflecta drumul parcurs de gândirea autorului.O alta structura este: General / particular. Acest tip de organizare textuala se întrepatrunde cu mecanismele producerii si receptarii textului. Autorul prezinta informa ia astfel încât cititorul sa poata procesa o singura informa ie noua în fiecare etapa. Cu alte cuvinte cunoasterea înseamna integrarea de noi date într-un sistem deja existent. particular / general Opera iile complementare de generalizare si particularizare formeaza fundamentul cunoasterii umane: cunoasterea si recunoasterea obiectelor. achizi ionarea limbajului. parcurgem drumul de la ceea ce stim pentru a asimila ceea ce nu stim. deprinderea normelor de comportament social sunt activita i care au la baza cele doua mecanisme. o data cu focalizarea fiecareia dintre componentele sale. pe baza argumentului. Frecven a si usurin a cu care indivizii fac aceste opera ii în via a cotidiana explica. Sau pe baza unui ra ionament plecam de la anumite premise si ajungem la concluzii inedite pe baza argumentului clasic: premise . la început neclar. facându-l pe cititor sa în eleaga fiecare element care articuleaza întregul si rela ia dintre par i. întregul. Organizând textul de la complex la simplu. Pro si contra 36 . Este un tip de ordonare a informa iei în care fiecare element al întregului este pe rând focalizat pentru clarificare. dar cititorul se bazeaza de fiecare data pe acumularile anterioare. Complexitatea sarcinilor cognitive creste o data cu adaugarea unui element nou. fiecare etapa este complexa în raport cu cea precedenta si simpla în raport cu cea care urmeaza. Organizându-si ideile de la particular la general. Bizuindu-ne pe informa ia veche.

„desemneaza“. 2. Defini ia Este opera ia de determinare a însusirilor unui obiect prin care între doi termeni. Ordinea alfabetica este specifica unor tipuri particulare de texte: dic ionare. Indiferent pentru care dintre cele doua scheme se opteaza este nevoie sa se stabileasca o legatura între aspecte si argumente. De aceea ordonarea textului trebuie bine argumentata. respectiv doua expresii se introduce un raport de identitate. Ordinea alfabetica Este o ordine formala la care se recurge atunci când nici un alt criteriu nu se impune ca relevant în organizarea textului. Tehnici de dezvoltare a ideilor Pornind de la aceste structuri si folosind aceeasi sursa24. Alte posibilita i: 1. apoi prezentarea argumentelor contra b) prezentarea unui aspect al problemei cu argumente pro si contra. în care autorul evalueaza situa ia din punctul sau de vedere pentru a prezenta argumente pentru sau împotriva. Aceasta ierarhie este subiectiva si ea s-ar putea uneori sa nu fie acceptata de cititori. indici (de cuvinte. Faptele prezentate primele se vor impune cu precadere aten iei cititorului.Aceasta tehnica este specifica textelor de tip argumentativ. pentru a le dezvolta ulterior. 37 . Pentru a asigura echilibrul textului. pentru a asigura unitatea textului. Ideile într-un text pot fi ordonate având în vedere întrebarile jurnalistului: cine ? cui ? ce ? unde ? când ? cum ? din ce cauza ? cu ce scop ? Organizând textul în acest fel vom raspunde unui mare numar de întrebari pe care cititorul însusi si le pune în legatura cu un subiect. b) când rela ia de defini ie este exprimata prin expresii ca „înseamna“. Exista doua modalita i fundamentale de organizare a textului dupa aceasta schema: a) întâi prezentarea argumentelor pro. Defini iile pot fi formulate în diverse feluri: a) când rela ia de defini ie este redata de cuvântul „este“ (defini ie reala). (defini ii nominale). c. principalele tehnici de dezvoltare a ideilor sunt: 1. e bine ca autorul sa faca întâi o lista de argumente din fiecare clasa.Ordinea importan ei Când autorul vrea sa realizeze o ierarhizare a faptelor prezentate el poate ordona datele dinspre cele mai importante spre cele mai pu in importante în economia textului. de autori) etc. de materii. c) eviden iind genul proxim si diferen a specifica (defini ia prin gen proxim si diferen a specifica). „se în elege prin“ etc.

j) indicând opera ii. Pentru aceasta este nevoie de o baza comuna.. Detalierea si exemplificarea Pentru a prezenta credibilitate în ochii cititorilor autorul are datoria sa-si sprijine ideile pe detalii semnificative si pe exemplificari. 3. pe care autorul îl considera semnificativ. Exemplele îl ajuta pe cititor sa în eleaga idei abstracte. accentueaza aspectele importante. O astfel de compara ie este de tip cumulativ si are atâtea par i câte obiecte comparate. Aceasta este o compara ie de tip alternativ. h) urmarind inducerea unei atitudini favorabile sau defavorabile (defini ia persuasiva). asigurata de existen a unui criteriu folosit consecvent pe parcursul compara iei. Exista doua moduri de realizare a unei compara ii: a) prezentarea succesiva a trasaturilor specifice unui obiect.tehnica exemplului dezvoltat. rezultate în urma unor opera ii stabilite cu alte elemente de sistem (defini ia teoretica).Compara ia si contrastul A compara înseamna a eviden ia asemanarile si deosebirile dintre obiecte. i-o men ine vie.d) enumerând trasaturile distinctive. personalizeaza.tehnica exemplelor multe si scurte. 2. relevând întâi asemanarile apoi deosebirile. apoi ale celuilalt. cu grad mare de generalitate. clarifica ideile. ale urmatorului si asa mai departe. adica explicând originea lui (defini ii genetice). Exemplificarea se poate face prin doua tehnici: .digere“ informa ia. îi lasa cititorului timp sa . b) prezentarea în paralel a modului în care se manifesta o trasatura la fiecare dintre obiectele comparate. . g) folosind exemple de obiecte la care se aplica defini ia respectiva (defini ia extensionala). adica termeni pe care cititorii îi pot în elege mai usor (defini ii sinonimice). în care aceeasi proprietate trebuie prezentata în cadrul aceluiasi paragraf. e) prezentând sinonime. i) în func ie de un anumit context (defini ia contextuala). experimente sau probe pentru identificarea oricarui obiect din extensiunea obiectului (defini ii opera ionale). 38 . Pentru a nu face din compara ie texte independente puse cap la cap este nevoie de o legatura între par i. Defini ia aleasa poate sa decurga din particularita ile obiectului definit sau sa prezinte op iunea autorului. umanizeaza textul. iar între paragrafe se impune pastrarea unui echilibru în ceea ce priveste lungimea si complexitatea. f) dând etimologia cuvântului. Îi capteaza aten ia.

transparenta.Analogia Consta în compararea unui element mai pu in familiar cu altul. când omite categorii majore. exagerata. O clasificare buna este consecventa. nominala (prin numerotarea obiectelor). conven ionala (când se foloseste un criteriu ales în mod artificial). apoi observa rezultatele acestei opera ii pentru a extrage asemanarile dintre elemente. Ambele forme sunt folosite în realizarea unui text.Pentru a avea finalitate. Efectuarea unei clasificari presupune doua etape: a) analiza – autorul studiaza fiecare element ce urmeaza a fi clasificat identificând trasaturile distinctive. ordinala (obiectele sunt ordonate de la „superior“ la „inferior“).doua (sau mai multe) obiecte aparent asemanatoare difera în mod fundamental .doua (sau mai multe) obiecte desi comparabile (deci asemanatoare) nu sunt la fel într-una sau în mai multe privin e 4. în care sunt asociate obiecte din aceeasi categorie si analogie figurativa. din alta clasa mai cunoscut si prin aceasta mai accesibil percep iei. semnificativa. o compara ie trebuie sa ajunga la una din urmatoarele concluzii: . conducând spre un scop precis. Pentru a fi credibila analogia nu trebuie sa fie for ata. politomica (elementele sunt împar ite în mai mult de doua clase). Exista analogie literala. În absen a ei e greu de crezut ca scriitura de presa poate fi pe deplin conturata. ordonata. astfel încât cititorul sa o poata urmari cu usurin a. aplicat tuturor obiectelor. ceea ce permite cunoasterea lumii înconjuratoare. 5. structurala (nu se ine cont de geneza elementelor în cauza). când prezinta o ordine interna.doua (sau mai multe) obiecte aparent diferite sunt fundamental asemanatoare . Clasificarea mai poate fi: naturala (când se face apel la un criteriu obectiv care eviden iaza caracteristicile esen iale ale elementelor din domeniul de clasificat). echilibrata ca dimensiune. b) sinteza – autorul realizeaza clasificarea introducând un criteriu consecvent în baza caruia se grupeaza elementele cu aceeasi particularitate. situa ii. obiecte sau fenomene se poate face privind o singura însusire sau un ansamblu de trasaturi. de interval (distan ele dintre obiecte din clase succesive sunt 39 . Analogia dintre doua sau mai multe no iuni. completa.Clasificarea Reprezinta opera ia prin care obiectele dintr-o mul ime data sunt repartizate în clase dupa anumite criterii. dihotomica (elementele clasificarii sunt împar ite în numai doua clase). când este precisa. în care sunt asociate obiecte din domenii diferite. cardinala (se are în vedere doar simpla împar ire cantitativa a elementelor clasificarii). când se face dupa un criteriu unic.

de raport (în raport cu un obiect aflat în alta clasa) si istorica (elementele sunt ordonate în func ie de momentul apari iei). Pentru a prezenta corect un proces. Optarea pentru una sau alta dintre aceste direc ii de eviden iere permite accentuarea ideilor în mod diferit: a) analiza cauzelor. b) prezentarea evenimentului si comentarea efectelor. cât si efectele. c) – detaliile pe care le etaleaza pentru fiecare etapa sunt clare. Acest lucru da posibilitatea autorului de a prezenta cititorilor un fenomen în evolu ia lui. a rela iei dintre obiecte. c) comentarii complexe asupra cauzalita ii.Acest lucru se poate face în mai multe moduri: a) prezentarea evenimentului si comentarea cauzelor. b) – îi poate înfa isa etapele în ordinea corecta. elementele nou aparute în fiecare etapa). semnificative.egale). Considerata o tehnica de dezvoltare a ideilor cu grad superior de complexitate ea presupune: a) – dispunerea evenimentelor dupa criteriul cronologic.Cauza-eveniment-efect În aceasta rela ie locul principal îl ocupa evenimentul pe care autorul trebuie sa îl prezinte cu suficienta claritate pentru ca cititorul sa în eleaga atât cauzele. c) – re inerea tuturor detaliilor fiecarei etape în parte. Indiferent de direc ia aleasa folosirea acestei tehnici îi permite autorului sa îndrepte aten ia cititorilor asupra interpretarii fenomenelor. bazata pe descompunerea acestora în par ile componente. Pentru a nu-l confunda cu un raport de simpla succesiune temporala se impune o analiza atenta a raportului cauza-efect. dându-i cititorului elementele necesare pentru ca acesta sa în eleaga logica interna a procesului. b) – expunerea principalelor etape în desfasurarea procesului. d) – compararea etapelor succesive în vederea identificarii elementelor de continuitate (asemanarile) si a elementelor de discontinuitate (deosebirile. c) prezentarea evenimentului si comentarea raportului cauza-efect. b) analiza efectelor. 40 . oferind acestora fundamentul a unor judeca i proprii.Analiza procesului Este o metoda de cercetare a fenomenelor. 7. autorul trebuie sa se asigure ca: a) – l-a în eles corect si cunoaste etapele în detaliu. d) – face corect trecerea de la o etapa la alta. e) – examinarea rezultatului particular din fiecare etapa precum si a celui general la închiderea procesului. 6.

de acelasi tip sau diferite). bine inten ionat. Vorbind despre un text se pun mai multe întrebari: cine comunica ?. b) În func ie de forma: fixate în scris în car i.. din ce cauza ?. re ete. pe strada. sa fie credibil si sa aiba . c) Comunica idei într-o anumita limba. b) Este destinat unui public. cu ce scop ? Ceea ce înseamna ca a produce un text înseamna de fapt a produce sens si a gasi mijloacele cele mai eficiente de a-l comunica si altora. Comunicarea poate fi un act individual si social. liste de nume. pe ce canal ?. c) În func ie de dimensiune (mari sau mici). matematica. fizica. sa foloseasca eficient cuvântul pentru a clarifica ideile. integru. dificile sau usoare. autentic. informat. g) Asteapta un raspuns (feedback). pe bile ele si orale fixate pe benzi video/audio sau produse direct în fa a noastra de cei cu care stam zilnic de vorba. interesante si neinteresante. ca textele reprezinta o succesiune ordonata de cuvinte. si ele pot fi scrise usor sau greu. atunci trebuie sa spunem ca ele îmbraca mai multe forme: a) În func ie de domeniu: literatura.carisma“ pentru a influen a cititorii. ce comunica ?. d) Ideile comunicate capata o anumita forma. clare sau confuze. la examene etc. alaturi de alte texte. studen i. fraze prin care ni se comunica idei. 41 . elevi. în func ie de priceperea si talentul autorilor. si este firesc s-o facem. cui / pentru cine comunica ?. editoriale de ziar. sa aiba o personalitate puternica. în brosuri. specialisti Textele se produc în diverse împrejurari: acasa. propozi ii. obectiv. Un text poate avea mai multe caracteristici: a) Are o cauza si vizeaza un scop. f) Este transmis pe un anumit canal. d) În func ie de calitate: care ne plac si care nu ne plac. sloganuri. Alegerea vocabularului Daca admitem. în campanii electorale. calendare. a. texte de lege etc. ca sursa a ideilor. Elementele textului 1) Autorul. anun uri de mica publicitate. e) Este produs într-un anumit context (într-un spa iu si timp determinate. la birou. El trebuie sa fie competent.. e) În func ie de cititorii inta: pentru prescolari. într-o conferin a de presa.5. Un text exista doar prin cititorii sai si de aceea este necesar sa-i facem pe cititori sa îl în eleaga. în ziare. 2) Cititorul este cel caruia i se adreseaza textul.

recomandari utile. asteptarile publicului. d) sa scoata în eviden a implicarea autorului prin atitudine fa a de tema. specifica. într-un fel se scriu compunerile la scoala. declansarea unor dezbateri pornind de la texte scrise. daca cititorii sunt sau nu de acord cu ideile noastre. care se scriu dupa anumite sabloane. locul si momentul apari iei textului. altfel sunt redactate stirile pentru radio sau televiziune. înlan uirea paragrafelor etc. b) con inutul sa fie unitar. altfel teza de licen a. e) sa aiba un scop clar.3) Ideile reprezinta ceea ce doreste autorul sa transmita cititorilor sai. locul unde alegem sa publicam un text. în cazul jurnalistilor. sentimente. 6) Canalul constituie mediul prin care se transmite ceea ce scriem. forma scrisa (manuscrisa sau tiparita). forma textului. Acesta trebuie sa respecte anumite condi ii: a) sa aiba o tema bine aleasa. sincera). ilustra iile si culorile. g) sa fie elegant în con inut si forma. 4) Mesajul este forma pe care autorul se hotaraste sa o dea ideii sale: ordinea în care prezinta argumentele. 42 . sensul si asezarea în pagina. corecta. alegerea cuvintelor. textul fiind un complex de gânduri. informa ii. 7) Raspunsul primit (feedback-ul) este întârziat în cazul textului scris si aflam mai târziu daca mesajele noastre plac sau nu publicului. f) sa satisfaca asteptarile cititorului. Orice text este modelat de realitatea înconjuratoare si o modeleaza pe aceasta la rândul lui. Dincolo de aceste diferen e dintre modalita ile de exprimare exista un numitor comun ale acestora: necesitatea de a scrie un text bun. c) sa ofere o informa ie de calitate (interesanta. în timp ce literatura de fic iune pare sa nege toate regulile. rela ia în care se afla cu alte texte ale aceluiasi autor sau ale altor autori. Regulile generale de redactare se aplica diferit de la un tip de text la altul: exista texte administrative. caracterul literelor folosite. 5) Contextul comunicarii este reprezentat de totalitatea împrejurarilor în care apare un text: evenimente si conjuncturi sociale. toate acestea reprezentând forme de comunicare între autor si cititor. tirajul unor car i sau reviste. altfel articolele de ziar (si ele de diverse tipuri). Iar ca forma de raspuns din partea publicului pot fi: solicitarea autorilor de catre diverse publica ii. succesiunea propozi iilor. Forma în care textul ajunge la cititorii nostri este foarte importanta: calitatea tiparului.

. si sa definim publicul. j) sa poarte amprenta responsabilita ii autorului asupra consecin elor pe care le-ar putea avea asupra publicului. Apoi sa ne imaginam cum ar judeca textul un expert în domeniu. Cititorii parcurg textul din punctul lor de vedere. cum sa le întarim convingerile ? Cum putem ajuta publicul sa citeasca mai usor textul ? Cum sa organizam si sa exprimam mai limpede ideile pentru a le comunica mai eficient. pastrându-si în acelasi timp personalitatea. Cu mare usurin a ei fac aprecieri negative asupra textului. Daca vrem sa facem o analiza a publicului e bine sa ne întrebam: 1) Cine sunt cititorii nostri (vârsta. pentru a lasa mesajul sa ajunga la cititor în forme specifice. Se stie ca orice autor scrie pentru un public larg.luând în considerare criticile primite din partea cititorilor.tragând cu ochiul la cum scriu al ii. grad de pregatire în domeniu. i) sa convinga cititorul. statut social si economic)? 2) Ce stie publicul despre subiectul pe care îl voi trata ? Ce i-ar interesa pe cititori sa afle în legatura cu subiectul nostru ? Ce s-ar astepta sa gaseasca în abordarea noastra ? 3) Ce motive ar avea publicul sa citeasca textul nostru ? 4) Cum putem sa le trezim cititorilor interesul ? În legatura cu aceasta chestiune se ridica mai multe întrebari: Daca atitudinea lor este neutra cum sa-i captam ? Daca ne sunt ostili cum sa-i facem sa citeasca textul pâna la capat ? Daca sunt de acord cu noi. ei trebuie sa-l în eleaga. lor trebuie sa le placa. individualitatea. Textul exista numai prin cititori. o personalitate pe care o apreciem. . sa le citim cu ochii lor. .inta.respectând regulile esen iale care stau la baza redactarii unui text bun. mai ales. al carui punct de vedere îl respectam si a carei parere ne intereseaza. sex. cultura.scriind si rescriind (un ziarist spunea ca în primii trei ani a înva at 80% din tainele meseriei dar ca i-au trebuit al i 10 ani pentru restul de 20%). caruia îi adresam textul. Ei vor lucruri care sa-i atraga si nu se gândesc la efortul pe care îl face autorul când scrie. deci patrunzând în laboratorul lor (schimburile de experien a fiind utile). deci autorul are obliga ia sa-i ofere fiecaruia câte ceva. nu scrie pentru el însusi.înva ând din modele (exemplul maestrilor nefiind de neglijat).h) sa fie concis. De aceea este indicat sa înva am sa ne judecam textele de pe pozi ia cititorilor. fara a se gândi ca s-a muncit ore în sir la el. mesajele propuse? 43 . . Sunt mai multe modalita i de a scrie bine: . cu idei si gusturi diverse si.

într-un ziar. sunt idealisti. decora iuni interioare. • Momentul apari iei (într-o zi de lucru sau în week-end. demografici si interni. usor influen abili de modelul unor personalita i. multe motive pentru care oamenii consimt sa participe la o activitate sau sa-si însuseasca un punct de vedere. 44 . mod de comportare în societate. depinde de factorii externi. Interesul pentru anumite teme este determinat si de nivelul de instruc ie. pescuit. Modul cum este receptat textul. precum si de afilierea la anumite grupuri ocupa ionale.). o casa confortabila. alteori mai cinici. culturale în care apare. nu le putem modifica. sa se amuze. respectiv fotbal.lucreze“ în favoarea noastra. • Contextul evenimentelor sociale. de apartenen a etnica etc. 2) Curiozitatea: pornirea fireasca a omului este aceea de a cunoaste lumea. De aceea autorul trebuie sa fie si un bun psiholog. nivelul de instruc ie. cu alte cuvinte sa-si acopere treburile necesare. într-o revista). pagina ie. valorile personale ale cititorilor. credin ele. de asi verifica op iunile. rela ia cu elementele grafice etc. de a o explica. • Formatul textului (dimensiuni. deduc ii. vânatoare etc). precum si contextul creat de textele recente pe aceeasi tema. politice. 3) Fericirea: oamenii vor sa se simta bine. Evident ca elementele contextului extern ne sunt date. Factorii interni sunt pe de o parte reprezenta i de motiva ia realizarii unui text si pe de alta parte de atitudinile. mai sceptici câteodata. în accep ia specialistilor. Apoi femeile sunt atrase de alte teme decât barba ii (de pilda moda. politice. Vârsta. egalitatea sexelor. de pilda. au alte atitudini fa a de anumite probleme (ca. determinantele sociale constituie factori demografici. sexul.Toate aceste informa ii le putem ob ine din sondaje de opinie. Cititorii tineri sunt optimisti. Exista. din estimari. din banci de date. de a o în elege. sociale. Acestea sunt: 1) Confortul: oamenii vor sa aiba destule alimente. sa se bucure. uneori nostalgici. rolul în educa ia copiilor etc. caldura sau racoare. nu vor dureri sau neplaceri. Cititorii mai în vârsta sunt mai conservatori. sa se distreze.. prin intui ie.). în timpul anului sau în vacan a). de a afla cauzele si de a prevedea consecin ele. sa se deconecteze. atasa i unui mod de via a pe care l-au experimentat. Dar nu sunt excluse si situa iile inverse. atrasi de noutate si dispusi sa încerce solu ii noi. religioase. din contactele directe cu publicul poten ial. sa fie ferici i.Din prima categorie fac parte: • Locul unde va aparea textul (într-o carte. cosmetice. ceea ce putem face însa este sa le determinam sa .

facându-l sa vada utilitatea. sa 45 . sa dobândeasca prestigii si autoritate în cadrul comunita ii. 12) Varietatea: oamenii îsi doresc ceva nou. toate acestea putându-se transforma în stimuli pentru autodepasire sau atitudini dictatoriale. 9) Siguran a: oamenii vor sa traiasca în siguran a. modul cum suntem predispusi sa ac ionam într-o anumita împrejurare. de semeni afla i în dificultate. b) este sceptic si atunci autorul pe lânga informa ii trebuie sa aduca si argumente. a) este neinformat si atunci autorul trebuie sa-i dea nouta ile de rigoare. 10) Succesul: sa aiba realizari profesionale. sa atraga prin calita i fizice si intelectuale. 6) Prietenia: oamenii au nevoie de afec iune si prietenie. 5) Independen a: ne dorim cu to ii sa fim autonomi. Din momentul în care am câstigat aten ia publicului cititor trebuie sa demonstram pe tot parcursul textului relevan a informa iei. 8) Recunoasterea: oamenii vor sa le fie recunoscute meritele. vor sa comunice cu semenii lor. 7) Putere: preocuparea de a face un lucru cât mai bine. 2) Publicul neutru. ingeniozitatea. care sa-i scoata din rutina. convingându-l sa adopte acelasi punct de vedere cu noi. evitând exagerarile. sa aiba o familie. c) este apatic si atunci autorul trebuie sa gaseasca o strategie de motivare. de a coordona activitatea altora pentru a impune anumite idei sau atitudini. Publicul cititor se poate încadra în mai multe categorii: 1) Publicul favorabil. sa nu aiba motive de teama. sa se deplaseze liber. 11) Tradi ia: dorin a de a fi împreuna de sarbatori. sa nu depindem de al ii. credin ele individului. Modul în care publicul recepteaza un text depinde de atitudinea lui fa a de o anumita tema. Când publicul este ostil. frumuse ea ideilor noastre. de capacitare a publicului. obiectivele trebuie sa fie mai pu in ambi ioase. sa se în eleaga si sa se ajute. spunându-i adevarul. de animale. El nu trebuie convins dar textul trebuie sa adauge informa ii noi la cele cunoscute pentru a-l stimula în permanen a. Autorul trebuie sa-si câstige credibilitatea în ochii cititorilor. de copii. de a participa în grup la diverse evenimente.4) Grija pentru al ii: exista o înclina ie naturala a oamenilor de a avea grija de saraci si de batrâni. sa fie lauda i. un serviciu bun si bani. Atitudinea însumeaza sentimentele fa a de un obiect. sa-i puna în situa ii noi care sa le stimuleze ini iativa. Subjugarea lui este suficienta fara a încerca sa-l convingem sau sa-i trezim interesul cu orice chip.

elementele puse în opozi ie accentuându-se reciproc. varietatea. Ce ne face credibili în ochii publicului ? Contactul direct cu evenimentele. 4) Ac iunea. e) structurarea clara a textului astfel încât el sa fie urmarit usor de catre cititor. pozi ia adoptata. c) utilizarea unor formule fixe. 5) Contrastul. nelasând sa scada interesul. sloganuri. neobisnuite.perceapa evenimentele într-un mod cât mai apropiat cu al nostru. Ideile pot fi puse în valoare prin contraste puternice. Pentru ca el sa fie bine receptat trebuie folosit un stil moderat în care sa primeze calitatea. Oamenii sunt mai aten i la text când în eleg importan a. schimbarea. • valorile pe care le apreciaza cel mai mult autorul. 6) Relevan a. incumba necesitatea ca autorul sa se cunoasca pe sine. când poate folosi cititorul informa iile pe care le gaseste în text. Pentru a men ine viu interesul cititorilor pe parcursul întregului text trebuie sa cunoastem factorii care influen eaza aten ia: 1) Intensitatea. interese. Alegerea tonului si rolului potrivit pentru un text. unde. Oamenii sunt atrasi de lucrurile noi. usor de asociat cu ideile din text. pasiuni. Textul trebuie sa con ina elemente ce se detaseaza de fundal. naturale ea si originalitatea. • însusirile care oglindesc cel mai bine personalitatea autorului. sa-si cunoasca punctele tari si punctele slabe. impactul ideilor asupra propriilor activita i. b) folosirea unor cuvinte-cheie care se vor fixa în mintea cititorilor. buna informare. d) prezentarea explicita a utilita ii informa iei pentru cititor: cum. miscarea in mintea în „priza“. Pentru a-i face pe cititori sa re ina ideile pe care dorim sa le transmitem putem recurge la urmatoarele strategii: a) repetarea frecventa a ideilor mai importante (în func ie de dimensiunea textului). usor recunoscute de cititori. au relief. b. 2) Repeti ia. Succesiunea rapida a ideilor. 3) Noutatea. Ca atare trebuie avute în vedere urmatoarele cerin e: • ambian a în care se scrie. Implicarea autorului în text Orice text poarta amprenta personalita ii autorului sau. boga ia de idei. ies în eviden a. În diferite puncte ale textului e bine sa revenim asupra unor idei pe care dorim sa le supunem aten iei în mod special. 46 . • elul textului. • încercarile anterioare de acelasi gen.

cât si a textului în ansamblu. lucru ce se realizeaza prin punerea în func iune a diverselor mecanisme de interpretare. De unde nevoia de a gasi puncte comune între cunostin ele schematizate în mintea lui si cele transmise de autor. Meritul unui text provine din confruntarea pe care o face cititorul/ascultatorul între propria schema mentala si cea prezentata de autorul textului. al propozi iilor. propozi ii). În consecin a în elegerea mesajului care trebuie transmis este condi ionata de tipul 47 . percep ia unita ilor individuale (sunetele / literele) se face global. în func ie de care îl reconstituie. 2) Textul este procesat de sus în jos.6. adica dinspre elementele cele mai simple spre elementele cu grad maxim de complexitate (sunete / litere – par i de cuvinte – cuvinte – grupuri de cuvinte – propozi ii . etc. Specialistii considera ca pentru în elegerea textului exista trei teorii fundamentale25: 1) Textul este procesat de jos în sus. 3) Textul este procesat interactiv: cititorul pune în ac iune simultan (alternativ) mecanisme plasate la mai multe niveluri (nivelul sunetelor. precum si pe baza intui iilor lingvistice.fraze – par i de text – textul în ansamblu – texte de un anumit tip – diverse tipuri de texte): în elegerea textului este punctul final al unui proces intens de decodare a unor unita i din ce în ce mai complexe. la alte niveluri. deficien ele de la un nivel pot fi compensate în etape ulterioare. asigurând în elegerea atât la fiecare nivel. Lucrurile se organizeaza în mintea noastra pe baza unor principii perceptuale: simplitate (succesiunea punctelor permite urmarirea lor). simetrie (rela iile care exista între elemente. Cu condi ia însa ca întotdeauna în realizarea unui text sa se plece de la realitatea înconjuratoare.). Construc ia corecta a frazelor Un text este bun nu numai daca are idei interesante ci si daca acestea sunt bine organizate si decurg logic unele din altele. care se încadreaza în anumite tipare. cititorul / ascultatorul selecteaza din text elementele relevante în elegerii. adica dinspre unita ile superioare spre unita ile inferioare pe baza cunostin elor anterioare despre text si despre subiect. ordine (asezarea elementelor dupa o schema consecventa) Experien ele noastre cotidiene se regasesc în modalita ile noastre de expresie. Cititorul percepe textul comparând cunostin ele sale de limba cu cele despre lumea înconjuratoare. al cuvintelor. dupa care ne organizam ideile. De aceea abilitatea autorului consta în capacitatea lui de a-si folosi cunostin ele lingvistice pentru a pune lumea textului în rela ie cu elementele lumii reale. Se spune ca exista tot atâtea maniere de aranjare a textului câte idei si câ i autori sunt. Pentru a se evita orice greseala este necesar sa se respecte sintaxa.

astfel încât ele sa fie usor integrate de cititori în sistemul lor de cunostin e. pronume (Traian Basescu este primar general al Capitalei. asocieri conceptuale si lexicale (la urne. 2. Asta au afirmat to i observatorii straini acredita i în Bucuresti. Se asigura astfel unitatea si coeren a textului. Ordonând ideile autorul construieste scheletul textului. care se mai numesc si indicatori logici si care pot fi de premise sau de concluzie 48 .. 4.27 Ideile pot sa ajunga la cititori si sa aiba efectul scontat. timpuri verbiale (apa curgea la robinetul defect si telefonul suna de zor când am intrat în casa). A organiza un text înseamna a ordona ideile. Schema ajuta autorul sa îsi ordoneze ideile.. cu atât textul este mai greu de în eles. de scop si de public. 5. 3. Cu cât o propozi ie are un rol mai mare cu atât are sanse mai multe de a fi re inuta de cititori. Daca numarul propozi iilor în cadrul unei fraze este considerabil si dificulta ile de în elegere sunt mai mari. cu cât acest efort este mai mare. El urmeaza sasi încheie activitatea. de ordinea cuvintelor.a vota). conjunc ii sau alte elemente de conectare a doua propozi ii.28 Coeren a locala se marcheaza prin diverse mijloace lingvistice: 1. Un text prezinta coeren a atunci când legaturile dintre idei si informa ii apar în mod evident cititorilor si decurg unele din altele. Un text are unitate atunci când fiecare informa ie ocupa un loc precis în raport cu celelalte.). Aici ei au avut posibilitatea sa vada la fa a locului cum românii au mers disciplina i la urne). Atunci când apar lacune de cursivitate. de asigurarea unor legaturi logice între concepte si idei.frazei...26 Orice text este alcatuit din propozi ii în sens logic iar la baza procesarii textului stau doua reguli fundamentale: 1) nu toate propozi iile dintr-un text sunt la fel de importante. si-i da cititorului reperele în elegerii lui. Prin modul în care îsi ordoneaza textul. Fiecare text se caracterizeaza prin coeren a locala si coeren a globala. iar cititorului îi faciliteaza posibilitatea urmaririi ideilor si a logicii lor. autorul poate ine sub control procesarea acestuia de catre cititor. substitute pronominale si adverbiale (Referendumul s-a desfasurat corect. sa ina sub control desfasurarea textului. 2) gradul de dificultate a unui text este direct propor ional cu numarul de propozi ii pe care le con ine. numai daca optam pentru o anume ordine de prezentare în func ie de subiect. Calitatea re inerii depinde însa de capacitatea cititorului de a sesiza esen ialul. sarcina cititorului este aceea de a umple aceste goluri printr-un efort de reconstituire a contextului absent.

care poarta pecetea propriei personalita i. În ordinea naturala sau în cea logica. femei. Coeren a globala a textului este asigurata de tehnicile prin care autorul îsi dezvolta ideile. este evident ca fiecarui individ îi este caracteristic un anumit mod de exprimare. topica. abaterile de la normele gramaticale 49 . 6) – cauza-efect / efect-cauza. 7. Stilul nu este o proprietate exclusiva a textelor literare. 8. concisa si usor de în eles. contrast. • corectitudine . pentru ca. 2) – intrare în amanunt si exemplificare. repeti ii de cuvinte (se adunasera acolo mul i manifestan i. întrebuin area sinonimelor (teama. de ce nu. a mediului social în care acesta traieste si. fiindca etc. copii). comunicarea este eficienta în func ie de felul cum transmitem ideile. ideile pot fi dezvoltate dupa una dintre urmatoarele tehnici: 1) – fixare. cum apreciaza John Fishe. de aceea. Dincolo însa de aceasta cerin a generala stilul de comunicare abordat. 4) – analogie. 3) – compara ie.o calitate care pretinde respectarea regulilor gramaticale în ceea ce priveste sintaxa. a culturii. raporta i la termeni particulari (se întreceau acolo mul i oameni. folosirea unor termeni generici. Calita ile stilului Cunoscuta ca „una dintre activita ile umane pe care fiecare dintre noi o poate recunoaste însa pu ini o pot defini satisfacator“29. el este specific oricarui act de comunicare.(deci. manifestan i de toate vârstele). îl facusera sa nu mai gândeasca în acel moment). cu toate acestea. a temperamentului. groaza. un anumit stil. Cele 250 miliarde lei necesare acestor lucrari vor fi alocate de la bugetul de stat“). frica. utilizarea unor cuvinte din acelasi câmp conceptual (pe bar erau sticle goale aruncate la întâmplare lânga pahare cu urme de buze soioase sau de ruj). 7. trebuie sa îndeplineasca mai multe condi ii: • claritate . care evita nonsensul si echivocul (Ex: „Spitalul clinic jude ean de urgen a Constan a va beneficia de repara ii capitale. al interesului pe care îl urmareste. 5) – clasificare. în aceste condi ii. Potrivit unei celebre formulari "stilul este omul însusi". 6.). 9. barba i. În consecin a autorul trebuie sa aleaga acele cuvinte care reprezinta cel mai bine lumea textului si scopul sau.o expunere sistematizata.

cu ajutorul carora se efectueaza o comunicare specifica institu iilor. ce a avut drept scop combaterea furturilor de fier vechi dar si a altor activita i ilegale“). au desfasurat o ac iune pe platforma portului Agigea. mai apropiata. opusul armoniei este cacofonia (aceasta din urma poate fi evitata prin flexionarea limbii: de pilda în loc de mica camera se poate spune spa iul micii încaperi.se caracterizeaza prin absen a deliberata a oricarei forme de exprimare a starii sufletesti.consta în marea boga ie de sensuri la care apeleaza si pe care le foloseste autorul în scrierile literare. ca urmare a unor intense trairi afective.sintactice se numesc solecisme si constau. de dragul de a uimi auditoriul. în dezacordul dintre subiect si predicat (Ex de solecism: „Cinci miliarde lei este suma pe care municipalitatea din Satu Mare o vor aloca echipei de fotbal Olimpia în acest retur“) • concizie . • fine e . dar îl deosebeste de acesta faptul ca pune accentul pe informa ie mai mult decât pe forma de prezentare. prietenii. fara divaga ii suplimentare si neavenite (ex.: „Lucratorii Postului de Poli ie Transporturi Navale Constan a-Sud Agigea. folosita în rela iile cu membrii familiei. • Stilul publicistic – este apropiat de stilul beletristic. • Stilul beletristic . dirijarea spre anumite scopuri. fara o cautare for ata a unor cuvinte sau expresii neobisnuite. informarea.se caracterizeaza printr-o mare libertate în alegerea mijloacelor de expresie. fara afectare.mesajul managerului cauta sa aiba un impact puternic asupra auditoriului.ob inerea efectului de încântare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte si expresii capabile sa provoace reprezentari conforme cu inten ia vorbitorului. colegii. cu precadere.folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprima într-un mod indirect gânduri.urmareste exprimarea concentrata pe subiectul de comunicat. de serviciu. • Stilul administrativ . Un stil reusit are mai multe calita i: • naturale e . urmarind sa activeze eficien a si eficacitatea acestuia. idei. în colaborare cu poli istii de frontiera.are ca element definitoriu prezen a unor formule sintactice cliseu. sentimente. angajarea la rezolvarea de probleme. • Stilul de comunicare manageriala . presupune o exprimare mai pu in preten ioasa. 50 .consta în exprimarea fireasca. pentru ca între emi ator si receptor nu se stabilesc alte rela ii decât cele oficiale. Stilurile de comunicare sunt de mai multe feluri: • Stilul neutru . • Stilul familiar . • armonie . sau prin recurgerea la sinonime).

din punctul nostru de vedere si din perspectiva publicului. Acceptând ca ne putem însela. dupa unii autori. conteaza foarte mult sa ne pastram luciditatea fara a ne lasa coplesi i de prima idee care ne vine în minte. trairi). În definirea scopului realizarii unui text publicistic. • pentru a demonstra ceea ce stim. Întotdeauna este bine sa pornim la lucru. • ob inerea unui beneficiu. fie în forma coerenta legata. ordonam ideile alegând din multitudinea de perspective ce se poate adapta. • pentru a exprima un punct de vedere etc. • consultativ (al discu iilor cu caracter profesional.Cercetatorul Martin Joos distinge si el cinci tipuri de stiluri: • de comunicare necooperativa (în care emi atorul nu îsi cunoaste receptorul iar acesta nu influen eaza discursul primului). • intim (se reduce la un cod personal care ofera date despre stari. oricât de bine pare ca suna. • formal (se adreseaza unui auditoriu numeros ale carui reac ii sunt perceptibile pentru vorbitor). fie doar a succesiunii ideilor. al negocierilor). • îndeplinirea obliga iilor de serviciu pentru a câstiga bani . ca putem chiar mai bine de cât o facem la un moment dat. Schi ând structura globala a textului. conduce undeva sau pur si simplu este falsa. Pe baza acestei hotarâri preliminare. Este bine sa formulam mai multe ipoteze pe care sa le evaluam pe rând. În etapa formularii ipotezei si în cea a testarii ei. dupa alegerea câtorva idei pe care ni le propunem sa le transmitem întrun context dat. Testarea ipotezei. sortam materialul. 8. Intui ia sau primele idei care ne vin în minte ne pot garanta succesul.30 exista trei etape: 1. putem vedea în ce masura ipoteza formulata este buna. Toate aceste tipuri de motive se sus in reciproc. Definirea scopului Sunt mai multe motive pentru care scriem un text: • atingerea unei inte care este strâns legata de politica ziarului. Formarea unei ipoteze. 51 . demonstra ia urmând sa fie facuta în punctul final. Odata formulata. cunostin e). vom ajunge la decizia finala privind con inutul si forma textului. • pentru imagine si pentru reputa ie. 2. necesita modificari. o ipoteza trebuie testata. • pentru corectarea unei situa ii de criza. • ocazional (discu ii între prieteni. de afaceri. ca exista o mul ime de fapte care trebuie luate în calcul.

Scopul general are rolul de a informa. sentimente. De pilda. în func ie de ceea ce propune autorul sa faca cu acest text. descriptiv. credin e. cu asteptarile lui de lectura. În func ie de scop. un autor când scrie un text urmareste mai multe lucruri: 1. de publicul inta. public. Important însa. subiect. foileton). exista un singur scop principal pentru care scrie autorul. 2. cum va fi ea prezentata pentru a avea efectul maxim asupra publicului. articol. sa-si exteriorizeze gândurile si sentimentele. sa explice situa ii. adica ce informa ie va fi inclusa în text. în textele care au ca scop sa ofere cititorilor un moment de destindere. accentul cade asupra subiectului. publicul si subiectul. În felul acesta. adica tipul particular de raspuns pe care autorul îl asteapta de la publicul sau: mesajul autorului si reac iile asteptate.3. Sa prezinte. În func ie de scopul propus. Scopul particular. cu particularita ile lui. Orice text are un scop general si unul particular. textul mediind rela ia autorului cu subiectul pe de o parte si rela ia publicului cu subiectul pe de alta parte. Dupa cele doua etape. accentul cade în mod diferit asupra celor trei elemente implicate în procesul scrierii unui text: autorul. b. iar celelalte sunt secundare. 3. a. accentul cade pe autor cu bagajul sau de cunostin e. Fiecare dintre acestea are anumite particularita i si se întâlnesc la diverse genuri publicistice: • Textul narativ presupune o succesiune de evenimente desfasurate în timp si spa iu (reportaj. A comunica eficient înseamna a scrie în asa fel încât publicul sa recunoasca exact inten ia autorului si sa adopte punctul de vedere exprimat în text. Luarea deciziilor este direct influen ata de subiect. autorul decide modul de exprimare pe care îl adopta: narativ. 52 . de a se autoexprima. expozitiv. în textele menite sa convinga publicul în legatura cu un anumit punct de vedere. este sa ajungem cât mai curând la o decizie finala pentru a putea stabili modul cel mai convenabil de exprimare. Sa ofere cititorilor momente de reflexie sau de destindere. stabilim ce si cum. procese etc. de a oferi momente de destindere. de viziunea autorului subiectului. Sa-si convinga publicul în legatura cu un punct de vedere. Decizia finala. în textele care-si propun momente de reflexie. Desi aceste motiva ii se pot întrepatrunde. 4. de a convinge. accentul cade asupra publicului. argumentativ. De stiut ca pe parcurs se poate face corec ie în func ie si de modul în care textul se scrie. se poate stabili structura finala a textului si ideia fundamentala pe care va fi cladit textul. cu universul de cunostin e. Definirea scopului reprezinta un proces de proiectare globala. De regula. Sa-si exprime. în textele scrise din dorin a de a oferi publicului informa ii sau explica ii de diferite tipuri. accentul cade asupra întregului complex: autor.

sa reordoneze ideile. emo ii si se concentreaza asupra detaliilor descriptive. Revizia reprezinta un set de strategii de reexaminare si reevaluare a alegerilor facute în etapele anterioare. Cu alte cuvinte revizia este o etapa de gândire. nu cele mai frumos împodobite. Locala care implica lectura atenta a paragrafelor. grupaje de stiri. • Textul informativ transmite cititorilor idei. demonstreaza cum se face un lucru. în fiecare fraza scrisa. obiecte. • sa iasa din rutina. dar în raport cu posibilita ile de realizare ale textului. • Textul argumentativ are ca scop convingerea cititorilor în legatura cu un anumit punct de vedere. a frazelor si a propozi iilor. Pentru ca verificarea sa fie eficienta este necesar ca textul sa fie privit cu spirit critic. a cuvintelor pentru a decide asupra corectitudinii si a adecvarii. situa ii. pamflet). Globala care include strategii de citire ce ajuta autorul sa regândeasca textul. Verificarea are doua faze: 1. Textul trebuie lasat o perioada de timp apoi. gaseste cea mai potrivita forma.• Textul descriptiv evoca scene. A introduce noi idei. În fine. cronica. recreare si reasezare a textului. persoane. articol. motiv pentru care autorul apeleaza la diverse strategii retorice (comentariu. fenomene. se impune a fi analizat de pe pozi ia cititorului si a criticului pentru a preveni posibile obiec ii. • sa ofere cititorilor o perspectiva noua asupra subiectului. 53 . Cu toate ca autorul. judecat din perspectiva scopului vizat si alese cuvintele cele mai eficiente. cum func ioneaza un aparat. Apoi. modeleaza în elegerea. revizia este absolut necesara pentru ca îi ofera o noua viziune asupra subiectului. cum se folosesc obiectele etc (stire.31 9. relatare. Scopurile formulate de autor trebuie sa aiba urmatoarele particularita i: • sa capteze aten ia publicului. reportaj. sa renun e la unele pasaje si sa rescrie par i semnificative din el. scrie si rescrie privindu-si textul atât din perspectiva celui care scrie cât si a cititorului. a elimina altele vechi reprezinta în esen a mecanismul care genereaza textul într-o activitate continua de scriere si rescriere. Verificarea textului Redactarea unui text este un proces în care autorul descopera idei noi. sa fie citit ceea ce scrie pe pagina nu ceea ce s-ar dori sa se scrie. ofera explica ii în legatura cu diverse obiecte. interviu. foileton. tableta. prezentate obiectiv sau subiectiv de autor (interviu. pamflet). recitit. fenomene. indiferent de func ia pe care o are într-o redac ie si de experien a acumulata. 2. pamflet). atitudini ale unor persoane. investeste mult în munca.

Aceste opera ii se aplica la toate nivelurile textului. 3. Textul suna bine? Are claritate. Textul raspunde asteptarilor publicului si capteaza de la început interesul? Are tensiunea necesara pentru a nu-i plictisi pe cititori? Ofera câte ceva interesant fiecarei par i dintr-un public eterogen? 7. Expresia textului este corecta din punct de vedere gramatical? Ce trebuie verificat si unde pot gasi raspunsuri la eventualele nesiguran e? Care sunt greselile tipice pe care le fac de obicei? Le-am corectat?. a argumenta problema pusa si suficient de scurt pentru a nu plictisi? 6. corec ia de natura gramaticala. elegan a. Înlan uirea ideilor e clara? 12. Este semnificativ subiectul iar punctul de vedere exprimat este original? 4. Nu transmite prea multe idei dintr-o data? 11.În timpul verificarii. acurate e. stilistica. Ce doreste sa transmita cititorilor. Titlul este convingator? Introducerea capteaza aten ia? Încheierea convinge? Interesul cititorului este men inut de-a lungul întregului text? Ce i-ar putea atrage pe cititori? 2. Textul este suficient de lung pentru a dezvolta. În concluzie. reintroducerea. Verificarea textului implica opera ii cum ar fi: adaugarea. urmata de o lectura atenta orientata asupra detaliilor. Ce si cum modifica pentru a-si atinge scopul. autorul are datoria sa-si puna mai multe întrebari: 1. poate fi în eles de public? 15. mutarea. semantica. înlocuirea. 2. nedocumentate sau nelegate de teza formulata? Cum s-ar putea schematiza ideea cu care trebuie sa ramâna cititorul? 5. în etapa de verificare autorul trebuie sa aiba clare în minte trei idei: 1. Tehnicile 54 . Paragrafele se succed coerent facându-l pe cititor sa vada logica ideilor? 14. Reies cu claritate din text subiectul si scopul urmarit? Exista cumva digresiuni care abat aten ia cititorului si rup unitatea textului? 3. Textul raspunde posibilelor întrebari si obiec ii ale cititorilor? 8. Care sunt par ile bune si cele rele ale textului sau. Modul de organizare a subiectului este suficient de clar pentru a putea fi urmarit cu usurin a de cititori fara a le pretinde acestora un efort prea mare? 10. O evaluare eficienta a textului se face întâi printr-o lectura rapida care vizeaza întregul. modificarea.încheiere este optima? 13. Am gasit tonul cel mai potrivit pentru a crea empatia cu cititorii? 9. armonie. Textul este în deplin acord cu teza enun ata la început? Are un fir conducator care sa-i dea unitate? Scopul este clar enun at? Se fac afirma ii implicite. Rela ia introducere – cuprins . conform punctului de vedere formulat de specialisti32. inversarea.

