You are on page 1of 7

7.

NEVOIA DE A BEA Şl A MÂNCA
( a se alimenta si a hidrata)

Definiţie Oricărui organism îi este necesar să ingereze şi să absoarbă alimente de bună calitate şi în cantitate
suficientă, pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia indispensabilă unei
bune funcţionări.
Alimentele sunt substante complexe pe care omul le introduce in tubul digestiv,le digera,le absoarbe pentru
energie,biosinteza componentelor celulare,cataliza biologica si intretinerea celorlalte functii.
Scop:- sa asigure aportul de vitamine si saruri minerale;- sa asigure necesarul energetic de baza al organismului pentru
dezvoltare si refacere;- sa asigure si sa favorizeze procesul de vindecare prin menajarea organelor bolnave si aport
nutritiv necesar organismului(terapeutic);- prevenirea evolutiei nefavorabile ale unor boli.
Independenţa în satisfacerea nevoii
Pentru a se menţine sănătoasă, fiinţa umană are nevoie de o cantitate adecvată de alimente, conţinând elementele
nutritive indispensabile vieţii. Cantitatea şi natura alimentelor nutritive sunt în funcţie de: sex, vârstă, greutate,
înâlţime, activitatea depusă, starea de sănătate sau de boală.
O alimentaţie adecvată trebuie să conţină toţi factorii necesari menţinerii vieţii şi asigurării tuturor funcţiilor
organismului în condiţii normale: glucide, proteine, lipide, vitamine, apă, săruri minerale.

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
Factori - vârsta şi dezvoltarea - nevoile alimentare sunt variabile
biologici - sugarul are nevoie de 117 kcal/kg corp in prima jumatate de an si 108 kcal/kg corp in a doua
jumatate;- necesitatile calorice cresc didert proportional cu varsta;
- adolescentii: fetele au nevoie de 2000-2500 kcal/zi iar baietii de 2500-3000 kcal/zi;
- adultul are nevoi nutritionale relativ stabile ca valoare calorica si factori nutritivi. Cresterea
inceteaza iar hrana trebuie adaptata celorlalte variabile care marcheaza exitenta unui adult.
Nutritia se incadreaza in paternurile descrise la interventiile asistentei medicale;
- la varsnic( peste 65 ani) procesele de involutie limiteaza necesarul proteic si caloric; de
asemenea este redus necesarul de vitamine din grupul B; la femei se recomanda
suplimentarea de calciu; datorita proceselor degenerative alimentatia trebuie sa contina
suplimente alimentare;
- activităţi fizice - cu cât activitatea musculara este mai mare, cu atât creşte metabolismul şi implicit
aportul alimentar;- activitate profesionala;- masa corporala;- starea de sanatate, dentitie, deglutitie,
digestie, absortie;- orarul şi repartizarea meselor - un program regulat al meselor este recomandat
tuturor indivizilor; intervalul între mese este în funcţie de vârstă;
- stari fiziologice particulare:
- sarcina : in unctie de fiecare trimestru de sarcina; cantitatea de proteine se creste cu 30g,
aportul de calciu creste cu 50%, iodul cu 25 mg, vit A cu 20-25 %, vit C cu 30%, viatimele di grupul
B si vit D trebuie asigurate in exces.
Factori - starea afectiva;- emoţii - (griji sau bucurie) influenţează consumul de hrană, astfel că unii indivizi
psihologici îşi pierd apetitul, iar alţii reacţionează consumând mai multe alimente;
- anxietatea - hrănirea este strâns legată de satisfacerea unei nevoi de securitate, de dragoste şi de
bunăstare.
Factori - climatul - iarna, indivizii au nevoie de mai multe calorii (mese calde şi nutritive), iar vara, sunt
sociologici preferabile mesele uşoare şi o cantitate crescută de lichide;
- obiceiurile alimentare;
- statutul socio-economic - deprinderile alimentare bune se formează din fragedă copilărie şi,
uneori, pot fi influenţate de apartenenţa la un grup social, sărăcia influenţează negativ satisfacerea
nevoii;
- religia si traditiile - în funcţie de apartenenţa lor religioasă, indivizii au anumite ritualuri
alimentare: post urmat de sărbători mari, interzicerea consumului unor alimente (carne de porc,
cafea, alcool), dar şi prepararea şi servirea alimentelor după un anumit ritual;
- starea materiala;- obiceiurile alimentare si preferintele personale;
- cultura si educatia - alimentaţia este strâns legată de tradiţiile şi superstiţiile fiecărei culturi.

