THE MAKING OF ETHICAL DECISIONS IN PSYCHOLOGYCAL PRACTICE

*

* Varianta finală în limba engleză a textului:
Ionel Cioară - The making of ethical decisions in the psychological practice, Journal of Psychological and
Educational Research, vol. 19, issue 1, pg. 94-108.

La fel ca majoritatea conceptelor din știinţele socio-umane, decizia nu este ușor de definit.
Într-o lucrare de referinţă pentru psihologia organizaţională (Zlate, 2007) M. Zlate prezintă
tentativele cele mai relevante de definire a deciziei. Sintetizându-le autorul român concluzionează
că definitoriu pentru decizie este alegerea unei variante dintre mai multe posibile, a decide
înseamnă a opta, a alege o alternativă din multitudinea celor existente în vederea traducerii ei în
fapt (Zlate, 2007, p. 259). Necesitatea luării deciziilor în domeniile practicii psihologice, indiferent
de domeniul în care se manifestă decurge din natura interacţiunilor dintre indivizi (indiferent de
rolul jucat), grupuri și trebuinţele acestora. Din punct de vedere psihologic decizia implică mai
multe mecanisme dintre care merită reţinute:
- finalitatea acţiunilor sau stabilirea sarcinilor sau scopurilor/obiectivelor (în acest scop
se impune stabilirea priorităţilor; alocarea resurselor de timp sau efort în vederea
realizării lor, abandonarea unor sarcini care nu au fost bine definite);
- alegerea mijloacelor necesare realizării sarcinilor (descompunerea obiectivelor sau
sarcinilor în subobiective sau sarcini mai mici, ordonarea acţiunilor în funcţie de
priorităţi sau constrângeri);
- dinamica dintre valenţele rezultatului și probabilitatea obţinerii rezultatului (se referă
la încrederea pe care subiectul o are în ceea ce privește rezultatul);
- reactivitatea planului motivaţional (vizează importanţa sarcinii din punct de vedere
motivaţional și speranţa succesului);
- apariţia intenţiei realizării obiectivelor propuse
- persistenţa intenţiei centrate pe tot parcursul realizării sarcinii și inhibarea intenţiilor
aflate în competiţie;
- reglarea temporală a intenţiilor (Richard, 1997, p. 191)
Decizia etică se referă la alegerea alternativelor optime din perspectiva sistemului de valori
asumat de către o organizaţie. Procesul decizional este unul complex întrucât în interacţiunile
presupuse de practica psihologică se intersectează obligaţiile și datoriile profesionale ale
psihologilor cu drepturile pacienţilor, deseori aceștia având un statut special datorită vârstei,
situaţiilor delicate în care se află sau dizabilităţilor pe care le au. Peste acestea se suprapun factorii
psihoindividuali asupra cărora atrăgea atenţia încă din 1890 W. James. Astfel pornind de la
situaţiile conflictuale în care ne aflăm, psihologul american delimita mai multe tipuri de decizii:
decizii raţionale, în care argumentele pro sau contra unui sens al acţiunii se clarifică treptat prin
activarea funcţiilor logico-argumentative; decizii întâmplătoare, determinate de factori exteriori
decidentului; decizii impulsive, determinate de factori interiori, descărcări spontane de energie,
instabilitatea sau caracterul oscilant al caracterului decidentului; decizii determinate de
modificarea scalei de valori; decizii determinate de voinţă (James, 1983).