Marimea literelor trebuie sa fie nici prea mica nici prea mare. Procesarea textului pe PC înlocuieste tehnicile tradi ionale. 7. 4. Verificarea este pentru orice autor o proba de perseveren a si maturitate. Pentru cei care lucreaza direct pe PC. îl bate la masina sau lucreaza direct la PC. Între rânduri se lasa suficient spa iu pentru ca textul sa se citeasca usor. când nu exista alta posibilitate. 6. nu pe ecran. 9. primul rând scris mai mare cu aproximativ 2 cm. 10. în stânga. Parantezele sunt un semn de punctua ie si se folosesc pentru a încadra secven e de text considerate gresite. aprofundata. 55 . cu voce tare care urmeaza evaluarea sensului. aproximativ 2 cm. lasând spa ii albe în partea de sus si în partea de jos. pentru a crea echilibru. nu se fac mâzgalituri sau pete negre care sa mascheze cuvintele nedorite. se sterg cu o guma sau cu pasta corectoare. Între titlu si text se lasa un spa iu liber. 3. înainte de a scoate forma finala. Calculatorul ofera avantajul de a scrie direct. autorul redacteaza forma finala. lectura pentru corectarea greselilor de litera sau a celor gramaticale. folosind daca se poate pasta corectoare. Intercalarea cuvintelor între rânduri nu este o solu ie foarte buna. Paragrafele trebuie sa fie clar marcate. cuvânt cu cuvânt si litera cu litera. Forma finala a textului publicistic Dupa ce toate corecturile au fost facute. fara transcrieri ulterioare ale textului. Pe o copie scrisa la masina este bine sa facem cât mai pu ine modificari de mâna iar daca modificarile sunt absolut necesare este bine sa scriem atent si clar. de la stânga la dreapta. care poate fi variabil. Când forma finala este scrisa de mâna se respecta urmatoarele condi ii: 1. ea poate fi folosita numai în cazuri extreme. se recomanda listarea unei copii a textului pentru a se citi pe pagina. Între subtitlu si text se lasa de asemenea spa iu liber. Autorul trebuie sa constientizeze ca textul trebuie sa fie clar pentru a comunica cititorilor ideile în modul cel mai eficient posibil. 8. lectura pe pagina de sus în jos. 5. scrie textul de mâna.diferite pot fi utile în aceasta etapa: lectura rapida. Textul se încadreaza în pagina. 2. Nu se scriu titluri si subtitluri pe ultimele 2-3 rânduri de pe pagina. Greselile se taie cu o linie.

care ineau loc de titlu. Doar în jurul anului 1500 apare prima pagina de titlu. De-a lungul anilor titlurile au cunoscut o evolu ie ciclica. Aceasta modalitate se continua si în Evul Mediu. un interviu pot trece neobservate. dupa Schneider si Esslinger trebuie sa îndeplineasca cinci cerin e : 1.33 Întradevar orice text jurnalistic trebuie sa aiba nu numai un con inut bine conceput ci si un titlu inspirat. Sa aiba un mesaj foarte clar 2. separata de text. Un criteriu de apreciere a importan ei titlurilor bine scrise este greu de formulat. Un text bun cu un titlu inspirat poate atrage cititorii. „titlul constituie partea cea mai grea a meseriei de jurnalist. un titlu bun poate sa ofere toate informa iile pe care unii cititori doresc sa le gaseasca în articolele publicate. Daca în secolul al XVI-lea titlurile aveau rolul doar de a delimita operele literare abia pe la 1680 se naste 56 . deoarece acesta serveste mai mult scopurilor esen iale. În antichitate textele erau scrise pe suluri de papirus sau pergament care aveau în interior sau la sfârsit niste indica ii. Acesta. Sa fie corect formulat. Sa dea cititorului un imbold spre lectura. În caz contrar o stire. un reportaj. Nicaieri altundeva nu se concentreaza laolalta atât de multe probleme în atât de pu ine cuvinte“. Mesajul sa fie extras din informa ia principala a articolului si nu din cea colaterala 3.A No iuni de tehnologie mediatica 1. În primul rând titlurile trebuie sa-i conduca pe cititori spre text. sa fie incitant. Sa existe o strânsa legatura între text si titlul purtat de acesta 4. facute nu de autori ci de copisti. Uneori o scriitura mai pu in reusita poate deveni vandabila datorita unui titlu bun. Ei parcurg rapid titlurile si aleg articolele pe care urmeaza sa le citeasca în întregime. Titlul de presa Daca e sa-i credem pe autorii germani Schneider si Esslinger.PARTEA A – III . usor de în eles si fara echivoc 5. De asemenea. Pentru fiecare ziar sau revista titlurile reprezinta un punct sensibil deoarece acesta confera în buna masura specificul publica iei. adica spre con inutul propriuzis.

Cercetarile demonstreaza ca ochiul cititorilor nu este deranjat de asemenea ajustari. ele nu au voie nici sa subaprecieze nici sa supraaprecieze informa iile din material ci doar sa reprezinte articolul cu multa acurate e. Acum. Dar cum acestea erau concepute de specialisti care nu în elegeau ca desi design-ul si con inutul de obicei pot si trebuie sa conlucreze în armonie. Autorii de titluri adesea exprima eronat importan a sau 57 . mai ales cele multiple. Totusi. se mul umesc cu informa ii spicuite din titlurile bune. PSD. trebuie respectate câteva reguli : 1. un titlu poate fi redus pentru a corespunde spa iului atribuit. cu vremea. De exemplu: „drum bun“. Autorii de titluri depuneau aceste eforturi deosebite pentru a gasi suficiente informa ii interesante pentru completarea tuturor subtilurilor. cautând cuvinte scurte care sa încapa în spa iul disponibil. adjectivele si substantivele determinante. bine scrise si nu citesc articolele. În perioada ce urmeaza titlul cunoaste diverse transformari. Cu timpul „titlurile au devenit mai mari în ce priveste dimensiunea literelor. Titlurile reflecta esen a materialului respectiv. astfel intro-ul a trebuit sa preia sarcina vechilor titluri“34 Noua tehnologie a culegerii pe PC a contribuit la salvarea autorilor de la efortul de a înghesui esen ialul dintr-un articol complex în spa iul scurt al unui titlu. Titlurile slabe se datoreaza folosirii unor cuvinte care nu sunt precise. Sa foloseasca verbe puternice. s-a ajuns la titluri confuze si ineficiente. expresiile formate din mai multe cuvinte care func ioneaza ca un simplu termen. Pentru ca un titlu sa fie interesant. Cu un secol în urma majoritatea ziarelor foloseau titluri cu mai multe subtitluri. PRM. ca mul i cititori datorita interesului selectiv sau a lipsei de timp. verbul este mai eficient când se afla în primul rând. Ele consumau foarte mult din timpul de redactare ca sa nu mai amintim de hârtia de ziar. PNL. Cam în acelasi timp s-a facut loc pentru al doilea element în evolu ia titlurilor. înca o data. scrise de autori nepricepu i care recurg adesea la no iuni de umplutura. Cercetarile întreprinse au demonstrat însa. Este bine ca verbul sa nu se desparta de auxiliarul sau de la un rând la altul. 2. subtitlurile. scrierea titlurilor înseamna mult mai mult decât potrivirea acestora în spa iul destinat. mul i autori folosesc la anumite articole un subtitlu pe lânga titlul articolului. Din acest motiv. au disparut si au aparut alte doua elemente. con inutul având întâietate. dar mult mai mici în ceea ce priveste numarul de cuvinte folosite si. Primul a fost un curent de noi variante de design.„constiin a titlului“. acelasi lucru fiind valabil si pentru locu iunile prepozi ionale. Cei mai mul i dintre cititori stiu de exemplu ce înseamna ONU sau UNESCO sau unele partide ca PUR. Titlul principal si subtitlurile se întindeau uneori pe un sfert de pagina. prin metode electronice. Sa evite abrevierele si acronimele criptice. De aceea. Într-un titlu pe mai multe rânduri. având ca obiectiv prezentarea informa iilor într-o forma mai atractiva.

La ziarele de buna calitate. Daca un titlu este pe un singur rând el nu trebuie sa aiba mai mult de 32 de litere. Un concept de baza al prezentarii tipografice func ionale este acela ca în timpul lecturii cel mai comod si eficient pentru cititor este ca literele sa aiba o axa constanta de orientare.. . . Un ziar cu titluri deosebite este un ziar deosebit. Cel care concepe titlurile trebuie sa-si creeze un vocabular de cuvinte scurte dar sa le utilizeze doar când se potrivesc. 7. Fiecare titlu sa se straduiasca sa vânda textul jurnalistic respectiv si implicit publica ia în care a fost inserat.35 b. Captarea aten iei cititorului într-o clipa necesita simplitate. Cele mai bune titluri au maxim 45 de litere iar fiecare rând de titlu nu poate depasi 32 de litere. Evident ca aceste cifre nu reprezinta niste cerin e absolut 58 .marcheaza importan a articolelor. Functiile titlului Titlurile au patru func ii : . Care profesor? Alegerea cuvintelor sa se faca întotdeauna cu aten ie. calitatea unui articol. 5. Exemplu: Care universitate?. adica sa iasa în eviden a. expresii ce ar fi mult mai exacte sau mai potrivite cu contextul.rezuma stirile. Sa foloseasca un corp de litera potrivit cu subtitlul si sa corespunda spa iului acordat. Cu alte cuvinte un titlu de doua rânduri poate avea aproximativ 22 de semne grafice pe rând iar unul din trei rânduri poate avea 15. De exemplu. Într-un titlu este bine sa renun am la generalita i si sa introducem elemente precise. Exemplu: Mihail Sadoveanu a scris „Fra ii Jderi“ si nu .. Sa fie actuale si scrise la timpul prezent.atrage aten ia în design-ul unei pagini. 6. titlurile sunt adesea scrise si rescrise de câteva persoane. „a opune“ care are doar avantajul ca este scurt este uneori folosit în loc de „a aduce critici“ sau „a fi în dezacord cu…“. 4. Sa apeleze la cuvinte cheie care sa raspunda la întrebarile oricarei strategii. Parametrii titlurilor Titlurile trebuie sa fie întotdeauna concise si la timpul prezent pentru a da impresia de imediat. Titlurile trebuie sa aiba forma simpla si dimensiuni mari. . Deoarece se urmareste ca ele sa fie socante. Fac excep ie titlurile care se refera la evenimente istorice. de multe ori în graba de a respecta termenul de predare al materialelor titlurilor li se acorda prea pu ina aten ie. a.3.îl determina pe cititor sa citeasca ziarul. În orice text jurnalistic este necesar sa se rezume si sa se gradeze informa iile pentru cei care citesc în graba. scrie „Fra ii Jderi“.

.stomacul gol“. („Constan a 2000“. Uneori se poate porni de la: proverbe si zicatori. 59 . titluri de opere. d.obligatorii dar daca limitele maxime sunt depasite prea mult titlul risca sa devina greoi. 8 ianuarie 1998). („Cuget liber“. opera iune care nu se face la întâmplare ci trebuie sa fie realizata la maniera în care titlul nu îsi pierde din importan a. Genurile titlurilor Toate ziarele trebuie sa aiba o lista a genurilor de titluri. 26 septembrie 2003). Tipologia titlurilor Titlurile pot îmbraca mai multe forme: 1. Exemplu: „Lacul ibrin. („Cuget liber“. maxime sau expresii celebre. 29 mai 1997) sau „Tot felul de Rigole i. De re inut ca citatul trebuie folosit cu maxima rigoare. Ele presupun din partea cititorului anumite cunostin e pentru „descriptarea“ lor. Este cel mai vechi si mai raspândit tip si este acela care informeaza cititorul în privin a con inutului textului fara a recurge la alte procedee. „Liberi cu. tradi ional. Se folosesc mai ales în cazul interviurilor. El are aceeasi func ie ca si cel de pe prima pagina pentru ca mul i cititori pot fi atrasi tocmai de acesta. au venit si neau pacalit cu promisiuni“ („Cuget liber“.. un document care indica fiecare gen de titlu cu dimensiunile si numarul de rânduri care poate fi folosit la punerea în pagina si în ce condi ii. Titlul fragmentului de continuare este important pentru atragerea si pastrarea aten iei cititorului. 5. cum îi numeste Mugur Isarescu. Exemplu: „Uite Basescu. Titlurile – citat. De obicei se începe cu titlurile pe o singura coloana si se ajunge la titlurile cele mai lungi. 2. Exemplu: „Nu ne place jocul pe sub masa al colegilor de la CDR“. Exemplu: „Un Guvern în. Titlurile care parafrazeaza.. Titluri bazate pe jocuri de cuvinte.Basescu“.36 e. uneori titlurile de interior pot fi prescurtate. Titlul clasic. 25 octombrie 2000). c. filme. 31 ianuarie 1998). Dar sunt situa ii când este necesar sa se continue materialul pe o pagina interioara. ultimul obiectiv al campaniei 2003“ („Cuget liber“. 4. 7 octombrie 2000). 3.trei bujii“ („Cuget liber“. Pentru a face economie de spa iu. când o informa ie importanta este folosita drept titlu. nu e. Exemplu: „Socialdemocra ia îsi va gasi un câmp larg de manifestare“. Punctele de suspensie au rolul de a atrage aten ia asupra unui fapt surpriza. versuri. Titlul de continuare Adeseori se evita continuarea articolelor de pe prima pagina.. („Cuget liber“. Titlurile care exploateaza valorile stilistice ale unor semne de punctua ie... 5 martie 1998).

5) Debutul sa nu trebuie fie cu cifre sau cu numele organismelor oficiale (prefectura. rolul lor fiind de a incita si atrage cititorul. („Adevarul“. de tipul „în ciuda faptului. 11. Acestea pot fi marcate prin linie de pauza. („Cuget liber“. Titluri asociate cu supratitluri si cu subtitluri.drumului electoral“ („Constan a 2000“. Exemplu: „Un meci m(h)agic!“ (Fotbal-plus. Titlurile defective de predicat. 10. 27 octombrie 1999). orice tip de intro a i scrie. Exemplu: „Cu bune inten ii este pardosit drumul spre iad“. Exemplu: „Viorel. Exemplu: „Liberalii – în cautarea. 2) Sa fie direct. 7 iunie 1995) 6. 23 iunie 1998). Titlurile interogative sau exclamativ-imperative. 9. Exemplu: „Ce vina avem noi ca al ii îsi aduc aminte de electorat doar în preajma alegerilor?“ („Cuget liber“. Titluri care folosesc jocuri de litere. 28 aprilie – 4 mai 1998). Introducerea Este un element de compunere care are semnifica ia „înauntru“. 7.“ deoarece întârzie expunerea faptului esen ial. 8. 60 . Aici întâlnim o contradic ie între semnifica ia titlului propriu-zis si con inutul articolului. La acestea se pot adauga si alte categorii de titluri care se formeaza prin combinarea procedeelor amintite.melodii etc. 4) Sa nu înceapa cu o propozi ie subordonata.“ sau „desi. Au avantajul de a constitui o provocare la adresa curiozita ii cititorului de a citi articolul respectiv. Exemplu: „Cu toate ca nici n-a fost investit oficial prim-ministru. 3 aprilie 1998). ordonat si clar.. („Cuget liber“. acordarea de facilita i unor categorii sociale. minister) când este vorba de o problema punctuala (cresterea pre ului la energia electrica. primarie. 7 – 13 iunie 1994). prin alaturarea unor cuvinte etc. 2... Radu Vasile umbla deja cu BMW si o turma de SPP-isti dupa el“. poluarea mediului înconjurator) ci trebuie intrat direct în subiect. Titluri evazive. care deruteaza cititorii. noi te iubim/ca ca tine nu gasim“ („Academia Ca avencu“. si orice tip de articol. Dupa David Randall. prin doua puncte sau prin semnul egalita ii. 3) Sa fie autonom.. Exemplu: „Alegeri cu bombonele“. „spre interior“ si se mai numeste si primul paragraf... 15 iulie 2000). El poate sau nu sa convinga pe cititor sa citeasca pâna la capat textul jurnalistic pe care îl are la dispozi ie si de aceea joaca un rol deosebit. sunt câteva reguli generale ce trebuie re inute37: 1) Sa capteze interesul cititorilor si sa dea tonul textului pe care îl precede. Titluri care utilizeaza rimele.

a fost obligat. Exemplu: „Un gânditor spunea cândva ca „orice societate care pretinde sa asigure oamenilor libertatea trebuie sa înceapa prin a le garanta existen a“. trecatorii si conducatorii auto afla i pe bulevardul I. în urma unei întâmplari nefericite. Exemplu: „Am vazut. independenta de text dar legata de subiect. 2) Anecdotic. la televiziune. O Dacia de culoare rosie gonea pe bulevard. cu câteva zile-n urma. Exemplu: „Ceea ce parea. 3) Tip picatura întârziata. Evident ca abordarea unui intro-u depinde de experien a si priceperea fiecarui autor si anume ca scopul acestui element mediatic este sa atraga aten ia cititorilor si sa-i determine sa parcurga textul pâna la capat. în zona sta iei Salvare au avut parte de un spectacol mai rar întâlnit pe strazile din Constan a. moartea unei jurnaliste“ cu un subiect interesant: doi so i ajung. 2003). proprietarii unui oras“ („Cuget liber“. cei 25 de minstri pastori i de Radu Vasile. Orice cititor va merge mai departe cu lectura dorind sa afle cine sunt demnitarii si ce-si propun ei sa faca. Traian Basescu. 1998). filmul „Domnul si doamna Hart. primind. deoarece men inându-se sursa poate produce confuzii. 8 ianuarie.. ministrul Transporturilor. Mai este utilizat si atunci când nici un aspect al con inutului textului nu iese din comun dar interesul deosebit îl reprezinta consecin ele. Intro-urile pot îmbraca mai multe forme39: 1) Narativ. Este compus din elemente ale subiectului. Este folosit pentru a extrage elementele esen iale dintr-o multitudine de evenimente. 14 octombrie. („Constan a 2000“.“ („Cuget liber“. 18 martie. dupa girul Parlamentului si pe cel al presedintelui Emil Constantinescu“38. în func ie de interesul subiectului. 5) Rezumat..C. 4) Tip glon . Atunci când subiectul este expus cronologic. un simplu caz s-a transformat într-un veritabil scandal politic“ („Cuget liber“. 1998). Se întinde pe mai multe paragrafe si se amâna. urmata îndeaproape de un 61 .Bratianu. Exemplu: „Pentru ca a iesit din „front“ criticând Guvernul din care facea parte. Aici subiectul este cuprins într-o singura propozi ie. Un exemplu: „De ieri avem un nou Guvern.“ („Cuget liber“.. 7 octombrie 2000). 7) Marimea poate sa fie diferita. Exemplu: „Exista un loc în urbea noastra unde se aduna anumi i smecheri precum musca la. ini ial. 10-11 ianuarie. 1999).6) Nu trebuie început decât rareori cu un citat. Începe cu o anecdota. aidoma poantei dintr-un banc. Exemplu: „Ieri la prânz. cu zece zile în urma sa demisioneze.. 6) De tipul declara iei. 7) De tip soc. Când un text începe cu o confesiune. de regula care exprima originea si deznodamântul si care se cupleaza pentru a produce surpriza.

generala si satirica. 2. Este un început pe care autorul îl considera atragator dar în realitate este de prisos. Prima pagina Originalitatea publica iilor porneste de la prima pagina care trebuie sa reprezinte o veritabila oglinda a fiecarei apari ii. De a-l determina sa cumpere publica ia. În 1848 pompierii militari au facut dovada curajului si atasamentului fa a de idealurile revolu iei democratice“. O pagina întâi devine interesanta prin calitatea informa iilor oferite. Urmarirea s-a încheiat în momentul în care soferul Daciei a intrat cu masina în curtea Serviciului Jude ean de Ambulan a. De a-l convinge pe cititor sa treaca si la celelalte pagini. Ca de exemplu. care se vrea profunda desi nu reuseste niciodata. 4. El consta într-o aser iune pre ioasa. Dar în acelasi 62 . Exemplu. De a-l transforma pe privitor în poten ial cititor.. sta de la început sub semnul aventurii“. „Un batrân a murit în fa a dispensarului TBC din Tomis III“.40 8) De punere în scena. Exemplu: „Pacatul are la radacina sa raul. Se foloseste mai ales la textele de „culoare“. 13 septembrie 2003.42 11) Filosofic. Aceasta radacina a raului se afla în orice om“. Fac mamaliga cu bulbuci“. Exemplu: „Framânta unii de zor cu facale ul în ceaunul politichiei noastre. 3.echipaj al Biroului Poli iei Rutiere Constan a.“. De a provoca cititorul sa citeasca ziarul sau revista.41 9) Intro-ul interogativ. despre construc ia acestuia si tonul care trebuie adoptat.45 Ca o concluzie: gândirea si conceperea logica a unui intro-u ajuta la formularea unei idei clare despre un text jurnalistic. Reusita demersului jurnalistic este deci în strânsa corela ie cu primul paragraf. plus nenumarate bagaje. „De câte ori va spala i pe din i?“ 10) Umoristic.44 13) Fals. Ea are mai multe func ii: 1. iar raul aduce suferin a în om. Exemplu: „Astazi. 3. Cu toate ca nu este recomandat el este folosit în materialele de mai mica importan a. În acest caz autorul prezinta o scena neobisnuita dar principala pentru în elegerea subiectului. Pentru ca ziarul sa fie recunoscut imediat. Începe cu o fraza despre istoria subiectului. se împlinesc 155 de ani de la batalia din Dealul Spirii..43 12) Istoric. designer-ul trebuie sa stabileasca „aspectul“ de baza al acestuia. tehnoredactorul sau acolo unde exista. Exemplu: „O calatorie de peste 3000 km pâna în sudul Italiei cu un microbuz în care sa încapa 13 persoane si cu soferul 14. Poate începe sau se termina cu o gluma sau o ironie.

sunt limitate ca numar. De multe ori sunt elemente care distrug personalitatea paginii întâi: o rubrica fixa. 63 . Apoi pe pagina întâi. oferite pentru tehnoredactori de Malcom F. Un alt element important: continuarile de pe prima pagina pe alte pagini trebuie reduse cât mai mult.Mallette în „Manual pentru ziaristii din Europa Centrala si de Est“ (pp 117-118): A. Asupra pastrarii acestora. 70% din cititorii care l-au parcurs pâna în acel punct nu mai continua lectura. paginarea electronica se sprijina mult pe modele pre-formate care. un mic „afisier“. litera de rând trebuie aranjata în general în spa ii orizontale. Pentru aceasta nu trebuie stabilite restric ii inutile (numar de pagini. Realizarea electronica a design-ului paginii ofera o mai mare libertate de machetare. Folosi i spa iul de 1 pica (12 puncte): 1. cel mai bine ar fi sa se faca pe ultima pagina a fasciculei respective. 3. Iata câteva sugestii în acest sens. Ceea ce nu înseamna ca nu putem utiliza si un element vertical care poate reprezenta o varia iune placuta. de preferin a e bine sa existe o singura imagine dominanta si nu doua sau mai multe de aceleasi dimensiuni optice. astfel încât cititorul sa stie ca are în fa a un numar nou. Si asta pentru ca atunci când un articol continua pe alta pagina. Si în fine un alt factor important pentru prima pagina este spa ierea consecventa într-o prezentare tipografica buna. existând însa si o excep ie: atunci când prin mânuirea ziarelor.). renun arii la ele sau utilizarii altui tip de cuprins decât cea mai simpla tabla de materii sau index de sumar pe pagina întâi se poarta multe discu ii pro si contra. deasupra oricarei ilustra ii de pe pagina. în special din fotografiile portret. 2. Daca articolele au continuare. marimea lor. între legenda si titlul articolului ilustrat. Din pacate în stadiul actual de dezvoltare tehnologica. va atrage mai mult cititorii. drept pentru care fiecare sec ie de tehnoredactare trebuie sa aiba tabele cu normele de spa iere. Mai multe amanunte în pagina 6“. Nu e neaparata nevoie sa se evite linia de împaturire a ziarului în amplasarea ilustra iilor. Un anun scurt de genul: „Blocul Na ional Sindical pregateste proteste la nivel na ional. asezarea textelor etc. între titlul legendei si legenda unei imagini. o reclama etc. Pâna la urma însa trebuie gasita cea mai buna formula astfel încât sa fie pastrata cât mai mult flexibilitatea paginii. daca nu pot fi evitate în totalitate. fara a ignora identitatea deja confirmata. 4. un index de sumar. Deoarece cititorul este întotdeauna gata sa înceapa mai întâi lectura unui articol scurt decât a unuia lung. însa.timp prima pagina trebuie sa arate cât mai diferit de cele ale numerelor anterioare. s-ar putea distruge eventualele detalii fine dintr-o ilustra ie. Cu alte cuvinte trebuie asigurata flexibilitatea. sub frontispiciu.

4. 64 . deasupra subtitlurilor de 14 puncte. 8. 6. cu caractere specifice si în forma proprie de prezentare tipografica. distinctiv.sub rândul de identificare a autorului. 10. B. 9. între introducerea pe doua coloane si începutul coloanei secunde. corespondent de presa etc).sub linia de demarca ie de sub imagini si sub titlul pe toata la imea paginii întâi (manseta). potrivit si frumos. Constantele ziarului Desi con inutul lui este trecator ziarul are câteva elemente de identitate care nu sunt înlocuite în fiecare zi. Folosi i spa iul de patru puncte sub un subtitlu de 14 puncte. în locul liniei de încheiere (când articolul continua pe alta pagina. 7. deasupra subtitlurilor obisnuite.deasupra piramidei publicitare care se include în paginile cu articole.la sfârsitul primei coloane si începuturile celei de-a doua într-un material al carui titlu se afla doar pe prima coloana. deasupra si sub inserturi. deasupra si/sau sub caseta fara margini laterale. C. 6. între titlu si articol (nu se spa iaza rândurile titlului). 4. Acestea mai sunt numite si constantele ziarului si ele sunt: FRONTISPICIUL sau emblema ziarului care reprezinta numele ziarului. Folosi i spa iul de sase puncte: 1. între legenda si linia de demarca ie (linia de deasupra articolului sau de sub articol). 2. sub coloncifrul interior. El apare. în interiorul liniei decorative din casete si inserturi si al liniei decorative care încadreaza un material tiparit pe mai pu ine coloane decât restul paginii.5. 5. deasupra si/sau sub un material încadrat de linii decorative si tiparit pe mai pu ine coloane decât restul paginii. 9. nu se lasa spa ii între ultimul rând si rândul care anun a continuarea). la sfârsitul unui articol. 8. între titlu si semnatura autorului. 11. 7. 3. între imagine si titlul legendei. 13. Pe prima pagina frontispiciul este marca înregistrata dar seamana mai mult cu un blazon. 12. Un frontispiciu bun trebuie sa fie lizibil. între semnatura si articol (nu se lasa spa iu între semnatura si identitatea autorului: redactor.

Dar trebuie sa încercam sa avem cel pu in o imagine pe fiecare pagina. de obicei. Sunt spa iile unde sunt trecute: compartimentele redac ionale. numarul curent si anul. ca exista trei categorii principale de fotografii utilizate în presa scrisa: • instantaneele 65 . CASETELE REDAC IONALE. MARGINALELE sunt denumiri care idividualizeaza o fascicula sau o pagina. Se poate eviden ia un marginal prin caractere mari. alte date. Caracterele de litera din supratitluri trebuie sa fie diferite de cele care apar pe lista genurilor de titluri. Toate acestea reprezinta legatura vizuala dintre diferitele componente ale ziarului care devine astfel un tot unitar. deci trebuie evitate caracterele de litera neobisnuite. Uneori este deasupra frontispiciului. de o parte si de alta a frontispiciului. dotarile etc. Iata câteva exemple: Adevarul: „Nimeni nu este mai presus de lege“. cuvintele trebuie înso ite de imagini. Nevoia cititorului pentru o mai buna „organizare“ a ziarului este satisfacuta prin marginale. dându-se în acelasi timp importan a cuvenita frontispiciului46 5. numerele de telefon. CARTUSELE (daca exista) sunt texte scurte. Printre elementele de identificare ale unui ziar mai putem aminti: profilul. colaboratorii permanen i. SUPRATITLURILE semnaleaza rubricile fixe. Ziua: „Siguran a ceta eanului. Lizibilitatea este o cerin a obligatorie. Ilustra iile Pentru a ob ine o eficien a sporita dar si o estetica placuta a paginilor. Arnold sus ine. în lucrarea „Realizarea design-ului întregului ziar“. Nu exista formule prestabilite pentru folosirea ilustra iilor. COLONCIFRUL de pe prima pagina con ine de regula data si ziua. Uneori locul este ocupat pentru stirea de ultima ora. TIPURI DE FOTOGRAFII: Profesorul american Edmund C. nu numai pe paginile de început ale fasciculelor respective ci si pe paginile interioare. numele si func iile membrilor acestora. fax. plasamentul materialelor în pagini. poate pentru ca sondajele au demonstrat ca nu se prea citesc. Sunt folosite din ce în ce mai pu in. Grupajul informativ cel mai des folosit în cartus este buletinul meteo.MOTTO-ul vine. mai presus decât securitatea statului“. rubricile. Orice marginal trebuie subordonat frontispiciului ziarului. imediat sub frontispiciu si el difera de la ziar la ziar.

A treia categorie o reprezinta primplanul (portretul). • Contemplarea. de pilda. în timp ce al treilea îsi întoarce ochii spre aparatul de fotografiat. a unei strângeri de mâna cu înmânarea unei placi. Prezentarea combinata. reala sau implicita. toate elementele de prisos ale fotografiei vor fi eliminate prin mascare. Lista lor este lunga si ele ar trebui evitate atunci când este posibil: • Strângerea de mâna si zâmbetul reprezinta. orice este mai bun decât o ilustra ie de acest gen. Maiestria fotografului este foarte importanta în acest caz. • Înmânarea cecului sau a unei diplome. care tind sa îndrepte privirea în anumite direc ii. aproape toate textele despre agricultura erau înso ite de o fotografie cu un tractor sau o combina) dar trebuie sa le reducem numarul cât se poate de mult fiindca. Un obiect care. Ilustra iile trebuie aranjate în asa fel încât aceste linii sa orienteze privirea cititorului spre textul articolului. 66 . Evident ca nu vom reusi niciodata sa eliminam imaginile stereotipe (în presa româneasca de dinainte de 1989. Aceste linii sunt create de ac iune. Doi oameni stau cu bra ele întinse sau îsi dau mâinile si zâmbesc aparatului de fotografiat. Ele sunt mai mult sau mai pu in gândite dinainte. în realitate. Un mare numar de ilustra ii din ziarele obisnuite intra în a doua categorie: fotografii aranjate. cliseul cel mai vechi. Totusi primplanurile sunt mult mai eficiente când se fac la fa a locului. O persoana care priveste sau arata spre ceva creeaza o linie de for a. Trei oameni stau jos sau în picioare în jurul unui document oarecare sau a unei machete ce se afla pe o masa. Cele care se preteaza cel mai bine la a fi planificate sunt cele nelegate direct de un moment al unui eveniment în desfasurare.• fotografiile aranjate • primplanurile Instantaneul se face la locul evenimentului. dar conteaza mult si norocul. Odata ce aspectele dorite au fost surprinse. a unui trofeu sau a unui certificat. se misca – o masina sau un avion – va crea o linie de for a. Doi oameni care in în mâna o hârtie pentru a sugera un eveniment. Daca nu chiar mai multe. poate. astfel încât ceea ce ramâne sa poata fi prezentat la marimea dorita pe spa iul dat. Fotografiile au cel pu in o linie de for a. În ziare si reviste întâlnim de multe ori imagini stereotipe. Doi privesc fix obiectele respective. Pentru realizarea fotografiilor de acest gen este bine ca la sediul redac iei sa fie amenajat un spa iu special. Liniile de for a. • Obiectul.

Subiectul stirilor.Cuvintele pot fi puse în pagina fara imagini. adica nu este înso ita de nici un articol). Corpul de litera pentru materialul explicativ trebuie sa fie cu cel pu in un punct sau de preferin a. În loc sa fotografieze din fa a si de la acelsi nivel. Cu cât usurin a citirii legendei se apropie de aceea a descifrarii fotografiei. Schimbând unghiul din care face fotografia. Legenda trebuie sa comunice: 1. Cine sunt persoanele din imagine. înseamna ca nu ofera informa ii utile. în special în forma perpendiculara. O fotografie facuta la locul incidentului. Apoi sa caute sa surprinda expresia 67 . Daca fotografiile nu sunt de calitate. în caz contrar. pentru ca. Sa nu ceara subiec ilor sa pozeze. doua mai mare decât cel de rând. motivul pentru care imaginea este tiparita în acel loc 2. ob inând o perspectiva deosebita pentru cititor. cel pu in cele care trebuie identificate 3. Aceasta trebuie sa fie recunoscuta imediat ca partener inseparabil al imaginii. legenda si-ar pierde identitatea. dupa cutremur sau dupa o alunecare de teren. a doua zi dupa incendiu. este adesea necesar sa se treaca de la timpul prezent la timpul trecut. din lateral. Ilustra iile sunt identificate în ziare prin materialul explicativ care înso este o imagine si se numeste legenda. Fotograful poate îmbunata i calitatea fotografiilor în urmatoarele moduri:47 1. este bine sa se apeleze la reproduceri deosebite. O imagine poate fi interpretata în multe feluri daca nu îi spunem cititorului care este sensul corect. folosindu-se caractere net diferite de litera de rând. Pentru a prezenta contextul. dar o ilustra ie arareori rezista fara cuvinte. Alegerea imaginilor Primul pas catre ob inerea unor imagini de buna calitate îl face fotograful. Caracterul grotesc este foarte potrivit pentru legenda. Si daca nu este interpretata corect. poate fotografia de jos sau de sus. Prin combinarea explica iilor cu ilustra iile tehnoredactorul devine astfel ultima veriga în lan ul comunicarii. Mul i machetatori aleg aldinele care sunt foarte potrivite pentru legenda. O observa ie care sa atraga aten ia asupra unui element important sau interesant care se afla în imagine si pe care cititorul s-ar putea sa nu-l remarce sau sa nu-l aprecieze daca nu i se îndreapta în mod expres aten ia spre el. cu atât mai eficienta este rela ia cuvânt-imagine. 2. ofera un exemplu în acest sens. De aceea redactorul trebuie sa în eleaga ce înseamna o imagine buna. Surprinzând oamenii în ac iune. ci sa-si vada de activitatea lor. Legenda trebuie sa fie la timpul prezent (pentru ca o imagine reprezinta un moment „înghe at“ în timp) si sa fie cât mai scurta (dar se poate lungi atunci când reprezinta unicul grupaj informativ.

Calitatea imaginilor Aceasta depinde de mul i factori. expresia furioasa a primarului în timpul unei sedin e. Asigurând un punct focal fiecarei fotografii. Atragând aten ia persoanelor fotografiate spre puncte de interes din prim plan. 11. subexpuse. 9. 6. Stabilind o legatura între imagini si text. pentru a evita privirea fixa spre aparatul de fotografiat. Se poate imortaliza. de asemenea. la un meci de fotbal. 68 . Atunci când vede fotografiile cititorul trebuie sa îsi dea seama în ce dispozi ie era subiectul la un moment dat. În imaginile în care nu cautam în mod special. 2. 4. Printre cei mai importan i sunt: 1. Aptitudinea fotografului de a în elege situa ia pe care urmeaza so ilustreze cu fotografii. 3. supararea elevului care a luat o nota mica. sa ofere o informa ie. trebuie sa limitam numarul persoanelor pentru a ob ine efectele cele mai eficiente. De pilda. 10. astfel ca mai multe puncte focale distrag aten ia cititorului. din imagini si. Renun ând la imaginile descentrate. În general aceasta înseamna grupuri de trei sau patru persoane. a zonelor inutile dintre persoane si a fundalului prea intens. zâmbetul câstigatorului în alegeri. de pilda. Imaginile trebuie sa spuna ceva. 8. strazilor. gesturile mâinilor si alte semne care creeaza impresia ca persoanele traiesc. constituie elementul de ac iune în fotografia respectiva. O imagine reprezinta o unitate. Prezen a lor marcheaza doua lucruri: ofera un element de compara ie pentru cititor care îsi poate da seama de dimensiunile încaperilor. Descoperind starea de spirit a oamenilor. care sa fie în concordan a cu textul. Fotografiind persoanele. 5. Priceperea redactorului de a indica exact materialele care trebuie ilustrate. sa prezentam o mul ime. handbal sau rugbi nu trebuie „prinsi“ doar jucatorii.fe ei. Concentrând compozi ia prin eliminarea spa iului mort. Nu trebuie fotografiata doar ac iunea. Întorcând aparatul si în partea opusa. ci si reac ia oamenilor. durerea fotbalistului accidentat etc. 7. ci si spectatorii care traiesc momentele jocului. într-un cuvânt nereusite. copacilor etc. Limitând numarul de persoane. Nu trebuie obliga i oamenii sa zâmbeasca atunci când este nevoie de o fotografie serioasa sau sobra.

bine lucrate. • Imaginile pitoresti. cu preocupare pentru perfec iune. Adica un eveniment banal prezentat într-un mod inspirat si cu efecte deosebite. de multe ori. Daca se cauta fotografii care cuprind aceste elemente si daca se colaboreaza cu fotograful pentru garantarea prezen ei lor. • Culoarea. De Piante. Mascarea. secretar de redac ie adjunct la The Charlotte (North Carolina) Observer. adauga acelasi autor. Constientizarea faptului ca odata ce fotografiile sunt gata calitatea lor nu este determinata doar de cantitate. O fotografie si explica ia corespunzatoare în locul unui articol scurt pot. si care a lucrat ca fotograf si fotoredactor la numeroase ziare. pastrând esen a imaginii. Orice fotografii de sine statatoare cu copii sau fotografii ilustrând un text în care sunt implica i copii. sa fie mai eficiente în atragerea cititorilor. Mascarea este cu atât mai eficienta cu cât elimina spa iul inutil. printr-o modalitate aparte de a face fotografia – unghiuri neobisnuite sau echipament fotografic special. 69 . Procesul de mascare. prelucrarea propriu zisa a materialului fotografic.3. nu trebuie sa uite ca anumite elemente atrag în mod deosebit aten ia cititorilor. Autorul unui text. este activitatea cea mai importanta pe care o desfasoara un redactor la punerea în pagina a imaginilor. 4. Adesea calitatea poate fi oferita de mai pu ine fotografii. • Animalele. Animalele par a fi subiectul universal îndragit de toata lumea. • VIP-urile. se asigura cresterea numarului cititorilor. • Împrejurari comice. spunea Robert D. O imagine care îl face pe autorul textului sa chicoteasca va avea acelasi efect si asupra cititorului. Toate activita ile pregatitoare pierd din valoare daca mascarea aplicata fotografiilor nu este bine facuta. dar mai atent alese. Printre fotografiile care trezesc interesul cititorilor se numara: • Copiii. asezate în pagina întâi. Precizarea cu exactitate a ilustra iilor ce vor fi folosite pe lânga fotografii. Elemente care atrag cititorii. • Situa ii neobisnuite. Motivele sunt multe si diverse: 1. Atrage privirea si permite posibilita i mult mai largi de promovare a fotografiilor.

urechile. Inserarile trebuie evitate. 5. Când fotografia este de grup si doua persoane privesc spre punctul central. Trebuie re inute liniile ini iale ale compozi iei stabilite de fotograf.Pentru persoane e bine sa fie cautate serii de imagini. Adesea poate fi mai eficient sa se reduca numarul de imagini si sa se mareasca fotografiile ramase. Tot el trebuie sa raspunda de exactitatea si exhaustivitatea legendelor care nu trebuie sa creeze confuzii. Daca o sageata sau o încercuire ajuta la indicarea omului din mul ime. ultima trebuie eliminata. 4. Capul unei persoane nu trebuie retezat nici în parte nici în totalitate. Crestetul. Taierea lor fara motiv deranjeaza cititorul. nu aduc ofense si nu induc în eroare. Fiecare imagine trebuie sa poata fi descifrata cu usurin a iar când situa ia o impune se poate apela la retusare. Se poate opera si mascari contradictorii. 7. Diferen a de impact vizual nu este mare între o ilustra ie de cinci coloane si una de sase. 10. Fotografiile de o coloana la ime si 25 cm înal ime sau cele de sase coloane la ime si 5 cm înal ime atrag aten ia si ofera posibilita i interesante pentru tehnoredactare. o zona urbana etc. deoarece fragmentarea unei imagini o face greu de urmarit. Daca fotografia a fost la început verticala trebuie lasata asa. De pilda: primul ministru în timpul unei sedin e a Parlamentului sau omul politic urmarind numaratoarea „voturilor“ sau presedintele unui club local „ratacind“ printre spectatori la un meci de fotbal. 9. ziarul poate re ine expresia. Dar este imensa între o ilustra ie de trei coloane si una de doua. urmarindu-se linia orizontului. semnificative. un nou cartier. Un important stimulent al aten iei. 70 . 3. barbia sunt par i componente ale persoanei. O aten ie sporita necesita formatul. 11. 8. Imaginea trebuie men inuta dreapta. surprinde doar o frântura din ac iune. iar a treia se uita aiurea. Operatorul tv. de bun gust. ele sunt bine venite.Combinarea tehnicii fotografice cu desenul sau grafica se poate folosi eficient pentru a indica locul în care se construiesc cladiri noi. Obliga ia redactorului este de a oferi garan ia ca imaginile utilizate în ziar sunt conforme cu realitatea. Prezentarea corecta a faptelor poate însemna o crestere a calita ii de prezentare a fotografiilor. nici prin ceea ce comunica. 6. nici prin omisiuni.2. Se pot folosi imagini cu format mai pu in obisnuit. liniile cladirilor sau strazilor. însa cu mare aten ie. îl reprezinta culoarea care poate crea o dispozi ie menita sa sporeasca receptivitatea cititorului fa a de un mesaj. atât în cazul articolelor cât si al fotografiilor.

De asemenea. Organizarea interna a institu iei de presa Apari ia si dezvoltarea noilor tehnologii au produs schimbari deosebite în structura ziarelor si fara îndoiala va produce si altele. magazin dar si altele. Lui i se subordoneaza direct directorul general si redactorul sef. de publicul inta etc. Desemneaza doi autori de editoriale si scrie el însusi texte cu acest rol. Iata care este structura lui aproximativa. pe masura ce o publica ie îsi mareste dimensiunile ea adauga anumite func ii de care o alta mai mica nu are nevoie sau pe care nu si le poate permite.Ilustra iile color nu trebuie folosite în exces. La ziarele mici. propusa de Manualul pentru ziaristii din Europa Centrala si de Est: EDITORUL. totusi.000 de exemplare. „capului limpede“ si a compartimentului pre press. o singura persoana de ine adesea mai multe func ii spre deosebire de ziarele mari unde editorul poate delega atribu ii altor persoane. nu numai de nivelul sau de dotare tehnologica ci si de tiraj. În consecin a este pu in probabil ca doua ziare sa aiba structuri identice ci cel mult apropiate. Raspunde de con inutul tuturor paginilor. de persoane încadrate pe alte posturi. de strategia de acoperire a pie ei de desfacere. De regula la un ziar cu un tiraj de 50. Multe imagini au o putere sugestiva mai mare – în special în reproducerile din ziar – atunci când sunt prezentate alb-negru. de personalul pe care îl are la dispozi ie. Este seful executivului care raspunde de toate activita ile ziarului. El este conducatorul de zi cu zi si coordoneaza culegerea si prelucrarea informa iilor prin sefii departamentelor redac ionale care pot fi: politic. REDACTORUL SEF. de politica redac ionala. SECRETARUL GENERAL DE REDAC IE SAU REDACTORUL SEF ADJUNCT. 6. eveniment. externe. În plus func ii similare sunt adesea îndeplinite. social.alb-negru si color . Gestionarea unui ziar depinde. la cele locale în presa româneasca în prezent tirajele fiind mult mai mici) sunt acumulate func ii speciale suplimentare. Unele ziare prefera sa aiba un redactor de pagina editoriala. Cele doua variante de ilustra ii de pe o pagina sau un montaj . economic. directorului sec iei de prelucrare a datelor si directorului produc iei. la diferite ziare. La rândul sau directorul general traseaza sarcini si altor membri ai executivului: revizorului. sau mai mult (este vorba de ziare centrale. sport.se pot armoniza perfect subliniindu-si una alteia puterea de sugestie. de frecven a cu care apare. 71 . El coordoneaza si activitatea fotoreporterilor. care se subordoneaza editorului.