Manifestări de independenţă
Cavitatea - dentiţie bună;
bucată - proteză dentară adaptată şi în stare bună;
- mucoasa bucală roz şi umedă; - limba roz;- gingii roz si aderente dinţilor;
Masticaţia - uşoară, eficace, lenta; - gura închisă;
Reflex de deglutiţie - prezent;
Digestie - lentă;- nestingherită;
Deprinderi alimentare - programul meselor (3 mese şi 2 gustări); 10 ore repaus nocturn;
Apetit - poftă de mâncare - senzaţie agreabilă, tradusă prin dorinţa de hrană;
Foame - senzaţie dezagreabilă, tradusă prin nevoia de a mânca;
Saţietate - senzaţie de plenitudine, resimţită de individ atunci când nevoia de hrană
este satisfăcută;
Hidratare - consum de lichide în funcţie de nevoie;
Gust şi valoare acordate - alegerea alimentelor;- servirea mesei singur sau în grup;
mâncării - tradiţii; - obiceiuri alimentare;- educaţie.
Simtul gustativ - trebuie sa fie prezent;
Ingestie de alimente si de lichide - in cantitate si calitate corespunzătoare vârstei, activităţii;
Obiceiuri alimentare - sănătoase;
Stare de constituţie - normală in raport cu varsta, sexul.

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii
Asistenta calculează necesarul de calorii pe 24 ore, în funcţie de:
- activitate:- în repaus, 25 cal./kg corp/ 24 h;
- activitate uşoară: 35-40 cal./kg corp/24h;
- activitate medie: 40-45 cal./kg corp/24 h;
- activitate intensă: 46-60 cal./kg corp/24 h.
- calculează necesarul de calorii pe 24 h. în funcţie de vârstă:
- se creste necesarul caloric cu 20-30% pentru copii;
- se scade cu 10-15% pentru varstnici;
- la femei este cu 10% mai mic decat la barbat;
- in starile febrile necesarul caloric este marit cu 10%;
- la sportive , in sarcina , alaptare se creste necesarul caloric cu 30%.
- calculează raţia alimentară echilibrată;
- asigură echilibrul între elementele energetice şi cele neenergetice (apă, vitamine, săruri minerale);
- asigură echilibrul între principiile nutritive fundamentale astfel: 50-55% hidraţi de carbon, 10 -15% proteine, 30 -
40% lipide;
- asigură schimbul între produsele de origine animală şi vegetală:
- 60% proteine de origine animală; 40% proteine de origine vegetală;
- 65% lipide de origine animală; 35% lipide de origine vegetală.
- asigură echilibrul între aciditate şi alcalinitate ;
- calculează numărul de calorii/kg corp/24h în stări fiziologice: sportivi, sarcină şi alăptare: + 30%
- raţia alimentară să cuprindă alimente din toate grupele ghidului alimentar, cunoscând valoarea energetică a
principiilor alimentare:
- glucide: 4,1 cal. prin metabolizarea unui gram;
- lipide: 9,3 cal. prin metabolizarea unui gram;
- proteine: 4,1 cal. prin metabolizarea unui gram.
- cercetează gusturile şi deprinderile alimentare ale individului;
- alege alimentele ţinând seama de preferinţele, deprinderile şi nevoile pacientului;
- înlocuieşte, la nevoie, un aliment cu altul, conform echivalenţelor cantitative si calitative ale diferitelor principii
alimentare.
I. DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII
II.
Când această nevoie nu este satisfăcută, survin următoarele probleme de dependenţă:
1. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit(mai putin decat necesarul organismului)
2. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus(mai mult decat necesarul organismului)
3. Intoleranta digestiva

