You are on page 1of 172

GHID PENTRU INSTALAŢII ELECTRICE CU TENSIUNI PÂNĂ LA 1000 V c.a. ŞI 1500 V c.c.

Indicativ: GP 052-2000

Cuprins

* GENERALITĂŢI
* SCHEME DE LEGARE LA PAMANT
* ELEMENTE DE CALCUL SI DIMENSIONARE A INSTALATIILOR ELECTRICE
* PROTECTII SI MASURI DE PROTECTIE
* MATERIALE ELECTRICE
* VERIFICARI
* INSTALATII ELECTRICE IN SPATII SPECIALE
* Anexa 1: PRINCIPALELE PRESCRIPTII TEHNICE
* Anexa 2: GRADE DE PROTECTIE A MATERIALELOR
* Anexa 3: GRADE DE PROTECTIE A MATERIALELOR ELECTRICE
* Anexa 4: GRADE DE PROTECTIE A MATERIALELOR ELECTRICE
* Anexa 5: METODA SIMPLIFICATA PENTRU DETERMINAREA SECTIUNII CONDUCTOARELOR SI PENTRU ALEGEREA DISPOZITIVELOR
DE PROTECTIE
* Anexa 6: DETERMINAREA PUTERII BATERIEI DE CONDENSATOARE LA UN CONSUMATOR
* Anexa 7: ALEGEREA SECTIUNII CONDUCTOARELOR DE PROTECTIE SI NEUTRU
* Anexa 8: ALEGEREA CARACTERISTICILOR MATERIALELOR ELECTRICE IN FUNCTIE DE CARACTERISTICILE MOTOARELOR
(PORNIRE DIRECTA)
* Anexa 9: PUTERI INSTALATE SI UTILE
* Anexa 10: EXEMPLE DE SCHEME ELECTRICE PENTRU ALIMENTAREA RECEPTOARELOR CU ROL DE SIGURANTA LA FOC SI
PENTRU ILUMINATUL DE SIGURANTA

1. GENERALITĂŢI

1.1. Domeniu de aplicare


1.1.1. Prezentul ghid se aplică ca instrument de lucru complementar la normativul I.7, în proiectarea şi executarea lucrărilor de instalaţii electrice,
reabilitările (reparaţiile capitale) şi modernizările acestora.

1.1.2. Principalele prescripţii tehnice conexe ale ghidului sunt cuprinse în anexa 1.

1.2. Calitatea instalaţiilor electrice

1.2.1. Proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice se face astfel încât acestea să realizeze şi să menţină, pe întreaga durată de utilizare,
următoarele cerinţe:

- rezistenţa şi stabilitatea;

- siguranţa în exploatare;

- siguranţa la foc;

- igiena, sănătatea, refacerea şi protecţia mediului;

- economia de energie;

- protecţia împotriva zgomotului.

1.2.2. Materialele electrice (conductoare, cabluri, aparate, echipamente, receptoare) noi, utilizate în instalaţiile electrice, trebuie să aibă
caracteristici tehnice ale căror performanţe să conducă la îndeplinirea cerinţelor esenţiale de calitate, conform Legii 10/95 a calităţii în construcţii şi
să aibă certificarea de conformitate a calităţii potrivit prevederilor regulamentului privind certificarea de conformitate a calităţii produselor folosite în
construcţii aprobat cu HG nr. 766/97.

1.2.3. Facilităţile de exploatare a instalaţiilor electrice se asigură prin prevederea în proiecte şi realizarea în execuţie a unor dispozitive de:

- comandă (pornire, realizarea anumitor regimuri de funcţionare şi oprire);


- siguranţă (oprire de urgenţă);

- separare (separarea unei părţi de instalaţie în caz de reparare sau modificare;

- protecţie pentru asigurarea securităţii.

1.2.4. Facilităţile de întreţinere se asigură prin alegerea corespunzătoare a materialelor electrice şi prin amplasarea acestora astfel încât să fie
accesibile personalului calificat.

1.3. Condiţii particulare de funcţionare

1.3.1 Continuitatea în alimentarea cu energie electrică se asigură, în condiţiile prevăzute în normativul I.7, prin prevederea unor surse de
alimentare de rezervă, destinate alimentării consumatorului în cazul întreruperii alimentării normale şi care pot fi:

- grup electrogen;

- baterii de acumulatoare;

- branşamente separate de reţeaua de alimentare de distribuţie, independente de alimentare normală.

1.3.2. Puterea surselor alimentare de rezervă se stabileşte ţinând seama de puterea cerută de instalaţia electrică sau partea din instalaţia electrică
care trebuie alimentată de acestea (puterea receptoarelor "de importanţă deosebită" în funcţiune simultană) şi de recomandările furnizorului
acestor surse.

1.4. Condiţii privind influenţele externe

1.4.1. Materialele electrice trebuie să poată suporta în funcţionare normală fără să se defecteze, influenţele externe existente la locul de
amplasare, în mod special praful, umiditatea şi şocurile mecanice.

1.4.2. Protecţia materialelor electrice împotriva influenţelor externe se realizează prin:


- amplasarea în afara spaţiilor cu pericol;

- carcase şi învelişuri cu grad de protecţie IP corespunzător;

- amplasarea în spaţii protejate.

1.4.3. Aparatele electrice de comandă şi protecţie, precum şi clemele de legătură se amplasează în tablouri electrice cu grad de protecţie IP
corespunzător.

1.5. Protecţii pentru asigurare securităţii

1.5.1. Instalaţiile electrice se proiectează şi se execută astfel încât la folosirea lor în condiţii care pot fi în mod normal prevăzute, utilizatorii,
bunurile acestora şi materialele instalaţiilor electrice să fie protejate împotriva pericolelor şi a pierderilor ce ar putea rezulta.

1.5.2. În instalaţiile electrice trebuie asigurată protecţia împotriva:

- şocurilor electrice prin atingeri directe şi/sau indirecte;

- efectelor termice în funcţionare normală;

- supracurenţilor;

- curenţilor de defect;

- supratensiunilor;

- tensiunilor minime sau lipsa tensiunii.

1.5.3. Protecţia utilizatorilor împotriva atingerilor directe nu trebuie să permită atingerea părţilor aflate sub tensiune în timpul funcţionării normale.
1.5.4. Protecţia utilizatorilor împotriva atingerilor indirecte nu trebuie să permită atingerea unor mase puse sub tensiune ca urmare a unui defect de
izolaţie.

1.5.5. Clasele de protecţie în care se încadrează materialele electrice din punct de vedere al protecţiei la şocuri electrice, trebuie să fie conform
STAS 11054.

1.5.6. Protecţia împotriva efectelor termice în funcţionare normală trebuie realizată instalând materialele electrice astfel încât să fie eliminate atât
riscul aprinderii materialelor şi substanţelor inflamabile şi a materialelor combustibile datorită temperaturilor ridicate sau a arcurilor electrice cât şi
riscul ca utilizatorii să sufere arsuri.

1.5.7. Protecţia împotriva supracurenţilor, de suprasarcină sau de scurtcircuit, trebuie să asigure utilizatorilor, materialelor instalaţiilor electrice şi
bunurilor utilizatorilor protecţia împotriva temperaturilor foarte ridicate sau a solicitărilor mecanice datorate supracurenţilor din conductoare active,

1.5.8. Protecţia împotriva curenţilor de defect trebuie să asigure protecţia conductoarelor, altele decât cele active, şi a altor părţi destinate a fi
parcurse de curenţii de defect, astfel încât să poată suporta curenţii respectivi fără a atinge temperaturi foarte ridicate şi tensiunile de atingere să
nu depăşească tensiunea maximă admisă (50V).

1.5.9. Protecţia împotriva supratensiunilor trebuie să asigure protecţia utilizatorilor şi a bunurilor acestora precum şi a materialelor electrice
împotriva efectelor unui defect între părţi active ale circuitelor de tensiuni diferite şi să limiteze tensiunile interne de comutaţie sau externe din
descărcări atmosferice la valori admise de ţinere ale izolaţiei aparatelor electrice.

1.5.10. Protecţia împotriva căderilor de tensiune trebuie să deconecteze echipamentele elecrice la căderi de tensiune sub valoarea minimă admisă
sau la dispariţia tensiunii, evitând repornirea motoarelor la revenirea tensiunii. Ea este foarte importantă pentru motoare în general şi pentru
motoarele sincrone în special.

[top]

2. SCHEME DE LEGARE LA PĂMÂNT

2.1. La instalaţiile electrice, conform normativului I.7, sunt avute în vedere trei tipuri de scheme de legare la pământ: TT, TN şi IT.
2.2. Schemele de legare la pământ sunt simbolizate conform SR CEI 364 prin 2, 3 sau 4 litere având următoarele semnificaţii:

• prima literă - situaţia alimentării în raport cu pământul:

T - legare directă la pământ (neutru distribuit);

I - nici un conductor activ nu este legat la pământ sau un punct (punctul neutru) al reţelei este legat la pământ printr-o impedanţă;

• a doua literă - situaţia maselor instalaţiei alimentare în raport cu pământul:

T - masele sunt legate direct la pământ, independent de eventuala legare la pământ a alimentării;

N - masele instalaţiei alimentate sunt legate direct la punctul neutru al sursei de alimentare care este legat la pământ;

• alte litere - dispunerea conductorului neutru (N) şi a conductorului de protecţie (PE):

C - conductor PEN, funcţiile conductorului neutru (N) şi conductorului de protecţie (PE) sunt îndeplinite de acelaşi conductor (PEN);

S - funcţiile conductorului neutru (N) şi a conductorului de protecţie (PE) sunt îndeplinite de conductoare separate.

SCHEMA TT

2.3. Schema TT are următoarele caracteristici (vezi fig. 2.1 şi fig. 2.2):

- punctul neutru al alimentării este legat direct la pământ;

- masele instalaţiei electrice sunt legate la prize de pământ distincte, din punct de vedere electric, de priza de pământ a alimentării.

2.4. În schema TT, curentul de defect Id dintre fază şi masă are o valoare inferioară curentului de scurtcircuit dar poate fi suficient de mare pentru a
provoca apariţia unei tensiuni de atingere periculoase.
Rezistenţa de dispersie Rm a prizei de pământ a maselor trebuie să aibă o valoare astfel aleasă încât, în cazul unui defect, tensiunea de atingere
să nu depăşească valoarea limită admisă de 50 V.c.a. şi 120 V.c.c. Curentul de defect Id trebuie să îndeplinească condiţia:

în care:

Id, curentul de defect (A);

Rm, rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a maselor instalaţiei electrice (Ω );

UL, tensiunea limită admisă (V).

2.5. În cazul schemei TT se pot folosi pentru protecţia împotriva defectelor de izolaţie dispozitive diferenţiale reziduale al căror curent diferenţial
nominal (I∆ n) se alege astfel încât să fie respectată condiţia:

I∆ n ≤ Id

2.6. În cazul în care curentul de defect Id calculat depăşeşte curentul de rupere al întreruptorului asociat dispozitivului diferenţial rezidual utilizat,
acesta trebuie însoţit obligatoriu de dispozitive de protecţie împotriva curenţilor de scurt circuit (siguranţe fuzibile sau întreruptoare automate).

Siguranţele fuzibile se aleg conform relaţiei:

If ≤ In

în care:

If, curentul de funcţionare al fuzibilului într-un timp t ≤ 0,4 s pentru tensiunea de 230/400 V.c.a. (A);

In, curentul pe care dispozitivul diferenţial îl suportă în funcţionare normală (A).


Releele electromagnetice ale întreruptoarelor automate se aleg ţinând seama de relaţia:

Im ≤ In

în care:

Im, curentul de funcţionare instantanee a releului electromagnetic (A).

2.7. Toate masele protejate de acelaşi dispozitiv diferenţial trebuie legat la aceeaşi priză de pământ.

2.8. Toate masele simultan accesibile trebuie legate la aceeaşi priză de pământ.

SCHEMA TN

2.9. Schema TN are următoarele caracteristici:

- punctul neutru al alimentării este legat direct la pământ;

- masele instalaţiei electrice sunt legate la punctul neutru prin conductoare de protecţie.

2.10. Se disting trei tipuri de scheme TN, în funcţie de modul dispunere a conductorului neutru şi a conductorului de protecţie:

- Schema TN-S, în care conductorul de protecţie (PE) este diferit de conductorul neutru (N) şi este utilizat în întreaga instalaţie (vezi fig. 2.3.)

- Schema TN-C-S, în care funcţiile de neutru (N) şi de protecţie (PE) sunt îndeplinite de un singur conductor (PEN) pentru o porţiune a schemei
(vezi fig. 2.4.)

- Schema TN-C, care în funcţiile de neutru (N) şi de protecţie (PE) sunt îndeplinite de acelaşi conductor (PEN) în întreaga schemă (vezi fig. 2.5 şi
fig. 2.6). Schema TN-S şi schema TN-C pot fi utilizate în aceeaşi instalaţie cu condiţia ca schema TN-S să fie realizată întotdeauna în aval şi
niciodată în amonte faţă de TN-C.
2.11. În schema TN, deoarece valoarea impedanţei Z a buclei de defect este mică (aceasta fiind constituită numai din elemente galvanice -
conductoare active şi de protecţie) şi curentul de defect Id, între fază şi masă, ia valori mari.

Relaţia pentru determinarea lui Id este următoarea:

în care:

Uf, tensiunea de fază (V);

Z, impedanţa buclei de defect (Ω ).

În exploatare, pentru Z cu valori de cca. 0,1 Ω rezultă un curent de defect:

Curentul de defect Id în schema TN este practic un curent de scurtcircuit. În schema TN trebuie deci să se prevadă o protecţie la scurtcircuit ca şi
în schema TT (vezi art. 2.6.).

2.12. În caz de defect, tensiunea de atingere nu trebuie să depăşească valoarea limită admisă şi deci trebuie să fie îndeplinită relaţia:

ZB x Im = UL ≤ 50 V.c.a. sau 120 V.c.c.

în care:

ZB, impedanţa buclei de defect (Ω );

Im, curentul de funcţionare instantanee a releului electromagnetic (A);


UL, tensiunea limită admisă (V).

Dacă această condiţie nu poate fi îndeplinită, se impune realizarea de legături echipotenţiale suplimentare sau prevederea de dispozitive
diferenţiale reziduale de protecţie.

Face excepţie schema TN-C în care executarea legăturilor echipotenţiale este obligatorie în orice situaţie.

2.13. În cazul schemei TN-S se pot folosi dispozitive diferenţiale reziduale pentru protecţia împotriva defectelor de izolaţie (protecţia instalaţiei şi a
utilizatorilor împotriva efectelor curenţilor de defect), deoarece datorită separării conductorului neutru (N) de conductorul de protecţie (PE),
funcţionarea dispozitivului diferenţial este posibilă.

2.14. În cazul schemei TN-C nu se pot folosi dispozitive diferenţiale împotriva curenţilor de defect datorită utilizării unui singur conductor cu funcţia
de neutru şi de protecţie (PEN). În acest caz funcţionarea dispozitivelor diferenţiale reziduale nu este posibilă.

2.15. În schema TN, dispozitivele de protecţie la scurtcircuit (siguranţe fuzibile sau relee electromagnetice) pot asigura şi protecţia împotriva
şocurilor electrice prin atingere indirectă.

2.16. Pe conductorul PEN (schema TN-C) este interzisă montarea oricărui dispozitiv de separare, protecţie sau comandă.

2.17. Schema TN este recomandată în cazul alimentării consumatorilor echipaţi cu receptoare care au curent de fugă mare (reţele de calculatoare,
receptoare electrotermice etc.).

NOTĂ: Curentul de fugă este curentul care circulă necontrolat la pământ sau între elemente conductoare externe într-un circuit fără defect.

SCHEMA IT

2.18. Schema IT are următoarele caracteristici:

- punctul neutru al alimentării este fie izolat faţă de pământ, fie legat de pământ printr-o impedanţă Z;

- masele instalaţiei electrice alimentate sunt legate la pământ separat faţă de neutrul alimentării.
Schema IT (vezi fig. 2.7) este specifică în cazul alimentării consumatorilor din posturi de transformare proprii, prevăzute cu personal calificat de
întreţinere.

2.19. În schema IT, curentul Idl care apare la primul defect între o fază şi masă (vezi fig. 2.8) are o valoare prea mică pentru a putea provoca
apariţia unei tensiuni periculoase, dar permite continuarea alimentării.

Relaţia pentru determinarea lui Idl în schema IT este următoarea:

în care:

Uf, tensiunea de fază (V);

Rs, rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a surse (Ω );

Rc, rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a consumatorului (Ω );

Z, impedanţa de legare la pământ a neutrului (Ω );

Zl, impedanţa de defect (Ω ).

Curentul primului defect se poate închide prin impedanţa Z de legare la pământ a neutrului şi în acest fel se poate semnaliza apariţia defectului.

Trebuie prevăzut un echipament de control permanent al izolaţiei (CPI) care la trecerea curentului de defect Idl, semnalizează apariţia primului
defect de izolare.

În schema IT, limitarea intensităţii curentului primului defect poate fi obţinută fie prin absenţa legăturii la pământ a punctului neutru, fie prin folosirea
unei valori mari prin impedanţa Z inserate între neutru şi pământ.
În practică se alege o impedanţă Z cu valori cuprinse între 1000...2000 Ω . Rezultă următorul domeniu de valori pentru curentul primului defect Idl.

Zl, Rs, Rc pot fi neglijate în relaţie.

2.20. În cazul apariţiei celui de-al doilea defect, impedanţa Zj a buclei de defect scade până la valori apropiate de zero, ceea ce conduce la apariţia
unui curent de defect Id2, practic un curent de scurtcircuit care poate fi stabilit cu relaţia:

în care:

U, tensiunea de linie (V);

Z2, impedanţa circuitului (Ω ).

Pentru o valoare a impedanţei Z2 de 0,1V se obţine:

În schema IT este deci necesară prevederea unor dispozitive de protecţie împotriva curenţilor de scurtcircuit (siguranţe fuzibile sau relee
electromagnetice) care se aleg conform relaţiilor de la art. 2.6.

2.21. Schema IT impune legături echipotenţiale suplimentare pentru masele instalaţiei sau, în lipsa acestora, dispozitive diferenţiale reziduale
având caracteristici alese conform art. 2.5.

2.22. În schema IT, la apariţia unui al doilea defect, protecţia împotriva şocurilor electrice se asigură:
- în aceleaşi condiţii ca şi în cazul schemei TN, dacă toate masele sunt conectate între ele;

- în aceleaşi condiţii ca şi în cazul schemei TT, dacă masele nu sunt legate între ele.

Situaţii practice de utilizare a schemelor de legare la pământ

2.23. În funcţie de particularităţile reţelei de alimentare schemele de legare la pământ se pot alege conform tabelului 2.1.

Tabelul 2.1.

Alegerea tipului schemei de legare la pământ în funcţie de particularitatea reţelei de alimentare

Reţeaua de alimentare Admis Recomandat Neadmis

- de lungimi foarte mari cu prize TN TT IT


bune de împământare ale maselor

- de lungimi foarte mari, cu prize TT - IT, TN


proaste de împământare (peste 30
Ω)

- expuse frecvent la câmpuri TN TT IT


electromagnetice perturbatoare (de
ex. relee RTV)

- care necesită continuitate în IT - TT, TN


alimentare

* Este necesară schimbarea schemei de legare la pământ dacă aceasta este în exploatare.
2.24. După tipul receptoarelor, schemele de legare la pământ se pot alege conform tabelului 2.2.

Tabelul 2.2

Alegerea tipului schemei de legare la pământ în funcţie de tipul receptoarelor

Tipul receptoarelor Admis Recomandat Neadmis

Receptoarele slab izolate (cuptoare TN TT IT


electrice, aparate de sudură, unelte
încălzitoare, termoplonjoare,
aparate de bucătărie)

Receptoare cu riscuri în exploatare TT - IT, TN


(palane, convertizoare) a căror
deplasare generează defecte
frecvente

Echipamente electronice, TN TT IT
calculatoare, automate
programabile

Receptoare cu rol de asigurare a IT - TT, TN


securităţii sau care necesită
continuitate în alimentare

Alte tipuri de receptoare TT - IT, TN

* Este necesară schimbarea schemei de legare la pământ dacă aceasta este în exploatare.
2.25. Este impusă o anumită schemă de legare la pământ în următoarele cazuri:

- la clădiri alimentate din reţeaua publică - schema TT;

- la săli de operaţie - schema IT;

- la echipamente electronice de putere, tehnică de calcul, maţini de gătit electrice, având curenţi de fugă de valori mari - schema TN.

2.26. La alegerea schemei de legare la pământ se recomandă să se aibă în vedere comportarea acestora în funcţie de cerinţele prezentate în
tabelul 2.3.

Tabelul 2.3.

Alegerea tipului de schemă în exploatare a schemelor de legare la pământ

Cerinţă Comportarea în exploatare a schemelor de legare


la pământ

Protecţie împotriva Comportare identică dacă sunt executate şi utilizate


şocurilor electrice conform normelor

Protecţie împotriva În schemele TT şi IT (la un prim defect de izolaţie)


riscurilor de incendiu de intensitatea curentului de defect este mică, pericolul
origine electrică de incendiu este deci mic.

În schemele TN fără dispozitive diferenţiale - la un


defect impedant protecţia nu este suficientă.

Schema TN-C în exploatare normală - risc de


incendiu mai mare decât la celelalte.
Continuitate în Schema IT - siguranţa totală în cazul unui defect de
alimentare izolaţie. Exploatarea corectă nu permite un al doilea
defect.

Protecţie contra Toate schemele de legare la pământ pot necesita


supratensiunilor protecţie la supratensiuni.

Protecţie contra Schemele TT, TN-S şi IT pot satisfae toate criteriile de


perturbaţiilor compatibilitate electromagnetică.
electromagnetice

Limite de proiectare şi Schema TT şi schema TN-S realizate cu protecţie


exploatare diferenţială sunt cele mai sigure.

Schema TN-S fără protecţie diferenţială cere


respectarea lungimilor distribuţiilor impuse de
protecţia împotriva atingerilor indirecte.

Schema IT cere un serviciu competent de întreţinere.

Schema TN-C nu se poate folosi în circuitele mobile


sau pentru secţiuni sub 10 mm2 Cu şi 16 mm2 Al.

[top]

3. ELEMENTE DE CALCUL ŞI DIMENSIONARE A INSTALAŢIILOR ELECTRICE

3.1. Dimensionarea instalaţiilor electrice de joasă tensiune presupune:


- determinarea puterii absorbite şi de calcul pentru circuite şi coloane;

- determinarea curentului de calcul al circuitelor şi coloanelor electrice, curent ce stă la baza întregului calcul;

- determinarea curentului de scurtcircuit în diferite puncte ale instalaţiei;

- alegerea secţiunii conductelor sau cablurilor electrice pentru condiţiile concrete de utilizare (regim permanent sau intermitent) şi de montare (în
tuburi de protecţie, în aer, în sol etc.);

- verificarea secţiunilor alese la pierderea de tensiune în funcţionare şi în regim de scurtă durată (pornirea motoarelor);

- alegerea tuburilor de protecţie pentru conductele electrice ale circuitelor şi coloanelor;

- alegerea caracteristicilor aparatelor de acţionare, de protecţie şi de măsură;

- stabilirea traseelor circuitelor electrice;

- organizarea şi dimensionarea tablourilor electrice.

3.2. Determinarea puterii instalate şi a puterii de calcul pentru circuite şi coloane

3.2.1. Pentru dimensionarea circuitului de alimentare a unor receptoare trebuie determinată puterea electrică absorbită de la reţea de acestea, iar
pentru dimensionarea coloanei de alimentare a unui tablou trebuie determinată puterea electrică absorbită de diferitele grupuri de receptoare,
respectiv de circuitele acestora alimentate din tablou.

3.2.2. Puterea electrică absorbită, denumită convenţional putere de calcul Pc, depinde de puterea instalată Pi şi randamentul receptorului η ,
precum şi de încărcarea lui (Ci). În cazul în care din circuitul sau coloana respectivă se alimentează mai multe receptoare, trebuie să se ţină
seama şi de simultaneitatea acestora în funcţionare (Cs). Puterea de calcul Pc se poate determina cu relaţia următoare:

Pc = Cc x Pi
în care:

Pi, puterea instalată a circuitului (coloană) (kW);

Cc, coeficientul de cerere, conform relaţiei:

Cc = Ci x Cs

unde:

Ci, coeficientul de încărcare a receptorului (raportul dintre puterea cu care este încărcat receptorul şi puterea instalată a acestuia);

Cs, coeficientul de simultaneitate al circuitului.

Coeficientul de cerere depinde de tipul receptoarelor şi de regimul lor de funcţionare.

În tabelul 3.3. se dau valori determinate statistic pentru coeficienţii de cerere. Pentru alte situaţii, Cc se stabileşte de către proiectant împreună cu
tehnologul.

3.2.3. Puterea instalată pentru un circuit sau o coloană, Pi, este egală cu suma puterilor nominale Pn ale receptoarelor alimentate, cu următoarele
precizări:

- pentru instalaţii de iluminat cu lămpi cu incandescenţă (cuptoare cu rezistenţă şi băi de electroliză), puterea instalată este egală cu suma puterilor
nominale ale lămpilor, cuptoarelor, respectiv băilor;

- pentru instalaţii de iluminat cu lămpi de descărcări, puterea instalată este egală cu suma puterilor nominale ale lămpilor şi balasturilor;

- pentru motoare electrice cu regim de lucru practic permanent, puterea instalată este egală cu puterea nominală Pn indicată pe maşină (puterea la

axul motorului); în cazul motoarelor electrice cu regim intermitent de lucru, puterea nominală a motorului se înmulţeşte cu (DC durata relativă
de conectare);
- pentru cuptoarele electrice alimentate prin transformator propriu, puterea instalată Pi = Sncosφ n în care Sn şi cosϕ n sunt puterea nominală şi
factorul de putere al cuptorului.

3.3. Determinarea curentului de calcul al circuitului şi coloanelor

3.3.1. În cazul circuitelor monofazate pentru receptoare de iluminat şi de prize, curentul de calcul se poate determina cu relaţia:

în care:

Ic, curentul de calcul al circuitului (A);

Pi, puterea instalată a circuitului stabilită conform art. 3.3.2 (W);

Uf, tensiunea de fază (V);

cosϕ , factorul de putere al receptoarelor, stabilit conform 3.3.3.

Dacă din circuitul de prize monofazat se alimentează un receptor de forţă, curentul de calcul se stabileşte cu relaţia:

în care:

Ic, Pi, Uf, cosϕ au semnificaţiile de mai sus;

η , randamentul receptorului, stabilit conform art. 3.3.4.


3.3.2. Puterile instalate maxime Pi pe un circuit de iluminat şi prize, conform valorilor prevăzute în normativul I.7, sunt următoarele:

a) pe un circuit de iluminat:

- în general, PiL = 3 kW

- în apartamente cu putere instalată de 6 kW, PiL = 1 kW;

- în apartamente cu putere instalată de 10 kW, PiL = 1,5 kW;

- circuite din spaţiile comune ale clădirilor de locuit, PiL = 1 kW;

b) pe un circuit de prize generale din clădiri de locuit şi social-culturale, PiP = 2 kW;

c) pe un circuit de priză separat pentru receptoare de forţă monofazate (maşini de gătit electrice, de spălat vase, de spălat rufe, de condiţionare,
boilere etc.) Pi = Pn a receptorului.

3.3.3. Factorul de putere cosϕ poate avea următoarele valori:

- pentru lămpi cu incandescenţă şi încălzitoare electrice, cosϕ = 1;

- pentru lămpi fluorescente cu factor de putere ameliorat şi alte lămpi cu descărcări, cosϕ = 0,95;

- pentru lămpi fluorescente cu factor de putere neameliorat, cosϕ = 0,3...0,5;

- pentru circuite de prize, cosϕ = 0,8.

În tabelul 3.1. se dau valorile pentru cosϕ şi tgϕ pentru câteva receptoare uzuale.