Recunoscând eficacitatea graficii informa ionale – har i. Conceptul de marketing necesita o colaborare strânsa între toate sec iile care au legatura cu vânzarile si veniturile. planse. Saptamânal sunt convoca i sefii tuturor departamentelor pentru planificari de perspectiva. etc. diagrame etc. directorii sec iilor de publicitate.Ziarul poate avea un SECRETAR DE REDAC IE ADJUNCT. eliminându-se montajul. care preia sarcinile secretarului general de redac ie când acesta este plecat. Categoric. Ilustra iile mai trebuie adaugate. În trecut. con inutul ziarului influen eaza difuzarea. schimbari majore. Editarea electronica a dus si la crearea unei noi func ii în redac ie – redactorul de sistem care se ocupa de crearea codurilor si formatelor electronice instruind personalul si depistând defec iunile atunci când sistemul electronic de editare nu executa comanda dintr-un motiv sau altul. 72 . Pagina este reprezentata pe ecran la dimensiuni reduse apoi redactorul apasa tastele pentru comenzile necesare si pagina este fotocompusa în totalitate. liste cu principalele subiecte pentru numarul urmator. cu excep ia activita ii de redactare. redactorii renun a la machete de hârtie si fac punerea în pagina pe un ecran video. ziarele coopteaza în colectiv din ce în ce mai mul i graficieni. Paginarea electronica a adus de asemenea. În subordinea secretarului general de redac ie se afla si un ARHIVAR care ine eviden a dosarelor cu materiale. astfel ca directorul sec iei de marketing lucreaza în strânsa colaborare cu redactorul sef si secretarul general de redac ie. desi ei se subordoneaza editorului. DIRECTORUL SEC IEI DE PUBLICITATE. În principal. În acest caz. DIRECTORUL SEC IEI DE MARKETING. a car ilor de referin a. El are alte îndatoriri zilnice si se ocupa de activitatea preliminara stabilirii bugetului financiar anual al redac iei. Acestea sunt discutate la sedin a zilnica de sumar cu secretarul general de redac ie sau cu redactorul sef. Se ocupa de toate problemele ziarului care se ivesc zilnic. Acestia renun a adesea la plansete de desen si pregatesc ilustra iile cu ajutorul computerului. el coordoneaza activita ile interdepartamentale si pune în practica linia politica impusa de editor. difuzare si rela ii-dezvoltare erau subordona i directorului general. Si reclamele sunt pregatite tot prin acest procedeu. dar tehnologiile moderne tind spre realizarea digitala a acestora. În ultimul timp ei au trecut în subordinea directorului sec iei de marketing care pare a fi persoana cea mai indicata pentru popularizarea ziarului. To i sefii de departament pregatesc în fiecare zi grupaje de stiri. DIRECTORUL GENERAL.

cu sec ia de publicitate si de difuzare pentru a promova acele informa ii si activita i necesare cresterii tirajului si numarului de cititori. În subordinea lui se afla seful sec iei compartimentului de publicitate locala. ca si de exploatare si între inere zilnica. Evident ca schema de structura prezentata este doar una posibila. salarizarea si serviciul personal. de posibilita i. eficien a anun urilor publicitare si sondarea opiniei publice privind con inutul informa ional al ziarului. DIRECTORUL SEC IEI DE PRELUCRARE A DATELOR. Aceasta sec ie aduna informa ii despre pia a: demografie. de cerin e ea poate fi ajustata si adaptata. deoarece întârzierea tirajului paralizeaza sistemul de difuzare. 73 . paginarea si ob inerea formei de tipar. sporirii beneficiilor de pe urma reclamelor si formarii unei imagini favorabile a ziarului prin serviciile aduse comunita ii respective. El conduce procesul de produc ie cu excep ia activita ii la calculator si a celei redac ionale propriu zise. Întreg echipamentul computerelor din redac ie si din alte sec ii ale ziarului trebuie instalat. În func ie de condi ii. si anume ca: doar prin munca în echipa un ziar poate asigura cele mai bune servicii atât cititorilor cât si sponsorilor publicitari. indiferent daca are sau nu toate aceste sectoare. tiparirea si în cazul nostru legarea ziarelor pentru difuzare. Acestea cuprind contabilitatea. Produc ia cuprinde culegerea. DIRECTORUL COMERCIAL Raspunde de toate problemele care nu intra în grija altor sec ii.El raspunde de toate vânzarile si serviciile publicitare. DIRECTORUL SEC IEI DE RELA II-DEZVOLTARE Colaboreaza cu redac ia. aprovizionarea. seful compartimentului de publicitate na ionala si seful compartimentului de mica publicitate. Ramâne însa un adevar valabil pentru orice redac ie. El conduce serviciul de vânzare si desfacere catre popula ie (adica distribuirea ziarelor) si de încasari pentru abonamente sau exemplare individuale. DIRECTORUL DE PRODUC IE. are nevoie de operatori instrui i. Redac ia si sec ia de difuzare se informeaza reciproc asupra con inutului articolelor – în special al articolelor mari – pentru a facilita vânzarea. DIRECTORUL SEC IEI DE DIFUZARE. În special redac iei i se aminteste sa respecte termenul de predare. Sec ia de prelucrare a datelor si directorul sec iei se ocupa de asemenea probleme cu condi ia ca acesta sa fie competent în acest domeniu. situa ia economica.

recunoscut dupa realizarea sa plastica. la noi. de posibilita ile sale profesionale. în func ie de mesajul pe care vrea sa-l transmita. de capacitatea de receptare a publicului sau cititor. acesta din urma exprimându-se. „Cuget liber“ etc. utilizat cu ani în urma de revista „Flacara“ si întâlnit acum mai în toate publica iile: „România libera“. a articolului. cu predilec ie. Lungimea stirii este în func ie de însemnatatea evenimentului. Dar sa vedem câteva trasaturi specifice ale principalelor genuri gazetaresti. când. Formele principale sau de baza: • stirea. „Cotidianul“. De exemplu: fotopamfletul. „Independent“. a carei caracteristica este informa ia. care se bazeaza pe argumenta ie. unde. a interviului sau a altui gen gazetaresc. ziaristica nu se limiteaza niciodata la forme tradi ionale ci cauta mereu metode noi si mai eficace de prezentare a realita ii. Stirea. ce. În timp ce stirea scurta reda faptele numai printr-o prezentare concisa. Harry Grannich deosebeste doua feluri de genuri publicistice: 1. Ea trebuie construita în asa fel încât cititorul sa ajunga în mod logic la o apreciere independenta – corespunzatoare realita ii obiective.PARTEA A IV-A Genuri publicistice 1. cum si de ce (regula celor sase „W“) s-a desfasurat un anumit eveniment. stirea mai lunga con ine de obicei si o 74 . a reportajului. Genul publicistic dedus sau mixt în care se unesc elementele diferitelor forme de baza Prin esen a sa. O stire trebuie sa raspunda clar la o serie de întrebari: cine. cultivat. Ele pot îmbraca forma informa iei. • articolul. 2. de „Academia Ca avencu“ si „Aspirina saracului“ sau fotoreportajul. Este o comunicare lapidara a faptelor. • reportajul. Metode si tehnici de exprimare Ideile publicistice pot fi exteriorizate diferit de la ziar la ziar sau de la ziarist la ziarist.

Comentariul saptamânii analizeaza evenimentele saptamânii sau pe mai multe zile. Relatarile se clasifica dupa con inut (de la sedin e parlamentare. comentariul zilei se ocupa cu evenimentul cel mai important al zilei. manifestari sportive. poate sa apara – daca din punctul de vedere al con inutului îsi îndeplineste func ia . de evenimente traite si de motiva ii). calatorii etc. Pentru lungimea comentariului nu exista reguli fixe. ea depinde numai de ceea ce trebuie spus ca cititorul sa în eleaga just evenimentul si sa ajunga la concluziile necesare. Pentru a-l face pe cititor capabil sa se orienteze în dinamica situa iei politice si pentru a-l ajuta sa în eleaga si sa aprecize în mod just problemele mai complicate. conferin e de presa. nici prin construc ia sa de o anumita forma. Comentariul ajuta la în elegerea mai adânca a unui eveniment sau fenomen. Concluziile sale trebuie dezvoltate logic. • comentariul zilei. selec ionate corespunzator scopului sau politic. Evenimentele sunt prezentate mai complet si mai cuprinzator. El determina însusi caracterul ziarului. explicând si apreciind condi iile si cauzele acestuia în conexiune cu alte fapte. 75 . privite în conexiunea lor si pe baza acestora apreciaza situa ia în domeniul respectiv. care are deosebita putere de convingere. sunt subliniate unele momente mai importante si se fac generalizari conducând cititorul la concluziile dorite de el. • comentariul saptamânii. de exemplu ca interviu. Editorialul nu este legat nici prin structura. În general se deosebesc: • comentariul scurt. Relatarea Desi si ea are un caracter informativ se deosebeste de stire prin caracterul ei apreciativ. respectiv a unor declara ii ale persoanelor aflate în legatura cu evenimentul respectiv. adunari.) si dupa forma (relatari de fapte. ziarul trebuie sa reac ioneze rapid la evenimentele politice deosebit de importante si sa dea în articolul de fond un raspuns complet. Expunerea si succesiunea de idei trebuie conduse în asa fel încât cititorul sa ajunga în mod necesar singur la concluziile urmarite. respectiv fenomene actuale din via a sociala. Comentariul Are sarcina de a lamuri evenimente.argumenta ie sub forma redarii unor citate. Editorialul Este cel mai important articol al edi iei unui ziar. În timp ce comentariul scurt lamureste o problema importanta dar de amanunt.si în alte forme ziaristice. El poate fi construit atât deductiv cât si inductiv. scrisoare deschisa etc.

mai ales cele ale editorialului. odinioara. eviden iind astfel procesul de dezvoltare. În articol intra.Articolul El reprezinta acel material publicistic care urmareste în principal sus inerea. El ac ioneaza mai ales asupra sentimentelor si îi stimuleaza pe cititori pentru a fi receptivi la nou. Deosebim doua tipuri de articole: • promo ionale a caror principala sarcina consta în lamurirea teoretica a unor evenimente actuale. În func ie de tema si scopul reportajului ziaristul poate uni. în presa se în elegea. Obiectul nemijlocit al reportajului este via a înconjuratoare. elemente ale altor genuri gazetaresti. într-un tot închegat. La scrierea lui prima sarcina este selec ionarea faptelor în func ie de tema aleasa. intrarea României în Uniunea Europeana sau referendumul pentru votarea modificarilor Constitu iei. a unor noi forme de dezvoltare a vie ii sociale cum ar fi: privatizarea. Scopul unui asemenea articol consta în popularizarea experien ei pozitive. prin foileton. fenomene sociale în conexiunile lor. infla ia. de asemenea. retrograde. etc. Elementele de baza ale foiletonului sunt polemica si satira. cum ar fi. de pilda. în raportul sau cu mediul înconjurator. • de analiza a unor evenimente importante. materiale cu subiecte artistice si bibliografii sau recenzii ale unor car i sau spectacole de teatru. o parte speciala a ziarului în care apareau articole critico-literare. 76 . a unui anumit fapt sau eveniment de dimensiuni mai ample. poate sa introduca. Astazi prin foileton în elegem un gen care se remarca prin disputa. si elemente dobândite din documentare asupra istoriei faptelor sau imagini ale prezentului spre a reaminti trecutul sau pentru a înfa isa perspectiva. în generalizarea cunostin elor dobândite din ele. O forma speciala a reportajului o constituie portretul care se refera la un singur om. folosind pentru aceasta mijloace artistice. explicarea critica a unor greseli si lipsuri si deducerea de aici a concluziilor operative. economia de pia a. Foiletonul Aparut în Fran a în timpul revolu iei burgheze din secolul 18. Fiecare foileton cere o idee clara. adeseori. autorul trebuie sa stie ce scop urmareste cu textul sau. somajul. acestuia fiindu-i subordonate mijloacele artistice. diverse imagini prin generalizari ziaristice sau pasaje explicative. stilul si limbajul. luare de atitudine fa a de adversarul politic sau fa a de fenomene si concep ii învechite. printr-o argumenta ie temeinica. de obicei cu concluzii operative. Reportajul Este un gen publicistic care foloseste mijloace literar-plastice.

Îmbinând umorul cu 77 . fara a denatura sensul raspunsurilor.Interviul Prin interviu se în elege un dialog între doua persoane: una pune întrebari. d) – interviul ca parte componenta a altui gen ziaristic. A patra forma îsi gaseste aplicarea în alte genuri ziaristice si este utila pentru sporirea valorii documentare (de exemplu într-un reportaj. un articol). b) – redarea prelucrata. c) – redarea largita sau modelata a interviului. economice sau culturale de interes. putând sa scurteze altele sau sa le omita. relatata a unor întrebari si raspunsuri. Ziaristul nu se manifesta numai prin întrebari ci ia parte activa la convorbire si determina desfasurarea ei prin exprimarea propriei sale opinii. înainte de toate. exacerbarea defectelor persoanei atacate. complet si coerent. Folosind cea de-a treia forma ziaristul nu se limiteaza la redarea întrebarilor si raspunsurilor ci înfa iseaza ambian a si atmosfera ca si desfasurarea convorbirii. A doua forma reprezinta redarea concentrata a unei convorbiri unde cel ce ia interviul poate sa scoata în relief. Func ia mesei rotunde consta într-o prezentare vie si interesanta a argumenta iei asupra unei anumite teme ca si în mijlocirea transmiterii experien elor proprii ale participan ilor privind unele probleme politice.) Cea de-a sasea forma. iar cealalta raspunde prompt. ironie virulenta. convorbiri telefonice etc. atunci când ziaristul vrea sa cunoasca parerea unei singure persoane sau a unor diferite persoane despre un anumit eveniment (opinii. masa rotunda este un mod aparte la care participa mai multe persoane: cel pu in doi invita i si un moderator care sa conduca discu ia pe o tema data. Pamfletul Este o forma satirica a publicisticii care con ine un atac violent. extrase din scrisori ale cititorilor. cu scopul ob inerii unor informa ii din care se pot desprinde mai multe concluzii. dupa aprecierea proprie. A cincea forma consta exclusiv din redarea raspunsurilor celui intervievat si îsi gaseste aplicare. Prima forma se foloseste când este vorba de declara ii ale unor personalita i despre probleme politice importante unde redarea exacta a formularii celui intervievat este necesara. f) – masa rotunda. observa iile deosebit de importante ale interlocutorului. Interviul poate îmbraca forme foarte variate: a) – redarea textuala a întrebarilor si raspunsurilor. e) – redarea simpla sau prescurtata a raspunsurilor. expresie a indignarii autorului si se caracterizeaza prin: ton sarcastic.

ironia sarcastica el urmareste anihilarea adversarului prin umplerea lui de ridicol. pe lânga acestea însa se constituie si grupe de gen ce nu au o denumire (de exemplu materialele în care domina aspectul moral-estetic). analizeaza func ia ei sociala. • . Recenzia îndeplineste trei sarcini: • . Ca atare în 78 . a unui spectacol de teatru. în cercetarea textelor gazetaresti actuale. educa în elegerea artei si capacitatea de judecata si formeaza gustul. Diferen ierea diametrala a parerilor despre genurile publicistice. stimuleaza si apreciaza opera de arta si produc ia artistului. a unui film.încurajeaza activitatea culturala si contribuie la dezvoltarea acesteia. • . Recenzia Serveste pentru aprecierea unei car i. explica con inutul si forma pe în elesul tuturor. • cel construit a carui fabula este inventata într-un scop anumit care trebuie sa exprime în orice caz ceva tipic. din criteriile imprecise de clasificare. Ineficien a acestei metode provine. Pe de alta parte. ne determina ca. dupa diferitele semne caracteristice. 2. nici clasificarea detaliata. care porneste de la fapte. recenzia este cunoscuta dupa aprecierea critica). aparuta la editura Matica Slovenska. sprijinindu-l în dezvoltarea pe mai departe a talentului sau.exercita influen e asupra dezvoltarii artei. altul printr-un component secundar (foiletonul – procedeul satiric). Se demonstreaza astfel posibilita ile multiple de con inut si forma pe care le ofera diferitele metode si tipuri de crea ie si se înlesneste totodata cercetarea sincronica si diacronica a jurnalisticii. sa folosim metoda analitic-sintetica. a unui concert. În principal exista doua forme de pamflet: • cel documentar. nu ne releva grupe care ar corespunde integral genurilor conven ionale. Sistemul genurilor Delimitarea trasaturilor comune si ale caracterului logic al genurilor publicistice are nu numai o însemnatate teoretica ci si una practica. se arata în lucrarea „Zurnalestica v tlaci rozhlase a televizii“. Un anumit gen este caracterizat prin elementul predominant (de ex. a unor opere de arta plastica etc. Prin aceasta materialele publicistice se clasifica dupa semnele caracteristice. în primul rând.familiarizeaza cititorii cu opera de arta. atât sub aspectul con inutului cât si al formei. caracterul neunitar si fluctua ia no iunilor în stiin a presei. O cercetare succinta cu ajutorul acestei metode eviden iaza unele concluzii interesante: astfel apar grupe de texte cu semne caracteristice deosebite.

alteori de procesul ca atare. Fara preten ia de a da o formulare completa crea ia ziaristica poate fi caracterizata ca fiind o marturie scrisa. La începuturile constituirii stiin ei presei. Din acest motiv cercetarea stiin ifica a demersurilor gazetaresti se deosebeste de cercetarea stilistica. de urmarirea ideilor etc. De unde concluzia ca genul este un model ce deriva din abstractizarea elementelor de baza ale textelor cu acelasi caracter. Asa ca cercetarea s-a 79 . dintre elementele metodice ale activita ii gazetaresti si ac iunile ei func ionale. unii au studiat genurile gazetaresti sub aspect stilistic iar al ii si-au luat ca mijloc de cercetare aspectele literar-stiin ifice „de ordonare compozi ionala“. sonora sau în imagini. informarea despre realitatea sociala. sintaxa diferitelor elemente. în acelas timp. sociale. cercetatorii au sesizat mai mult existen a elementelor de natura exterioara si în primul rând. metode. De obicei caracterizam genurile dupa elementele componente de natura interna si externa. având la baza inten ia autorului. Genul.). La baza textului ziaristic se afla faptul de via a. conven ia de gen. denumit de obicei cu un titlu. Genurile gazetaresti trebuie privite prin legatura dintre fond. chiar daca ele se realizeaza numai ca mijloace de forma. exprimarea stilistica si modalitatea de redare. proiectata catre un el anumit. Adeseori redactorii cu experien a afirma. ca atunci când îsi concep materialele nu pornesc de la ideea de a scrie dupa „normele“ unui anumit gen. iar pentru stabilirea semnului caracteristic dominant se ine seama. ea depinde de alegerea. Structura în sine nu este de natura exterioara. despre realita i politice. compozi ia. ca no iune abstracta. Întotdeauna stilul rezulta din caracterul materialului si din metodele lui de prelucrare a faptelor. creeaza un tip de scriitura. de însusi caracterul faptelor (uneori este vorba de surprinderea situa iei. Ca urmare nu s-a pornit de la unitatea intrinseca dintre con inut si forma. Pentru autori exista mai multe tipuri de genuri care au aparut în perioade diferite. despre evenimente actuale sau manifestari de idei. stilul si compozi ia. distribuirea si organizarea materialului. situa ii sau idei. însa raportul de interac iune dintre con inut. stilul si func ia respectiva. O anumita realitate obiectiva si o inten ie subiectiva. stilistica a fost singura ramura stiin ifica care s-a ocupat de manifestarile ziaristice.cercetarea sistemului de clasificare trebuie luat în considera ie un complex de componente. Analizând elementele componente ale genurilor. de constiin a actuala a autorilor si cititorilor. reprezinta cadrul care determina componentele principale. dupa procedee compozi ionale si stilistice. de la unitatea dintre latura interna si externa a materialelor publicistice. de fapt. gen si func iile lui se afirma în mod indirect în fiecare crea ie. Acest fapt este valabil si în sens opus: genul (cunostin ele de gen. în anumite cazuri având un caracter documentar. înfa isate prin trasaturi specifice. ce se încadreaza în normele unui gen. inten ie. legitatea genului) orienteaza materialul spre o anumita structura. impune anumite reguli. evenimente. Genul pentru cititori este o no iune care desemneaza un anumit prototip.

caruia îi corespunde relatarea si descrierea. critici. unice. schi a. cereri). apelul. relatare. încremenit în tipare. 80 . contracte. angajamente.limitat la latura stilistica de limba a manifestarilor în presa. recenzie. dar sunt chiar necesare. analiza economica si altele. articol de fond. Genul publicistic nu poate fi schematizat. acest gen de prezentare jurnalistica s-a extins si în alte domenii: revista presei. 3. monografii. aceeasi compozi ie si folosesc aceleasi mijloace de limba. tema. Pe lânga clasicele recenzii literare. liste. interviu. ci inând cont de toate celelalte elemente: con inut de idei. comunicari. stilul de relatare si de descriere. foileton. considera ii. din care fac parte stirile si anun urile. discursul politic). Dupa orientare si func ia manifestarilor de limba se deosebesc stilurile: personal. considera ia si expunerea. chestionare. scrisori. Genul publicistic exista numai în manifestare concreta si exprima generalul si particularul. Stilurile func ionale se întrepatrund cu forma iile de stil care se deosebesc în felul urmator: 1) stilul de discu ii sau administrativ (procesul-verbal. Astfel în multe genuri clasice s-au produs muta ii si desi ele si-au pastrat denumirea. în manifestarea concreta în afara de trasaturile si legita ile generale se reflecta si trasaturi individuale. Alta clasificare distinge „forma iile de stil sau genurile“ dupa modalita ile în care este prelucrata tema. cereri. acte publice. 2. în raport direct cu stadiul organizarii diferitelor par i ale acestor elemente ce alcatuiesc întregul material publicistic. Realitatea în continua schimbare va modifica orice fel de model abstract. func ii. Pauliny denumeste grupele manifestarilor de limba care au acelasi scop. stilul de expunere. prezentarea. 2) stilul stiin ific (expunere. referatul. reportaj. ale proceselor de redare a stilurilor func ionale care nu pot fi trecute cu vederea. au însa un alt contur. E. convorbire. jurnalul de calatorie. nerepetabile. teza. rezolu ii. liric si dramatic). stilul de anun . 4) – stilul artistic (diferen iat în stil epic. public si artistic. protocoale. Cercetarea ziaristicii se face nu numai din punct de vedere al componentelor de limba si stil. caruia îi apar in povestirea (în aceasta categorie intra articolul de fond si comentariul). 3) stilul publicistic (genul gazetaresc: comentariu. genuri retorice: discursul. cuvântul festiv. caracterizari). Acestea din urma nu numai ca sunt posibile. redare. Exista însa anumite legita i ale genurilor. grupe de stil sau forma ii de stil si le integreaza în trei categorii principale de stil: 1. referate.

deosebirile dintre ele. fac posibila clasificarea materialelor ziaristice si eliminarea semnelor comune ale anumitor grupe? Criteriul func ional este destul de unilateral: fiecare gen (si categorie de gen) are numai o func ie a sa proprie (sau un ansamblu de func ii) care rezulta dintr-o anumita structura (organizarea materialului) prin care ac ioneaza. argumente. Actul ziaristic nu este constituit numai dupa principii de gen ci îndeosebi. organizarea de discu ii. ecourile la diferite probleme au dat nastere la noi forme de coresponden a – ancheta în care autorii nu ating toate problemele ci se rezuma doar la scurte observa ii. stilului. pentru programarea unor anumite efecte. în perioada în care stiin a devine o for a de produc ie. Subiectul creator se supune într-o anumita masura structurii abstracte însa îl dezvolta dupa tema si orientare. realizarea tehnica nu numai ca defineste si mai pregnant genul. Democratizarea presei. dar uneori schimba chiar inten ia ini iala. Structura redarii trebuie sa corespunda atât logicii interne a materialului cât si orientarii lui. factori. De multe ori autorul alege o structura la limitele dintre doua genuri. Din toate aceste motive si multe altele genurile nu pot fi considerate structuri standard. Nu numai realitatea obiectiva în schimbare dar mai ales comanda sociala – „cererea de consum“ . avalansa de scrisori din partea cititorilor si coresponden ilor. expunerea stiin ifico-tehnica constituie substan a unui nou tip de articole care depaseste limitele simplei popularizari. care poarta un anume con inut si o anume forma. determina numitorul comun (genul) si categoria specifica (specia). formei. 81 . cerceteaza trasaturile genurilor. Chiar daca în presa aceste grupe de materiale publicistice nu au denumiri stabilite.Asa.influen eaza puternic con inutul si forma materialelor publicistice. ea este corijata de func ie în procesul crea iei. necesitatea contactului cu via a si publicul. „Genealogia“ ziaristica cerceteaza atât semnele comune cât si semnele specifice. de pilda. Alegerea metodei. Mijloacele de redare impun materialului un nou con inut sau modifica con inutul original. dupa dialectica lui. dupa structura interioara a materialului. Dar si invers: structura rezulta din func ie. Deci nu este vorba numai de „o prelucrare literara a materialului“ ci mai ales de o metoda de expunere. Ce elemente componente. Complexitatea raporturilor interna ionale a impus alaturi de coresponden e si comentarii ale evenimentelor interna ionale si analize complexe – treceri în revista ale unor fapte desfasurate pe perioade de timp mai ample. pareri. ci ele sunt abstractizari ale componentelor actului ziaristic. totusi este vorba de structuri si calita i noi. Munca operativa cu materialele agen iilor interna ionale are ca efect si o anumita interna ionalizare a formelor de coresponden a.

iar uneori chiar sa dispara. dau materialelor o forma aparte. e firesc ca si genul sa se modifice (chiar daca ramâne vechea denumire). apeleaza la un gen conven ional. foiletonul). descatusarea izolarii. • forme ziaristice mai mari (stirea. De aceea si clasificarea lor este foarte dificila. specifice ale informa iei. sunt îmbracate într-o forma individuala. Belgianul R. 82 . romantismului. pe lânga atributele obiective. Publicistii cu puternica personalitate gasesc întotdeauna noi forme de expresie si. psihoterapia sociala.3. Dinamica vie ii sociale influen eaza fixarea unei anumite forme: • genurile publicistice pot fi considerate ansambluri de elemente care pe plan abstract nu ramân singulare. Un anumit gen presupune un con inut cu anumite caracteristici si invers. de pilda. metode de crea ie si mijloace de expresie folosite sintetic în actul de crea ie publicistica. informa ia. fa a de material ca si fa a de public. • forme ziaristice istorice (articolul. comentariul). Însa din moment ce genul se instaleaza. în care nu este vorba numai de un gen anume (ca no iune istorica) ci de calita i. spre exemplu. iar pe lânga func ia de comunicare mai are în vedere si altfel de func ii cum ar fi. Cum la baza genului sta structura al carei con inut se afla într-un anumit raport fa a de realitate. observa ia). o anumita tema si inten ie cer un anumit gen cu forma si func ia lui. chiar daca formal. Din punct de vedere genetic o anumita realitate noua si raportul subiectului creator fa a de ea influen eaza asupra apari iei unei noi structuri. interviul. accentuiaza necesitatea senza ionalului. Nu este deci vorba de o automiscare a formei. coresponden a din ara si strainatate. „specific“. Structuri si clasificari Considerat o categorie istorica genul publicistic a aparut prin generalizarea unei anumite structuri si practici jurnalistice. unica. cum realitatea si implicit acest raport se schimba necontenit. reportajul. • aceste abstractizari generale dobândesc un con inut concret. trasaturi. el însusi poate deveni hotarâtor în ceea ce priveste raportul fa a de con inut. În prezent întâlnim demersuri ziaristice care folosesc elementele componente ale mai multor genuri. regenerarea spirituala.Clausse. în forma pura ci creaza forme combinate. Polonezul Zbigniew Mitzner considera genurile „metode de redare a con inutului“ si le clasifica în felul urmator: • forme ziaristice de format redus (titlul si denumirea. Se ridica întrebarea: pentru alegerea genului este hotarâtoare o anumita pozi ie fa a de con inut sau dimpotriva daca pozi ia fa a de con inut nu este o consecin a a genului ? Din punct de vedere genetic noul gen apare fiindca el este creat de noul con inut.

televizat care exclude posibilitatea reportajului de radio sincronizat. care pleaca de la puncte de vedere literar-stiin ifice. ci si o abordare diferita. nu operam numai o schimbare a formei ci intervenim esen ial si în con inut. În consecin a con inutul este aici un factor indirect creator de gen. ci de personalizarea unei anumite par i din obiectul prelucrarii si reproducerea lui printr-o maniera proprie. nemijlocita a realita ii asupra structurii genurilor si materialelor publicistice în general. Nu este deci vorba de prelucrarea formala a realita ii. în textele ziaristice. care sunt strict documentare. Mijloacele tehnice ac ioneaza. a prezen ei imaginii în reportajul sportiv. Privite din acest punct de vedere specialistii deosebesc doua grupe de materiale: • materiale concepute într-o modalitate logico-no ionala. • materiale concepute într-o modalitate documentar-ilustrativa emo ionala. Prin imagini nu în elegem numai figurile poetice ci si construc ia propozi iilor si a frazelor. O atare clasificare este cuprinsa practic în toate studiile despre genuri. „ra ionala“. limitarea spa iului în ziar care influen eaza asupra conciziei formelor. redate însa în modalita i diferite. „beletristica“. si evoluiaza în func ie de nivelul tehnic (prin format si spa iu) si de mijloacele de comunicare în masa. Aceasta selectare a unui aspect are un caracter primar si reprezinta con inutul de idei. subliniind îndeosebi importan a modalita ilor de reflectare a realita ii si a gradului de generalizare în structurarea genurilor publicistice. nu este posibila tipizarea artistica. de asemenea. O modalitate diferita de abordare o întâlnim la autorii cehi si slovaci. dupa cum nu poate fi supraestimata nici influen a directa. asupra temei impunând nu numai forma. Si aceasta 83 .• alte forme ziaristice (fotografia. Mergând mai departe cu ra ionamentul trebuie sa spunem ca structura genurilor nu poate fi conceputa fara sa se ina seama de legaturile lor exterioare. Avem în vedere. autenticitate) imaginile sunt de tipul descrierii intuitive. arata ca tema nu formeaza elementul component al genului. concrete e. desenul). în ziaristica avem de-a face cu imagini de limba-stilistica. stiin ei. modalitatea de redare a ei. Ceea ce trebuie sa re inem este ca genurile si categoriile de genuri ziaristice sunt generate de realitate si se dezvolta împreuna cu aceasta. politicii. Ele au suferit influen a beletristicii. Elementul determinant însa în clasificarea genurilor este modalitatea de în elegere a con inutului cât si unghiul de abordare a realita ii. De pilda prin „scurtarea“ relatarii despre un eveniment cu desfasurare ampla. de pilda. Spre deosebire de generalizarea imaginii artistice din beletristica. Se porneste de la ideia ca. În ziaristica (caracterizata prin documentare. metoda estetica de crea ie. Confruntarea textelor asemanatoare dar cu con inut tematic diferit sau a textelor cu aceeasi baza tematica. Una si aceeasi activitate poate fi apreciata în diferite moduri.

cu mult înaintea telegrafului electric. „Formalizarea“ (care face abstrac ie de latura de con inut) este necesara în procesul cercetarii. „Daca dorim sa în elegem stirile. 84 . Ca atare teoria genurilor nu poate fi constituita numai pe criteriile care ar ignora con inutul de idei si care n-ar ine seama de func ii. inten ia autorului dar si interesul. Un exemplu din multe altele: în Anglia stirile despre Blenheim (localitate în Bavaria unde în 1704. Este vorba de a gasi un astfel de element caracteristic al genului care ar face posibila afirmarea unei largi tematici care ar cuprinde o multitudine de categorii. forma). respectiv care ac ioneaza asupra lui. Înaintea ziarelor. Daniel Defoe a intuit valoarea sociala vitala a stirilor prezentându-le ca fiind „o adevarata hrana si sprijin pentru societatea omeneasca“. Obliga ia sociala. cunostin a. realitatea istorica. înaintea postei. Nu studiem genul ca un lucru în sine. Fapt pentru care cercetam structura genului în func ie de raportul condi ional dintre factorii care au determinat apari ia genului. noutate. spectator) au un rol major. informa ie.pentru ca avem de-a face cu o anumita autonomie relativa a genului. trebuie sa luam în considerare cei doi determinan i majori: (i) limbajul (sistemul de semne) în care sunt codificate si (ii) for ele sociale care determina felul în care sunt produse si „citite“ mesajele lor“47 La rândul sau. metoda) si de redare (limba. nu trebuie sa însemne ignorarea laturii de con inut. dar care ar exclude afirmarea paralela a func iilor opuse sau a con inuturilor opuse. Structura genului este importanta dar delimitarea ei. astfel ca despre multe evenimente importante nu se afla timp de saptamâni si chiar luni. Stabilirea func ionala a genului nu-l absolva pe cercetator de obliga ia de a determina no iunea si con inutul în raporturile lor multilaterale pe verticala (în raport unul fa a de celalalt) si pe orizontala (fa a de alte genuri). care stimuleaza gasirea formelor si mijloacelor de expresie adecvate. stirile constau de fapt în relatarile calatorilor. Stirea Dic ionarul limbii române ne „avertizeaza“ ca stirea este veste. De regula în genurile publicistice urmarim doua trepte: treapta de cunoastere (obiect. este de parere John Hartley. în dependen a raporturilor func ionale. 4. dar în acelasi timp ea nu trebuie sa aiba un caracter închis. ascultator. adica dezvoltarea genurilor. necesitatea receptorului (cititor. Obiectul trebuie studiat în evolu ie. ci în legatura cu func ia lui si cu realitatea imediata. Stiin a presei studiaza nu numai forma ci si substratul miscarii. adica cercetam structura lui care reflecta realitatea si ac ioneaza asupra realita ii. nu înseamna încheierea cercetarii. cunoastere. dorin a.

o problema si sa reprezinte.“ Plecând de la aceste considera ii generale firesc ne întrebam: ce sunt stirile? Au fost date si raspunsuri simple si scurte: „Stirea este tot ceea ce iese din comun“. aparut în 1622 la Londra (cu timpul litera e a disparut si a ramas NEWS) si care s-ar traduce în româneste: stire. crime. actualitate. De aceea informa ia trebuie sa aduca în prim plan un eveniment. „Ceea ce scrie un ziar capabil“ si asa mai departe. „Ziarele. informa ie. o idee. De aceea valoarea stirilor difera foarte mult. semnificativ sau neobisnuit. Daca am schematiza am putea spune ca stirea trebuie desprinsa din realitate. cele care provoaca cele mai adânci emo ii si ating interesele cele mai profunde.armata engleza a repurtat o stralucita victorie asupra celei franceze) au ajuns abia dupa opt zile. spre deosebire poate de alte genuri publicistice. În perioada victoriana un scriitor descrie ziaristica în „Cornhill Magazine“ din 1862. a o înabusi. sunt alcatuite din doua par i principale: materialul original si stirile. „Ceea ce publicul vrea sa citeasca“. Dar a eviden ia prea multe semnifica ii înseamna a nega informa ia. Poate ca cea mai buna defini ie a stirii se afla în cuvântul care ar desemna aceeasi sfera în limba engleza: news. Mul i cred ca stirile zilei sunt cele care se refera la nenorociri. de calitatea stirilor sale“. spunea Wickham Steed.. trebuie sa aiba darul de a stârni prin „ceva“ interesul celor mai largi categorii de oameni. AZI si ACUM. în mai mare masura. Iata si o alta opinie: „Func ia ziaristicii. Ori pentru aceasta e nevoie sa gasim faptele. Pentru a avea caracterul unei stiri... iar saptamânalele mai ales materiale originale. adaugând ca „Trebuie sa fim de acord cu to ii ca ziarele noastre (si celelalte colec ii de informa ii publicate periodic) prin materialele pe care le ofera pentru conversa ie si medita ie. Cu toate ca articolele de fond constituie probabil partea cea mai importanta si cea mai caracteristica a unui ziar. din 1740. Un element care nu trebuie pierdut din vedere este ca stirea. contribuie foarte mult la folosul societa ii“. Cotidianele con in mai ales stiri. totusi. gasind faptele putem desprinde semnifica ii. scrie el.. asa cum spuneam. Cele mai reusite sunt stirile care au un efect asupra tuturor oamenilor. ca fiind produsul cel mai caracteristic al epocii. lasa totul pe seama analizelor si parerilor. în curs. Ele însa ocolesc întrebarea. sa faca cunoscute si sa interpreteze stirile de interes public. succesul comercial depinde.Esen a stirilor consta într-un semnal dat la timp despre lucruri care s-au întâmplat sau care se pot întâmpla. Stirile se împart în doua categorii: informa ii si bârfe. Ben Johnson dadea o imagine interesanta „despre Acta Diurna ale vechilor romani“. la zi si important. ceea ce se relateaza trebuie sa fie: actual. dezastre. Si el provine de la ziarul Weekly Newes. este sa strânga. Putem afirma ca stirea este ceea ce publicul vrea sa afle si ceea ce îl intereseaza. la oameni care au esuat în batalia 85 . În prefa a la revista „Gentleman Magazine“.

evenimentele ce au loc potrivit unui program dinainte stabilit. un cutremur. Delimitând stirea ca gen sa vedem ce forme poate ea sa îmbrace. 2. Multe din stirile greoaie si plicticoase con in adevarate giuvaeruri care intereseaza publicul. Interpretative si selective. La formularea unei defini ii a stirii ar putea fi luata în discu ie si diferen ierea informa iilor care poate fi reala sau aparenta. un incendiu. fara a fi pregatite sau fara vreo informa ie prealabila: un accident rutier. devenite într-un fel banale. datele statistice si în general materialele etichetate 86 .vie ii. înfiin area de noi trasee aeriene. sau poate în primul rând. A face ca cercetarile savan ilor. despre manifestari teatrale si altele. reusita unor experien e efectuate de mai mul i ani. succesul neasteptat al unui actor sau cântare necunoscut. chiar spectaculoase si intereseaza foarte multa lume. cresterea dobânzilor la credite. Exista un sâmbure de adevar în aceasta afirma ie. pentru chestiunile care reprezinta preocupari permanente. Exista doua tipuri de stiri: • cele asteptate (prevazute) • cele neasteptate (neprevazute) Stirile asteptate cuprind rezultatele întrecerilor sportive. hazlii si reconfortante. prin repeti ie si ca pentru aceasta este necesar sa cautam semnifica ii. relatari despre ceremonii publice. Ele con in totusi elementul surpriza: sunt neobisnuite. Stiri banale. în sensul ca majoritatea fiin elor umane duc o via a normala si fara incidente si de aceea excep iile îndeplinesc condi ia ceruta pentru o stire: aceea de a fi neobisnuita. astfel. Escaladarea Everestului. Aceasta însa este o simplificare dusa la absurd deoarece întotdeauna este loc într-un ziar pentru lucruri placute. într-o sec ie de votare se înregistreaza o încercare de fraudare a voturilor sau la un spectacol un actor face un infarct. asocia ii. Trebuie însa re inut ca si prevazutul poate con ine ceva neprevazut. daca exista cine sa le gaseasca si sa le descrie în mod inteligent. de pilda. despre prezentarea oamenilor la alegeri. o erup ie de vulcan etc. Ele devin interesante printr-o mânuire abila când faptele sunt tratate de asa maniera încât pot trezi un interes general. ob inerea unor succese deosebite ale unor elevi olimpici sau sportivi de frunte. sfârsitul unei greve. care se refera la lucruri comune. Iata câteva din grupele principale în care pot fi clasificate stirile: 1. Exemplu: programarea unei sedin e. Nu avem voie sa uitam ca trebuie sa declansam interesul omului chiar pentru. o „traznaie“ a unui om prin care se usureaza munca într-un domeniu si multe altele intra în categoria stirilor importante fara sa aiba o substan a sordida sau criminala. Stirile neasteptate cuprind toate evenimentele sau întâmplarile care se produc subit. în cursul unei întreceri sportive poate interveni un scandal. rapoartele unor institu ii.

Valoarea cea mai mare o au stirile care combina importan a intrinseca cu elementul surpriza si ea este data. un politician cunoscut este vazut în compania unui model. Zvonurile sunt riscante. Merita însa pentru ca pentru cititorii locali ele sunt esen iale. În spatele par ii conven ionale a stirii se cauta întotdeauna episodul romantic personal: o actri a cunoscuta se îmbolnaveste de gripa si dublura ei preia rolul cu succes. De multe ori se fac eforturi pentru a insufla via a acestui conglomerat dar e foarte dificil. Stiri de interes omenesc. 4. de urmatoarele elemente48: 87 . În urmarirea acestor evenimente este nevoie de multa aten ie. Când o autoritate locala sau un alt organ ine o sedin a secreta este aproape sigur ca se discuta subiecte importante sau poate delicate. sanatate. comedie. Pentru realizarea unor stiri de la astfel de evenimente trebuie depuse multe eforturi si folosite mai multe surse. Câteodata. Stiri de rutina. nu neaparat din cauza pericolelor juridice (în ultima perioada s-au înmul it procesele ziaristilor). Aceasta categorie include o gama larga de subiecte si se suprapune cu alte categorii de informa ii deoarece se depune un efort permanent de a prezenta stirile obisnuite sub forma „întâmplarii omenesti“. odihna. Ziarele de „moda veche“ vor reproduce numai ceea ce se vede imediat.ca aride sa atraga pe cititori si sa fie asimilabile de catre acestia este o calitate esen iala pentru un ziarist talentat. 5. adunari generale care sunt identice de la an la an si asa mai departe. în cursul acestui proces stirea reala este maltratata si vreun aspect sau „unghi“ fara importan a este amplificat cu mult peste propor ia sa reala. mâncaruri. Stiri periculoase. sport etc. Ceea ce noi denumim stiri riscante în general prezinta mult interes pentru public. sedin ele consiliilor locale cu aceeasi succesiune de subiecte ce vin mereu în discu ie. Ziarele moderne fac proba unei adevarate ingeniozita i pentru a scoate la iveala sau a introduce elemente de drama. arte. 3. ci si din motive de exactitate. De exemplu anun uri de interes pur personal. în detrimentul informa iei însasi. dupa John Hartley. Majoritatea materialelor din ziare intra în aceasta categorie si o mare parte din munca ziaristilor din provincie consta în redactarea lor. un fotbalist se accidenteaza si în locul lui intra o rezerva care joaca excep ional si aduce victoria echipei sale. mister chiar daca efectul poate fi ob inut numai prin „for area“ faptelor. O întâlnire dintre sefii a doua partide fara presa poate da de în eles ca se pune ceva la cale. turism. evitând orice artificiu pentru a produce emo ii. Ziaristii cu experien a se straduiesc sa extraga asemenea informa ii din domenii ca: moda. un om de stat în vârsta ine un discurs de adio.

tren. în special cele locale. altele sosesc din strainatate prin telefon. dezastre). Iata de altfel câteva pareri în acest sens: The Times: „A fi primul dar nu cel mai grabit cu stirile. publicul sau inta. ceea ce înseamna ca stirile sunt vazute din diferite unghiuri si ca selec ia. fax. „personalitatea“ si politica sa. a fi grav fara senza ie. • referirea la no iuni de elita (alegeri. • negativismul (vestile proaste asigura stiri de calitate). telegrama. caracterul. capacitatea de semnificare (depinde de proximitatea culturala si de relevan a). tratarea si accentele trebuie sa ina cont de toate acestea. • continuitatea (evenimentul în desfasurare). Fiecare ziar îsi are tradi ia. razboaie. pompieri. vama. a da stirile în mod cinstit si în întregime fara a accentua partea „cea mai rea“ a naturii omenesti“. Pentru un tânar ziarist care doreste sa faca un studiu al stirilor si al modului lor de prezentare ar fi folositor sa urmareasca îndeaproape un numar de ziare de diferite genuri si sa observe felul în care sunt oglindite evenimentele în ceea ce priveste stilul. • neprevazutul (caracterul impredictibil al unui eveniment). • personalizarea (evenimentele ca ac iuni ale unor indivizi). posta. a reproduce stirea si a respinge „acroba ia“. pragul (amploarea unui eveniment). poli ie. sunt colectate de echipele de reporteri ale ziarelor. pentru a fi selectate doar acelea care intereseaza cercurile cele mai largi de cititori. • trimiterea la persoane de elita (ac iunile lor au mai multe consecin e). • compozi ia (mixarea diferitelor tipuri de evenimente). Se pune însa întrebarea: care sunt sursele stirilor si cum sunt tratate stirile în practica? O mare parte din stiri parvin la redac ie prin serviciile agen iilor de presa. • consonan a (masura în care evenimentul este dorit sau asteptat). subiectul si caracterele tipografice. claritatea (lipsa de ambiguitate a unui eveniment). • • • • 88 . Dar multe stiri. aeroporturi. a avea emfaza fara a fi isteric. Munca lor cere un bun discernamânt cu privire la importan a informa iilor. a convinge si a nu dezamagi. spitale. internet. diverse alte institu ii) si contactele pe toata întinderea razei de ac iune a ziarului respectiv. a fi serios fara a fi plictisitor sau solemn. Stirile neprevazute se pot ob ine prin doua metode: sondajele telefonice curente (la primarii. De aceea în alegerea stirii principale vom observa contraste curioase. a nu omite nimic amuzant si a pastra o propor ie în privin a banalita ilor.frecven a (perioada de desfasurare a unui eveniment).