1

care nu participă la scrierea codurilor etice sau alcătuirea procedurilor de aplicare ale acestora. 2003). 2001. structurile administrative fiind cele care rezolvă în fapt în continuare situaţiile conflictuale în care sunt implicate și conduite imorale – în această situaţie se pare că se găsesc cea mai mare parte a organizaţiilor românești inclusiv Colegiul Psihologilor din România. lipsesc însă mecanismele și instrumentele de aplicare. scopul și ţelurile sale particulare ale sunt considerate drept parte integrantă a acesteia. Însă indiferent de mecanismele pe care le presupune și de factorii de care sunt influenţate rolul deciziilor etice în psihologie este de a dezlega situaţiile încurcate la care poate conduce practica profesională actuală. La fel ca orice profesiune cea de psiholog constă într-o relaţie contractuală între profesionist și client. Abia acum comportamentului etic îi este atribuită importanţa strategică despre care se vorbește în lucrările de etică aplicată de câteva decenii. se înregistrează preocupări consistente pentru sancţionarea și prevenirea comportamentelor inadecvate. Psihologii au obligaţia de a presta serviciul pentru care este plătit. DE CE ESTE NECESAR SĂ LUĂM DECIZII ETICE? Pentru a reglementa aspectele și problemele de natură morală ale unei organizaţii profesionale nu este suficientă elaborarea unui cod etic. comisiile. perpetuarea acestei situaţii poate aduce prejudicii grave imaginii sau chiar viabilităţii firmei). În această relaţie pot apărea însă disfuncţionalităţi contradicţii. în timp ce clienţii s-ar putea aștepta beneficieze și de servicii supererogatorii. în fapt un angajament asumat în principal de către conducere pe calea managementului etic și impus oarecum din exterior membrilor organizaţiei. Acest model comparativ poate folosi conștientizării de către membrii unei organizaţii al locului în care se află în drumul spre o organizaţie în care se practică un management etic adecvat. Psihologul poate susţine că prestaţia sa este adecvată și conform contractului. ceea ce conduce la constituirea integrităţii organizaţiei. stadiul integrităţii adaugă o asumare interiorizată a unor principii și valori de către întreaga comunitate organizaţională. 55). Un posibil conflict se poate astfel naște în condiţiile așteptărilor de natură altruistă pe care clienţii pot presupune că profesioniștii le datorează. p. însă acesta este doar punctul de pornire. alinierea totală este ultimul stadiu al moralităţii unei organizaţii este atins abia atunci când misiunea. stadiul reactivităţii (presupune preocupări minimale și mai degrabă formale de implementare a unor măsuri care să prevină sau să sancţioneze comportamentele neetice. consiliile sau comitetele etice au mai degrabă un rol decorativ. 2 . deci să-și facă datoria (Miroiu & Blebea. Aplicarea acestuia și transformarea organizaţiei într-una care înregistrează performanţe etice presupune parcurgerea mai multor stadii : stadiul imoralităţii (ar putea fi la fel de bine numit al amoralităţii întrucât instituţiile refuză să se preocupe în orice formă de aspectele de natură etică. rolul principal revine tot liderilor organizaţiei însă personalul este atras și implicat în constituirea setului de valori alese de organizaţie pentru a se defini. (Rossouw & van Vuuren. de exemplu ca psihologul să poată fi solicitat și în afara timpului convenit pentru consiliere. stadiul conformităţii etice implică în schimb un angajament sincer al responsabililor organizaţiei pentru monitorizarea și creșterea eficienţei managementului eticii.