Surse de dificultate
Surse de ordin - alterarea mucoaselor căilor degestive şi a peristaltismululi intenstinal;
fizic - alterarea parenchimului hepatic sau a căilor biliare;
- obstrucţii, tumori, strangulări;tubaj nazo-gastric;
- supraîncărcare: intoxicaţii alcoolice, abuz de medicamente; durere;
- dezechilibre metabolice, electrolitice, endocrine neurologice.
Surse de ordin - afectiuni psihice, tulburări de gândire,
psihologic - anxietate, stres, situaţii de criză,anorexia- lipsa poftei de mincare,
- polifagia- nevoia excesiva de a manca, disfagia- dificultate de a inghiti.
Surse de ordin - foame ,insalubritate,
sociologic - malnutriţie-stare de nutritie nesatisfacatoare, veniturile, tabieturile si interactiunile sociale,
- obiceiuri alimentare, traditii, religie.
Lipsa cunoaşterii - lipsa de cunoştinţe,
- insuficienta cunoaştere de sine, a celorlalţi, a mediului înconjurător.

1. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit
Alimentatie inadecvata:mai putin decat necesarul organismului
Deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive, o insuficienţă în cantitate şi calitate, care afectează starea
nutriţională a individului.

Manifestări de dependenţă
Anorexie - lipsa poftei de mâncare;
Disfagie - greutate la înghiţire; dificultate la inghitire;
Condiţia cavităţii bucale - absenţa dinţilor, carii dentare, gingivite;- ulceraţii ale buzelor, ale mucoasei
bucale;- limbă încarcată, depunere saburală, glosite; dificultate în masticaţie;
Starea tegumentelor - tegumente uscate, pierderea elasticităţii;- acnee, dermatită;
Digestie - dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor;- greaţă, vărsătură;- regurgitaţii;-
aerofagie-eliminarea aerului pe gura; - pirozis-arsuri;
Deprinderi alimentare - greşeli în prepararea alim;- greşeli în alegerea alimentelor; orar nesatisfăcător al
meselor;- pierderea obişnuinţei prin schimbarea condiţiilor de mediu;
Hidratare insuficienta - consum redus de lichide şi săruri minerale;
Cantitate redusa de alimente - cantitatea de alimente nu satisface necesitatile calorice ale pacientului;
Dezechilibru hidro- electrolitic - slăbiciune;- tegumente şi mucoase uscate;- urini concentrate;
Gust şi valoare acordate - dezordonat;- mănâncă în picioare sau în pat;
mâncării - obiceiuri greşite (consumă numai un fel, numai rece etc.);
Deshidratare - turgor-prezent ,tegumente si mucoase uscate, hipo TA, tahicardie;
Malnutriţia - nutritie deficitara, alimentare necorespunzatoare.
Casexia - slabire extrema in faza terminala a unor boli;
Pierdere în greutate - slăbire;
Apatie - stare de indiferenta, lipsa de interes fata de orice activitate si fata de lumea
inconjuratoare.
Diminuarea energiei - intoleranţă la efort;
Edeme - acumulare de lichid seros in ţesuturi.

Intervenţiile asistentei medicale- pacientul cu alimentaţie inadecvată prin deficit
Obiective Intervenţiile autonome si delegate
Pacientul să aibe - aşază pacientul în poziţia semişezând, şezând sau în decubit dorsal, cu capul in lateral;
o stare de bine, - protejează lenjeria cu muşama şi aleză, în funcţie de poziţia pacientului,
fără greţuri şi - ajută pacientul în timpul vărsăturilor, sprijinindu-l , învaţandu-l să inspire profund; il serveste cu
vărsături un pahar cu apa sa-si clateasca gura;
- aplică tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, săruri minerale;
- încurajează pacientul; - reduce sau opreşte aportul de lichide şi alimente.
Pacientul să fie - alimentează pacientul parenteral, instituind perfuzii cu glucoza ) 5%, 10%, 20%, 33%, 40%;
echilibrat hidro- hidrolizate de proteine şi amestecuri de aminoacizi (Marisang, Aminomel), vitamine şi electrolizi,
electrolitic după indicaţia medicului;
- calculează numărul de calorii în funcţie de diferite stări patologice; adaugă 13% pentru fiecare
grad de temperatură peste 37°C; 20-30% pentru agitaţie, convulsii, distrucţii celulare;
- după încetarea vărsăturilor, rehidratează pacientul treptat, cu cantităţi mici de lichide reci, oferite
cu linguriţa;
- explorează gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului;
- conştientizează pacientul asupra importantei regimului alimentar în menţinerea sănătăţii;
- face bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate.
Pacientul să fie - explorează preferinţele pacientului asupra alimentelor permise şi interzise;
echilibrat - serveşte pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate şi prezentate atrăgător;
nutriţional - învaţă pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar şi echivalenţele cantitative şi
calitative ale principiilor alimentare, în vederea înlocuirii unui aliment cu altul;
- lasă pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale, respectând contraindicaţiile regimului.
Pacientul să fie - asigură un climat cald, confortabil ;- încurajează pacientul ;- îi explică scopul intervenţiilor.
echilibrat psihic

2. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus
Alimentatie inadecvata:mai mult decat necesarul organismului
Surplusul este un aport alimentar exagerat cantitativ si calitativ. Toţi indivizii care consumă elemente nutritive
în exces, peste necesităţile energetice ale organismului, se îngraşă şi devin obezi. Surplusul de greutate are
repercursiuni asupra funcţionării organelor şi sistemelor organismului. Un individ poate ingera o cantitate mare de
alimente din mai multe motive: stres, anxietate, singurătate, tulburări psihice, dezechilibru endocrin sau alte dezordini
organice.
Manifestări de dependenţă
Indice ponderal: - greutate corporală cu 15-20% mai mare decât greutatea ideală; greutatea ideală se
+15-20% calculează cu formula: Gkg= 50+ 0,75 (Tcm-150) +(V-20 ):2 X 0,9 unde:
Gkg = greutate corporală exprimată în kg;
Tcm - talia, exprimată în cm; V = vârsta exprimată în ani;
0,9 = factor de corecţie care se aplică numai la femei
- îngrăşare.
Bulimie - senzaţie exagerată de foame: mănâncă fără control.
Polifagie - nevoie exagerată de a mânca şi absenţa sentimentului de saţietate.
Greţuri şi vărsături - eliminare pe gură, parţial sau în totalitate, a conţinutului gastric.
Obezitate - indicele de masă corporală (IMC), o mărime obținută prin împărțirea greutății unei
persoane, exprimată în kilograme la pătratul înălțimii acelei persoane, exprimată
în metri, este mai mare de 30 kg/m2.

Intervenţiile asistentei medicale la pacientul cu alimentatie inadecvata prin surplus
Obiective Intervenţiile autonome si delegate
Pacientul să aibă greutate - asistenta explorează gusturile bolnavului la diferite categorii de alimente;
corporală în funcţie de - învaţă bolnavul valoarea energetică a alimentelor şi necesarul în funcţie de
înălţime, vârstă, sex activităţile fizice şi vârstă;
- alcătuieşte un regim alimentar hipocaloric;
- urmăreşte bolnavul să consume numai alimentele cuprinse în regim;
- urmăreşte orarul şi distribuţia meselor;
- urmăreşte, periodic, greutatea corporală.
Pacientul să desfăşoare - conştientizează bolnavul de importanta activităţilor fizice moderate;
activitate fizică crescută - stabileşte un program de activităţi fizice, în funcţie de gusturi şi capacitate,
împreună cu bolnavul.
Pacientul să fie echilibrat - asistenta permite exprimarea emoţiilor, a sentimentelor bolnavului;
psihic - îl învaţă metode de relaxare;
- la nevoie, administrează medicaţie sedativă.

3. Intoleranta digestiva
Manifestari de dependenta:
- greata- senzatie de a vomita, urmata sau nu de varsatura.- varsatura, - astenie (oboseala) fizica,- paloarea
tegumentelor,- inapetenta,- balonari,- regurgitatii - reflux in cavitatea bucala a unor cantitati mici de lichide din
cavitatea gastrica.
Alte probleme de dependenta *
*Marcean Crin , Manual de nursing, vol I, Editura ALL EDUCATIONAL, 2012.
 Dificultatea sau incapacitatea de a se alimenta si hidrata
Manifestari de dependenta :
- dificultate de deglutitie(disfagie), digestie, masticatie, oboseala, slabiciune, diminuarea mobilitatii mandibulei,
tegumente uscate , palide,nu poate folosi ustensilele pentru a se alimenta.
Surse de dificultate :
- afectiuni ale membrelor superioare, rani ale membrelor superioare;
-stres , anxietate, confuzie, tulburari psihice;deficit vizual,deformarea articulatiilor mainii, paralizie;proteze
dentare prost ajustate;singuratate;dezechilibre endocrine sau organice.