Tabelul 3.1.
Valorile cosϕ şi tgϕ pentru cele mai uzuale receptoare

Tipul receptorului Procent de cosϕ tgϕ


încărcare a
receptorului

Motor asincron 0% 0,17 5,80

25% 0,55 1,52

50% 0,73 0,94

75% 0,80 0,75

100% 0,85 0,62

Lămpi incandenscente - ≈ 1 ≈ 0

Lămpi fluorescente - 0,3÷ 0,5 3,18÷ 1,73


necompensate

Lămpi fluorescente - 0,95 0,33


compensate

Lămpi cu descărcări - 0,4÷ 0,6 2,29÷ 1,33

Cuptoare cu rezistenţă, - ≈ 1 ≈ 0
cuptoare cu inducţie cu
compensare proprie ≈ 0,85 ≈ 0,62
Transformator monofazat de - ≈ 0,5 ≈ 1,73
sudare cu arc

Grup convertizor motor - 0,7÷ 0,99 1,02÷ 0,48


electric pentru sudare

Transformator-redresor de - 0,7÷ 0,8 1,02÷ 0,75


sudare cu arc

Cuptoare electrice cu arc - 0,8 0,75

3.3.4. Randamentul η al receptoarelor de forţă monofazate, dacă nu este cunoscut din prospectul receptorului, se poate considera egal cu 0,8. El
variază, având valori sub 0,8 la motoare de puteri mici, sub 3 kW şi scade dacă motorul este sub sau supraîncărcat, aşa cum se vede din tabelul
3.2.

Tabelul 3.2.

Variaţia randamentului motoarelor asincrone în funcţie de sarcină

Randamentul in % la diverse sarcini din sarcina


nominala, η

1 2 3 4

50% 75% 100% 120%

93,5 95 95 94,5

92,5 94 94 93,5
91,5 93 93 92,5

91 92 92 91,5

90 91 91 90

89 90 90 89

88 89 89 88

87 88 88 87

86 87 87 86

85 86 86 85

84 85 85 83,5

83 84 84 82,5

82 83 83 81,5

81 82 82 80,5

80 81 81 79,5

79 80 80 78,5

77 79,5 79 77,5
75,5 78,5 78 76,5

74 77,5 77 75

73 76 76 74

72 75 75 73

71 74 74 72

70 73 73 71

68 72 72 71

67 71 71 69

66 70 70 68

65 69 69 67

64 67,5 68 66

62 66,5 67 65

61 65 66 64

60 64 66 64

59 63 64 62
57 62 63 61

56 60,5 62 60,5

55 59,5 61 59,5

54 58,5 60 58,5

53 58 59 57

52 57 58 56

51 55 57 55

49 54 56 54

47 52 55 53

46 51 54 52

45 50 53 51

3.3.5. În cazul circuitelor trifazate pentru receptoare de iluminat, curentul de calcul se determină cu relaţia următoare (în condiţiile în care
repartizarea pe circuite este practic uniformă):

în care:
Pi, puterea instalată a circuitului trifazat (W);

U, tensiunea de linie (V);

cosϕ , factorul de putere al circuitului care se stabileşte în condiţiile art. 3.3.3

Puterea instalată pe un circuit trifazat de iluminat, conform normativului I.7, trebuie să fie de cel mult 8 kW.

3.3.6. Circuite trifazate pentru circuite de iluminat se utilizează în cazul sistemelor de iluminat cu număr mare de corpuri de iluminat (săli de sport,
de spectacole, în hale industriale etc.) şi atunci când este necesară limitarea la maxim a efectului stroboscopic al lămpilor cu descărcări (în săli de
sport, hale industriale etc.).

3.3.7. Dintr-un circuit trifazat pentru un receptor de forţă, de obicei se alimentează un singur receptor, astfel încât curentul de calcul se poate
determina cu relaţiile următoare:

(pentru funcţionarea receptorului în regim nominal)

(pentru funcţionare la sarcină diferită de cea nominală)

in care:

Pi, puterea instalată a receptorului de forţă; Pi este o putere electrică activă absorbită, în relaţie nu se foloseşte η ;

cosϕ , η , factorul de putere şi randamentul corespunzătoare regimului normal de funcţionare;

Ci, coeficientul de încărcare al receptorului care trebuie stabilit de proiectant sau tehnolog. În tabelele 3.1 şi 3.2 se dau valorile randamentelor şi
factorilor de putere pentru motoarele asincrone la încărcare de 50%, 75%, 100% şi 120%.
În tabelul 3.3 se dau valorile pentru Cc, Ci, cosϕ şi tgϕ pentru o serie de receptoare.

Tabelul 3.3.

Coeficienţi de cerere Cc şi de încărcare Ci factori de putere cosϕ şi tgϕ pentru diferite categorii de receptoare

Nr.
Categorii de receptoare Ci Cc cosϕ tgϕ
crt.

0 1 2 3 4 5

1 Motoare bine încărcate


cu funcţionare continuă
ale ventilatoarelor,
pompelor,
compresoarelor, benzilor
0,75 0,5 0,8 0,74
rulante, transportoarelor,
convertizoarelor,
maşinilor de sudare cu
mai multe puncte de
lucru, transmisiilor etc.

2 Motoarele ventilatoarelor
pentru condiţionarea 0,70 0,25
aerului şi aerotermelor

3 Motoarele maşinilor 0,20 0,10 0,60 1,73...1,32


unelte cu acţionare
individuală şi regim greu
de lucru normal
(strunguri, maşini de
găurit, freze etc.)

4 Motoarele maşinilor
unelte cu acţionarea
individuală şi regim greu
de lucru (prese de ştanţat
0,25 0,12 0,60 1,17
cu excentric, strunguri
automate, strunguri de
cojit, freze pentru roţi
dinţate etc.)

5 Motoarele maşinilor
unelte cu acţionare
individuală şi regim foarte
greu de lucru (tamburi de
curăţat, mori cu bile,
0,365 0,14 0,75 1,19
maşini de sfărâmat,
maşini de forjat şi de
trefilat cu arbore cotit,
ciocane cu transmisie
etc.)

6 Instalaţii de preparare a
0,4...0,5 0,30 0,75 0,88
pământurilor şi nisipurilor

7 Motoare electrice cu
funcţionare intermitentă
(macarale, funiculare, căi
cu role, mese de ridicat,
foarfece)

- cu regim usor; 0,10 0,05 0,5 1,32

- cu regim greu; 0,15 0,08 0,5 1,73

8 Aparate de încălzire,
cuptoare cu rezistenţe,
cuptoare de uscat, 0,6...0,85 0,6...0,35 1,0 0,0
fierbătoare de clei, băi
etc.

9 Transformatoare pentru
0,37 0,09 0,35 2,28
sudare cu arc

10 Aparate de sudare cap la


cap şi prin puncte,
încălzitoare pentru nituri, 0,43 0,15 0,6 1,32
încălzitoare pentru
bandaje etc.

11 Grupuri motor generator


pentru sudare cu un 0,30...0,51 0,12 0,5 1,73
singur punct de lucru

12 Cuptoare de inducţie

- de joasa frecventa 0,8 0,45 0,35 2,67

- de inalta frecventa 0,8


13 Cuptoare cu arc pentru 0,65...0,75 0,4...0,48 0,8...0,9 0,74...0,48
topirea oţelului

14 Cuptoare cu arc pentru 0,78 0,45 0,75 0,88


topire neferoase

15 Instalaţii de iluminat

- depozite 0,5

- cazărmi, creşe 0,6

- complexe spitaliceşti 0,65

- complexe de 0,8
învăţământ

- complexe administrative 0,8

- complexe industriale 0,8

- complexe comerciale 1,0

- reclame şi firme 1,0


luminoase

- iluminat de siguranţă 1,0

- iluminat exterior 1,0


3.3.8. Un circuit trifazat de forţă poate alimenta mai multe receptoare în cazurile prevăzute în normativul I.7 în următoarele condiţii: dacă ele sunt
de aceeaşi natură şi sunt utilizate în acelaşi scop, puterea lor nedepăşind 15 kw şi dacă au protecţie comună la scurtcircuit.

În anexa 2 se dau, pentru cazul garsonierelor şi apartamentelor din blocuri de locuinţe, valorile coeficientului de cerere, de simultaneitate şi ale
curenţilor de calcul precum şi secţiunile conductoarelor coloanelor.

3.3.9. În cazul coloanelor monofazate pentru tablouri de iluminat şi prize (folosite pentru tablouri cu puteri instalate mici în clădiri de locuit şi social-
culturale), curentul de calcul se stabileşte cu relaţia următoare:

în care:

Pc = Pi, puterea instalată a tabloului, egală cu suma puterilor instalate ale circuitelor alimentate din tablou (W);

Uf tensiunea de fază (V);

cosϕ med factorul de putere mediu al receptoarelor alimentate din tablou, care pentru receptoare preponderent de lumină este cosϕ med = 0,95, iar
dacă puterea receptoarelor alimentate din priză este semnificativă (>30%), se poate lua cosϕ med = 0,9; atunci când se cunoaşte cu precizie
destinaţia circuitelor de priză, respectiv caracteristicile electrice ale receptoarelor, cosϕ med se determină astfel:

unde: lca şi lcr sunt componentele activă şi reactivă ale curentului de calcul care se pot calcula conform relaţiilor de la art. 3.3.10.

3.3.10. Pentru coloanele trifazate pentru tablouri pentru iluminat şi prize având puterea uniform distribuită pe faze, curentul de calcul pe fază se
determină cu relaţia de la art. 3.3.5. Puterea instalată pe tablou, Pi, rezultă din însumarea puterilor instalate ale circuitelor electrice alimentate din
tablou.
Dacă circuitele de priză au o putere comparabilă cu cea a receptoarelor de lumină, trebuie să se determine curentul de calcul pentru fiecare fază a
tabloului sau numai pe faza pe care puterea instalată a prizelor este cea mai mare. La alegerea secţiunii coloanei este necesar să fie luată în
considerare valoarea cea mai mare a curentului de fază.

Relaţia pentru determinarea curentului de calcul este următoarea:

în care:

Ica, componenta activă a curentului de calcul (A), care poate fi stabilită cu relaţia:

Icr, componenta reactivă a curentului de calcul care poate fi stabilită cu relaţia:

unde simbolurile "I" şi "p"se referă la circuitele de iluminat, respectiv de priză ale fazei respective;

tgϕ l si tgϕ p se determină considerând cosϕ l = 0,95...1 şi cosϕ p = 0,8;

η p randamentul care se poate considera 0.8.

3.3.11. La coloanele trifazate cum sunt cele generale de iluminat, coloanele colective ale firidelor de alimentare din clădirile de locuit şi coloanele
magistrale, relaţia generală de la art. 3.3.5. pentru curentul de calcul devine:
în care:

Cs, Ci, Pi, cosϕ , η au semnificaţiile cunoscute din articolele precedente cu următoarele precizări:

Coeficientul de simultaneitate Cs al receptoarelor alimentate din coloană poate avea următoarele valori:

- pentru coloanele tablourilor iluminatului de siguranţă, Cs = 1;

- pentri coloanele de tipul celor prezentate la al. 1 din:

• clădiri civile şi industriale, Cs = 0,8...0,9;


• clădiri de locuit (coloane, firide), conform anexei 9 în funcţie de numărul de apartamente

3.3.12. Curentul de calcul al coloanei trifazate pentru tablourile de iluminat şi proze, în cazul în care receptoarele ce vor fi alimentate din prize este
comparabilă cu cea a receptoarelor de iluminat, trebuie stabilit pentru fiecare fază, utilizându-se în vederea alegerii secţiunii coloanei cea mai mare
valoare rezultată. Curentul de calcul se poate stabili cu relaţia:

în care: Ica şi Icr au semnificaţiile şi se determină conform art. 3.3.10.

3.3.13. Coloanele trifazate ale tablourilor secundare de forţă alimentează de obicei tablouri de forţă pentru un număr de receptoare de acelaşi fel.
Curentul de calcul se determină cu relaţia de la art. 3.3.12., în care componentele activă şi reactivă se stabilesc făcând unele ipoteze de calcul. Se
consideră că tabloul respectiv alimentează "N" receptoare (circuite) oarecare, având caracteristicile Pik, cosϕ k, η k unde k = 1...N, numai un număr
"m" de receptoare (circuite) funcţionând simultan. Simultaneitatea se apreciază pentru cazul de funcţionare cel mai dezavantajos. Alegerea celor
"m" receptoare se face împreună cu tehnologul pe baza unei analize atente a utilizării celor "m" receptoare. Se pot folosi următoarele relaţii pentru
determinarea componentelor Ica şi Icr ale curentului de calcul;

în care: Icak şi Icrk se determină conform art. 3.3.10.

3.3.14. În cazul coloanelor trifazate ale tablourilor generale de forţă (coloane generale), curentul de calcul se determină cu relaţia de la art. 3.3.12.
în care componentele activă şi reactivă se stabilesc ca sume ale curenţilor respectivi pentru un număr k = 1...N de coloane ce pleacă din tablou
astfel:

în care:

Ick, curentul de calcul pentru coloana k (A);

Cs, coeficientul de simultaneitate în funcţionare a întregii instalaţii de forţă a clădirii stabilit împreună cu tehnologul pentru a evita supra sau
subdimensionarea coloanelor.
3.3.15. În cazul coloanelor trifazate generale ce alimentează un tablou de iluminat şi forţă, utilizate în clădiri în care receptoarele de forţă
însumează o putere redusă faţă de aceea a receptoarelor de lumină sau atunci când tarifarea este unică, curentul de calcul se stabileşte cu
relaţiile de la art. 3.3.10.

3.3.16. La circuitele electrice de curent continuu, curentul de calcul se stabileşte cu relaţia:

în care:

P, puterea receptoarelor alimentate din circuit (W);

U, tensiunea de utilizare (V);

3.4. Alegerea secţiunii conductoarelor şi cablurilor electrice

3.4.1. Secţiunea de fază a conductoarelor şi cablurilor electrice pentru circuite şi coloane se stabileşte ca fiind secţiunea minimă care îndeplineşte
următoarele condiţii:

- stabilitate termică în regim normal de funcţionare;

- rezistenţa mecanică în condiţii de funcţionare normale;

- protecţie la suprasarcină şi scurtcicuit conform condiţiilor de la art. 3.5 şi cap. 4;

- stabilitate termică în regim de pornire a receptoarelor;

- pierderi de tensiune în limitele admise;

- stabilitatea termică în condiţii de scurtcircuit.


3.4.2. Stabilitea termică a conductoarelor în regim normal de funcţionare se consideră asigurată dacă secţiunea conductoarelor şi cablurilor se
alege încât sunt respectate următoarele relaţii:

- în regim permanent: Iadm ≥ Ic;

- în regim intermitent: Iadm ≥ a x Ic;

în care:

Iadm, curentul maxim admisibil în conductoare sau cabluri, stabilit în funcţie de natura, izolaţia, modul de pozare, temperatura mediului în condiţiile
date de normativul I. 7 şi art. 3.4.3. (A);

Ic, curentul de calcul determinat pentru situaţia dată conform art. 3.2. (A);

a, coeficientul de supraîncărcare admis în regim intermitent, determinat în condiţiile de la normativul I.7.

3.4.3. Pentru cablurile electrice, în afară de condiţiile din normativul I.7, la stabilirea curentului maxim admisibil corectat se ţine seama de condiţiile
concrete de pozare a cablurilor prin coeficienţii de corecţie daţi în normativul I.7.

3.4.4. Condiţia de rezistenţă mecanică se consideră îndeplinită dacă secţiunea aleasă este cel puţin egală cu secţiunea minimă admisă de
normativul I.7.

3.4.5. Secţiunea aleasă pe baza condiţiilor de la art. 3.4.2. şi 3.4.3. şi a condiţiilor de protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit se verifică la condiţia
de stabilitate termică în regim de scurtă durată, la pornire determinându-se densitatea de curent.

3.4.6. Valorile densităţii de curent la pornire trebuie să fie de cel mult:

- 35 A/mm2, pentru conductoare din cupru;

- 20 A/mm2, pentru conductoare din aluminiu.


3.4.7. Densitatea de curent la pornire se poate calcula astfel:

- pentru circuitele motoarelor:

Varianta I

- pentru coloanele secundare de forţă:

în care:

jp, densitatea de curent la pornire (A/mm2);

Sf, secţiunea aleasă pentru conductorul de fază (A);

Ip, curentul de pornire al motorului conform catalogului, plăcuţei motorului sau calculat, în funcţie de modul de pornire şi curentul nominal In al
motorului astfel:

Ip = k x In

unde:

k se poate stabili din tabelul 3.4.

Tabelul 3.4.
Coeficientul k pentru calculul curenţilor de pornire

Tipul motorului şi pornirii k

Motoare asincrone cu rotorul în


scurtcircuit:

- pornire directa 4...8

- pornire stea - triunghi 2,7

Motoare asincroane cu rotorul bobinat 1,6


(pornire cu reostat)

IVcol, curentul maxim pentru o coloană N cu receptoare:

unde:

Ipmax, cel mai mare curent de pornire (A);

Ick, curentul de calcul pentru un receptor k (A).

Varianta 2

- pentru coloane secundare de forţă:


în care: Icmax, curentul maxim absorbit de coloană care se determină cu relaţia:

unde: Icamax şi Icrmax sunt componentele activă şi reactivă ale curentului absorbit de coloană şi se pot determina cu relaţia de la art. 3.3.13. în care
suma se aplică pentru N-1 receptoare la care se adaugă valoarea cea mai mare a componentelor activă, respectiv reactivă a curentului de pornire
al receptorului pentru care acesta este maxim.

3.4.8. Verificarea secţiunilor alese la pierderi de tensiune se face numai după ce verificările de la art. 3.4.2, 3.4.4. şi 3.4.5. au fost făcute pentru
toate circuitele şi coloanele. Valorile admise ale pierderilor de tensiune între originea instalaţiei (cofret sau post de transformare) şi cel mai
îndepărtat receptor, faţă de tensiunea nominală, nu trebuie să depăşească limitele reglementate în normativul I.7 şi prezentate în tabelul 3.5.

Pe tronsonul pe care nu este îndeplinită condiţia privind căderea de tensiune admisă, secţiunile trebuie mărite până când se obţine respectarea
condiţiei, conform tabelului 3.5.

Tabelul 3.5.

Pierderi de tensiune admise

∆ U%
Tipul alimentării
Iluminat Alte utilizări

A. Instalaţii electrice alimentate direct, 3 5


printr-un branşament de joasă tensiune,
din reţeaua publică
B. Instalaţii electrice alimentate dintr-un 8 10
post de transformare

Note:

1. Pierderi de tensiune mai mari decât cele din tabel pot fi admise:

- pentru motoare, în timpul pornirii, conform datelor din catalog;

- în cazuri speciale.

2. Nu trebuie luate în considerare condiţiile temporare următoare:

- supratensiunile tranzitorii;

- variaţiile de tensiune în timpul unei funcţionări normale.

3.4.9. Pierderile de tensiune relative ∆ U% se pot determina cu ajutorul relaţiei generale:

în care:

∆ U, pierderea de tensiune (V);

UN, tensiunea nominală (V);

3.4.10. Pierderile de tensiune pe circuite şi coloane de iluminat şi de prize se pot calcula cu următoarele relaţii:
- circuite monofazate:

- circuite trifazate echilibrate:

- coloane monofazate:

- coloane trifazate în regim normal de funcţionare:

în care:

Pik, puterea instalată pentru un tronson oarecare k (W);

lk, lungimea unui tronson oarecare k (m);

SFk, secţiunea conductorului de fază pentru tronsonul k (mm2);

UF, tensiunea de fază (V);


UL, tensiunea de linie (V);

γ , conductivitatea materialului conductorului, 57 m/Ω mm2 la Cu şi 34 m/Ω mm2 la Al;

Cc, coeficientul de cerere.

3.4.11. Pierderile de tensiune pe circuite şi coloane de forţă se pot calcula cu relaţiile:

- circuite monofazate:

- circuite trifazate echilibrate:

- coloane monofazate în regim normal:

- coloane monofazate în regim de pornire:

- coloane trifazate în regim de pornire:


în care:

Pi, puterea instalată în (W);

Pp, puterea la pornire (W) determinată cu relaţia:

unde Ppmax este puterea de pornire, iar este suma celorlalte N-1 motoare în funcţiune;

N, numărul motoarelor alimentate din tablou;

γ , UF, UL, l, SF, Cc au semnificaţiile de la art. 3.4.10.

3.4.12. Secţiunea conductorului neutru (N) este egală cu secţiunea conductorului de fază:

- în circuitele monofazate cu două conductoare;

- în circuitele monofazate cu trei conductoare şi în circuitele trifazate la care secţiunea conductorului de fază este cel mult egală cu 16 mm2 Cu sau
25 mm2 Al.

3.4.13. Secţiunea conductorului neutru (N) în circuitele trifazate poate fi inferioară cu o treaptă faţă de secţiunea unei faze în cazul în care
secţiunea fazei este mai mare de 16 mm2 Cu sau 25 mm2 Al, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- curentul maxim care ar putea trece prin conductorul neutru în serviciu normal nu este mai mare decât curentul admis care corespunde secţiunii
reduse a neutrului (practic dacă sarcinile sunt uniform distribuite pe faze);

- conductorul neutru este protejat împotriva supracurenţilor în condiţiile de la cap. 4;

- secţiunea conductorului neutru este cel puţin egală cu 16 mm2 Cu sau 25 mm2 Al.

3.4.14. Conductorul neutru nu poate fi folosit în comun pentru mai multe circuite individuale.

3.4.15. Secţiunea conductorului de protecţie (PE) se alege din tabelul 3.6. aplicabil pentru cazul în care conductorul de protecţie şi de fază sunt din
acelaşi material. În cazul în care acestea sunt din materiale diferite, secţiunea conductorului de protecţie se stabileşte astfel încât secţiunea aleasă
să aibă conductibilitatea echivalentă cu aceea rezultată prin aplicarea tabelului 3.6.

Tabelul 3.6.

Secţiunea conductorului de protecţie

Secţiunea conductorului de fază SF Secţiunea conductorului de protecţie


(mm2) SPF
(mm2)

SF ≤ 16 SF

16 < SF ≤ 35 16

SF > 35 SF / 2

În situaţia în care conductorul de protecţie nu face parte din circuitul de alimentare (dintr-un cablu sau conductoare în tuburi), sau este din Al,
secţiunea lui trebuie să fie cel puţin egală cu 4 mm2.
3.4.16. Un conductor PE utilizat în comun pentru mai multe circuite trebuie să aibă secţiunea dimensionată în funcţie de secţiunea de fază cea mai
mare.

3.4.17. Secţiunea conductorului PEN trebuie să fie egală cel puţin cu 10 mm2 la Cu şi 16 mm2 pentru Al.

3.4.18. În anexa 8 se prezintă o metodă rapidă de stabilire a secţiunii conductoarelor circuitelor de alimentare pentru gama de motoare produse în
ţară, precum şi a caracteristicilor dispozitivelor de protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit pentru acestea.

[top]

4. PROTECŢII ŞI MĂSURI DE PROTECŢIE

4.1. Protecţia împotriva şocurilor electrice. Generalităţi

4.1.1. Consecinţele şocului electric la care a fost supusă o persoană depind de intensitatea curentului electric şi de timpul în care acesta străbate
corpul uman. Intensitatea curentului electric depinde de: tensiunea de atingere aplicată utilizatorului, de impedanţa traiectoriei străbătute cât şi de
caracteristicile corpului uman (umiditatea pielii, transpiraţie, prezenţa unor răni etc.).

4.1.2. Efectele curentului electric asupra corpului uman depind de natura acestuia: alternativ sau continuu.

4.1.3. Curentul alternativ cu frecvenţa cuprinsă între 15 ÷ 100 Hz, conform SR CEI 60497-1, produce următoarele efecte (vezi fig. 4.1):

- 0,5 mA, senzaţie uşoară;

- 10 mA, contracţie musculară (tetanie);

- 30 mA, paralizie respiratorie;

- 75 mA, fibrilaţie cardiacă ireversibilă;

- 1A, oprirea inimii.


La creşterea frecvenţei curentului, scade riscul fibrilaţiei ventriculare.

4.1.4. În curent continuu, conform SR CEI 60497-1, curentul care prezintă aceeaşi probabilitate de a provoca fibrilaţie ventriculară se stabileşte pe
baza multiplicării cu factorul K de echivalare între curent continuu şi curent alternativ.

De exemplu, pentru durate de şoc mai mari decât durata unui ciclu cardiac (peste 400 ms) factorul K de echivalare are valoarea:

4.1.5. Curentul electric poate provoca arsuri:

- termice;

- electrotermice.

4.1.6. Şocurile electrice se pot datora:

- atingerilor directe;

- atingerilor indirecte.

4.1.7. Măsurile de protecţie diferite aplicate într-o instalaţie nu trebuie să se influenţeze şi nici să se anuleze mutual.

A. Protecţia împotriva atingerilor directe şi indirecte


Protecţia prin TFJS sau TFJP

4.1.8. Protecţia împotriva atingerilor directe sau indirecte (protecţia completă) se consideră realizată dacă se aplică protecţia prin "alimentare la
tensiune foarte joasă de securitate" cu circuitul de protecţie nelegat la pământ (TFJS) sau cu circuitul de protecţie legat la pământ (TFJP) şi dacă
următoarele condiţii sunt simultan îndeplinite:
- tensiunea nominală este mai mică decât limita superioară a domeniului I de tensiuni (50V c.a. sau 120 V c.c.);

- sursa de alimentare este conform normativului I.7 şi art. 4.1.9. şi art. 4.1.10.;

- circuitele TFJS sau TFJP îndeplinesc condiţiile din normativul I.7 cu precizările de la art. 4.1.11...4.1.17.

4.1.9. Sursele de alimentare pentru TFJS şi TFJP pot fi:

- transformatoare de separare;

- surse de curent cu grad de siguranţă echivalent cu gradul unui transformator de separare (de ex. motor şi generator separate, grup motor -
generator cu înfăşurări separate electric);

- surse electrochimice (acumulatoare) sau alte surse ce nu depind de circuite de alte tensiuni (grup motor termic - generator);

- dispozitive electronice (conform normativului I.7).

4.1.10. Părţile active ale circuitelor TFJS şi TFJP trebuie să fie separate electric de oricare alt circuit. Trebuie luate măsuri pentru asigurarea unei
separări cel puţin echivalentă cu aceea dintre circuitele primare şi secundare ale transformatorului de separare.

4.1.11. Toate conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP trebuie să fie separate fizic de orice alt circuit, în condiţiile date în tabelul 4.1.

Tabelul 4.1.

Condiţii pentru conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP

Condiţie Simbol
Separare fizică de orice alt circuit electric

Dacă condiţia de mai sus nu poate fi


respectată, se aplică una din următoarele
condiţii:

a) Conductoarele să aibă un înveliş de


protecţie nemetalic.

b) Conductoarele circuitelor de tensiuni


diferite să fie separate printr-un ecran
metalic sau înveliş metalic legate la pământ.

c) Conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP


pot face parte dintr-un cablu muiltifilat fără
înveliş metalic sau pot fi pozate în tuburi
izolante împreună cu alte conductoare
izolate cu condiţia ca izolaţia conductoarelor
TFJS sau TFJP să corespundă celei mai
mari tensiuni din cablu sau tub, iar celelalte
circuite să respecte condiţiile din normativul
I.7 (art. 7.1.7., lit. d).

4.1.12. Prizele de curent pentru circuitele TFJS sau TFJP trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie marcate distinct şi durabil;

- să nu permită intrare fişelor circuitelor de alte tensiuni;

- să nu aibă contact de protecţie.


Fişele circuitelor TFJS şi TFJP trebuie realizate astfel încât să nu poată fi introduse în prizele circuitelor de alte tensiuni.

Condiţii suplimentare pentru circuitele de protecţie nelegate la pământ (TFJS)

4.1.13. Părţile active ale circuitelor TFJS nu trebuie să fie legate electric nici la pământ, nici la părţile active şi nici la conductoarele de protecţie ale
altor circuite electrice.

4.1.14. Masele materialelor electrice nu trebuie legate:

- la pământ;

- la conductoarele de protecţie sau masele altor instalaţii;

- la elemente conductoare electric.

4.1.15. Dacă tensiunea nominală a circuitului este mai mare de 25 V c.a. sau 60V c.c., toate părţile active trebuie să fie protejate suplimentar
împotriva atingerilor directe fie prin bariere sau învelişuri cu grad de protecţie minim IP 2X, fie printr-o izolaţie care să poată suporta tensiunea de
încercare de 500 V timp de 1 minut.

Pentru tensiuni nominale sub aceste valori nu este necesară protecţia împotriva atingerilor directe.

Condiţii suplimentare pentru circuitele de protecţie legate la pământ (TFJP)

4.1.16. Atunci când circuitele de protecţie sunt legate la pământ şi nu se impune TFJS, trebuie asigurată protecţia împotriva atingerilor directe prin:

- bariere sau învelişuri care au grad de protecţie cel puţin IP 2X;

- o izolaţie care să suporte o tensiune alternativă de 500 V, valoare eficace, timp de 1 minut.