Acestea asigură pentru 3 . jocuri. sau eticienii ar trebui să aprofundeze domeniile profesionale. p. . Deși numeroase și eterogene însușirea acestora este singura modalitate de formare în practica responsabililor de managementul etic a unor deprinderi constante și a unor abilităţi de evaluare și judecare morale autonome și nearbitrare. în vederea formării unor abilităţi de decizie etică și de rezolvare a unor probleme inedite – mai ales pentru manageri cu scopul de. Despre nevoia de profesionalizare și controversele legate de utilitatea expertizei etice în activităţile profesionale s-a scris încă puţin. iar problema legată de cine sunt cele mai potrivite persoane să ia decizii în acest domeniu – practicanţii profesiunii sau experţi în etică. Nu e încă deloc clar dacă profesioniștii ar trebui să se antreneze pentru a dobândi și o expertiză etică. până la același nivel al dobândirii competenţelor necesare practicării profesiunii în legătură cu care sunt chemaţi să se pronunţe. 2009. Problema profesionalizării nu se se pune încă în cazul persoanelor capabile să gestioneze problemele morale apărute în activităţile profesionale. 2009. pregătire a momentului în care vor fi convinși și vor ști cum să insereze criterii și restricţii morale în planul strategic al organizaţiei. Codurile etice au rolul de a specifica regulile. Autorul român citat deja mai sus consideră că cea mai potrivită cale de urmat spre o organizaţie morală este practicarea trainingului privind luarea deciziilor etice. cărora le-au răspuns cu succes. audit etic. filme interne despre comportamente morale/imorale. normele deontologice prin care organizaţia va transpune în comportamentul membrilor săi valorile către care aspiră. aplicarea lui constantă prin mecanisme de ţinere în priză a personalului sub aspect moral (organizarea de traininguri. iniţierea unor programe de training al gândirii etice. Pe site-urile organizaţiilor psihologilor din România lipsesc deocamdată trimiteri la activitatea comitetelor de etică sau informaţii care să ateste preocupările pentru dezvoltarea dimensiunii morale a organizaţiilor. auto-training online. Este necesar ca aceștia să apeleze la resurse teoretice și la justificări metodologice temeinice. .. procesul de ţinere în priză are ca efect și formarea treptată a unei culturi instituţionalizate favorabilă valorilor morale. Aceste metode trebuiesc elaborate de specialiști care să cunoască atât domeniul eticii cât și domeniul psihologiei. Însă indiferent de rezultatele acestei autoevaluării printre pașii parcurși pe calea dobândirii performanţei etice.149)..152-153). linie telefonică dedicată etc). Se poate observa din cele afirmate până acum că mecanismul cheie în formarea conformităţii etice a unei organizaţii este reprezentat de metodele de decizie etică. un loc de seamă îl ocupă însușirea și aplicarea unor metode de decizie etică fundamentate pe baza unei solide profesionalizări. . El propune astfel un plan de transformare al unei organizaţii într- una integră care presupune patru pași: . pp. . iar dacă este posibil aceste metode să fi trecut deja proba unor critici severe. crearea unui cod etic auto-asumat prin participarea întregului personal la conceperea lui. în toate compartimentele și activităţile ei (Mureșan. rămâne încă deschisă (Mureșan. rolul principal în acest proces fiind asumat de responsabilii de managementul etic. iar acestui aspect nu îi este încă recunoscută importanţa.