Interventiile asistentei medicale
Obiective Interventii autonome si delegate
1) Pacientul sa se alimenteze singur utilizand ustensile - ajuta pacientul sa se alimenteze;
adecvate in termen de……….. - il incurajeaza apreciindu-i efortul;
2) Pacientul sa consume alimente care se mananca cu mana - administreaza medicatia prescrisa de
(fructe , paine) , singur la fiecare masa in termen de…. medic.
3) Pacientul sa se alimenteze singur fara nici o jena in
termen de………………..
 Dificultatea sau incapacitatea de a respecta un regim alimentar
Manifestari de dependenta :
- nu bea sau bea lichide interzise; omite mesele sau mananca alimente interzise;, paloare, indispozitie,
constipatie.
Surse de dificultate :
- obisnuinte alimentare diferite , legate de cultura si religie;stres , anxietate, confuzie;
- lipsa cunoasterii alimentelor premise sau interzise in afectiunea pe care o are pacientul;dezgust alimentar;
- obisnuinte alimentare dficitare in familie;nu poate sa-si procure sau sa-si prepare alimentele;intoleranta
alimentara;neacceptarea bolii.

Interventiile asistentei medicale
Obiective Interventii autonome si delegate
Pacientul sa urmeze regimul alimentar - ajuta pacientul sa se alimenteze;
singur in termen - ii explica necesitatea dietei alimentare;
de……………………….. - administreaza medicatia prescrisa de medic.

 Refuzul de a se alimenta/ hidrata
Manifestari de dependenta :refuzul de a manca, -refuzul de a bea
Surse de dificultate:
- depresii majore;anxietate, stress,atitudine defavorabila,anturaj, insalubritate,slabiciune, pierderea stimei de
sine,tulburari de gandire,singuratatea (divort , deces);pierderi sociale ( somaj , de avere etc.)

Interventiile asistentei medicale
Obiective Interventii autonome si delegate
1) Pacientul sa-si exprime dorinta - asistenta stimuleaza pacientul sa-si exprime anxietatea, emotiile
de a manca si a bea singur in care au provocat decizia de negativism;
termen de……….. - colaboreaza cu apartinatorii in situatii de singuratate pentru a nu
2) Pacientul sa aiba confort psihic lasa singur pacientul;
si fizic cu ajutorul nursei permanent - explica pacientului necesitatea de a bea si a manca , ridica moralul
pacientului , reda pofta de viata pacientului;
- administreaza medicatia prescrisa de medic (antidepresive).