89 . 5. Primul ziar estompeaza în mod constant stiri de acest gen pentru ca nu le considera ca fiind materialul sau de baza. Sa se men ina o legatura permanenta cu redac ia. Câteodata stirea prezinta un interes atât de larg. fara partinire si fara denaturari. De aceea trebuie notate numele. The Daily Telegraph prefera stirile care prezinta un mare interes uman larg. A da toate stirile reale“. Sa se procedeze cu bun sim . na ionale. iar un altul a relatat acelasi eveniment cu un titlu pe patru coloane si aproape o coloana de text. Frank Candlin afirma ca pentru realizarea corecta a stirilor trebuie respectate câteva condi ii: 1. iar relatarea sa cuprinda si declara ii ale interlocutorilor. pentru aflarea si comunicarea tuturor amanuntelor. 4. anticipând implica iile posibile ale evenimentelor si cautând sa fie prezent la fa a locului pentru a le prinde. o mare varietate de articole. istorisiri cu o tenta romantica. finan elor. Un procuror a fost gasit mort si concluzia organelor de ancheta a fost: „Sinucidere într-un moment de tulburare mintala“. finan ele si afacerile. 6. Cum sunt aceste concep ii realizate în practica ? Cititorul ziarului The Times va observa aten ia acordata politicii (locale. De ce aceasta diferen a ? Raspunsul ni-l da politica diferita în tratarea stirilor. 3. dar si pentru ca doreste sa descurajeze tendin a psihologica de a imita sinuciderea. încât motivele suprimarii sunt abandonate si stirea trebuie sa fie data. cu cât va ramâne mai mult în umbra cu atât vor putea fi culese mai multe informa ii. De cealalta parte se sus ine ca asemenea cazuri prezinta „interes omenesc“ profund si publicul are dreptul sa cunoasca amanuntele. Stirile sa se refere în primul rând la oameni si nu la lucruri. Sa se dezvolte flerul pentru stiri. adresele daca se poate si vârsta. 2. Informa iile sa fie urmarite pâna la capat.The Daily Telegraph: „A prezenta stirile zilei în întregime dar într-o forma luminoasa si usor asimilabila. cu un titlu pe o singura coloana. Iata un exemplu de tratare diferen iata a unei stiri. astfel încât sa se recunoasca din primul moment ceea ce este proaspat si original într-un discurs sau eveniment si poate forma subiectul unei stiri. din teren. Commonwealth-ului). în 1959. Cu cât este cunoscuta mai multa lume cu atât mai mult se va în elege cum gândesc si reac ioneaza oamenii. treburilor diplomatice si de politica externa. Când reporterul va uita mai mult de el însusi. înva amântului. Unul din ziare a publicat câteva rânduri cu caractere mici. Într-o lucrare publicata la Londra. problemele politice si de drept care se adreseaza unor paturi largi. Raza de ac iune sa fie bine cunoscuta. Ziaristul trebuie sa fie cu un pas înaintea stirilor. subiectelor istorice.

4) Sa omita materialul nesemnificativ. b. Douglas Wood Miller sublinia ca la strângerea si scrierea informa iilor. 2) – locul de unde vine („Stirea poate fi definita ca o relatare precisa.7. impar iala a faptelor semnificative ale unei întâmplari de actualitate care este interesanta pentru cititorii ziarului unde se publica relatarea“. Bleyer. Sa se procedeze cu pruden a. 2) Sa recunoasca stirile când le întâlneste. Maulsby în „Getting the News“). proximitatea temporala fiind unul din factorii evaluativi. Sa îmbunata easca scrierea stirilor de catre al ii. spunea fostul redactor de la „Cleveland Plair Dealer“. Sa determine dimensiunile relatarilor si marimea titlurilor. Încalcarea acestei conven ii se poate solda cu pierderea unor surse importante. 3) – con inutul sau („Stirea este orice comunicare facuta la momentul oportun. Eric C. c. Trebuie ac ionat conform principiului „Ceea ce este îndoielnic trebuie omis“. Se pune întrebarea: este sau nu necesara utilitatea cunoasterii valorii stirilor pentru autor? În lucrarea „New Survey of Journalism“. Calita i ce îi vor fi utile gazetarului si dupa ce va avea o munca de conducere în redac ie pentru ca îi va da posibilitatea: a. aleasa de colectivul redac ional deoarece este interesanta si semnificativa pentru cititori“. cunoasterea si aprecierea valorii lor serveste atât celui nou intrat în aceasta munca cât si veteranului obisnuit cu ea.Willard G. în „Newspaper Writing and Eding“). Ceea ce îl ajuta pe reporter: 1) Sa stie unde sa mearga dupa fapte. Interesul cititorului pentru orice relatare este determinat de: 1) – actualitatea acesteia („Stirea este prima relatare a evenimentelor semnificative care prezinta interes pentru public“. Pentru a capta interesul sau aten ia cititorului este esen ial ca faptele sa fie recente. Sa judece valoarea relatarilor în tehnoredactarea paginilor. Ziaristul este depozitarul unei duble încrederi: este pazitor al interesului public dar ine în mâinile sale si bunul renume al acelora despre care scrie. Nu trebuie încalcata niciodata o confiden a. Daca în urma cu câteva secole actualitatea stirii se interpreta la saptamâni sau chiar luni astazi 90 . remarca William S. Hopwood). 3) Sa aleaga fazele importante ale informa iei pentru a le accentua din primul paragraf.

Rela iile mai pu in încarcate de semnifica ie sau lipsite de nume celebre care sa atraga aten ia sunt deseori apreciate de public datorita asa numitelor valori de interes uman. Actualitatea neîntrerupta este un alt factor care stimuleaza interesul cititorului. dar un astfel de incident în care este implicata o personalitate cunoscuta de cititorii unei publica ii este mult mai atractiva. O informa ie stimuleaza gândirea nu atât prin ea însasi ci datorita semnifica iei si consecin elor sale probabile. Omul acorda aten ie în primul rând acelor lucruri care îl privesc direct. Siddall. atunci când era redactor la „American Magazine“. Dar nu numai distan a ci si raportarea la o anumita situa ie are un impact diferit. Cititorul da imediat aten ie informa iilor de actualitate care privesc persoane sau locuri cunoscute. Atrac ia pe care o exercita actualitatea este specifica omenirii si ea poate fi observata în multe domenii ale vie ii. îndepartarea de situa ii obisnuite stârnesc interesul sau amuza. 91 . care-i influen eaza via a într-un fel sau altul. Pe masura ce el citeste despre bucuriile sau supararile altora acestea tind sa devina ale sale. sporeste aten ia cititorului. a exprimat bine acest fapt: „Ce îi intereseaza pe oameni ? Un singur lucru intereseaza pe to i oamenii întotdeauna si acesta este omul însusi. Interesul scade în raport direct cu cresterea distan ei dintre locul unde s-au petrecut faptele respective si locul unde se publica. con inutul unei relatari trebuie sa fie în masura sa stârneasca gândirea sau emo iile cititorului. Schimbarile. Distan area sau dimpotriva apropierea cititorului de locul unde s-au petrecut cele relatate sunt determinante pentru gradul si limitele interesului manifestat de cititor. Ea se realizeaza diferen iat ca forma: de pilda în campaniile politice sau în perioada de pregatiri pentru întrecerile sportive. de pilda. Subiectele strâns legate de cititor sunt cele mai în masura sa-i trezeasca interesul“. Alegerea unui presedinte de stat atrage dupa sine interesul datorita numelor de prestigiu implicate si elementului de disputa politica con inut dar produce un si mai mare interes în rândul cititorilor prin largile sale semnifica ii sociale asa cum s-a întâmplat. Neobisnuitul este baza pentru o mare parte din ceea ce noi numim stire. Pentru asigurarea interesului cititorului sunt esen iale atât con inutul relatarii cât si prezentarea adecvata în pagina. Stirea locala. Locul unde s-au petrecut cele relatate si locul unde sunt publicate aceste informa ii fixeaza interesul cititorului.ea este în func ie de minute. sa-l faca pe acesta partas la cele întâmplate. Omul are o simpatie fireasca pentru alte fiin e ca el. Într-un oras cu echipa în divizia na ionala de hochei o relatare privind acest sport este mai atractiva decât în orasele cu prea pu in interes pentru jocul cu puc. Pentru a trezi interesul. John M. Un incident neobisnuit este o stire. cu recenta alegere a lui Arnold Schwarzenegger ca guvernator al Californiei sau cu decernarea premiului Nobel pentru pace pe 2003 iraniencei Shirin Ebadi. publicata chiar în zona unde au avut loc evenimentele.

primul împânzit cu raspunsuri la întrebarile 92 . Autorul amintit este de parere ca introducerea în tema rezuma relatarea. Detaliile care nu sunt incluse în introducere pot fi prezentate în ordinea interesului pe care îl prezinta. ce. De regula reporterul poate pregati doua relatari: una foarte condensata din paragraful de rezumat si cealalta mai detaliata. în cele din urma de materialul mai pu in important de asemenea. Aceasta situa ie este valabila chiar daca relatarile stirilor pot fi organizate dupa mai multe modele. nelegat de nara iune. se pot folosi trei metode pentru organizarea con inutului relatarii: 1) Materialul nararii este prezentat în ordine cronologica si poate precede prezentarea faptelor care nu in de nara iune. locurilor si evenimentelor care este necesara în elegerii relatarii. Con inutul este o redactare minu ioasa a introducerii în tema. 3) Permite identificarea rapida a persoanelor. con inutul va dezvolta fiecare din punctele incluse în introducere în aceeasi ordine în care au fost enun ate. însa arta prezentarii poate fi însusita numai prin practica. 2) con inutul. Relatarile mai complete sunt de folos cititorilor care doresc detalii. cum? 2) Subliniaza caracterul de stire al relatarii. metoda indirecta fiind rezervata acelor nara iuni al caror interes depinde de modul în care sunt privite sau prezentate faptele. de ce. în doua sau trei paragrafe maximum. Relatarile directe sunt de obicei enun ate faptic. dupa Douglass Wood Miller.Relatarea stirilor conven ionale. când. unde. 3) Materialul ce prezinta o mai mare importan a si care nu este legat de nara iune poate fi urmat imediat de relatarea cronologica si. acelea care au mai mare valoare fiind relatate mai întâi si acelea care prezinta cel mai mic interes fiind folosite ultimele. Atunci când faptele sunt clare si bine organizate. Acest plan de organizare poate fi urmat foarte precis atunci când relatarea se ocupa în special de materialul descriptiv. 2) Faptele care nu sunt legate de nara iune pot fi prezentate în primul rând fiind urmate de relatarea cronologica. Exista numeroase modalita i de a prezenta o relatare. Când faptele relatarii includ elemente puternice de nara ie. Metodele cele mai obisnuite de prezentare a unei relatari sunt metoda de narare directa (relatarea este directa) si metoda indirecta (în care nara iunea se face dintr-un anumit punct de vedere pentru a-i conferi mai mult interes sau o nota personala). Paragrafele de rezumat permit cititorilor grabi i sa parcurga rapid toate stirile zilei în câteva minute. are doua par i: 1) introducerea în tema. prezentata în materialul propriuzis. Ea îndeplineste trei func ii: 1) Raspunde întrebarilor: cum. Ca regula generala se prefera prima metoda în care faptele au valoare de stire prin ele însele.

aspectele vie ii cotidiene ale unui oras pot oferi material pentru o relatare „personala“ de acest fel. de ce?. cearta dintre doi vecini sau schimbul violent de replici dintre antrenorul unei echipe si arbitrul unui meci de fotbal. în miezul lucrurilor si al informa iilor de care are nevoie si pe care le cauta cititorii sai. inând cont de propriile sale preferin e si înclina ii. aspect sau persoana asupra caruia ziaristul doreste sa concentreze aten ia cititorului: alterca ia dintre doua grupuri parlamentare. Relatarea nu consta în evenimentul ca atare ci în împrejurarile sau în legatura cu oamenii care au legatura cu evenimentul. Ziaristul trebuie sa ina mereu pasul cu nouta ile din domeniul sau de ac iune participând la cursuri de perfec ionare. O fraza scrisa într-un limbaj simplu. Acest lucru este valabil si pentru presa. Via a moderna a devenit atât de complexa. uneori pentru a asigura elementul surpriza. este de parere Frank Candlin.cine?. sa vada o informa ie într-un incident sau o situa ie banala si care nu merita în sine sa fie relatata. este permis sa se schimbe ordinea. ce?. sau schimburi de experien a. întrunirile publice. un ziarist la nevoie. iar al treilea format din declara ia personala a unui martor ocular sau a altei persoane direct interesate. unde?. De aceea fiecare tânar ziarist la începutul carierei sale trebuie sa caute un domeniu sau mai multe domenii în care ar inten iona sa se specializeze. vizitele unor celebrita i. Se întâmpla totusi uneori ca o persoana abila în ce priveste valorile stirilor. sa poata scrie si o informa ie buna si o relatare si un articol pe o problema de specialitate. Acest stil de relatare directa este „pâinea“ zilnica a unui ziarist si trebuie stapânit cu precizie. Dar numai prin specializare nu poate deveni nimeni un bun ziarist. al doilea cuprinzând unele detalii ale cazului. Este nevoie de bogate cunostin e. conferindu-i interes. 93 . decât pentru valoarea de noutate în sine a evenimentelor narate. poate scoate din rutina o relatare faptica. Lucrurile nu trebuie sa se opreasca aici. Scopul principal este de a stârni interesul cititorului prin intermediul suspansului. activita ile guvernamentale. astfel încât. reprezenta iile publice. urmata de acele detalii pe care redactorul de presa doreste sa le includa. El trebuie sa fie în vâltoarea evenimentelor. Dar aceasta metoda poate fi adoptata numai atunci când relatarea intereseaza mai mult pentru sfârsitul ei neasteptat. direct. când?. de o pregatire la cel mai înalt nivel. Accidentele de circula ie. Nara iunea va fi scrisa din unghiul care îi confera interes si va începe cu acel incident. oferindu-i cititorului posibilitatea sa o în eleaga mai usor si sa aprecieze cu mai multa claritate ce s-a întâmplat. Ceea ce înseamna ca a înva at arta de a lua contact cu oamenii si are darul sa explice si sa „prezinte“ informa iile pe în elesul tuturor. cum?. Daca metoda obisnuita în relatarea stirilor consta în prezentarea faptelor mai deosebite în primul paragraf. iar sfera de probleme care ne intereseaza atât de vasta. expozi iile. încât nimeni nu poate spera azi „sa-si însuseasca toate cunostin ele în domeniul sau“. Un adevarat sim al limbii si adaptarea stilului la necesita ile momentului sunt condi ii esen iale ca o stire sa aiba priza la public.

al nuvelei sau al dramei). întruniri.studiind cotidiane si periodice importante din sfera sa de preocupari. a con inutului si a formei cu obiectivul caruia urmeaza sa-i serveasca cuvântul scris. altfel spus criteriul func ionalita ii. în primul rând. Dincolo de toate aceste formulari. Reportajul Termenul de reportaj a avut înca de la apari ia lui o dualitate semantica. citind ultimele car i aparute. Pe de o parte el era în eles ca un gen literar deosebit. Pentru aceasta s-au folosit ca puncte de referin a astfel de no iuni contradictorii ca „estetic-documentar“. Când va ajunge în situa ia ca oamenii vor veni sa se consulte cu el se poate considera deja un expert în domeniul ales. participând la conferin e. având o func ie specifica si în consecin a caracteristici proprii de con inut si forma. concizie. într-un anumit scop. în sensul general al cuvântului. 5. În ce scop este scris si publicat reportajul ? Func ia principala a reportajului nu este informativa. caracterul de reportaj al genului este construirea. ci au îmbinat. Genurile publicistice se deosebesc unul de celalalt mai ales prin obiectivele lor. ceea ce nu înseamna ca ele au un con inut sarac. judecând personal si formându-si propriile sale idei. Daca scopul sau ar fi pur si simplu de a informa acest lucru s-ar putea realiza în forme mult mai scurte si mai pu in complicate. Alte încercari de a delimita genul au plecat de la psihologia si tehnica procesului de creare a reportajului. discutând cu persoanele renumite ca exper i în domeniul ce intereseaza. La o simpla privire se poate constata ca unele reportaje nu raspund la toate întrebarile fundamentale pentru informa ie. Au existat si propuneri de dividere a genului în doua par i: literar si neliterar. manifestari sociale. aplicabila la diverse genuri literare (aidoma metodei naturiste în domeniul romanului. Este de asemenea îndoielnica si inoperanta încercarea de a se atribui reportajului func ii apropiate de obiectivele strict literare sau a reduce acest gen 94 . S-a încercat apoi sa se defineasca trasaturile reportajului. mai mult sau mai pu in fundamentate. în deliberarile lor. care presupune: exactitate. aplicându-se idei disparate care urmau sa stabileasca pozi ia genului în cadrul domeniului vast al literaturii. spectacole publice. vom re ine faptul ca ceea ce hotaraste. Deosebirile dintre reportaj si informa ie constau în faptul ca fiecare dintre ele are o sarcina diferita de îndeplinit. diferite concep ii metodologice. pentru a contura sfera studiilor si a înlesni definirea acestei activita i. „tipic-individual“. iar pe de alta parte era considerat ca o metoda creatoare. fara a utiliza un întreg ansamblu de mijloace si procedee necunoscute genului informa iei. „ziaristic-literar“ etc. economie maxima de mijloace lingvistice. În majoritatea cazurilor teoreticienii nu s-au rezumat la adoptarea unui singur criteriu de definire a genului. evenimente sportive si dupa caz.

Aceasta func ie îi asigura locul sau propriu. se dezvolta în limbaj publicistic pentru a desemna acele informa ii. ceea ce cunoastem noi în general. cu toate ca se recunoaste existen a posibilita ii ca. în ierarhia textelor publicistice.publicistic la sarcinile sale ideologice si educative (trasatura tipica nu numai reportajului ci aproape tuturor genurilor publicistice). Cum reportajul a devenit una din formele frecvent utilizate pentru prezentarea de texte ziaristice în reviste. sociala. ziare. sa se realizeze un „reportaj de arhiva“ pe o tema istorica. în care ziaristul transcrie literal întrebarile formulate unei persoane care ocupa o pozi ie importanta“. Din acest punct de vedere structura evolu iei nara iunii în reportaj difera evident de cea a nara iunii în alte genuri publicistice. prezentarea lui. culturala. Acest lucru nu respinge însa si posibilitatea de a scrie un reportaj care sa descrie fapte îndepartate în timp sau spa iu si care nu pot fi privite în mod direct de autor. la radio sau televiziune. Aici avem de-a face fie cu o succesiune a evenimentelor relatate în timp. a întoarce. în unele ocazii. drept acest gen. În unele reportaje se utilizeaza metoda povestirii pentru a organiza evolu ia nara iunii. Francezii cunosc doua forme de reportaj: „micul reportaj“. Din func ia de relatare deriva si atitudinea personala a aceluia care povesteste despre obiectul supus observa iei. distinct. O relatare implica existen a celui care relateaza – un observator si intermediar în procesul informarii cu privire la ceea ce s-a întâmplat în realitate. desi în expresie gramaticala autorul se disimuleaza de multe ori. adica relatarea unui fapt. În unele ari ale Americii de Sud. Unele scoli europene de ziaristica îl apreciaza ca pe „trairea personala a unei întâmplari“. relatarea conven ionala a stirii si „marele reportaj“. similara cu regulile acesteia în fic iune. Func ia de relatare este conceputa sub forma unei nara iuni care prezinta ac iunea sau care ofera o descriere. Aceasta situa ie a facut ca reportajul sa fie calificat de catre unii drept „stire hipertrofiata“. anumite situa ii sau oameni. Originea multor reportaje este de regula o scurta stire publicata care con ine elemente interesante. Reportajul în Spania se defineste drept „informa ie cu lupa“ sau „o stire la persoana întâi“. Plecând de la aceste considera ii mai generale sa încercam câteva delimitari. mijloacele moderne de comunicare recurg la el pentru a înfa isa în mod vioi un eveniment din via a economica. Însa reportajul este o forma publicistica cu multiple accep ii. culorii locale. el se defineste drept „redactarea stirii în sine“. ajungând a fi mai amplu decât stirea-reportaj“. fie cu o descriere lipsita de ac iune caracterizând un anumit mediu. Un curs practic argentinian de jurnalistica men ioneaza la defini ia reportajului: „cuvântul francez reportaj care înseamna a raporta. de exemplu. suficiente pentru a fi dezvoltate. În Venezuela reportajul este „o relatare informativa cu date si puncte de vedere speciale asupra ambian ei. 95 . Caracterul sau specific a fost deja definit prin termenul francez „reportage“. în forma de interviuri. politica.

Pornind de la o întâmplare oarecare el o analizeaza din unghiuri diferite si noi. ascultatorul sau telespectatorul sa în eleaga faptele prezentate. de reflec ie. studiu. explica. ancheta. cum este lesne de în eles.se pot gasi par i comune care sa permita definirea reportajului ca forma publicistica ce comunica. sa explice semnifica ia si importan a evenimentelor. este. biblioteca si arhiva sunt si ele izvoare de informare de mare importan a. pentru a ajuta cititorul. despre care va relata reporterul. cultura. În primul rând este anticipativ. Apoi reportajul trebuie sa fie interpretativ. Vizitarea locului evenimentelor. acela de „informa ie provocata“. evident simpliste si altele chiar absurde – cum este cea din „Curs practic argentinian“ . adica se bazeaza pe capacitatea ziaristului de a fi cu un pas înaintea evenimentului. Unii dintre ziaristi se orienteaza dupa urmatorul plan pentru a redacta un reportaj: 96 . o recuzita indispensabila. de a prevedea mersul lucrurilor. cercetarile directe pe teren. elaborare. usor si precis si este rezultatul unei minu ioase culegeri de date. sa mearga la „fondul informa iei“. iar materialul informativ pentru reportaj se ob ine dintr-un interviu personal. capacitate. explorarea si cautarea datelor la locul ce serveste drept cadru muncii ziaristice. tema este aprofundata. El are o mare încarcatura de medita ie. în majoritatea cazurilor. Când reportajul are drept obiect prezentarea unei personalita i cel mai bun izvor de informare este însusi cel ales ca subiect. Reportajele. se poate informa bine în aproape orice tema. „trairea personala“. publica iile. Se zice ca reportajul a dobândit un nou sens. o cautare insistenta. planificarea judicioasa a muncii. cautare. Prin aceasta caracteristica. Unele tratate considera ca un ziarist cu experien a. ca rezultat al unei inspira ii subite. Înainte de a scrie este necesara o cercetare amanun ita. Esen iala este de asemenea. Reportajul are mai multe caracteristici. izvoarele tiparite. reportajul se deosebeste de informa ie care se realizeaza aproape simultan cu desfasurarea faptelor. statisticile. Car ile. complexitate de expresie de care ziaristul trebuie sa dispuna pentru a realiza un text care atunci când va fi citit sa fie nou si de actualitate. Cel mai bun reportaj este acela care prezinta faptele în stil direct. Aici. inând de elaborare. Acesta poate oferi si date importante despre întâmplari istorice care nu sunt necesare pentru o tema speciala. Ca atare trei sunt punctele de sprijin ale ziaristului: discu iile personale. investiga ie.Daca acceptam câteva defini ii. analizeaza si examineaza faptele din realitate si patrunde în toate aspectele întâmplarilor ce le povesteste. nu pot fi realizate improvizat. verificarea în teren a faptelor. Anticipa ia necesita o perioada de timp mai mult sau mai pu in prelungita de realizare. Unele reportaje pot fi scrise având ca izvor o informa ie iar altele se elaboreaza ca rezultat al unei munci de cautare si explorare a izvoarelor.

d) Includerea incidentelor sau anecdotelor singulare. date statistice si alte detalii care pot fi utilizate pentru rotunjirea reportajului. care îi va permite prezentarea temei într-o ordine logica. Asta nu înseamna ca nu exista modele si ca noi nu putem sa le folosim. reflec iile povestitorului. asteptarea fiind o forma de stimulare a interesului. evenimentul. poate constitui baza de pornire. Ea poate cuprinde: 97 . cum va începe si cum va termina. Odata schi a realizata. Corpul reportajului admite – în propor ii care variaza dupa inten ia si stilul ziaristului – dialogul. O schi a a reportajului în care se precizeaza rela iile si ordinea temelor de tratat. interpretarea faptelor. în reelaborare se modifica ordinea prezentarii. permit cele mai variate moduri de structurare interna. de inten ia lui sunt factorii determinan i în reusita unui reportaj. La elaborarea si reelaborarea reportajului ziaristul ine seama întotdeauna de prezen a cititorului si va face tot ce-i posibil pentru a-i stârni interesul. Prezentarea temei: introducerea. De fiecare data. c) Emiterea unor afirma ii îndrazne e. Forme piramidale si piramide inversate. Urmatorul model. e) Descrierea concreta a persoanelor si locurilor direct implicate în relatare. care au aplicare particulara în reportaj. pe scurt. Sub fiecare tema reporterul noteaza. este un ajutor pre ios pentru a spori claritatea textului si pentru a stimula interesul cititorului. reporterul o dezvolta apoi într-o ciorna. de pilda. titrate sugestiv. Uneori este necesara rescrierea reportajului de doua sau de trei ori. transcrierea textuala a unor declara ii. se corecteaza erorile de sinteza si interpretare sau se suprima materialele ce nu mai sunt utile pentru dezvoltarea ideii centrale ori care îngreuneaza cursivitatea relatarii. exemple. imagini si metafore si orice alta forma de expresie. alaturi de stilul reporterului. b) Întocmirea unei ciorne. b) Men inerea curiozita ii cititorului pentru a sti „ce va veni dupa aceea“. descrierea ambian ei. care însa se cer folosite cu discernamânt pentru a nu cadea în schematism. poate fi folositor în cazurile mai comune ale reportajului: 1. Faptul. importan a sa. Unele studii de ziaristica recomanda anumite norme de elaborare a reportajului. Primul lucru pe care trebuie sa-l faca autorul este sa stabileasca exact ceea ce îsi propune sa spuna si cum sa spuna. În unele scoli de ziaristica din Europa si America se recomanda urmatorul model: a) Formularea întrebarilor în asa fel încât cititorul sa le urmareasca pâna la ob inerea raspunsurilor si conceperea lor într-o forma care sa poata sugera noi întrebari în mintea cititorului. uneori chiar paradoxale.a) Elaborarea unei schi e. Împar irea corpului reportajului în mici capitole. Legile generale ale ziaristicii sunt aplicabile si în reportaj dar el nu poate fi pus în scheme determinate.

Fiecare dintre ultimile trei puncte pot fi presarate cu anecdote. b) Verificarii. În literatura româneasca si universala se întâlnesc numeroase exemple de acest gen: Mihai Ralea – Note de calatorie.a.d. c) un fapt semnificativ. exemplul specific sau faptul semnificativ. b) un exemplu specific. Gerhard Prause – Nimeni nu a râs de Columb etc. Traian Bratianu – Un Ulise întâmplator. Sigur. 2. 2. elemente de ambian a s. Definirea temei: unul sau mai multe alineate care dezvolta afirma ia generala. Reportajul-propriu-zis. c) folosind analiza valorii faptelor prezentate. fiecare reporter dezvoltându-si un stil propriu. Exemplu: Octavian Paler – Drumuri prin memorie. c) valorificarea unei întâmplari concrete. Se bazeaza pe o descriere lipsita de ac iune si de ordine cronologica. în conformitate cu care el prezinta diverse aspecte ale situa iilor si trasaturilor personalita ii umane relatate (în povestiri biografice). 3. opera iune care se poate ob ine prin intermediul: a) Particularizarii. Ioan Grigorescu – Zig-zag pe mapamond. 98 . 4. sportive.Reed – Zece zile care au zguduit lumea. în stricta conformitate cu metoda cronologica. aceasta poate fi o posibila schema dar este evident ca reportajul nu se schematizeaza si nu se încadreaza în norme stricte. Elementele structurii compozi iei se leaga între ele nu în func ie de desfasurarea în timp ci de un principiu de organizare impus de narator. se poate dezvolta astfel prin: a) valorificarea repeti iei. J. Reportajul-eseu. b) prin intermediul verificarii cu fapte similare. Acest tip include numeroase relatari de calatorie.m. Culmina ia temei: doua sau mai multe alineate care stabilesc concluziile: a) Cu ajutorul denumirii consecin elor. b) valorificarea contrastului. de alta natura. Aici evenimentele sunt relatate de reporter în ordinea lor fireasca. Eugen Barbu – Foamea de spa iu.a) o afirma ie cu caracter general. Aprofundarea temei: se face printr-un numar nedeterminat de alineate care cuprind elementele mai importante ale temei. judeca i interpretative. Serban Gheorghiu – Drum spre Australia. În func ie de evolu ia nara iunii unii autori rusi si polonezi împart reportajul în trei categorii: 1.

3. Reportajul-povestire. Este caracterizat printr-o ordonare a evenimentelor în func ie de ac iune. Ex: E.E.Kisch – Paradisul America sau Ioan Grigorescu – Obsesia. 4. Reportajul portret. Se refera la un singur om si urmareste popularizarea unor idei deosebite, a unor experien e de via a, a unor metode de munca. Reportajul portret poate prelua elemente ale altor forme de prezentare ziaristica. Ex.: Johan Peter Eckermann – Convorbiri cu Goethe, Leon Sara eanu – Acasa la..., Coposu. Confesiuni. Dialoguri etc. O alta maniera de clasificare a reportajului o întâlnim la autorii francezi care iau în considera ie preponderen a acelui nucleu narativ pe care reporterul are inten ia sa-l eviden ieze: elementul de decor si influen area faptelor. În func ie de aceste deosebiri întâlnim: a) Reportajul de atmosfera. Aici autorul este interesat în special de a crea „culoarea locala“ a evenimentului. b) Reportajul de eveniment. El presupune plasarea cititorului în mijlocul faptelor, cu ajutorul detaliilor de atmosfera La rândul lor teoreticienii americani clasifica reportajele dupa calita ile evenimentului, dupa complexitatea si semnifica ia faptelor si anume: a) Faptele diverse (o întâmplare simpla care nu presupune întotdeauna o documentare laborioasa). b) Evenimentele centrate pe fapte de actualitate, de larg interes social si uman (accidente, crime, fapte mondene etc). c) Evenimente caracterizate prin complexitatea faptelor si a planurilor pe care se desfasoara (greve, manifesta ii, razboaie). d) Evenimente caracterizate prin fapte care se succed în timp, care necesita o investigare de lunga durata (copii abandona i, consumatori de droguri, militari dezertori etc). Trecerea în revista a tipologiei prezentate aici nu este completa deoarece în practica exista multe alte forme intermediare, compozi ii care asociaza elementele unei nara iuni relative cu elemente straine genului, de exemplu cu ale unui interviu, ale unui jurnal, ale unei cronici etc. Existen a unor forme intermediare nu modifica însa faptul ca esen a structurii reportajului trebuie sa constea întotdeauna dintr-o relatare operativa si din afirma ii cu privire la realitatea concreta. Sa eviden iem doua stiluri de a scrie reportaj, la doi mari scriitori români: George Calinescu si Geo Bogza. În cartea „Însemnari din calatorie“ primul consemneaza impresiile sale din periplurile întreprinse prin ara. Iata un fragment din reportajul „La Siria“: „Cîmpia aradeana este un fel de Baragan, care exalta vitalitatea, dîndu- i gustul sa te arunci pe cal si sa sco i efecte de copite. Însa spe a cabalina, cel pu in în timpul cît am trecut prin aceasta pusta, de curînd, mi s-a parut slab reprezentata. În schimb, porcii, din cauza proiec iei
99

pe orizont, par rinoceri. Cîmpia e plina de gîste, in corpore ori solitare. Crezi ca a ramas pe alocuri zapada netopita din iarna trecuta. Într-un tîrg, am socotit, în fuga autobusului, ca se vindeau bolovani de marmura ori name i de zapada. Nu. Erau tot gîste. Ne trebuie un nou Liszt care sa evoce gîgîitul acestei lebede a uscatului. Mergem spre Siria (cu accent pe al doilea i), satul de nastere al lui Ion Slavici. Întîi însa, plecînd din Deva, trecem prin Gurasada, cu o biserica româneasca primitiva din sec. XIV, care e mai mult un turn de observa ie, cu o mica bolta de piatra la poalele lui, pe un Zam, unde se afla un asa-zis castel, al unui onorabil domn care noaptea era bandit, de unde numele de Nopcea.“ (Însemnari de calatorie, Editura pentru turism, 1973, p.124). Cel de-al doilea ne-a lasat impresii memorabile în multe din car ile sale, inclusiv „Paznic de far“, de unde prezentam un fragment din reportajul „Lira de zapada“: „Urcînd în acea seara pe strada Nicolae Balcescu din Predeal, nu mam putut opri sa scot o exclama ie de uimire. De douazeci de ani urc aceasta strada, atît de generoasa în privelisti, în vaste si mare e privelisti, de o parte si de alta a Carpa ilor, de o parte si de alta si pîna foarte departe, încît de multe ori ma gîndesc, cu emo ie, la barbatul cu ochi mistuitori, arsi de febra marilor idealuri, al carui nume îl poarta: Dintr-un asemenea loc, de pe o asemenea muche, va fi privit el Ardealul, spre a ne lasa acea pagina solemna si memorabila.“ (Paznic de far, Editura Minerva, 1974, p.140) Daca George Calinescu este preocupat în special de detaliile naturale, Geo Bogza se refera la oameni, la problemele care îi framânta. În afara de „Paznic de far“ el a mai scris „Oameni si carbuni din Valea Jiului“, „ ari de piatra, de foc si de pamânt“, „Ca sa fii om întreg“ si reportajul poematic „Cartea Oltului“. Un mare reporter român F. Brunea Fox, autor de reportaje-ancheta cu alura de cronica sociala, care investigau medii si categorii umane diverse, a carui activitate se întinde pe mai bine de 55 de ani, de la 1920 la 1977, spunea: „Reportajul se naste din relatarea simpla, de cele mai multe ori concisa, a unui fapt de via a socotit ca demn de aten ie si interes. Nu cred în memorii. Memorialistica este chiar jurnalistica vie ii; reportajul e o disciplina si un filtru, un element care sportifica faculta ile, dezobloneste percep iile, o gimnastica pentru spontaenitate“. Vorbind despre prezen a lui în gazetaria româneasca Dan C. Mihailescu arata: „Marile reportaje ale lui Fox au aparut în plina epoca a reportajului exploziv. Muta iile de substan a ale vie ii publice au activat si aici, transformând cadrele tradi ionale ale acestei specii socio-literare într-o exprimare neortodoxa, se poate spune ca reportajul nu mai era atât „sarea si piperul“ ziarului, cât – alaturi de editorial – „cheia“ acestuia. Senza ional nu mai era acum un fapt sau altul, cât realitatea ca atare. O crima, o sinucidere, o deraiere, un faliment etc. nu mai reprezinta „evenimente“ comentate pentru ele însele, limitele realului sunt atacate frontal si Partea devine emblema a Întregului“.
100

Sa eviden iem si opiniile altor doi reporteri români care s-au remarcat în a doua jumatate a secolului XX. Anton Breitenhofer: „Abstrac ie facând de genuri, dupa parerea mea exista numai doua feluri de reportaje: reportajul bine scris, care îl acapareaza imediat pe cititor si-l pasioneaza, si reportajul prost, plat, anost (uneori i se zice „de serviciu“ când de fapt el face un...deserviciu publica iei respective). Reportajul bun este în esen a sa întotdeauna o stire buna, interesanta, semnificativa. El nu reda supozi ii, plasmuiri, ci numai fapte, relatate de reporterul cu har, martor ocular. Fapta este miezul.“ La rândul sau Traian Cosovei (reporter de origine dobrogeana, nascut în localitatea tulceana Somova, autor a unor car i de reportaje precum „Împara ia vânturilor“, „Farmecul genezei“, „Uriasul preludiu“, „Semnul din larg“, „Prietenie“, „Cântec sa creasca baiatul“, „Stelele dimine ii“ si altele) este de parere ca: „Puterea reporterului nu sta în fic iune – fic iunea nu are ce cauta în scrisul lui ! – ci în capacitatea lui ca din realitate sa descopere si sa extraga semnifica iile majore pentru lume, pentru oamenii despre care scrie si – obligatoriu valabile pentru lume, în general. Reportajul - o voca ie nobila. O voca ie sociala. Nu ai cum sa i te împotrivesti.“ Problema autenticita ii reportajului, a veridicita ii sale specifice a fost adesea discutata. Caracteristica lui de a fi o relatare a adevarului si o reconstituire a unor fapte reale a fost considerata ca reprezentând esen a genului. E.E.Kisch scria: „Trasatura specifica a reportajului este ca el reda un eveniment real. Oare nu s-ar putea utiliza ca tema a reportajului un eveniment inventat ? Nu, nu s-ar putea. Atunci când se recurge la un eveniment închipuit, indiferent de faptul daca cititorul a observat sau nu acest lucru, descrierea de acest fel nu este un reportaj.“ În aceeasi maniera se exprima si Michel Voirol: „...scopul redactarii unui reportaj este acela de a-i face pe cititori sa vada, sa auda si sa simta ceea ce
jurnalistul însusi a vazut, a auzit si a sim it“49

Defini ia reportajului ca „relatare despre ceva“ presupune existen a reala a obiectului cercetarii, a unor oameni, fapte sau evenimente care exista aevea. Din acest punct de vedere nu se pot respinge tezele teoreticienilor genului care subliniaza raportul strâns existent între relatare si realitatea exterioara. Dificultatea consta în faptul ca reportajul nu este singurul gen caracterizat prin autenticitate. Alte genuri de acest fel sunt: memoriile, jurnalul, povestirea, romanele biografice etc. În plus nu se poate nega faptul ca si operele literare care îndeplinesc anumite func iuni cognitive îsi pot construi nara iunea pe fapte si evenimente reale. Deosebirea consta în faptul ca momentele reportajului sunt enun ate în mod „serios“ obligând cititorul sa creada ca autorul le formuleaza punând accentul pe convingere. Opera literara evident nu are acest caracter. Caracterul de afirma ie al reportajelor se realizeaza prin numeroase mijloace. Factori extratextuali, cum ar fi ilustra iile si legendele sau titlurile si subtitlurile,
101

Dar am putea conchide cu un 6. stirea. respectiv conceputa. Ceea ce determina conven ia genului de care ne ocupam este selec ia mijloacelor de a comunica date adevarate. Scrie i despre oamenii pe care îi cunoaste i. îndemn pe care îl facea Ernest Hemingway: „Scrie i despre ceea ce sti i si scrie i adevarat. de afaceri. Adeseori se folosesc date. Interviul este strâns legat de aproape toate genurile publicistice si îmbraca mai multe forme51: 1. adrese. Mihail Sebastian. Zaharia Stancu. culturale. într-un context precis. 2. autentice. dar si de lege. într-o perspectiva 102 . Interviul Interviul este o conversa ie organizata. Lumea de mâine (1945) si Lumea de azi (1980) si în care mai sunt cuprinse nume celebre ca Ion Vinea. credibilitatea si stilul potrivit“)50. deoarece si veridicitatea poate fi caracteristica multor forme de expresie. un motiv de învinuire. Interviul de informare (este tipul cel mai obisnuit unde avem de-a face cu marturia unei persoane care traieste sau a trait evenimentul). Descoperirea concordan ei faptelor cu evenimentele reale nu implica neaparat faptul ca o lucrare apar ine unui anumit gen specific. 3. denumiri pentru a furniza reportajului o anumita atmosfera specifica de veridicitate si pentru a ob ine încrederea cititorului în ceea ce priveste adevarul afirma iilor autorului. claritatea. Evident despre reportaj s-ar putea spune înca multe alte lucruri (ca de pilda faptul ca „un reportaj bine scris respecta patru reguli de aur: acurate ea. sportive. Interviul de descriere (de asemenea o marturie dar nu din partea personajului principal ci din partea celui care asista sau a asistat la eveniment si care transmite stirea). pe care îi iubi i si îi urâ i si nu despre oamenii despre care înva a i“. nu numai de catre critici. Petru Comanescu si al ii. Neglijarea acestor cerin e devine în anumite cazuri. O condi ie esen iala este ca autorii reportajelor sa fie veridici si onesti în comunicarea faptelor si a evenimentelor.notele autorului sau ale editorului pot modifica însa atitudinea si convingerile cititorului. El permite cunoasterea si în elegerea unui fapt sau a unei situa ii si întotdeauna s-a manifestat cu o frecven a deosebita în presa româneasca unde a abordat probleme dintre cele mai diverse: politice. Interviul de analiza (este cazul în care se ia parerea unei persoane care situeaza evenimentul. nume. pregatita si realizata pentru a transmite un mesaj. nu numai reportajului. La noi interviul are o tradi ie bogata care se înscrie între doua momente cu totul deosebite – apari ia car ii de dialoguri a lui Felix Anderca (1929) si volumele lui Ion Biberi. conven ia definita a unui text determinând modul în care textul va fi recep ionat. economice etc.

8. Ziaristul trebuie sa stie sa asculte: intervievatul este cel care de ine informa ia de transmis si el joaca rolul principal. artisti etc. De in informa ii importante (un consilier. Conferin a de presa are loc în anumite condi ii: 103 . Sunt persoane carora li s-au întâmplat ceva deosebit (supravie uitor la un cutremur. ministri. Ea este o discu ie colectiva în care ini iativa nu apar ine ziaristului ci acelora care dau raspunsuri. Sunt martori ai unui eveniment deosebit (un accident. performan a. 3. De aceea este important sa se stabileasca de la început tipul de interviu care urmeaza sa fie luat pentru a avea siguran a ob inerii raspunsului la toate întrebarile. Important este ca jurnalistul sa-l cunoasca. func ionari publici. 3.data si care raspunde la cea mai grea întrebare din partea jurnalistului: de ce ?).). Oricine poate fi intervievat. ultraj. sa aiba idee despre stilul acestuia pentru a-l determina sa spuna ceva. Dincolo de aceste tipuri de interviuri mai pot fi imaginate si altele dar trebuie re inut faptul ca modelele amintite nu pot fi separate net si ca un text de acest gen este posibil sa apar ina la doua sau mai multe forme. Interviul de comentariu (are rolul de a afla opinia celui care interpreteaza evenimentul. care trage concluzii). o secretara. Alegerea lor trebuie sa aiba în vedere câteva lucruri: 1. 6. Ziaristul trebuie sa acorde prioritate intervievatului care de ine informa ia. Interviul de opinie (este convorbirea prin care se urmareste sa se afle ce anume gândesc cei în cauza. frauda etc) 4. O importan a deosebita pentru succesul unui interviu o are calitatea persoanelor invitate la dezbatere. Interviul de amploare ( trateaza unele prezentari generalizate în societate). 2. Interviul de promovare (atrage aten ia publicului asupra unui fapt deosebit). presedin i de firme si asocia ii. 5. Ocupa func ii importante (parlamentari. Sunt acuzate de faradelegi grave (crima. o crima). victorie etc. referitor la subiect). Interviul de personalitate (o discu ie cu un om remarcabil sau celebru). 5. un bodyguard). O forma speciala de interviu este conferin a de presa. 6. 2. Au realizat ceva important (inova ie. 7.). Ziaristul trebuie sa pastreze mereu controlul asupra discu iilor. un câstigator la loto). Intervievatul. 4. antrenori. Principalele reguli ale interviului: 1.

2. Sa participe ziaristii care se ocupa de domeniul respectiv. 6. de obicei între 30-45 minute. 3. Când anumite organiza ii sau institu ii doresc sa prezinte publicului o personalitate marcanta sau un oaspete deosebit. La începutul conferin ei de presa se prezinta de obicei o expunere scurta. 3. pentru ca. Asigurarea bunei desfasurari. interlocutorul sa raspunda cât mai exact posibil. El trebuie sa reprezinte publica ia si cititorii sai. Ea se va prelungi numai în cazuri excep ionale.1. unita i economice. sa se documenteze înainte de participare. direct) si caracteristici. Daca scrie este obligat sa relateze tot ce s-a discutat sau poate selecta numai ceea ce crede el de cuviin a? Nu este obligat. Trebuie sa existe o motiva ie. • El trebuie sa stie cu precizie ceea ce vrea sa-l faca sa spuna pe invitat si sa aleaga obiectul central al interviului. sa aiba umor si masura. Conferin ele de presa pot avea diferite stiluri (colocvial. la întrebarile formulate. funda ii etc. via a intima). organiza ii culturale. Când organiza ii politice. precise. artistice. 2. Conferin a sa fie cât mai scurta. 4. incisive dar care sa nu puna în dificultate interlocutorul (cu referiri la defecte. Înainte cu 24 de ore se aminteste din nou ziaristilor de conferin a. Unele se desfasoara mai degajat iar altele mai sobru. Ea se poate desfasura în limita temei anun ate sau pot fi abordate si alte subiecte daca organizatorii sunt de acord cu acest lucru. 5. Câteodata conferin ele de presa încep chiar prin întrebarile ziaristilor. Cadrul si contextul interviului Înainte de a organiza interviul ziaristul trebuie sa stabilieasca cadrul necesar si unghiul de tratare a problematicii52. dupa care ziaristii sunt invita i sa puna întrebari. Este ziaristul obligat sa scrie despre conferin a la care a participat ? Raspuns: nu. vor sa anun e la un moment dat oamenii asupra unor probleme de interes general. În acest caz nu e nevoie de a se men iona în relatare numele celui care a pus întrebarile. Organizarea unei conferin e de presa se face în func ie de anumi i factori: 1. el va alege numai ce crede ca e semnificativ. Acestea trebuie sa fie directe. Când personalita i politice doresc sa ia pozi ie fa a de anumite situa ii sau declara ii. În legatura cu conferin a de presa se pun de obicei câteva întrebari: 1. În ambele cazuri ziaristii pot folosi pentru elaborarea materialelor lor atât raspunsurile la întrebarile proprii cît si ale celor adresate de ceilal i ziaristi invita i. precum si locul si ora unde se ine. Ziaristul trebuie sa cunoasca bine domeniul respectiv. 104 . Dar trebuie sa specifice ca o asemenea conferin a a avut loc. 2.

cu pruden a. dupa câteva minute de la întrevedere. pentru a-l contrazice pe invitat.. • Imediat ce se constata ca intervievatul nu a raspuns cum trebuie la întrebarea de atac trebuie sa se revina asupra ei. • Din când în când trebuie puse întrebari de punere la punct pentru a permite auditoriului sa urmareasca mai usor interviul si a desprinde principalele linii directoare. cu îndemânare si delicate e. Cu alte cuvinte nu trebuie lasat sa „bata câmpii“. Aceasta însa trebuie facuta cu subtilitate. desi foarte rar. Uneori se impune sa se for eze sfârsitul rezumându-se sau propunându-se interlocutorului un rezumat succint al interviului Reguli de baza pentru autorul de interviuri: • O buna cunoastere a subiectului pentru a fi evitate lucrurile neinteresante. • În situa ia interviului de radio sau tv. Stilul interviului • Interviul este un dialog în care intervievatul de ine rolul principal. • Întotdeauna trebuie pregatit un final de calitate. • Este posibil. Ea va permite for area invitatului de a admite un element de la care voia sa se sustraga. dar exigent. sa se recurga la o întrebare de controversa. • Moderatorul sa fie neutru. • O îndelungata practica de interviuri. • Uneori se impune necesitatea de a sprijini declara iile intervievatului prin întrebari de insisten a pentru ca jurnalistul sa se asigure ca tot ceea ce este important a ajuns la auditoriu. • În interviu nu trebuie sa se strecoare incertitudini sau enormita i ci trebuie cerute explica ii printr-o întrebare de obiec iune (fara rauta i si fara sentin e). • Jurnalistul trebuie sa faca totul pentru a-l ajuta pe interlocutor sa comunice mesajul daca simte ca acesta are anumite greuta i în exprimare sau simte ca ascunde ceva esen ial. • Întrebarile trebuie sa fie simple si directe. câteodata neîmpacat. • Întrebarile urmatoare trebuie sa clarifice si sa precizeze întrebarea centrala. • O mare intui ie în dirijarea dialogului. sau la fiecare trei minute. • Daca intervievatul se abate de la linia stabilita în planul ini ial el trebuie readus la subiectul discu iei apelându-se la o întrebare de relansare. trebuie sa se recurga la întrebarea nominalizatoare (numele sau calitatea intervievatului). 105 .• Discu ia trebuie sa fie lansata de asa maniera încât sa permita ca într-un prim raspuns sa fie rezumat esen ialul informa iei de transmis.