Protecţia împotriva atingerilor directe nu este necesară pentru materialele electrice aflate în interiorul zonei de influenţă a unei legături
echipotenţiale şi dacă tensiunea nominală nu este superioară tensiunii de 25V c.a. sau 60V c.c.
B. Protecţia împotriva atingerilor directe

4.1.17. Protecţia împotriva atingerilor directe se realizează cu măsuri prin care atingerea de către utilizatori a conductoarelor şi elementelor
conductoare destinate a fi în mod normal sub tensiune, să nu fie posibilă. Nici un conductor şi nici o parte electrică activă, inclusiv conductoarele
N, nu trebuie să fie accesibile omului.

4.1.18. Măsurile de protecţie împotriva atingerilor directe pot fi complete, parţiale şi suplimentare. Ele au în general numai aplicare locală (nu se
aplică întregii instalaţii electrice), aşa cum se vede în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2.

Măsuri de protecţie împotriva atingerilor directe şi aplicarea acestora

Nr. crt. Masuri de protectie Aplicare

Măsuri complete

1 Izolarea părţilor active - conductoare izolate;

- cabluri;

- aparate de uz casnic;

- aparate mici.

2 Bariere sau carcase - dulapuri;

- cofrete;

- tablouri
3 Tensiune foarte joasă de securitate (TFJS) Încăperi conductoare
sau (TFJP) d.p.d.v. electric

Măsuri parţiale

4 Obstacole Încăperi destinate


echipamentelor electrice

5 Amplasare în afara zonei de accesibilitate - linii aeriene;

- băi;

- duşuri;

- piscine.

Măsuri suplimentare

6 Dispozitive de protecţie diferenţiale (I∆ n ≤ - amplasamente


30mA) exterioare;

- instalaţii de şantier.

4.1.19. Excepţii de la regula generală de protecţie împotriva atingerilor directe se admit în condiţiile date, în următoarele cazuri:

a) În încăperile destinate echipamentelor electrice în care au acces numai persoane special instruite;

b) În încăperile pentru producerea, transformarea şi distribuţia energiei electrice;

c) Pe platformele şi laboratoarele de încercări;


d) În încăperile şi zonele de lucru pentru operaţii de sudare cu arc electric şi în cele pentru instalaţii de electroliză dacă tensiunile de lucru nu
depăşesc 1000V c.a. sau 1500V c.c.;

e) În încăperile şi zonele de lucru pentru celule de electroliză şi în cele pentru galvanoplastic dacă tensiunile de lucru nu depăşesc 500V c.a. sau
750V c.c.;

f) În situaţiile în care instalaţiile electrice sunt realizate astfel încât persoanele nu pot fi simultan în contact, nici direct, nici prin intermediul unor
obiecte care în mod obişnuit le manevrează sau transportă, cu mase cu defecte accidentale de izolaţie, cu două părţi conductoare (părţi active,
mase sau elemente conductoare) în care diferenţa de potenţial poate fi mai mare de:

- 50V c.a., respectiv 25V c.a. pe şantiere şi în încăperi agrozootehnice;

- 120V c.c., respectiv 60V c.c. pe şantiere şi încăperi agrozootehnice;

g) În situaţiile de la punctul f) dacă nu pot fi respectate condiţiile enumerate din motive justificate - necesităţi tehnice impuse de funcţionarea
materialelor sau instalaţiilor electrice existente sau dispunerea încăperilor sau zonelor de lucru, trebuie luate următoarele măsuri:

- încăperile sau zonele de lucru respective trebuie delimitate în mod vizibil;

- pentru picioarele şi mâinile personalului de lucru se vor folosi materiale izolante corespunzătoare naturii şi condiţiilor de lucru;

h) La racordul părţilor mobile ale materialelor electrice, cum sunt de exemplu cărucioarele podurilor rulante sau chiar podurile rulante, dacă acesta
se realizează cu ajutorul unor distribuţii electrice flexibile sau prin linii de contact fixe, protejate împotriva atingerilor directe.

Liniile de contact al podurilor rulante pentru care nu este posibil să fie îndeplinite condiţiile enumerate datorită radiaţiilor calorice de la materialele
sau produsele manevrate, se pot realiza cu conductoare neizolate dacă:

- tensiunea de serviciu a liniilor de contact nu depăşeşte 1000V c.a. sau 1500V c.c.;

- condiţiile referitoare la inaccesibilitate sunt respectate pentru personalul însărcinat cu manevrarea podului, atât la locul de lucru cât şi pe căile de
acces spre locul de lucru.
Protecţia prin izolare

4.1.20. Protecţia prin "izolare" se realizează prin acoperirea completă a părţilor active cu o izolaţie care să nu poată fi scoasă decât prin distrugere.
Izolaţia trebuie să fie realizată dintr-un material izolant adaptat la tensiunea instalaţiei şi care să aibă caracteristici care îi garantează menţinerea în
stare corespunzătoare în condiţii de solicitare mecanică, termică şi electrică la care poate fi supus. Lacurile, vopselele şi produsele analoge nu
constituie un material izolant corespunzător asigurării protecţiei.

Protecţia prin bariere sau carcase

4.1.21. Protecţia prin "bariere sau carcase" trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- părţile active trebuie să fie amplasate în interiorul unei carcase sau în spatele unui obstacol care să aibă gradul de protecţie cel puţin IP 2X;

- prizele de curent trebuie să fie prevăzute cu obturatoare.

Materialele electrice care nu corespund acestor cerinţe trebuie să fie protejate prin bariere sau carcase suplimentare.

Protecţia prin amplasare în afara zonei de accesibilitate

4.1.22. Protecţia prin "amplasare în afara zonei de accesibilitate" se aplică numai pentru a împiedica atingerea nedorită a părţilor active şi nu poate
fi utilizată decât pentru:

- conductoarele neizolate ale distribuţiilor aeriene care fac legătura între instalaţiile electrice dintre două clădiri aflate în aceeaşi incintă deservite
exclusiv de personal special instruit, respectându-se distanţele prevăzute în normativul I.7;

- încăperile pentru producerea, transformarea şi distribuţia energiei electrice, încăperile pentru echipamente electrice precum şi încăperile asimilate
acestora (laboratoare şi platforme de încercare a materialelor electrice) deservite exclusiv de personal special instruit, în condiţiile normativului I.7.

Pe uşile acestor încăperi trebuie instalate indicatoare de avertizare care să semnalizeze existenţa părţilor active neizolate sub tensiune şi
interdicţia accesului tuturor persoanelor neautorizate.
NOTĂ: În alte cazuri, această protecţie se aplică ca protecţie parţială (băi, duşuri etc.)

4.1.23. În încăperea bateriilor de acumulatoare cu tensiunea de cel puţin 120 V, cu părţi active sub tensiune neizolate, pardoseala din jurul bateriei
trebuie acoperită cu material izolant, iar bateriile vor fi dispuse astfel încât persoanele să nu poată atinge simultan părţi sub tensiune aflate la o
diferenţă de potenţial mai mare de 120 V.

C. Protecţia împotriva atingerilor indirecte

4.1.24. Protecţia împotriva atingerilor indirecte se realizează cu măsuri prin care se asigură protecţia utilizatorilor împotriva pericolelor ce pot să
apară în urma atingerii unor mase puse accidental sub tensiune ca urmare a unui defect de izolaţie.

4.1.25. Protecţia împotriva atingerilor indirecte poate fi realizată prin:

- măsuri de protecţie "fără întreruperea automată a alimentării"

- măsuri de protecţie "prin întreruperea automată a alimentării".

4.1.26. Măsurile de protecţie "fără întreruperea automată a alimentării" se pot aplica materialelor electrice sau anumitor părţi din instalaţie şi trebuie
să împiedice orice atingere simultană dintre o masă şi un element conductor aflate la potenţiale diferite şi constă în:

- folosirea de materiale electrice de clasă II sau echivalente;

- izolarea suplimentară;

- separarea electrică;

- amplasarea la distanţă sau intercalarea de obstacole;

- executarea de legături echipotenţiale locale, nelegate la pământ.


4.1.27. Măsura de protecţie "prin întreruperea automată a alimentării" se aplică prin utilizarea unui dispozitiv de protecţie care trebuie să separe
automat, într-un anumit timp, funcţie de mărimea şi durata tensiunii de atingere, alimentarea circuitului sau materialului protejat împotriva
contactelor indirecte, în caz de defect.

Măsura de protecţie "prin întreruperea automată a alimentării" necesită coordonarea între schemele de legare la pământ şi caracteristicile
conductoarelor de protecţie şi dispozitivele de protecţie.

Măsuri de protecţie "fără întreruperea alimentării"


Materiale electrice de clasă II

4.1.28. Se pot considera de clasă II de protecţie distribuţiile realizate cu:

- cabluri nearmate şi fără înveliş metalic;

- conductoare izolate protejate în tuburi izolante;

- cabluri armate sau cu înveliş metalic, cu condiţia ca armătura sau învelişul metalic să fie izolate la extremităţi astfel încât să se evite orice risc de
contact între acesta şi o masă, un element conductor sau o parte activă din punct de vedere electric.

Clasa II de protecţie este eficientă numai dacă se respectă condiţiile de alegere a gradului de protecţie în funcţie de influenţele externe. Atunci
când această protecţie nu este asigurată prin construcţie (de ex. maşini unelte portabile utilizat în mediu umed sau exterior), trebuie luată o măsură
suplimentară de protecţie, care constă de regulă în utilizarea unui dispozitiv diferenţial de înaltă sensibilitate (de cel mult 30 mA).

Izolarea suplimentară

4.1.29. Protecţia prin "izolare suplimentară" se foloseşte la materialele electrice care au numai o izolaţie principală şi se realizează în timpul
execuţiei instalaţiei electrice care au numai o izolaţie principală şi se realizează în timpul execuţiei instalaţiei electrice (de exemplu folosind
conductoare electrice izolate protejate în tuburi izolante.

Materialele electrice izolate suplimentar pot fi asimilate cu materialele de clasă II de protecţie.


Izolaţia suplimentară trebuie să fie capabilă să suporte solicitările electrice, mecanice sau termic care pot să apară în funcţionarea normală.

Izolaţia suplimentară nu trebui să fie traversată cu elemente conductoare, iar masele interne ei nu trebuie legate la un conductor de protecţie.

În cazul în care izolaţia suplimentară se realizează dintr-o carcasă metalică, vopseaua şi materialele similare nu sunt considerate materiale
electroizolante.

Separarea electrică

4.1.30. Măsura de protecţie prin "separare electrică" se aplică ţinându-se seama de condiţiile normativului I.7 şi de următoarele precizări:

- măsura "separare de protecţie" nu este destinată aparatelor cu nivel scăzut de izolaţie;

- la utilizarea măsurii "separare de protecţie" se recomandă să se respecte relaţia:

U x L ≤ 100000

în care:

U, tensiunea nominală a circuitului (V)

L ≤ 500 m, lungimea circuitului secundar.

- în cazul alimentării mai multor aparate dintr-o singură sursă de separare, dacă nu pot fi respectate condiţiile generale din normativul I.7 şi circuitul
secundar este prea lung, trebuie aplicate condiţiile de protecţie schemei IT;

- dacă masele circuitului de separare pot veni în contact cu masele altor circuite, pentru acest circuit se aplică condiţiile impuse pentru protecţia
prin "separare electrică", iar celorlalte circuite li se aplică măsuri de protecţie adaptate pentru aceste mase.

Amplasarea la distanţă sau intercalarea de obstacole


4.1.31. Pentru măsura de protecţie prin "amplasare la distanţă sau intercalare de obstacole", prevederile normativului I.7 sunt îndeplinite dacă se
respectă una din condiţiile următoare:

- izolaţia trebuie să aibă o rezistenţă mecanică suficientă şi să poată suporta o tensiune de încercare de cel puţin 2000 V, iar curentul de fugă
trebuie să fie de cel mult 1 mA, în condiţii normale de funcţionare;

- pereţii şi planşeele încăperilor izolante trebuie să aibă o rezistenţă cel puţin egală cu:

• 0,5 MΩ pentru tensiuni nominale ale instalaţiei cel mult egale cu 500 V;
• 1 MΩ , pentru tensiuni nominale ale instalaţiei mai mari de 500 V măsurate în toate punctele de măsură, conform normativului I.7.

Dacă valorile nu sunt respectate în toate punctele de măsură, atunci aceeaşi pereţi sau aceste pardoseli sunt considerate conductoare electric din
punct de vedere al protecţiei la şoc electric.

Legături echipotenţiale locale nelegate la pământ

4.1.32. Măsura de protecţie prin "legături echipotenţiale locale nelegate la pământ" se aplică în condiţiile normativului I.7 cu următoarele precizări:

- conductoarele de echipotenţializare trebuie să lege toate masele şi toate elementele conductoare simultan accesibile;

- legătura echipotenţială nu trebuie să fie în legătură cu pământul nici direct nici prin intermediul maselor sau elementelor conductoare;

- trebuie luate măsuri pentru asigurarea accesului persoanelor la amplasamentul considerat, fără ca ele să poată fi supuse unei diferenţe de
potenţial periculoase (de exemplu în cazul unei pardoseli conductoare racordată la legăturile echipotenţiale dar izolată faţă de pământ).

Măsuri de protecţie prin "întreruperea automată a alimentării"

4.1.33. Măsura de protecţie prin "întreruperea automată a alimentării" trebuie realizată astfel încât să împiedice ca, la apariţia unui defect de
izolaţie, utilizatorul să fie supus la o tensiune de atingere periculoasă, peste 50V c.a. sau 120V c.c., un interval de timp suficient pentru a provoca
efecte patofiziologice periculoase.
Orice defect apărut într-un echipament electric şi care provoacă circulaţia unui curent, trebuie întrerupt într-un interval de timp care să asigure
protecţia persoanelor.

4.1.34. La aplicarea măsurii prin "întreruperea automată a alimentării" trebuie asigurate două condiţii:

a) Realizarea sau existenţa unui circuit, denumit "buclă de defect" pentru a permite circulaţia curentului de defect. Construcţia acestei bucle de
defect depinde de schema de legare la pământ (TN, TT, IT).

Alegerea dispozitivului de întrerupere automată a alimentării va respecta condiţia:

în care:

IREM, curentul de reglaj al declanşatoarelor electromagnetice (A);

Uf, tensiunea de fază (când neutrul este distribuit);

Sf, secţiunea conductoarelor de fază (mm2);

ρ , rezistivitatea la temperatura normală de funcţionare;

unde SPE, secţiunea conductorului de protecţie;

L, lungimea conductorului.

b) Întreruperea curentului de defect printr-un dispozitiv de protecţie corespunzător, într-un timp depinzând de anumiţi parametri, cum ar fi tensiunea
de atingere la care poate fi supusă fără risc o persoană, probabilitatea de defect şi atingere cu părţile defecte.
4.1.35. În tabelul 4.3. se prezintă timpii maxim admişi ai dispozitivului de protecţie în care o persoană poate fi supusă fără pericol la o anumită
tensiune de atingere.

Tabelul 4.3.

Timpii maxim admişi ai dispozitivului de protecţie în funcţie de tensiunea de stingere

Tensiunea de stingere Timpi maximi de întrerupere ai dispozitivului de


prezumată protecţie
[V] [s]

Curent alternativ Curent continuu

1 2 3

< 50 5 5

50 5 5

75 0,60 5

90 0,45 5

120 0,34 5

150 0,27 1

220 0,17 0,40

280 0,12 0,30


350 0,08 0,20

500 0,04 0,10

4.1.36. Condiţia de la art. 4.1.34 punctul a) impune prevederea de conductoare de protecţie care leagă la pământ masele tuturor echipamentelor
electrice alimentate de instalaţie, astfel încât să se constituie bucla de defect din figura 4.2, figura 4.3, figura 4.4, figura 4.5, figura 4.6, figura 4.7, în
funcţie de schemele de legare la pământ TT, TN, IT aplicate.

Condiţia de la art. 4.1.34, punctul b), impune utilizarea unui dispozitiv de întrerupere automată a alimentării ale cărui caracteristici sunt
corespunzătoare schemei de legare la pământ aplicate: TT, TN, IT.

Legări la pământ

4.1.37. Masele trebuie să fie legate la conductoarele de protecţie în condiţiile prevăzute pentru fiecare schemă de legare la pământ şi în condiţiile
date în cap. 2.

Masele simultan accesibile trebuie să fie legate la acelaşi sistem de legare la pământ, individual, pe grupe sau ansambluri, în condiţiile date pentru
conductoarele de protecţie.

Legătura echipotenţială principală

4.1.38. În fiecare clădire trebuie realizată, în condiţiile normativului I.7, o legătură echipotenţială denumită principală, prin care se leagă între ele
masele şi elemente conductoare.

La legătura echipotenţială principală trebuie racordate în clădiri: conductoarele principale de protecţie, de legare la pământ, conductele instalaţiilor
(de apă, gaz) în apropierea locului de intrare în clădiri, conducte de încălzire centrală, tubulatură de ventilare - climatizare (dacă există), elemente
metalice ale construcţiei (vezi fig. 4.2).

Legătura echipotenţială principală are rolul de a evita apariţia, ca urmare a unui defect de origine exterioară a clădirii, unei diferenţe de potenţial
între elementele conductoare din punct de vedere electric din clădire.
Zona protejată de legătura echipotenţială principală cuprinde numai suprafaţa interioară clădirii atunci când priza de pământ a maselor este legată
la centura de pământ din fundaţia clădirii sau când este legată la fundaţiile armăturii metalice ale clădirii.

Legătura echipotenţială suplimentară

4.1.39. Dacă nu pot fi respectate condiţiile de protecţie de la art. 4.1.37. pentru o instalaţie sau o parte din instalaţie, atunci trebuie realizată o
legătură locală echipotenţială, numită "suplimentară" (vezi fig. 4.3).

Această legătură poate fi realizată pentru toată instalaţia electrică, numai pentru o parte, un aparat sau un amplasament.

Utilizarea legăturii echipotenţiale suplimentare se asociază cu protecţia prin "întrerupere automată a alimentării" pentru alte motive decât cele
pentru protecţia la şoc electric (de exemplu pentru protecţia împotriva incendiului, pentru protecţia termică a echipamentelor etc.) şi nu o exclude
pe aceasta.

SCHEMA TT

4.1.40. În schema TT toate masele materialelor electrice protejate prin acelaşi dispozitiv de protecţie şi toate masele simultan accesibile trebuie
interconectate prin conductoare de protecţie şi legate la aceeaşi priză de pământ (vezi fig. 2.1). Dacă sunt montate în serie mai multe dispozitive
de protecţie, această prevedere se aplică separat tuturor maselor protejate de acelaşi dispozitiv.

Punctul neutru sau, dacă acesta nu există, un conductor de fază al fiecărui transformator sau generator, trebuie legat la pământ.

4.1.41. În schema TT, defectele între fază şi masă provoacă circulaţia unui curent prin bucla de defect conform fig. 4.4. Impendanţa constituită prin
rezistenţa prizei de defect a maselor şi a neutrului limitează valoarea curentului de defect sub valoarea curentului de scurtcircuit (vezi art. 2.4.).

4.1.42. În schema TT, la alegerea caracteristicilor dispozitivelor de protecţie împotriva atingerilor indirecte, trebuie respectate condiţiile de la art.
2.5 şi 2.6. La folosirea dispozitivelor diferenţiale reziduale, trebuie respectate şi condiţiile de la art. 4.1.74...4.1.87.

4.1.43. Dispozitivele de protecţie la supracurenţi nu pot fi folosite în protecţia împotriva atingerilor indirecte în schema TT, decât dacă rezistenţele
de dispersie ale prizelor de pământ Rm sunt mici şi îndeplinesc condiţiile din relaţia:
RA x Id ≤ U

în care:

RA, rezistenţa de dispersie a prizei de legare la pământ a maselor (Ω );

Id, curentul de defect ce asigură funcţionarea dispozitivului de protecţie în timpul prevăzut în tabelul 4.3., corespunzător valorii de atingere
prevăzute (A);

U, tensiunea maximă admisă (50V c.a.)

Rezultă:

Id ≤ 12,5 A pentru RA = 4 Ω

Id ≤ 50 A pentru RA = 1 Ω

4.1.44. Dacă condiţia de la art. 4.1.43. nu poate fi îndeplinită, trebuie realizată o legătură echipotenţială suplimentară.

4.1.45. În schema TT se pot folosi următoarele dispozitive de protecţie:

- dispozitive de protecţie la supracurenţi;

- dispozitive de protecţie diferenţiale.

Dispozitivele automate de protecţie la tensiuni de atingere (PATA) se pot folosi în situaţii speciale atunci când alte dispozitive de protecţie nu pot fi
realizate.

SCHEMA TN
4.1.46. În schema TN toate masele instalaţiei electrice trebuie să fie legate prin conductoare de protecţie la punctul neutru a sursei care trebuie
legat la pământ în apropierea fiecărui transformator de alimentare sau generator. Dacă un punct neutru nu este disponibil, un conductor de fază
trebuie legat la pământ dar niciodată conductorul de fază nu se utilizează drept conductor PEN.

Dacă există posibilităţi eficiente de legare la pământ, se recomandă legarea conductorului de protecţie în cât mai multe puncte la pământ.
Legăturile multiple la pământ au drept scop asigurarea unui potenţial cât mai apropiat de cel al pământului, în caz de defect.

La clădirile înalte, această legare multiplă a conductorului de protecţie nu poate fi practic realizată. De aceea ea poate fi înlocuită cu legături
echipotenţiale care au o funcţie similară.

4.1.47. Realizarea legării maselor la punctul neutru depinde de tipul schemei TN. Astfel:

- În schema TN-C (fig. 4.5.a), legarea maselor la conductorul PEN trebuie să fie realizată în locuri uşor accesibile. Aceste legături trebuie să
permită o deconectare uşoară şi efectuarea de măsuri de izolaţie. Trebuie luate măsuri pentru a evita orice rupere a conductorului PEN. Prizele de
curente trebuie să aibă, în afara contactelor de fază, un contact pentru conductorul neutru şi un contact pentru conductorul de protecţie (3F+N+P).

- În schema TN-S (fig. 4.5.b), conductorul de protecţie este legat la punctul neutru al sursei care este legat la pământ. În general, circuitele de
receptor sunt realizate în schema TN-S.

În schemele TN-C sau TN-S, cablurile flexibile ale materialelor electrice mobile trebuie să aibă un conductor de protecţie dinstinct de conductorul
neutru, acest conductor de protecţie fiind legat la contactul de protecţie al prizei.

4.1.48. Cele două scheme, TN-C şi TN-S, pot fi utilizate în aceeaşi instalaţie, cu condiţia ca schema TN-C să fie utilizată în amonte de schema TN-
S (TN-C-S).

4.1.49. În schema TN pot fi utilizate, în condiţiile de la art. 2.10...2.15 dispozitive de protecţie împotriva supracurenţilor şi dispozitive de protecţie la
curent diferenţial rezidual, cu următoarele precizări;

- în schema TN-C nu se pot utiliza dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual cu excepţia prevederilor de la art. 4.1.50;
- atunci când se utilizează un dispozitiv diferenţial rezidual în schema TN-C-S, legarea conductorului de protecţie la conductorul comun (PEN)
trebuie să se facă în amonte de dispozitivul de protecţie diferenţial (conductorul PEN nu trebuie utilizat în aval de dispozitivul de protecţie
diferenţial).

4.1.50. Atunci când un dispozitiv de protecţie diferenţial este utilizat pentru întreruperea automată a unui circuit din exteriorul zonei de acţiune a
legăturii echipotenţiale, masele nu trebuie să fie legate la conductoarele de protecţie ale schemei TN dar trebuie să fie legate la o priză de pământ
având o valoare care să asigure funcţionarea dispozitivului de protecţie diferenţial în această situaţie, circuitul astfel protejat poate fi considerat în
schema TT şi se aplică condiţiile de la art. 4.1.40...4.1.45.

SCEMA IT

4.1.51. În schema IT cu neutrul alimentării faţă de pământ (fig. 4.6.a), curentul Id al primului defect care poate afecta o fază se închide prin
impedanţele de izolare (capacitate şi rezistive de izolaţie) ale celorlalte două faze în raport cu pământul.

4.1.52. În schema IT cu neutrul alimentării legat la pământ prin intermediul unei impedanţe Z (fig. 4.6.b), intensitatea curentului primului defect este
practic limitată de valoarea acestei impedanţe, capacităţile celorlalte două faze în raport cu pământuri prezentând o impedanţă în general mai
scăzută, dacă instalaţia nu cuprinde lungimi mari de cabluri sau nu comportă învelişuri metalice.

4.1.53. În schema IT, la apariţia primului defect de izolaţie, curentul de defect este limitat astfel încât să nu apară în instalaţie o tensiune de
atingere periculoasă mai mare decât tensiunea limită convenţională. În acest scop trebuie respectată relaţia:

Rm x Id ≤ UL

în care:

Rm, rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a maselor (Ω );

Id, curentul primului defect (A);

UL, tensiunea de atingere limită admisă (V).


Această condiţie permite evitarea oricărei întreruperi a alimentării la apariţia primului defect şi continuarea exploatării instalaţiei dar trebuie luate
măsuri de protecţie pentru a se evita periclitarea utilizatorului în cazul unui al doilea efect.

Pentru menţinerea acestui avantaj, este necesar ca primul defect să fie rapid detectat şi eliminat cu ajutorul controlului permanent al instalaţiei
(CPI). În caz contrar, instalaţia se va comporta ca în schemele TN sau TTşi se va pierde avantajul schemei IT.

4.1.54. Dacă primul defect nu este eliminat şi dacă se produce al doilea defect de izolaţie afectând o altă fază, apare un curent de dublu defect.
Acest curent este un curent de scurtcircuit (între faze), conform fig. 4.7.

4.1.55. În schema IT, se pot utiliza următoarele dispozitive de protecţie şi semnalizare:

- CPI - dispozitive de control permanent al izolaţiei (la primul defect);

- dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual (la primul defect);

- dispozitive de protecţie la supracurenţi (numai la al doilea defect).

Priza de pământ

4.1.56. Rezistenţa prizei de pământ depinde de forma sa, de dimensiunile şi de rezistivitatea terenului în care este amplasată. Rezistenţa prizei de
pământ trebuie să fie cât mai scăzută.

4.1.57. La clădirile noi, priza de fundaţie se realizează odată cu fundaţia, de exemplu cu o platbandă de oţel cu secţiunea minimă 100 mm2 şi 3 mm
grosime, dispusă de preferinţă pe conturul fundaţiei sau printr-un cablu de oţel cu secţiunea minimă de 95 mm2, înglobate direct în betonul
fundaţiei clădirii, astfel încât să fie învelite cu un strat de beton de cel puţin 3 cm (fig. 4.2). Legătura dintre acestea şi conductorul de protecţie se
face cu conductoare de legare la pământ din oţel cu secţiunea minimă de 50 mm2, înglobate în construcţie la executarea ei şi sudate la
conductoarele din fundaţie.

4.1.58. Armăturile elementelor din beton armat (radiere, stâlpi, grinzi planşee) se leagă între ele, la o priză de pământ şi la conductoarele de
protecţie în puncte cât mai apropiate de acestea. Se va evita legarea la acest sistem echipotenţial astfel realizat a armăturilor precomprimate.
La clădirile care au schelet metalic şi la care stâlpii pereţilor exteriori constituie practic prize de pământ, nu este necesară prevederea unei centuri
pentru priza de fundaţie. În acest caz se verifică continuitatea electrică a acestor prize de pământ. Ansamblul prizelor de pământ în astfel de
situaţii, este bine să cuprindă şi legătura echipotenţială principală.

4.1.59. Conexiunile între elementele din oţel şi conductoarele din cupru nu trebuie niciodată înglobate în beton şi trebuie să fie realizate legături în
montaj aparent.

4.1.60. La clădirile noi unde se folosesc în mod obligatoriu prizele naturale de pământ (fundaţiile şi structurile metalice ale construcţiilor, conductele
de apă îngropate în pământ etc.) este necesar să se verifice, pe faze de execuţie, continuitatea electrică a acestora.

4.1.61. În cazul clădirilor existente, priza de legare la pământ poate fi construită din:

- platbandă îngropată orizontal;

- plăci metalice subţiri, îngropate;

- electrozi verticali.

4.1.62. Conductoarele îngropate orizontal se pot amplasa în şanţuri destinate instalaţiilor, la o adâncime de cca. 1 m. Şanţurile nu trebuie umplute
cu pietriş, reziduuri sau materiale analoage, ci de preferinţă cu pământ, capabil să reţină umiditatea. Valoarea rezistenţei prizei de pământ se
poate diminua prin creşterea lungimii traseului. Conductorul înglobat orizontal trebuie să aibă secţiunea minimă de 100 mm2 când este realizat din
oţel, 25 mm2 când este realizat din cupru masiv şi 35 mm2 pentru cupru funie.