Vărsăturile
Definitie: Varsaturile reprezintă expulzie fortata, brusca a conţinutului stomacal pe gură.
Surse de dificultate
Nevoia de a vărsa este declanşată în cele mai multe cazuri de:
- intoxicaţii alimentare, mese prea copioase, consum excesiv de alcool;
- consum de anumite medicamente orale, efectele secundare ale unor medicamente;
- colici intestinale, infecţii virale, labilitate psiho-emoţională, graviditatea;
-deplasarea cu maşina, prin excitaţia centrului echilibrului;
- rcreşterea presiunii intracraniene (meningite, encefalite, hemoragii cerebrale, tumori,
abcese cerebrale);
- excitare chimică pe cale sanguină cu substanţe ca cloroform, morfină, uree, sau toxi-kine microbiene în scarlatina,
difterie, pneumonie; -in aceste cazuri voma reprezintă un fenomen patologic.
Manifestari, semne de dependenta
Manifestarile cantitative/calitative sunt determinate de frecvenţă, orar, cantitate, continut, culoare, caracter.
Frecventa
•vărsături ocazionale in intoxicaţii alimentare sau boli infecţioase acute;
•vărsături frecvente in stenoza pilorică după mese;
•vărsături incoercibile in graviditate, tabes, boli psihice;
•vărsăturle pot prezenta caracter de periodicitate.
Orarul vărsăturilor este caracterizat de alimentaţie:
•vărsături matinale, dimineaţa pe stomacul gol (la alcoolici şi gravide);
•vărsături post-prandiale imediat după alimentare sau în timpul mesei (traume psihice, depresie);
•vărsături tardive după 2-6 h de la consumul alimentar (ulcer, cancer gastric complicat cu stenoză pilorică);
Cantitate:
• în cazul vărsăturilor alimentare pacientul varsă toată cantitatea alimentelor consumate;
în stenoza pilorică pe lângă alimentele consumate se adaugă şi secreţia exagerată a glandelor stomacale, precum şi
resturi de la alimentaţiile anterioare (vărsătură abundentă);
uneori cantitatea conţinutului stomacal evacuat este de câteva zeci de ml.
Miros:
•vărsăturile au un miros fad;
•miros acru în caz de hiperclorhidrie;
•miros fecaloid în ileus (refluxul conţinutului intestinal în stomac);
•miros rânced în caz de fermentaţie stomacală.
Conţinut
Conţinutul vărsăturilor este rezultatul:
-alimentelor ingerate, sucului gastric şi duodenal, conţinutul duodenului;
-conţinutul intestinal regurgitat, uneori din exudatul pereţilor stomacali, sânge, etc.
In funcţie de acestea deosebim:
- vărsături alimentare care conţin alimente mai mult sau mai puţin digerate;
- vărsături mucoase, apoase, ce conţin produsele hipersecreţiei gastrice din gastrite,
cancer gastric şi apar la gravide, etilici ca vărsături matinale;
- vărsături biliare în colecistopatii; |
- vărsături fecaloide in caz de ocluzie;
- vărsătură intestinală;
- vărsături purulente în gastrita flegmonoasă sau când un abces al organelor învecinate se deschide în stomac;
-vărsături sanguinolente sau de sânge pur (hematemeză) în boli ale stomacului, organelor învecinate sau în cadrul unor
boli generale.
Culoare:
• galben verzui sau verde închis în vărsături biliare;
• galben murdar în ocluzii intestinale;
• roşie în hematemeză;
• brună, având aspect de „zaţ de cafea" în hemoragii digestive, cancer gastric (cantitatea de sânge din stomac este
redusă apărând în vărsături sub formă digerată sau semidigerată);
Caracter:
• vărsătură fără efort,• vărsătură fără greaţă,• vărsatura fără legătură cu alimentele consumate;• vărsătura brună,
• vărsătură în jet, • vărsătură incoercibile- varsatura în hipertensiune intracraniană (HIC).
Atitudini si interventii
Delimitam simptomele premergătoare:
• supraveghem pacientul atunci când prezintă simptomele premergătoare vărsăturilor:greaţă, vertij, salivaţie
abundentă, dureri de cap, tahicardie, transpiraţii reci, disconfort, stare generală alterată
•în aceste cazuri pregătim de urgenţă tăviţă renală, vas colector, muşama, aleza, prosop,pahar cu apă;
•îndepărtăm proteza dentară acolo unde este cazul;
(delimităm vărsăturile provocate sau precedate de accese de tuse, ca de exemplu în tusea convulsivă.
Asiguram măsuri de control şi toaleta pacientului:
•poziţionăm pacientul şezând, semişezând sau decubit lateral cu capul uşor ridicat pentru a împiedica aspirarea
vărsăturilor;
•susţinem capul pacientului cu o mână pe frunte şi vasul de colectare;
•educăm pacientul pentru a nu căuta să-şi oprească vărsăturile;
•efectuăm toaleta pacientului: bucală, parţială sau totală după necesităţi;
• oferim pacientului apă pentru clătirea gurii după vărsături;
•in cazul unei intoxicaţii alimentare oferim multe lichide pentru a stimula vărsatura pentru a curăţa astfel stomacul;
•asigurăm pacientului regim alimentar de cruţare a stomacului (ceaiuri de muşeţel fără zahăr);
•reluăm alimentaţia pacientului treptat începând cu hrană lichidă (supe);
•educăm pacientul şi aplicăm comprese umezite sau cataplasme calde pe regiunea - abdominală;
•nu administrăm pacientului cu vărsături, medicamente pe cale orală;
•conţinutul stomacal poate fi aspirat în căile respiratorii obstruându-le. In acest caz aspirăm conţinutul stomacal;
resturile alimentare irită mucoasele respiratorii care sunt invadate de floră patogenă apărând bronhopneumonia;
• observăm frecvenţa vărsăturilor şi periodicitatea acestora, notându-le în foaia de temperatură;
• determinăm volumetric cantitatea vărsăturilor pe 24 h şi orarul acestora;
• apreciem conţinutul, culoarea, mirosul şi forţa de proiecţie a vărsăturilor;
• captăm fiecare vărsătură în vas separat.
Intervenţii post-vărsătură:
•observăm şi calmăm simptomele ce pot însoţi vărsătura: durerea abdominală, pierderea echilibrului, deshidratarea;
•comunicăm de urgenţă medicului apariţia vărsăturilor sanguinolente;
•liniştim din punct de vedere psihic pacientul care acuză ameţeli, vertij, sete accentuată şi il educăm pentru conduită
post-vărsătură;
•administrăm medicaţia antiemetică prescrisă de medic (supozitoare, injecţii, perfuzii);
•transportăm la laborator pentru investigaţii vărsătura pacientului;
•notăm fiecare vărsătură cu un cerc, data şi ora când s-a produs:
-cu culoare albastră vărsăturile alimentare; -cu culoare verde vărsăturile bilioase; -cu culoare roşie vărsăturile
sanguinolente.
•la indicaţia medicului efectuăm bilanţul hidric şi administrăm pentru corecţia tulburărilor electrolitice, rezervei
alcaline şi anemiei, parenteral, soluţiile perfuzabile, electroliţii, cantitatea de sânge prescrisă;
•monitorizăm funcţiile vitale, vegetative ale pacientului şi comunicăm de urgenţa