Mallette ofera jurnalistilor câteva • Dupa un schimb de amabilita i începe i cu întrebarile mai usoare. Controlul a posteriori a interviului. • Opinie (este folosit mai ales pentru a judeca si mai pu in pentru a observa. Elaborarea unui mesaj clar si concret. prezicatori. lasând la urma pe cele mai grele. sa fie scurte si directe. Pentru a evita o anume subiectivitate jurnalistul trebuie sa intervina direct ca observator neutru). • Marturie (jurnalistul intervieveaza departe de eveniment). . .fixarea întrebarilor care sa fie grupate pe teme. ambian a din jurul interlocutorului. îmbracamintea.• • • • • • Preocuparea pentru ob inerea unor informa ii fundamentale. • În debutul convorbirii pune i o întrebare sau doua la care cunoaste i raspunsul. • Explica ie (interviul trebuie elaborat în detalii prin colaborarea cu specialistul. Etapele interviului 1. . O atitudine mai curând ofensiva decât complezenta. Jurnalistul trebuie sa se adapteze tuturor opiniilor).o buna cunoastere a subiectului. a situa iei si a problemei. El apeleaza la observatori. cu scopul adaptarii mesajului la nivelul de în elegere al publicului). Evitarea punerii unei întrebari fara raspuns.alegerea interlocutorului. 106 sfaturi utile53: . formularea în mod diferit a unor întrebari esen iale. specialisti care sunt în masura sa exprime o opinie transanta. Animarea interviului prin stapânirea situa iei si ilustrarea acestuia. sa fie agresive si provocatoare. Jurnalistul nu poate face specula ii. Realizarea (desfasurarea convorbirii) Pentru reusita unui interviu Malcolm F. Pregatirea . • În afara de raspunsurile la întrebari observa i si gesturile. Tipologia interviului În func ie de con inutul informa ional si de rolul de inut de interlocutor în raport cu evenimentul sau fenomenul avem cinci tipuri de interviu: • Povestire (cu un participant la o anumita realitate. • Portretizare (interesul este conferit de o personalitate considerata ea însasi subiect).verificarea posibilita ii realizarii interviului. 2.

• În încheiere mul umi i interlocutorului si lasa i deschisa calea pentru o eventuala convorbire.• Asigura i-va ca a i în eles toate raspunsurile. «Istorie paralela». care vine saptamînal la concerte ca într-o catedrala. Pentru acest public. ca pe palme. Tradi ia muzicala este o no iune care nu ine numai de muzician (acesta reuseste prin studiu s-o recupereze cu relativa usurin a).O întrebare dificila chiar pentru mine. spectatorul descopera niste sonorita i peste care trecuse cu prea mare usurin a pîna acum si care îi reflecta cu claritate niste trasaturi ale agita iei secolului sau. Al doilea fragment este extras din interviul cu senatorul George Pruteanu: 107 . în cei 60 ani de cariera dirijorala? . Convorbiri subiective. • Pe masura ce va apropia i de final pune i întrebarile cele mai dificile • Continua i sa vorbi i si dupa ce a i închis carnetul de însemnari sau reportofonul. 1971. • Cauta i întrebari din via a interlocutorului. miscarea tinerilor compozitori este fireasca si se înscrie într-o ascenden a a sim ului muzical. Editura Albatros. nu mai e nevoie s-o spunem. • Pune i întotdeauna întrebarile cu aerul ca astepta i un raspuns. • Daca interlocutorul evita o întrebare reformula i-o si pune i-o din nou dupa un anumit timp. (Ana Blandiana. • Daca interlocutorul nu raspunde complet la o întrebare astepta i sa continue. sa realizeze ceea ce-si propune. ca spectator. Primul fragment este din interviul «Istorie paralela»: . p. Cum se oglindesc în presa româneasca toate aceste cerin e? Sa exemplificam cu doua fragmente din convorbirile cu dirijorul Antonin Ciolan si respectiv senatorul George Pruteanu. ci mai ales de public. sa fie sim ita si.72). ca profesionist (prin defini ie impar ial) al baghetei: ce autor v-a placut cel mai mult în cei peste 85 ani de via a. în primul rînd.Culturii si seriozita ii colectivului ei. Muzica trebuie. Un public bine instruit poarta pe creator si interpret. O data cu acestia.N-am ales niciodata. iarasi în primul rînd. Romulus Rusan. dar pentru dumneavoastra. înainte. • Cauta i ocazii în care sa pune i întrebari de genul: „De ce?“ sau „Cum?“ etc. • Folosi i-va de informa iile culese înaintea interviului. • Pune i întrebari cu final deschis. mi-au placut în egala masura to i autorii care au reusit sa creeze o miscare în public. . a experimentelor celor mai valoroase. a reusit sa fie în ultimii ani o tribuna a muzicii noi.Filarmonica din Cluj. Culturii si seriozita ii publicului salii. Caror fapte le atribui i aceasta emula ie? .

V.D.. . Este îndrepta ita aceasta cerere? . Ce a urmat excluderii din P.întâlnite mai des în discursurile unor interlocutori precum Mircea Dinescu. În schimb. alineat 2. cauta pozi ia de victima»: . un exeget al genului. colegii de partid preferând sa va sacrifice pe dv.R. se vor retrage din coali ia majoritara. limba maghiara în administra ie) si Ordonan a 36 (predarea istoriei si geografiei în limba maghiara. nici mai pu in decât sa-mi ia presedin ia Comisiei pentru Înva amânt a Senatului.Evident ca nu. „Interviul este ca un joc de Ev Mediu. Asa ca. din regulamentul de func ionare a Senatului. afirma un redactor sef de la France Inter. Conform art.C.N. dar ca reproducerea unor termeni sau sintagme apar inând vocabularului suburban. Va afla i în fa a unui turn si vre i sa intra i cu for a! Încercare nereusita.Forma iunea politica din care am facut parte a mers mai departe cu sicanele si a propus nici mai mult.Prietenii nostri maghiari fac referiri la Ordonan a 22 (placu e bilingve. E vorba de o amenin are serioasa sau de un simplu moft? . si Legea înva amântului în subsidiar v-a adus destule neplaceri. în forma lui concreta si curata este un gen gustat de cititori si ascultatori. cauta pozi ia de victima. schimbarile se fac la începutul sesiunii. apoi ferestrele si chiar crenelurile!“ 108 . Traian Basescu si al ii) sunt în general tolerate de presa româneasca.M. daca nu le vor fi respectate promisiunile. Încercarile lor nu sunt agreate si. p. Cu alte cuvinte. Încerca i poarta.R. bancher ho . înfiin area unor universita i maghiare). 42. liderii U.D. dar asta-i situa ia. de aceea.“ (Traian Bratianu. interviul. considera ca „un factor esen ial pentru reusita dialogului este alegerea tonului si situarea pe o pozi ie de relativa egalitate a celor doi participan i“ si ca „formularile agresive de genul – ministru idiot. Editura Muntenia&Leda.«U. U.Tudor. ea poate fi admisa daca produce o informa ie cu caracter revelator pentru discu ie sau pentru imaginea reala a celui intervievat“54 Chiar daca mass-media noastra nu duce lipsa de subproduc ii.D. numai sa nu-si supere partenerii de coali ie. . injurios si scatologic doar de dragul fidelita ii depline fa a de aser iunile interlocutorului nu este perceputa pozitiv de catre majoritatea publicului (si în aceasta situa ie reformularile sau marcarea grafica a cuvintelor cenzurate sunt solu iile posibile). Regretabila o asemenea pozi ie.Fermitatea cu care apara i limba româna. va rog sa trage i singur concluziile. 2000.În ultima perioada. Recurs la politica.D.. cauta cu tot dinadinsul sa se supere.? . în general. C. au declarat ca.143) Tudor Vlad. si nu asa cum vrea fiecare. pentru a avea motiv sa se retraga de la guvernare.n.R.M.M. comunist înrait etc (n.

o preferin a a publicului pentru contactul direct cu o persoana individuala mai degraba decât cu produc ia editoriala anonima a unei redac ii“. El este una din metodele cele mai eficiente ale ziarului de a satisface aceasta sete de contact personal. a confirmat acest punct de vedere astfel: „Succesul comentariului indica.House. în ziarul „The Farmer's-Veekly Museum“. Un actor se poate produce cu un singur act si poate sa joace cu casa închisa saptamâni în sir. o autoritate si o utilitate mai mare în raspândirea stirilor sau opiniilor „fie ca aceasta se face pentru a informa. în prima pagina. a influen a sau a distra“. Se apreciaza ca prima solicitare de a se redacta un comentariu. care timp de mai mul i ani a semnat o rubrica permanenta la un ziar.Un specialist în comentarii trebuie sa aiba un act nou în fiecare zi“. Sarcastice. Caraghioase sau Amuzante. ca a comentariului. cum se arata în lucrarea „New Survey of Journalism“ de George Fox Mott si colaboratorii sai. Importan a comentariilor ca parte integranta a ziaristicii moderne este demonstrata atât de pozi ia principala care i se acorda. Comentariul raspunde necesita ii unui contact personal mai strâns publica ieziar sau revista si cititor. deoarece autorul de comentarii scrie întotdeauna dintr-un anumit punct de vedere. a fost anun ul lui James Franklin în numarul al doilea al „New-England Courant“ (1721) prin care arata ca doreste ca prietenii sai sa-i faca favoarea. Nici un alt gen publicistic nu are o putere de atrac ie. Don Marquis. publicate în „New York Independent Journal“ sau „General Advertiser“ (1787-1788). desigur.7. de a-i pune la dispozi ie Buca i scurte. Prima încercare de comentarii umoristice este semnalata în perioada 17951799. Acest gen gazetaresc exprima personalitatea în gazetarie. în forma ei cea mai perfecta.. pagina editoriala sau în pagina de sport. Ea consta din par i aproximativ egale de truda. Anul urmator poate sa o ia de la capat cu acelasi act. la rubrica „The Dessert“. sef de rubrica la „Philadelphia Public Ledger“ declara odata: „Redactarea unui comentariu este o treaba delicata.. Mai târziu în „Pennsylvania Chronicle“ a aparut (în 1767-1768) o rubrica de comentarii de opinie la fel ca scrisorile „The Federalist“. iar apoi tremura de frica ca este învechit si îsi va pierde slujba. Comentariul Conceperea unui comentariu constituie o arta si o tehnica a profesiei scrisului. Un specialist în comentariu se speteste muncind pentru a-si redacta materialul. munca si bataie de cap. 109 . Serioase. cât si de numerosii cititori pe care si i-au câstigat diversi ziaristi care le semneaza. La rândul sau Jay E. influen a. Tot ceea ce se asteapta de la un comentator este ca el sa fie amuzant sau inteligent în douazeci si cinci sau treizeci de feluri diferite în fiecare zi. din când în când.

No iunile de comentarii si comentator pot fi interpretate ca având semnifica ii diferite, inând seama de diversele clasificari ale acestui gen publicistic. Sunt recunoscute în general trei categorii de comentarii: 1. Articolul de fond sau articolul principal. 2. Comentariul care se ocupa de nouta ile zilei sau faptul divers. 3. Rubrica vesela sau „colyum“. Desi ultimele doua au importan a prin spa iul mai mare pe care îl ocupa în ziar, prima categorie include numele cele mai cunoscute în general. Articolul de fond exprima un punct de vedere personal. Acesta este un comentariu de opinie în care sunt adunate fapte considerate de autor ca fiind conforme cu realitatea, subiecte de actualitate sau de interes curent. Cei mai mul i din categoria celor care semneaza aceasta rubrica pot fi clasifica i astfel: 1. Comentatori de stiri. 2. Specialisti în probleme de politica. 3. Comentatori propriu-zisi. 4. Cronicari sportivi. 5. Cei care scriu la posta redac iei. Comentariul care se ocupa cu nouta ile zilei sau faptul divers consta dintr-un grupaj de stiri cotidiene, strânse de cel care semneaza aceasta rubrica pentru valoarea interesului lor uman. Comentariul umoristic este în cele mai dese cazuri un amestec de paragrafe editoriale, epigrame, glume, remarci inteligente, versuri umoristice si sentimentale, jocuri de cuvinte, curiozita i verbale sau tipografice, eseuri foarte scurte etc. realizate de cel care redacteaza rubrica si de colaboratorii sai. Un expert de frunte al acestui tip de rubrica a fost Charles L. Collins de la „Chicago Tribune“. David Randall face o alta clasificare, el considera ca exista trei tipuri de comentarii: deschis, mascat si cel accidental. Primul exprima judeca i de valoare si opinii într-un mod direct si franc. Celelalte doua sunt considerate ca având un caracter clandestin, diferen a dintre ele fiind ca primul este inten ionat
iar cel de-al doilea nu.55

În zilele noastre majoritatea comentariilor urmaresc un scop serios. Ele se citesc cu interes, au un ritm propriu si o anumita autoritate. Dupa cum men ioneaza Don Marquis: „Sugestiile sale (ale comentariului - n.n) au o influen a mai mare, mai directa decât cea a editorialelor oficiale din ziar“. La aceasta opinie se poate adauga si sfatul dat de C.H.Thompson, comentatorul publica iei „Kansas City Star“: „Spune i un lucru pe care cititorul îl stie dinainte, dar l-a uitat sau începe sa-l considere ca un bun al sau, strict personal (...)“. Adevarul este ca cei care scriu comentarii, mai ales pe teme politice, au de îndeplinit nu numai o activitate serioasa de stimulare a discu iilor publice
110

privind problemele zilei, ci, de asemenea, au si obliga ia continua de a raporta faptele si comentariile la normele etice acceptate de to i. Caracteristica de seama a celor care scriu comentarii este personalitatea. De unde concluzia ca acestia trebuie sa posede un patrunzator sim de discernamânt, aptitudine pentru analiza si sinteza si o experien a larga si profunda. Toate aceste trasaturi trebuie întarite de maiestria cu care se scrie. Cu alte cuvinte originalitatea, abilitatea creatoare si pregatirea serioasa sunt esen iale. În loc sa imite stilul si metodele gazetarilor cunoscu i ca semnatari ai comentariilor, viitorul comentator va trebui sa încerce sa gaseasca cai neumblate, sa încerce noi metode si sa stabileasca priorita i. Aceasta necesita o îndemânare desavârsita, rezultat al unor aptitudini naturale, al experien ei si al imagina iei. Harnicia este necesara, în mod obisnuit, dar nu este niciodata suficienta pentru un bun comentator. În lucrarea „Dreptul de autor“, Harrington si Martin aratau ca: „Pentru a reusi ca gazetar care semneaza un comentariu este necesar ca reporterul sa dovedeasca maturitate, pregatire si experien a serioasa. Gazetarul trebuie sa fie un autor de comentarii si totodata un critic si desi trebuie sa-si men ina atitudinea sa de baza trebuie sa fie în stare sa-si schimbe tonul de la satira la frivolitate ocazionala si de la umor la predica...” Sa exemplificam cu un text din cartea „Politice“ a lui H.R. Patapievici (Editura Humanitas, 1996, p.141): „În condi iile nou create de proaspat votatul Cod Penal, care prevede închisoare grea pentru doua delicte de presa imponderabile, cum ar fi defaimarea na iunii si a statului român sau ofensarea onoarei presedintelui, a continua sa scrii despre aceste teme inevitabile devine o ac iune, cum sa spun, picanta. Pentru ca, daca vrei sa fii liber, trebuie sa ac ionezi împotriva abera iei numita "defaimarea na iunii" sau a inep iei botezate "onoarea" unui func ionar ales cu delega ie. Na iunea este un concept teoretic si nu o realitate pe care s-o întîlnesti pe strada: cine o personifica este în vîrsta mintala a copilariei. Cît despre presedinte, ce a i zice de un decret pentru apararea onoarei liftierului? Presedintele nu are decît o onoare, care difera de a României, aceea de a fi un func ionar integru si zelos.“ Pentru realizatorii de comentarii ingeniozitatea este absolut necesara în asigurarea subiectelor. Desi spuse cu mul i ani în urma vorbele unui gazetar american (L. N. Flint, în „The Editorial“) sunt foarte potrivite pentru peisajul nostru gazetaresc actual: „Merge i oriunde dupa material. Sunt bineîn eles domenii pe care cel ce scrie un comentariu înva a sa le evite deoarece în incursiunile precedente a iesit oarecum sifonat. El ar trebui mai degraba sa înve e valoarea vechii amabilita i, a impar ialita ii riguroase, sim ul unui umor prietenos decât sa foloseasca un stil ridicol, lapidar si sa dea dovada de o loialitate intransigenta fa a de ziar“. Ingeniozitatea în ob inerea materialului presupune utilizarea tuturor mijloacelor si procedeelor legale, capabile de a depista fapte potrivite pentru a fi incluse în comentarii. Mul i gazetari folosesc metode diferite în diverse ocazii.
111

Asta presupune ca nu exista formule pe care sa se poata conta ca un înlocuitor al ingeniozita ii. Si pentru a-l parafraza pe Horia Simionescu putem spune ca un bun comentator trebuie sa fie „un ingenios bine temperat“.

8. Articolul
Cum se defineste articolul ca gen publicistic si în ce masura se diferen iaza de alte tipuri? Înainte de a raspunde la aceasta întrebare vom prezenta trei forme de articole mai des întâlnite: de revista, de ziar si de la colaboratori. a) Articolul pentru revista Con inutul majorita ii revistelor este planificat cu saptamâni, chiar cu luni înainte, astfel încât articolul trebuie sa ina seama de momentul când publica ia va iesi de sub tipar pentru a da cititorului impresia ca este la zi. Ziarele fac cronica evenimentelor pe masura ce acestea se desfasoara, lasând revistelor sarcina de a le interpreta dupa ce au avut loc. De aceea articolul de revista este interpretativ. Cu alte cuvinte el „merge în urma stirilor“ si explica semnifica ia sau însemnatatea evenimentelor. Articolul de revista se adreseaza mai mult intelectului decât emo iilor cititorului. Din acest motiv trebuie sa-l stimuleze si sa-l ajute sa gândeasca mai clar în legatura cu problemele si chestiunile de interes general. Desi majoritatea specialistilor sunt de acord ca activitatea desfasurata la un ziar constituie o experien a valoroasa pentru cel ce va scrie texte la o revista, men ionam ca este necesara îndeplinirea unor cerin e speciale pentru a reusi în domeniul publicisticii: 1. Sa accepte ca scrie pentru un public mai larg, oameni din multe localita i, cu o mare diversitate de interese, pentru a depasi cadru local limitat. 2. Sa aiba ceva de spus. „Ce îi intereseaza pe majoritatea oamenilor ? Un singur lucru le intereseaza pe toate fiin ele omenesti si acesta este însasi fiin a omeneasca“, spunea John M. Giddall, fostul editor al „American Magazine“. Si adauga: „Aici este miezul problemei. Nici o re eta nu îl poate înlocui daca dori i sa sti i cum sa ajunge i la oameni si sa le câstiga i aten ia“. Cum se poate realiza acest lucru ? Publicistul trebuie sa-si asocieze subiectul cu nevoile si dorin ele cititorilor si sa arate modul în care le sunt afectate interesele de subiectul pe care îl discuta. 3. Sa se exprime simplu. Cel mai bun articol este acela care reda faptele într-un stil simplu si direct, care este perfect clar pentru oricare tip de cititori. Este si parerea lui Arthur T. Vance, fost redactor la „Pictorial Review“: „Ave i ceva important de spus. Spune i-o cât mai simplu posibil si nu va învârti i prea mult în jurul problemei. Nu încerca i sa copia i stilul nimanui. Studia i stilul altora si dezvolta i-va un stil al d112

a declarat odata. taieturi din ziare. Sa fie exact. Dar scuzele sunt pu ine sau chiar de neacceptat pentru o eroare într-un articol de revista care. deseori. Orice tip de material în care prezentarea unei persoane este tema principala. spunea: „Stau si scriu cu viteza de 3 cm pe ora.Cobb. d) Prin documentare personala. 4. e) Folosind internetul. revizuirea repetata.“ (citat din „Writing for Profit“ de Donald Wilhelm. care scria la „Sturday Evening Post“. Eu sunt tipul de 113 . asudând pentru punctua ie. „Un redactor format. Car ile si periodicele din biblioteci sunt surse importante pentru orice ziarist. articole de magazin. Irvin S. cea mai buna sursa de informa ii este persoana însasi si materialul pentru articol se ob ine prin dialog cu aceasta. Forrest Crissey. Aminti i-va ca gra ia este usurin a miscarii. stilul este usurin a exprimarii. reprezinta o pregatire de saptamâni sau uneori de luni. Informa iile capatate astfel trebuie verificate si la alte surse pentru a evita eventualele inadverten e. Frank Ward O'Malley de la „New York Sun“. Daca articolul de ziar se „misca“ în jurul unei probleme si poate fi scris repede si fara pregatiri anterioare intense. Presupune vizite la persoane sau locuri care ocupa o pozi ie proeminenta în articol precum si coresponden a cu autorita ile în legatura cu tema despre care se scrie. note si fotografii. aranjate în plicuri sau dosare si indexe sau rânduite dupa un sistem propriu formeaza una din sursele cele mai valoroase. c) Din izvoarele tiparite.261). p. o „gramada de noti e învechite“. de multe ori. b) Din cercetarea directa la sursa. Sunt articole care pot fi scrise pe baza informa iilor ob inute numai dintr-o singura sursa. scrisori. manuscrise. articolul de revista este rodul unei activita i de strângere cu aten ie a multor informa ii. La rândul lui. poate sa antameze orice subiect“. a declarat odata: „Nici nu m-as gândi sa încerc sa scriu un articol pentru „Post“ în mai pu in de trei saptamâni“. scrierea atenta si. care stie sa se descurce printre car i. Articolele de revista nu trebuie scrise la repezeala. care a aparut în „American Magazine“. Planificarea inteligenta. Datele care sunt eronate vor fi descoperite într-un articol de revista si ele sunt suparatoare. De cele mai multe ori însa articolele sunt realizate pe baza unor informa ii adunate în mai multe feluri: a) Din discu ii personale. într-un articol despre „Cum sa începi de sus si sa ajungi jos“. sunt etape esen iale pentru redactarea unui articol care sa se bucure de aprecieri. O eroare într-un ziar – chiar daca este regretabila – poate fi pusa pe seama grabei cu care se lucreaza.voastra. O biblioteca personala.

descrie oamenii în ac iune cu cuvinte si fraze care sugereaza ac iunea. Folosind repetarea pentru a trezi interesul într-o formulare usor diferita. Face descrieri concrete ale oamenilor citându-i direct. Barnes Hoble Inc (extrase): 1. poate fi conturat dupa o astfel de schema: I. face afirma ii curajoase. În timp ce o mare parte din articolele care apar în reviste sunt scrise de reporterii 114 . Un articol are cautare daca este întocmit pentru publicul sau inta. 3. III. Cu ajutorul unui exemplu specific sau a unui incident ilustrativ. A. Si tot asa sunt si ceilal i scriitori pe care îi cunosc si care se descurca“. dupa autorii aminti i. Foloseste figuri de stil vii si incisive. D. 2. Folosind contrastul.scriitor care este tot atât de iute ca si Ghe arul Muir. 4. Un articol. Prin contrast cu idei diferite. A. 5. B. Prin compara ie cu idei similare. I se adreseaza direct sau oficial si ori de câte ori este posibil. si 12 coautori. B. Stabilirea subiectului – adica prezentarea adevarului logic al subiectului astfel încât cititorul sa-l accepte si sa-l asimileze cu usurin a. Atunci când autorul scrie un articol trebuie sa se gândeasca permanent la cititor si sa se straduiasca sa-i pastreze interesul apelând la mai multe mijloace pe care ni le propune Elmo Scott Wattson. Prin folosirea exemplelor sau detaliilor. B. prezentând opinia contrara sau una legata de aceasta. A. A. frapante si câteodata paradoxale. Formularea subiectului . Prin utilizarea compara iei. Îi pune întrebari astfel încât el sa citeasca mai departe pentru a capata raspunsurile si apoi raspunde la ele în asa fel încât sa trezeasca alte întrebari în mintea cititorului. Aplicarea subiectului – adica se arata cum ideea se potriveste cu celelalte adevaruri generale. Presara în articol numeroase incidente specifice si anecdote amuzante sau captivante.adica prezentarea celor ce urmeaza sau introducerea. Ph. folosind „suspensul“ ca si prozatorul. Îi men ine interesul de a sti „ce se mai întâmpla“. Definirea subiectului – adica o dezvoltare a formularii pentru a explica mai departe ideea. IV. 6. similare cu cele ale cititorului. Cu ajutorul unei prezentari generale a subiectului care urmeaza a fi discutat. B. în „New Survey of Journalism“ de George Fox Mott. II. ilustrând diferitele puncte din articol prin referin e la experien e posibile.

publica iei respective sau la cererea redactorului. Trebuie prinsa din zbor si transferata rapid în interes definit“ (citat din „Writing for Profit“ de Donald Wilhelm. la doua rânduri. Ele pot avea o coloana. Poate fi folosit stilul degajat. Titlul si paragraful de introducere în tema sunt asa de interesante încât vor re ine aten ia cititorului si-l vor face sa doreasca sa continuie parcurgerea articolului. 3. esen iale pentru activitatea productiva curenta sau de 115 . 2. S-a oprit o copie a articolului sau s-a trecut pe o discheta pentru a nu se irosi munca cu întocmirea lui atunci când se pierde un manuscris. împrastiata si nesigura. Harvey V. plin de verva. Manuscrisul este „forma definitiva“. 5. altele prefera „punctul de vedere al barbatului“. doua coloane. sau stilul ceremonios. cu marginile late. p. b. Unele reviste sunt publicate pentru un public cititor cu precadere tânar. dar aten ia lor este vaga. El nu se ocupa de o tema care a fost tratata de multe ori în multe alte reviste. c. Punctul de vedere. Atunci însa când a ales tipul de revista pentru care scrie e obligatoriu sa aiba în vedere câteva elemente specifice publica iei careia i se adreseaza: a. întocmit în concordan a cu regulile bine cunoscute: este scris numai pe o parte a paginii. demn. To i s-au strâns ca sa se distreze. Articolul este înso it de fotografii clare. 6. Dupa ce autorul s-a hotarât asupra tipului de periodic pentru care doreste sa scrie el trebuie sa se asigure în legatura cu urmatoarele lucruri: 1. Calitatea literara si stilul în care se scrie. 4. Lungimea articolelor. autorul liber profesionist poate de obicei sa gaseasca anumite „pie e deschise destul de favorabil pentru materialele pe care le scrie“. În unele reviste articolele sunt stralucitoare si stilul este curgator. altele pentru un public mai în vârsta. interesante. academice. Sunt reviste care solicita articole scrise din „punctul de vedere al femeii“. Denell spunea: „Cel care scrie un articol pentru o revista de larga circula ie este în situa ia unui om care îsi ia obliga ia de a ine un discurs la un picnic. b) Articolul de ziar Articolul de ziar abordeaza cu precadere teme economice (dar si din alte domenii) si are riguroase fundamentari stiin ifice intind din capul locului obiective precise. o pagina sau mai mult. cu paginile numerotate etc. Articolul nu trateaza un subiect care a mai fost abordat în ultima perioada.262). în altele sunt profunde. Un fost redactor al magazinului „Liberty“.

• Formularea clara si delimitarea exacta a temei abordate în scopul evitarii caracterului vag. sugerate de via a. interviul) se considera ca articolul. mentalita i. Au un caracter concret iar la baza lor trebuie sa stea evenimente si fapte bine determinate. Articolele teoretice nu au valoare deplina. sa sistematizeze. principii. Evident ca împar irea lor pe tipuri. articolele sunt foarte variate. prin profunzimea analizei faptelor. În toate formele si aspectele ei aici prezentarea nu constituie un scop în sine ci o arma puternica pentru a cuceri electoratul. sa generalizeze anumite fapte si prin aceasta sa contribuie la promovarea elementelor noi. este conven ionala dar ea este necesara pentru a dezvalui mai profund si mai complet specificul muncii pentru alcatuirea unui articol. reportajul. Dupa caracterul si procedeele de interpretare. nu-si ating scopul daca le lipseste legatura cu practica. prin amploarea generalizarilor. principii si reprezinta instrumente de lucru nu numai pentru specialisti ci si pentru publicul larg. ele creaza convingeri. Urmaresc sa faca cunoscute programele economice ale diferitelor partide politice. Din prima categorie fac parte textele care au ca obiectiv comun: sa explice. sa analizeze cu competen a fenomenele economice. filosofice. Alegerea scopului propus implica: • Luarea în considerare a caracteristicilor socio-profesionale. b) Articolele teoretice. la ordinea zilei. în concordan a cu sistemul de valori politice. culturale ale categoriilor de cititori carora le este destinat mesajul.perspectiva. Desi fenomenele economice pot fi abordate si cu ajutorul altor genuri publicistice (nota. ca si dupa tematica lor. Asemenea articole sunt absolut necesare în aceasta perioada de tranzi ie spre economia de pia a când se impune cu necesitate însusirea unor concepte. 116 . Ele trebuie sa explice no iuni. Ele exprima întotdeauna ceva esen ial. ale gruparii pe care o reprezinta. Articolele promo ionale au mai ales o func ie formativa. morale. În marea varietate a temelor abordate si impuse el poate si trebuie sa fie un rezultat al îmbinarii politicului si economicului. unul sprijinindu-se pe celalalt. reprezinta forma cea mai potrivita pentru a dezvalui esen a lor. modalita i de lucru. Dupa menirea lor articolele pot fi: a) Articole de fond. c) Articolele promo ionale. neconcludent al tratarii si prezentarii publicistice. sa investigheze procesele intime ale activita ii agen ilor economici. concepte. structuri necunoscute sau prea pu in cunoscute pâna acum. Ca atare trebuie sa acceptam delimitarea dupa doua principii: dupa menirea articolului si dupa tematica abordata. atitudini si comportamente. când exista trasaturi de baza comune. Pentru a fi eficient el trebuie sa cuprinda o arie tematica larga.

În func ie de acestea se stabilesc si temele supuse dezbaterii si modul de tratare a lor si expresiile ce vor fi folosite. în plina evolu ie si. concuren a ca mijloc de sporire a calita ii si eficien ei produc iei. transporturi. Astfel ca. Se poate afirma. 2. cu alte cuvinte. realizarea articolelor economice este posibila daca se respecta urmatoarele cerin e: 1. deci. în strânsa legatura cu practica economica. agricultura. Economia este un organism viu. Eficientizarea articolelor publicate. daca posibilitatea de receptare este diferita si „haina“ pe care o îmbraca articolele economice trebuie sa fie diferita. înainte de toate de calitatea analogiei. d) Articolele de probleme. Sectorul la care se refera (industrie. caracterizate prin for a de convingere si a unor modalita i subtile de argumentare. turism. ca în momentul de fa a aria problematicii în resortul economic al presei este extrem de vasta si ea continua sa se îmboga easca permanent cu idei noi desprinse din via a. Problemele surprinse si analizate (descentralizarea economiei. 3. ca atare. de inuta 117 . cunoscatori ai terminologiei folosite) sau în ziare de larga circula ie (unde majoritatea cititorilor nu este familiarizata cu problemele abordate). Gasirea celor mai potrivite maniere de tratare a problemelor economice. cu competen a si eficien a. Orientarea si ordonarea articolelor sa nu fie întâmplatoare ci în func ie de necesita ile stringente pentru fiecare perioada. e) Articolele de promovare a creativita ii. 2. Principalul lor merit consta în aceea ca pe de o parte împartasesc rezultatele dobândite iar pe de alta parte dezvaluie mecanismele realizarii lor. rolul managerului în reasezarea noilor structuri. Aici trebuie sa facem o delimitare. tematice care sa incite si sa impresioneze cititorul. Dupa tematica abordata articolele pot fi si ele foarte diverse si se diferen iaza dupa: 1. construc ii. axate pe investiga ii profunde. De aceea fiecare ziar trebuie sa discearna si sa aleaga din vastul câmp informa ional câteva obiective pe care sa le înfa iseze cu prioritate. se impune cunoasterea problemelor concrete. de competen a celui care scrie. a starii de lucruri din fiecare moment. cresterea rolului sectorului privat. Importan a lor este ca fixeaza obiectivele concrete si mijloacele de ac iune în etapa pe care o parcurgem. Articolele economice pot fi inserate în publica ii de specialitate (care se adreseaza unor oameni aviza i. motivarea întreprinzatorului etc). bursa etc).• Folosirea ca ilustrari si exemplificari ale aspectelor de via a cunoscute. sistematic. Ea este determinata.

în buna parte. de sinteza si sa-i ofere realitatea economica într-o haina noua. cultura. compara ii. Necesitatea înlaturarii caracterului specializat al articolelor economice a fost în eleasa de unii în mod simplist. sa depaseasca forma simplista a informarii. ca ea nu poate fi decât sobra. Din pacate exista la mul i redactori concep ia vadit eronata. ea nu trebuie sa fie nici bombastica dar nici sablonarda. de solu iile pe care le propune etc. Observa iile facute pe marginea articolului economic pot fi. extinse si asupra textelor care abordeaza si alte domenii: politica. ca limba. maiestria de a folosi mijloacele de exprimare. scris clar ac ioneaza nu numai asupra min ii dar si asupra inimii cititorului. În strânsa legatura cu stilul este accesibilitatea publicisticii economice. munca sa concreta. competen a si mesaj nu trebuie sa constituie un obiect de lux ci unul de prima necesitate. prin materialul folosit cât si prin priceperea. face însa ca anumite articole sa nu suscite prin modul de abordare a problemelor nici interesul specialistilor. lumea sa spirituala. ra ionala. Nu poate fi considerat cu adevarat publicistic textul banal. De aici. exclusiv prin prisma evitarii abunden ei termenilor tehnici. a contabilita ii si statisticii pure. Fraza nu trebuie rupta de con inut. Încercarea de a gasi o formula. Este obligatoriu ca forma sa exprime clar con inutul. Caracterul emo ional al unui articol se ob ine atât prin temele alese. Cititorul asteapta de la gazetar un text care sa con ina fantezie gazetareasca în interpretarea realita ii obiective. vorbe fara rezonan a însirate ca într-un proces verbal sau dare de seama. alimentata de anumite minusuri profesionale ca presa economica are un anumit specific al ei. faptica economica este arida: cifre. O forma clara. de idei. conceput cu nerv. ermetica. Se concep astfel articole dominate de monotonie. este condi ia necesara pentru dezvaluirea boga iei con inutului. În forma ei primara. Asemenea articole sunt evident ocolite de catre cititori. justi ie. lipsita de eleva ie. chipurile accesibila. Aceasta nu înseamna ca si articolele pe care le introducem în ziar trebuie sa poarte pecetea tehnicismului. De aceea mijloacele expresive folosite de autor trebuie sa fie judicios alese. tabele. Orice articol pentru ziar. Cautarile de forma nu constituie însa un scop în sine. Adesea articolele realizate în acest fel sunt pline de cuvinte si expresii de prisos care uneori aproape nu au nici un sens în contextul dat. problemele sale. înva amânt. nici cel al categoriilor mai largi de cititori. sanatate etc. Articolul ca gen publicistic trebuie sa se caracterizeze printr-o forma clara. sablonard ca stil. diagrame. sa dam aprecierea cuvenita voin ei sale de 118 .publicistica a argumentarii si stilului. Exista însa si o alta tendin a. dintr-o asemenea concep ie. Este motivul care ar trebui sa ne îndemne sa scoatem în eviden a omul. Un articol bogat în idei. se nasc fraze sterpe. articole plicticoase si obositoare nascute din comoditate. incompeten a sau insuficenta cunoastere a realita ii de catre redactorul economic. tehnicista. fara coloritul viu al vie ii.

c) Articole de la colaboratori O forma combinata între cele doua tipuri principale de articole o reprezinta textele de la colaboratori. articole promo ionale. Textele colaboratorilor. pentru suplimentul de informa ie pe care-l pot aduce. cu întrepatrunderea si descoperirea adevaratelor cauze care genereaza o stare de lucruri anume. daca se poate. Temele abordate de ei pot fi foarte diferite. sa poata furniza concluzii. Ar trebui o vecie pentru a sti câte ceva despre sufletul sau. din toate sectoarele (economie. Nu este nevoie decât de o clipa pentru a-l ucide“. si în func ie de problema tratata. indiferent de forma sa. înva amânt.). Nu masina ci activitatea umana trezeste si men ine interesul cititorilor. sport etc. articole de promovare a creativita ii etc. articolul a ajuns sa îmbrace mai multe forme: articolul economic. articolul pe teme politice (sinonim adesea cu comentariul) etc. cultura. Capatând noi func ii si modalita i de exprimare. Atunci când un lucru pare iesit din comun informa iile furnizate trebuie verificate cu aten ie.munca si de sacrificiu. stiin a. dintotdeauna trasatura comuna fundamentala a articolului de presa a fost militantismul. sa nu publica i un articol de la un freelancer pe care nu l-a i cunoscut înca“. politica. articolul de înva amânt. sa defineasca concepte. specialisti în diverse domenii sau simpli coresponden i. Colaboratorii pot fi: ziaristi profesionisti de la alte ziare si reviste sau independen i. care pot fi de un real folos pentru orice publica ie. este analiza.56 Atunci când se constata ca un colaborator ofera neadevaruri e absolut necesar sa se renun e la serviciile lui. Ca modalitate de realizare a articolului. articolul ceta enesc. O analiza care prin discu ii. cu ridicarea pe trepte de generalizare a fenomenului. relatari de fapte si evenimente. sa descopere de la efect la cauza realitatea si invers. ne sfatuieste David Randall. la fel si formele pe care le îmbraca textele (articole de fond. articolul cultural. Vorbind despre om Voltaire spunea: „A fost necesar sa treaca treizeci de secole pentru a cunoaste ceva din structura omului. El a existat de când e 119 . articole teoretice. generate de realitatea însasi. Indiferent de con inutul abordat. „O politica buna este ca niciodata. Foarte rar. Se stie ca în afara de jurnalistii angaja i publica iile apeleaza adeseori si la oameni din afara.). trebuie tratate cu cea mai mare grija deoarece nu se stie daca acestia sunt corec i sau incorec i. idei si sentimente. ei urmând sa acopere o serie de „goluri“ din schemele redac ionale. El este în acelasi timp si o expunere dar si o dezbatere prin care gazetarul trebuie sa ia atitudine activa. analiza se împleteste cu sinteza. Considera ii generale Articolul este punctul central în jurul caruia graviteaza toate celelalte genuri gazetaresti.

o viziune a mersului înainte al realita ilor actuale. pe cât posibil scurte. Cu peste un secol în urma G. tot ceea ce se poate discuta public. stiind cu cine are a face. prin momentul constituirii presei propriu-zise. scopul ei suprem. acum avem nevoie de articole diverse. cultivarea sistematica. sa releve sensuri si semnifica ii majore în interpretari de calitate. J. articolele au rolul de a aduce o viziune interpretativa a faptelor. Ca modalitate de reflectare a realita ii concrete. fenomenelor vie ii si activita ii sociale în general.J. în Moldova. 9. cele dintâi stiri. trecând mai departe.Servan-Schreiber afirma ca: „este un gen publicistic de greutate“. Daca în perioada comunista se practicau imaginile sablon. creaza primele gazete în limba româna: „Curierul românesc“ si „Albina româneasca“ traversând în continuare . ra iunea existen ei sale. în 1829. dense în idei. ancheta publicistica a fost definita în diferite moduri. a variatelor aspecte si probleme ale vie ii de azi. de comentarii convingatoare. cu mai mul i 120 . asa zisul limbaj de lemn. fara jena“. în Muntenia si Gheorghe Asachi. drept una din modalita ile ce in direct de procesul de modernizare si perfec ionare continua a metodelor gazetaresti de investigare.presa scrisa. Între toate verigile presei scrise. în forme si mijloace diferite. Nu zice i ca adevarul strabate din condeiul nenumit ! Caci pentru ce sa nu cunoastem cu to ii pe apostolii adevarului ?“ În ultima vreme a fost avansata ideea ca un ziar trebuie sa fie pur informativ. sanatoasa. Or. începând din 1790 când apare în acel „Courrier de Moldavie“. domnilor publicisti. inedite ale vie ii publice“ si „sa discute cu prioritate fa etele umbrite de stres ale omului contemporan. O opinie gresita deoarece oamenii au nevoie sa stie nu numai ce se întâmpla ci si de ce asa si nu altfel. primul ziar de cultura. Ancheta jurnalistica Admiterea anchetei ca gen publicistic nou are ca rezultat utilizarea ei tot mai frecventa. pentru ca si opinia publica. Ion Heliade Radulescu. iesi i la lumina. Acest militantism a fost coloana vertebrala a presei scrise. la moda. trecând pe un plan secundar rolul articolului. Bari iu afirma: „Deci curaj. Daca prima parte a propozi iei romancierului francez se suprapune oarecum cu încercarile teoretice ale practicienilor nostri de a defini ancheta ca un reportaj adaptat realita ilor contemporane (si în acest caz as da doar câteva opinii ale unor autori de anchete români. subscrie i-va. când ctitorii acesteia. în limba româna. Sa ne gândim la principalele momente ale presei românesti. rigoare. cu atât mai curând sa ia si la noi o forma solida. momentul „Daciei literare“ (1840) sau al pasoptismului. discursurile si „be ia de cuvinte“. trasaturi indispensabile unei bune informari. în timp ce Francois Mauriac sus inea ca rolul ei este „sa atace faptele cele mai spectaculoase. articolul este menit sa dea consisten a. menite sa ajute largirea informa iei obisnuite. prezentare si punere în aten ia opiniei publice. viabilitate.

Etapa de tratare exclusiv roza a realita ii sociale prin „reportajul literar“ care colec iona „adjective“ laudative. de a cupla receptivitatea proprie reporterului cu tehnica chestionarului. • Selec ia materialului. În ultima faza poate apare contradic ia dintre nivelul publicistic si cel stiin ific al materialului. George Radu Chirovici remarca. • Completarea chestionarului. de patrundere în intimitatea realita ii. ea exploreaza un fenomen de ordin etic.ani în urma. Majoritatea ziaristilor considera ancheta ca un instrument de sondare. Ea poate fi economica. • Contactul cu terenul. Unul din publicistii specializa i în acest gen. • Cercetarea contextului rela ional. O anumita tendin a spre abordarea stiin ifica a realita ii se releva si din evolu ia în timp a anchetei de presa din ara noastra. Vasile Nicorovici este de parere ca „ancheta are un larg substrat monografic. falsificând un peisaj social care nu se sfia sa aiba si pete cenusii. economic sub toate unghiurile“. • Descoperirea mecanismelor si realizarea conexiunilor. convingatoare care foloseste direct for a de argumenta ie. • Redactarea (sa aiba o dimensiune corespunzatoare iar faptele sa se deruleze într-o ordine logica). statisticieni. cu ceea ce îl urâ este. • Observarea reac iilor comunita ii. o descoperire si o prezentare într-un limbaj publicistic a unui fapt social inedit“. în urma cu peste douazeci de ani ca la noi ancheta a parcurs cel pu in doua etape de abordare: . critici de arta sau de film. Ecoul cel mai mare se pare ca îl au anchetele care trateaza teme morale privind întregul complex de probleme cu care ceta eanul se întâlneste în via a sa de zi cu zi. educativ. Aceasta cerin a de a aborda curajos esen ialul în fenomenele sociale contemporane caracterizeaza momentul dinamic al genului si impune o noua abordare a lui. sociologi) sau de redactori cu ajutorul unor institu ii specializate în sondarea opiniei publice. sociala si se poate realiza de redactori specialisti (ingineri. parerile opiniei publice. punctele de vedere exprimate de grupuri largi de oameni din diferite domenii de activitate. Victor Vântu spunea: „ancheta în presa este un reportaj social. de cunoastere. Si. Ioan Coman considera ancheta: „un reportaj social care prezinta omul cu suisurile si coborâsurile lui. dar si cu sublimul la care aspira“) în cea de-a doua îsi face sim ita nevoia de a îmbina în acest gen abordarea publicistica cu rigoarea stiin ifica a cercetarii sociologice. o forma de dezbatere vie. în fine. economisti. Realizarea unei anchete are mai multe etape: • Documentarea. culturala. intui ia ziaristului cu ideile ce apar în cursul cercetarii sociologice. 121 .