de membrii din structurile de conducere desemnaţi cu constituirea și gestionarea unui climat etic fie doar de psihologii practicanţi puși în faţa unor situaţii ce par fără ieșire. relansată a cazuisticii potrivită mi se pare definiţia dată de Jonsen și Toulmin: „analiza problemelor morale utilizând proceduri de raţionare bazate pe paradigme și analogii. Pe fondul preocupărilor pentru circumstanţele speciale ale unui obiect al verdictului moral un psiholog poate distinge și se poate folosi de relevanţa diferitelor cazuri și reguli particulare. 2007. p. Metodele de decizie sunt foarte eterogene. Cu o istorie extinsă pe parcursul evului mediu. Pentru varianta modernă. situaţii încurcate sau dileme etice. ceea ce este relevant și decisiv pentru o situaţie s-ar putea să fie total irelevant pentru altele în ciuda asemănării dintre ele). până la cele care din dorinţa de a fi cât mai accesibile vulgarizează excesiv de mult problematica deciziei și sfârșesc prin a o eluda. așa cum am dori să se poarte și ei cu noi nu este de loc suficientă pentru rezolvarea problemelor complexe ce apar în practicile profesionale actuale. Psihologul dispune în schimb de un ghid comportamental care trasează reperele morale între care poate acţiona. Acestea pot fi accesate fie de liderii organizaţii. CAZUISTICA Cazuistica este probabil cea mai veche modalitate de abordare a problemelor de natură etică bazându-se pe accentuarea caracterului contextual al cazurilor. acestea punând în cumpănă aplicarea regulilor generale. 2009). astfel este de exemplu metoda utilitaristă binivelară. proceduri ce sunt formulate în termeni de reguli sau maxime.348). Nici preceptele eticii creștine sau teoria imperativului categoric kantian – comportaţi-vă în așa fel încât să-i priviţi pe ceilalţi ca scopuri și niciodată doar ca mijloace pentru realizarea propriilor scopuri. cazuistica este relansată în contextul apariţiei eticii situaţionale (concepţie conform căreia o judecată etică se aplică la situaţii în întregul lor. rămân de asemenea prea formale în raport cu stringenţa și gravitatea situaţiilor pe care se impun să le rezolve. există consecinţe asupra stakeholderi-lor ( Popescu & Sulea.client cadrul de protecţie al intereselor sale și dreptul la un tratament corect din partea psihologului... În acest articol ne vom ocupa de prezentarea acelor metode care considerăm că se pretează cel mai bine domeniilor generoase ale practicii psihologice: cazuistica. proceduri ce duc la formularea unor opinii bine fundamentate (expert) despre existenţa și stringenţa unor obligaţii morale particulare. de la cele foarte elaborate. generale dar nu universale sau invariabile. Situaţiile încurcate sau dilemele etice apar atunci când psihologii trebuie să ia o decizie dintre mai multe alternative prezente în condiţiile în care valorile implicate în caz intră în conflict cu anumite interese individuale. deoarece ele au valabilitate certă numai în condiţiile particulare în care se află agentul și în circunstanţele 4 . conform căreia ni se cere să ne purtăm faţă de ceilalţi. metoda utilitaristă. amplu prezentată de cel mai versat autor român în managementul eticii organizaţionale (Mureșan. Astfel de exemplu aplicare binecunoscutei reguli de aur. altenativele posibile par la fel de justificate. Complexitatea situaţiilor care pot apărea din interacţiunea profesionist-client predispun la apariţia unor dificultăţi. Posibilitatea ivirii unor asemenea cazuri face necesară și obligatorie construirea și utilizarea metodelor de decizie etică.

sunt bine sintetizate de V. Regulile metodei cazuistrice moderne. Codul de procedură disciplinară. Singurele resurse accesabile sunt Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică. principii subiacente. sau discriminarea pe criterii de etnie sau rasă. p. Ideea de bază a metodei nu este acceptarea unor propoziţii universale și aplicarea lor prin deducţie la cazuri particulare. cadrele de referinţă ultime sunt cazurile „paradigmatice” care oferă evaluări morale prezumtive iniţială care au o forţă concluzivă majoră cu condiţia să lipsească circumstanţele excepţionale care ar putea altera evaluarea. Evaluarea etică se bazează în această metodă pe raţionamentul prin analogie. 1) Identifică exact cazul nou pe care vrei să-l evaluezi moral: descrierea cazului. 2009. Acesta realizează o interpretare foarte pertinentă (Mureșan. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică și Normele de aplicare ale acesteia. tehnici persuasive sau de înţelepciunea practică. 1988. Mureșan pentru aplicarea metodei cazuistice. precedente.129). În acestea ar trebui discutate diverse cazuri paradigmatice legate de exemplu de nerespectarea confidenţialităţii. astfel încât o continuare a discuţiei în această direcţie ar fi prematură. Ce ar fi totuși de interes pentru viitorii decidenţii practicieni ai psihologiei ar fi grila propusă de V. 2004. nu a condus încă la stabilirea cazurilor paradigmatice. eventualele principii morale conţinute în el sau legate de el etc. deși vor promova în continuare o înţelegere favorabilă conceptului (Brinkmann & Ims. 2) Încadrează cazul. p. În acest tip de argumentare. pornind de la consensul profesional în jurul valorilor morale focale alese prin asumarea Codului deontologic. Nu voi insista asupra altor aspecte întrucât istoria relativ redusă în timp a practicii morale din comunitatea profesională a psihologilor români urmează doar. anumite aspecte mi se par compatibile și aplicabile cu domeniului practicilor din psihologie. în manualele de studii de caz. 194-199) a acestor reguli. în codurile deontologice. faptele. sau la clarificarea excepţiilor admise. ceea ce au spus alţii despre acest tip de caz etc. maxime morale larg acceptate. Mureșan. Întrucât termenul mai este uneori folosit într-un mod peiorativ unii autori își mai pun încă problema dacă termenul este unul negativ sau neutru. 5 . 3) Rezolvă cazul dacă e simplu. Legea nr. acele cazuri paradigmatice care ar fi cele mai apropiate de cazul nou. circumstanţele auxiliare.257). ar trebui create câteva puncte de plecare exemplare. în practică. în măsura în care această metodă va fi accestă de către managerii etici. Caută în literatura etică. Fiind un domeniu în care nu există precedente de analiză cazuistică. Însă la fel ca în majoritatea celorlalte domenii profesionale autohtone ar trebui demarata organizarea de traininguri etice. pp. influenţat la rândul lui de probabilitate. O altă regulă analizată se referă la scopul metodei care constă în a evalua cazuri noi prin analogie cu exemplele paradigmatice. Vezi care sunt asemănările dintre cazul nou și cazurile paradigmatice – folosind definiţii. ci formarea unei sensibilităţi afective pe baza căreia să înţelegem factorii și circumstanţele noi care apar.particulare ale acţiunii” (Jonsen & Toulmin. Domeniul psihologic în spaţiul românesc este unul în care lipsește o tradiţie de analiză cazuistică care să poată fi documentată din manuale sau alte surse. regândite de cei doi autori citaţi.