4.1.63. Plăcile metalice subţiri pot fi rectangulare de 0,5 mm x 1 m sau de 1m x 1 m, îngropate vertical pentru un contact mai bun cu solul al
ambelor feţe şi astfel încât centrul plăcii să se găsească la adâncimea de 1 m.

Plăcile din cupru trebuie să aibă grosimea de cel puţin 2 mm, cele din oţel galvanizat de 4 mm sau 6 mm în funcţie de ph-ul terenului, iar cele din
oţel negalvanizat, 6 mm.

Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ de acest tip este aproximativ egală cu:
în care:

ρ , rezistivitatea terenului (Ω )

l, perimetrul plăcii (m).

4.1.64. Electrozii verticali trebuie să pătrundă în pământ până la adâncimea de cel puţin 2 m şi se confecţionează din:

- ţeava de oţel galvanizat cu diametrul de cel puţin 25 mm;

- profil din oţel galvanizat cu latura de minim 60 mm;

- bare de cupru sau oţel cuprat cu diametrul de cel puţin 15 mm.

4.1.65. Rezistenţa de dispersie a prizelor de pământ în funcţie de natura terenului se poate determina conform STAS 12604/5.

Conductoare de protecţie şi legături de echipotenţializare

4.1.66. Un conductor de protecţie PE poate fi comun pentru mai multe circuite având acelaşi traseu, dacă secţiunea sa a fost dimensionată -
conform art. 3.3.16.

Secţiunile conductoarelor de protecţie se stabilesc conform art. 3.4.14...3.4.16.

4.1.67. Conductorul de legare la pământ leagă priza de pământ la borna de legare la pământ la care sunt racordate conductorul principal de
protecţie şi conductorul legăturii de echipotenţializare (vezi fig. 4.2. şi fig. 4.3.).

În cazul în care racordul la priza de pământ se face între două metale diferite se utilizează racorduri speciale care nu trebuie să fie în contact direct
cu pământul.
4.1.68. Conductoarele de protecţie şi legăturile echipotenţiale (interconexiunile) trebuie să fie protejate împotriva deteriorărilor mecanice şi chimice
şi a solicitărilor electrodinamice.

Ele trebuie să fie protejate şi la trecere prin elementele de construcţie.

4.1.69. Conductoarele de protecţie şi legăturile echipotenţiale (interconexiunile) trebuie să fie vizibile, iar dacă sunt închise, trebuie să fie
accesibile.

4.1.70. Legăturile conductorului de protecţie la conductorul principal de protecţie trebuie să fie realizate individual, astfel încât, dacă un conductor
de protecţie urmează să fie separat de conductorul principal, legătura tuturor celorlalte conductoare de protecţie la conductorul principal să nu fie
afectată.

4.1.71. Pentru realizarea conductoarelor de protecţie pot fi utilizate:

- conductoare izolate încorporate în cabluri;

- conductoare izolate pozate în tuburi, plinte etc.;

- conductoare neizolate care trebuie să urmeze strict traseul conductoarelor active ale circuitelor respective.

4.1.72. Pot fi utilizate drept conductoare de protecţie învelişurile distribuţiilor prefabricate dacă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:

a) prezintă pe toată lungimea, ţinând seama şi de îmbinări, o conductibilitate echivalentă cu aceea impusă conductorului de protecţie;

b) continuitatea lor electrică este astfel realizată încât asigură protecţia împotriva deteriorărilor mecanice, chimice sau electrochimice;

c) permit pe traseul lor şi racordarea altor conductoare de protecţie.

Fiecare element al învelişului trebuie ca la 15 cm de la capăt să fie marcat cu o bandă verde/galben sau prin literele PE pentru a semnala că
învelişul este folosit în acest scop. Aceste marcaje trebuie să rămână vizibile şi după montarea elementului de înveliş.
4.1.73. Pot fi utilizate drept conductoare de protecţie şarpanele metalice ale căror elemente conductoare permit asigurarea unor legături de
echipotenţialitate locale şi care sunt special recomandate în instalaţiile în care în protecţia împotriva atingerilor indirecte se utilizează dispozitive de
protecţie împotriva supracurenţilor.

Legarea maselor la şarpantele metalice trebuie să se facă prin legături de echipotenţializare realizate cu conductoare neizolate sau cabluri.

Întreruperea automată a alimentării prin dispozitive diferenţiale reziduale

4.1.74. Protecţia împotriva atingerilor indirecte cu ajutorul dispozitivului diferenţial rezidual este asigurată atunci când este îndeplinită relaţia:

I∆ n x Rm ≤ UL

în care:

I∆ n, curentul diferenţial nominal (de funcţionare) (A);

Rm, rezistenţa de dispersie la pământ a maselor legate la pământ (Ω );

UL, tensiunea de atingere maximă admisă (V) care poate fi:

• 50 V c.a. în cazul general;


• 25 V c.a. pentru şantiere şi ferme agrozootehnice

4.1.75. Curentul diferenţial nominal (de funcţionare) I∆ n trebuie să aibă o valoare apropiată de valoarea curentului diferenţial rezidual I∆ . Curentul
diferenţial rezidual I∆ depinde de valoarea rezistenţei de dispersie la pământ a maselor legate la pământ Rm, conform tabelului 4.4.

Tabelul 4.4.

Alegerea dispozitivelor diferenţiale în funcţie de valoarea rezistenţei de dispersie la pământ a maselor


Curentul diferenţial rezidual I∆ Valoarea maximă a rezistenţei de
[mA] dispersie la pământ a maselor legate
la pământ Rm
[Ω ]

UL = 50V c.a. UL = 25V c.a.

1000 50 25

650 76 38
Dispozitive
diferenţiale de 500 100 50
medie sensibilitate
300 166 83

100 500 250

4.1.76. În cazul în care nu este posibil să se realizeze o rezistenţă Rm mai mică de 500 Ω pentru UL = 50V c.a. şi 250 Ω pentru UL = 25V c.a., se
recomandă să se utilizeze un dispozitiv diferenţial de înaltă sensibilitate (I∆ = 6, 10, 30mA valori uzuale). Se pot utiliza şi dispozitive pentru care I∆
este 12 sau 16 mA.

4.1.77. La montaj, circuitul magnetic al dispozitivului diferenţial trebuie să cuprindă toate conductoarele active ale circuitului protejat, inclusiv
neutrul. Conductorul de protecţie PE al circuitului trebuie să rămână în exteriorul circuitului magnetic (fig. 4.8).

4.1.78. Dacă instalaţiile electrice alimentează echipamente care au curenţi de fugă permanenţi, incompatibili cu utilizarea dispozitivelor diferenţiale,
atunci se foloseşte o altă măsură de protecţie (de ex. separarea de protecţie).

4.1.79. Aparatul general de comandă şi protecţie al unei instalaţii electrice alimentare din reţeaua publică de joasă tensiune, adică disjunctorul de
branşament, poate să nu aibă şi funcţie diferenţială.
4.1.80. Disjunctorul de branşament cu funcţie diferenţială poate fi utilizat în cazul protecţiei la atingeri indirecte pentru valori ale rezistenţei Rm
conform tabelului 4.4. În cazul unui defect de izolaţie, întreaga instalaţie electrică este scoasă de sub tensiune de către disjunctorul de
branşament. Pentru a se evita această situaţie trebuie instalate dispozitive diferenţiale la plecarea fiecărui circuit sau grupuri de circuite; conform
schemelor de selectivitate din fig. 4.9. şi fig. 4.10.

4.1.81. În cazul utilizării dispozitivelor diferenţiale de protecţie, selectivitatea poate fi realizată pe orizontală (fig. 4.10) sau pe verticală (în cascadă -
fig. 4.11).

4.1.82 Selectivitatea orizontală poate asigura protecţia unui singur circuit sau a unui grup de circuite şi în acest caz trebuie să fie de medie sau
înaltă sensibilitate.

4.1.83. Selectivitatea verticală (în cascadă) poate fi realizată fie în două trepte (fig. 4.11.a) fie în trei trepte (fig. 4.11.b).

4.1.84. Disjunctorul de branşament de tip S (selectiv) permite asigurarea selectivităţii verticale în două sau trei trepte prin utilizarea dispozitivelor
diferenţiale de 100 mA sau 30 mA amplasate în aval de acesta.

4.1.85. În instalaţiile electrice mari, cu număr mare de nivele de distribuţie, se pot combina cele două sisteme de selectivitate (orizontală şi
verticală). În acest caz, în tabloul general de distribuţie se montează un disjunctor general fără funcţie diferenţială (fig. 4.10).

4.1.86. În instalaţia electrică protejată cu dispozitive diferenţiale de înaltă sensibilitate, masele trebuie legate la pământ.

4.1.87. Dispozitivele diferenţiale de înaltă sensibilitate se utilizează pentru protecţia:

a) circuitelor de priză:

- cu curenţi nominali mai mici sau egali cu 32 A, indiferent de locul de amplasare;

- din încăperile de clasă AD4 (U3);

- din instalaţiile electrice provizorii (de exemplu, în instalaţii de şantier) indiferent de curentul nominal;
- din săli de baie, duşuri şi piscine (numai în volumul 3);

- pentru încălzirea electrică prin pardoseală sau plafon;

b) instalaţiilor electrice utilizate în condiţii grele.

4.2. Protecţia circuitelor electrice

Protecţia împotriva supracurenţilor

4.2.1. Conductoarele electrice trebuie protejate împotriva supracurenţilor prin unul sau mai multe dispozitive de protecţie automată.

Această protecţie poate fi:

- împotriva curenţilor de suprasarcină şi/sau

- împotriva curenţilor de scurtcircuit.

Protecţia la suprasarcină

4.2.3. Dispozitivele de protecţie la suprasarcină, pentru a asigura protecţia unei distribuţii, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii generale
(vezi fig. 4.12):

IC ≤ IN ≤ Iadm

I2 ≤ 1,45Iadm

în care:

IC, curentul de calcul al distribuţiei;


IN, curentul nominal al dispozitivului de protecţie;

Iadm, curentul admisibil în conductorul distribuţiei;

I2, curentul convenţional (curent care asigură efectiv declanşarea dispozitivului de protecţie stabilit în norme sau în documentaţia de referinţă a
produsului).

Caracteristicile de referinţă ale distribuţiei electrice (circuit, coloană)

4.2.4. În cazul în care protecţia la suprasarcină este asigurată cu siguranţe fuzibile, atunci acestea trebuie să respecte următoarele două condiţii:

IF ≥ IC

I2 ≤ 1,45Iadm sau

unde:

în care:

K2, este raportul dintre curentul I2, asigurând efectiv funcţionarea dispozitivului de protecţie şi curentul său nominal IN (în acest caz, IF).

Valoarea raportului K2 variază în funcţie de natura dispozitivului de protecţie, conform tabelului 4.5.

Tabelul 4.5.

Valorile coeficienţilor K2 şi K3 în funcţie de tipul dispozitivului de protecţie


Dispozitivul de protecţie IN K2 IN/Iadm K3
(A)

Siguranţe cu fuzibil tip gl

IF = 6A 6 1,9 0,76 1,31

IF = 10A 10 1,75 0,83 1,21

IF = 25A 25 1,6 0,91 1,10

IF = 100A 100 1,6 0,91 1,10

Întreruptoare automate mici 6÷25 1,45 1,00 1,00

Întreruptoare automate 63 1,25 1,16 0,86

NOTA:

1. Pentru siguranţe fuzibile la care K2 este cuprins între 1,6 şi 1,9 rezultă:

- condiţia I2 ≤ 1,45Iadm este mai severă decât IF ≤ Iadm

Pentru întreruptoare automate, rezultă:

- condiţia IN ≤ Iadm este mai severă decât I2 ≤ 1,45Iadm

2. În practică, pentru întreruptoarele automate, rezultă următoarele condiţii:

IC ≤ IN ≤ Iadm
Protecţia la scurtcircuit

4.2.5. Dispozitivele de protecţie la scurtcircuit trebuie să îndeplinească condiţiile normativului I.7 privind capacitatea de rupere şi timpul de rupere.

4.2.6. Pentru scurtcircuite a căror durată este de maxim 5 secunde, timpul în care conductorul atinge temperatura limită admisă la scurtcircuit se
determină cu relaţia:

în care:

t, timpul (s);

S, secţiunea conductorului (mm2)

I, curentul de scurtcircuit exprimat ca valoare eficace (A);

K, o constantă având valorile conform tabelului 4.6.

Tabelul 4.6.

Valorile constantei K în funcţie de materialul conductorului şi izolaţiei acestuia

Temperatura limită
Conductoare electrice admisă la scurtcircuit K
(° C)

Conductoare din Cu cu
160 115
izolaţie din PVC
Conductoare din Cu cu 200
izolaţie din cauciuc şi 135
respectiv butil-cauciuc 220

Conductoare din Cu cu
izolaţie din polietilenă
250 143
reticulată sau etilen
proprilenă

Conductoare din Al cu
- 74
izolaţie din PVC

Conductoare din Al cu
izolaţie din cauciuc, butil
- 87
polietilenă reticulară şi etilen
propilenă

* Valori ale coeficientului K neprecizate în normativul I.7

4.2.7. Pentru conductoare neizolate, temperaturile limită admise la scurtcircuit trebuie alese ţinându-se seama de caracteristicile mecanice ale
conductoarelor şi de natura materialelor izolante învecinate.

4.2.8. În cazuri speciale se impune reducerea temperaturii limită admisă în funcţie de caracteristicile mecanice ale conductoarelor sau cablurilor
(de exemplu şi de natura materialelor izolante învecinate).

4.2.8. În cazuri speciale se impune reducerea temperaturii limită admisă în funcţie de caracteristicile mecanice ale conductoarelor sau cablurilor
(de exemplu pentru cabluri autoportante).

4.2.9. În tabelul 4.7. se dau, pentru exemplificare, caracteristicile dispozitivelor de protecţie pentru circuitele electrice din domeniul casnic.
Tabelul 4.7.

Caracteristicile dispozitivelor de protecţie pentru circuitele electrice din locuinţe

Tipul circuitului Secţiunea Siguranţe Întreruptoare


casnic monofazat conductoarelor de fuzibile mici
230 V cupru
1 fază + N sau (mm2)
Curentul nominal (A)
1 faza + N + PE

Iluminat fix 1,5 10 16

Prize de curent 2,5 20 25

Circuite
specializate:

- boiler 2,5 20 25

- maşini de spălat
2,5 20 25
vase

- maşini de spălat 2,5 20 25


rufe

- maşini de gătit 6 32 40

Protecţia împotriva supratensiunilor

4.2.10. Supratensiunile la care pot fi supuse instalaţiile electrice pot fi generate de:
- un defect de izolaţie al instalaţiilor de J.T. faţă de instalaţiile de înaltă tensiune;

- descărcări atmosferice;

- manevrarea echipamentelor electrice;

- fenomene de rezonanţă;

- întreruperea neutrului (N) în reţeaua de J.T.

4.2.11. Aparatele de protecţie la supratensiuni sunt de următoarele tipuri:

- tip A, pentru linii electrice aeriene (LEA);

- tip B, pentru clădiri cu branşament aerian sau subteran prevăzute cu IPT;

- tip C, pentru clădiri cu branşament subteran sau aerian prevăzute sau nu cu IPT;

- tip D, pentru protecţia receptorului final.

4.2.12. Protecţia instalaţiilor electrice la supratensiuni de origine atmosferică se face cu dispozitive de protecţie la supratensiuni de tip B pentru
tensiuni cuprinse între 0,4...4kV (0,5...2,5kV) pentru un curent maxim de descărcare de 30...140 (5) kA pentru timp de descărcare 8/20µ s.

Aceste dispozitive se montează în tabloul electric general, după siguranţe şi înaintea aparatelor de măsură şi înregistrare şi au în componenţă
eclatoare, separatoare termice şi varistoare cu oxid metalic.

Echiparea instalaţiei electrice cu astfel de aparate este necesară numai în cazul în care construcţia este prevăzută cu instalaţie de protecţie
împotriva trăsnetelor sau este alimentată prin racord aerian la reţeaua de joasă tensiune.
4.2.13. Protecţia instalaţiei electrice la supratensiuni accidentale generate de comutaţie pe sarcini inductive sau capacitive (acţionări ale
echipamentelor electrice) se face cu aparate de protecţie la supratensiuni de comutaţie de tip C pentru reţele de 75 – 500V în reţeaua de
alimentare de joasa tensiune.

Echiparea cu aparate de acest tip este necesară atât în cazul construcţiilor echipate cu instalaţie de protecţie împotriva trăsnetelor, cât şi în cazul
celor neechipate, indiferent de modul de racordare (aerian sau subteran) la reţeaua de joasă tensiune.

Aceste aparate pot conţine protecţie dinamică, protecţie termică, varistor cu oxid metalic şi eclator cu descărcare în gaz şi se montează în tabloul
principal sau secundar.

4.2.14. Aparatele de protecţie la supratensiuni de tip B şi C care nu sunt prevăzute cu cartuşe interşanjabile, trebuie separate în tabloul electric
printr-un separator legat în paralel, care să permită înlocuirea aparatului defect şi realimentarea instalaţiei generale.

4.2.15. Protecţia individuală a receptoarelor (protecţie finală) la supratensiuni induse şi remanente se face cu aparate de protecţie la supratensiuni
de tip D pentru reţele de 230 V. Pentru aparate de laborator, echipamente electrice şi tehnică de calcul, aparatele de protecţie sunt echipate cu
control termic de funcţionare pentru echilibrarea de potenţial între cablurile de antenă şi alimentare electrică şi cu filtre antiparazite de bandă largă.

Aceste aparate se montează în prize cu contact de protecţie.

4.2.16. Toate aparatele de protecţie la supratensiuni asigură o protecţie eficientă numai dacă rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a
instalaţiei electrice este corespunzătoare (R ≤ 1 Ω pentru priza comună cu priza IPT, R ≤ 5 Ω pentru priza de pământ separată naturală sau R = 1
Ω pentru priza de pământ artificială).

Protecţie împotriva tensiunilor minime

4.2.17. Protecţia împotriva tensiunilor minime se aplică în special instalaţiilor electrice care sunt dotate cu motoare concepute să pornească
automat după oprirea provocată de o tensiune scăzută sub o anumită valoare.

4.2.18. Dispozitivele de protecţie la tensiuni scăzute sunt necesare în instalaţiile electrice ale clădirilor prevăzute cu echipamente de siguranţă sau
cu alimentare de rezervă. Aceste dispozitive trebuie să asigure punerea în funcţiune a surselor de siguranţă sau de înlocuire şi alimentarea
echipamentelor corespunzătoare atunci când tensiunea este inferioară limitei de funcţionare normală a aparatelor.
[top]

5. MATERIALE ELECTRICE

5.1. Prevederile acestui capitol se aplică:

- materialelor pentru distribuţii: cabluri, conductoare, tuburi de protecţie etc.;

- aparatajelor şi aparatelor electrice: prize, întreruptoare, dispozitive de protecţie, aparate de măsură etc.;

- receptoarele electrice: corpuri de iluminat, motoare etc.

5.2. Materialele electrice noi trebuie să fie agrementate tehnic conform legii şi să aibă certificarea de conformitate a calităţii. Aceste materiale,
aparate şi receptoare trebuie să fie însoţite de certificate de calitate.

5.3. Pentru a asigura securitatea persoanelor şi a bunurilor materialelor electrice trebuie să-şi păstreze în timp calităţile şi caracteristicile tehnice
sub acţiunea influenţelor externe din încăperile sau amplasamentele în care ele au fost instalate.

5.4. Gradele de protecţie impuse pentru materialele electrice pot fi asigurate prin:

- carcasa proprie;

- carcasa comună a mai multor aparate (dulapuri, tablouri, cofrete);

- instalare (amplasare la distanţă, izolare suplimentară).

În anexele 2, 3 şi 4 sunt definite gradele de protecţie Ip la corpuri străine, apă şi protecţia la şoc mecanic.

5.5. În funcţie de clasele de protecţie la şocuri electrice, materialele electrice se clasifică conform tabelului 5.1.

Tabelul 5.1.
Clase de protecţie şi simboluri pentru materialele electrice

Clasa Simbol Mod de realizare


materialului internaţional

0 Protecţia se bazează pe "izolaţia principală".

Nu este prevăzută nici o măsură pentru legarea


- părţilor conductoare accesibile, dacă există, la un
conductor de protecţie care face parte din
instalaţia electrică fixă, protecţia în caz de defect
al izolaţiei principale bazându-se pe "împrejmuire".

I Carcasele cu părţi bune conductoare electric sunt


prevăzute cu bornă de legare la pământ, astfel
încât părţile accesibile neizolate să nu poată
deveni periculoase în cazul defectării izolaţiei
principale.

II Protecţia se realizează prin "izolaţie dublă" sau


"izolaţie întărită". Nu se prevede bornă de legare
la pământ.

III Protecţia se realizează prin alimentarea la TFJS


sau TFJP

* Simbolul pentru corpuri de iluminat cu surse incandescente.

U, tensiunea de alimentare (V)


Distribuţii

5.6. Modurile în care pot fi pozate conductoarele şi cablurile electrice sunt prezentate în tabelul 5.2.

Tabelul 5.2.

Moduri principale de pozare a cablurilor şi conductoarelor izolate

Mod de pozare Cabluri Conductoare izolate

Fixare directă pe pereţi Da Nu

Tuburi de protecţie în Da Da
montaj aparent

Tuburi de protecţie în Da** Da


montaj îngropat

Pozare pe poduri de Da Nu
cabluri

Pozare în profile Da Da*


prefabricate (plinte,
jgheaburi etc.)

*) Cu condiţia ca profilele să aibă pereţi plini şi să fie prevăzute cu un capac ce poate fi demontat numai cu ajutorul unei scule.

**) Numai pe porţiuni scurte pentru un racord la utilaje, treceri prin pereţi, planşee etc.

5.7. Conductele electrice trebuie protejate mecanic pe toată lungimea lor, fără discontinuităţi.
5.8. Atunci când tuburile de protecţie sunt montate înglobat în elementele de construcţie, accesoriile de îmbinare ale acestora trebuie să asigure
etanşeitate în timpul prizei cimentului.

5.9. Stabilirea traseului tuburilor de protecţie trebuie să se facă astfel încât să nu fie posibilă acumularea apei de condensaţie în nici un punct al
acestuia.

5.10. Tuburile de protecţie trebuie pozate astfel încât să nu fie posibilă pătrunderea apei.

5.11. Tragerea conductelor electrice în tuburile de protecţie, în plinte sau în profile se face numai după montarea lor şi a accesoriilor acestora.

5.12. Pentru a îndeplini condiţiile de instalare a conductelor electrice şi pentru a îndeplini condiţia de limitare a temperaturii de funcţionare normală,
secţiunea totală a acestora (conducte izolate) trebuie să fie cel mult egală cu 1/3 din secţiunea interioară a tubului de protecţie sau a profilelor. În
cazul tragerii unui singur cablu în tub, raportul dintre diametrul interior al tubului şi diametrul exterior al cablului trebuie să fie de cel puţin 1,5.

5.13. Atunci când se utilizează tuburi de protecţie metalice, acestea trebuie legate la pământ. Tuburile metalice nu trebuie utilizate drept
conductoare de legare la pământ sau drept conductoare de protecţie.

Atunci când se utilizează tuburi de protecţie metalice din materiale feromagnetice, toate conductoarele aceluiaşi circuit electric, inclusiv conductorul
de protecţie trebuie instalate în acelaşi tub. Face excepţie conductorul PE fără izolaţie care trebuie instalat separat.

5.14. Tuburile de protecţie pozate în canale tehnice şi îmbinările lor trebuie să fie etanşe. Tuburile de protecţie metalice trebuie montate astfel încât
să se asigure evacuarea apei de condensaţie.

5.15. Pozarea tuburilor de protecţie ale instalaţiei electrice în şliţuri practicate în planşee este interzisă. Tuburile de protecţie pot fi înglobate în
planşee la turnarea acestora sau pot fi montate peste placă şi înglobate în şapa de egalizare.

5.16. Capacele dozelor derivate trebuie să rămână accesibile şi demontabile după încastrarea în elementul de construcţie.

5.17. Golurile pentru traseele electrice din construcţie trebuie să permită trecerea liberă a tuburilor de protecţie.

5.18. Tuburile de protecţie care se montează în golurile construcţiei trebuie să fie etanşe în situaţiile în care este cazul.
5.19. Atunci când plafoanele false sunt formate din panouri demontabile, distribuţiile electrice trebuie să fie fixate independent de aceste panouri
(vezi fig. 5.1).

5.20. Plintele sau profilele trebuie alese şi pozate astfel încât să nu dăuneze conductoarelor electrice. Ele trebuie suporte, fără a crea pericole,
influenţele externe la care sunt supuse.

5.21. În plinte sau profile cu capac demontabil cu ajutorul unei scule, sunt admise conexiuni realizate conform paragrafului "Conexiuni" din
prezentul ghid.

5.22. Plintele sau profilele ale căror capace sunt demontabile fără ajutorul unei scule sau au pereţi perforaţi, pot fi utilizate numai în încăperi pentru
echipamente electrice.

5.23. De preferinţă, în plinte sau profile, conductoarele electrice se pozează într-un singur strat.

5.24. Un tub sau un compartiment al unei plinte, poate să conţină conductoare izolate aparţinând unor circuite diferite alimentate la aceeaşi
tensiune nominală.

Dacă conductoarele izolate care trec prin acelaşi tub sau compartiment al unei plinte aparţinând unor circuite diferite, alimentează acelaşi aparat
sau echipament, atunci fiecare circuit trebuie protejat separat împotriva supracurenţilor.

5.25. Nu se admite utilizarea aceluiaşi conductor neutru (N) pentru mai multe circuite individuale.

5.26. În cazul distribuţiilor prefabricate de tip industrial, producătorul trebuie să precizeze următoarele valori pentru calculul impedanţelor buclelor
de defect necesare verificării condiţiilor de protecţie împotriva atingerilor indirecte:

- Rc - rezistenţa fiecăruia dintre conductoarele active la temperatura de 20°C;

- Rr - rezistenţa fiecărui conductor activ atunci când echilibrul termic este atins;

- X - impedanţa medie pe metru de lungime a conductoarelor active, în regim trifazat echilibrat, pentru curentul şi frecvenţa nominală;
- RPE - rezistenţa ohmică pe metru de lungime a conductorului de protecţie;

- Zb - impedanţa pe metru de lungime a buclei de defect având configuraţia cea mai defavorabilă;

- pentru conductoarele active, buclele fază - fază şi fază - neutru;

- bucla fază - conductorul de protecţie.

5.27. Distribuţiile prefabricate trebuie să aibă gradul de protecţie corespunzător încăperii sau amplasamentului în care se instalează, conform
normativului I.7.

5.28. Nu este permisă utilizarea distribuţiilor prefabricate în băi sau în încăperi cu duşuri.

5.29. Amplasarea elementelor şi accesoriilor (elemente de îmbinare, de schimbare a direcţiei, de ramificaţie etc.) precum şi fixarea lor, trebuie să
se facă conform indicaţiilor date de producător.

5.30. Aparatele şi accesoriile integrate în distribuţiile prefabricate destinate să alimenteze conductoare externe (de exemplu prize, blocuri de
joncţiuni) trebuie să fie corespunzătoare normelor produs).

5.31. Instalaţiile electrice în distribuţii prefabricate trebuie să aibă curentul nominal şi căderea de tensiune corespunzătoare cel puţin puterii
transportate în funcţionare normală.

Distribuţii în cabluri

5.32. Cablurile rigide pot fi montate aparent:

- fixate pe elemente de construcţie cu ajutorul colierelor de prindere sau alte mijloace de fixare;

- pozate pe poduri de cabluri sau suporturi similare.


5.33. Pot fi utilizate cabluri flexibile, dar numai pe distanţe scurte, pentru alimentarea receptoarelor fixe care nu necesită racordare prin priză şi
pentru cazurile în care trebuie evitată o conexiune suplimentară.

5.34. Cablurile pot fi pozate în golurile construcţiei dacă se respectă următoarele două condiţii simultan:

- dimensiunea transversală a golului este de cel puţin 20 mm pe toată lungimea acestuia;

- secţiunea mănunchiului de cabluri este de cel mult egală cu 1/8 din secţiunea golului.

La trecerea cablurilor prin pereţi şi planşee antifoc sau rezistente la foc se vor lua măsuri corespunzătoare de etanşare a golurilor din jurul acestora
cu alcătuiri rezistente la foc, potrivit prevederilor normativului P118 şi ale normativului PE 107.

Nu se admite montarea cablurilor care alimentează receptoare vitale direct pe elementele combustibile (clasele C3-CA2c şi C4-CA2d).

5.35. De regulă, un cablu sau o distribuţie prefabricată conţine numai conductoarele aceluiaşi circuit. Excepţie fac circuitele destinate pentru un
ansamblu de instalaţii de comandă - control şi telemecanică.

Conexiuni

5.36. Conexiunile trebuie efectuate astfel încât să fie sigure şi durabile şi să permită verificarea contactelor.

5.37. Conexiunile trebuie să fie:

- realizate cu dispozitive corespunzătoare naturii şi secţiunii conductoarelor;

- accesibile pentru a se putea verifica eventuala creştere anormală a temperaturii (cu excepţia conexiunilor cablurilor subterane);

- protejate împotriva atingerilor indirecte şi să prezinte un grad de protecţie de min. IP 2X.

5.38. Conexiunile sunt admise în doze al căror capac se fixează prin clipsare sau cu şuruburi, în tablouri, în plinte sau profile prefabricate.
5.39. Conexiunile trebuie să permită eventuala înlocuire a conductorului sau modificarea conexiunilor în cazul schimbărilor schemei.

5.40. Conexiunile trebuie realizate astfel încât să nu fie posibilă desfacerea legăturilor în timpul funcţionării datorită încălzirii, variaţiilor de sarcină
sau vibraţiilor.

5.41. Conexiunile nu trebuie să fie supuse la nici un efort de tracţiune, cu excepţia acelora care sunt executate ţinându-se seama de acest efort.

5.42. Nu sunt admise conexiuni în traversările elementelor de construcţie.

5.43. Nu se admit conexiuni în tuburile de protecţie şi în accesoriile acestora (coturi, ramificaţii, curbe).

5.44. Se admite ca legătura armăturii construcţiei la pământ să nu fie accesibilă cu condiţia ca aceasta să fie realizată printr-un procedeu sigur şi
durabil.

5.45. Nu se admit conexiuni în plafoane false nedemontabile, decât dacă ele sunt fixate pe un aparat sau receptor electric. Ele trebuie să rămână
accesibile pentru o eventuală demontare (de exemplu a unui corp de iluminat pentru a-l curăţa).

5.46. Dozele şi cutiile de derivaţie trebuie să asigure un spaţiu suficient conductoarelor şi bornelor de conexiuni şi accesul fără riscuri la acestea.

5.47. Bornele de conexiuni ale circuitelor de siguranţă nu trebuie să fie amplasate în aceeaşi doză cu acelea ale altor circuite.

Aparate şi receptoare electrice

5.48. Aparatele şi receptoarele electrice trebuie să aibă gradul de protecţie corespunzător influenţelor externe ale mediului în care urmează să
funcţioneze, conform normativului I.7.

5.49. Majoritatea aparatelor şi echipamentelor electrice sunt concepute să funcţioneze normal la o temperatură ambiantă cuprinsă în intervalul +5°
C...+140° C.

5.50. În situaţii speciale, receptoarele pot fi:


- de clasă III, alimentate la TFJS sau TFJP printr-un transformator de separare;

- de clasă II, alimentate printr-un transformator de separare de clasa II.

Aparate de separare

5.51. Toate circuitele trebuie să poată fi separate de orice sursă de energie prin scoaterea de sub tensiune a conductoarelor active (inclusiv
conductorul neutru) în scopul executării lucrărilor de întreţinere sau reparaţie.

5.52. Pentru tensiuni mai mari de 500 V separarea se realizează cu un aparat prevăzut cu un dispozitiv de blocare pe poziţia deschis.

5.53. Separatoarele nu au putere de rupere fiind caracterizate prin tensiune nominală, curent nominal (curentul care le străbate permanent) şi
număr de poli. Ele realizează separarea vizibilă a circuitelor în gol.

5.54. Pentru circuitele monofazate, realizarea separării se poate face cu dispozitive de separare dacă acestea sunt bipolare.

5.55. În circuitele trifazate fără neutru, separarea se realizează cu un disjunctor tripolar sau un întreruptor tripolar care asigură întreruperea
simultană a conductoarelor active.

În circuitele trifazate cu conductor neutru, separarea se face cu disjunctor tetrapolar sau cu disjunctor tetrapolar care asigură întreruperea
simultană a conductoarelor active şi conductorului neutru.

În schema TN-C conductorul PEN nu trebuie să fie întrerupt. În acest caz aparatele de separare sunt tripolare.

5.56. În cazul în care în circuitele trifazate se utilizează dispozitive de separare unipolare pentru fiecare conductor de fază, atunci acestea trebuie
grupate şi etichetate distinct pentru identificarea corectă faţă de alte dispozitive similare.

Aparataje (întreruptoare, comutatoare, prize)

5.57. Întreruptoarele şi comutatoarele sunt aparate de comandă şi sunt caracterizate prin curentul nominal, prin curenţii pe care îi post stabili
(putere de închidere) şi întrerupe, tensiunea nominală şi numărul de poli. Acestea pot fi:
- întreruptoare, comutatoare, butoane pentru utilizare curentă;

- întreruptoare, comutatoare, butoane utilizare industrială.

5.58. Întreruptoarele circuitelor de lumină trebuie să aibă cel puţin curentul nominal al acestora, dar nu mai mic de 10 A pentru circuitele cu lămpi
fluorescente, conform normativului I.7.

5.59. Întreruptoarele şi comutatoarele pentru circuitele de iluminat şi prizele pot fi instalate:

- îngropate sub tencuială;

- aparente;

- montate în plintă sau profil.

Se recomandă să se lase la conductoare o lungime de rezervă pentru conexiuni la aparataje astfel încât montarea şi demontarea acestora să se
poată efectua uşor.

5.60. Toate prizele de 10/16 A trebuie să fie cu contact de protecţie şi, dacă este posibil, să fie prevăzute cu obturatoare.

Se recomandă ca circuitele care alimentează aceste prize să fie protejate cu dispozitive de protecţie diferenţiale de înaltă sensibilitate (I∆ n ≤ 30
mA).

Aparate de acţionare, de protecţie şi de măsură

5.61. Alegerea întreruptorului manual se face respectându-se relaţia de mai jos care ţine seama de faptul că la aceste aparate curentul de rupere Ir
este mai mic decât curentul lui nominal (vezi tabelul 5.2.).

Ir ≥ Ic

în care:
Ir, curentul de rupere al întreruptorului (A);

Ic, curentul de calcul al circuitului (coloanei) (A);

Tabelul 5.2.

Curenţii de rupere la întreruptoarele manuale

Curentul de rupere Ir (A)

Curentul Tensiunea nominală


nominal
IN 380V c.a. 500V c.a.
(A) 250V 440V
c.c. c.c. cosϕ = cosϕ = cosϕ = cosϕ =
1 0,7 1 0,7

25 19 6 16 12,5 - -

63 45 15 48 30 24 18

100 80 25 80 50 40 30

200 150 50 160 100 80 60

350 - - 280 175 140 105

630 - - 480 300 240 180

1000 - - 800 800 400 300


5.62. Alegerea contactoarelor se face respectându-se condiţia:

INC ≥ IC [A]

în care: INC, curentul nominal al contactorului care este mult mai mic decât curentul de rupere Ir (Ir = (8...10)INC) [A].

Pentru motoarele mici, dacă condiţiile de pornire o permit, se pot prevedea contactoare asociate cu relee termice.

Contactoarele se utilizează numai în asociaţie cu siguranţe astfel încât condiţia de stabilitatea termică şi dinamică să corespundă locului de
instalare.

5.63. Se recomandă ca aparatele de protecţie împotriva supracurenţilor cât şi cele pentru protecţia împotriva atingerilor indirecte să fie grupate în
tablourile electrice.

5.64. Caracteristicile dispozitivelor de protecţie sunt alese astfel încât, în caz de defect, să nu fie eliminat decât circuitul afectat de acest defect.

5.65. Selectivitatea dispozitivelor de protecţie presupune compararea caracteristicilor de funcţionare ale acestora. Pentru fuzibile, selectivitatea
este asigurată atunci când curentul nominal al fuzibilului din amonte este cel puţin egal cu 2 ori curentul nominal al fuzibilului din aval.

5.66. Selectivitatea între două dispozitive de protecţie diferenţiale se asigură atunci când curentul diferenţial nominal al dispozitivului din amonte
este mai mare de cel puţin 2 ori decât curentul diferenţial nominal al dispozitivului din aval şi/sau atunci când dispozitivul din amonte are o
întârziere constantă superioară timpului de funcţionare al dispozitivului din aval.

5.67. Siguranţele fuzibile, în funcţie de caracteristicile lor de funcţionare, pot fi utilizate pentru:

- protecţia la suprasarcină a conductoarelor circuitelor de iluminat;

- protecţia la scurtcircuit a conductoarelor de forţă (protecţia la suprasarcină putând fi asigurată prin relee termice) şi a coloanelor tablourilor
electrice;

- deconectarea circuitelor şi coloanelor electrice atunci când acestea nu sunt prevăzute cu aparate de comutare.
Alegerea siguranţelor se va face pe baza condiţiilor din cap. 3 şi 4.

5.68. Alegerea întreruptorului automat se face respectând condiţia prezentată pentru contactoare. Faţă de contactoare, întreruptoarele permit un
număr mult mai mic de acţionări, pot rupe curenţi foarte mari, de ordinul kiloamperilor şi au poziţiile "închis" şi "deschis" uşor vizibile şi de
identificat.

Pot fi echipate şi cu echipamente diferenţiale (cu ∆ I = 100 – 300 – 500mA sau 1 A).

5.69. Întreruptorul general de pe tablourile generale, în caz de urgenţă trebuie să poată scoate de sub tensiune, printr-o singură manevră, toate
conductoarele active. Acest aparat trebuie să aibă dispozitivul de acţionare amplasat în exteriorul tabloului electric.

5.70. Disjunctoarele se aleg respectând următoarea condiţie:

IND ≥ Ic

în care: IND, curentul nominal al disjunctorului (A).

Disjunctoarele sunt prevăzute cu echipamente pentru protecţia la suprasarcină, pentru protecţia la scurtcircuit, cu reglaj fin sau în trepte şi opţional
şi cu echipament diferenţial.

La alegerea disjunctorului se are în vedere că alegerea şi reglajul echipamentelor de protecţie se face:

- pentru relee termice şi electromagnetice, conform art. 5.71 şi 5.72.;

- pentru protecţia diferenţială, valoarea curentului nominal al echipamentului diferenţial se stabileşte pe considerente de selectivitate dorită astfel:

• pentru selectivitate pe orizontală (vezi cap. 4) nu sunt impuse condiţii, echipamentele diferenţiale funcţionând în paralel;
• pentru selectivitatea pe verticală se impune ca valoarea curentului nominal al echipamentului diferenţial din amonte să fie cel puţin dublu
faţă de valoarea cea mai mare a echipamentului din aval.

5.71. Alegerea şi reglarea releelor termice se face ţinându-se seama de relaţia:


Ireglare ≈ Ic [A]

Releul termic se foloseşte pentru protecţia la suprasarcină a conductoarelor circuitelor (coloanelor):

- în serie cu un contactor şi siguranţe;

- în serie cu un întreruptor automat.

Pentru protecţia la scurtcircuit a releelor termice în cazul asocierii cu siguranţe trebuie asigurată o coordonare a caracteristicilor lor cu acelea ale
siguranţelor fuzibile (vezi tabelul 5.3.)

Tabelul 5.3.

Coordonarea între curentul maxim al fuzibilului şi curentul de serviciu al RT

Curentul
de
serviciu al 0,19 0,29 0,4 0,55 0,75 1 1,3 1,8 2,4 3,3 4,5 6 8 11 15
RT
[A]

Curentii
maximi ai
fuzibilului 0,5 0,8 2 2 2 4 4 6 6 10 10 16 20 25 35
sigurantei
[A]

Curentul 20 25 32 40 63 80 100 125 160 200 250 315 400 500 630
de
serviciu al
RT
[A]

Curentii
maximi ai
fuzibilului 50 63 80 100 125 160 200 250 250 315 315 500 630 *** ***
sigurantei
[A]

*** Numai întreruptor automat

5.72. Alegerea şi reglarea releelor electromagnetice din construcţia disjunctoarelor se face respectându-se următoarele relaţii:

IREM ≥ 1,2Ip, pentru circuite;

IREM ≥ 1,2Icmax, pentru coloane;

IREM ≥ 1,2Iadm, pentru relee EM cu activare temporizată;

în care: IREM, curentul de reglare al REM (A).

5.73. Se recomandă utilizarea unui dispozitiv specializat în detectarea lipsei unei faze pentru protecţia motoarelor trifazate. Acest dispozitiv asigură
scoaterea de sub tensiune a motorului în cazul întreruperii unei faze.

Aparate de măsură

5.74. Voltmetrele se prevăd în scopul măsurării tensiunilor de fază şi de linie. Ele se conectează la intrarea în tabloul electric prin intermediul unui
comutator voltmetric (cheie voltmetrică) care permite utilizarea unui singur voltmetru pentru măsurări.

Domeniul de măsură al voltmetrului se alege astfel încât:


UV = 1,1UN [V]

în care:

UV, valoarea maximă a tensiunii pe care o poate măsura voltmetrul (V);

UN, tensiunea nominală a circuitului sau coloanei (V).

5.75. Ampermetrele se prevăd pentru măsurarea curentului pe circuitele de alimentare. La tablourile de lumină se instalează de obicei pe fiecare
fază câte un ampermetru pentru a se putea face echilibrarea în timp a încărcării fazelor.

Ampermetrul în general nu se instalează direct ci prin intermediul unui reductor de curent.

Domeniul de măsură al ampermetrului se stabileşte astfel:

IA ≈ 1,3IC [A]

în care:

IA, valoarea maximă a curentului pe care o poate măsura ampermetrul; dacă se foloseşte un reductor de curent, se pot utiliza ampermetre de 5A
(sau mai rar de 1A) instalate pe secundarul transformatorului de curent, curentul de măsurat trecând prin primarul acestuia;

Ic, curentul de calcul al circuitului electric (A).

5.76. Wattmetrele se instalează conform instrucţiunilor producătorilor, ele putând avea rezistenţe adiţionale pentru extinderea domeniului de
măsură a tensiunii şi şunturi sau transformatoare de curent, pentru extinderea domeniului de măsură a curentului.

În general ele se aleg astfel încât să fie respectată relaţia:

PNW ≈ 1,3PC [kW]


în care:

PNW, puterea maximă care se poate măsura cu wattmetrul (kW);

PC, puterea de calcul a circuitului respectiv (kW).

5.77. Contoarele de energie activă sau reactivă se aleg în funcţie de condiţiile de măsurare, putând fi conectate direct sau prin transformatoare de
curent şi de tensiune.

Dacă există tarife diferenţiale la energia electrică, se instalează contoare cu dublu tarif, echipate cu ceas de comutare.

[top]

6. VERIFICĂRI

6.1. Toate instalaţiile electrice trebuie verificate pentru a se asigura o bună funcţionare şi pentru a preveni apariţia unor accidente sau incendii.

Verificările se fac:

- înaintea punerii în funcţiune a instalaţiilor electrice, pentru lucrările noi;

- după modificări, reparaţii capitale, modernizări, extinderi ale instalaţiilor, în conformitate cu reglementările de exploatare şi instrucţiunile întocmite
de proiectant şi de producătorii de echipamente, aparate, receptoare şi materiale electrice;

- în exploatare, la intervale regulate de timp (periodic).

Verificarea periodică se efectuează de către personal calificat care posedă cunoştinţe aprofundate de protecţia muncii şi în domeniul prevenirii
riscurilor de şoc electric.

6.2. Alimentarea cu energie electrică a consumatorilor se face numai în baza unui "certificat de conformitate" cu normele în vigoare a instalaţiei
electrice executate, privind siguranţa în exploatare şi protecţia utilizatorilor.
Acest "certificat de conformitate" se eliberează executantului după realizarea de către acesta a instalaţiei electrice, de către o societate al cărei
obiect de activitate este verificarea instalaţiilor electrice.

Este obligatoriu ca beneficiarul (consumatorul) să ceară executantului lucrărilor de instalaţii electrice o copie a "certificatului de conformitate" cu
reglementările tehnice în vigoare, pentru instalaţia electrică executată, certificat în baza căruia i s-a făcut punerea sub tensiune a acesteia.

6.3. Verificările instalaţiilor electrice se fac prin examinare vizuală şi măsurători (încercări).

Verificări prin examinare vizuală

6.4. Verificările prin examinare vizuală se fac înaintea verificărilor prin măsurători.

6.5. La verificarea prin examinare a materialelor electrice, care în funcţionare normală se află permanent sub tensiune, se urmăreşte să se
stabilească dacă acestea îndeplinesc următoarele condiţii:

- sunt în conformitate cu normele de securitate şi de produs (marcaj, certificare);

- sunt alese şi montate corect, conform prevederilor din normativul I.7, din prezentul ghid, instrucţiunilor producătorului şi cu alte norme specifice;

- nu prezintă nici un defect vizibil care ar putea afecta buna funcţionare şi securitatea bunurilor şi a persoanelor.

6.6. Verificarea prin examinare trebuie să aibă în vedere pe cât posibil:

- măsurile de protecţie împotriva şocurilor electrice;

- măsurile de protecţie împotriva incendiului (prezenţa barierelor antifoc sau rezistente la foc şi a altor elemente pentru împiedicarea propagării
flăcării, fumului şi gazelor şi protecţia împotriva efectelor termice);

- alegerea corectă a conductoarelor;

- alegerea corectă şi reglajul dispozitivelor de protecţie şi control al izolaţiei;


- prezenţa şi corecta amplasare a dispozitivelor de întrerupere şi comandă;

- alegerea echipamentelor, materialelor şi măsurilor de protecţie corespunzător influenţelor externe;

- identificarea conductoarelor neutre şi de protecţie;

- identificarea circuitelor, siguranţelor, întreruptoarelor, butoanelor etc.;

- realizarea corectă a conexiunilor conductoarelor;

- asigurarea accesibilităţii pentru întreţinere.

Încercări-măsurători

6.7. Încercările la care sunt supuse instalaţiile electrice se efectuează în următoarea ordine:

- continuitatea conductoarelor de protecţie şi a legăturilor echipotenţiale principale şi suplimentare;

- rezistenţa de izolaţie a instalaţiei electrice;

- separarea circuitelor;

- rezistenţa de izolaţie a pardoselilor;

- întreruperea automată a alimentării;

- încercări funcţionale pentru echipamente neasamblate de producător.

6.8. Verificarea continuităţii conductoarelor


Pentru circuitele cu intensitatea nominală mai mică sau egală cu 30 A, se recomandă ca încercarea să fie efectuată cu o sursă de tensiune de
4...24 V la mers în gol, de curent continuu sau alternativ şi cu un curent de cel puţin 0,1 A.

Curentul utilizat pentru încercarea continuităţii trebuie să fie corespunzător clasei de influenţă externă a încăperii respective.

Încercarea este considerată satisfăcătoare dacă dispozitivul utilizat pentru aceasta dă o indicaţie corectă şi stabilă.

6.9. Verificarea rezistenţei de izolaţie a instalaţiei

Măsurătorile se efectuează cu instalaţia scoasă de sub tensiune şi cu aparatele aferente acesteia, deconectate.

Rezistenţa de izolaţie măsurată între fiecare conductor activ şi pământ (conductoarele de fază şi conductorul neutru pot fi legate împreună),
consumatorii fiind deconectaţi, trebuie să fie cel puţin egală cu valoarea corespunzătoare din tabelul 6.1.

Măsurătorile se efectuează în curent continuu. Aparatul utilizat trebuie să fie capabil să furnizeze tensiunea de încercare menţionată în tabelul 6.1.
cu un curent de 1 m A.

Tabelul 6.1.

Valorile tensiunilor de încercare

Tensiunea nominală a Tensiunea de încercare Rezistenţa de izolaţie


circuitului în curent continuu (MΩ )
(V) (V)

TFSJ si TFJP 250 ≥ 0,25

≤ 500 500 ≥ 0,5

> 500 1000 ≥ 1,0


În cazul rezistenţei de izolaţie a cablurilor electrice de încălzire înglobate în elemente de construcţie trebuie să se ţină seama de următoarele:

- Rezistenţa de izolaţie măsurată după înglobarea acestora în beton trebuie să fie egală cu 1000Ω /volt tensiune nominală şi element de încălzire,
dar nu mai puţin de 250000Ω ;

- În funcţie de valoarea tensiunii nominale a elementelor încălzitoare, rezistenţa de izolaţie trebuie să fie cel puţin egală cu:

• 250.000Ω pentru elementele încălzitoare cu tensiune nominală de 220 sau 230 V;


• 400.000Ω pentru elemente încălzitoare cu tensiunea nominală de 380 sau 400 V.

În cazul cablurilor de încălzire cu izolaţie minerală, dacă valoarea prescrisă nu este atinsă la verificarea iniţială, trebuie supravegheată evoluţia
rezistenţei de izolaţie. Aceasta trebuie să ajungă la valoarea necesară într-un interval de timp acceptabil.

6.10. Verificarea separării circuitelor

Separarea părţilor active de cele ale altor circuite şi de pământ (cu excepţia TFJP) trebuie verificată prin măsurarea rezistenţei de izolaţie. Valorile
măsurate trebuie să fie cele din tabelul 6.1.

6.11. Verificarea rezistenţei de izolaţie a pardoselilor

Pentru această verificarea se utilizează un ohmmetru cu magnetou sau un aparat pentru măsurarea izolaţiei cu baterii încorporate care dă o
tensiune la mers în gol de 500 V c.c. (sau de 1000 V c.c. dacă tensiunea nominală a instalaţiei este mai mare de 500 V).

Rezistenţa se măsoară între electrodul de măsură aplicat la suprafaţa pardoselii şi un conductor de protecţie al instalaţiei.

6.12. Verificarea întreruperii automate a alimentării

6.12.1. Verificarea eficacităţii măsurii de protecţie împotriva atingerilor indirecte se face ţinând seama de schema de legare la pământ.
În schema TN încercarea constă în verificarea valorii curentului minim de defect între fază şi conductorul de protecţie. Această valoare trebuie să
fie cel puţin egală cu valoarea curentului care asigură funcţionarea dispozitivului de protecţie în intervalul de timp corespunzător.

Verificarea conformităţii instalaţiei cu nota de calcul a proiectantului se face numai prin examinare în ceea ce priveşte:

- secţiunile şi lungimile circuitelor;

- tensiunea nominală (pentru fuzibile) şi reglajul dispozitivelor de întrerupere automată (pentru disjunctoare).

6.12.2. Pentru verificarea funcţionării dispozitivelor diferenţiale se pot folosi următoarele trei metode de încercare:

a) O rezistenţă variabilă Rp este montată între un conductor activ şi în aval de masele legate la conductorul de protecţie (fig. 6.1). Curentul este
măsurat reducând valoarea rezistenţei variabile Rp. Curentul I∆ pentru care funcţionează dispozitivul nu trebuie să fie superior curentului diferenţial
rezidual nominal I∆ n.

Metoda se poate aplica pentru schemele TN-S, TT, IT.

b) În cea de-a doua metodă de verificare (fig. 6.2) rezistenţa variabilă este montată între un conductor activ (în amonte) şi un alt conductor activ (în
aval).

Curentul I∆ pentru care dispozitivul funcţionează nu trebuie să fie mai mare decât I∆ n.

Metoda se poate aplica pentru schemele TN, TT, IT.

c) Cea de a treia metodă utilizează un electrod auxiliar (fig. 6.3). Valoarea curentului este mărită prin reducerea valorii rezistenţei variabile Rp. Se
măsoară tensiunea între mase şi un electrod auxiliar.

Se măsoară curentul I∆ care nu trebuie să fie mai mare decât I∆ n, după care se verifică următoarea relaţie:
unde UL este tensiunea limită admisă (V).

Această metodă se utilizează în schemele TN-S, TT şi IT. În schema IT poate fi necesară legarea la pământ a unui punct din instalaţie în timpul
încercărilor pentru a se obţine funcţionarea dispozitivului.

6.13. Încercările funcţionale pentru echipamente neasamblate de producător se fac împreună cu tehnologul sau specialistul proiectant, pe baza
instrucţiunilor producătorilor.

[top]

7. INSTALAŢII ELECTRICE ÎN SPAŢII SPECIALE

7.1. Compensarea puterii reactive

7.1.1. Compensarea puterii reactive se aplică în instalaţiile electrice avându-se în vedere faptul că această compensare aduce importante
avantaje, cum sunt:

- reducerea secţiunii conductorului (vezi tabelul 7.1.);

- reducerea pierderilor în reţea;

- reducerea şocurilor de tensiune;

- creşterea puterii disponibile la consumator (se poate realiza de exemplu extinderea instalaţiei electrice).

Tabelul 7.1.

Indicele de majorare a secţiunii conductoarelor în funcţie de valoarea factorului de putere

Factorul de putere 1 0,8 0,6 0,4


cosϕ

Indicele de majorare a
secţiunii 1 1,25 1,76 2,5
conductoarelor

7.1.2. O indicaţie asupra energiei reactive, respectiv a puterii reactive pe care o consumă instalaţia electrică se obţine determinând tgϕ cu relaţia:

în care:

puterea activă P[W] este, în:

- monofazat P = UfIcosϕ

- trifazat:

puterea reactivă Q[VAR] este, în:

- monofazat: Q = UfIsinϕ

- trifazat:

puterea aparentă S[VA] este, în:

- monofazat: S = UfI
- trifazat:

unde:

I, curentul de fază (A):

Uf, tensiunea de fază (V);

U, tensiunea de linie (V);

(conform diagramei puterilor), puterea aparentă (VA);

, factorul de putere.

Cu cât valoarea tgϕ este mai mică, cu atât ponderea energiei, respectiv puterii reactive este mai mică şi deci instalaţia electrică funcţionează
optim.

În tabelul 3.1. se dau valorile cosϕ şi tgϕ pentru cele mai uzuale receptoare electrice.

7.1.3. Compensarea puterii reactive se poate face pe cale naturală sau pe cale artificială.

7.1.4. Compensarea puterii reactive se face pe cale naturală, prin măsuri privind montarea şi funcţionarea receptoarelor.

Măsurile de compensare pe cale naturală sunt:

- înlocuirea motoarelor asincrone, puţin încărcate, cu motoare asincrone cu putere mai mică;

- evitarea mersului în gol al motoarelor;


- desfiinţarea, pe cât posibil, a transmisiilor;

- îmbunătăţirea calităţii reparaţiilor motoarelor;

- înlocuirea motoarelor asincrone cu motoare sincrone;

- înlocuirea transformatoarelor puţin încărcate şi deconectarea transformatoarelor în timpul mersului în gol utilizând limitatoare de mers în gol.

7.1.5. Compensarea puterii reactive se poate face pe cale artificială, prin montarea de instalaţii sau echipamente care să compenseze energia
reactivă necesară funcţionării consumatorilor industriali, cum ar fi:

- Compensatorul sincron care este un motor sincron, care se utilizează exclusiv pentru îmbunătăţirea factorului de putere, fără sarcină la arbore. El
poate fi uşor reglat (prin variaţia excitaţiei) la necesităţile de moment ale instalaţiilor privind compensarea puterii reactive a acestora.

- Condensatoare statice individuale sau grupate în baterii.

- Instalaţii de compensare automată cu condensatoare statice.

7.1.6. Condensatoarele statice se fabrică pentru diferite tensiuni şi ele se montează:

- centralizat, pentru o întreagă instalaţie pe care o deserveşte;

- descentralizat, în diferite puncte ale instalaţiei;

- direct la receptoare inductive.

7.1.7. Dacă puterea reactivă de compensat este mai mică de 15% din puterea aparentă a transformatorului, atunci se utilizează baterii de
condensatoare statice cu o singură treaptă.

Dacă puterea reactivă de compensat este mai mare de 15% din puterea aparentă a transformatorului, atunci se utilizează condensatoare statice în
trepte, cu reglaj automat.
7.1.8. Condensatoarele statice individuale sau grupate în baterii au putere unitară constantă şi punerea lor în funcţiune se face:

- cu ajutorul unui disjunctor sau întreruptor;

- cu ajutorul unui contactor;

- direct la bornele receptorului.

Condensatoarele statice individuale sau grupate în baterii se utilizează:

- la bornele receptoarelor de tip inductiv (motoare şi transformatoare);

- pe un grup de motoare mici la care compensarea ar fi prea scumpă dacă s-ar face individual;

- în cazul în care fluctuaţia de sarcină a consumatorului este mică şi factorul de putere are variaţii mici.

7.1.9. Instalaţiile de condensatoare statice în trepte cu reglaj automat, permit adaptarea automată a puterii reactive compensată de bateriile de
condensatoare în funcţie de un cosϕ şi impus în permanenţă.

Instalaţiile de condensatoare statice în trepte cu reglaj automat se utilizează în cazul în care puterea reactivă consumată sau puterea activă
variază între limite largi (de ex. la bornele tablourilor generale de joasă tensiune).

7.1.10. După deconectarea unui condensator acesta rămâne încărcat cu o sarcină electrică, tensiunea la bornele lui fiind egală cu tensiunea
instalaţiei în momentul întreruperii, fiind necesară descărcarea lui rapidă pentru:

- a proteja personalul împotriva unor descărcări accidentale;

- a nu se reconecta încărcat la instalaţie.

Descărcarea se face cu reactanţe inductive sau rezistenţe de descărcare, montate în paralel cu condensatoarele.
În cazul în care condensatoarele sunt montate direct la receptor şi în paralel cu înfăşurările motorului sau transformatorului, aceste înfăşurări
servesc şi ca rezistenţe de descărcare.

7.1.11. Măsura de protecţie la şoc electric prin limitarea energiei de descărcare, care se aplică în special condensatoarelor, trebuie să satisfacă
două condiţii:

- să limiteze energia de descărcare la maximum 50µ C;

- să limiteze curentul permanent care poate să se scurgă după descărcare la:

• 1 mA în curent alternativ sau 3 mA în curent continuu, pentru părţile care pot fi atinse în funcţionare normală;
• 3,5 mA în curent alternativ sau 10 mA în curent continuu, pentru alte părţi.

În tabelul 7.2. se dau orientativ, valorile puterii bateriilor de condensatoare în funcţie de puterea nominală a motoarelor pentru un factor de putere
compensat de cca. 0,92.

Tabelul 7.2.

Valorile puterii bateriilor de condensatoare în funcţie de puterea nominală a motorului

Puterea nominală a Puterea reactivă necesară în (kvar) în


motorului funcţie de viteza de rotaţie (t/min) a
motorului

kW CP 3000 1500 1000 750

22 30 6 8 9 10

30 40 7,5 10 11 12,5
37 50 9 11 12,5 16

45 60 11 13 14 17

55 75 13 17 18 21

75 100 17 22 25 28

90 125 20 25 27 30

110 150 24 29 33 37

132 180 31 36 38 43

160 218 35 41 44 52

200 274 43 47 53 61

250 240 52 57 63 71

280 380 57 63 70 79

355 482 67 76 86 98

400 544 78 82 97 106

450 610 87 93 107 117

De exemplu, pentru un motor cu putere nominală 22 kW şi n = 3000 rot/min, la sarcină nominală cosϕ = 0,83, iar după compensare cu 6 kvar,
factorul de putere devine cosϕ = 0,93.
7.1.12. Echipamentele care conţin electronică de putere (punţi redresoare, surse de alimentare fără întrerupere - UPS-uri, motoare cu viteză
variabilă, cuptoare cu arc electric, aparate de sudare, balasturile tuburilor fluorescente etc.), introduc în reţea armonici. Aceste armonici perturbă
funcţionarea multor echipamente electrice. În particular, condensatoarele sunt foarte sensibile la armonice diferite datorită faptului că impedanţa lor
scade proporţional cu rangul armonicilor prezente în reţea.

Condensatoarele în sine nu sunt generatoare de armonici. Atunci când frecvenţa proprie a ansamblului condensatoare - reţea se aproprie de
rangul unei armonici, apare fenomenul de rezonanţă prin amplificarea armonicii respective.

Frecvenţa de rezonanţă fr depinde de impedanţa reţelei şi este dată de relaţia:

în care:

S∞, puterea de scurcircuit a reţelei în (kVA);

Q, puterea bateriei de condensatoare, în (kVAR);

Această rezonanţă conduce la apariţia unui curent de suprasarcină în condensatoare care provoacă încălzirea acestora, apoi îmbătrânirea
prematură şi în final, la defectarea lor.

Pentru a împiedica apariţia acestor fenomene se utilizează:

- condensatoare supradimensionate la tensiune (de ex. de 440 V pentru o reţea de 400 V c.a.);

- reactanţe inductive pentru filtrarea armonicilor asociate condensatoarelor.

7.1.13. Un exemplu de calcul a puterii bateriei de condensatoare la un consumator, se dă în Anexa 6.

7.2. Instalaţii electrice pentru băi, duşuri sau piscine


7.2.1. În încăperile pentru băi, duşuri sau piscine, instalaţiile electrice trebuie să respecte anumite condiţii datorită conductibilităţii crescute a
corpului uman aflat în stare umedă sau imersată.

7.2.2. În băi, duşuri sau piscine este obligatorie:

- limitarea amplasării materialelor şi echipamentelor electrice în imediata apropiere a căzilor de baie, duşurilor sau piscinelor;

- realizarea egalizării potenţialelor tuturor elementelor conductoare electric accesibile utilizatorilor.

Încăperi pentru băi sau duşuri

7.2.3. În încăperi pentru băi sau duşuri se definesc următoarele volume de protecţie (vezi fig. 7.2.1.a., fig. 7.2.1.b., fig. 7.2.2., fig. 7.2.3.):

- volumul 0 este volumul interior al căzii de baie sau de duş;

- volumul 1, este situat deasupra căzii de baie sau de duş limitat de:

• suprafaţa verticală circumscrisă căzii de baie sau de duş în general, iar în cazul unui duş cu tija fixă sau flexibilă şi fără cadă, o suprafaţă
cilindrică verticală cu raza de 0,6 m, a cărei axă trece prin tija duşului;
• pardoseala şi planul orizontal situat la 2,25 m înălţime faţă de aceasta, iar dacă fundul căzii de baie sau de duş este la mai mult de 0,15 m
deasupra pardoselii, planul orizontal este situat la 2,25 m deasupra fundului căzii sau duşului; în cazul în care cada de baie este încastrată
în pardoseală, volumul 1 este limitat de suprafaţa verticală circumscrisă marginilor exterioare ale acesteia, vezi fig. 7.2.3.;

- volumul 2 este volumul limitat de:

• suprafaţa exterioară a volumului 1 şi o suprafaţă paralelă situată la 0,6 m de aceasta;


• pardoseala şi planul orizontal situat la 2,25 m înălţime deasupra acesteia;

- volumul 3 este volumul limitat de:

• suprafaţa verticală exterioară a volumului 2 şi o suprafaţă paralelă situată la 2,40 m de aceasta;


• pardoseală şi planul orizontal situat la 2,25 m deasupra ei.

7.2.4. Spaţiul situat sub cada de baie sau de duş (dacă există) nu face parte din volumele 0, 1, 2, 3 dacă acesta este închis şi accesibil numai
printr-un capac ce poate fi deschis numai cu ajutorul unei scule speciale.

Prin analogie, dacă la o înălţime mai mică de 2,25 m deasupra solului se află un plafon fals, spaţiul situat deasupra plafonului nu face parte din
volumele 0, 1, 2, 3.

Volumele din aceeaşi încăpere situate deasupra volumelor 1, 2 şi 3 se supun condiţiilor din volumul 3 de protecţie.

7.2.5. Volumele de protecţie din încăperile de baie sau de duş se încadrează în clasele de influenţe externe conform tabelului 7.3.

Tabelul 7.3.

Clasele de influenţe externe funcţie de volumele de protecţie pentru băi şi duşuri

Volumul de protecţie 0 1 2 3

Temperatura ambiantă AA 4 4 4 4

Umiditate AB 4 4 4 4

Prezenţa apei AD 7 4 3 2

Rezistenţa electrică BB 3 3 2 2

Contacte BC 3 3 3 3

7.2.6. Materialele electrice pot fi utilizate în volumele de protecţie din încăperi pentru băi şi duşuri în condiţiile date în tabelul 7.4.
Tabelul 7.4.

Condiţii de utilizare a materialelor electrice în volumele de protecţie din încăperi de baie sau de duş

Volum de 0 1 2 3
protectie

Materialul
electric

Distributii X(b) II(a) II(a) II

Aparataje X X(b) X(b)(e) separare


TFJS(d),
DR 30 mA

Receptoare X(b) X(b)(c) II+DR 30 separare


mA(b)(c)(e) TFJS(d),
DR 30 mA(c)

NOTĂ:

X: interzis

II: admis în clasa II;

DR 30 mA: protecţie realizată cu dispozitive de protecţie diferenţiale de 30 mA;

(a) limitate la cele necesare pentru alimentarea aparatelor situate în acest volum;
(b) TFJS limitată la 12V c.a. sau 30V c.c.;

(c) admise încălzitoare de apă instantanee;

(d) fără limitarea tensiunii (≤ 50V);

(e) este admisă o priză de curent alimentată printr-un transformator de separare.

7.2.7. Receptoarele de clasa I de protecţie instalate la post fix (de ex. maşini de spălat şi uscat rufe) nu trebuie să fie amplasate în interiorul
volumului I.

7.2.8. Dacă dimensiunile încăperilor de băi sau duşuri nu permit amplasarea receptoarelor menţionate la art. 7.2.7. în afara volumului 2 de
protecţie şi de asemenea nu este posibilă amplasarea lor în altă încăpere, ele pot fi instalate la post fix în interiorul volumului 2 cu condiţia ca orice
contact între acestea şi o persoană aflată în interiorul volumului 0 sau 1 să nu fie posibil. Aceasta se poate realiza cu un înveliş sau un perete din
material electroizolant.

7.2.9. Încălzitoarele instantanee de apă sunt admise în volumul I dacă se respectă următoarele condiţii:

- alimentarea cu apă rece se face prin conducte metalice fixe;

- racordul electric se realizează fără priza de curent, direct din instalaţia electrică;

- circuitul care alimentează încălzitorul instantaneu de apă trebuie protejat printr-un dispozitiv de protecţie diferenţial rezidual de cel mult 30 mA;

- dacă încălzitorul de apă este de clasa I de protecţie, trebuie racordat la legătura echipotenţială a încăperii.

7.2.10. O încăpere de duş conţine mai multe locuri de duş, separate sau nu prin pereţi despărţitori şi pot avea

- cabine de duş cu vestiar individual;

- cabine de duş fără vestiar individual (duş colectiv);


- locurile de duş sunt neseparate prin pereţi despărţitori (duş colectiv).

O cabină de duş conţine un singur loc de duş.

7.2.11. O cabină de duş cu vestiar individual (denumită duş individual), este un spaţiu închis format din cabina de duş propriu-zisă şi un vestiar al
cabinei, adiacent acesteia (vezi fig. 7.2.4.). Volumele de protecţie sunt distribuite, în acest caz, astfel:

- volumul 1, constituit din duşurile propriu-zise;

- volumul 2, constituit din vestiare;

- volumul 3, constituit din spălătoare şi WC-uri.

7.2.12. În cazul în care încăperile de duş conţin cabine fără vestiar individual (duş colectiv - vezi fig. 7.2.5.), volumele de protecţie sunt:

- volumul 1, constituit din cabinele de duş;

- volumul 2, constituit din acea parte a încăperii exterioară cabinelor de duş.

7.2.13. În încăperile de duş cu locuri de duş neseparate prin pereţi despărţitori (încăperile de duş colectiv - vezi fig. 7.2.6.), volumele de protecţie
sunt delimitate astfel:

- volumul 1, definit în plan orizontal de suprafaţa destinată să asigure scurgerea apei, eventual limitată de un perete despărţitor;

- volumul 2, constituit din acea parte a încăperii exterioară volumului 1;

- volumul 3, constituit din vestiare.

Legătura echipotenţială suplimentară


7.2.14. În încăperile de baie sau de duş se execută o legătură echipotenţială suplimentară care are ca scop egalizarea potenţialelor tuturor
elementelor conductoare din punct de vedere electric din încăperea respectivă şi limitarea tensiunii de atingere la o valoare nepericuloasă, ţinând
seama de condiţiile particulare în care se găsesc persoanele din această incintă (condiţii de influenţe externe BB3, conform tabelului 7.3.).

7.2.15. Legătura echipotenţială suplimentară poate fi realizată în interiorul încăperii de baie sau de duş ceea ce însă nu implică existenţa ei pe tot
parcursul în interiorul volumului limitat de pereţi, esenţial fiind ca fiecare încăpere de acest gen să aibă o legătură echipotenţială individuală. De
exemplu, dacă nu este posibilă legarea unor elemente conductoare în interiorul încăperii, această legătură poate fi realizată la exterior, în încăperi
alăturate camerelor de baie sau de duş.

7.2.16. Legătura echipotenţială poate fi realizată în montaj îngropat şi trebuie să fie efectuată în pereţii camerei de baie sau de duş.

7.2.17. Legătura echipotenţială se poate realiza cu un conductor de 2,5 mm2 din Cu pozat într-un tub izolant şi nu trebuie să fie vizibilă pe tot
parcursul ei, dar conexiunile ei trebuie să fie accesibile (pentru ca în caz de defect să poată fi verificată continuitatea electrică a legăturilor).

7.2.18. O armătură metalică poate constitui un element al legăturii echipotenţiale. Elementele conductoare (mai ales conductele instalaţiilor de
canalizare) la care există riscul întreruperii acestei legături în cazul demontării lor pentru diverse scopuri (de exemplu pentru înlocuiri, reparaţii) nu
trebuie să servească ca element de legătură echipotenţială.

7.2.19. În cazul în care legătura echipotenţială principală este realizată în subsol sau la parter într-o încăpere alăturată celei de baie sau de duş, nu
este necesară realizarea unei legături echipotenţiale suplimentare în interiorul acesteia din urmă în cazul în care cada de baie sau de duş,
instalaţia de apă şi celelalte elemente conductoare sunt legate între ele şi la conductorul de protecţie al circuitului electric de alimentare al camerei
de baie sau de duş.

Elemente conductoare care trebuie legate la legătura echipotenţială

7.2.20. În general trebuie legate la legătura echipotenţială suplimentară toate elementele conductoare, cu excepţia celor de mici dimensiuni care
nu prezintă riscul de a avea un potenţial diferit de cel al legăturii echipotenţiale.

7.2.21. La legătura echipotenţială se leagă:

- masele instalaţiilor electrice de apă caldă, apă rece, canalizare şi gaz;


- toate celelalte elemente conductoare electric cum sunt:

• grilajele metalice ale usilor si ferestrelor

• radiatoarele instalaţiei de încălzire centrală (sunt suficient să se lege pe tur sau pe retur);
• gurile de ventilare mecanică, atunci când aceste guri şi tubulatura de ventilare sunt metalice; această legătură poate fi efectuată pe
tubulatura principală de ventilare chiar dacă conexiunea este inaccesibilă, putând fi verificată însă continuitatea electrică între legătura
propriu-zisă şi o parte accesibilă a tubulaturii iar dacă gura de ventilare este din material izolant, se leagă la legătura echipotenţială
tubulatura de ventilare dacă aceasta este metalică.

7.2.22. Nu este necesară legarea gurilor sau tubulaturii de ventilare la legătura echipotenţială în următoarele situaţii:

- gura de ventilare se găseşte, în orice punct al ei, în afara volumului 2 de protecţie şi se află la o înălţime cel puţin egală cu 2 m deasupra
pardoselii finite;

- gura de ventilare este separată de tubulatura de ventilare printr-un element izolant fix (caracteristicile izolante ale acestui element fiind verificate
printr-o încercare a rigidităţii dielectrice la o tensiune de 1500 V timp de 1 min.) cu o lungime de cel puţin 3 cm;

- tubulatura principală de ventilare este din material neconducător electric (de ex. beton nearmat), indiferent de natura racordului gurii de ventilare.

Condiţiile de racordare a conductelor şi gurilor de ventilare la legătura echipotenţială a încăperii de baie sau de duş sunt date în tabelul 7.5.

Tabelul 7.5.

Condiţii pentru racordarea conductelor şi gurilor de ventilare la legătura echipotenţială a încăperii de baie sau de duş

Natura conductelor şi gurilor de ventilare Legarea gurii de ventilare la


legătura echipotenţială a
Conducta Derivaţie Gura de încăperii de baie sau de duş
principală ventilare
Metalică Metalică Metalică sau Da*
nemetalică

Metalică Izolată** Metalică sau Nu


nemetalică

Din beton armat Metalică Metalică sau Nu


sau nemetalică
nemetalică

NOTĂ:

* Dacă gura de ventilare este din material izolant, conducta de ventilare trebuie racordată la legătura echipotenţială.

** Izolarea poate fi realizată printr-un element izolant fix având o lungime de cel puţin 3 cm.

7.2.23. Legătura echipotenţială trebuie realizată într-o încăpere de baie sau de duş chiar dacă echipamentul electric din aceasta se limitează la un
corp de iluminat în plafon, datorită posibilităţii de instalare ulterioară a altor echipamente electrice şi a riscului de propagare a unui potenţial din
exterior.

Corpuri de iluminat

7.2.24. În încăperile de băi sau de duş este interzisă folosirea corpurilor de iluminat suspendate sau cu dulii metalice.

7.2.25. Amplasarea corpurilor de iluminat în volumele 0 sau 1 de protecţie este interzisă.

7.2.26. Pot fi instalate în volumul 2 de protecţie:

- Corpuri de iluminat care conţin părţi metalice accesibile numai dacă sunt alimentate de un transformator de separare amplasate în afara
volumului 2, cu condiţia ca acesta să alimenteze un singur corp de iluminat. Aceste corpuri de iluminat pot fi alimentate de asemenea în TFJS. În
cazul în care transformatorul de separare alimentează două corpuri de iluminat, masele acestora se leagă între ele dar nu se racordează la
legătura echipotenţială;

- Corpuri de iluminat cu dispersorul din material electroizolant care prin scoatere produce întreruperea tuturor conductoarelor active ale alimentării
duliilor fără ca vreo parte metalică a corpului de iluminat să devină accesibilă.

7.2.27. În exteriorul volumului 2 de protecţie, părţile metalice accesibile ale corpurilor de iluminat care nu sunt de clasa II de protecţie, trebuie
racordate la conductorul de protecţie (PE).

7.2.28. Corpurile de iluminat trebuie să fie situate la o înălţime superioară înălţimii tijelor de duş şi la cel puţin 2,25 m deasupra pardoselii sau
deasupra fundului căzii de duş (se ia în consideraţie cea mai mare dintre ele).

7.2.29. Circuitele de alimentare a corpurilor de iluminat trebuie realizate urmând măsura de protecţie prin izolaţie suplimentară.

7.2.30. Dulapurile de toaletă care conţin corpuri de iluminat, întreruptoare şi prize de curent pot fi instalate în volumul 2 de protecţie dacă acestea
sunt de clasă II de protecţie şi dacă priza este alimentată printr-un transformator de separare.

Dulapurile care nu conţin corpuri de iluminat de clasă II de protecţie pot fi instalate numai în exteriorul volumului 2 de protecţie şi condiţia de a se
asigura continuitatea electrică a elementelor lor metalice şi legarea acestor elemente la conductorul de protecţie (PE).

Piscine

7.2.31. La piscine, volumele de protecţie sunt distribuite astfel (vezi fig. 7.2.7.):

- volumul 0, este volumul interior al bazinului incluzând deschiderile în pereţii sau fundul acestuia, accesibile persoanelor care se află în bazin;

- volumul 1, este volumul limitat, pe de o parte, de suprafaţa verticală situată la 2 m de marginile bazinului şi pe de altă parte, de pardoseală sau
de suprafaţa pe care se află persoanele şi planul situat la 2,5 m deasupra pardoselii sau acestei suprafeţe.

În cazul în care piscina are trambuline, bloc-start-uri sau tobogan, volumul 1 este limitat de suprafaţa verticală situată la 1,5 m în jurul acestora şi
de planul orizontal situat la 2,5 m deasupra suprafeţei celei mai înalte pe care se pot găsi persoane.
- volumul 2, este volumul limitat pe de o parte, de suprafaţa verticală exterioară a volumului I şi suprafaţa paralelă situată la 1,5 m de aceasta şi de
pardoseală şi suprafaţa situată la 2,5 m deasupra solului, pe de altă parte.

7.2.32. Clasele de influenţe externe pentru piscine, funcţie de volumele de protecţie se dau în tabelul 7.6.

Tabelul 7.6.

Clasele de influenţe externe în care se încadrează volumele de protecţie pentru piscine

Volum de 0 1 2
protectie

Clase de
influente externe

1 2 3 4

Temperatura AA 4 4 4
ambiantă

Umiditatea AB 4 4 4

Prezenţa apei AE 8 5 2*

Rezistenţa electrică BB 3 3 2

Contacte BC 3 3 3

NOTĂ:
* 4. dacă piscina este exterioră

Protecţia împotriva şocurilor

7.2.33. Dacă pompa de alimentare a piscinei este amplasată într-o încăpere adiacentă acesteia şi accesibilă printr-o trapă sau uşă situată pe plaja
care înconjoară piscina, poate fi utilizată protecţia împotriva şocurilor electrice prin "întreruperea automată a alimentării", dacă următoarele două
condiţii sunt îndeplinite simultan:

a) pompa este racordată la bazinul piscinei printr-o:

- conductă de apă izolantă din punct de vedere electric;

- conductă de apă metalică racordată la legătura echipotenţială a bazinului piscinei;

b) trapa sau uşa de acces nu poate fi deschisă decât cu ajutorul unei chei sau a unei scule.

Incinta în care se află pompa este considerată ca fiind exterioară volumelor 1 şi 2 de protecţie.

7.2.34. O legătură echipotenţială suplimentară locală trebuie să lege, în condiţiile de la art. 7.2.14., 7.2.23, toate elementele conductoare din
volumele 1, 2 sau 3 la conductoarele de protecţie ale maselor situate în aceste volume.

Elementele care trebuie racordate la legătura echipotenţială suplimentară sunt de exemplu:

- armăturile pardoselii (dacă există);

- conductele metalice ale instalaţiilor;

- şarpantele metalice accesibile;

- grilajele de la gurile de intrare şi de evacuare a apei şi aerului (numai dacă conductele lor sunt din material izolante);
- scările şi barele bazinului.

7.2.35. Pot să nu fie legate la legătura echipotenţială suplimentară, de exemplu, următoarele elemente de construcţie:

- scările trambulinelor;

- trambulinele.

7.2.36. Condiţiile în care materialele electrice pot fi utilizate în volumele de protecţie ale piscinelor sunt prezentate în tabelul 7.7.

Tabelul 7.7.

Materialele electrice care pot fi utilizate în funcţie de volumele de protecţie ale piscinelor

Volumul de
protecţie
0 1 2
Materialul
electric

Distributii III II II

(A)

Echipamente X X*(A) - separatie

- TFJS DR 30 mA

Aparate X X II**
- separatie

- TFJS DR 30 mA

NOTĂ:

X - interzis (în afara TFJS limitată la 12 V c.a. sau 30 V c.c., cu sursa în afara volumelor 0, 1 şi 2);

II - de clasă II de protecţie sau echivalent;

III - în TFJS;

A - corpuri de iluminat înglobate în pardoseală, cu plasă metalică sau înveliş metalic conectat la legătura echipotenţială a încăperii;

* - o priză de curent protejată de un dispozitiv diferenţial de 30 mA este admis la peste 1,25 m distanţă de marginea bazinului în piscine mici;

** - pentru iluminat.

Distribuţii electrice

7.2.37. Distribuţiile electrice din încăperile pentru piscine se realizează cu conductoare izolate, protejate în tuburi izolante sau din cabluri cu manta
izolantă.

7.2.38. Este interzisă utilizarea cablurilor armate sau cu manta metalică şi utilizarea altor tuburi de protecţie decât cele electroizolante.

7.2.39. Interdicţia de a utiliza alte tuburi de protecţie decât cele electroizolante se aplică chiar dacă:

- tubul este acoperit cu un înveliş exterior care îi conferă calităţi de rezistenţă la agenţi chimic, de nepropagare a flăcării şi de etanşeitate;
- tubul este introdus într-un înveliş sau alt tub izolant.

7.2.40. Tuburile de protecţie pot fi introduse în pereţii încălzitori numai dacă temperatura în instalaţia de încălzire nu poate depăşi în nici un caz
+60° C.

7.2.41. În cazul în care traversarea unui perete impune o protecţie mecanică suplimentară se pot folosi tronsoane de conducte metalice şi blindate
şi nu este necesară racordarea lor la legătura echipotenţială suplimentară datorită lungimilor mici ale acestora.

7.3. Instalaţii electrice de şantier

7.3.1. Instalaţiile electrice de şantier trebuie realizat astfel încât să permită în funcţionare normală, accesul unei anumite categorii de persoane şi
efectuarea următoarelor manevre de exploatare:

- manevre obişnuite (de ex. racordarea unui aparat la o priză) executate de către o persoană oarecare (clasa BA I);

- toate manevrele fără acces la părţile active (de ex. înlocuirea fuzibilelor), executate de personal instruit sau calificat (clasa BA4);

- toate operaţiile şi manevrele care necesită accesul la părţile active, executate numai de către personal calificat (clasa BA 5).

7.3.2. Clasele de influenţe externe minime întîlnite în instalaţiile de şantier sunt:

AA - temperatură ambiantă AA4

AD - prezenţa apei AD4

AE - prezenţa corpurilor solide AE3

AG - şocuri mecanice mari AG2

AH - vibraţii medii AH2


BA - componenţa personalului: în general instruit BA1, BA4, BA5
sau calificat pentru manevre de exploatare

BC - contactul persoanelor cu potenţialul BC4


pământului sau în incinte conductoare mici

7.3.4. Se prevăd instalaţii de alimentare cu energie electrică de rezervă în cazurile în care utilizatorii pot fi în pericol ca urmare a unui defect în
instalaţia electrică sau la un circuit.

7.3.4. Iluminatul de siguranţă trebuie să permită luarea de măsuri de intervenţie în cazul apariţiei unui defect în instalaţia de iluminat normal,
ţinându-se seama de particularităţile şantierului.

Iluminatul de siguranţă trebuie să facă posibile, în special, evacuarea personalului şi punerea în aplicare a măsurilor de siguranţă stabilite.

7.3.5. Iluminatul de siguranţă poate fi asigurat de:

- blocuri de iluminat autonome (soluţie recomandată în primul rând);

- instalaţie electrică alimentată de baterii a căror durată de funcţionare să fie de cel puţin 1 oră;

- lămpi cu acumulatoare sau baterii (în cazul în care personalul este restrâns) a căror durată de funcţionare să fie de cel puţin 1 oră;

- grupuri de motoare termice - generatoare care să fie capabile să asigure alimentarea corectă a iluminatului de siguranţă în cel mult 15 secunde.

7.3.6. Se recomandă ca iluminatul de siguranţă să fie dublat de elemente suplimentare cum ar fi catadioptri sau plăci reflectorizante sau cu
produse de tip luminiscent (folii, benzi adezive, panouri, vopsele etc.).

7.3.7. Corpurile de iluminat trebuie să asigure jalonarea căilor de evacuare pentru personal, traseul de evacuare. Dacă este necesar, va fi indicat
prin panouri opace sau transparente luminoase cu inscripţia "ieşire" sau "ieşire de siguranţă" sau cu o săgeată care să indice direcţia de ieşire.
7.3.8. Trebuie să se prevadă alimentare de rezervă pentru echipamente cum sunt pompele, ventilatoarele de aerisire etc., a căror oprire pune în
pericol personalul (de ex. prin asfixiere).

Circuitele pentru alimentarea de rezervă trebuie concepute astfel încât să se asigure protecţia împotriva atingerilor indirecte. În caz de defect,
alimentarea echipamentelor de siguranţă trebuie să se facă prin:

- grupuri de motor - generator care să asigure realimentarea în cel mult 15 secunde;

- baterii de acumulatoare asociate cu invertor (sau UPS) pentru receptoare alimentate la curent alternativ, monofazat.

Protecţia împotriva şocurilor electrice

7.3.9. Pe şantier trebuie aplicat ca măsuri de protecţie împotriva atingerilor directe:

- protecţia prin izolarea părţilor active;

- protecţia prin bariere sau carcase.

7.3.10. Pe şantier nu poate fi folosită măsura de protecţie prin "obstacole" care asigură numai protecţia împotriva atingerilor directe cu părţile
active, decât dacă nu pot fi utilizate alte măsuri de protecţie şi numai pentru durate limitate de timp.

7.3.11. Pentru protecţia împotriva atingerilor indirecte, în instalaţiile electrice de şantier sunt utilizate, de preferinţă, schemele de legare la pământ
TT şi TN-S.

7.3.12. Schema TN-C poate fi utilizată în partea fixă a instalaţiilor electrice, adică în partea cuprinsă între originea ei şi ansamblul cuprinzând
aparatul general de comandă şi dispozitivele de protecţie principale.

7.3.13. Schema IT poate fi utilizată acolo unde este necesară evitarea întreruperii alimentării la apariţia primului defect de izolaţie.

Această soluţie impune condiţii dificile, cum sunt:


- protecţia conductorului neutru;

- limitarea lungimii distribuţiei pentru micşorarea probabilităţii apariţiei celui de-al doilea defect;

- controlul permanent al izolaţiei şi semnalizarea apariţiei primului defect în scopul eliminării rapide a acestuia.

7.3.14. TFJS poate fi utilizată în toate cazurile şi mai ales în cazurile în care condiţiile de muncă sunt severe, de exemplu în incinte mici,
conductoare, pentru alimentarea uneltelor electrice portabile, pentru malaxare în medii umede sau pentru încălzirea betoanelor.

7.3.15. Protecţia împotriva atingerilor indirecte prin folosirea "materialelor electrice de clasă II de protecţie sau cu izolaţie echivalentă” se utilizează
în cazul materialelor electrice pentru care această măsură de protecţie este realizată prin construcţie fiind recomandată pentru uneltele electrice
portabile.

7.3.16. Se recomandă utilizarea pe şantier a dispozitivului de protecţie diferenţial de înaltă sensibilitate (I∆ n ≤ 30mA). El trebuie să fie montat în
amonte de toate circuitele destinate să alimenteze prin prize de curent utilaje mobile sau portabile deoarece pe şantiere, indepedente de măsura
de protecţie aplicată, există riscul mărit de accidentare prin şoc electric datorită:

- atingerilor directe, în urma degradării izolaţiei;

- atingerilor directe, în urma unui defect de izolaţie sau imprudenţei persoanelor;

- atingerilor indirecte cu mase nelegate la pământ, datorită unei rupturi sau a unei proaste continuităţi a conductorului de protecţie.

7.3.17. Protecţia împotriva supracurenţilor trebuie asigurată cu dispozitive de întrerupere automată amplasate în interiorul tablourilor electrice.
Aceste dispozitive sunt de regulă disjunctoare (deoarece acestea evită erorile de reglaj şi de înlocuire şi facilitează exploatarea).

7.3.18. Protecţia împotriva supracurenţilor trebuie asiturată cu dispozitive de întrerupere automată amplasate în interiorul tablourilor electrice.
Aceste dispozitive sunt de regulă disjunctoare (deoarece acestea evită erorile de reglaj şi de înlocuire şi facilitează exploatarea).

7.3.19. Protecţia la scurtcircuit trebuie realizată astfel încât fiecare dispozitiv de protecţie să aibă o putere de rupere cel puţin egală cu curentul de
scurtcircuit prezumat în punctul în care această protecţie este instalată.
Protecţia mecanică

7.3.20. Protecţia mecanică a instalaţiilor electrice trebuie asigurată prin:

- alegerea unor distribuţii care să aibă caracteristicile mecanice corespunzătoare;

- amplasarea instalaţiilor electrice astfel încât să fie protejate împotriva şocurilor mecanice;

- protecţie mecanică suplimentară (de ex. în pasaje pietonale sau pentru vehicule).

7.4. Instalaţii electrice în constricţii agrozootehnice

7.4.1. Clasele de influenţe externe cel mai frecvent întâlnite pentru instalaţiile electrice din construcţiile agrozootehnice sunt următoarele:

AA - temperatură ambiantă AA4

AB - umiditate AB4

AD - prezenţa apei AD5

AE - prezenţa corpurilor solide AE3

BB - rezistenţa electrică BB2

BE - natura materialelor prelucrate BE2

BC - contactul persoanelor cu potenţialul BC3


pământului

7.4.2. Tensiunea limită admisă pentru instalaţiile electrice din această categorie de construcţii este UL = 25V datorită prezenţei animalelor a căror
rezistenţă electrică este mai mică decât cea a corpului uman.
7.5. Legarea la pământ a instalaţiilor electrice ale echipamentelor informatice

7.5.1. Prevederile acestui subcapitol se aplică echipamentelor care prezintă un curent de fugă mare, a cărui circulaţie în conductoarele de protecţie
şi în prizele de legare la pământ poate provoca încălzirii excesive, degradări locale sau perturbaţii.

7.5.2. Filtrele radioelectrice antiparazitaj cu care sunt prevăzute echipamentele informative pot produce curenţi de fugă cu valori importante astfel
încât, o defecţiune a continuităţii circuitului de legare la pământ poate provoca o tensiune de atingere periculoasă.

7.5.3. Din punct de vedere al valorii curentului de fugă al echipamentelor de clasă I de protecţie se disting două tipuri de echipamente:

- echipamente cu curenţi de fugă slabi, al căror curent de fugă nu trebuie să fie mai mare de 3,5 mA, care pot fi alimentate la prize de curent de
10/16 A şi nu necesită nici o măsură suplimentară din punct de vedere al alimentării şi legării la pământ;

- echipamente care au curent de fugă superiori valorii de 3,5 mA care pot atinge 5% din valoarea curentului nominal şi la care trebuie aplicate
măsuri de protecţie.

7.5.4. Se recomandă ca alimentarea centrului de prelucrare a informaţiilor să fie realizată printr-un transformator de separare pentru ca
echipamentele să nu fie afectate de paraziţii sau defectele altor instalaţii electrice.

7.5.5. În schemele TN-C în care funcţiile conductorului neutru (N) şi conductorului de protecţie (PE) sunt îndeplinite de acelaşi conductor (PEN)
până la bornele echipamentului, curentul de fugă poate fi considerat ca un curent de sarcină.

Curentul care circulă în acest caz prin conductorul PEN poate ridica potenţialul acestui conductor conducând la afectarea bunei funcţionări a
echipamentelor.

7.5.6. Echipamentele care au curenţi de fugă a căror valoare este mare, pot fi incompatibile cu instalaţiile protejate prin dispozitive de protecţie
diferenţiale (vezi art. 2.14.).

7.5.7. Alegerea schemei de legare la pământ pentru instalaţiile electrice ale echipamentelor informatice se face conform tabelului 7.8.

Tabelul 7.8.
Alegerea schemei de legare la pământ pentru instalaţiile electrice ale echipamentelor informatice

Nr. Natura alimentării Schema Observaţii

1 Reţea de distribuţie TT Incompatibilităţi în cazul curenţilor de


publică de joasă fugă cu valori mari.
tensiune fără
interpunerea de Nerecomandarea în cazul în care
transformatoare sau exploatarea continuă a reţelei este
altă interfaţă importantă.

2 Instalaţie de joasă a) TT Observaţiile de la pct. 1


tensiune a unei clădiri
b) TN Recomandată.

Schema TN-S în exclusivitate.

Dacă continuitatea este esenţială, a se


vedea pct. 4.

Necesită întreţinere

c) IT Echipamentul trebuie să fie special


adaptat.

Se recomandă conductor neutru


nedistribuit, în caz contrar fiind
necesară protejarea acestuia.

Riscuri de perturbaţii la producerea


unui defect într-o parte a instalaţiei.

3 Circuit provenit dintr- TT Schemă nerecomandată numai în


un transformator cu unele cazuri particulare; vezi pct. 1 şi
înfăşurări primare şi pct. 2c).
secundare separate
IT Recomandată

TN Schema TN-S în exclusivitate.

Dacă continuitatea exploatării este


esenţială, vezi pct. 4

4 Instalaţii cu sursă TN-S


autonomă de rezervă

Din tabelul 7.8. se observă faptul că în majoritatea cazurilor se optează pentru schema TN-S.

7.5.8. Masele echipamentelor de prelucrare a informaţiilor trebuie legate la pământ, conform figurii 7.5.1.

7.6. Instalaţii electrice pentru încăperi medicale şi spaţii anexe

7.6.1. În încăperile medicale se pot lua următoarele măsuri de protecţie împotriva şocurilor electrice:

a) întreruperea automată a alimentării;

b) realizarea de legături echipotenţiale;

c) limitarea tensiunii de atingere;


d) utilizarea dispozitivelor diferenţiale de înaltă sensibilitate;

e) alimentarea cu schema IT de tip medical;

f) separarea electrică individuală;

g) folosirea TFJS de tip medical.

7.6.2. Întreruperea automată a alimentării se realizează cu aparate de protecţie împotriva supracurenţilor sau dispozitive diferenţiale. Dispozitive
de protecţie diferenţiale nu se pot utiliza în cazul schemei TN-C.

7.6.3. Între elementele conductoare din încăpere (conducte de apă, încălzire, gaze şi oricare elemente conductoare care pot fi atinse cu mâna)
trebuie realizată o legătură echipotenţială suplimentară.

7.6.4. În încăperile din grupa 2 (în care se efectuează proceduri intracardiace), tensiunea de atingere care poate să apară în funcţionarea normală
sau în cazul primului defect de izolaţie când este utilizată schema IT, între două elemente simultan accesibile, trebuie limitată la 50mV. Aceasta se
realizează prin legături echipotenţiale sau/şi prin izolarea elementelor conductoare.

7.6.5. Nu este necesară folosirea protecţiei diferenţiale în cazul circuitelor secundare ale transformatoarelor de separare care alimentează
receptoare individuale.

7.6.6. Alimentarea cu energie electrică a sălilor de operaţie, a sălilor de anestezie şi a sălilor destinate cateterismului cardiac se realizează prin
intermediul unei scheme IT de tip medical. Această schemă de alimentare se deosebeşte de schema IT clasică prin limitarea foarte drastică a
curentului de defect şi a tensiunii de atingere, dispozitivul de control al izolaţiei având caraceristicile date în normativul I.7. Transformatoarele de
separare se instalează în încăperi distincte.

7.6.7. Protecţia împotriva şocurilor electrice prin separare electrică individuală se realizează prin utilizarea unui singur transformator de separare
pentru fiecare receptor electric. Tensiunea nominală a circuitului secundar nu trebuie să depăşească 250 V.

7.6.8. În cazul încăperilor sau spaţiilor înguste (culoare, holuri etc.) cu pardoseli conductoare din punct de vedere electric, protecţia împotriva
şocurilor electrice se asigură prin alimentarea la TFJS cu valoarea maximă de 25V c.a. sau 60V c.c. filtrat.
7.6.9. Încăperile medicale în care trebuie asigurată alimentarea de rezervă de înlocuire sunt:

- săli de anestezie;

- săli de endoscopie;

- săli de operaţie;

- săli de pregătire preoperatorie;

- săli de reanimare;

- săli de cateterism cardiac;

- săli de terapie intensivă;

- săli de angiografie.

7.6.10. În cazul sălilor de operaţie, trecerea sistemului de iluminat de la alimentarea normală la alimentarea de siguranţă trebuie realizată în cel
mult 0,5 secunde. Autonomia de funcţionare a sursei de alimentare de siguranţă trebuie să fie de cel puţin 1 oră.

7.6.11. Încăperile în care trebuie luate măsuri de protecţie împotriva perturbaţiilor electromagnetice sunt:

- săli de examene specializate (EEG, EKG etc.);

- săli de reanimare şi tratament intensiv;

- săli de cateterism cardiac;

- săli de angiografie;
- săli de operaţie.

Principalele echipamente electrice care pot perturba funcţionarea aparatelor electrice medicale sunt:

- distribuţiile electrice în care curentul nu este repartizat simetric între conductoarele aceluiaşi circuit;

- transformatoarele, motoarele, tablourile de distribuţie;

- balasturile lămpilor fluorescente.

7.7. Instalaţii electrice pentru alimentarea de rezervă.

Alimentarea cu energie electrică a consumatorilor

7.7.1. Receptoarele consumatorilor, în funcţie de natura efectelor produse la întreruperea în alimentare cu energie electrică se clasifică în
următoarele categorii:

- Categoria de importanţă deosebită (vitală) la care întreruperea peste o durată critică, poate duce la explozii, distrugeri de utilaje sau pierderi de
vieţi omeneşti.

Utilajele şi agregatele încadrate în această categorie nu vor fi acţionate electric decât în cazul că nu se dispune de alte forme de energie sau
acestea sunt prohibitive economic.

În aceste situaţii se vor preciza măsurile de ordin tehnologic, prevăzute pentru asigurarea securităţii oamenilor şi utilajelor în caz de întreruperi în
alimentarea cu energie electrică.

- Categoria I la care întreruperea alimentării duce la:

• dereglarea proceselor tehnologice în flux continuu necesitând perioade lungi pentru reluarea activităţii la parametrii cantitativi şi calitativi
existenţi în momentul întreruperii;
• rebuturi importante de materii prime, materialele auxiliare, scule tehnologice, semifabricate etc.;
• pierderi materiale importante prin nerealizarea producţiei planificate şi imposibilitatea recuperării acesteia;
• repercusiuni asupra altor unităţi importante;
• perturbarea vieţii sociale în centrele urbane.

- Categoria a II-a, la care întreruperea alimentării duce la nerealizări de producţie, practic, numai pe durata întreruperii, iar producţia nerealizată
poate fi, de regulă, recuperată.

- Categoria a III-a, care cuprinde receptoare ce nu se încadrează în categoriile precedente.

Clasificarea receptoarelor pe categorii, cu stabilirea duratelor admisibile a întreruperilor în alimentarea cu energie electrică se efectuează de
proiectantul general împreună cu factorii interesaţi şi se cuprinde în documentaţia tehnică - economică pentru cerere de putere, urmând a fi
aprobată odată cu aceasta. Încadrarea receptoarelor în categoriile 0 şi 1 se va face numai cu avizul expres al CTE al institutelor de proiectare.

La stabilirea categoriei se va ţine seama de:

a) cerinţele de continuitate în funcţionarea receptoarelor;

b) cerinţele speciale în ceea ce priveşte calitatea tensiunii şi frecvenţei din sistemul electric de alimentare;

c) indicatori valorici ai daunelor provocate de întreruperile accidentale în alimentarea cu energie electrică.

Alegerea caracteristicilor receptoarelor de energie electrică trebuie să fie făcută ţinând seama de condiţiile tehnice de alimentare cu energie
electrică în sistem de precizie prin Regulamentul de furnizare şi utilizare a energiei electrice.

Pentru receptoarele de categoria zero, proiectantul general va prevedea instalarea în cadrul sistemului intern de alimentare cu energie electrică a
unor surse de intervenţie care vor asigura continuitatea în funcţionare a receptoarelor respective, independent de sursa de alimentare de bază -
sistemul electroenergetic.

Numărul de căi de alimentare din sursa de bază a acestor receptoare se va stabili în funcţie de condiţiile locale (structura reţelei, gruparea
receptoarelor de diverse categorii, amplasarea surselor etc.).
Natura sursei şi forma de energie utilizată se vor stabili în funcţie de puterea cerută de receptoarele respective, de durata critică de realimentare a
acestora şi de alte caracteristici ale procesului tehnologic, putându-se lua în considerare surse ca:

- baterii de acumulatoare:

- generatoare sincrone mici, acţionate prin intermediul unor sisteme inerţiale de motoare cu ardere internă;

- grupuri Diesel electrice;

- centralele electrice de platformă;

- acţionarea cu turbine de abur sau gaze.

În funcţie de durata reluării procesului de producţie şi de efectele economice ale întreruperilor în alimentarea cu energie electrică se va urmări
realizarea unor căi de alimentare cu grade de siguranţă diferenţiate pentru categorii de receptoare I, II şi III.

Căile de alimentare sunt considerate între sursă (punct de primire) şi ultimul punct (tablou) de distribuţie.

Astfel:

- Pentru receptoarele de categoria i se vor prevedea două căi de alimentare racodate în puncte distincte din sistemul intern (bare distincte SRA,
PT, PD sau staţia centralei proprii);

- Pentru receptoarele de categoria a II-a, se va adopta, de regulă, o cale de alimentare, a doua cale şi modul de racordare a acesteia urmând a fi
justificate tehnico-economic în situaţii speciale.

- Pentru receptoarele de categoria a III-a, se recomandă alimentarea printr-o singură cale. În cazul în care, în acelaşi punct de consum, există
receptoare din categorii diferite, care nu pot fi separate, se admite realizarea condiţiilor de alimentare potrivit cerinţelor receptoarelor din categoria
superioară; dacă rezultă necesară alimentarea pe două căi, acestea vor fi dimensionate astfel încât, în caz de întrerupere simplă pe o cale,
cealaltă cale să poată prelua numai consumul pentru care s-a justificat dubla alimentare.
Pentru consumatorii izolaţi, care necesită puteri reduse pentru receptoarele din categoria I, se va analiza oportunitatea utilizării unor surse de
energie neconvenţională.

În staţii şi posturi de transformare, numărul de unităţi şi puterea total instalată în transformatoare trebuie să corespundă sarcinii maxime de durată,
cu considerarea capacităţii de suprasarcină prevăzută de instrucţiunea 3 RE-I 12-83. Verificarea funcţionării economice a transformatoarelor se va
face în conformitate cu prevederile normativului PE145.

În cazul existenţei unor transformatoare în rezervă rece (neinstalate) de acelaşi tip cu transformatoarele în funcţiune, în dotarea unităţii,
întreprinderii, platformei industriale, transformatoarele în funcţiune vor trebui să asigure, la întrerupere simplă, numai sarcina de categoria I.

Prevederea unei centrale electrice proprii la consumator poate fi determinată de:

- necesitatea recuperării, economic justificate, a resurselor energetice secundare sau valorificarea complexă a produselor;

- necesitatea producerii combinate de energie electrică şi termică, economic fundamentală prin calcule tehnico-economice;

- existenţa unui procent important de receptoare de categoria zero;

- eficienţa economică a alimentării unor receptoare de categoria I pentru care duratele de revenire a tensiunii în caz de întrerupere în sistem nu
sunt satisfăcătoare.

În cazul existenţei unei centrale electrice proprii, care alimentează un grup de receptoare de categoriile zero şi I, în funcţie de condiţiile de
siguranţă cerute, centrala va fi dotată cu automatică de separare rapidă, în caz de avarii în sistem, în conformitate cu prevederile normativului PE
025/94 privind insularizarea centralelor electrice de pe platformele industriale.

7.7.2. Încadrarea şi soluţionarea alimentării cu energie electrică a receptoarelor cu rol de siguranţă la foc se face în conformitate cu prevederile
normativului I.7.

7.7.3. Se permite ca sursa de rezervă să asigure alimentarea întregii instalaţii electrice sau numai a unei părţi din aceasta.
7.7.4. Rezerva de energie trebuie să fie menţinută în permanenţă la o valoare care să permită funcţionarea autonomă a instalaţiilor de rezervă atât
timp cât este necesar.

7.8. Instalaţii electrice în încăperi cu pericol de incendiu categoriile C (clasa BE2) şi PC (clasa AE5)

7.8.1. Distribuţiile instalaţiilor electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie realizate astfel încât acestea să nu permită propagarea flăcării.

Această prevedere este valabilă şi pentru distribuţii dispuse la exterior, pe pereţi care pot să transmită căldura (de ex. pereţi metalici).

7.8.2. Aparatele utilizate în instalaţiile electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie concepute astfel încât în funcţionarea normală, cu arc
electric ce se produce în interiorul acestora să nu poată provoca incendii în exteriorul lor, avînd gradul de protecţie stabilit potrivit prevederilor
normativului I.7.

7.8.3. Echipamentele electrice utilizate în aceste încăperi trebuie limitate la strictul necesar procesului tehnologic. Celelalte echipamente electrice
(care nu sunt strict necesare exploatării) se recomandă să fie amplasate într-o incintă separată de încăperile cu pericol de incendiu prin pereţi
rezistenţi la foc.

7.8.4. Este permisă traversarea acestor încăperi cu pericol de incendiu cu circuite care deservesc alte încăperi dacă se respectă simultan
următoarele condiţii:

- circuitele sunt protejate la suprasarcină şi scurtcircuit prin dispozitive de protecţie amplasate în amonte de traversare;

- circuitele nu conţin nici o conexiune pe parcursul din interiorul încăperii cu pericol de incendiu; dacă totuşi acestea există ele trebuie închise în
manşoane şi trebuie să aibă gradul de protecţie IP 4X, în absenţa prafului şi IP 5X, în prezenţa prafului.

7.8.5. Se recomandă protejarea cricuitelor care deservesc aceste încăperi cu dispozitive de protecţie diferenţiale având un curent diferenţial
rezidual nominal mai mic sau egal cu 500mA.

Nu este necesară prevederea unui dispozitiv de protecţie diferenţial pe fiecare din circuitele care deservesc aceste încăperi dacă un asemenea
dispozitiv este amplasat în amonte de aceste circuite. (de ex. la originea instalaţiei).
7.8.6. Traversarea pereţilor şi planşeelor acestor încăperi de către instalaţiile electrice nu trebuie să diminueze rezistenţa la foc a acestor elemente
de construcţii luându-se măsuri corespunzătoare de etanşare a golurilor din jurul acestora cu alcătuiri rezistente la foc, potrivit prevederilor
normativelor I.7, P 118 şi P 107.

7.8.7. Părţile active ale circuitelor TFJS şi TFJP trebuie să fie:

- închise în manşoane care au grad de protecţie IP 2X;

- prevăzute cu o izolaţie completă care să suporte o tensiune de încercare de 500 V timp de un minut.

7.8.8. Corpurile de iluminat din aceste tipuri de încăperi trebuie să aibă gradul de protecţie IP 4X, în absenţa prafului şi IP 5X, în prezenţa prafului.

7.8.9. Elementele uşor de deteriorat ale instalaţiilor electrice (de ex. lămpile corpurilor de iluminat) trebuie protejate împotriva şocurilor (de ex. prin
capace de plastic, grilaje etc.).

7.9. Instalaţiile electrice în zone cu pericol de explozie

7.9.1. Materialele electrice trebuie alese în funcţie de zonele cu pericol de explozie.

7.9.2. Instalaţiile electrice din zone cu atmosferă explozivă formată din gaze, vapori sau ceţuri trebuie să fie:

- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Exi sau Exia II, atunci când atmosfera explozivă este prezentă permanent sau pe
perioade îndelungate;

- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Ex (d, p, i), dacă atmosfera explozivă se formează intermitent în funcţionare normală.

7.9.3. Materialele utilizate în instalaţii electrice din încăperi cu pericol de explozie trebuie să fie alese şi instalate astfel încât încălzirea normală în
acest caz de defect să nu poată provoca incendiu.

7.9.4. Instalaţiile electrice trebuie proiectate şi executate astfel încât:


- să respecte prevederile normativului I.7;

- să fie reduse la ceea ce este strict necesar nevoilor de exploatare;

- să nu fie una din cauzele posibile de inflamare a atmosferei explozive.

7.9.5. Distribuţiile electrice nu trebuie să fie propagatoare de flacără şi să fie protejate împotriva şocurilor mecanice şi acţiunii produselor utilizate
sau fabricate în aceste încăperi.

7.9.6. Trecerile distribuţiilor între încăperi cu pericol de explozie şi alte încăperi sau amplasamente trebuie să fie realizate astfel încât să împiedice
trecerea atmosferei explozive.

7.9.7. Cablurile cu tensiunea nominală de 1000V pot fi utilizate dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:

a) Cablurile nu trebuie să fie supuse nici unui risc de deteriorări mecanice:

- dacă distribuţia electrică se află în încăperi cu riscuri mecanice, acestea trebuie să aibă, fie prin construcţie, fie prin instalare, o protecţie
mecanică corespunzătoare riscurilor mecanice la care sunt expuse.

b) Valorile curenţilor admisibili în conductoare trebuie să fie reduse cu min. 25%.

c) Toate circuitele trebuie protejate împotriva suprasarcinilor. Amplasarea acestor dispozitive se face conform normativului I.7 şi nu se admite
deplasarea punctului de instalare.

d) Cablurile trebuie să fie protejate împotriva influenţelor externe prezente.

e) Modul de racordare al cablurilor la aparatele şi echipamentele necesare trebuie să fie corespunzător condiţiilor impuse astfel încât să se elimine
riscurile de explozie.

7.9.8. În cazul în care atmosfera explozivă este formată din prafuri sau fibre, instalaţiile electrice trebuie să aibă gradul de protecţie IP 5X sau IP
6X în funcţie de riscul pe care îl prezintă zona şi având temperatura de suprafaţă conform normativului I.7.
La realizarea distribuţiei instalaţiilor electrice trebuie luate măsuri pentru a se evita depunerile de praf sau fibre pe acele părţi ale instalaţiei care pot
provoca o încălzire periculoasă. Aceste zone trebuie limitate prin proiectare, astfel încât în funcţionare normală, temperatura pe suprafaţa lor să nu
producă aprinderea prafului sau a fibrelor depuse.

Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie acestea trebuie etanşate la extremitatea plasată în zona cu pericol de explozie.

Arii de distribuţie a carburanţilor lichizi

7.9.9. Zonele de protecţie pentru gurile de descărcare a carburanţilor din rezervoarele de stocaj, pentru guri de aerisire şi pentru aparate de
distribuţie sunt definite în normativul NP 004.

7.9.10. Distribuţiile electrice executate în aceste zone trebuie realizate cu cabluri rezistente la solicitări mecanice şi la hidrocarburi.

Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie, acestea trebuie etanşate la extinderea plasată în zona cu pericol de explozie.

7.9.11. În zonele cu pericol de explozie nu trebuie să se instaleze şi nu trebuie să treacă decât distribuţiile electrice care servesc exploatării
acestor zone.

7.9.12. Aparatele de protecţie ale instalaţiei electrice trebuie grupate pe unul sau mai multe tablouri care vor fi instalate:

- în încăperi sau amplasamente care au condiţii normale cu privire la influenţele externe;

- în dulapuri închise situate în afara zonelor cu pericol de explozie, a zonelor de spălare sau a zonelor de gresaj.

7.9.13. Asigurarea legării la pământ a maselor instalaţiei electrice a conductelor metalice şi a părţilor metalice ale elementelor de construcţie şi a
rezervoarelor din zona respectivă se realizează printr-o priză sau un ansamblu de prize de pământ.

7.10. Instalaţii electrice montate pe elemente de construcţii din materiale combustibile

7.10.1. Instalaţiile electrice montate pe elemente de construcţie combustibile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- distribuţia trebuie realizată astfel încât să nu fie propagatoare de flacără; este interzisă pozarea conductoarelor cu izolaţie de cauciuc pe lemn;

- toate aparatele electrice, echipamentele, conductoarele, cablurile şi ţevile de protecţie trebuie montate conform normativului I.7.

[top]

ANEXA 1

PRINCIPALELE PRESCRIPŢII TEHNICE

STANDARDE

STAS 297/1 - Culori şi indicatoare de securitate. Condiţii tehnice


generale.

SR CEI 60446 - Identificarea conductoarelor prin culori sau prin repere


numerice

STAS 452/1 - Siguranţe cu filet tip D. Condiţii tehnice generale de


calitate (M-SR/2/83).

SR CEI 60034 - Maşini electrice rotative. Partea 5: Clasificarea gradelor


de protecţie asigurate de învelişurile maşinilor electrice
rotative.

STAS 2612 - Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise

STAS 2614/1 - Aparate electrice pentru uz casnic şi scopuri similare.


Condiţii tehnice generale de securitate

STAS 2849/1...7 - Iluminat. Terminologie


SR EN 60529 - Grade normale de protecţie asigurate prin carcase.
Clasificare şi metode de verificare.

STAS 6646/1 - Iluminatul artificial. Condiţii generale pentru iluminatul în


construcţii

STAS 6646/2 - Iluminatul artificial. Condiţii speciale pentru iluminatul în


industrie

STAS 6646/3 - Iluminatul artificial. Condiţii speciale pentru iluminatul în


clădiri civile

SR CEI - Vocabular electrotehnic internaţional. Capitolul 826:


6050(826)+A1 Instalaţii electrice în construcţii

STAS 9954/1 - Instalaţii şi echipamente electrice în zone cu pericol de


explozie. Prescripţii de proiectare şi montare

STAS 10413/1 - Unelte electrice portabile. Condiţii tehnice generale de


securitate

STAS 11054 - Aparate electrice şi electronice. Clase de protecţie contra


electrocutării

STAS 11237/2 - Echipament electromedical utilizat în vecinătatea


pacientului. Condiţii generale de securitate. Protecţia
împotriva electrocutării

SR CEI 598-2-22 - Corpuri de iluminat. Corpuri de iluminat de siguranţă.


Condiţii tehnice speciale

STAS 12216 - Protecţia împotriva electrocutării la echipamente electrice


portabile. Prescripţii

STAS 12217 - Protecţia împotriva electrocutării la utilajele şi


echipamentele electrice mobile. Prescripţii.

SR CEI 60245-4
- Iluminat artificial. Iluminat de siguranţă în industrie
SR 12294

STAS 12604 - Protecţia împotriva electrocutării. Prescripţii generale

STAS 12604/4 - Protecţia împotriva elecrocutărilor. Instalaţii electrice fixe.


Prescripţii

STAS 12604/5 - Protecţia împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice


fixe. Prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare

STAS 12993/11 - Simboluri grafice pentu scheme. Partea II: Scheme şi


planuri de instalaţie, arhitectură şi topografie.

SR EN 50014 - Aparatura electrică pentru atmosfere potenţial explozive.


Prescripţii generale

SR EN 50028 - Echipamente electrice pentru atmosfere potenţial


explozive. Încapsulare "m".

SR EN 60 529 - Grade normale de protecţie asigurate prin carcase.


Clasificări şi metode de verificare

Normative, instrucţiuni, decrete

Normativ I 7 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor


electrice cu tensiuni până la 1000 V c.a. şi 1500 V c.c.

Normativ I 20 - Normativ privind protecţia construcţiilor împotriva


trăsnetului

P 17 - Normativ pentru proiectarea staţiilor de încărcare a


bateriilor de acumulatoare

P 100 - Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor

PE 102 - Normativ pentru proiectarea şi execuţia instalaţiilor de


conexiuni şi distribuţie cu tensiuni până la 1000V c.a. în
unităţi energetice.

PE 103 - Instrucţiuni pentru dimensionarea şi verificarea


instalaţiilor electroenergetice la solicitări mecanice şi
termice în condiţii de scurtcircuit

PE 106 - Normativ pentru construcţia liniilor aeriene de joasă


tensiune

PE 107 - Normativ pentru proiectarea şi executarea reţelelor de


cabluri electrice

PE 112 - Normativ pentru proiectarea instalaţiilor de curent


continuu din centrale şi staţii

PE 116 - Normativ de încercări şi măsurători la echipamente şi


instalaţii electrice

P 118 - Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor

PE 120 - Instrucţiuni privind compensarea puterii reactive în


reţelele electrice de distribuţie şi la consumatori industriali
şi similari.

PE 124 - Normativ privind stabilirea soluţiilor de alimentare cu


energie electrică a consumatorilor industriali şi casnici.

PE 132 - Normativ pentru proiectarea reţelelor electrice de


distribuţie publică

PE 134 - Normativ privind metodologia de calcul a curenţilor de


scurtcircuit în reţele electrice

PE 142 - Normativ privind combaterea efectului flicker în reţelele


de distribuţie

PE 143 - Normativ privind limitarea regimului deformant

HG 170 - Regulament pentru furnizarea şi utilizarea energiei


electrice. Definiţii.

- Instrucţiuni de detaliere a prevederilor din RFUEE

PE 936 - Instrucţiuni privind modul de autorizare a introducerii în


proiecte a montării şi utilizării receptoarelor electrotermice.

PE 155 - Normativ pentru proiectarea şi executarea


branşamentelor electrice pentru clădiri civile

ID 17 - Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea şi


recepţionarea instalaţiilor electrice în zone cu pericol de
explozie.
C 56 - Normativ pentru verificarea calităţii lucrărilor de
construcţii şi a instalaţiilor aferente

CEI 664 - Prescripţii de coordonare a izolaţiei în instalaţiile de


distribuţie de joasă tensiune

SR CEI 354-1 - Instalaţii electrice ale clădirilor. Domeniu de aplicare,


obiect, principii fundamentale

SR CEI 60364-2 - Definiţii

SR CEI 60364-3 - Determinarea caracteristicilor generale

SR CEI 60364-4 - Protecţia pentru asigurarea securităţii

SR CEI 60364-5 - Alegerea şi punerea în operă a materialelor şi


echipamentelor electrice

SR CEI 60364-6 - Verificări

SR CEI 60364-7 - Reguli pentru instalaţii şi amplasamente speciale

SR CEI 60536 - Clasificarea echipamentelor electrice şi electronice din


punct de vedere al protecţiei împotriva şocurilor electrice

[top]

ANEXA 2

GRADE DE PROTECŢIE A MATERIALELOR


Protecţia împotriva corpurilor solide

Clasificare Caracteristici electrice Grad IP

neglijabil fără protecţie 0 x (1)

protejat împotriva
corpurilor solide mai mari 1x
de 50 mm
obiecte mari şi
mijlocii
protejat împotriva
corpurilor solide mai mari 2x
de 12 mm

protejat împotriva
obiecte mici corpurilor solide mai mari 3x
de 2,5 mm

protejat împotriva
obiecte foarte mici corpurilor solide mai mari 4x
de 1 mm

praf protejat împotriva prafului 5 x (2)


protejat total împotriva
6x
prafului

[top]

ANEXA 3

GRADE DE PROTECŢIE A MATERIALELOR ELECTRICE

Protecţia în prezenţa apei

Clasificare Caracteristici Grad IP Simbol

neglijabil fără protecţie x0 -

protejat împotriva
căderii verticale a
x1
picăturilor de apă
(condens)
căderi de
picături de apă protejat împotriva
căderii picăturilor de
x2
apă a căror înclinare
este de maxim 15°
aspersii de protejat împotriva apei
apă care cade în ploaie
pentru o înclinare de x3
până la 60° faţă de
verticală

proiectări de protejat împotriva


apă proiectării de apă din x4
toate direcţiile

jeturi de apă protejat împotriva


jeturilor de apă venite x5
din toate direcţiile

mase de apă protejat împotriva


maselor de apă x6
similare valurilor mării

imersiune protejat împotriva


x7
efectelor imersiunii

scufundare protejat împotriva


efectelor prelungite ale
x8
scufundării sub
presiune

[top]
ANEXA 4

GRADE DE PROTECŢIE A MATERIALELOR ELECTRICE

Protecţia împotriva şocurilor mecanice

Clasificare Caracteristici Grad "şoc"

slabe 1

medii 5
mari 7

foarte mari 9

[top]

ANEXA 5

METODA SIMPLIFICATĂ PENTRU DETERMINAREA SECŢIUNII CONDUCTOARELOR ŞI PENTRU ALEGEREA DISPOZITIVELOR DE


PROTECŢIE

Protecţia împotriva suprasarcinilor, secţiuni, pierderi de tensiune

Conductoare de cupru

Curentul nominal al dispozitivului de Secţiuni minime ale Pierderea de tensiune


protecţie conductoarelor %
(A) (mm2)

Fuzibile Disjunctoare Disjunctoare Faza Neutru Protecţie Monofazate Trifazate


gl-gG mici uzuale (N) (PEN) 230V 400V

Lmax 6/Lmax Lmax 6/Lmax

10 16 16 1,5 1,5 1,5 32 0,18 65 0,092

16 20 20 2,5 2,5 2,5 40 0,15 80 0,075

20 25 25 4 4 4 50 0,12 100 0,060

32 32 35 6 6 6 55 0,11 110 0,054

40 47 50 10 10 10 65 0,092 130 0,046

50 60 65 16 16 16 80 0,075 160 0,037

80 75 90 25 16 16 90 0,067 180 0,033

100 95 110 35 16 16 100 0,060 200 0,030

125 160 50 25 25 100 0,060 200 0,030

160 210 70 35 35 100 0,060 210 0,028

200 250 95 50 50 120 0,050 240 0,025

250 300 120 70 70 120 0,050 250 0,025


315 340 150 70 70 120 0,050 240 0,025

315 390 185 95 95 120 0,050 250 0,024

400 460 240 120 120 130 0,046 260 0,023

400 520 2x120 120 120 290 0,021

500 600 2x150 150 150 270 0,022

630 690 2x185 150 150 280 0,021

630 730 3x120 185 185 310 0,019

630 840 3x150 185 185 290 0,021

800 960 3x185 240 240 300 0,020

Protecţia împotriva suprasarciniolor, secţiuni, pierderi de tensiune

Conductoare de aluminiu

Curentul nominal al dispozitivului de Secţiuni minime ale Pierderea de tensiune


protecţie conductoarelor %
(A) (mm2)

Fuzibile Disjunctoare Disjunctoare Faza Neutru Protecţie Monofazate Trifazate


gl-gG mici uzuale (N) (PEN) 230V 400V
Lmax 6/Lmax Lmax 6/Lmax

10 16 15 2,5 2,5 2,5 32 0,18 65 0,092

16 20 20 4 4 4 40 0,15 80 0,075

20 25 25 6 6 6 45 0,13 80 0,066

32 38 40 10 10 10 50 0,12 95 0,063

40 47 50 16 16 16 60 0,10 120 0,050

63 60 70 25 25 25 70 0,085 140 0,043

80 75 85 35 25 25 80 0,075 160 0,037

100 125 50 25 25 75 0,080 150 0,040

125 160 70 35 35 85 0,070 170 0,035

160 190 85 50 50 95 0,063 190 0,031

200 220 120 70 70 100 0,060 210 0,028

200 260 150 70 70 95 0,063 190 0,031

250 290 185 95 95 100 0,060 200 0,030

315 350 240 120 120 100 0,060 210 0,028


315 400 300 150 150 110 0,054 220 0,027

315 400 2x120 120 120 230 0,026

400 460 2x150 150 150 220 0,027

400 520 2x185 150 150 230 0,026

500 560 3x120 185 185 250 0,024

500 640 3x150 185 185 230 0,026

630 730 3x185 240 240 240 0,025

800 860 3x240 240 240 260 0,023

[top]

ANEXA 6

DETERMINAREA PUTERII BATERIEI DE CONDENSATOARE LA UN CONSUMATOR

Etapa I - Calculul puterii reactive

A. Calculul puterii reactive Qc pentru instalaţii electric existente:

Trebuie să fie stabilite:


- valoarea factorului de putere mediu al instalaţiei cosϕ 1 pe intervalul considerat (de ex. 1 an) care se calculează cu relaţia:

• energia activă consumată (Wa) în intervalul de timp considerat (de ex. 1 an)
• energie reactivă consumată (Wr) în intervalul de timp considerat.

- valoarea factorului de putere mediu cosϕ 2 cu care dorim să funcţioneze instalaţia (de regulă cosϕ 2 = 0,92);

- energie reactivă, care va trebui produsă de bateria de condensatoare (Wrc) în acelaşi interval de timp (1 an) care se calculează cu relaţia:

Wrc = Wa(tgϕ 1 - tgϕ 2) [kvar h/anual]

- puterea bateriei de condensatoare determinată cu relaţia

în care: T, durata de utilizare în ore a instalaţiei pe an.

Acest calcul se poate aplica atunci când nu se prevede reglarea puterii bateriei.

În cazul în care factorul de putere mediu este corespunzător puterii (sarcinii) maxime active P, puterea bateriei de condensatoare se calculează cu
relaţia:

Qc = P(tgϕ 1 - tgϕ 2) = kP [kvar]

în care k are valorile din tabelul 6.

B. Calculul puterii reactive Qc pentru instalaţii electrice noi.


Pe baza datelor de proiectare se determină:

- puterea activă P şi puterea reactivă Q ale tuturor receptoarelor instalaţiei;

- tgϕ = Q / P pentru fiecare parte de instalaţie electrică (atelier, hală, laborator etc.);

- cosϕ 2 (de obicei cosϕ 2 ≥ 0,92);

- puterea bateriei de condensatoare

Qc = P(tgϕ 1 - tgϕ 2) = kP [kvar]

în care:

- tgϕ 1 corespunde unui cosϕ 1 al instalaţiei necompensate (estimat sau calculat);

- tgϕ 2 = 0,43 pentru cosϕ 2 = 0,92 compensat;

- k are valorile din tabelul 6.

Tabelul 6

Valorile coeficientului k pentru calculul puterii bateriei condensatoare

Înainte de Puterea condensatorului în kvar-kW de sarcină pentru creşterea


compensare factorului de putere la o valoare dată

tgϕ cos tgϕ 0,40 0,36 0,33 0,29 0,25 0,20 0,14 0,0
ϕ 0,43
cosϕ
0,93 0,94 0,95 0,96 0,97 0,98 0,99 1
0,92

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1,73 0,50 1,303 1,337 1,369 1,403 1,441 1,481 1,529 1,590 1,732

1,69 0,51 1,257 1,291 1,323 1,357 1,393 1,435 1,483 1,544 1,686

1,64 0,52 1,215 1,249 1,281 1,315 1,353 1,393 1,441 1,502 1,644

1,60 0,53 1,171 1,205 1,237 1,271 1,309 1,349 1,397 1,458 1,600

1,56 0,54 1,130 1,164 1,196 1,230 1,268 1,308 1,356 1,417 1,559

1,52 0,55 1,090 1,124 1,156 1,190 1,228 1,268 1,316 1,377 1,519

1,48 0,56 1,051 1,085 1,117 1,151 1,189 1,229 1,277 1,338 1,480

1,44 0,57 1,013 1,047 1,079 1,113 1,151 1,191 1,239 1,300 1,442

1,40 0,58 0,976 1,010 1,042 1,076 1,114 1,154 1,202 1,263 1,405

1,37 0,59 0,939 0,973 1,005 1,039 1,077 1,117 1,165 1,226 1,368

1,33 0,60 0,905 0,939 0,971 1,005 1,043 1,083 1,131 1,192 1,334

1,30 0,61 0,870 0,904 0,936 0,970 1,008 1,048 1,096 1,157 1,299

1,27 0,62 0,836 0,870 0,902 0,936 0,974 1,014 1,062 1,123 1,265
1,23 0,63 0,804 0,838 0,870 0,904 0,942 0,982 1,030 1,091 1,233

1,20 0,64 0,771 0,805 0,837 0,871 0,909 0,949 0,997 0,058 1,200

1,17 0,65 0,740 0,774 0,806 0,840 0,878 0,918 0,966 0,007 1,169

1,14 0,66 0,709 0,743 0,775 0,809 0,847 0,887 0,935 0,996 1,138

1,11 0,67 0,679 0,713 0,745 0,770 0,817 0,857 0,905 0,966 1,108

1,08 0,68 0,650 0,684 0,716 0,750 0,788 0,828 0,876 0,937 1,079

1,05 0,69 0,620 0,654 0,686 0,720 0,758 0,798 0,840 0,907 1,049

1,02 0,70 0,591 0,652 0,657 0,691 0,729 0,769 0,811 0,878 1,020

0,99 0,71 0,563 0,597 0,629 0,663 0,701 0,741 0,783 0,850 0,992

0,96 0,72 0,534 0,568 0,600 0,634 0,672 0,712 0,754 0,821 0,963

0,94 0,73 0,507 0,541 0,573 0,607 0,645 0,685 0,727 0,794 0,936

0,91 0,74 0,480 0,514 0,546 0,580 0,618 0,658 0,700 0,767 0,909

0,88 0,75 0,453 0,487 0,519 0,553 0,591 0,631 0,673 0,740 0,882

0,86 0,76 0,426 0,460 0,492 0,526 0,564 0,604 0,652 0,713 0,855

0,83 0,77 0,400 0,434 0,466 0,500 0,538 0,578 0,620 0,687 0,829
0,80 0,78 0,374 0,408 0,440 0,474 0,512 0,552 0,594 0,661 0,803

0,78 0,79 0,347 0,381 0,413 0,447 0,485 0,525 0,567 0,634 0,776

0,75 0,80 0,321 0,355 0,387 0,421 0,459 0,499 0,541 0,608 0,750

0,72 0,81 0,295 0,329 0,361 0,395 0,433 0,473 0,515 0,582 0,724

0,70 0,82 0,269 0,303 0,335 0,369 0,407 0,447 0,489 0,556 0,698

0,67 0,83 0,243 0,277 0,309 0,343 0,381 0,421 0,463 0,530 0,672

0,65 0,84 0,217 0,251 0,283 0,317 0,355 0,395 0,437 0,504 0,645

0,62 0,85 0,191 0,225 0,257 0,291 0,329 0,369 0,417 0,478 0,620

0,59 0,86 0,167 0,198 0,230 0,264 0,301 0,343 0,390 0,450 0,593

0,57 0,87 0,141 0,172 0,204 0,238 0,275 0,317 0,364 0,424 0,567

0,54 0,88 0,112 0,143 0,175

Etapa II - Alegerea modului şi a tipului de compensare

Modul de compensare poate fi:

- Centralizat, când sarcina este stabilă şi continuă. În acest caz, compensarea poate fi nereglabilă şi Qc / S ≤ 15%; (S, puterea aparentă, kVA);

- Centralizat, când sarcina este variabilă. În acest caz compensarea se face cu condensatoare statice în trepte de reglaj automat şi Qc / S > 15%;
- Descentralizat, pe părţi de instalaţie, atunci când acestea au sarcini variabile. În acest caz, compensarea va fi numită automată;

- Direct la receptoarele inductive, atunci când puterea anumitor receptoare este importantă în raport cu puterea totală a instalaţiei. Se realizează
numai compensare cu condensatoare statice fixe sau cu reglaj automat funcţie de variaţiile sarcinii.

[top]

ANEXA 7

Alegerea secţiunii conductoare de protecţie şi neutru

Simbol Caracteristici Observatii


Nr. Sectiunea
crt. Literar Sectiunde minima
Grafic** Denumire Material conductorului activ
(mm2)
(mm2)
0 1 2 3 4 5 6 7
Locuinte
Cu ≥ 4 mm2
s ≤ 16 sP ≥ sF Cu ≥ 2,5 mm2
Al ≥ 4 mm2
Cu Al ---
Conductor
1 PE Al 16 < s ≤ 35 sP = 16
de protectie
(OL echivalent)
sF ≥ 35 sP ≥ sF/2
s ≤ 16Cu sP ≥ 10Cu*** Echipamente informatice
Conductor sF ≤ 16 sN = sF
Cu
2 N neutru (nul 16 < s ≤ 35 sN ≥ 16Cu
Al
de lucru) sF > 35 sN ≥ 25Al
Conductor
comun de Cu sPEN ≥ 10Cu
3 PEN sF ≤ 16
protectie si Al sPEN ≥ 16Al
neutru

sF - secţiunea conductorului de fază; sP - secţiunea conductorului de protecţie; sN - secţiunea conductorului neutru.

*Pentru circuitele monofazate secţiunea conductorului neutru (de nul) este egală cu cea a conductorului de fază.

**Conform SR CEI 60364-3+A1/97.

***Cu excepţia cazului când conductorul face parte dintr-un cablu sau din conductoarele în ţeavă (tuburi).

****Se pot folosi şi mai multe conductoare în paralel dacă suma secţiunilor este cel puţin 10 mm2.

[top]

ANEXA 8

Alegerea caracteristicilor materialelor electrice în funcţie de caracteristicile motoarelor (pornire directă)

Releu Conductoare Tuburi Teava ote


Demaroare
2 Contactor termic Cablu3
ln Siguranta (Cont +
η cosϕ Ip/In RG Ie [A] (RT) ACYY (ACY
[A] [A] RT) Ie/Ir [A] AFY FY
COD Ie/Ir [A] AbY) [mm2] IPEY IPEY Conductoare1
COD [mm2] [mm2]
COD
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
3 5

½
0,66 0,79 1,1 5,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20
(1/2)

3 5

½
0,71 0,81 1,4 5,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20
(1/2)

3 5

½
0,73 0,82 1,9 6,0 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20
(1/2)

3 5

½
0,74 0,84 2,7 6,0 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20
(1/2)

3 5

½
0,77 0,85 3,5 6,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 25
(1/2)

3 5

¾
0,79 0,855 5,0 6,5 4x4,0 3x4+FY4,0 3x2,5+4,0 25 25
(1/2)
3 5

¾
0,80 0,86 6,6 6,5 4x4,0 3x6+FY4,0 4x4,0 25 25
(1/2)

3 5

1
0,82 0,865 8,6 7,0 4x6,0 3x10+FY6 4x6,0 32 25
(3/4)

3 5


0,83 0,865 11,7 7,0 4x10,0 3x16+FY10 4x10 40 32
(1)

3 5


0,85 0,87 15,4 7,0 4x16,0 3x25+FY10 4x16 40 40
(1¼)

3 5

2
0,86 0,87 22,4 7,0 3x25+16 3x35+FY10 3x2,5+16 40 40
(1½)

4 5


0,87 0,87 30,2 7,0 3x50+25 3x70+FY25 3x50+25 50 50
(2)

4 5
0,875 0,88 36,5 7,0 3x50+25 3x70+FY25 3x50+25 63 50 2½
(2)

4 5
9

0,88 0,885 43,0 7,0 3x70+35 3x95+FY35 3x70+35 63
(2½)
75

4 6
9 9
3
0,89 0,89 57,6 7,0 3x95+50 3x120+FY50 3x95+50
(2½)
90 75

4 6
9 9
3
0,895 0,89 70,9 7,0 3x120+50 3x150+FY50 3x120+50
(3)
90 90

4 6
9
-
0,90 0,89 85,5 7,0 --- 2(3x95+50) - 3x150+70 -
(3)
90

4 6
9
-
0,90 0,90 103,5 7,0 --- 2(3x95+50) - 3x150+70 -
(3)
90

4 6 9
0,94 0,92 132,0 7,0 2(3x95+50) - 3x150+70 - -
(3)
90

4 6

-
0,94 0,92 158,0 7,0 2(3x120+70) - - - -
(-)

4 6

-
0,94 0,91 0,91 195 --- 2(3x120+70) - - - -
(-)

NOTĂ:

1. Caracteristicile motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit sunt date pentru turaţia sincronă de 3000 rot/min.;

2. Curentul este indicat conform cataloagelor, pentru tensiunea de 380 V. Tensiunea nominală în reţele de JT este conform SRCEI 60038+A1/97
de 400 V;

3. Siguranţe LF, Lfi;

4. Siguranţele MPR-IAEI Titu;

5. Relee termice - Contactoare Buzău;

6. Relee termice - Electroaparataj Bucureşti;


7. Demaroare (contactoare + RT) tip DRG - Electroaparataj Bucureşti. Acolo unde este linie, demaroarele alese după Ir nu sunt compatibile cu
siguranţa impusă;

8. Alegerea cablurilor s-a făcut conform Tabel 4.8. şi s-au verificat conform Tabel 4.9. din 17/98. Suplimentar se vor verifica la căderea de tensiune
în regim de pornire;

9. Tuburi PVC-U;

10. Dimensiuni ţeavă în ţoli;

11. Ţevile pentru AFY (FY);

12. EMT - Electromotor Timişoara, EPC - Electroputere Craiova.

* Siguranţele nu au fost dimensionate după formula Ip/k unde k = 2,5, ci din caracteristica timp-curent dată de furnizor.

[top]

ANEXA 9

PUTERI INSTALATE ŞI UTILE

COEFICIENŢI DE SIMULTANEITATE ŞI CURENŢI DE CALCUL PENTRU COLOANELE BLOCURILOR CU APARTAMENTE AVÂND GAZE LA
BUCĂTĂRIE ŞI SIMILARE

Coloane
Total Total
Nr. P.i. IC Isig
P.i. C.s. C.u. P.u.
ap. kW/ap (A) (A) Conductori
(kW) (kW) Conductori FY Tub Tub
AFY
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1 10 10 0,95 0,80 7,6 34,5 63/35 2FY6+FY4 IPY25 2AFY10+FY4 IPY25

2 10 20 0,93 0,80 14,88 34,5 63/35 4FY6+OL IPY25 4AFY10+FY4 IPY25

3 10 30 0,90 0,80 21,6 34,5 63/35 4FY6+OL IPY25 4AFY10+OL IPY25

4 10 40 0,89 0,80 28,4 48,5 63/50 3FY16+FY16+OL IPY39 4AFY25+OL IPY39

5 10 50 0,87 0,80 34,8 56,8 63/63 3FY16 FY16 OL IPY39 4AFY25+OL IPY39

PVC- 3AFY50 PVC-


6 10 60 0,83 0,80 39,8 65,0 100/80 3FY25 FY16 OL
U50 AFY25OL U50

PVC- 3AFY50 PVC-


7 10 70 0,80 0,80 44,8 73,2 100/80 3FY25 FY16 OL
U50 AFY25OL U50

PVC- 3AFY50 PVC-


8 10 80 0,75 0,80 48,0 79,7 100/80 3FY25 FY16 OL
U50 AFY25OL U50

PVC- 3AFY70 PVC-


9 10 90 0,70 0,80 50,4 82,3 100/100 3FY25 FY16 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-


10 10 100 0,64 0,80 51,2 83,6 100/100 3FY25 FY16 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-


11 10 110 0,60 0,80 52,8 86,2 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63
PVC- 3AFY70 PVC-
12 10 120 0,57 0,80 54,7 89,3 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-


13 10 130 0,53 0,80 55,1 90,0 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-


14 10 140 0,50 0,80 56,0 91,5 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-


15 10 150 0,47 0,80 56,4 92,1 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-


16 10 160 0,45 0,80 57,60 57,6 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-


17 10 170 0,43 0,80 58,4 95,4 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-


18 10 180 0,41 0,80 59,0 96,4 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-


19 10 190 0,39 0,80 59,2 96,7 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PVC- 3AFY70 PVC-


20 10 200 0,38 0,80 60,8 99,3 100/100 3FY35 FY25 OL
U50 AFY35OL U63

PUTERI INSTALATE ŞI UTILE

COEFICIENŢI DE SIMULTANEITATE ŞI CURENŢI DE CALCUL PENTRU GARSONIERELE CU GAZE LA BUCĂTĂRIE


Total
Nr. P1 Pu IC Isig
P1 Cs Cu Dimensiuni coloane
ap. [kW] [kW] [A] [A]
[kW]

1 6 6 0,95 0,80 4,5 20,7 25/25 2AFY6+FY4 IPY25

2 6 12 0,93 0,80 8,9 20,7 25/25 4AFY6+FY4 IPY25

3 6 18 0,90 0,80 12,9 20,7 25/25 4AFY6+FY4 IPY25

4 6 24 0,89 0,80 17,0 30,6 63/35 4AFY10+OL IPY39

5 6 30 0,87 0,80 20,8 37,3 63/45 4AFY16+OL IPY39

6 6 36 0,83 0,80 23,9 43,7 63/50 4AFY25+OL PVCU50

7 6 42 0,80 0,80 26,8 48,0 63/50 4AFY25+OL PVCU50

8 6 48 0,75 0,80 28,8 51,5 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50

9 6 54 0,70 0,80 30,2 54,0 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50

10 6 60 0,64 0,80 30,7 54,9 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50

11 6 66 0,60 0,80 31,7 56,6 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50

12 6 72 0,57 0,80 32,8 58,7 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50

13 6 78 0,53 0,80 33,1 59,1 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50


14 6 84 0,50 0,80 33,6 60,0 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50

15 6 90 0,47 0,80 33,8 60,6 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50

16 6 96 0,45 0,80 34,6 61,9 63/63 3AFY35+AFY25 PVCU50

17 6 102 0,43 0,80 35,1 62,8 100/80 3AFY50+AFY25 PVCU50

18 6 108 0,41 0,80 35,4 63,5 100/80 3AFY50+AFY25 PVCU50

19 6 114 0,39 0,80 35,6 63,8 100/80 3AFY50+AFY25 PVCU50

20 6 120 0,38 0,80 36,5 56,3 100/80 3AFY50+AFY25 PVCU50

[top]

ANEXA 10

Exemple de scheme electrice pentru alimentarea receptoarelor cu rol de siguranţă la foc şi pentru iluminat de siguranţă

10.1. Pe două căi de alimentare, în condiţiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.b.

Legendă:

GEI - grup electrogen cu pornire automată (sursă de rezervă);

TGEI - tablou grup electrogen, livrat cu grupul;


TGD - tablou general de distribuţie;

TRF - tablou receptoare cu rol de siguranţă la foc;

AAR - anclanşare automată a rezervei.

NOTĂ:

La receptoarele pentru iluminatul de siguranţă se pot utiliza în locul grupului electrogen fie o baterie de acumulatoare, fie o sursă neîntreruptibilă
(UPS).

10.2. Pe o singură cale de alimenare, în condiţiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.a.

Legendă:

GEI - grup electrogen cu pornire automată (sursă de rezervă);

TGEI - tablou grup electrogen, livrat cu grupul;

TGD - tablou general de distribuţie;

TRF - tablou receptoare cu rol de siguranţă la foc;

TP - tabloul principal al clădirii;

AAR - anclanşare automată a rezervei.

[top]