Cu toate acestea. Replica reporterilor aduce în prim plan existen a diferen elor de metoda ale anchetei de presa fa a de cea sociologica (reclamate de nevoia de operativitate. Explorarea monografica a fenomenului social. Pentru a avea certitudinea eficien ei activita ii sale. macar în faza documentarii. Exista însa o disputa de idei între sociologi si ziaristi în problemele abordarii practice a anchetei de presa. La acestea s-ar putea adauga o a treia etapa marcata de interferen a anchetei cu sociologia prin preluarea de metode si concluzii ale cercetarii stiin ifice pentru a putea reflecta o realitate sociala tot mai complexa si dinamica. Cunoasterea exacta a dinamicii fenomenelor sociale. de rezultatele cercetarilor si de tehnica de investigare. 3. un reporteranchetator trebuie sa raspunda la câteva întrebari: a) Care este fenomenul cel mai important asupra caruia sa-si îndrepte tirul? b) Care sunt aspectele fenomenului si cum stabilim explorarea lui monografica? c) Care este eficien a ac iunii de presa si a celorlalte mijloace de modelare a constiin ei si cum au ac ionat asupra fenomenului social? Din perspectiva acestor probleme pe care le ridica tehnica realizarii (deci documentarea si nu redactarea) unei anchete de presa. al carui talent. aspectele sale posibile. a apus. Eliminarea caracterului de campanie. În spatele acestui „ziarist total“ trebuie sa stea azi munca 122 . scopuri diferite).. ca exista o similitudine de concluzii între anchetele de presa si cele sociologice îi conduce pe ziaristi la parerea ca cele doua domenii – presa si sociologia – ajung pe cai diferite la acelasi rezultat. ca o reac ie a organismului social la aceasta reflectare saraca în paginile presei a realita ii a aparut ancheta sociala. lipsa unui personal specializat. Folosirea tehnicilor sondajului sociologic si rezultatele cercetarii sociologice se impun pentru: 1. experien a. sa izoleze din general cazurile cele mai expresive.Etapa în care. existând riscul ca ancheta intuitiva sa duca la concluzii gresite. colaborarea între ziar si sociologie este necesara. atacând toate laturile. Determinarea dimensiunilor unui fenomen social impune o cercetare stiin ifica pentru ca el nu apare si nu dispare instantaneu ca urmare a publicarii unei anchete. Epoca „ziaristului total“. Sociologii reclama necesitatea ca acest gen publicistic sa faca uz. Faptul ca se asigura cu mijloacele proprii presei – un esantion reprezentativ. 2. de aici derivând si nevoia de prospectare a direc iilor de dezvoltare a acestora. trebuie sa recunoastem ca asigurarea unui esantion reprezentativ cu mijloacele actuale de care dispune presa este discutabila iar teza existen ei unei rigori stiin ifice la ancheta de presa pe baza concluziilor juste si deci similare cu cele ale anchetelor sociologice este greu de demonstrat. „fler“ sau intui ie îl face sa sesizeze fenomenul cel mai caracteristic.

esantionul trebuie stabilit matematic. fenomenele trebuie cercetate riguros stiin ific. • obstacolele în ob inerea dovezilor legate de tema abordata. iar pe de alta parte reprezinta o sursa de inspira ie pentru delicven i sau virtuali delicven i. Ceea ce nu prea e cazul cu presa noastra actuala iar exemplele sunt la îndemâna oricui. imaginari. frumuse ea expunerii. Concluzia anchetatorului trebuie sa fie o sinteza pe un plan superior. Iar acest lucru provoaca cititorilor anxietate si insecuritate pe de o parte.. intui ie. credin a în adevarul pentru care militeaza. rapiditate în miscare. discre ie. Multe dintre publica ii umbla dupa faptul strident. Dar pentru aceasta ancheta are nevoie de o tot mai serioasa inser ie la stiin a sociologiei care sa-i asigure pe de o parte o audien a sporita la cititori. Uneori articole de opinie sunt transformate în pretinse anchete în care nu numai ca subiec ii nu sunt alesi dupa criteriile esantionarii aleatorii dar sunt. ajuns în pragul discu iei cu un factor de raspundere. spirit acut de observa ie. socant pe care îl prezinta fara analiza structurii sociale a situa iei de fapt. cu privire la o anume situa ie. curaj. cea mai mica afirma ie neîntemeiata având consecin e greu remediabile. au mari sanse de eficien a. Raspunderea ziaristului-anchetator se situeaza în vecinatatea imediata a acelor raspunderi profesionale coplesitoare dat fiind faptul ca vizeaza destine omenesti. iar pe de alta parte. Cu alte cuvinte. a împrejurarilor concrete de via a. comenteaza. greu accesibile. 123 . Realizarea unor anchete (gen mai pu in prezent în presa) este împiedicata de: • prevederile legale care protejeaza intimitatea individului. tâlhariile. în afara de o bogata experien a si de câteva calita i personale: seriozitate. • greutatea în verificarea corectitudinii informa iilor.de echipa. a tuturor opiniilor exprimate. întâlnim anchete nefinalizate în care reporterul-anchetator. evita sa relateze parerea acestuia sau foloseste un model intuitiv. Îi ramâne ziaristului talentul. dinamism.. înlocui i cu ini iale.inexisten i. în discordan a cu adevarul. la un anumit fenomen din domeniul rela iilor umane. Acesta din urma rezulta din dialectica subtila a tezelor si antitezelor. deci adresata unui public delimitat printr-un interes preexistent. Ziaristul de investiga ie are nevoie. ancheta. ajungând la informa ii adeseori ascunse. boga ia argumenta iei. violurile. Alteori. scandalurile publice etc. o mai mare putere de modelare a constiin elor. reluate cu obstina ie de catre unele publica ii: furturile. care tinde sa ofere o imagine veridica a diversita ii de opinii întâlnite în via a cotidiana. puterea de convingere. O ancheta reusita trebuie sa demonteze mecanisme. prostitu ia. perseveren a. Sunt câteva teme predilecte. poate fi caracterizata ca un colocviu în care atât preopinentul cât si autorii lui discuta. Un ziar specializat sau o rubrica specializata. propun solu ii asupra unor aspecte cu valoare de generalizare care sa intereseze mii si mii de oameni. a motiva iei profunde si reale. sinuciderile.

1994. Ancheta impune o munca alerta. Excesul de informa ie. Ea este legata strict de un eveniment (demisia unui ministru. pe primul plan situându-se efectul ei. Dosarele gata pregatite si predate redac iei de catre anumi i „binevoitori“ (ele fie sunt partinitoare. Pentru realizarea unei anchete se pot folosi procedee jurnalistice diverse. interviu. Practica arata ca un bun jurnalist de investiga ie se formeaza în 8-10 ani. Tema prea generala.De multe ori texte cu preten ie de anchete sunt neeficiente din cauza unor lacune în realizare: 1. ceea ce duce nu o data la erori sau concluzii pripite. niciodata. moralizarea sau dilatarea nepermisa a efectului. De aceea este nevoie de o verificare atenta. Tipuri de anchete Exista mai multe tipuri de ancheta. Cititorul are nevoie de fapte si de aceea autorul de anchete trebuie sa se opreasca la un singur subiect pe care sa-l ilustreze cu un fapt de via a dramatic si convingator din care sa extraga implica iile. Se deosebeste de aceasta din urma mai ales prin faptul ca efortul jurnalistic se centreaza mai mult pe circumstan e si mai pu in pe dovedirea vinova iei cuiva. investiga ia de fapt divers poate avea urmari nefaste. patru sunt cele mai importante58: .) si consemneaza fapte si declara ii fara a se merge pâna la cauze. 2. aflata mereu sub presiunea timpului. implica ii morale. o premiera economica sau culturala. împiedicând bunul mers al cercetarilor ori încalcând grav dreptul la intimitate al celui în cauza (personalita ile 124 CFPJ. 6. b) Ancheta de fapt divers. • alegerea unghiului de atac57. vizita unei personalita i marcante etc. stire. responsabilita i. fie ascund informa ii importante a caror lipsa e greu de sesizat). 4.) dar ele conteaza mai pu in. consultându-se toate par ile aflate în conflict si apelând la surse credibile si independente. specifice si altor genuri (reportaj. 3. Tonul partinitor si nu tocmai dezinteresat. Dupa Jacques Mouriquand (L’Enquête. 5. Abunden a surselor confiden iale si a formularilor gen: se zice.16-25). pp. În lipsa unui cadru legal si a respectarii deontologiei profesionale. Înainte de a efectua ancheta ziaristul trebuie sa ina cont de doua lucruri: • definirea corecta si riguroasa a câmpului tematic. iar în lipsa talentului specific. a) Ancheta de actualitate. toata lumea stie ca etc. Este o forma care îmbina elemente ale investiga iei de actualitate si ale anchetei poli iste. portret etc. Folosirea limbajului abstract sau de stricta specialitate.

Dincolo de avantaje dosarul se poate banaliza ca procedeu daca este folosit în exces. în formularea ei inedita si provocatoare). sportive). de revistele franceze („Nouvel Observateur“ este un exemplu). de teme: divor . stres etc. Pentru ca niciodata (sau aproape niciodata) ziaristul nu va avea acces la documente majore. El este promovat. stabilit de comun acord cu seful de sec ie. e) Alte tipuri • ancheta de opinie (reusita ei depinde de alegerea corecta a întrebarii. Se întâlneste mai pu in în presa cotidiana si mai mult în presa tematica ori saptamânala care se apropie de sociologie (ex. în special. • portretul. De aceea ea trebuie bine pregatita. d) Ancheta de investiga ie. bolile de inima. el trebuie sa foloseasca dovezile indirecte si fragmentate. c) Ancheta magazin. inând cont de toate influen ele si posibilele pericole si-n consecin a durata realizarii ei este mult mai mare decât la alte materiale jurnalistice. o caseta cu date statistice etc. • pagina tematica sau dosarul de ancheta (procedeu folosit în unele ziare franceze. vecini.). dusmani etc. Se afla la grani a dintre reportaj si cercetare detectivistica. • raidul-ancheta (în aceasta situa ie ziaristul provoaca realitatea ca apoi sa scrie despre ea). El poate fi considerat un gen de ancheta în masura în care subiectul este prezentat din multiple perspective asa cum este el vazut de colegi de serviciu. o ancheta de actualitate. Pentru a valoriza si a scoate în eviden a evenimentul. Acest tip de ancheta are mai mult o func ie pedagogica. ea nu este de stricta actualitate dar câstiga prin originalitate si unghi de tratare. dar complementare de abordare a subiectului propus: un interviu cu un specialist. Ca orice munca în colectiv pagina tematica presupune o buna coordonare si un plan prealabil. în asa fel încât fiecare jurnalist sa stie în amanunt ce are de facut. si poate conduce la un efect publicistic deosebit.). în România fiind rar întâlnit. Dupa Jose De Broucker exista câteva tipuri de portret: 125 . declara iile martorilor pe care trebuie sa le verifice si sa le confrunte între ele de mai multe ori. politice. unde avem de-a face cu juxtapunerea unor unghiuri diferite. prieteni. mai ales „La Croix“. Scopul anchetei de investiga ie este de a dezvalui în mod convingator cauze si realita i greu accesibile. ea trebuind sa ajunga la secrete pazite cu strasnicie.artistice. o relatare. dosarul va fi publicat rar si în situa ii bine definite. în amanunt.

luarea unei decizii redac ionale. aplicarea în practica a acestor liste. stare civila si curriculum vitae). o buna documentare si mai ales o cunoastere deosebita a subiectului. CFP. în elegere critica. Ea vizeaza sensul. Jose De Broucker propune în „Pratique de l’informa ion et ecriture journalistique“. semnifica ia faptelor si impune mai multe exigen e: stabilirea corecta a problematicii. Evident ca ancheta este un gen publicistic de mare raspundere care poate avea urmari deosebite. 1995. politicienii. o alta clasificare si împarte anchetele în doua mari categorii59: • Informativa. încadrarea corecta a problemei. dosare de presa. de la un incendiu etc. lasând de o parte informa iile insuficient verificate. simpatie fa a de subiect. interviurile cu personajele din anturajul subiectului. lista ierarhizata a muncii de verificare. Caracteristicile ei principale sunt: dezvaluie informa iile ascunse (un caz de corup ie. Desi sunt deosebite ca mod de realizare aceste tipuri de ancheta au ca trasaturi comune: lungimea. • Interpretativa. si se face reconstituirea faptelor). sau medalion (scurta scriere în care se schi eaza portretul unei personalita i). rapoartele oficiale. 126 . Pentru realizarea unui portret se pot folosi: dic ionare biografice. Ziaristul care îsi propune sa realizeze un bun portret trebuie sa dea dovada de curiozitate. o implicare politica) puse însa sub semnul condi ionalului. formarea unei convingeri intime. studiul corect al dosarului documentar. fotografii. o supersti ie – sau de la o simpla opinie si se ajunge la situa ii deosebite). Oamenii în general nu sunt dispusi sa accepte critica mai ales atunci când nu este fondata. Anchetele folosesc mai multe surse: contactele personale. presa. calita ile unei persoane). profil (care contureaza trasaturile. diverse documente. De aceea este nevoie de o documentare riguroasa si mai ales de o acoperire a textului cu documente. necrolog (care releva meritele unei persoane de curând decedate). identifica informa iile virtuale (se pleaca de la un fapt obisnuit – un fenomen meteorologic. scrierea sau punerea în pagina. Un bun jurnalist de investiga ie va sti însa întotdeauna sa evite capcanele acestui gen si sa asigure maxima eficien a textului sau. interpretarile. riscul de a rata si noutatea. grupuri de presiune. Paris. organiza iile interna ionale. Ziaristul îsi propune sa ajunga la ceea ce este ascuns. reconstituie informa iile lacunare (se porneste de la un accident de masina. poli ia si alte servicii de urgen a etc. durata. disimulat.biografic (care scoate în eviden a etapele vie ii unei persoane. insinuarile sau datele nesigure. actualizarea si completarea personalizata a faptelor.

În aceasta forma. satiric. În foileton au început sa se publice apoi însemnari de calatorie. sau capitole de roman. m-am marcat. elaborata din ini iativa societa ii „Astra“ de catre un colectiv condus de C. anun ând la sfârsitul veacului un eveniment din via a presei: Centenarul foiletonului. care cultiva umorul. „Gazeta Transilvaniei“ scrisese chiar cu trei ani mai devreme. Paralel cu articolele si crea iile literare. într-un articol prin care i se prezenta pe scurt istoricul. Primul foileton. publicat în subsolul paginilor. Foiletonul În existen a sa (de peste 200 de ani) foiletonul a cunoscut doua forme principale. Iata una din defini iile lui din „Enciclopedia româneasca“. în 1897. foiletonul a fost cultivat de presa româneasca înca de la primele ei începuturi. „Marchiza blestemata“. inserat în josul gazetelor periodice“. în anul 1800. în 1837. iar evenimentul este consemnat în câteva din marile enciclopedii ale lumii. foiletonul în a doua sa accep ie. Pe la începutul anului 1840 foiletonul aparea la rubrica: „Sub linioara“. rubrica pentru chestiunile ce cad în afara de domeniul politicei militante“. a aparut sub aceasta denumire în „Journal des Debats“. imitând-o pe cea franceza. de stiin a etc. care a scris în timpul Împaratului Napoleon I. aceea de articol literar. Foiletonul era precum e si acum. publicate la rubrica „foileton“. în subsolul unei pagini iar cealalta un gen publicistic original. aparut în prima noastra revista literara. Referindu-se la acest tip de scriitura Victor Eftimiu povesteste: „Ajutor de reporter.si am devenit colaboratorul sefului meu în traducerea în fascicole a unui roman. Cel dintâi foiletonist a fost Julien Geoffroy. Printre primii autori de 127 . întâlnim în paginile presei noastre. precizându-se: „Foiletonul are as mul ami existen a sa cenzurei severe de pe atunci. Diaconovici. Dupa modelul francezilor se introduce foiletonul si în presa celorlalte popoare. Presa româneasca. În 1836 ziaristul Emile de Gerardin este primul care ini iaza publicarea succesiva în foileton a unor capitole de roman. una care însemna publicarea unui text în mai multe episoade. „Alauta româneasca“. reprezentând doua concep ii diferite. articol de literatura. În realitate foiletonul este prezent în presa româneasca cu cel pu in doi ani mai înainte. cu caracterisitici si scopuri specifice.. la expozi ia din 1906“. cu o diversitate tematica. onorific. Este vorba despre un text care se încadreaza în acest gen. la sfârsitul veacului al XIX-lea si începutul veacului XX: „Foileton.10. care a aparut cotidian în pavilionul tipografic al „Adevarului“. În „Dic ionar de terminologie literara“ apari ia primului foileton este considerata a fi avut loc în 1839 în „Albina româneasca“. în accep iunea primara. Alaturi de opere de mai pu ina valoare au vazut lumina tiparului prin aceasta modalitate si crea ii ale lui Balzac si Dumas. publicistic. a cultivat frecvent foiletonul.. atât ca structura cât si ca func ii publicistice.

cu fantezie. Radulescu si mul i al ii. I. preluate si stilizate de Costache Negruzzi în Moldova si de Petre Dulfu în Transilvania. Teodor Mazilu. dar eu nu prea mai am timp. Ultimul. Vlahu a. H. Em. de un planificator surâzator dar cu rude necooperativizate. De altfel.L. dobrogeanul Valentin Serbu (a scris. „Muzicu a cu schimbator“ sau „Cruce de ocazie“ a reusit sa dezvolte virtu ile umorului verite. Ion Baiesu. A. scrise ini ial pentru presa. Geo Bogza. „Satirica“. nu-l po i deosebi de un marinar netatuat de cursa lunga care a vazut Madagascarul. 72-73). Mihail Kogalniceanu.Caragiale. 1981. Eminescu. O perioada fasta de manifestare a foiletonului o întâlnim în anii de dupa cel de-al doilea razboi mondial când acest gen a fost utilizat ca modalitate critica de expresie care a „ocolit“ cenzura. Pe de alta parte se deosebeste de scrierile literare prin con inutul sau social-politic foarte 128 .Atunci po i sa-ncepi. Joi si câteva minute pentru ca a trecut de miezul nop ii. volumele „Fantastica delta“. Gheorghe Asachi. demonstrând sensibilitate si un dezvoltat sim de observa ie. Demostene Botez. Foiletonul difera de articol. prin elementele sale de satira si umor.Chiar daca-l pui la raze Roentgen pe cautatorul de noduri în papura. conferind fiecareia dintre paginile sale consisten a aproape palpabila a realului. . Iordache Golescu. satirice cunosc tradi ii stravechi care merg pâna departe în istoria nescrisa. „Povestiri senine“. prin imagini artistice si printr-un limbaj viu. Zaharia Stancu. Odobescu. Nu-l po i deosebi nici macar de un cititor de contoare pu in cam sasiu. C. revistele „Tomis“. Rosetti. Maiorescu. „Vatra“.texte satirice si umoristice se afla Dumitru ichindeal. Fiind joi si ceva. În aceasta categorie se încadreaza o buna parte din „Momentele“ lui I. Sa ne amintim doar de legendarul Pacala din crea iile populare.. „Vizita de adio“ si a colaborat la ziarul „Delta“. Stiu ca ne-ar trebui vreme mai multa pentru a discuta despre el. autor al binecunoscutelor car i „Derbedeii“. pp. zau ca n-ar fi rau dac-am discuta barem o jumatate de ora despre cautatorul de noduri în papura. „Tulcea literara“ si altele). de reportaj. Paris Mumuleanu. nu-l po i deosebi domnule oricât te-ai stradui. Alexandrescu. Musatescu si enumerarea poate continua. “(volumul „Portrete în aqua forte“. de informa ie. „Steaua“. „La iarba verde“. printre altele. Delavrancea. Am de carat din curte niste moloz. În cele mai vechi crea ii folclorice umorul este cultivat cu un remarcabil sim artistic. T. o parte din articolele lui Tudor Arghezi si multe din crea iile lui George Bari iu. Creanga. Valentin Silvestru si Nicu a Tanase. . în spiritualitatea poporului nostru produc iile artistice umoristice. Editura Eminescu. de un zugrav care merge cu scara dubla si zece kilometri daca-si pune ambi ia. nu-l po i deosebi nici de un afemeiat foarte gelos. de un fumator de igari Marasesti fara filtru care are mai pu ini plamâni si aia. Ne-o demonstreaza si foiletonul „Cautatorul de noduri în papura“ de unde prezentam un fragment: „Dupa calendarul dumneavoastra ce este astazi? Dupa al meu personal este joi. Printre cei mai cunoscu i autori s-au numarat Sergiu Farcasan.

grupari. „Românul“. Via a însasi nu e posibila fara humor“. servicii. „Metafora“. de la ironia sub ire la comicul violent.pronun at. cu variantele: totul. pe dracu-n patru! Asadar: . „Via a armatei“. cu drept de vot. ca trenul. dupa amiaza. .Pentru marinarii de cursa lunga voi cauta sa se scurteze timpul de deplasare cu vapoarele în porturile lumii în asa fel încât. spume la gura.. si a scos de sub tipar car ile „Memoriile unui sugar“. polemica ar disparea“). iar în final. Ne-o dovedeste si extrasul din foiletonul „Voi fi un bun primar!“: „Daca primarii de pâna acum ne-au cam facut de râs.. apoi. concursuri de orientare pe strazile cu nume când. spunea Brunea Fox. „Urzica“. „Umor cu polonicul. „Constan a 2000“.). etc. transporturi etc. „Fara humor. umorist! Este si motivul pentru care candidez la postul de primar al orasului. acestia sa fie acasa. pentru evitarea gropilor… . O excep ie – foiletonistul Ananie Gagniuc (a publicat în „Cuget liber“. Aici nara iunea se bazeaza de obicei pe regula asocierii. hiperbola. capabil sa creeze situa ii comice din lucruri si fenomene grave si care se apropie în valoare de predecesorii sai.Vom munci.Voi reduce saptamâna de lucru la una pe luna...Voi duce o singura politica. paradoxul.. Pute i sa ma 129 .Voi dezvolta pe plan local turismul. Va prezint câteva din punctele forte ale programului de perspectiva (care sa rimeaze cu directiva. „Poli ia“ etc. Deviza mea este "VOI FACE!". în sânul familiei . Daca pâna în 1989 foiletonul românesc aborda mai ales probleme sociale (comer . de sa va treaca naduselile! . macar sa fie ales un specialist în domeniu. iar programul zilnic va fi de opt ore pe saptamâna. de la sarcasm la înduiosare amuzanta. politica demografica.“). autor spontan.Voi asigura popula iei cele necesare unui nivel de trai ridicat. vechi. dar realizarile de pâna acum nu se ridica la nivelul celor anterioare. cu orice pre ! (Ridicat si el!) . respectiv un . în ultimii ani el a capatat un pronun at caracter politic. precum si de maiestrie în drume ie. pus mereu pe sotii.. Pornind de la aceste considera ii putem spune ca prin foileton în elegem un gen publicistic care foloseste ca mijloace polemica (despre care Pierre Humbourg spunea „Fara rea credin a. prin elementele concrete de via a care stau la baza lui. elementele consecutive ale compozi iei fiind legate între ele pe baza unor digresiuni. de la zeflemea la ridicularizare nemiloasa) pentru a lua atitudine fa a de concep ii si fenomene învechite. retrograde. . dupa care. organizând excursii pe versan ii mormanelor de gunoi din oras. inactiva. invectiva. fapt pentru care invit electoratul feminin. reflec ii. parodia si satira (aceasta putând trece de la umorul negru la hazul robust. când noi.). „Mai mare râsul“. colegiale etc. nu se poate face nimic. sa-mi acorde sprijinul necesar.) si etice (referitoare la rela iile familiale.

Editura Leda. ca în orice alt gen literar. care traieste prin el ca romanul. cu granate aruncate indistinct în 130 . aflate în plin proces de restructurare. val-vârtej.“ Ca si foiletonul pamfletul trebuie sa aiba o idee clara careia îi sunt subordonate mijloacele artistice. p-12) Daca în alte ari foiletonul este practicat mai ales în primul concept. dupa cum singur marturiseste în confesiunea „Dintr-un foisor“. dupa parerea exege ilor sai. Si pentru a ramâne în atmosfera vorbelor de duh sa redam vorbele umoristului american Bennet Cerf: „Un ziarist strabate prima jumatate a carierei sale scriind despre lucruri pe care nu le în elege si a doua jumatate ascunzând cu grija faptul ca le în elege prea bine“. Pamfletul Este considerat un gen publicistic care foloseste ca principala modalitate critica ascu ita. eleganta si chiar o bijuterie pe degetul mic. social-politice din societate. În ara noastra pamfletul se eviden iaza cu pregnan a în perioada dintre cele doua razboaie mondiale si el are ca trasatura comuna lupta împotriva contradic iilor economice. Luarile de pozi ie pe arena luptelor politice si ideologice reprezentau nu numai un act de curaj ci si o mostra de responsabilitate ceta eneasca. • Construita (care este „inventata“ pentru o manifestare tipica). poate cel mai virulent pamfletar care-si desfasoara acum activitatea este Tudor Arghezi. jumatate etern. E un gen iute si vioi. El trebuie sa fie frumos. 1996. numai ca una din condi iile reusitei în pamflet. consta în abordarea unor noi procedee artistice. este datoria ca scriitorul sa-si domine subiectul. si Arghezi. stilul si limbajul dar în cazul lui violen a este mai acuta iar formularea mai directa. urmarea „orbeste omenirea. aceasta diferen iere a con inutului determinând modalita i speciale de realizare a satirei: • Documentara (care are la baza situa ii si fapte concrete). Daca în pamfletele din „Cronica“ si „Flacara“ atacurile sunt înversunate si nestapânite.“ Pamfletul poate aborda teme diverse din via a sociala si politica. ce poate ajunge uneori la sarcasm sau chiar la o anumita „rautate. la noi el este cunoscut si cultivat într-o masura mai mare sau mai mica în ambele lui ipostaze.vota i de câte ori vre i dumneavoastra!“ (Volumul „Memoriile unui sugar“. Unul din condeiele cele mai acide. Pamfletul e tifla si acestui gen i se cuvine o mina curata. animat si stropit cu lumina. Noul în proza satirica argheziana. 11. Într-un articol din „Tablete de cronicar“ Arghezi îl defineste ca „un gen literar jumatate actual. contribuind pe de o parte la promovarea literaturii iar pe de alta parte la eradicarea tarelor societa ii noastre. epopeia sau satira si poate fi cultivat pentru frumuse ea lui.

El abordeaza mai ales tematica politica. cu peria de sârma. În concep ia lui pamfletul trebuie sa se învârteasca în jurul obiectului „cu oarecare frumuse e de corb“. un loc unde s-au format mul i creatori ai genului. „Colonelul cultural“. este un mozaic de profiluri. în anii 1918-1919. Trecând de la ironia taioasa la accentele de mânie si revolta. „Seful de cabaret“. într-o epoca de ortodoxism politic. dupa cum scrie autorul. Arghezi a scos ziarul „Bilete de papagal“ care a devenit o scoala a pamfletului. Vinea defineste pamfletul ca o forma a poemului: „Cu toate ca e descriptiv si analitic. la Mitropolie. Ceea ce caracterizeaza pamfletul arghezian este faptul ca asa cum observa Dumitru Micu. Iata câteva titluri care vorbesc de la sine: „Supremul unanim“. E partea concava a poeziei. pamfletele lui devin mai degajate. aparuta în 1929. la Posta. aparut în 1925 în „Contemporanul“. asa cum reiese si din pamfletul „Traiasca regele“: „dintr-un sentiment puternic de revolta descopar zilnic în mine o ura nestinsa împotriva tiranilor“. pamflete si poeme inspirate din amintirile deten iunii în închisoarea Vacaresti. fondata în 1910.valmasagul ei“. Apoi. mai ales prima. Cartea „Icoane pe lemn“. cu patosul violent. scriitorul îsi privea victimele de la mare înal ime. e forma launtrica a elanului. la Calea ferata. Publica iile în care apar aceste atacuri. la Universitate. de la Presedin ia Consiliului de Ministri. ele reprezentând. la Tribunal. fiind exprimate printr-o fraza mai eleganta. „Popa Pistol“. invitând pe cititor sa citeasca printre rânduri. sunt aceleasi: „Flacara“. pamfletul ine de lirism. este o colec ie de tablete. în eapa. resortul lui e 131 . O nota personala a adus în publicistica româneasca Ion Vinea. volumul „Poarta neagra“. Aici grija pentru arta execu iei capata un caracter precumpanitor. ci apar si în lucrarile editate în volum. Un alt mare pamfletar a fost N. Uneori în paginile revistelor el strecoara sub forma alegorica unele comentarii politice acide. si „Chemarea“ pe care el o scoate începând cu 1918. zgârie. rupe“. în adevarate pagini de antologie. la Camera. La 2 februarie 1928. pamfletele sale cuceresc prin sinceritate. La Cocea verva satirica se îmbina cu indignarea. majoritatea pamflete anticlericale creionate. De subliniat ca seria pamfletelor scrise de Arghezi nu se limiteaza numai la publica iile periodice. cu razatoarea sau cu fierastraul bijutierului si uneori în clipele supreme cu sculele macelariei“. re inând de la fiecare doar acea trasatura dominanta în care se exprima natura morala a categoriei careia îi apar ine. mai bogate în ironie. mai înversunate. Cocea. În „Bilete de papagal“ Arghezi face o radiografie a maladiilor organismului social. „Domnul Moralescu“. Pamfletul arghezian se abstractizeaza trecând din sfera publicistica în aceea a literaturii. D. El se lucreaza „cu andreaua. lupta antimonarhica constituind obiectul celor mai rasunatoare pamflete ale sale. Sufletul lui e iubirea la gradul pe care noi îl numim ura. „Stare ul vânator“. în perioada interbelica. care „între doua zboruri circulare ciupeste. „Tâlharul medical“. În articolul „Pamflet si pamfletari“. mai elaborata.

care au afinitate cu spiritul de pamfletar“. care spun: aseara m-am spalat-pardon-pe picioare. la dimensionarea consecin elor pe care le-ar avea alinierea arii la politica hitlerista care reprezenta un pericol pentru pacea si independen a popoarelor. rece.“ Printr-o violenta campanie de demascare a clicii lui Hitler si a regimului fascist instaurat în Germania. Este o opera ie simpla si eminamente onorabila. Proiecteaza o lumina orbitoare. sarlataniei-sarlatanie. Când scrii un pamflet. Cu toate ca a înva at gazetaria la scoala lui Arghezi si Cocea. Pamfletul e propaganda esen iala. intuita de cercetator în vârful pensetei. bruscheaza indiferen a. nu ascunde nimic din ceea ce gândeste si stie. Negustorului de hârtie tiparita nu vor sa-i spuna secretar. dezlan uie. foloseste ironia calma. într-o serie de articole ca: „Dictatura pederastilor“. savantul o defineste ca pe „o dictatura fara minte. care implica glacialitatea expresiei.revolta. poimâine nu vor fi decât pe jumatate gropi pe bulevardele bucurestene ? Daca în sfarsit d-l 132 . e necru ator în atitudine. Sunt la mahala cucosni e foarte pudice. dictatura grosolana si brutala. Ne-o demonstreaza articolul publicat în „Cuvântul liber“ si care este si astazi de mare actualitate: „Daca ministrul de domenii ne va anun a ca pescariile statului nu vor mai fi pradate si asta se va realiza. Pamfletarii au raul obicei de a indispune lumea. Vinea nu a suferit influen a stilului pamfletar al acestora. uzeaza de toate mijloacele care-i stau la îndemâna. Spre deosebire de ceilal i pe care i-am amintit. inta este înfa isata ca o vietate dezgustatoare. nu esti obligat sa spui pardon. Ceea ce îl defineste pe el este cerebralitatea artei sale. exploziva. Si condeiul de neîntrecut polemist al lui Nicolae Iorga a fost pus în slujba rezisten ei fa a de nazism si legionarism. culeasa cu matura.“ La rândul sau ziaristul Camil Petrescu critica fara reticen a. hei ? Ce zice i ? Daca ni se va anun a de catre „consilierii tehnici“ ca vom avea un oras curat si mâine. iar pe declamatorul din pia a publica nu vor sa-l numeasca om politic. gazetarul cheama opinia publica. concentrata. lipsita de cugetare. caci actuala lor concep ie nu este un fruct al gândirii ci numai coaja vechii metafizici hegeliene. raliindu-le. Considerând dictatura fascista ca deosebit de periculoasa pentru poporul german si pentru cei care ar dori sa o imite. „Depozi ia lui Adolf Hitler“. Condi ia ca pamfletul sa se men ina în limitele lui de gen literar este echilibrul“. biciueste aten iile. fara omenie si fara estetism. în dreptul ochiului microscopului si analizata în mod metodic. cu sânge rece. Ei spun prostiei-prostie. El recomanda o polemica subtila. El este slujit de limba si sensibilitatea româneasca. voit distan ata. Pamfletar de seama a fost si Tudor Teodorescu-Braniste care spunea: „Pamfletul nu e lucru de rusine. pasiunile. „Porcul de la Berlin“. Vinea da o înalta apreciere eficien ei pamfletului: „Efectele pamfletului fa a de obiectivele lui sunt dezastruoase. se declara teoretic si practic împotriva polemicii pline de invective. Camil Petrescu este adeptul unui alt tip de pamflet.

) si ia tot mai mult forma rudei sarace a pamfletului – nota critica. iscoditoare. Paul Everac si înca vreo câ iva. Tudor. ca în pamflet fiecare cuvânt capata o mai mare greutate specifica si ca în spa iul restrâns oferit de ziar pamfletul trebuie sa loveasca cu maximum de eficien a. El abordeaza teme minore (gospodarirea localita ilor. 133 . lipseste din fa a mea. . nu-i asa?“. societatea noastra. de existen a ta. rebuturile din fabrici etc. ca sa pot eu sa ma îngras. E func ia vitala a bicisnicului. expansiunea lui. elibereaza locul. de la ironia blânda si pâna la calomnie. Aproape ca nu este ziar care sa nu abordeze stilul polemic. în „România mare“ si în multe alte publica ii întâlnim pamfletul care îmbraca diferite forme. lua i-ne cu binisorul “ Dupa cel de-al doilea razboi mondial. el ia pozi ie fa a de un fenomen des întâlnit în societatea noastra: „Sictir înseamna în limba turca "pleaca!". din volumul „Tablete vechi si noi“. în „Academia Ca avencu“. via a. "mars de-aici!". Adica desfiin eaza-te. are calcatura voioasa. . e sub irel dar nu costeliv. Hai sictir! zice acesta când vede ca în lume se mai face câte ceva potrivnic anarhiei sale. nu vreau sa mai stiu de tine. Nu mai încap de tine. într-un "huo!" de desfiin are de dragul de a desfiin a. cunoastere. se descurca. cu multele ei imperfec iuni. Folosind mijloace proprii genului. du-te-n neant. în „Cuget liber“ (rubrica „Un pamflet pe zi“). "sterge-o!". Cauzele sunt multiple: . sictir! E filozofia saracului.existen a cenzurii. ca sa pot eu sa fiu. desconsiderând tot ce e de-o seama cu el. V. Octavian Paler. a celui ce vrea sa traiasca înghi ind restul. publicat în 1998: „Vine nenea si nu e prea debil. ca sa fiu tot mai mare iar tu. merge înainte.încalcarea unui drept fundamental al omului – libertatea de expresie.diminuarea spiritului polemic. în perioada dictaturii comuniste. Adica nu-mi mai sta în cale. înversunându-se într-un "nu" continuu. . într-un "mars" instalat din capul locului. Ori când vede ca cineva se înal a unde ar fi vrut sa se cocoa e el însusi. sa fii tot mai pu in. „Si stancu ele trebuie sa manânce. cam împrastiata. Dintre realizatorii nostri contemporani de pamflete se remarca în mod deosebit C. sa realizeze cât mai operativ. Adica da-te la o parte sa nu te mai vad. Pamfletul se revigoreaza dupa decembrie 1989. calitatea serviciilor.Madgearu va anun a ca bugetul va fi echilibrat si aceasta neverosimila poveste se va sfârsi odata. talent si profesionalism. Cristian Tudor Popescu. în fine. efectul realizator. ca sa pot eu sa trec. nevolnicule.lipsa unor personalita i marcante. În „România libera“ (rubrica „Dus-întors“). gândul mai zburatacit. unde vom ajunge ? Domnilor. Lasând la o parte subproduc ia gazetarii de azi sunt constien i ca pamfletul este o arma de lupta. Pentru aceasta însa este nevoie de curaj. propagandistic. manânca pu in. Iata un fragment din pamfletul ultimului. fa-te pulbere. iubeste spri ul. dar privirea agera. din cauza asta. oferind numeroase subiecte pentru acest gen publicistic. haladuieste“. pamfletul este din ce în ce mai rar folosit în presa româneasca.

pur si sacru. "mars de-aici". E vorba de opunerea necondi ionata ca celalalt sa scoata capul si sa fiin eze. E vorba de dorin a rea de a nu vedea nimic întemeindu-se. În Cronica. "sterge-o" spune el mereu si mereu. De unde acest reflex. Un pamflet îsi atinge scopul când izbuteste sa strecoare otrava îndoielii în visul însusi al celui pamfletizat“. Recunoscându-i rolul deosebit în presa acestui gen publicistic Geo Bogza afirma: „Pamflet. se leaga de chestiunile politice. ine condica dregatoriilor. jumatate etern. si de ce s-a raspândit el acum la noi atât de feroce? Caci nu e vorba de critica. Orice personagiu care poate deveni subiect de pamflet este într-o masura oarecare. Ele singure fac gazetaria fierbinte si pasionanta. pamfletul trebuie neaparat sa concretizeze vizual si sa corespunda egal cu subiectul.. iei omul si-l sictiresti. vii sa te consul i cu mine“. te întrebi. si cu cât l-o privi mai pu in. nu-i convine azi una. informa ie. 1 mai 1916 („Pamfletul“) Tudor Arghezi afirma ca: „Înainte de toate pamfletul traieste prin sinesi. nr. cu drojdiile si posircile purulente. nr. El se strecoara în afacerile private. Si în loc sa apuci fapta si sa-i pui în fa a fapta. Este ceea ce se întâmpla si cu pamfletul unde cuvintele trebuie bine alese si folosite. E un gen literar jumatate actual. Apar o mie de poeme frumoase 134 . cu acelasi cuvânt turcesc. ele sunt seva care strabate coloanele. Ca sa-si atinga scopul..9-10) Clemanceau îi spunea unui debutant: „a scrie este cum nu se poate mai usor: pui un subiect. În rezumat pamfletul se ocupa de ceea ce nu-l priveste. Tot pamfletul se inspira din aceasta singura diferen a: condeiul se vâra aici si scobeste largind: poteca sufletului este deschisa. Opinia sa vine sa întareasca spusele lui Tudor Arghezi. dându-le via a. reportaj. aratându-i toate ponoasele. Subiectul cedeaza. Acolo unde nu se afla nici o picatura din apa vie a acestor izvoare. 1998. daca te apropii. ca un ficat într-un bocal. dupa care „Pamfletul ar fi ceva asa ca un hoit. epopeea sau satira – si poate fi cultivat pentru frumuse ea lui. E un gen iute si viu.“ („Pamfletul“. cu intui ia si cu imaginea. el lucreaza în adâncime. în „Lumea“. foarte multe din cele pe care nu le are. Încape în el actualitatea. gâdilat în punctul convenabil. Apoi dupa o pauza: „dar când vrei sa adaugi un adjectiv. ca sa-l mototolesti pe el si sa intri tu peste el. acolo pagina e moarta si ochiul îi simte uscaciunea de maracine. vorbeste cu statul fara rusine."Pleaca". în ultima lui descompunere de care. mâine alta. Ce mai poate ramâne dintr-o pagina de gazeta în care nu se gaseste sarcasmul unui pamflet ?“. pp. un predicat. câteva din cele pe care le are.“ (Tablete vechi si noi. câte un adverb“. pe care i le pui în cârca cu dinadinsul. atât cât Margarita încape în Faust.i murdaresti trupul tau. 11/18 ianuarie 1925). 64. cu atât staruie mai mult. dintre asteptari si calitatea reala. risti sa. ca romanul. sa iesi tu la liman mocirlindu-l. Si mai departe: „Pamfletul reprezinta un gen literar. ridicul prin diferen a dintre calitatea lui sociala. El e un fel de a slobozi condeiul în raspar.

pentru acei cititori care sunt tot atât de pricepu i ca si el. usurin a la scris. si al i doisprezece coautori. Profesionistul este un artist care scrie despre activitatea sa. în „Definirea elogiului“. ipoteza narativa comica acopera un registru mult mai larg si mai variat decât ipoteza narativa sarcastica. deci mai mult decât o cronica. de pilda. se arata în lucrarea „New Survey of Journalism“. Cronica Cronica este o specie a jurnalismului de opinie. el are o forma ie. Analizând cu aten ie opera lui Arghezii vom observa ca prezum iile pamfletarului oscileaza în desfasurarea lan ului ipotetic între sarcasm si comic. de capacita i. în func ie de interesele opiniei publice. 1937). vehemen a si umor. materialul elaborat poate avea una din urmatoarele trei forme: cronica. Ea poate fi scrisa de profesionisti sau nespecialisti si trebuie sa raspunda la o serie de întrebari: ce este?. câte opere sunt expuse si sa mai dea si alte date de acelasi gen. Si o ultima opinie: „Polemica e proza frumoasa si pamfletul ei opera de arta. Orice reporter obisnuit. Ph. 1935. Ea este exprimarea unei opinii din partea unui critic si este mai mult decât o relatare. 24 noiembrie. interesat de un domeniu caruia îi lipseste experien a profesionala a unui specialist. nr. Nespecialistul este un meserias în ale scrisului. critica sau o combina ie a acestora. de unde poate scrie despre câte persoane au fost la eveniment. cum este?. folosind limbajul breslei. dar are suficiente cunostin e ca sa scrie despre el pe larg si într-o maniera care sa trezeasca interesul cititorilor obisnui i. O cronica este o relatare. De pilda. În pamfletul arghezian. de la aceeasi expozi ie criticul prezinta în materialul sau efectul operelor expuse 135 . nr. Lucrul care poate sa identifice maestria si sa-i controleze substan a si inuta – modelul alaturi cu interpretarea – e polemica penei de scris“ („Un raspuns“ – „Bilete de papagal“. D. cunostin e si practica suficiente care îi confera calitatea de expert si scrie. de George Fox Mott. 12. 781. O critica este o evaluare. de caracter. cât de bun este? etc. Iar în „Adevarul literar si artistic“. care erau personalita ile prezente. el adauga: „Fara o mare raspândire nu am putea cunoaste nestânjenita revarsare de valori. un text ancorat în actualitate în care este obligatorie o judecata de valoare. Dar marea majoritate a publica iilor nu-si pot permite sau nu doresc critici specializate si folosesc pentru comentarea evenimentelor membrii personalului de redac ie sau colaboratori. punctul de plecare al specialistului sau redactorului care îl realizeaza. Acolo unde este posibil ziarele folosesc ambele genuri de autori.si abia se citeaza un pamflet suportabil“. În func ie de pregatirea. întâlnita la mul i autori. de omenie si de talente“. 7 (484). poate merge la o expozi ie de pictura.