În cazuri de ambiguitate sau de conflict al paradigmelor cântărește opţiunile după flerul pe care îl ai. cazuistica poate aluneca și se poate pierde foarte ușor pe panta relativismului) îi restrâng mult aria de aplicabilitate. Childress The Priciples of Biomedical Ethics. norme. principiul respectului autonomiei: oricărei persoane trebuie să i se recunoască și să i se aprecieze libertatea de a face propriile alegeri și de a-și dezvolta propriile păreri și planuri de viaţă (fără controlul altora și în cunoștinţă de cauză). în luarea deciziilor fiind obligaţi să ţinem seama de acestea. atunci când sunt confruntaţi cu conflicte de natură morală (conflicte de interese care rezultă din rolurile jucate sau din relaţiile cu pacienţii. conflicte între îndatoririle profesionale și valorile promovate de organizaţie etc. Beauchamp și J. Metoda de identificare și soluţionare a problemelor morale este formată din principii. începând cu anii `70 și este foarte populară nu doar în rândurile biorticienilor ci și printre deontologii practicanţi ai psihologiei. așa cum vom vedea.) este o altă metodă de decizie: metoda principiistă. de la principiile legale existente etc. p. Atunci când nu există precedente la care să ne raportăm vom fi obligaţi să inventăm unul sau mai multe exemple paradigmatice. eventual folosind și unele principii etice ajutătoare (e. Această metodă a apărut în contextul dezvoltării eticii aplicate. neambigue. (Mureșan. trebuie să inventăm o taxonomie a cazurilor de tipul respectiv. numită astfel de adepţi pentru a nu fi considerată teorie morală. după discernământul tău moral. oferind o listă de criterii pe baza căreia să poată fi judecate situaţiile conflictuale. eventual. care vor funcţiona ca temei al evaluării: . Aceste cazuri trebuie să fie clare. drepturile celor implicaţi și de asemenea virtuţi. o mare parte din valorile. instrumentele și resursele presupusă de această abordare. 5) Elaborează decizia prin consens. de la definiţiile existente. plecând de la experienţa trecută. Adepţii acestui cadru de evaluare morală. 2009. în condiţiile în care acesta este extrem de dificil de obţinut. 201) Deși în unele domenii ale eticii aplicate se vorbește despre revival of casuistry (Vieth. 4) Dezbate dilemele morale.g. În rest. Beauchamp și Childress propun o orientare care să eludeze marile teorii etice tradiţionale. chiar și atunci când alte persoane le consideră greșite. larg acceptate. La baza metodei propuse astfel sunt patru principii. Procedura a devenit notorie odată cu apariţia în 1979 a lucrării lui T. vom extrage. La rigoare. regula morală nouă conţinută tacit în noul caz. 1999) limitele aplicării acestei metode (în principal i se reproșează că întrucât se bazează pe consensul social. Singura restricţie a principiului autonomiei constă în 6 . Aceasta întrucât deontologia psihologică are la bază. Concluzia trebuie adoptată cu precauţii și revizuită de câte ori se impune. utilitariste). în special a ramurii acesteia bioetica. consideră că principiile sunt nucleul tare al vieţii morale. regulile care decurg din acestea. procesul decurge ca mai sus. PRINCIPIISMUL Una dintre alternativele chiar mai la îndemână pentru psihologii care doresc o fundamentare solidă.