TULBURĂRI ALE FLUIDELOR
Volumul deficitar de fluid(deficit de volum lichidian):- hipovolemie , - deshidratare.
Se datoreaza pierderilor excesive (vărsături, aspiraţie, diaforeză, arsuri, diuretice) sau mişcării fluidului: acumulare
anormală de fluid în diferite zone ale organismului (ascită, edem periferic hematom).
Manifestări - piele uscată cu turgor redus; membrane, mucoase uscate, buze uscate, limba arsă;
de - ochii adânciţi, moi; letargie ;- sete; scăderea eliminării urinare;- tahicardie;- hipotensiune arterială;
dependenta - scăderea presiunii venoase centrale;- creşterea hemoglobinei şi a hematocritului prin
hemoconcentraţie; creşterea ureei sanguine;- urină concentrată cu densitate mare.
Intervenţiile - măsoară şi notează zilnic ingestia şi eliminarea;
asistentei - cântăreşte zilnic pacientul; monitorizează semnele vitale, nivelul de conştienţă, parametrii clinici,
medicale rezultatele de laborator, slăbiciune, nelinişte, agitaţie riguroasă; menţine integritatea membranelor
mucoase prin igienă riguroasă; îngrijeşte tegumentele cu atenţie pentru evitarea atingerii integrităţii
lor;inspectează zilnic zonele de presiune de poziţie şi le masează la fiecare două ore;
- asigură aportul lichidian 2500 ml/zi din care 1500 ml per os.

Excesul volumului de lichid:
- merge în sectorul extracelular, dând naştere la edeme;
- se datoreaza creşterii Na şi a cantităţii de apă prin retenţie şi/sau ingestie excesivă, scăderii excreţiei renale de Na si
apă, scăderii mobilizării de lichide în interiorul spaţiului intravascular.

Manifestări - creşterea acută în greutate;
de - edem periferic; - pleoape edematiate;
dependenta - creşterea presiunii venoase centrale;
- hipertensiune arterială, puls puternic; dispnee;
- raluri crepitante; turgescenţa jugularelor;
- scăderea hemoglobinei şi a hematocritului;- scăderea densitaţii urinare.
Intervenţiile - educă pacienţii cronici, privind apariţia acestor semne;
asistentei - educă pacientul şi familia privind importanţa aportului scăzut de lichide şi Na;
medicale - măsoară zilnic ingestia şi eliminarea;
- cântăreşte zilnic pacientul; observă edemul periferic; ascultă frecvent respiraţia;
- evaluează semnele şi simptomele de edem pulmonar;
- stabileşte cantitatea de lichide pentru fiecare tură;educă pacientul privind efectul diureticelor
asupra echilibrului hidroelectrolilic ;
- învaţă pacientul care sunt lichidele şi alimentele cu conţinut crescut în Na;
- schimbă concepţia de preparare a alimentelor.