Ne-o demonstreaza si esantionul la care facem trimitere. asistam la o sensibila prefacere a limbajului. sa cultive la toata lumea. Cronicile pot acoperi o problematica vasta si îmbraca forme diferite de la publica ie la publica ie. stiri despre car i si autori. Aceasta explica. George Calinescu. poezie. viziuni de analiza. O rubrica literara permanenta la un ziar poate fi un articol zilnic scris de un critic despre una sau mai multe car i.artistica: o salata bizara a 136 . sa apere crea iile de denigratori. Un bun cronicar a fost Ion Vinea. proza. Unele publica ii acorda un spa iu mare recenziilor de car i. o cronica literara poate avea multe alte func ii dar ea trebuie sa valorizeze operele timpului nostru. condamnarea criticii în presa ca nespecializata. Zamfirescu“: „Avem mai întâi o prefa a care dezarmeaza orice încercare de critica: poetul recunoaste ca a pierdut timpul degeaba scriindu-si versurile. importan a car ii si calita ile autorului si ale cronicii. gustul pentru literatura. Aici sunt publicate cronici si texte critice. Nicolae Manolescu sunt doar câteva nume dintr-o lunga lista.asupra sa (daca este un impresionist) sau meritele lucrarii atunci când este comparata cu opera unor artisti anteriori (daca intra în categoria celor care se bucura de autoritate). Pe urma ni se vorbeste ba de primavara. a terminologiei care determina gradul de accesibilitate a textelor. ilustra ii multiple ale celor relatate. în general. Majoritatea celor care scriu materiale critice în presa încearca sa realizeze ambele func ii consacrând spa ii diferite relatarii si evaluarii. muzica. programele de radio si televiziune. Literatura noastra n-a dus lipsa de cronicari si critici de valoare. Într-o epoca de înflorire a metodelor critice cele mai diverse. Cronicile sau materialele critice se ocupa de toate tipurile de literatura: biografie. nici una din func ii nefiind bine realizata. Principalele subiecte tratate de ziare si reviste sunt: literatura. intitulat „Flori de primavara. Lauren iu Ulici. sportul. poezii de C. poezii. coresponden e despre activita ile literare. a) Cronica literara Multe ziare au rubrici de literatura. teatrul. exponen i ai unor interese oculte. drama si sunt scrise în zeci de feluri. Lungimea sa este determinata de spa iul disponibil. Relatarii despre o carte nu i se cere sa urmeze un model fix. Ovidiu Crohmalniceanu. moda etc. difuza si superficiala. arta. dansul. la care se adauga alte nouta i literare. a sincronizarilor cu noi tipuri. Sigur. Titu Maiorescu. filmele.. ba de iarna sau toamna într-o dezordine.. texte speciale privind problemele literare în alte ari. O combina ie constituie o cronica realizata critic. Eugen Lovinescu. De obicei este un comentariu si prin urmare este flexibil si mai familiar decât relatarea obisnuita a unei stiri. liste cu cele mai bune apari ii. Serban Cioculescu.

este domeniul jocului. sa se mai tipareasca la noi astfel de lucruri.“ Ciudat. este o arta vizuala. Si cum lirismul se epuizeaza iute. care transmite prin spectacol o realitate concreta si raspunde nevoii de cunoastere a naturii umane. anul IV. poarta si o crizantema la butoniera. Editorii trimit exemplare ale car ilor pentru recenzii cu mult înainte de apari ie.“ Dupa aceste versuri vehemente vin altele erotice. mai mult decât în activitatea criticului literar. nu numai o idee în legatura cu piesa dar si reac iile criticului fa a de spectacol. receptare al actorului si spectatorului. ca o problema de însusire a unei substan e etice si sociale.5.60 Toate aceste aspecte trebuie sa stea întotdeauna în aten ia jurnalistului care scrie despre teatru. nr. actor si spectator. dar chiar daca recenzia unei car i nu este publicata imediat dupa apari ie se pierde prea pu in. Cititorii sai pot vedea o piesa seara. actul teatral trebuie privit sub multiple unghiuri: al existen ei scenice a operei dramatice. b) Cronica dramatica Teatrul este o arta de comunicare. ultimul dorind sa în eleaga mesajul pe care vor sa-l transmita autorul si interpretul. al actului de reprezentare a unui personaj.“ (Facla. E baiat frumos. Îi recomanda sa-l pastreze.iata pe bardul nostru scriind poezii sociale: „V-am vazut mîna i din urma ca si cum a i fi fost boi sa-ngrasa i cu munca voastra parazi ii de ciocoi. 9 octombrie 1913).unui gastronom american. Bardul e amorezat si-si cînta iubita. Cronicarul dramatic al unui cotidian nu are însa acest avantaj. Si acum versurile: „I-esti eul estetic gasit azi în tine esti el far' de care via a e trista caci omul de lume se leaga prin sine natura vie ii fiind egoista. Primul face în mod obisnuit analiza unei piese noi în seara premierei si manuscrisul sau este considerat ca o stire. Deci. care sunt importante 137 . În activitatea criticului dramatic intervine elementul timp. redactorului pentru literatura îi trebuie zile si saptamâni pentru a citi car ile pe care le recenzeaza. si natura nu-l mai impresioneaza . Cititorii criticului dramatic spera sa afle. al raportului ce se stabileste între jocul actorului si spectator – contribuind astfel la stabilirea rela iilor dintre tipurile de societate si experien ele teatrale corespunzatoare“. nu numai una auditiva. (Vezi portretul: cine i-a dat floarea? hai? craiule!). „Ca opera de arta teatrul este actul comun de crea ie. Cu ajutorul cuvintelor el face legatura între text. al cuvântului în ac iune. În presa din orasele mari cronica dramatica este o prezen a obisnuita si ea se transforma într-o oglinda a fenomenului teatral.

nu sunt deocamdata concordante cu operele importante ci au ca termen de echivalen a lucrarea dramaturgica si artistica medie. Din pacate calitatea analizei. tenace. astazi critica nu mai poate opera cu aproxima ii teoretice si impresii de moment. În „Pathways To Print“ de Harrington si Martin se spune: „Pe cronicar trebuie sa-l intereseze nu numai ce a scris autorul. capabila sa slujeasca la vreme si deci eficace publicul caruia i se adreseaza. sa faca aprecieri si sa educe. într-o epoca în care viteza informarii constituie o condi ie esen iala a existen ei unui organ de presa.pentru ei. Respectarea caracterului informa ional necesar unei cronici înseamna nu doar ca autorul ei sa fie în deplina cunostin a de cauza ci ca însasi cronica de film. Spectacolele dramatice au o via a mai lunga. transigen a. ac iunea critica neînsemnând. prin apari ia ei operativa. În cuprinderea larga a fenomenului teatral. Pentru aceasta însa criticul trebuie sa dispuna de un sistem de referin a fundamental activita ii lui. dar adevara ii oameni de teatru vor sti cum sa-l categoriseasca“ Gazetar prin excelen a criticul teatral n-a fost niciodata la noi un om de cabinet. filmele se schimba la câteva zile. efortul de apropiere a domeniului se cere argumentat si consolidat prin recurs la metode noi de investiga ie. dar si ce au facut cei de pe scena cu cele scrise de el. Deseori lipsa de încredere a 138 . si face în fapt politica culturala. Daca îl lauda pe autor pentru reusita regiei sau daca spune ca actorului îi fac cinste versurile frumoase cronicarul se poate „strecura“ în ceea ce îi priveste pe oamenii obisnui i care merg la teatru. trebuie sa adopte o modalitate publicistica. El însa îsi urmareste ideile. scufundat în abstracte specula ii. În caracterul apreciativ al cronicii de film se exprima posibilitatea criticului de a fi în acelasi timp de folos atât publicului cât si creatorilor. deoarece gustul sau le este familiar. I se cere criticii teatrale o pozi ie mai decisa si un ton mai transant. Multe orase nu au teatre dar cinematografe au si localita ile rurale. În primul rând apar simultan mai multe filme decât piese. Procesele înnoitoare sunt depistate greoi iar scrisul nu este întotdeauna pe deplin convingator. Aceasta înseamna ca ea trebuie sa raspunda unor rigori anume. filmul pune în fa a criticilor sai probleme diferite. De aceea critica cinematografica nu este la fel de bine organizata ca aceea din celelalte domenii ale activita ii artistice. c) Cronica de film Cu toate ca se aseamana mult cu scena. ca si valoarea sintezei. Actul critic. dovedindu-se. din nici un punct de vedere. bine precizate: sa furnizeze informa ii. Aten ia sporita pe care o acorda publicul cronicii teatrale impune o studiere mai atenta a proceselor de receptare. sa aduca spectatorului vestea rularii pe ecrane a filmului. a carui materializare devine în mod curent cronica de film. în for public. Aportul ei trebuie sa se regaseasca în toate succesele esen iale ale miscarii teatrale românesti contemporane.

dialogul spectator-critic“61.publicului sau a cineastilor în aprecierile criticii au ca temeinica justificare faptul ca sunt aplicate masuri diferite în procesul cercetarii valorilor operei cinematografice. spunea Ecaterina Oproiu. de reprezentari. Un climat în care criticul sa nu-si trateze publicul. nici cu impertinen a. 2. Sa fie foarte clara – sa nu ridice între ea si cititor piedicile unui limbaj închis în tot felul de ecua ii de pretinsa „specialitate“. de arhiva de filme“ exisa numai pe jumatate si ca un critic întreg. Altfel spus pentru a putea fi cu adevarat utila si creatoare cronica cinematografica trebuie sa respecte condi iile fundamentale de eficien a ale oricarui act de critica de arta si acestea sunt: 1. dar nici cu slugarnicie. si nu în ultimul rând cu publicul. 139 . un critic adevarat de film este. Ca orice gen publicistic cronica de film trebuie sa militeze deschis si convingator pentru virtu ile estetico-educative ale artei: de a inocula si dezvolta spectatorului-cititor al cronicii gustul pentru opere de arta autentice. un critic cinematografic cu o forma ie exclusiva. un om care are harul vazului si al auzului. este obigat sa caute contactul cel mai deschis. de percep ii. Criticul care se dedica cinematografului. un intelectual înzestrat cu un deosebit talent al receptivita ii directe (nu în primul rând de idei ci de senza ii. Si nu ma gândesc doar la cuvintele pe care le foloseste o cronica sau alta. „de cinemateca. care cuprinde totdeauna un mare numar de neini ia i. cel mai viu si cu opera filmica si cu realitatea care ar inspira aceasta arta. „Critica. neomogen si foarte mobil. Un climat bun conducator de idei novatoare. Un climat a carui atmosfera sa fie irespirabila pentru impostura. foarte des întâlnit la noi. un îndragostit de via a. de mare valoare. de observa ii). al repovestirilor si comentariilor „în general“ (care este nivelul de jos al cronicii de la noi) si iesind în acelasi timp din sfera nota iilor gra ioase de impresii si a „causeri-ei“ de salon. cronicarul cinematografic este obligat la un deosebit efort de claritate. de catre acelasi critic. Sa fie competenta – adica sa se întemeieze pe o reala cunoastere a legilor si dezvoltarii artei filmului si pe studiul operei discutate depasind nivelul. Sa fie operativa. Se spune adesea ca un critic cinematografic „de biblioteca“ este o abera ie. oferindu-i spectatorului posibilitatea verificarii „la cald“ a propriilor sale impresii. Având un public foarte larg. 4. Sa fie sincera – adica sa exprime ce gândeste cronicarul si nu ce îi solicita cineva sau ce stie el ca este potrivit cu unele preferin e dominante ale momentului. dialogul public-creator. în primul rând. un om al puterii de a observa. Un climat care sa puna în locul verdictelor dialogurile creatoare: dialogul producator-creator. poate sa creeze un climat. 3.

Si în acest caz o pregatire de specialitate este o cerin a care se impune. Cu distinc ia ca. Criticului muzical i se cere mai mult ca oricui o buna memorie. Asa cum a fost la noi inegalabilul Iosif Sava. Pentru critica muzicala este nevoie de o specializare mai mare decât pentru critica literara. în timp ce estetica dezvolta o discu ie de principii asupra valorii. în ultima instan a. Artisti. a debutului unui cântare sau a primei audi ii a unei simfonii sunt importante pentru el. trebuie sa invite marele public nu numai la sala de concert ci si la medita ie spre muzica. grafica sunt luate împreuna. Numai cotidianele mai mari si revistele culturale importante se ocupa serios de critica de arta. Criticul muzical de la un ziar sau revista trebuie sa lucreze rapid. ca un domeniu de studiu. critici pentru arte plastice si chiar persoane interesate de nouta i în arta. în primul rând ra ional-estetic fa a de orice muzica buna pentru ca. în care rolul principal îi revine criticii.d) Cronica muzicala Prezentarea vie ii muzicale si analiza fenomenului muzical. Pictura. Cronicarul muzical trebuie sa aiba o mare dragoste fa a de muzica si oameni si sa posede o dubla calificare: în muzica si în scrisul despre muzica. pe aceasta cale. sa-l faca receptiv. critica se vede nevoita a opera practic în numele acesteia. Materialele documentare privind arta îi sunt de mai mare folos decât oricarui alt cronicar pentru ca astfel de informa ii ca data premierei unei opere. chiar si publica iile cele mai mici nu trimit un reporter obisnuit pentru a scrie despre o celebritate muzicala în turneu sau despre concertul unei orchestre simfonice. la formarea aptitudinii si dobândirea criteriilor necesare pentru în elegerea operelor muzicale. un concert sau o opera se scrie aproape la fel ca despre o piesa. dramatica sau cinematografica. Despre un recital. în general. Astfel de critici sunt aproape inevitabil muzicieni. Cronicarul muzical trebuie sa atraga publicul la lectura despre muzica si fenomenul muzical si prin aceasta sa puna în miscare fondul de cunoastere muzicala al cititorului de ziare. Critica de arta din presa este. pozi ia si eficacitatea interven iei. e) Cronica de arta Cronica de arta are de regula un caracter informa ional. astfel încât sa-si îndeplineasca obliga ia de ghid al cititorilor sai si sa pastreze actualitatea publica iilor sale. Surprinderea si definirea valorii artistice va ramâne continuu piatra de încercare a criticii si a esteticii. Fie ca e vorba de cercetare sau de expunere în presa critica trebuie sa ia atitudine fa a de valoarea care-i justifica. sa-l ajute sa-si largeasca si sa-si cultive registrul sensibilita ii si în elegerii sale senzorial-estetice. întocmesc cu regularitate articole critice si descriptive sau fac aprecieri ocazionale ale expozi iilor la galeriile locale. cu precadere. Majoritatea ziarelor care acorda aten ie acestei problematici o fac într-un mod necritic. un act moral-etic. Pe de o parte ea se opune indiferen ei inând treaza constiin a sociala 140 . sculptura.

Ceea ce presupune o pregatire speciala din partea celor care abordeaza acest domeniu. În ziarele mai mici aprecierile sunt de multe ori colaterale (cu ce se îmbraca.) un anume interpret. sa fie categoric în ceea ce priveste gustul. apari ia unei car i etc). Telecronica sau critica televiziunii a aparut în presa noastra de pu in timp reusind curând sa polarizeze în jurul ei o aten ie deosebita. Uneori acestui tip de arta îi sunt consacrate reviste întregi. În acelasi timp critica ziaristilor a avut si are înca propriile ei limite: superficialitatea (prin condeiele ei întâmplatoare) si unilateralitatea (prin interesul pentru ceea ce se impune ca strict cotidian – vernisarea unei expozi ii. „România libera“. insuficienta promovare a acestei forme de arta. „Adevarul“. sa cunoasca problemele tehnice de realizare a emisiunilor si implicit sa stapâneasca tainele acestui nou sector al criticii gazetaresti. „Na ional“. „Curentul“. de obicei ca material saptamânal în ziarele cele mai mari. cu articole speciale sau ocazionale.iar pe de alta trebuie remarcat ca pâna si cronica prea indulgenta sau prea exigenta pre uieste mai mult decât inexisten a ei. Telecronicarii sunt oameni care lucreaza în publicistica dar si în alte 141 . f) Cronica coregrafica Vorbind despre dans Mircea Eliade spunea ca „este un spa iu cu alte legi si alte densita i…“. aten ia publicului etc. ce hobby are etc. Acest lucru nu se poate face decât în momentul unei decodificari corecte a mesajelor corporale. atestând o probitate si autoritate profesionala ireprosabile. În localita ile unde arta coregrafica este bine reprezentata ziarele au totusi rubrici permanente unde se vorbeste despre rolul dansului si specificul sau. Interven iile criticilor au dat publicului un viu sentiment al artei. inova iile în aceasta arta. fie redactând un studiu superconcis si superprescurtat. despre un anume recital important realizat de un dansator renumit. modul cum sunt interpretate partiturile de catre dansatori. Autorul cronicii de arta din ziar procedeaza. Telecronicarul trebuie sa aiba o forma ie complexa. interesul limitat pentru spectacole de acest gen etc. fie prin inserarea unor relatari ce abunda în fraze pompoase si elogioase. nu o data. revistele „Teatrul azi“ si „Scena“. Aten ia redusa pentru cronica de acest gen este determinata de mai multe cauze: inexisten a unor jurnalisti specializa i. În consecin a aprecierea dansului îsi gaseste locul în presa. Perceput vizual dansul trebuie exprimat si lingvistic. iar uneori judeca ile lor rostite pentru moment au ramas definitive. Critica de arta în presa cotidiana îsi are dreptul la existen a numai atunci când este dublata de analiza de specialitate. Aprecierea valorii programelor este limitata numai la câteva ziare(„Adevarul“. programe si posturi. „Cronica româna“. g) Cronica de televiziune sau telecronica Când este vorba de televiziune majoritatea ziarelor se refera la relatarea stirilor despre artisti. cu cine a fost vazut. „România libera“) si jurnale saptamânale de comentarii.

Telecronica trebuie sa îndeplineasca câteva condi ii: sa fie actuala. culturala. sportiva etc. Cum televiziunea este si politica si film si muzica si stiin a si sport si teatru. sa fie bine scrisa. cronica radio poate fi realizata numai prin receptarea undelor. Cronica radiofonica poate fi foarte diversa: politica.sa fie operativa. scolara. h) Cronica radio Daca în telecronica. asteptând cu un fel de mica satisfac ie sa vada daca gazetarii le confirma sau le infirma aprecierea personala pe care au avut-o asupra emisiunii. Unora poate sa le reuseasca mai bine. apoi asteapta de la acestia discu ia de criterii. telecronica este o consemnare a unor fapte irepetabile dar ea este necesara pentru ca oamenii doresc sa-si verifice opiniile proprii. sa ridice probleme. de telecronica: . economica. De aici si trasaturile unei cronici radio care nu difera. De aceea telecronica este un fel de exerci iu de cultura generala. eficien a emisiunilor. Creste astfel dificultatea perceperii mesajului radiofonic pe de o parte iar pe de alta parte invita la un plus de medita ie si introspec ie.sa fie corecta. în concordan a cu programele. si ea poate fi realizata fie de specialisti.modificarea programelor în concordan a cu deprinderile de recep ie adecvate ale publicului. . de la 40 de ani teatru“. sa fie incitanta. pâna la 30 de ani proza. fie (si acest lucru se întâmpla în cele mai multe dintre cazuri) de profesionisti ai scrisului. sa fie accesibila. Auditoriul unei emisiuni radio este de regula un radio-auditor dar prin parcurgerea unei cronici devine cititor-ascultator si el urmareste sa-si completeze informa iile primite anterior. . Completându-l scriitorul Alecu Popovici adauga: „cronica televiziunii ar trebui scrisa la senectute“. Camil Petrescu spunea mai în gluma mai în serios ca „pâna la 20 de ani scrii poezie. imaginea joaca un rol important în realizarea parerii generale despre o emisiune sau alta. 142 . dezbaterea pe planuri mari. folosind un limbaj specific. oportunitatea. Spre deosebire de cronica de film sau de teatru.domenii. Dar cel mai puternic mijloc de informare în masa – radioul – a sim it întotdeauna si simte nevoia unui sprijin nemijlocit al batrânului Gutemberg. Cronica radio influen eaza însa nu numai pe ascultator ci si pe realizator si ea poate conduce la doua tipuri de opera ii: . în esen a. sa fie nepartinitoare.modificarea deprinderilor de recep ie inadecvate ale publicului. telecronicarul se simte obligat sa fie atoatestiutor. materializat prin materiale scrise despre calitatea. estetice. sociala. altora mai prost.

upercut (box). golgeter. ritm infernal. lupte. evolu ie frenetica.sa fie facuta într-un limbaj accesibil tuturor categoriilor de cititori-ascultatori. Eugen Barbu. gramada. echipa. remiza. regulile.) exista si una compartimentata pe diferite ramuri de sport. mansa (tir). concurs. challanger etc. a culca balonul în teren. instrumentele. bara. crosa. Limbajul sportiv cu o terminologie de specialitate specifica are însa unele afinita i cu stilul publicistic si cu cel beletristic.sa aiba putere de influen are. suporter etc. slalom etc. ofsaid. centura (lupte). atletism). stoper.). cu o raza de ac iune limitata (baschet. a selec iona. clasament. canotaj. Fanus Neagu. vedetism. disc. canotor. indica iile. confera limbajului sportiv o nota de tehnicitate (ex: a marca pe cineva.). prin caracterul ei spectaculos si de mai mare audien a la public. la probele individuale sau la unele jocuri colective: abandon (box.) sau fazele ori ac iunile de joc. discipline sau probe sportive. împingându-le la infatuare. etapa. De aceea presa are datoria de a pune integral în valoare marile valen e educative ale sportului si a bara în acest fel calea manifestarilor regretabile. senior. având circula ie numai în acest domeniu. scrima. Marea majoritate a termenilor sportivi provin la noi din limba franceza iar o parte din engleza (golaveraj. cu cuvinte care denumesc pe sportivii ce practica sporturile respective (atacant. croseu. utilizata în toate disciplinele sportive (antrenament. finis uluitor. creeaza glorie si celebritate autorilor ei. sut de zile mari etc. sport. spiritul de sacrificiu) iar pe de alta parte performan a sportiva. meci. meci. Teodor Mazilu. eseu. plonjon.) de metafore nefericite 143 . pronostic. tribuna etc. golf. gândul traiului usor. runda. fileu. arbitru. teren. maratonist etc. discobol. obiectele. neformate înca. directa. Pe de o parte. puc. cinstea. penalizarile etc aplicabile la unul sau la mai multe sporturi. handbal). pasa. Scriitori de prestigiu au sus inut rubrici sportive. este recunoscut si verificat practic. În afara de o terminologie generala. aparatele. alonja. campion. prietenia. mat (sah) etc. pase fulminante. performan a. cupa. i) Cronica sportiva Activitatea sportiva reprezinta un domeniu foarte complex si uneori contradictoriu. schi. suli a. . competi ie. joc. grindina de pumni. puterea de daruire. sut (fotbal. întrecere. gazon. ceea ce uneori influen eaza în mod negativ asupra unor constiin e tinere. cos. hochei. treisferturi. ciclocros. reportajelor lor câte ceva din propriul lor stil. ciclism. a dribla. box. Prezen a unui numar destul de mare de unita i sintactice si de expresii specifice. Printre ei se numara: Camil Petrescu. imprimând cronicilor. hochei.). de epitete stereotipe (meci palpitant. asa cum bine se stie. atlet. Adrian Paunescu etc. a talona (rugbi). caiac. boxer. sportul cultiva virtu i sufletesti dintre cele mai alese (curajul. amenajarile legate de efectuarea diferitelor sporturi (balon. a califica.) dar si excesul de superlative. etc..

spune o colega de breasla. Tot ce a urmat a stat sub semnul acestei neasteptate ipoteci. car i si radio. Spania. uitînd ca Ruben Cano a adus calificarea echipei la Belgrad. „Vreau sa cred. derby-derbi. Nicolae Bagia.148) * Prezentând diferitele ipostaze pe care le îmbraca o cronica si mijloacele concrete. cronicarii spanioli regreta lipsa lui Juanito si Santillana în primul meci. unitara si consecventa a normelor ortografice si ortoepice în vigoare si eliminarea dubletelor (rugby-rugbi. cronicarii aveau sa spuna: „Ne paraseste campioana mondiala 1982“. Editura Sport-Turism. Ioan Chirila. 144 . a preferat violen a.aplicarea generala. la fel ca si Dan Quijotte.în continuare . enumerând strict si protocolar momentele sale de baza. formularile familiare.(„briliantul“. echipa care s-a distrat cu o aparare visatoare“. strigând: Da-i sus.“ (Argentina!. Iata câteva exemple. la glezne“. „tinerii de valoare Dan Raducanu. p. nu trece. proprii cu care ea opereaza putem concluziona ca acest gen publicistic descrie o întâmplare anume. televiziune si sport nu porneste la analiza cu inten ia demolarii. da-i-o sa nu se mai ridice. Cine stie. Acum. finalizata cu o concluzie unica. . Marius Craciun. Kempes si to i ceilal i „cavaleri ratacitori“ din Spania nu vor reusi sa între ina .cunoasterea amanun ita a regulilor de desfasurare a disciplinelor sportive la care asistam. 1978. desi ades tonul mai aspru ori ironia mai acida sunt traduse prin rea voin a ori doar prin subiectivitate fara acoperire“. cliseele lexicale. însa. „cobra“ etc.. „diamantul“. logica.) dauneaza textului jurnalistic. „. daca Neeskens. Înainte de plecarea echipei Spaniei spre Europa.antrenorul gazelelor. adica în clipa în care necunoscutul Schachner a deschis scorul. din multe altele. bombastice.folosirea unei limbi mai îngrijite din care sa fie excluse exagerarile.. Unul dintre cei mai mari cronicari sportivi români. Pentru ridicarea calita ii cronicilor sportive este nevoie de: . duce dorul „vremurilor cavaleresti“ care amintesc de Real Madrid. „regele“.iluzia ca legendara sala de trofee a lui Real Madrid e suficienta pentru cucerirea Copei del Mundo. ca nimeni dintre cei care scriu cronici despre film si teatru. Dar numerosii suporteri ai spaniolilor si-au dat seama ca vremea Realului a apus cu adevarat abia în momentul în care pe tricourile jucatorilor a aparut esarfa neagra în memoria lui Don Santiago Bernabeu. care ilustreaza afirma iile anterioare: „Galop de sanatate pentru elevii lui Cornel Dinu. . a scris o cronica sportiva curata si incitanta iar exemplul la care vom recurge este cât se poate de elocvent: „Spania a pierdut totul dupa numi noua minute de Mundial. match-meci etc). în meciul cu Austria. Andrei Pulbere dar si al ii au lustruit banca de rezerve“ etc.

Fotoreportajul Încercari de a prezenta anumite imagini în presa. care reprezenta „Oceanul Vestic sau Atlantic“. Si el trebuie sa înve e arta de a se apropia de o persoana folosind pregatirea si abilitatea sa pentru a o convinge sa accepte sa fie fotografiata iar apoi sa aranjeze poza cea mai buna. În 1622 una din cele mai neobisnuite foi imprimate ale lui Nathaniel Butter era intitulata „Stire buna pentru crestini. „Daily Graphic“. Se referea la apari ia în aer a unei femei cu o carte în mâna si relata povestile obisnuite pentru acele timpuri – despre armatele care se luptau în aer. Multe gravuri primitive în lemn erau tiparite ca ilustra ii si aveau ca subiecte preferate omorurile. Daca reporterul. Unele din ilustra ii erau gravate în arama si erau de calitate mai buna decât xilogravurile. În 1632 „Swedish Intelligencer“ a lui Butter anticipa harta moderna publicând planurile de opera iuni ale campaniilor lui Gustav Adolf. Apoi „Gentleman's Magazine“ din 1740 era plin de har i si poze curioase despre batalii navale. descoperind o apari ie minunata si ciudata“. În 1613 a aparut o brosura cu povestea a „Trei asasinate sângeroase“ si cu un desen înspaimântator. Cineva care scrie o stire are întotdeauna posibilitatea sa culeaga faptele dupa ce ele s-au întâmplat sau cel pu in are timp sa se gândeasca cum sa le descrie.F. În elegerea din 1934 dintre Uniunea na ionala a ziaristilor (Sindicatul ziaristilor) si Asocia ia ziarelor din Anglia a recunoscut calitatea de ziaristi a fotografilor de presa. 145 . în „Complete journalist“. îsi concepe textul în tren. În 1890 a fost fondat primul cotidian ilustrat.Mansfield. a fost considerata un desen excelent si într-o maniera aproape moderna. acuzat de asasinarea lui Isaac Blight. trimisa de un negustor din Alexandria unui doctor din Zeghorn. „capturând“ stirea în momentul întâmplarii. Tot ceea ce s-a spus despre reporter este valabil si pentru fotograful de presa. Astazi ei sunt reporteri în sensul cel mai real si exact al cuvântului. extinderea lor creând un nou tip de ziarist – fotoreporterul. Prima gazeta ilustrata a fost „Illustrated London News“. editata începând cu anul 1842. în centrul paginii era o schi a mare a casei lui Blight si un desen care indica locul de unde pornisera împuscaturile fatale. cel care face fotografii trebuie sa lucreze pe loc. pentru ca imaginea sa spuna chiar mai mult decât relatarea scrisa. s-au facut înca de pe vremea primelor foi cu stiri în Anglia. Ziarul „The Times“ nu mai publica acum fotografii despre crime. reprodus în xilogravura. dupa care au urmat alte saptamânale. când „South Sea Bubble“ a acordat un spa iu satirei ilustrate. avea si doua medalioane cu amirali englezi care erau „oamenii zilei“. si de atunci ilustra iile s-au înmul it continuu.13. Una dintre acestea. dupa J. Ziarul ilustrat a devenit foarte popular în secolul al XVIII-lea. întreaga pagina întâi a dedicat-o unui reportaj despre procesul lui Richard Parch. În 1806 „The Times“ a reprodus carul mortuar a lui Nelson în gravura pe lemn si ceea ce este si mai remarcabil.

accentueaza anumite cerin e ale artei ilustrative. dar fara a fi un intrus. Imaginile nu trebuie numai sa înfa iseze în mod adecvat relatarea si sa se încadreze în limitele impuse de aparatele de filmat si celelalte unelte ale fotoreporterilor.în masina.. noutate. morala. fotoreporterul e dator sa fixeze clipe de via a irepetabile la fa a locului. Exista mai multe surse importante de fotografii pentru presa: 1. Pentru a realiza implicarea. „experimentala“. Agen ii speciale pentru fotografii. Imaginile folosite în general de presa trebuie sa aiba valoare artistica dar si valoarea unei informa ii. Profesorul Edmund C. de a povesti oamenilor despre semenii lor. „documentara“ si „simbolica“. Reporterii. a unei simple povestiri ilustrate cu început. acasa. În mod ideal. vioiciune. 4. pe strada. Este necesara realizarea acelei stari de creativitate. sa se implice iar produsul muncii sale sa-i exprime sentimentele fa a de subiect. directe si de aceea beneficiaza de o reala for a de impact. fotoreporterul are la îndemâna mai multe metode de lucru: „directa“. Asocia iile de presa. Publicului cititor îi plac relatarile cu imagini si editorii satisfac aceasta cerere pe masura ce progresul tehnic si înmul irea subiectelor pentru fotografii o permit. Una din aceste metode. fotografiile aranjate (ele sunt mai mult sau mai pu in gândite dinainte) si primplanurile (portretul)62.. Fotografii comercian i si amatori. El nu poate reconstitui din memorie întâmplari si fapte. dupa o evaluare rapida a valorii de expresie a acesteia si operativitatea reproducerii ei în ziar. amuzament. de crea ie permanenta care sa-i ina pe fotoreporteri mereu „în priza“. Alaturi de actualitate celelalte cerin e pentru ilustra ii în presa sunt similare stirii: ac iune. o dorin a de a comunica. la momentul potrivit. 3. imaginile trebuie surprinse în punctul maxim al desfasurarii lor. Fotografii angaja i permanen i sau colaboratori ai redac iei. Fotoreporterul trebuie sa arate nu numai ce s-a întâmplat ci si sensul nevazut al evenimentului. Aceasta înseamna ca viteza de lucru are o deosebita importan a: este vorba de rapiditatea ob inerii imaginii. frumuse e. cea documentara sau a fotoreportajului trebuie sa fie. 146 . Natura presei moderne. Omul din spatele obiectivului trebuie sa fie participativ. ci sa fie suficient de clare si explicite pentru a satisface cerin ele proceselor de gravura. sociala. de a înregistra momente dramatice sau dimpotriva. Realizarea la un înalt nivel a fotografiei. în esen a. romantism. mijloc si sfârsit. proeminen a. si nu poate creia un cer senin dintr-unul plumburiu. implica ia sa politica. 2. a fotoreportajului trebuie sa depaseasca cu necesitate cadrul unui simplu eseu în imagini. Ilustra iile nu îsi ating scopul daca nu prezinta sau nu contribuie la o relatare. Mesajul fotografic se dezvaluie în concepte vizuale simple. 5. aventura.Arnold împarte fotografiile de ziar în trei categorii: instantaneele (care se fac în locul evenimentului). în special a ziarelor. oriunde.

c) poate fi nula din punct de vedere informativ. armonia si unitatea în realizarea ei ca un tot. sau în unele cazuri redactorii. stabileste dimensiunea si forma pe care trebuie sa o aiba o imagine si indica pe copie instruc iunile necesare pentru tehnoredactor. cu alte cuvinte aportul sau de informa ie nu se suprapune celui textual. al unei anchete etc. îl întâlnim fie când aceasta din urma se constituie dintr-un vers sau con ine o figura de stil capabila sa puna în umbra expresivitatea semnelor iconice. contribuind la crearea unui efect placut asupra cititorului. fotografia nu face decât sa suplineasca o anumita „limita“ a mesajului lingvistic si solicita disponibilitatea vizuala a cititorului nu doar pentru receptarea iconicita ii grafiei ci si a iconicului propriu-zis. coeren a. determinat de raportul acesteia fa a de text: „autonomie“ sau „vasalitate“. Secretariatul de redac ie alege din materialul pe care îl primeste fotografiile sau cliseele care prezinta atrac ie si completeaza partea de stiri sau de articole speciale ale ziarului.6. Un caz particular. Fotografia nu numai ca a largit si a adâncit enorm puterea ochiului omenesc. având – sa zicem – doar rol ornamental. Pagina de ziar impune fotografiei un statut disjunctiv. multe ziare publica pagini cu imagini cautând sa le confere aceeasi atractivitate ca aceea a textelor. Din punctul de vedere al secretariatului de redac ie complementaritatea textului cu fotografia pare optima atunci când aceasta din urma e în masura sa economiseasca spa iul imprimabil. aceleasi lucruri pe care le transmite si textul. Bibliotecile de referin a. în care preponderen a imaginii fa a de legenda devine incerta. într-o mare 147 . are nevoie de legenda numai în masura în care informa ia sa nu raspunde la to i cei sase W. Pe lânga ilustra iile care apar în rubricile permanente pentru stiri si articole speciale. ocupând mai pu in cvadra i decât le-ar trebui cuvintelor prin care s-ar fi relatat acelasi fapt de via a. Fotoreporterii. în maniera proprie. Apoi ia fotografiile care ilustreaza cel mai bine relatarea. Varietatea imaginilor specifice da stralucire paginii si îi mareste puterea de atrac ie. 7. b) poate fi „tautologica“. adica sa comunice integral sau par ial. Si în acest caz fotografia poate angaja raporturi diferite cu textul: a) îi poate fi perfect complementara. (De pilda imaginea unei scoli ca „pretext“ pentru prezentarea de ansamblu a dezvoltarii re elei noastre de înva amânt). deci nu poate sa coopereze. Când înso este textul unui reportaj. fie când construc ia informa iei încorporata în explica ie face ca fotogravura sa ajunga un simplu accident metonimic. Internetul. deci suficienta siesi ca mesaj publicistic. dar a facut. comprima în câteva cuvinte clare si bine alese esen a relatarii în imagini. O fotografie de sine statatoare. hotaraste daca toata fotografia sau numai o parte a acesteia va fi publicata.

fotoreportajul. care ob in varietate si vioiciune chiar prin ineditul celor întâmplate. în formatul stas (dreptunghi sau patrat). Acelasi lucru se cere si fotografiei. acolo unde se petrec evenimente importante. decât despre cele realizate în orasul lui. direct. Aceasta presupune însa ca fotoreporterul sa fie un ziarist care se exprima nu prin cuvinte ci prin imagini. lauda sau se desolidarizeaza de ceea ce a constatat. si agricole. si din scoli etc. cursivul pornesc si ele de la un element nou. într-un cuvânt fotoreportaje. de a capata valoare informativa intrinseca. Fotoreporterii trebuie sa realizeze fotografii si pe probleme culturale. respectând toate caracteristicile unui material de presa. În cazul primei alternative redac iile pot sa asigure prezen a fotoreporterilor la fa a locului. Sarcinile ziaristului modern. prin efortul comunicarii vii.). Iar prima condi ie a fotografiei moderne este aceea de a depasi caracterul de ilustra ie. noutatea nu sunt suficiente. nu au nici timpul. moduri de expresie. Explorarea realita ii înconjuratoare cu ajutorul ochiului fotografic (decisiv ramâne raportul creator cu realitatea) are un câmp larg de manifestare. de regula. fotografii-atitudine care fac un ziar viu. si din campanii electorale. convingator. articolul. caracterizat prin debarasarea de balastul vorbariei inutile. Reportajul. expresiv. lipsite de autentic si încadrate. stari sufletesti. Se realizeaza astfel fotografii dinamice. fotografii-document. impostorul. Dar se mai întâlnesc înca destule fotografii sablon (omul si masina. interesant. gen publicistic eminamente concis. Din insuficienta aspira ie spre interpretare. spre pozi ia proprie. nici posibilitatea sa se si informeze în mod amanun it despre tot ceea ce se întâmpla în ara. Chipul din prim plan trebuie sa fie evident portretul unui om a carui frumuse e morala o subliniem prin imagine sau portretul-foileton. de la un fapt comunicat cititorului. Dar informa ia. Aceasta însa nu este totul. pe baza 148 . si industriale. ale naturii umanizate. infractorul sau huliganul. adaptate fireste condi iilor limbajului sau specific. ogorul si tractorul etc.masura posibila perceperea infinitelor forme si fa ade ale lumii. Fotografia de presa poate sa îmbrace doua ipostaze: 1) fotografia de eveniment. care prezinta opiniei publice lasul. modern. aproba. directe cu cititorul. Pentru a se evita o asemenea situa ie fotoreporterii trebuie îndruma i de redac ie. însa autorul le interpreteaza. si ceta enesti. 2) fotografia de prezentare. Fotografia are suficiente resurse de expresivitate ca sa surprinda gesturi. surprinse pe viu. Apare astfel în presa noastra un fenomen destul de ciudat: cititorul este încunostiin at mai „la zi“ despre ceea ce se înfaptuieste în toata lumea. Ce-i drept în ultima perioada a sporit numarul de fotografii-informa ii. care se adreseaza deopotriva tuturor categoriilor de cititori. aduce în prim plan fotografia. imagini inexpresive. izvoraste probabil si saracia de fotografii critice. reac ii etc. De fapt aceste fotografii informative ar trebui sa constituie principala forma de manifestare a fotopublicisticii în cotidiene.

sosiri si plecari de personalita i. dar care are aceleasi posibilita i. „Azi“. pentru ca ac iunea dureaza pu in ca timp si ea nu se mai repeta. pe de alta parte. Fotografia de protocol are ca tema manifestarile oficiale ale presedin iei.informa iilor primite prin canalele specializate si calauzi i spre acele evenimente care corespund cel mai bine. de a comunica direct cititorului fenomenul la care participa. ale unor partide politice. iar inta lor este de a amuza si de a exercita o influen a asupra publicului. legislativului. astfel încât cititorul sa poata patrunde sensul desenului cu usurin a. propor iilor optime de materiale pentru ziarul de a doua zi. „Libertatea“. daca nu chiar mai mari decât ale reporterului. „Aspirina saracului“ „Adevarul“ sunt doar câteva publica ii care le cultiva. pentru ob inerea acelor imagini care sa fie în acelasi timp interesante în ceea ce priveste subiectul si frapante în ceea ce priveste modelarea plastica. primiri oficiale. Un fotoreportaj reusit presupune împletirea talentului publicistic cu sim ul artistic. redarii prin fotografii si. cu prezen a sa de spirit. executivului. For a caricaturilor sta în usurin a cu care cititorul poate în elege 149 . Si aceasta. vizite de delega ii române în alte ari sau a unor delega ii straine în ara noastra. Ele sunt vehicule ale umorului si ridicolului. despre necesitatea utilizarii imaginii în publicistica. în frac iuni de secunda. Scopul caricaturilor. În ceea ce priveste a doua categorie – fotografia de prezentare – aici efortul fotoreporterului trebuie sa fie cu mult mai substan ial. sa ne oprim la doua cazuri speciale de ilustra ii: fotografia de protocol si caricatura. pe de o parte. asocia ii. va fi direct propor ionala cu experien a lui în realizarea acestui gen de material. uneori. Aceasta depinde numai de pasiunea si priceperea sa. de sim ul sau fotografic. Nafriger în „New Survey of Journalism“. Ele sunt destul de des întâlnite si în presa româneasca. tehnica si intelectuala a fotoreporterului. „Cuget liber“. de felul cum stie sa descopere esen ialul si sa-l transpuna în imagini fotografice de certa valoare. este de a simplifica si cristaliza ideile. „Ziua“. organiza ii. convorbiri. activitatea diplomatica interna si interna ionala. Realizarea acestui gen de fotografii depinde foarte mult de imagina ia lui. de cunostin ele lui. si cere fotoreporterului sa ac ioneze cu maximum de operativitate. de puterea lui de observa ie si de sinteza. Caricaturile sunt forme obisnuite ale gazetariei în imagini utilizate foarte mult în America dar si în alte par i ale lumii. Dupa ce am vorbit în general despre fotoreportaj. vernisari de expozi ii interne si interna ionale. de abilitatea lui tehnica. Realizarea acestui gen de fotografii presupune din partea fotoreporterului un efort mai mare în compara ie cu acela cerut pentru efectuarea altor fotoreportaje. „România libera“. Fotoreporterul este un ziarist care foloseste aparatul de fotografiat în locul condeiului. Surprinderea pe pelicula a momentelor celor mai semnificative ale evenimentului respectiv va reflecta pregatirea profesionala. sedin e etc. sublinia Ralph O.

spunea regretatul Mihailopol. caricatura fizica se ocupa de idei si probleme care au o semnifica ie politica si sociala. în general. Fie ca sunt publicate în paginile din fa a sau celelalte. în func ie de ponderea elementelor componente. folosind un mod de tratare serios. machetarea unei publica ii. sau sofisticat. director în anii '70 la „Paris Match“. reprezinta suportul de la care se pleaca în constituirea unei pagini“. sunt exemple familiare de simboluri care au fost prima data prezentate în caricaturi. interviu. unul din marii nostrii fotoreporteri. Sa vada totul.sensul desenului. articol. Asa cum am vazut. secretariatul de redac ie. Si întradevar fotografia. ilustra ia. fara detalii sau explica ii a încurajat folosirea intensa de catre caricaturisti a unor simboluri conven ionale pentru a reprezenta ari. al imaginei si al informa iei“. Ca gen publicistic comentariul îl întâlnim în paginile unui cotidian sau ale unui 150 . fost reporter fotograf si unul din marii reporteri ai oficiului francez de radiodifuziune si televiziune spunea: „Ai sau n-ai reportajul în sânge ! Într-o scoala de ziaristica se poate înva a corectura. folosind limbajul eficient si universal al imaginilor pentru a ajunge la public si a-l influen a. cronica sau comentariu.A. Sa luam un exemplu. na iuni. niciodata“. rigid. 14. Caricaturile eficiente se ocupa de o singura idee. crea ia publicistica poarta denumirea de stire. mijloacele folosite si scopul urmarit. caricaturile sunt o completare a comentariilor si interpretarilor. „Fotografia. mai mult sau mai pu in perceptibile. dupa care urmeaza calcularea perfecta a textelor si calibrarea literei de titluri iar odata rezolvate aceste lucruri abia atunci se poate vorbi de inuta artistica si se în elege de personalitatea publica iei. În timp ce con inutul trateaza o gama larga de idei si scopuri. reportaj. Interferen e între genurile gazetaresti Fiecare gen gazetaresc are specificitatea sa pornind de la structura. Aceasta însa nu înseamna ca între ele sunt niste grani e bine delimitate ci dimpotriva exista destule interferen e între textele publicistice. La rândul sau Reymond Castans. Necesitatea prezentarii unei imagini simple.U. Aceasta metoda care se preteaza usor exagerarii si denaturarii si care este mai eficienta ca arma a ridicolului decât ca mijloc pentru a exprima elogiul si lauda este totusi un mijloc puternic de educa ie politica si sociala. arata ca: „Un reporter este un om care trebuie sa se intereseze de toate lucrurile. Elefantul republicanilor si magarul democra ilor din S. Christian Brincourt. dar reportajul. Al ii exercita o influen a asupra publicului. adica sa transformam totul în pagini de fotoreportaje). partide politice si interese speciale. Unii caricaturisti îsi realizeaza scopurile tratând toate subiectele cu buna dispozi ie si umor. trebuie sa reprezinte punctul de pornire în broderia paginii (ceea ce nu înseamna ca trebuie sa cadem în extrema cealalta. sa citeasca totul si sa aiba sim ul ritmului.

acest gen foarte cuprinzator. o situa ie data. sprijinindu-se pe o înlan uire de fapte. îsi propune sa demonstreze. un gest de angajare. Diferen a între articol si comentariu. o tema. uneori insesizabila. sau din contra poate transforma un fapt aparent cotidian într-o idee. comentariul. rubrici permanente de întrebari si raspunsuri. În afara acestor modalita i fundamentale de exprimare a opiniilor – genurile publicistice – majoritatea publica iilor cuprind si alte forme de materiale. care lasa la o parte elementele informative adiacente pentru a urma un fir esen ial al demonstra iei. stilul. El poate anula semnifica ia unui fapt prin platitudinea gândirii sau a stilului sau. facând o selec ie a informa iilor pe marginea unui eveniment. sa explice si sa dezbata. finalitate. absolut necesare în economia spa iului tipografic: scrisori catre redactori. implicit sau explicit o luare de atitudine. o deosebire subtila. explicita. în timp ce articolul ine de genul informa ional. aproape imperceptibila.periodic alaturi de alte modalita i ale scrisului. folosind asocia iile si disocia iile de fapte si idei. Plastica defini ie data articolului. Sa luam un alt exemplu: modul cum evolueaza nara iunea în cadrul unui gen publicistic. în cel de-al doilea se bazeaza pe regula asocierii iar cel de-al treilea foloseste argumentul logic. dar si de factori subiectivi ca inteligen a. o atitudine. veridicitatea. filiera continua cu nota comentata. jocuri distractive. reclame si altele. din care cititorul desprinde în mod mult mai pregnant decât în cazul articolului o concluzie care înseamna. i se potriveste poate chiar în mai mare masura comentariului. Toate însa trebuie sa aiba ca numitor comun autenticitatea. exprimând o op iune de constiin a. Simplificând în mod exagerat. într-un simbol. stil.. mergând de la selec ia informa iei la ton. Având func ii bine definite în sistemul mass-media 151 . temperamentul redactorului. comentariul ine de cel interpretativ. oportunitatea. pagini speciale. dupa cum a fost capabil s-o faca autorul respectiv. anun uri. Daca ar trebui alcatuita o ierarhizare a capacita ilor de prelucrare a informa iilor putem spune ca. El este prin excelen a un gen militant. Daca articolul îsi propune sa expuna cititorului cu lux de amanunte. Comentariul poate fi deci forma superioara de talmacire a unui eveniment sau a unei idei. si în foileton si în comentariu. istorice etc. Ca urmare putem afirma ca. un articol poate afisa o oarecare „neutralitate“ fa a de faptele relatate. Deosebirea fa a de articol. Dar în timp ce în primul îmbraca forma descriptiva. de categoria materialelor care exprima un punct de vedere. consta într-o multitudine de nuan e diferite. începând cu stirea. pe când ceea ce da comentariului nota specifica este tocmai angajarea lui decisa. date documentare. dupa unii teoreticieni ai presei de a fi un silogism dezvoltat. Ea este prezenta si în reportaj. articolul si în sfârsit comentariul. comentariul fiind mai curând o specie a articolului decât un gen separat (o ilustrare evidenta a întrepatrunderii genurilor publicistice) porneste deci de la informa ie – de la modul ei de prelucrare – si depinde nu numai de necesitatea obiectiva a finalita ii materialului. Aceeasi stire poate sus ine în egala masura si una si alta din cele doua forme de exprimare.

referate despre arta plastica si despre literatura. referate muzicale. mai ales în ziarele locale. În unele lucrari ale unor autori rusi distingem urmatoarele genuri: articolul de fond. marturii din salile de judecata.E. am putea spune ca: „Fara rea credin a. schimbul de pareri fiind benefic si pentru cititori dar si pentru publica ie. coresponden a. aici fiind permisa o mare libertate de opinie si de exprimare. cum trebuie si când trebuie“. unul din marii reporteri ai secolului trecut.Kisch. putem spune ca genurile publicistice sunt diferite (purtând un anume con inut si o anume forma) dar si foarte apropiate (prin prezen a semnelor comune) „Ziaristica clasica“ a lui E.acestea constituie un element component autonom care completeaza si uneori întareste ac iunea specifica a presei. Asa. De obicei cititorii gasesc în paginile speciale pareri contrarii acelora exprimate de publica ie ca o institu ie. O pagina speciala poate consta dintr-un material sau o opinie critica. Ele reprezinta o metoda de stimulare directa a ideilor dar si un gen de reportaj care s-a dovedit a fi în ultima perioada tot mai cautat. Si pentru a-l confirma pe Pierre Humberg. un bun cunoscator al fenomenului jurnalistic. O forma speciala a acestor structuri o constituie sondajele de opinie. teatrala si de film. creind împreuna o noua calitate. ca si altele la care am recurs. scrisorile adresate redac iei se pot constitui într-un mijloc de corectare pentru publica ie. foiletonul. 152 . articolul de propaganda. schi a. articolele polemice. capabil în acelasi timp. scrisorile cititorilor. Apropiate ca forma ele difera din punct de vedere al con inutului si al mesajului. sa stârneasca interesul cititorului. informa ia. critica de film. revista presei. stiri cotidiene si rapoarte. polemica ar disparea vizavi de genurile gazetaresti daca fiecare ar scrie numai ce trebuie. eviden iaza (evident cu mici deosebiri) apropierile parerilor asupra structurii genurilor si a crea iilor publicistice în general. de pilda. Sintetizând. a stabilit noua grupe de acte ziaristice: articolul de fond. Numai aceste surse. unde sunt abordate teme de la cele cu un interes limitat pâna la cele foarte generale. recenzia literara. foiletoane. În ultimul timp s-au extins rubricile de întrebari si raspunsuri.