Valoarea profesională de căpătâi a psihologilor români este autonomia.principiul dreptăţii: e un grup de norme pentru distribuirea nepărtinitoare a beneficiilor. principiile adecvate. Integritatea personală impune datoria de a respecta dreptul persoanelor de a-şi păstra secrete datele personale. riscurilor și serviciilor medicale (Beauchamp & Childress. putem conveni că el se referă la prejudicii fizice (e. suferinţă. . principiul binefacerii (beneficence): persoanele au obligaţia de a-și ajuta semenii să promoveze acele interese care sunt importante și legitime pentru ei. Din primul principiu rezultă de exemplu necesitatea unor preocupări ferme și constante pentru evitarea comportamentelor.g. pentru fiecare domeniu trebuie alese în funcţie de specificul acestuia. este vorba de teoria virtuţii. înţelegere. în mod imparţial.principiul nefacerii răului (non-maleficence): persoanele trebuie să se abţină de la a intenţiona sau de la a face acte care e probabil să cauzeze prejudicii. prejudiciile și riscurile în vederea obţinerii celui mai mare beneficiu net pentru toţi cei afectaţi. moarte). durere. 7 . Termenul ”prejudiciu” e ambiguu. grupul sau comunitatea din care acestea fac parte. Al doilea principiu este responsabilitatea profesională şi socială. totuși. Principiul integrităţii profesionale este cel de-al treilea şi ultimul explicitat în documentul amintit mai sus. dizabilităţi fizice. Corelatul moral al responsabilităţii profesionale este pentru psihologii autohtoni principiul minimalizării răului.răul pricinuit altora. Iată deci că pentru practica românească principiile amintite vor fi cele mai adecvate pentru realizarea unei evaluări morale de inspiraţie principiistă. Din aceste principii rezultă anumite regului concrete și norme profesionale. fundamentat pe valorile de cinste. toleranţă. întrucât primul principiu ales de către aceștia este principiul kantian al respectului demnităţii umane. de a contrabalansa printr-o compensaţie răul facut celorlalţi. . obligaţia ca respectarea propriei autonomii să nu afecteze respectarea autonomiei celorlalţi. Numărul principiilor nu este unul limitat. tratamentelor. cât şi faţă de familia. iar acest lucru presupune recunoașterea dreptului fundamental al fiecărei persoane la alegere. pe de altă parte principiul obligă psihologii să respecte şi să protejeze sfera privată a clienţilor. respect. ca datorie faţă de alţii ea se referă la obligaţia de a preveni dacă este posibil şi a repara – dacă s-a produs deja . cel puţin la modul declarativ. cu excepţia situaţiei în care există un temei sugicient pentru a proceda așa. 1983). Dacă vom analiza conţinutul The deontological code of psychologist profession with the right for practice license vom putea observa care sunt cele mai potrivite principii pentru aplicarea acestui cadru de evaluare morală în practica psihologică desfășurată în România. compasiune. . la prejudiciile mentale și la alte tipuri de prejudicii. Responsabilitatea. remarcilor sau exprimărilor care ar putea aduce prejudicii de orice fel persoanelor implicate în relaţionarea profesională directă. Din al doilea principiu rezultă se impune norma profesională care reglementează aspectele care ţin de legalitate şi le cere psihologilor să se preocupe în cel mai înalt grad posibil de starea de bine a persoanelor faţă de care îşi exercită rolul profesional. Acest al treilea principiu o altă mare şcoală de etică filosofică îşi aduce contribuţia la reglementarea datoriilor profesionale ale psihologilor. Al treilea principiu se referă la limitele intervenţiei politice şi administrative în viaţa comunităţii profesionale. dar punând în balanţă beneficiile.

(2006).. & Ims K. In P. B. J. Problem identification Is this an ethical problem What are the relevant facts? What might not be relevant? What else do we need to know? Two whom are we obligated? What sources are available to us? Consult with peers/ supervisor Dată fiind situaţia din România. University Press. Beauchamp. (1983). Romania: Polirom Publishing House.. J. New York. Singer (ed. Kluwer Academic Publishers. Bussines as a Humanity. Donaldson and R. A Conflict Case Approach to Business Ethics. (Second Edition) Principles of Biomedical Ethics. Freeman (eds.). Netherland. Din acest principiu derivă mai multe datorii profesionale ale psihologilor: evitarea discriminării. Casuistry and the Case for Business Ethics. Journal of Business Ethics 53: 123-136. 8 . & Childress J. REFERENCES: Almond. in T.de a-şi proteja viaţa privată. E. B. (2004). (1994). Brinkmann. James. Oxford University Press. J.. F. Iaşi. onestitatea (prezentarea corectă a calificărilor şi competenţelor). domeniu care rămâne încă suficient de controversat pentru a împiedica etica să devină o disciplină autonomă. Harvard University Press. L. The Rights.). W. unde domeniul expertizei etice și al aplicării metodelor de decizie etică am considerat că este mai potrivit să prezentăm deocamdată doar acele metode care se plasesază la suficient de mare distanţă de controversele filosofice legate de aplicarea teoriilor încât să poată fi aplicate cu succes de persoane care nu au o neaparat o expertiză în teoriile etice. T. (1983). 288-298). The Principles of Psychology. Ciulla. Ethics (pp. ţinerea promisiunilor onorarea obligaţiilor contractuale. imparţialitatea.

Zlate. The Abuse of Casuistry. bind 3. Trei Publishing House. Manual de tehnici și metode în psihologia muncii și organizaţională. The revival of casuistry in applied ethics and its problems. (1998). & Toulmin. Skriftserie forHFs etikkseminar. (2003). Romania. A. Health Care and Philosophy 2: 51-53. (1999). A. Medicine. (1997). Berkeley. M. Rossouw. Managementul eticii în organizaţii (The management of ethics in organizations) in Z. Great Dictionary of Psychology Paris. Managementul eticii în organizaţii (The management of ethics in organizations). Kluwer Academic Publishers. Grande dictionnaire de la psychologie. (2007). Romania. & Sulea. Vieth. 9 . Bloch et. C. Bucharest.. Larousse. in H. Bogháthy. Tratat de psihologie organizaţional-managerială. Mureşan. C. A History of Moral Reasoning.R. Introducere în etica profesională. Journal of Business Ethics. G. & Blebea Nicolae. (2009). Popescu. University of California Press. G. Jonsen. V. Polirom Publishing House. Iași. Décision (Decision). Making a Case for Casuistry: AIDS and its Ethical Challenges. M. Modes of Managing Morality: A Descriptive Model of Strategies for Managing Ethics. (1988). (Bucureşti (Introduction in Professional Ethics). (2001). Iași. F. J. Netherland. (2007). S. Romania.. & van Vuuren L. Miroiu. 46. University of Oslo. Romania.. Richard. Bucharest University Publishing House. al. Polirom Publishing House. J.-F.. Keenan. Bucharest.

10 .