„publicitatea nu înseamna numai promovarea comerciala a marcilor ci si texte a caror menire este sa promoveze imaginea unui individ. grup sau organiza ie. desenul tehnic sau imaginea pentru a întari explica ia verbala). ale scriiturii de presa. Publicitatea are doua componente: una de informare (în care sunt enun ate numele produsului sau serviciului si calita ile acestora. Indiferent de forma publicitatea are un limbaj specific cu ajutorul caruia îsi transmite mesajul. afectivita ii. influent si inevitabil discurs al secolului“.PARTEA A V . denumirea firmei si adresa ei) si una persuasiva care întrepatrunde cu volumul de informa ii prin nara iune. care înseamna „a te îndrepta catre ceva“) ea nu este numai o activitate ci si un fenomen si implica un ansamblu de tehnici ale psihologiei si sociologiei. ale spa iului audio si video cu ajutorul carora sunt atrasi cumparatorii. blânda sau soft selling (face cunoscute produsul si marca si creeaza în jurul lor o imagine. un halo favorabile)64. dura sau hard selling (are un obiectiv pe termen scurt). Probabil pentru ca. prin apelul la vedete si prin slogan care exprima imaginea marcii63. Profesorul David Birch spunea despre textul publicitar ca este „cel mai cuprinzator.A Ziarul ca mijloc de publicitate Publicitatea este o forma de comunicare în masa care vizeaza un rol social si are drept scop cresterea vânzarii unui produs sau serviciu. simbolizare. iar cititorii sunt nevoi i sa depuna un efort semnificativ pentru a decoda mesajele sau pentru a în elege diferite rela ii comunica ionale“65. Armand Dayan împarte publicitatea în câteva tipuri: denotativa (care se adreseaza ra iunii pentru a convinge. conotativa (care se adreseaza emo iei. Ea foloseste textul. Committee of American Marketing Association defineste publicitatea ca pe „o forma platita de prezentare si promovare a ideilor. Reclamele nu sunt doar niste texte care ac ioneaza la un singur nivel: intervin no iuni complexe referitoare la audien a. motiva iilor inconstiente). 153 . bunurilor sau serviciilor de catre un sponsor identificat“. punere în scena. Denumita si advertising (numele provine de la latinescul advertere.

care trebuie sa motiveze cititorului ac iunea în sensul dorit de sponsorul publicitar.care poate fi conceputa si de sponsorul publicitar. O reclama trebuie sa-l convinga pe cititor sa întreprinda ceva. ele trebuind sa capteze aten ia. El reprezinta comunicarea finala cu scop persuasiv. De pilda. Deoarece reprezinta o comunicare scrisa. O reclama buna produce atât efecte imediate cât si de perspectiva. Unde si când fac parte integranta din semnatura. textul reclamei trebuie sa raspunda si el la întrebarile : „Cine? Ce? Cum? Când? Unde? De ce? Cât?“. orele de func ionare si durata unei vânzari care trebuie sa fie clar specificate. Ea are trei func ii: sa atraga clientul în magazin. în presa noastra de dinainte de 22 decembrie 1989. Înainte de conceperea lui textul reclamei e bine sa fie clar formulat în mintea autorului. De ce este cea mai importanta întrebare.locala . sponsorul si publicul. Cum trebuie sa sublinieze modul cum pot fi achizi ionate produsele respective. Publicitatea de prezentare si mica publicitate Pentru a-si prezenta articolele. dupa Edmund C.pregatita de o agen ie. sa motiveze ac iunea. la a carei func ionare participa si anun urile adecvate. Nu numai întreaga reclama ci si fiecare element al ei trebuie sa îndeplineasca cel pu in una sau de preferat mai multe din aceste func ii. lecturarea unei publica ii se rezuma adesea. adica locul unde se afla magazinul. Ce înseamna ce dori i sa faca oamenii dupa ce citesc reclama? Cuvintele si ilustra iile raspund la aceasta întrebare. ilustra ii sau prin ambele. În ultima instan a o reclama trebuie sa satisfaca cele trei par i interesate: ziarul. Ca sa nu mai vorbim ca 154 . Cititorii carora li se adreseaza reclama pot fi si mai edifica i prin titluri (care poate fi o varianta rafinata a textului). ofera clien ilor o mare libertate de a-si cheltui veniturile disponibile. de obicei sa cumpere marfa sau sa apeleze la serviciile oferite. produsele. sa vânda anumite produse. sa popularizeze imaginea magazinului. mica publicitate. sa cristalizeze dorin a.1. a) Publicitatea de prezentare Ea cuprinde doua categorii: . serviciile institu iile de presa apeleaza si la presa scrisa. Prin formulari precise si sugestii reclama trebuie sa ofere suficiente motive pentru a lamuri cititorii sa cumpere produsul sau sa întreprinda ac iunea recomandata. Mul i le citesc cu aviditate chiar înainte de a parcurge articolele. doar la pagina unde erau inserate anun urile de mica publicitate. Reclamele ofera informa ii care pot face via a mai confortabila iar o pia a libera.na ionala . Publicului îi plac reclamele si le doreste si are nevoie de ele. Arnold. sa concentreze interesul. . Exista. doua tipuri de publicitate: de prezentare (reclamele).

Cititorul poate gasi cu usurin a datele de care are nevoie. Anun ul violeaza regulile bunului gust? Raspunsurile la aceste întrebari nu epuizeaza problemele ce apar în legatura cu acceptarea unui anun . Indiferent cât de redus este interesul pentru un anumit subiect. creând un loc special în care poate fi gasita informa ia dorita. Pentru cel care da anun ul. utile. Mica publicitate Dincolo de veniturile importante pe care le aduce oricarui ziar. Exista ilustra ii care pot dezinforma? 6. vânzari. închirieri. Asa apar rubrici ca: oferte de servicii. pentru a lua o decizie. Ilustra iile sunt în concordan a cu textul? 10. Textul con ine cuvinte sau expresii discriminatorii? 11. clasificarea permi ând cititorilor sa gaseasca usor informa ia dorita. Un ziar nu trebuie sa publice orice anun publicitar. Sunt preten ii exagerate de beneficii sau rezultate? 5. care induce în eroare. este discriminatoriu sau neadevarat. mica publicitate reprezinta si o sursa de informa ii. amageste. Modul cel mai eficient de a preveni asemenea situa ii este acela de a pregati o serie de norme de acceptabilitate. de rea-credin a sau mincinoase. Simplele opinii sunt formulate în text ca fapte reale? 8. mica publicitate atrage cititorul catre mesajul anun ului publicat. Organizarea este cheia succesului la mica publicitate. prezentate clar si concis. mica publicitate asteapta un raspuns. Produsul este prezentat în mod fals? 9. Afirma iile pot fi sus inute prin dovezi? 3. cititorii asteapta informa ii de actualitate. cumparari etc Anun urile sunt controlate de ziar astfel încât cititorul sa fie protejat de formulari de prost gust. Anun urile trebuie sa raspunda de urmatoarele întrebari: 1. complete. b. Sunt adevarate afirma iile din textul anun ului? 2. un rezultat.reclamele asigura elemente de compara ie care servesc drept criteriu pentru ca cititorul sa faca o investi ie buna. 155 . Multe situa ii trebuie rezolvate prin bunul sim . Exista afirma ii care induc în eroare? 4. Când agen ii publicitari ezita în privin a acceptarii unui anun ei trebuie sa se consulte cu seful departamentului sau chiar cu redactorul sef. iar cel care da anun ul are la dispozi ie un mijloc de comunicare cu un mare numar de oameni. Din text lipseste ceva care creeaza ambiguita i? 7. De la mica publicitate.

6. a. 3. Pentru redactarea unui text bun trebuie respectate câteva reguli: 1. Sunt pu ini cei care stiu sa scrie texte umoristice si sunt pu ine produsele care se preteaza la asa ceva. se folosesc chenare în chenare îngreunînd lizibilitatea pe care designer-ul formelor pentru caractere de litere sa straduit sa le realizeze si se ajunge astfel la o publicitate nefunc ionala. genul. Trebuie evitate superlativele si platitudinile. Conceperea textului Un anun este eficient daca reuseste sa capteze aten ia cititorului si sa-i transmita acestuia suficiente informa ii pentru a-l motiva. într-un limbaj simplu si accesibil. de vorbe fara con inut care irita atât pe cei care solicita publicitate cât si pe cititori si clien i.. Publicitatea func ionala si nefunc ionala Nu de pu ine ori reclamele sunt pline de expresii de prisos. 2. Deoarece este 156 . clasa sociala. Textul nu trebuie scris în întregime cu majuscule iar rândurile este de preferat sa se termine inegal. eliberate de banalita i. etnia si regiunea pot afecta folosirea limbii. cum sa cumpere. cât va costa si de ce trebuie sa întreprinda ac iunea în acel moment. El trebuie sa spuna cititorului: „Acest produs va este util.. Cu toate ca textele au doar o posibilitate limitata de a invoca accentul (în unele cazuri se face acest lucru prin alterarea ortografiei) limbajul scris poate sa sugereze identitatea vorbitorilor atât pentru cei reprezenta i de text... cât si pentru cei carora li se adreseaza66. 4. Informa iile trebuie prezentate prin texte elegante.. Daca este totusi nevoie de date suplimentare nu trebuie evitate textele lungi. îngramadit rând peste rând.2. materialul este rânduit în linii curbe.pentru ca are urmatoarele caracteristici. Textul nu trebuie sa fie amuzant. Textul poate sa inspire încredere numai prin argumente credibile. Subiectul trebuie „atacat“ direct. deoarece se pot folosi caractere grotesti în mai mare masura decât la rubricile de stiri. mai usor de citit în anun uri decât în articole. Sunt si situa ii în care literele sunt aranjate pe verticala. 7. De aceea este util sa trecem în revista o serie de recomandari care sa evite asemenea situa ii. Daca totusi textul este mai lung machetatorul poate sa recomande litera dreapta pentru a avea o lizibilitate maxima. Apoi textele reclamelor e bine sa fie scurte.care pot fi folosite în interesul dumneavoastra astfel.. Propozi iile sa fie mai scurte de 12 cuvinte si exprimarea sa fie logica. Cititorul trebuie informat cum sa raspunda. spa iul dintre litere este redus atât de mult încât acestea se ating sau se suprapun. 8. Factori ca vârsta. 5. În primul rând trebuie folosita litera de rând.si iata cât este de usor sa-l procura i“.

Totusi ar putea fi aplicat. Conform manualului Principii si practici pentru mica publicitate al Asocia iei Directorilor de Mica Publicitate. Daca o asemenea ilustrata nu este la îndemâna se poate folosi o imagine care sa prezinte caracteristicile semnificative ale produsului. rubricile si indexul la mica publicitate îi îndruma pe cititori spre locul precis în care pot gasi anun ul de care au nevoie. un numar mic de anun uri trebuie eliminate din indexul de mica publicitate. O noua rubrica sau doar câteva anun uri în plus. O singura metoda de organizare a anun urilor în cadrul unei rubrici nu este decât arareori valabila pentru toate celelalte. Majoritatea publica iilor le tiparesc cât se poate de grupat în cadrul rubricii. Reclamele pentru ziarele care le accepta la mica publicitate. dar nu e bine sa trecem de la o familie de litere la alta. servicii sau profil. mai mult vor deruta cititorul decât va simplifica situa ia. Scopul este de a crea un stil distinct astfel încât si fara semnatura firma sa poata fi recunoscuta. Un index bine pus la punct. Aceeasi litera de titlu trebuie folosita nu numai în cadrul unei singure reclame ci în toate celelalte provenite de la acelasi client. un tarif special de promovare. nu se potrivesc perfect în nici un sistem de clasificare stricta. mult mai important decât în rubricile de stiri si ca atare trebuie folosite în mod func ional. O rubrica trebuie sa poata rezista prin ea însasi în fiecare numar. Imaginea publicitara ideala prezinta un produs în timpul utilizarii si de pe urma caruia se ob in beneficii. Rubricile care au în mod constant. pe prima pagina de mica publicitate. este foarte important. pe oras sau zona. b. c. • dimensiune – cu anun urile mai mari la început. Titlurile reclamelor Si titlurile trebuie sa fie scrise cu litere din aceeasi familie. Orice titlu si text de reclama trebuie înconjurate de o zona mare de spa ii albe. fara a garanta o pozi ionare exacta. • durata – anun urile cu mai multe apari ii consecutive. pe adresa sau pre . la început. în cadrul aceleiasi reclame caracterele de litera trebuie sa intre în competi ie unele cu altele si cu caracterele reclamelor din jur. pe marca de fabrica. Imaginile publicitare Ilustra iile joaca un rol deosebit în publicitate. poate chiar prin anun uri gratuite (în acest 157 .necesar sa se pastreze acelasi caracter de litera de rând în toata reclama se pot folosi caractere aldine din când în când si italice când rândurile sunt mai rare. • numeric – pe data de fabrica ie. Sistemul de organizare a anun urilor în cadrul rubricilor poate fi: • alfabetic – pe produse. mai întâi.

Vânzarile neprogramate implica prospectarea. • Casu e postale. clien i voluntari. Clien ii particulari sunt. clien i particulari si par ial. Organizarea unui departament specific Un departament de mica publicitate cuprinde de regula câteva compartimente: • Ghisee. Pe scurt. directorii sec iilor de mica publicitate trebuie sa caute mereu modalita i de îmbunata ire a rubricilor individuale. de catre agen ii publicitari pentru gasirea de clien i poten iali carora sa le propuna sa-si faca publicitate 158 . reprezinta o sursa de anun uri poten iale suplimentare. De asemenea agentul publicitar sugereaza sa se faca modificari în text pentru ca urmatoarea apari ie sa fie mai eficienta. Clien ii cu contract sunt firmele care au convenit asupra anumitor condi ii de publicitate pentru a ob ine tarife reduse. Personalul îi asista telefonic pe acesti clien i comerciali în plasarea eficienta a anun urilor si îi suna la expirarea anun ului. interesându-se de rezultate si reînnoind textul ini ial sau preluând altul nou. Toate anun urile expirate care au aparut o data sau de mai multe ori. Când un anun expira se solicita reînnoirea lui. vânzari neprogramate. Ziarele au de obicei un birou la intrare unde clien ii care doresc sa dea anun uri se pot adresa direct. Daca cititorii nu în eleg sistemul de clasificare pe rubrici. apeluri telefonice la clien i. Apelurile telefonice la clien i sunt o datorie a personalului departamentului sau agen iei de publicitate.sens adeseori se folosesc taloanele) spre a trezi din nou interesul pentru o rubrica mai pu in solicitata. Sa le analizam pe rând. Un agent publicitar intern le sfatuieste cum sa formuleze corect si cum sa fie prezentat anun ul si sugereaza de câte ori trebuie publicat anun ul pentru a se ob ine cele mai bune rezultate. în cazul în care nu s-au înregistrat rezultatele scontate. Cei care dau anun uri si doresc sa ramâna anonimi pot utiliza un numar de casu a pentru a primi raspunsurile la anun urile publicate. Implica apelurile telefonice voluntare. 3. personalul intern fiind raspunzator de clien ii cu care se poate lua legatura prin telefon. Atât personalul intern cât si cel extern se ocupa de publicitatea pe baza de contract. adica persoane care nu au fost contactate de agen ii publicitari. este improbabil ca se vor baza pe mica publicitate pentru a ob ine informa ii utile. Apelurile telefonice voluntare sunt apeluri pe care le fac la ziar persoanele ce doresc sa publice un anun la mica publicitate. Raspunsurile pot fi ridicate de la ziar sau pot fi trimise prin posta (este vorba mai ales de anun urile matrimoniale). clien i cu contract anual. în principal. • Rela ii telefonice.

din emisiunile de radio si televiziune. 2. Vânzarile neprogramate reprezinta o activitate a personalului intern si extern. Tarife Pre urile pentru mica publicitate trebuie tratate cu mare aten ie daca se doreste sa reprezinte un mijloc de asigurare a beneficiilor. Atragerea publicita ii particulare.sa aduca un profit. economice. anual sau trimestrial. 3. Cu ajutorul ei costul pe un rând scade pe masura ce creste numarul de zile consecutive în care apare anun ul. Lista de tarife. transforma structura tarifara într-un mijloc de asigurare a beneficiilor. reprezinta o oglinda a comunita ii si atrage publicitatea comerciala.sa arate cititorilor cum sa ob ina rezultate rapide. Este cea mai raspândita metoda dar tarifele nu reusesc sa determine publicarea anun ului mai mult de o zi sau doua. . Folosirea unei scari duble de reducere care este metoda cea mai eficienta. oferite cu o scara dubla de reducere. de la firme cu sau fara contract de publicitate. Ea trebuie sa aiba tariful cel mai scazut de pe lista.sa recupereze cheltuielile. Contractele de mica publicitate se încheie. Rezervarea unui spa iu en gros. Pentru încurajarea anun urilor suplimentare la mica publicitate se folosesc mai multe metode67: 1. de obicei. 5. Lista de tarife trebuie sa aiba în vedere: anun urile de la persoane particulare. Acesti clien i poten iali sunt depista i pe diferite cai. . Acestea. din car ile telefonice etc. Publicitatea pentru particulari asigura op iunea din partea cititorilor. în care sunt specificate nivelurile pentru anun urile de mica publicitate trebuie sa respecte urmatoarele condi ii: . de la agen iile publicitare si de la firmele externe. Valorificarea publicita ii fara contract sau cu tarife libere. Tarifele pentru aceste anun uri trebuie sa fie mai mari decât cele pentru anun urile particularilor.prin ziar. O clauza ce prevede reînnoirea automata a vânzarii spa iului publicitar evita necesitatea semnarii repetate a contractului. Încheierea de contracte. de exemplu din alte publica ii. Op iunea pentru spa ii en gros trebuie sa includa si reduceri de pre în func ie de frecven a. 4. 4. Motivul: fiecare contact telefonic sau personal poate fi folosit de client în sensul cresterii profitului. 159 . în timp ce particularul beneficiaza doar de pe urma unui singur contact pentru o singura vânzare de spa iu publicitar.

bani. anun urile publicitare reprezentând unele din lecturile preferate. • Tarifele speciale trebuie revizuite din când în când. Utilizarea casu ei postale. Exista de fapt. timp – trebuie incluse în orice examinare a mijloacelor publicitare existente. cu cele mai scazute cheltuieli si în cea mai scurta perioada de timp. anun area deschiderii unui nou magazin sau unei noi linii de credite. majoritatea oamenilor de afaceri îsi dau seama ca un singur anun în ziar ajunge la cunostin a mult mai multor oameni decât poate contacta tot departamentul comercial într-o singura zi. cu mari cheltuieli si numai dupa numeroase repetari. un moment potrivit si un moment „nepotrivit“ de a face reclama unui produs sau serviciu.6. Cu alte cuvinte. Coordonarea apari iei Stabilirea datei apari iei anun urilor este poate cel mai important element pentru realizarea unei publicita i eficiente. cel care da anun ul publicitar trebuie sa foloseasca toate sta iile si canalele pentru a patrunde pâna în cele mai mici grupuri ale publicului vizat. La rândul lor radioul si televiziunea se adreseaza unui numar mare de oameni. al serviciilor postale. când se utilizeaza mijloacele audio-vizuale. La stabilirea acestui tarif trebuie inut cont de pre ul plicurilor. Ziarele reprezinta o inta spre care oamenii se îndreapta zilnic. virtuala a oricarei pie e. Uneori ele pot fi majorate. 5. Aceste trei elemente – persoane. Negustorul inteligent va utiliza eviden a vânzarilor din anii trecu i pentru a prevedea modul în care lumea va cumpara din magazinul lui în anul în curs. fara a se lua în seama contribu ia sa la crearea unei pie e de desfacere. deoarece fiecare este un cititor poten ial care reac ioneaza la ceea ce afla din ziare. poate chiar mai important decât suma totala cheltuita cu publicitatea. Chiar daca unele firme considera publicitatea a fi doar o cheltuiala în vederea încheierii unor tranzac ii. lansarea unui nou produs sau serviciu. în general. Pentru stabilirea tarifelor sunt necesare câteva sfaturi: • Pre ul trebuie fixat per rând. Obiectivul celor mai multe programe publicitare este acela de a ajunge la cât mai mul i clien i posibili din rândul publicului vizat. ofera o acoperire masiva. Modelul anterior este de fapt un ghid pentru planul publicitar pe anul în curs. de timpul cheltuit de catre personal si de perioada de timp cât se rezerva casu a postala. • Sponsorii publicitari locali trebuie încuraja i sa foloseasca mica publicitate (pe lânga reclame). 160 . Ziarele în schimb. dar.

El ar trebui sa respecte patru etape68: 1. unele firme stabilesc un procentaj din vânzarile anului trecut. Stabilirea obiectivelor vânzarii Este primul pas spre conceperea unui plan inteligent. folosind cât mai pu ini bani. Problema în acest caz este ca atunci când o firma a avut un an cu vânzari slabe. Coordonarea publicitara trebuie sa încerce sa profite de cresterea tendin elor de cumparare si sa previna pierderea banilor investi i în publicitate când scade vânzarea. o parte din clien ii posibili care s-ar interesa de produsele sau serviciile magazinului ar putea sa uite de existen a lui si sa cumpere din alta parte. Fondurile de baza pentru publicitate Marimea fondului pentru publicitate. se bazeaza de regula. Obiectivul vânzarii trebuie sa fie convingator si realizabil. pe un procentaj din vânzarile poten iale. de succes.inând cont bineîn eles. trebuie înmul ite si anun urile catre public. Si în timp o reducere a publicita ii poate conduce la pierderea identita ii pe pia a de desfacere. 6. la fel ca si con inutul acestora si alegerea mijlocului de difuzare cel mai potrivit. Trebuie conceput si urmat un plan de ac iune foarte bun. De 161 . De fiecare data când nu este publicata reclama. Simplul fapt ca exista o suma suficient de mare pentru publicitate nu este îndeajuns pentru a asigura un program publicitar reusit. creând astfel posibilitatea unui alt an prost. Obiectivul alocarii de fonduri pentru publicitate trebuie sa fie acela de a transmite mesajul publicitar catre cât mai mul i dintre cei mai importan i clien i posibili. pe masura ce cresc posibilita ile de vânzare. ci mai degraba pentru a intensifica afluxul de cumparatori în magazin. sa fie realist. poate dintr-un magazin din apropiere care si-a facut reclama. Desi nu este o metoda foarte buna. de faptul ca. Cu toate ca de multe ori e mai bine invers. Apari ia la momentul oportun a anun urilor este foarte importanta. Modalitatea de a ridica la maximum eficien a fiecarui leu investit în publicitate este aceea de a face pu in mai multa reclama în lunile cu vânzare slaba si de a reduce pu in aceasta activitate în perioadele cu vânzare intensa. Cea mai mare problema a acestui ra ionament este aceea ca nu se face publicitate exact atunci când este cea mai mare nevoie de ea. Multe firme mai mici considera ca au programe publicitare atât de flexibile încât le pot chiar întrerupe atunci când fondurile scad. Programul publicitar nu trebuie conceput în vederea economisirii banilor. Cheltuielile prea mari si cele prea reduse sunt la fel de gresite si de costisitoare. În general fondurile pentru publicitate trebuie sa contribuie la men inerea unui echilibru. practic. fondurile alocate pentru publicitate în anul urmator vor fi reduse.

7. 2. Întreaga baza a programului publicitar are în vedere tendin ele pie ei de care se asigura afluen a de anun uri. modificarile în func ie de costurile vie ii. 4. Fiecare are alte scopuri pentru care da anun ul. ca sa numim doar câteva. posibilita ile comerciale speciale. programele prelungite ale anumitor magazine. cum ar fi: zilele saptamânii în care traficul în magazin este mai intens. Ini iativa 3. atât locale cât si na ionale. Vânzarile de spa iu publicitar Clien ii ziarelor nu seamana între ei. zilele de salariu ale celor care muncesc în zona etc. Deciderea asupra unui calendar al anun urilor Calendarul de apari ie a anun urilor. Fixarea fondurilor pentru publicitate Ea se face în func ie de situa ia firmei fa a de unita ile obisnuite din aceasta categorie. De asemenea trebuie inut seama de sectoarele care se extind sau de cele noi. De aceea agen ii publicitari de succes. creditele si infla ia. Ambi ie 2. 3. inventarul existent. Promovând în mod exagerat unele si prea pu in altele. personalul disponibil. tendin ele angajarilor si somajului. concuren a. Dupa ce s-au adunat toate informa iile disponibile trebuie stabilit un obiectiv realist al vânzarilor pentru perioada planificata.aceea este nevoie sa se urmareasca mai multe elemente atunci când se stabileste acest obiectiv: vânzarile realizate cu un an în urma. dupa Morley L. cu atât mai buna este hotarârea care se ia. Sârguin a 5. Este necesar sa se stie ce se petrece pe pia a de desfacere pentru a se putea avea o perspectiva corecta prin care sa se analizeze situa ia concuren ei. Alocarea spa iului necesar Un pericol pentru publicitatea locala îl constituie alocarea defectuoasa de spa iu publicitar unor sectoare sau marfuri. publicitatea va pierde cititorii. se recomanda ca spa iul publicitar sa fie alocat în func ie de poten ialul de vânzari. Cu cât factorii de decizie au mai multe informa ii. Pentru a evita aceasta situa ie. Pasiune 4. se stabileste inând cont de mai mul i factori. trebuie sa dea dovada de: 1. Abaterile de la raportul dintre vânzarile lunare si publicitatea lunara trebuie sa fie foarte mici pentru a evita reducerea publicita ii pentru sectoarele cheie si astfel pierderea unei anumite categorii de cititori. Daruire 162 . Piper. care apare frecvent. Agentul publicitar al ziarului se straduieste cum poate mai bine sa contribuie la rezolvarea problemelor clientului. de posibili clien i si asa mai departe.

Ofera solu ii creatoare clien ilor. 2.Vânzarile vor fi mai mari daca agentul publicitar respecta urmatoarele condi ii69: 1. Întrebarile legate de tarife. Repeta oferta si solicita reînnoirea comenzii scrise. 8. 7. O vânzare se realizeaza atunci când posibilul client este placut impresionat de ceea ce i se ofera. În general clien ii vor sa stie despre ziar: 1 – puterea de satisfacere a pie ei si rata vânzarii. 5. o vânzare creatoare. Sa trezeasca aten ia. Solicita comenzi scrise. cele mai favorabile zile pentru apari ia anun ului. Timpul afectat vânzarii este elementul cel mai important din activitatea unui agent publicitar. 4. Sa promoveze ac iunea. 4. 2 – con inutul editorial. O buna prezentare trebuie: 1. 3 – procentajul cititorilor în func ie de con inutul editorial si publicitar. 3. de obicei. 7 – contracte si servicii oferite – text ilustrare. Agen ii publicitari trebuie sa întocmeasca o lista cu persoanele si institu iile care nu sunt sponsori publicitari sa le pregateasca oferte publicitare si sa insiste. Cunoaste concuren a. 5 – date tehnice – tarife. Cunoaste ziarul si zona sa de raspândire. termenele de predare ale textelor reclamelor. Reusita nu va fi posibila decât daca se ine seama de problemele clien ilor atunci când li se vinde spa iu publicitar. ceva care sa-i puna pe gânduri. Deobicei este nevoie de mai multe contacte pentru aceasta. 2. 6 – termene. 6. Sunt necesare noi contacte pentru a pastra volumul total. maresc sau reduc cererea de spa iu publicitar. 9 – expedierea paginii în care a aparut reclama. 4 – reac ia la succese publicitare. Stabileste un numar suficient de contacte utile de afaceri. Îsi planifica vânzarile de spa iu publicitar. 5. Stie cine sunt clien ii si care sunt problemele lor. Sa stimuleze acea dorin a. Este insistent. Sa provoace dorin a de cumparare. Si în primul rând trebuie sa li se prezinte o idee. Ocazia de a încheia afacerea poate sa apara în diferite momente ale întrevederii. 3. 8 – culegere. Clien ii vin si pleaca. Sa convinga. pozi ia în pagina 163 . 9. Vânzarea de spa iu publicitar care are succes este.

mai ales daca si aceasta va face o oferta. Când nu se încheie afacerea trebuie lasata o poarta deschisa pentru viitor. Graficele si statisticile complicate trebuie evitate deoarece majoritatea oamenilor nu le în eleg. 4. Clientului trebuie sa i se prezinte cel mai important element. Întrebarile trebuiesc anticipate si gasite solu ii pentru a le face fa a rapid. în eviden a pe cele tari. Sigur ca de multe ori pot aparea unele neîn elegeri dar trebuie evitate controversele fara a fi ocolite obiec iile motivate. 3. 5.sau tarifele pentru serviciile de încheierea afacerii trebuie discutate deschis atunci când se solicita comanda. 6. la prezentarea ofertelor publicitare trebuie avute în vedere câteva elemente necesare: 1. Întrevederea cu posibilul client trebuie avuta înainte ca acesta sa-si fi stabilit bugetul pentru anul sau trimestrul viitor. 13. De fapt e bine sa fie încurajate întrebarile ca modalitate de a începe discu iile. Datele concuren ei trebuie tratate cu aten ie. Oferta de vânzare poate include pre urile dar nu înainte de a fi prezentate calita ile si aria de difuzare a ziarului. 12. 7. cu hotarâre si pricepere. Nu trebuie omise punctele slabe. Elementele necesare în prezentarea ofertelor publicitare Conform manualului pentru ziaristii din Europa Centrala si de Est70. 10. Este mai buna re inerea în preten ii decât exagerarile deoarece clientul sar putea sa le respinga pe acestea din urma. importante pentru clientul vizat. Daca argumentele sunt logice si plauzibile este posibil ca agen ii publicitari sa-si convinga clien ii si sa încheie afacerea. legat de ziar care sa corespunda cerin elor lui. 11. Refuzurile sunt frecvente. înainte de a face o prezentare. deoarece întotdeauna clientul poten ial va cântari toate preten iile contradictorii. Clientul trebuie convins de modul cum poate fi ajutat în afaceri. În general o prezentare nu trebuie sa depaseasca 20 de minute. 2. Toate informa iile despre ziar trebuie subordonate acestui mic concept. Clientul poten ial nu trebuie contrazis ci convins ca avantajele cântaresc mai greu decât dezavantajele. Materialul de baza trebuie completat cu date speciale. 164 . sco ând în acelasi timp. La obiec ii se raspunde cu replici scurte si la obiect. Cunoasterea obiectivelor clientului poten ial. 8. 9. 8.

14. În condi iile actuale când cheltuielile pentru realizarea unei publica ii sunt foarte ridicate iar tirajele sunt din ce în ce mai mici reclamele reprezinta o importanta sursa de venituri. Clientului trebuie sa i se lase un rezumat a ceea ce s-a prezentat. 165 . Încheierea trebuie sa fie hotarâta si încheiata cu o comanda scrisa. un exemplar din ziar si o lista de tarife. Înainte de discu ia cu posibilul client e bine sa se faca o repeti ie în fa a sefului sau a colegilor pentru a observa reac ia lor si îndrepta ce este de îndreptat. din diferite motive. 15. Chiar daca economia noastra de pia a nu este înca func ionala. Un ziar nu poate fi viabil decât daca are un departament de publicitate bine pus la punct. 16. astfel ca multe societa i refuza. sa-si prezinte produsele si serviciile. * Ziarul trebuie sa rezerve un loc important publicita ii. agen ii publicitari au datoria sa foloseasca toate mijloacele de care dispun pentru a-i convinge pe clien ii lor sa le asculte sfaturile.

2 6.7-11 2. p. p. Bucuresti. Editura Humanitas. apud Mihai Coman.66 9. Muzeul de istorie na ionala si arheologie Constan a. 2000. 2002.138-164 18. O. p. Ibidem. Bucuresti.49 11. Istoria presei. Sociodinamica culturii. Stiin a comunicarii. Ibidem. Manual de jurnalism.. Repere.3 4. 1999. G. Nicolae Iorga. W. Editura stiin ifica. Editura Muzeul literaturii române. J. Bucuresti. Van Cuilenburg. Starea presei române (1991-1992). Marturii de epoca privind istoria Dobrogei.17 7. 151-161 16. p.NOTE 1. Presa dobrogeana. Supliment Peuce. Editura Polirom. Constantin Antip. Editura Polirom. 100 de ani de presa tulceana. p. p. Iasi.7 5. Teoria comunicarii. 1973. Ibidem 10. p.47 166 . Bucuresti. Ibidem. Octavian Georgescu. Scholten.110 15. pp. J.18-21 3. p. Stoica Lascu. op. Vasile Tran. Victor Visinescu. Stoica Lascu. O istorie a presei românesti. 1979. pp.cit. p. Editura Victor.106 14. vol.Zamfir. 1992. Noomen.. p.6 12. Abraham Moles. p.30 8. 2001. p. op. 1999. 1998. Istoria presei. p. 1998. 1985. Constantin Antip. Bucuresti. Jurnalistul universal. Petru Zaharia.137-138 17. Universitatea Bucuresti. p. 1973. Istoria presei românesti.I (Textul jurnalistic). Constan a. pp. Dumitru Constantin .David Randall.160 13.cit. Bucuresti. Stoica Lascu.

pp. 2000.. Ibidem.40-41 21.C. p. „Cuget liber“. Ibidem. „Cuget liber“. Nöel Flageul.Z. 29 septembrie 2003 43. p.101 37. 1998. Ibidem. 11-12 octombrie 2003 46. Metode si tehnici de exprimare scrisa si orala. Lest Verlag Müncken-Leipzig. Die Uberschrift. David Randall.26-36 23. Iasi. 2003. Introducere în stiin ele comunicarii. cit. 2000. p. Iasi. op. Gilles Ferreol. Manual pentru ziaristii din Europa Centrala si de Est. Editura Polirom. pp. pp. Ibidem..15 30.. pp. Gilles Ferreol. Funda ia Soros.71-75 32. p. Andra Serbanescu. Mallette. p.169 35. Esslinger. op.162-167 40. cit. Malcolm F. pp.100 36. pp. „Cuget liber“. Cum se scrie un text. cit. Editura Polirom. Washington. Schneider. 140-152 24. Ibidem. Manual de jurnalism. Nöel Flageul. Malcolm F.138-140 29. „Cuget liber“. Ibidem.cit.69-70 31. op. „Observator de Constan a“. p. cit. p..41-44 22. 1990. pp.. cit. Wold Press Freedom Comunittee. pp. op.. op. op. 13-14 septembrie 2003 45. pp. 11-12 octombrie 2003 44.R. 12 octombrie 2003 42..91-92 33.156-163 25.123-127 167 . Mihai Coman. pp.53 27..172-178 38. Mallette. Editura Polirom. 10 octombrie 2003 41. pp. Andra Serbanescu.136 26. Wolf.19. Ibidem. Detlef.137 28. A. 18 aprilie 1998 39. David Randall. op. Editura Polirom. pp. John Fiske.. David Randall. D. Ibidem. Andra Serbanescu. 1993 34. pp. „Cuget liber“. „Jurnal de Constan a“.47-48 20.cit.

1992. Interviul. Discursul stirilor.104 63. CFPJ. pp.cit. Editura Meridiane. Cristian Florin Popescu.52-55 50.11-13 54. p. Funda ia Rompres.99 67..194-196 56. p. 1997. Editura Polirom.2-4 53. Bucuresti. pp. p..119-120 58. op. Manual de jurnalism.cit. pp. Tehnici fundamentale de redactare. pp. Angela Goddard.126-129 60. pp. Editura Meridiane. pp.85-88 49. 1992. cit. Manual de jurnalism. Un idol pentru fiecare. Editura Polirom. 2002. Universitatea Bucuresti. Ibidem. pp.183-185 69. Ibidem. John Hartley. Ibidem. Simion Alterescu. Mic dic ionar de jurnalism. pp. pp. 1970. Mallette.81 55. pp. 1998. Mallette. pp. op.22-23 66. Ibidem. Manual de jurnalism. Iasi. Repere. 1999. pp.2324 48.. pp. 106 52.47. p.121-125 59. 1992. Cluj-Napoca. Malcolm F. Actorul si vârstele teatrului românesc. Manual de jurnalism.169-170 168 . PUF. Guide de la redaction.cit. De la Platon la Playboy. p. pp. Armand Dayan. Malcolm F.157 62. op.11 61. 1980.165 70. cit. op. Radu Bâlbîie. Ecaterina Oproiu. op. p. Paris.. Editura Polirom.64-66 51. p. op.223 57. Tudor Vlad. Tehnici fundamentale de redactare. Iasi. Tehnici fundamentale de redactare. cit. cit. 1999. 1997. pp.. Malcolm F. pp.9-10 65. La Publicite.96 64. David Randall. Editura Dacia. John Hartley. Manual de jurnalism. Michel Voirol. Ibidem. Limbajul publicita ii. Editura Polirom. Editura Polirom. Facultatea de jurnalistica. Mallette. 1999. Interviul. op..175-176 68.. p.

Bucuresti. 1998 16. Editura Polirom. Actorul si vârstele teatrului românesc. G. Rusan Romulus. O. Editura Leda.BIBLIOGRAFIE SELECTIVA 1. 1992 13. 2003 17. Editura Muntenia&Leda. Istoria presei. 1998 15. Editura Polirom. Presses Universitaires de France. Flageul Nöel.J. Manual de jurnalism. 2000 11. Bratianu Traian. 1998 12. Constan a. Bucuresti. Alterescu Simion.Van. 1973 4. Introducere în sistemul mass-media. 1996 169 . Editura Albatros.Dragan Ioan. Editura pentru turism. Bogza Geo.Everac Paul.Fiske John. Bucuresti. Editura Sansa. Albert Pierre.Coman Mihai. Convorbiri subiective. Iasi.Dayan Armand. PUF. Introducere în stiin ele comunicarii. 1978 9. Stiin a comunicarii. 1991 2. Iasi. 1971 5. Editura Polirom. La presse. Memoriile unui sugar. 1973 8. La Publicite. 1996 14.Ferreol Gilles. Editura Minerva. Editura Meridiane. Recurs la politica. Însemnari de calatorie.Cuilenburg J. Calinescu George. Bucuresti. Chirila Ioan. Paradigme ale comunicarii de masa. Editura Humanitas. 2000 7. Editura Sport-Turism.Noomen. Paznic de far. Coman Mihai. 1980 3. 1974 6.Gagniuc Ananie. Scholten. Editura Polirom. Metode si tehnici de exprimare scrisa si orala. Blandiana Ana. Antip Constantin. Tablete vechi si noi. Argentina!. 1992 10.W.

Editura Humanitas.Ichim Mircea.Moles Abraham. Editura Tritonic. Politice. Istoria presei românesti. Secretariatul de redac ie. 1999 24.Goddard Angela.Kunczik Michael. Introducere în stiin a publicisticii si a comunicarii. Tehnici fundamentale de redactare. Limbajul publicita ii. 2002 33. D. 1999 22.Popescu Florin Cristian. Washington. Iasi.. AZR. 2000 19. Universitatea Bucuresti.Mallette F. 1992 36. Istoria presei constan ene (1945-1989).Patapievici H.Rotariu Traian. Editura Polirom. Iasi. 1999 29. Dic ionar explicativ de jurnalism. Sociodinamica culturii. Jurnalistul universal. Iasi. Ilu Petre. 1980 23. Bucuresti. Editura Polirom.Repere.Gagu Costin. Wold Press Freedom Comunittee.Manual de jurnalism.Randall David.Hartley John. Bucuresti.18. 1996 32. Manual pentru ziaristii din Europa Centrala si de Est. 1970 31.. Un idol pentru fiecare. Mic dic ionar de jurnalism. 1998 34.Lascu Stoica. Funda ia Rompres. Editura Polirom. 2002 21. Iasi 1997 28. 1998 35.C. Bucuresti. Universitatea Bucuresti. Editura Muzeul literaturii române.R.Popescu Florin Cristian. Editura Mondograf. 1998 25. Interviul. 1999 170 . Presa universitara. Discursul stirilor. Editura Polirom. 2000 20.Iorga Nicolae. Bucuresti. 2000 30. Tehnici fundamentale de redactare.Oproiu Ecaterina. Funda ia Soros. Editura Meridiane. Tehnica jurnalismului. 1999 26. Marturii de epoca privind istoria Dobrogei. Editura Polirom.Manual de jurnalism. Editura Polirom. Zipfel Astrid.Repere. 1992 37. Ancheta sociologica si sondajul de opinie. Starea presei române (1991-1992).Gaillard Philippe. Editura stiin ifica. rela ii publice si publicitate. Editura stiin ifica. Malcolm. Radu Bâlbîie. Editura Polirom. 1990 27. Muzeul de istorie na ionala si arheologie Constan a.

Bucuresti. 2000 3.Schneider Wolf. 1981 41. Constan a 2000. Interviul.Serbanescu Andra. O istorie a presei românesti. Adevarul. 2003 6. Editura Victor. Academia Ca avencu. Editura Dacia. 1979 48. De la Platon la Playboy. 1997 46. 1995-2003 4. tu comunici. Iasi. Eu comunic. 1977 44.Tran Vasile. Constan a. 2003 5. 1992 47. Bucuresti. Presa dobrogeana.38.Vlad Tudor.Udroiu Neagu. Observator de Constan a.Tanase Nicu a. 1985 Colec ii de ziare 1. Paris.Zaharia Petru. Gazeta sporturilor. Cluj-Napoca. 1993 39. Editura Polirom. Editura Minerva.Vinea Ion. Supliment Peuce. 1983 43. Esslinger Detlef. Georgescu Octavian.Zamfir Dumitru Constantin. el comunica. Die Uberschrift. 2002 45. CFPJ. 2003 8. 1998 171 . Les Verlag Müncken-Leipzig. România libera. 2000 40. Cuget liber. Teoria comunicarii. Bucuresti.Voirol Michel. Publicistica literara. Cum se scrie un text. 1998-2003 2. 2001 42. Jurnal de Constan a. 100 de ani de presa tulceana (1879-1979). Guide de la Redaction. Editura Eminescu. Portrete în aqua forte. Editura Politica.Visinescu Victor. Fotbal plus. 1994 9. 2003 7.

54 5. Vânzarile de spa iu publicitar…………………………………. Fotoreportajul………………………………………………….114 2. Prima pagina…………………………………………………….A Genuri publicistice 1. Prezentarea de prezentare si mica publicitate………………….20 11.55 6.87 4.45 3.83 Argument……………………………………………………2 3.99 Nevoia de comunicare 6. între tendin e si cerin e………………………. Constantele ziarului………………………………………………69 5.150 PARTEA A II ..160 2..125 4.. Definirea scopului……………………………………………….166 8.A Note………………………………………………………………... Coordonarea apari iei…………………………………………... Tarife……………………………………………………………165 7. Ancheta jurnalistica……………………………………………. Sistemul genurilor………………………………………………. Fondurile de baza pentru publicitate……………………………167 9. Foiletonul………………………………………………………132 5. Metode si tehnici de exprimare…………………………………. Cronica………………………………………………………...159 3.89 PARTEA I 5. Colectarea informa iei……………………………………………31 PARTEA A V ideilor……………………………………………….168 10.A 14.. Introducerea………………………………………………………65 3.61 1..172 No iuni de tehnologie mediatica Bibliografiepresa……………………………………………………. Alegerea vocabularului…………………………………………. 125 de ani de presa dobrogeana………………………………….67 4. Organizareacorecta a frazelor……………………………………. Interviul…………………………………………………………107 1..10 8. Conceperea textului…………………………………………….33 2. Organizarea interna a institu iei de presa………………………. Verificarea textului………………………………………………58 7.. Calita ile stilului…………………………………………………. Reportajul………………………………………………………. Cunoasterea termenilor redactarii………………………………... Stirea……………………………………………………………. Construc ia unui departament specific…………………………164 4. Titlul de selectiva………………………………………………175 173 172 . stiluri…………………………………………6 7. Ilustra iile…………………………………………………………70 6. elemente. Pamfletul………………………………………………………135 6.51 6.35 1. Defini ie. De la gazeta manuscris la ziarul modern…………………………14 9. Interferen e între genurile gazetaresti………………………….76 CUPRINS PARTEA A IV ... Elementele necesare în prezentarea ofertelor publicitare………170 PARTEA A III ..38 4.140 13. Mass-media. Forma finala a textului publicistic………………………………59 8.. Publicitatea ideilor………………………………………………. Organizarea ..79 2.162 5. Scriitura de presa.. Scurt istoric……………………………………….17 10. Începuturile presei române……………………………………….25 12...2.. Articolul…………………………………………………………117 3.156 Metode si tehnici de exprimare scrisa 1.A Ziarul ca mijloc de publicitate………………………………….. Structuri si clasificari…………………………………………….. Comentariul…………………………………………………….

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful