rms

\

t\
K

Coperta: O. Marinesou

YASUNARI KAWABATA
KYOTO
oder
Bit jungen Liebenden in der alten Kaiserstadt
Roman
Cari Hanser Verlag
(g) 1B8S Catl Hanser Terlag, Miinchen

Yasunari Kawabata

Kyoto
sau
Tinerii îndrăgostiţi
din străvechiul oraş imperial
!

î n româneşte de Vasile Spoială
-

Bditura „UNIVERS"
B u c u r e j t i —1970

năpădită de muşchi. să se arouiască spre dreapta. Capitolul î n t îi FLORI DE PRIMĂVARA înfloriseră viorelele pe trunchiul bătrînului arţar. aco­ perind-o cu ramuri aplecate. după ce-i trecea de creş­ tet. „O. cu trunchiul lui abia puţin mai gros decît trupul lui Chieko dar parcă puteai asemui trupul tinerei fete cu trunchiul acela ros de vînturi şi ploi. în grădina aceea mică.. arţarul părea un adevărat uriaş. iată că au dat şi anul acesta în floare !" îşi spuse Chieko zărindu4e şi întîmpinînd ast­ fel în gînd gingaşa primăvară. din îndoitura trunchiului. porneau crengile răsfi- rîndu-se prelungi peste întreaga grădină. îndoindu-se parcă sub grele poveri. arţarul se pleca lin. cu scoarţa lui aspră. Cam în dreptul şoldului lui Chieko. ca apoi.. înghesuită printre clădiri. 5 . De aici.

stând aşa. şi după ce crescuse mai mare se gândea câteodată : „Oare se pot ele Sntilni ? S-or fi cunoscând viorelele lîntre ele ?" De parcă „a te întîlni" sau „a te cunoaşte" ar putea însemna ceva pentru nişte viorele ! Primăvară de primăvară. Copacul vânjos. rar se întâmpla ca vreunul să bage de seamă că pe trunchiul lui înfloreau viorele. dar erau frunze şi flori în fiecare an. Dar cei care ştiau de rostul viorelelor erau fluturii. Chiar acum cînd le zărise şi Chieko.. bătrân dar puternic încă. De fie­ care dată cînd le venea vremea „să se trezeas­ că la viaţă" şi Chieko le vedea. Puţin sub îndoitura arţarului erau doua scorburi şi-n amîndouă se cuibărise cîte o tufă mică de viorele ce înfloreau în fiecare primă­ vară.. Erau acolo de oînd se ştia Chieko pe lu­ me. Greu să mai observi şi bietele vio­ rele ce creşteau în scorburile lui. privindu-le cuprinsă de tulburare şi-n inimă cu un simţă- mînat de singurătate. la o palmă una de alta." Dintre clienţii ce veneau la prăvălie şi ve­ deau şi lăudau falnicul arţar. zăbovea pe te­ rasă sau lângă trunchiul arţarului. 6 . „Aici să te naşti şi aici să trăieşti mereu. un roi de fluturaşi albi se ridică de pe pământ într-o plutire lină spre trunchiul copacului şi începu să fîlfîie în jurul florilor. mai era şi-acum plin de semeţie şi farmec.. acoperit pînă-n creş­ tet de muşchi. noduros. nu înfloreau mai mult de trei sau poate cinci viorele în fiecare din cele două scorburi din trunchiul arţarului.

Arţarul dăduse frunzuliţe roşii. am văzut un chip mai mare al Fecioa­ rei Măria care semăna cu acesta.. dar Chieko mai rămînea pe terasă privind viorelele.. Fluturii zburaseră. Nu poate fi decât Cristos. La Kitano. Nu-i cine ştie ce de capul lui. spusese tatăl laconic. l-o fi adus vreun grădinar sau vreun pietrar. da. ar trebui să aibă pruncul în braţe. Se uita la ele şi parcă le spunea în şoaptă : „Ce frumos aţi înflorit şi anul ăsta de dragul meu ! Ce drăguţ din partea voastră !" Chiar la rădăcina copacului.. aşezat cam sub cele două tufe de viorele. —• Nu pe Fecioara Măria ? întrebase atunci Chieko. încuviinţase Chieko dînd din cap. Pe urmă întrebase : — Au fost şi creştini printre strămoşii noş­ tri ? — Da' de unde ! Felinarul ăsta a ajuns în- tîmplător aici.. — Dacă ar fi Fecioara Măria. în apropiere de templul Tenjin. fluturii ju­ căuşi îl învăluiau într-o sclipire albă. se afla un felinar vechi de piatră. — Ah. Era o zi blîndă de primăvară învăluită într-o ceaţă străvezie. iar frun­ zele şi florile viorelelor erau ca două umbre mai întunecate pe verdele crud al muşchiului ce învelea copacul. Tatăl ei îi explicase odată că figura de pe piciorul felinarului îl reprezintă pe Cristos. 7 .

trebuie să fi fost o lucrare execu­ tată cu foarte multă migală. stătea drept şi-şi ţinea mîinile împreunate pe piept. lîngă rădăcina bătrînului arţar. iar din figura roasă de vîn- turile şi ploile oîtorva secole nu se mai distin­ geau deoît vag capul. Se poate ca felinarul acesta să fi rămas din acele vremuri de demult oînd creştinismul era încă prigonit în Japonia. doar pentru aspectul său de lucru străvechi. fusese adesea la biserică şi citise şi Biblia. Piatra era tocită şi mînoată de vreme. Căci cine observa felinarul înnegrit de vreme. dar pentru simplul motiv că-i plă­ cea limba engleză. nu stătea să-1 pri­ vească mai de aproape. Intîlneşti cîte unul — două la toate caisele. dar im­ presia pe care ţi-o făcea era ou totul alta decît aceea pe care ţi-o lăsau figurile de piatră ale lui Buda sau Jizo. Nu se simţea însă îndemnată 8 . Nu urmase vreo şcoală de misionari. La vremea lui. tatăl lui Chieko spunea : — E un Crist ! Dar asta se întîmpla rar. E adevărat că dacă se întîmpla să atragă aten­ ţia vreunui client. un felinar de grădină fiind un lucru foarte obişnuit. Tot ce mai puteai bănui acum era că mînecile largi atîrnau pînă jos. Acum felinarul creştin era ţinut acolo în gră­ dina prăvăliei. Privirile fetei coborîră acum de la viorele la Cristul de piatră. şi că oricine ar fi fost. trupul şi picioarele. Forma pro- priu-zisă nu se mai putea recunoaşte. Dacă înainte vreme fusese obiect de cult sau numai o podoabă exotică — nu mai ştia nimeni.

An de an. Nicăieri pe piatra lui nu era săpată vreo cruce. Intre timp. şi pe la mij­ locul lui august începeau să cânte. Chieko îşi plimbă privirile de la felinar la viorele şi deo­ dată îi veniră în minte greieraşii ei de casă. Se năşteau. încît îi ţinea aoum în două oale de porţelan vechi de Tamba. Viorelele de pe trunchiul arţarului le desco­ perise de mult. pe când greieri de casă se-apu- case să crească de-abia de vreo patru^cinci ani. cântau. la o prietenă de-a ei de la şcoala medie oare-i ţinea în ca­ meră . greieraşii lui Chieko se înmul­ ţiseră. Dar ast­ fel li se păstra seminţia şi era imai bine decît dacă ar fi trăit o viaţă sourtă de-o singură 9 . Nişte greieraşi cîntători. se înmulţeau şi mureau în aceeaşi oală strimtă şi întunecată. nici să aprindă luminări în faţa vechiului felinar înnegrit de vreme. — Ce trist trebuie să fie. Viorelele de deasupra Cristului de piatră îi păreau a fi inima Fecioarei Măria.să aducă vreo ofrandă de flori. şi adusese şi ea câţiva acasă. Se pare că aceşti greieri sînt foarte cău­ taţi şi că există şi unele mănăstiri unde se fac adevărate crescătorii de greieri. în jur de întîi iulie. spusese atunci Chieko. Atunci auzise pentru prima oară greieri cîn- tîndu-şi cântecul lor neîntrerupt. lăsându-i pur şi simplu să piară. pe care-i creştea într-o oală de porţelan vechi de Tamba. să trăieşti într-o oală ! Dar prietena ei i-a răspuns că e mult mai bine aşa pentru ei decît dacă i-ai ţine într-o colivie deschisă. Erau atâţia. apăreau puii.

trăiau aşa mai departe. bunăoară. generaţie tîntr-o colivie deschisă. Nu era toamnă. A'cum nu era încă vremea greierilor. erau în oală pentru că-i pusese ea acolo. Şi totuşi. Fireşte însă că greierii nu trăiau în oală pentru a scăpa de deşertăciunile lumii. ci primăvară. dar faptul că Viorelele de pe trunchiul arţarului au făcuto pe Chieko să-şi aducă aminte de greieri nu era cu totul lipsit de semnificaţie. aşa cum au înflorit viorelele. dar oum ajunseseră viorelele să-şi găsească locul în scorburi ? Oricum ar fi. au grijă să facă mereu schimb de bărbătuşi. Şi totuşi. ca să evite răul. dacă stai să te gîndeşti : să-ţi petreci toată viaţa într-o oală ! O oală să înfăţişeze întregul uni­ vers ! Chieko ştia că „Tot universul într-o oală" era o străveche legendă din China. Poate că nici nu ştiau că stau într-o oală. aşa vor ieşi şi greierii anul ăsta cînd le va veni vremea şi vor începe să oînte. în oala din poveste se aflau palate. Cea imai mare surpriză pentru Chieko a fost o dată cînd a observat că puii de greier din oala în care nu schimbase bărbătuşii erau mai pricăjit şi imai firavi.. Greierii. ?" io .. Crescătorii de greieri ştiu lucrul acesta şi. Legenda asta era povestită de pustnicii din munţi. „Aşa trăieşte natura. şi-n palatele acelea găseai din belşug cele mai alese vinuri şi cele mai felurite şi gustoase mîncăruri — într-o ţară fermecată de dincolo de lumea noastră pământeană.

Dar dacă vrea Chieko. Numai Chieko stă­ tea privind pierdută la nişte amărîte de viorele. Un prieten de-al lui. ?" Era o zi de primăvară în care întreaga fire pulsa. putem intra fiecare pe cont propriu şi ne întîlnim sub cireşii din grădină. „Şi eu. şi rîsul lui suna frumos. aşa că sîntem în siguranţă. Se făcuse vremea mesei şi vînzătorii din prăvălie începeau să se pregătească de plecare. va privi singur cireşii. Uşoara boare a primăverii se juca în părul fetei. — Mi l-am angajat ca paznic personal. Chiar dacă unul dintre noi va trebui să aştepte puţin. spusese Shinichi rîzînd uşor. ce vrei. Chieko îşi dădu şuviţele răvăşite după urechi. Chieko îşi aminti că-i timpul să se pregătească şi ea pentru întîlnirea pe care o avea ca să meargă la sărbătoarea cireşilor înfloriţi. — Păi.. e paznic de poartă. ca să mai dîştige ceva parale se an­ gajase pentru cîteva săptămîni controlor de bilete la intrarea în grădina templului şi-1 anunţase că acum era momentul cînd dăduse­ ră toţi cireşii în floare.. trezindu-se la viaţă. Doar e vorba de flori de care nu te poţi sătura privindu-le. trebuie să lase toată lumea să treacă ! şi Shinichi rîse iarăşi scurt. Se gîndea la viorele şi la greieri şi-i •asemuia cu viaţa ei. — Ne păzeşte şi pe noi ? întrebase Chieko. 11 . Mizuki Shinichi îi telefonase ieri şi o invitase la templul Heian. coleg de facultate.

•— Eşti un afurisit ! — Care dintre noi ? Chieko îşi alese un chimono în culori dis­ crete. — Dacă-i aşa.. Ele au fost înălţate în anul 1895 în amintirea împăratului Kammu. Se îmbrăcă şi ieşi din casă. Clădirile lui nu s'înt înisă prea vechi.. E un templu în care se fac multe căsătorii. Templul Heian e un templu vestit pentru serbările ce ţin de vechi tradiţii. E locul unde a avut loc în lanul 1938 celebrarea trecerii în rândul zeilor a împăratului Komei. cel care ou mai bine de o mie de ani în urmă strămutase capitala ţării în Kyoto. Dar adevărata minune de aici o constituie cireşii. ? —• Câtuşi de puţin ! Dar ce ne facem dacă dă o ploaie straşnică la noapte şi scutură toate florile ? — Atunci. ultimul care a domnit la Kyoto înainte de strămuta­ rea reşedinţei imperiale la Tokyo.. nu ne rămîne decît să admirăm frumuseţea florilor scuturate.. poate că Shinichi preferă să se ducă singur. iar în dreapta şi-n stînga treptelor de la intrare cresc şi aici cîte un portocal şi un cireş. cu ramurile lor aplecate şi-ncăreate de 12 . •—• Asta-i bună ! Nişte petale strivite de ploaie şi seuturate-n noroi ? Auzi colo : fru­ museţea florilor scuturate. Dar poarta zeilor şi capela exterioară au fost clădite după modelul porţii 'Oten şi al marii săli Daigoku din vechea reşedinţă imperială Heian.

îl zări culcat pe-o pajişte. cît indecenţa trupului său tolănit în iarbă. Dar unde-i Shinichi ? Să nu fi sosit încă ? Se hotărî să nu admire florile înainte de a-1 găsi pe Shinichi. sporovăind cît le ţinea gura. Dar ceea ce o izbi în primul rînd nu era atît lipsa de politeţe faţă de ea. nu prea avusese prilejul să vadă bărbaţi dormind şi nu era obişnuită. Surprinsă că-d găseşte aşa pe Shinichi. roşul cireşilor nă­ pădi în inima lui Chieko.flori de-un roşu aprins. Stătea cu mîinile sub ceafă şi ochii închişi. în viaţa de toate zilele. iată că am întîlnit şi anul acesta adevă­ rata primăvară din Kyoto !" gîndi ea şi rămase locului.. . sau tolănit pe spate şi purtînd discuţii interesante şi spirituale cu colegii lui. O porni la vale. Poate că aşa o fi stînd şi-n grădina univer­ sităţii. 13 . Ei sînt lucrul cel mai caracteristic pentru grădina templului Heian. Fără îndoială că nu-i vorba decît de-o obişnuinţă de-a lui Shinichi ! Vreo patru-oinoi femei mai bătrîne şedeau lîngă Shinichi. cu capul sprijinit pe braţ.0. Nu se mai sătura privind. culcat în iarbă. ce-ar putea simboliza mai bine primăvara străvechiului oraş imperial Kyoto decît acest belşug de flori aprinse de cireş ? De cum intră în grădină. La ea acasă. în fond. îşi zise că nu se cade să aştepţi în felul acesta o fată. îşi despachetaseră gustarea din cutii şi mîncau. Şi. printre ra­ murile de cireş ce atîrnau pînă jos. ceva mai în vale.

dar nu-şi putu stăpîni roşeaţa oare-i îmbujora obrajii. în cele din urmă vru să plece de acolo. — Nici n-am dormit. Te poate vedea toată lumea. te-ai prefăcut tot timpul că dormi ? — „Ia te uită ce fericită arată această tînă- ră domnişoară care se apropie de mine !" mi-am spus şi m-a cuprins puţin tristeţea. iar apoi l-o fi furat somnul pe ne­ simţite !" îşi zise Chieko căutînd să ia lucrurile în glumă şi să-1 scuze. mă cam doare capul. — Fericită ? Eu. Era pentru prima oară că-1 vedea dor­ mind. Ge­ nele lui lungi semănau cu genele unui copil.„Poate că 1-a amuzat şi de aceea se aşezase lîngă ele. îşi întoarse privirile de la faţa lui. sărind în picioa­ re.. Era îmbrăcat corect. nu mă mai doare.. — Chieko ! strigă Shinichi. — Nu-i frumos din partea ta ! — Ce-ar fi făcut Chieko dacă n-aş fi stri­ gat-o ? — De clnd am venit. — Nu se face să dormi într-un loc ca ăsta. In afară de asta. Chieko simţi că nu mai are chef de nimic. Ştiu tot ce s-a-rutîm- plat de cînd a venit Chieko. 14 . Dintr-odată. Nu-i venea să-1 strige pe Shinichi. în uniforma de student şi avea părul pieptănat şi periat cu grijă. fericită ? — Te doare capul ? — Nu. Stătu aşa fă­ ră să ştie ce să facă.

ci de flori înşirate pe ra­ muri. — Nu-ţi face griji. — Asta-i locul în care-imi plac florile cel mai mult. Ai zice că nici nu-i vorba despre nişte pomi înfloriţi. — Aş vrea să pot vedea toate florile. Chieko se-ntoarse urmată de Shinichi. acoperite pînă-n vîrf de flori cu petale de-un roşu aprins. — Aici e-ntr-adevăr primăvară ! Ramurile cireşilor atîrnă lungi şi subţiri. dar de la Ghieko o auzea pentru prima oară. spuse Chieko. toate. Shinichi se opri privindu-i florile de- aproape. Acolo era un cireş cu ramurile întinse pînă departe. — Ţi-e faţa albă ca o lamă de sabie. mi-a trecut. Chieko. Era de ajuns să arunci o privire asupra pe­ retelui de cireşi roşii plîngători de la intrarea galeriei dinspre apus că primăvara şi punea stăpînire pe sufletul tău. şi-4 conduse pe Shini­ chi spre colţul galeriei. 15 . — Dar sabia aceasta nu e periculoasă pentru tine. Urca­ ră puţin şi se-ndreptară spre intrarea galeriei dinspre apus. Cuvintele fetei stîrniră în ei o tresărire fier­ binte. E o sabie blîndă ca şi florile. Mai spuseseră şi alţii despre faţa lui că-i albă ca lama lucioasă a unei săbii. — Arăţi cam palid. spu­ se el şi rîse. spuse ea. Dar toate.

. Cînd îl observă pe Shinichi. Din mica ceainărie ascunsă în umbra aleii numite „Puntea inimilor senine" ieşi Masako îmbrăcată într-un chimono cu mmeoi lungi. Chieko ! strigă cineva. — Ce feminine sînt ! exclamă el. Zău. Chieko ? Sînt cu profesorul nostru. Avem invitaţi la ceai şi am cam obosit. Ce farmec au. Masako o-ntrebă şoptindu-i la ureche : — Logodnicul tău ? Chieko negă dînd uşor din cap. Cel mult.. Părăsiră cireşul şi porniră mai departe. la bucătărie. Shinichi o luase între timp înainte. — Dar nu sînt singură. e bine şi la bucătărie. dacă te uiţi la ele mai de aproape ! Rămurelele atâr­ nă atît de delicate. şi florile sînt atît de plă­ pânde şi de cărnoase totodată. 16 . — Nu vrei să mă ajuţi puţin. — Chieko. — Iţi face curte ? Chieko clătină iarăşi din cap.. Drumul se îngusta la un moment dat şi acolo era un loc de odihnă. Roşul aprins al florilor de cireş părea stră­ bătut de sclipiri purpurii.. — Aşa cum sînt îmbrăcată ? Nu văd cum te-aş putea ajuta. în­ drepţi n du -se spre lac. Cu servitul am să mă ocup eu. — Nu-i nimic. Cîţiva vizitatori şedeau pe un covor stacojiu şi beau ceai. şi ce culoare ! spuse Shinichi. — Nu le-iarn simţit niciodată pînă acum atît de feminine.

Chieko şi Shiniehi ajunseră pe o cărare umbroasă. Dacă te aude ! spuse Chieko şi-i făcu un semn de sailut lui Masako.o . E frumoasă. O luară pe poteca ce trecea pe sub mica ceainărie şi ajunseră la lac. nu prea înalţi. Era un lac în jurul căruia nu se aflau cireşi. Pe aleea de pe partea cealaltă a lacului nu se vedeau decît tufe de rododendron cu flori albe. Verdele lor va ră- mîne să desfete ochiul cînd n-au să mai fie înfloriţi cireşii.\ — Atunci. Şi mai erau acolo şi pini. ce faci. aş zice. Dar drumea­ gul scurt de sub umbra copacilor se termină repede şi-n faţa lor se-ntindea acum pînă de­ parte o grădină-nsoriltă cu un lac mai mare ca cel dintîi. Chieko nu se lăsă convinsă. nu-i aşa ? — Mai degrabă comună. care rămăsese locului privind în urma lor. Dar chiar şi acum. nu vrei să vii cu ed înă­ untru ? stărui Masako. — Nu vorbi aşa tare. Asta o făcu pe Chieko să se gîndească la Nora. dar de o formă frumoasă. Florile roşii ale cireşilor plîngători se oglindeau în luciul sclipitor al apei. De-a lungul malu­ lui se înălţau frunze fragede şi verzi de trestie aromată. După ce-1 înconjurară. verdele 2 . iar pe oglinda apei pluteau frunze late de nufăr. 115 17 . Aici mirosea a frunze tinere şi a pămînt jilav. Erau acolo şi oîţiva turişti istrăini care făceau foto­ grafii. E Ioc destul. Alergă după Shirtichi şi-i spuse : — E o prietenă de la cursurile de ceremonia ceaiului.

— Nnai decît să încerci! Ar fi minunat! Se mergea uşor pe lespezi. Shinichi întoarse capul.curat ai pinilor şi luciul apei nu făceau decît să dea şi mai multă viaţă şi strălucire roşului aprins al florilor de cireş. — Păi. în jurul pietrelor pluteau frunze de nufăr. văzură oglindindu-se în apa din jurul lespezi­ lor siluetele pinilor tineri. Ştii că pagoda cu cinci caturi din templul Daigo a fost complet restaurată şi zilele astea o să i se facă sfinţirea ? Mergem SK) vedem ? —• A ieşit tot atît de frumoasă ca şi noua galerie de aur ? •> 18 . lespezile astea or fi tot vreo ab­ stracţie ? întrebă Shinichi. Li se spune „pod de mlaştină". cum e cu muşchiul acela de cedru din grădina templului Daigo. — Ce zici. de-ai fi zis că fuseseră tăiate şi aşe­ zate aici bucată de coloane de la uşile temple­ lor. — Aş avea chef s-o trec pe Chieko peste lac ducând-o în spinare. Pe-aloeuri. Erau nişte lespezi rotunde. Chieko trebui să-si salte puţin poala chiimonoului. aşa că n-ar fi fost o treabă prea grea nid pentru o femeie bătrînă. nu e totul abstracţie în grădinile japoneze ? Dar oînd se face prea mult caz. mi-e lehamite ! — O fi ! Numai că muşchiul de cedru enntr- adevăr abstract. Cînd ajunseră aproape de malul celălalt. Shinichi o luase înainte păşind pe lespezile ce treceau ca o punte prin apa lacului.

N — Bineînţeles. Ce forfotă o să fie acolo cu ocazia sfinţirii. găsise o bancă goală şi-acuma îi ţinea şi lui Shinichi locul liber de lîngă ea. Pe locul acela de pe mal unde ajunseseră treoînd peste lespezi. unde se puteau aşeza oame­ nii să se odihnească şi să admire peisajul de pe cealaltă parte a lacului. — A. spuse Shinichi. ce ruşine ! zise Chieko sărind de pe bancă şi lăsînd locul lui Shinichi. sau pot să mă culc la picioarele lui Chieko. Deşi nu a ars. eu nu-mi doresc să văd alte flori de­ cât aceşti cireşi roşii plîngători. De o pante şi de aMa a podeţului se aflau bănci joase cu spetează. „Podul de mlaştină" rămăsese departe-n urma lor. mai ales că au înflorit şi toate florile. Shinichi ! Shinichi ! Chieko fugise înainte. mai ales grădina din faţă a cărei principală podoabă o constituie lacul. pinii stăteau orînduiţi frumos în pilcuri. Mă duc să cumpăr mînoare pentru crapi. Se numea „Castelul păcii". 19 . Totul e nou. — O. — Pot să stau şi-n picioare. numai că au demolat-o şi au reclădit-o.. O splendoare. dar era mai degrabă un podeţ în formă de castel. — Aicea.. Cei aşezaţi pe bănci beau şi mîncau merin­ dele aduse de-aoasă. E aşa aum o ştii. Se apropiară apoi de un podeţ. în timp ce pe sub pod se zbenguiau copiii.

iar altele pluteau pe apa lacului.. o adiere uşoară scutură cîteva petale sub paşii şi pe umerii fetei. Alte petale zăceau pe pămînt. cu atîtea flori. îmtr-o zi ca asta. Shinichi şedea privind pierdut lacul.. — Ei. Peste ochii ei se aşternu deodată o umbră de mîhnire. arăta nespus de frumos. — La ce te gîndeşti ? întrebă Chieko. — Dincolo de pod e aireşul meu cel mai drag. Se-ratoarse ou pline şi-noepu să arunce firi­ mituri în lac. Zăboviră acolo multă vreme. îşi ţinea privirile aplecate şi se părea că apa lacului se oglindeşte-n ele. da.. întinzîndu-1 cî't îi rămăsese din pîine. nu ! Lîngă o domnişoară atât de feri­ cită. Fericirea ei radiază cu atîta ardoare. După o vreme se sculă de pe bancă. — Să-ţi dau şi ţie puţin ? întrebă Chieko. — Te mai doare capul ? — Nu. — Păi... şi-n tremurai ei se oglindeau cireşii şi pinii. Crapii aurii veneau oîrduri... Cînd trecură pe sub el.. Shinichi nu răspunse. nu se vede şi de aici ? Cireşul acela era renumit. — Crezi că sînt fericită ? întrebă Chieko. căci cu florile lui de un roşu aprins şi cu crengile aplecate oa ale unei sălcii plîngătoare. Unii dintre ei ieşeau la suprafaţa apei şi apa se-nvolbura în cercuri. cîr- duri. 20 . — Ştiu eu ? Uneori se-ntîmplă să fii fericit fără să te gîndeşti la ceva anume. — Ei.

pentru că-1 vedem de-aici dintre flori. de-ţi părea că atingeau pămîntul. nu ? Era o bucată destul de bună de drum pînă acolo. răspunse Chieko. — Tot ce-aş mai vrea acum ar fi să mă duc la Kiyomizu. Unele ramuri mai groase aveau proptele din beţe de bambus. — La templul Kiyomizu ? spuse Shinichi făcând o mutră nu prea încântată. iar crenguţele subţiri atîrnau pînă jos. zgrunţuros. O spuse ou atîta foc. — Trebuie să fie coama Munţilor de Răsă­ rit. —• Aş vrea să privesc de pe Kiyomizu cum se lasă amurgul pest£ Kyoto. şi acolo se termina şi terenul templului. Le venea amândurora greu să plece de acolo. Dacă priveai printre ramurile înflorite spre malul de răsărit al lacului. în jurul cireşilor era presărat un covor de nisip alb. hai să mergem ! — Dar mergem pe jos. mai ales că nici nu o luară de-a lungul 21 . vedeai înălţîndu- se deasupra copacilor verdele crud al munţilor. aproape prea înalţi pentru grădina aceea. — E muntele Daimonji. în dreapta se afla un pîlc de pini. nu ? spuse Shinichi. încît Shinichi se de­ clară de acord. spuse Chieko şi veni şi ea alături de Shinichi privind printre ramurile înflorite. — Bine. — Daimonji ? Zău ? Dar parcă era mai înalt ! — Poate că ni se pare nouă aşa. Să văd cum co­ boară soarele în spatele Munţilor de Apus şi să privesc cerul de deasupra lor. spuse Chieko în timp ce ieşeau prin poarta Otenmon.

Shinichi se apropie de ea. deodată. iar acoperişul capelei. — Copil părăsit.liniei de tramvai. tăind peste şoseaua oare ducea la templul Nanzenji. 22 . în­ cepu să se lase ceaţa deasă a serii de primă­ vară. dar afară erau aprinse lampioanele. Luminile oraşului licăreau palide în văpaia amurgului. Pe cînd se apropiau de templu. Dar era o terasă mai mică şi mai deschisă. pe lîngă galeria Amida. Shinichi. Părea că-d uitase cu totul pe însoţitorul ei. oare ieşea mult în afară peste peretele abrupt şi stâncos. părea mic şi nerezistent. — Ştii. Chieko nu se opri pe platou. In galeria principală era întu­ neric. Chieko se sprijini de balustradă privind spre apus. Se construise şi acolo o terasă.. oi ocoliră mult. făcut din şindrilă şi scoarţă de chiparos. eu am fost un copil pără­ sit ! spuse ea aşa. ? şi Shinichi începu să caute cuvintelor lui Chieko un înţeles simbolic. de unde o luă spre capela cea mai îndepărtată. ci trecu mai de­ parte. care-i duse prin fundul parcului Maruyama pînă la templul Kiyomizu. Feţele vizitatorilor întîrziaţi pe platfor­ ma din faţa templului — de fapt nişte studente — nu se mai distingeau bine în lumina amur­ gului. de unde aveai în faţă priveliştea oraşului şi a Munţilor de Apus.. încon­ jurară apoi capela Chion şi nimeriră pe o cărare îngustă şi părăsită. Lui Chieko îi plăcea să vină aici în ceasul acesta de seară. Acesta era locul cel mai înait.

— Lucrurile sînt mai puţin complicate. ci de părinţii mei. — Mai bine zis. teoretic vorbind. — Copil părăsit. Dumnezeu te părăseşte pentru ca să te mîn- tuiască. Dar Chieko părea că nici nu aude ce i se spune. se grăbi Shinichi să «pună. continuă el. trimiţîndu- te pe lume ? îi privi o vreme profilul uşor colorat de lu­ mina amurgului. vru să-i pună hlînd mîna pe umăr. • După o veche credinţă japoneză. spui tu ? murmură Shini- chi. Shinichi nu înţelegea ce se petrece în sufle­ tul ei. Chie­ ko se feri.... Eu nu sînt un copil părăsit de Dumnezeii. Chieoo socoteşte despre sine că e un copil părăsit ? Atunci. A te naşte nu înseam­ nă oare că Dumnezeu te-a părăsit. — Lasă^mă-n pace ! Cum poţi să te atingi de-un copil părăsit ! 1 — Dacă e să socotim oamenii nişte copii părăsiţi de Dumnezeu. copiii părăsiţi sînt pur­ tătorii unui blestem tot timpul vieţii. Poate că nu sîntem cu toţii deoît nişte copii părăsiţi. Privea in jos spre orsaul luminat şi nu-şi întoarse faţa înspre Shinichi. şi eu sînt un copil părăsit. 23 . întrebîndu-se ce legătură să fie oare între mîhnirea fetei şi această seară de primăvară. dar mişcat de durerea ce i se citea pe faţă. îl întrerupse fata.. ar trebui să spunem că sîntem cu toţii „copiii Domnului".

şi mă uit la amurgul ce se lasă peste oraş.. Unul mi-a spus că m-a furat de pe aleea cireşilor din Gion. Mi-a povestit că am fost un prunc tare dulce şi că m-a furat şi a fugit cu mine cu maşina. nu 24 .. cu fetele astea sin­ gure la părinţi se-ntîmplă adesea să aibă fel de fel de gânduri ciudate. — Ce tot îndrugi! Nu te simţi bine ? — De ee-aş minţi ? — Nu eşti tu unica şi răsfăţata fiică a unui mare comerciant ? De fapt. zici ?... — Niu mai spune ! ? — Ăsta-i adevărul.. asta sînt. în fine. ai vreo dovadă ? — Dovadă.. altul că de pe malul rîului Kamo — dar. — Bine. cum spui. dar. dar trebuia totuşi să i-1 spun lui Shinichi. Lăsat în faţa grilajului de lemn de la intrarea prăvăliei noastre. iar tata că din altul. în fond. Şi. nici nu ştiu dacă m-am născut de fapt în Kyoto. şi.. Grilajul din faţa prăvă­ liei ! Grilajul ăla vechi o ştie prea bine. Pe măsură ce vorbea. vocea fetei devenea tot mai melodioasă : •—• Mama m-a chemat o dată la ea şi mi-a spus că nu m-am născut din trupul ei. — Copil părăsit. — Da. nici nu-mi prea pasă că-s copil părăsit. Cred că asta a fost pe vremea cînd eram încă o şco­ lăriţă. Mi-a spus că m-a furat dintr-un loc. răsfăţată.. în faţa templului Kiyomizu. da.. Şi. — Dar ce ?. ? — Gînd stau aşa aici. poate că nu avea nici un rost.. ia spune. de fapt.

că prea-s vechi toate pietrele de mormînt de acolo.. Ceea ce-1 tulburase şi-ar fi vrut neapărat să afle era : de ce-i făcuse Chieko tocmai aici mărturisirea ? Probabil de aceea îl adusese pînă la Kiyomi- zu şi tot de aceea şi răsunase vocea ei mai frumos şi mai limpede ca niciodată. Chieko bănuia desigur că Shinichi o iubeşte şi de aceea a vrult să-d spună ea singură ade­ vărul ? Nici asta nu părea să fie explicaţia..are importanţă. Părea mai degrabă că urmăreşte să-i respingă 25 .. Deşi nu ored. Să fi vrut oare numai să-1 înduioşeze ? Nu. în cartierul marilor ma­ gazine. căci Chieko locuia chiar in centru. ar putea să se intere­ seze prin vecini şi să afle totul.. aşa că nici nu vreau să-i mai caut pe ceilalţi. — Şi ce-i cu părinţii tăi adevăraţi ? Nu le-ai dat de urmă ? — Părinţii mei de acuma mă iubesc mult. Li se părea probabil că ar fi fost prea trist pentru mine să-mi spună că fusesem un copil părăsit în faţa prăvăliei. în fond. Culoarea blîndă a serii de primăvară era ca un abur ruginiu ce cobora dinspre Munţii de Apus şi sc-ntindea pînă deasupra oraşului. Dar nu la asta îi stătea acuma capul. O voce în străfundurile căreia putea distinge multă gra­ vitate. Poate că părinţii mei adevăraţi zac undeva în cimitirul Adashino. Lui Sinichi aproape că nu-i veni să creadă că Chieko era într-adevăr un copil părăsit sau un copil furat. despre asta nici nu putea fi vorba. printre morţii pentru care nu se mai roagă nimeni.

... —• Dar n-ai şi tu ceea ce se numeşte perso­ nalitatea ta ? Mîndria ta personală ? întrebă Shinichi. mult prea multă chiar. de loc ! Nici singură. acum doi ani. ţi-o ucizi ? 26 . de nici nu ştiu ce să mă fac. E adevărat că vorbele astea ale tatălui meu m-au oam. nu. în fond. iubirea. sau nu era vorba decît de-o fantas­ magorie de-a ei. răspunse ea fără nici o ezitare... era intr-adevăr un „copil părăsit". părinţii mei mi-au spus că studiile nu au nici un rost pentru viitoarea moştenitoare a magazinului şi că aş face mai bine dacă m-aş ocupa de treburile prăvăliei. nici tristă. dar. aşa-i ? — Da. Şi.. Mi-am propus pînă acum să-i ascult în toate privinţele. —• Asta a fost acum doi ani. — Ba da. ? Poate că nu făcuse totul decît din spirit de contradicţie. se gîndi Shinichi şi spuse : — Ce-a simţit Chieko cînd a aflat că-i un copil părăsit ? S-a simţit singură pe lume şi tristă ? — O. — Si-atunci ? Ţi-o înăbuşi. —• Cînd am vrut să mă înscriu la univer­ sitate. — Chiar şi-n ceea ce ar privi căsătoria ? — Chiar şi-n asta. — Chieko nu iese niciodată din vorba părin­ ţilor ei ? — Fireşte că nu iese niciodată din vorba părinţilor ei. că prea-i spusese el de trei ori la rînd la templul Heian că-i fericită.

Acoperişul din şindrilă groasă de cedru co­ bora parcă spre ei. Acum se-ntoarse pentru prima oară cu faţa la Shinichi. — Mi-e frică. n-o ucid. Ochii ei străluceau. nu ? spuse Chieko. — Cine mai poate să te înţeleagă şi pe tine ! exclamă Shinichi şi-n vocea lui tremură un rîs uşor. — Nu. — Tare-aş vrea să-i pot vedea puţin faţa acestui misterios copil de pripas ! — S-a făcut întuneric. greoi şi ameninţător. . spuse ea după un răstimp. Se sprijini apoi de balustradă privind cerce­ tător profilul fetei. ri- dicîndu-şi privirile spre acoperişul galeriei prin­ cipale.

şi-atunci doar penitru a da lecţii în arta florilor. Capitolul al doilea LA MĂNĂSTIREA DE MAICI CU ZĂBRELE LA FERESTRE Oata Takichiro. E adevărat că mai avea şi o olădire anexă în care se organi­ zau uneori ceremonii ale ceaiului. nu mai adăpostea decât o singură călugăriţă. Sata Takichiro închiriase una din chilii şi se părea că. Micuţa mă­ năstire. tatăl lui Chieko. Stareţa ieşea foarte rar dintre zidurile mănăstirii. se retrăsese de vreo trei-patru zile la mănăstirea de maici ce se află ascunsă într-un loc izolat din Saga. avea un trecut venerabil. în cele cîteva zile cît stătuse acolo. dar ceaină­ ria nu-şi cîştigase un renume. 2S . Cu toate că se numea mănăstire de maici. care fusese înfiinţată încă în vechiul Kyoto. bătrînă de şaizeci şi cinci de ani. aşa că turiştii o găseau greu şi uitarea şi pacea se aşternuseră asupră-i. Ca să ajungi acolo trebuia să treci printr-o pădurice de bam­ bus.

Neliniştit de faptul acesta. ca alţii. dar afacerile le lăsase în seama procuristului (care acum se numea director comercial al magazinului). Fireşte că Takichiro rămăsese pro­ prietarul magazinului. nu-i prea păsa de alţii. Marele magazin de stofe al lui Sata Takiohiro se afla chiar în centrul comercial al oraşului Kyoto. şi angaja artişti din afară să-i exe­ cute modelele la modă. fiind în acelaşi timp dispreţuitor. mănăstirea avusese o influenţa simţitoare asu­ pra lui. stofele lui erau atît de originale şi de neobişnuite. s-a dus şi s-a închis un timp în mănăstirea din Saga. la fol ca toate marile magazine. 29 . Cu timpul. Iar cînd expunea totuşi ceva. şi atunci 1-a luat şi 1-a inter­ nat într-iun spital. Văzîndu-4 îndărătnic. La început tatăl său. de altfel. am­ biţia de a expune modelele create de el. E adevărat că după ce a preluat el conduce­ rea magazinului. lipsă de desenatori. pînă cînd a observat că dacă nu-i mergea treaba. îl lăsase să-şi facă cheful. Takichiro se arătase încă de tînăr foarte ta­ lentat dar. Nu ducea. încît se vindeau foarte greu. lua droguri sub influenţa cărora concepea nişte modele eît se poate de stranii . se transformase în societate pe acţiuni. în speranţa că-şi va re­ găsi inspiraţia. Takichibei. magazinul lui. pe colo cîte ceva din stilul comercial moştenit din bătrâni. Takichiro a început să creeze modele din ce în ce mai prozaice. Cu toate astea se mai păstrase pe ici. Nu avea. nu i-a spus nici o vorbă.

„Să încerc moda clasică ?" se întreba el une­ ori şi pe dată începeau să-i defileze prin faţa ochilor şiruri întregi de modele tradiţionale şi tot felul de tăieturi şi culori de haine străvechi. Dar Takiohiro trecuse de cincizeci şi cinci de ani. Takichiro nu era nevoit să creeze el însuşi modele de stofe.. îţi mulţumesc !. în spatele pupitrului se aflau două scrinuri vechi din lemn scump în care se păs- 30 . să mai învioreze puţin gîndu- rile tatălui ei ? Poate că aşa o să-ani vină şi vreo idee bună pentru un nou model. — O. tată ? Am adus-o de la băcănia Morika. — Vrei să-ţi dau fasole cu brînză de vaci. ca proprietar al marelui său magazin. Are să rămînă aici pînă diseară. îneîit desenele bizare create de Takiohiro sub influenţa drogurilor erau socotite acum drept cele mai moderne modele abstracte. Fasolea de la Morika îmi place foarte mult. Cînd se plimba prin renumitele grădini ce se-n- tindeau peste oîmpiile şi dealurile din jurul oraşului. A venit apoi războiul. în faţa ultimei ferestre ce dădea spre grădină şi spre Cristul de piatră. Dar adevărata mea bu­ curie este că a venit Chieko. mai ales că modelele lui mai degrabă încurcau treburile prăvăliei. Cu toate astea.. îşi petrecea oîte o jumătate din fiecare zi şezînd la pupitrul pe oare şi-1 instalase în camera de primire. De fapt. în minte i se înfiripau neîncetat schi­ ţe de modele de chimonouri. dupâ care modelele de chimonouri s-au schimbat atît de surprin­ zător.. sosi fiica lui. Spre vremea amiezii. Chieko..

răspundea Takichiro. 31 . pe unde se circula destul de mult.trau eşantioane de vechi stofe chinezeşti şi ja­ poneze. dar de fiecare dată oînd se organizau expoziţii de stofe vechi şi era rugat să împrumute din comorile lui. dar rămînea tăcut şi răbdător. In grădina din spate se înălţa un hambar singuratic al cărui etaj era plin cu costume de teatru No. ma­ joritatea păstrate în forma lor originală. străbătută ide un coridor îngust. Takichiro refuza categoric. iar alături era un sipet plin ctu repro­ duceri după ţesături din lumea întreagă. — N-am chef să cumpăr de la el. spunînd : — Aceste lucruri nu vor ieşi niciodată din casa mea ! E vrerea străbunilor mei! Şi rămînea neînduplecat în refuzul său. Atunci tuna şi ful­ gera : — Nu se poate puţin mai încet ? ! Atunci apărea în prag proouristul şi explica. Singurul lucru ca­ reul scotea din sărite era oînd auzea gălăgia vînzătorilor din prăvălie. împreunîndu-şi palmele : — A sosit un negustor cu marfă din Osaka. In acelaşi hambar mai erau păstrate de asemenea o mulţime de pînzeturi imprimate aduse din ţările sudice. Se găsesc destui alţi angrosişti. acolo era pupitrul lui Takichiro. care în aceste ocazii se încrunta. Unele dintre ele fuseseră colecţionate încă de tatăl sau de bunicul lui Takichiro . haine brodate pentru ceremonii şi diferite alte lucruri de îmbrăcăminte. Casa era de tipul vechilor clădiri din Kyoto.

— Bucata asta e tocmai cît trebuie ca să iasă un obi pentru Chieko.perdeaua. El îi povestea atunci de unde venea pînza. spunea procuristul şi ieşea. Erau întotdeauna nişte explicaţii foarte amănunţite. tată ! . alegerea ei emoţionîndu4 de fiecare dată pe Takichiro. dacă e din Java sau din Pensia. Chieko schimba adesea materialul de perdea. Fusese idee a lui Chieko şi era o idee bună. Intre pernele pe care şedea Takichiro şi pu­ pitru era aşternut un covor scump adus din străinătate. mă gîndesc. — Adu foarfecă ! spuse Takichiro. dar.. Cine tîrguieşte stofe cu vorba înseamnă că n-are ochi pentru aşa ceva. privind . cîte eşarfe obi n-ar ieşi din bueata asta de stambă.. nu ou gura. —• Da. ce ve­ chime are şi ce semnificaţie au modelele. Initr-una din daţi. desigur. — Dar nu se poate. căci perdeaua mai oprea puţin din gălăgia prăvăliei... — îmi permiteţi să amintesc că e vorba de un foarte vechi furnizor al magazinului nostru. înconjurat cu o perdea de pînză scumpă din sud. Şi mi se pare că nu ducem lipsă de marfă de proastă aalitate. Luă foarfecă şi tăie cu obişnuita lui înde­ mânare o bucată din perdea. — Stofele se tîrguiesc cu ochii. Ochii fetei se umeziră de emoţie. şi Chieko nu prea înţelegea de fiecare dată totul. ea spuse: — E prea scumpă ca să faci din ea sacoşe şi prea mare ca s-o iroseşti tăind-o pentru şerve­ ţele de ceai .

Chieko era obişnuită să-1 audă pe tatăl ei văicărindu-se... cu desenele ei mari şi culorile viguroase altemînd eu nuanţe fine. Takichiro se prefăcu că nu vede obiul. poate că îmi va veni şi mie vreo idee bună pentru un nou model. de altfel. Era o pînză splen­ didă. deşi îl observase din prima clipă. aşa că nu încercă să-1 consoleze. dacă am s-o văd pe Chieko încinsă cu un obi din pînza asta. Fata o puse în faţa tatălui. tată. dar Takichiro se în­ treba în sinea lui dacă era un obi potrivit pen­ tru o fată tînără primăvara.. calendarului lunar. Chieko se ridică aruncând o privire păduricii de bambus de dincolo de poartă. spuse tatăl. Şi uite şi zidul de lut. Cu acest obi venise încinsă Chieko la mă­ năstire.0. Tatăl nu rosti nici un cuvînt. i Denumirea poetică a celei de-a treia luni a... cînd totul în jur era numai flori ? Cutioara de lemn în care adusese Chieko mîncare avea formă de semilună.. b i n e ! Şi. — Azi-mîine intrăm în toamna bambusu­ lui '. La fel ca şi mine. 115 33 . cînd bambusul începe sa piardă frunza. — Bine. cum s-a scorojit tot şi s-a lăsat într-o parte. Iţi pregă­ tesc îndată fasolea. 8 . Se mulţumi să repete : — Toamna bambusului. spunînd : — Trebuie să aştepţi puţin.

— Nu vrei să mănînidi şi tu puţin cu mine ? o rugă tatăl. — Hinm. De departe se vede foarte frumos.. De multă vreme. nu ? Că doar nu se prea vfînd. făcu tatăl... Poate că e şi singura care le poarta. Uitîndu-se la fiica sa. Apoi Chieko intră aduoînd tatiîmairile şi puse maisa. — O. şi nici nu le făcea pentru altceva. nu-i aşa ? — Simple. mulţumeşte. mai punea din cînd în cînd să se imprime două- 34 . Fata trecu în camera din spate. tatăl spuse : — O îmbrăcăminte într-adevăr discretă ! Chieko nu poartă dedît modelele mele. înseamnă că mi se potriveisc. dar. Takiichiro o auzi tăind ceapa şi răzuind peşte uscat. spuse ea.. Magazinul se profilase aproape total pe producţii de serie. ca să nu ştirbească prestigiul patronului. — Hmmm.. — Da da. — Dacă-<mi face plăcere să le port.. modelele lui Takiohiro nu mai erau deoît o marotă. dar procuristul. lacurile-s pline de petale scuturate. desigur.. Cine are ochi pentru aşa ceva. Doar ici-colo a mai rămas cîte un cireş înflo­ rit pe dealurile verzi.. ştie să şi aprecieze ! Apoi căzu într-o tăcere adîncă. — Cum arătau cireşii pe drum ? întrebă ta­ tăl într-o doară. — Unei fete tinere îi stă foarte bine să se îmbrace simplu ! izbucni el deodată cu voce aspră. Făcea totul cu foarte mult zel. sînt cam simple.

sau numai materiale din ma­ gazinul nostru. ce zici. ar trebui să mă gîndese că şi-a găsit un prieten bogat. Dar.. N-are nici un rost să te .trei eşantioane şi după modelele lui. spuse Takichiro. dacă aş vedea-o la un moment dat pe Chieko schimbînd tot felul de toalete luxoase. nu crezi că liniile acestea ale caligrafiei învăţaţilor de la Fujiwara ar pă­ ţea fi foarte bine folosite la creerea de modele ? 35 . De fiecare dată. să te ocupi de caligrafie la şai­ zeci de ani. „O fi vrînd oare tata să-şi uite aici la mănă­ stire de treburile prăvăliei ?" gîndi Chieko. privirile fetei că­ zură întâmplător pe pupitrul mare de scris ia care lucra tatăl ei. Tot ce se afflia pe un colţ al pupitrului era doar o călimară de tuş din piatră lăcuită şi două caiete cu reproduceri — sau mai bine zis cu modele de scriitură ou vechea caligrafie de la mănăstirea Koya. — Ei. Nu o fac deloc din obligaţie. Rîsul lui era forţat.. — Ciudat. modelul cel mai distins îl purta Chieko. Nu era nimic acolo din care ai fi putut deduce că s-ar fi lucrat la creerea umor modele Kyoto. — Nu te sileşte nimeni să porţi numai mo­ dele de-ale mele. fiica patronului. încercă Takichiro să glumească. In timp ce servea fasolea.simţi obligată. nu ? spuse parcă puţin ruşinat Ta­ kichiro. — Obligată ? se miră Chieko. Dar se vedea oît de colo că nu-i ardea de glumă.

îl iau nu numai în mînă.în mină şi se roagă ? —• în termeni moderni. la vremea asta. Şi-mi vine atunci să-il sfarm în­ tre dinţi. — Poate că ar trebui să scrii mai mare. — Ce seîrhos ! E atît de murdar. —• Trebuie să vină în curînd. luă tacâmurile de pe masă şi le duse tăcută în bucătărie. nu-i prea văd bine viito- 36 .. Chieko îşi lăsă privirile-n podea. aş putea să^l numesc mascota mea. rozarul ? Am rugat^o pe stareţă să mi-1 lase mie. dar mai întîi dau o raită prin Saga. — îl ia tata. — Ceea ce e tragic insa e câ-^mi tremura mîna. ci şi-n gură uneori.. — Unde-i stareţa ? întrebă ea cînd se în­ toarse din bucătărie. spuse Takiehi- ro. nu ? — Păi scriu destul de mare. Şi Chieko ce-are de gînd să facă ? — Am să mă duc acasă.. Cred că. rîul Arashima s-o fi revărsat peste maluri — şi-i atât de frumos ! Şi-mi place şi Nonomiya. Cine ştie prin oîifce mîini o fi trecut rozarul ăsta în de­ cursul atâtor ani ? — De ce ? Şinn definitiv nu-i decît murdă­ ria mâinilor cîtarva generaţii de călugăriţe evlavioase.. şi drumul spre capela Nison-In şi spre Adashino ! — Dacă la vîrsta ei Chieko se simte atrasă de asemenea locuri. — Şi ce-i cu rozarul ăsta vechi de pe tu- şieră ? — A. Mişcată de durerea tatălui ei.

Prin faţa ochilor îi treceau imagini din tablourile pictorilor Sotatsu şi Korin. Mănăstirea în care se retrăsese tatăl ei dispăruse ascunsă de păduricea de bambus. Chieko ieşi pe drumul de ţară. care se apucase să măture harnică prin curte. ce de-abia plecase lă- sîndu-i singur. auzi voci zgo­ motoase undeva deasupra ei şi se opri. imagini de fineţe primăvara şi de ferigi de cîmp. Cine ştie dacă nu se întîmpla şi astăzi ceva asemănător! 37 . Tocmai senntorsese bătrîna călugăriţă. pe-un colţ de stîncă. Urcă treptele vechi. dar gîndul îi era la Chieko.rul. îşi pusese în gînd să viziteze templul Nen- butsu din Adashino. Takichiro intră în casă şi se aşeză în faţa pu- pitrului. în jur se-ntindeau sute de pietre părăginite de morminte. Tare mi-e teamă să nu ajungi să semeni prea miult cu mine ! — Poate ajunge o femeie să semene cu un bărbat ? Tatăl ieşi pe terasă şi privi în urma lui Chieko. care aşezaseră o femeie destul de bizar şi de sumar îmbrăcată printre morminte şi o fotografiaseră în fel şi chip. ce se aflau acolo în stînga treptelor. Nu mai venea desigur nimeni să se roage pentru odihna sufletelor celor morţi. Dar se spune că nu de mult fuseseră aici nişte fotoamatori. dar cînd ajunse în dreptul celor două figuri de pia­ tră ale lui Buda.

spusese Chieko. „Dacă-i aşa. De data aceea clopotul răsunase puternic. „Se pare că tata nu face nimic acolo la mă­ năstirea de maici.. Pe urmă pusese miîna peste mîna mamei ei şi trăseseră împreună. Să se gân­ dească. s-iar putea spune. pe care le trăsese odată împreună ou mama ei. Senzaţia singurătăţii şi a neputinţei lui îi trecu prin su­ flet oa un tăiş ascuţit. De aceea voia să-'l sfarme uneori între dinţi. chiar mai puţin. li veniră în minte spusele tatălui ei. e un truc la mijloc. nu se auzi cine ştie ce. to­ tuşi nişte locuri ca Adashino şi Nonomiya nu se prea potriveau cu o fată tânără . de exemplu. Chieko făcu stînga-mprejur în faţa celor doi Ruda de piatră şi coborî scările.. la clopotele de la templul Nenbutsu. atunci mai bine mi-ar muşca mie degetele !" îşi zise Chieko. Chiar dacă se ferise acum din faţa turişti­ lor care veneau primăvara la Arashiyama. cu care se îm­ brăca Chieko. Stă acolo singur. dând din cap şi încercând să se gîndească la altceva." îşi spuse Chieko. — Mamă. decât modelele prea simple ale stofelor tatălui ei. oînd încercă să tragă clopotul. muş- cînd din rozarul acela murdar ! Ce s-o fi petre- cînd în sufletul lui ? Ceva îi spunea că tatăl ei îşi descărca pe ro­ zarul acela toată furia înăbuşită în viaţa lui de la prăvălie. 38 . Mama ei era mică de stat şi. Se duseră acolo imediat după reconstruirea clopotniţei.

pa­ goda. o tînără preo­ teasă. tot nu ne pricepem noi să tragem clo­ potul ca un preot. care izbucneau mai ales primăvara . nu ? •—• Ei. din faţa aleii de pini. Una din pagode fusese păstrată neschim­ bată. Locul este cunoscut mai ales după gar­ dul lui scund de mărăcini şi poarta construită din buşteni necojiţi. spusese Chieko.Rază de lună". Era un dru­ meag despre care cineva scrisese de curînd că .. ? Deşi cred că mama a ghicit de mult tot ce se-otîmplă cu el. Acum însă desişul părea destul de lumi­ nos. Aşa cum scrie şi în „Genii"... Cred că se aude pînă departe. La aista se gîndea acum Chieko mergând pe drumeagul ce ducea la Nonomiya. fecioară de neam imperial. Dinspre o gheretă din faţa porţii templu­ lui venea zvon de voci. şi în amintirea ei se păstra. li se spunea „Tekko-yaki" sau „Don- don-yaki" şi au mistuit o sumedenie de maga- 39 ..se pierde în întunecimea desişului de bam­ bus".. şi-a închis trupul neprihănit timp de trei ani în sfîntul locaş din Ise. Chieko plecă cu autobuzul pe care-1 luă de lîngă partea cealaltă a podului . — Într-adevăr ! se bucurase mama ei. „Ce să spun acasă despre tata. în faţă ţi se deschide o vedere largă înspre Arashiyama. rîzînd.. Dacă ieşi de aici pe drumul de pe cîmpie ce duce spre Nonomiya." Spre sfârşitul perioadei feudale oraşul fusese pradă multor incendii.

— Cum a fost la Arashiyama ? întrebă mama. — Te-ai întors ? Foarte bine. Asta se putea pune fie în seama fi­ rii proprietarului.. spuse mama şi-apoi.. şedea ca de obicei la pupitrul de scris al tatălui şi-şi fuma pipa. Rostul prăvăliei fusese re­ novat. dar pupitrul era gol. ou faţadele îmbrăcate în împle­ titură deasă de lemn şi cu zăbrele la ferestrele de la etaj.. De aici puteai vedea pînă-n fundul casei. N-^a scăpat la vremea ei de foc nici prăvălia lui Takiehiro.de strălucit. — Te-a condus tata pînă la Arashiyama ? 40 . nu4 aşa ? Cred că s-a bucurat. I-ai pregătit-o bine ? Chieko dădu din cap. întrebă : Cum o duce tata ? — Păi. şi Chieko se gîndi ce să răspundă. fie a faptului că afacerile nu mai mergeau chiar aşa. zine din centrul oraşului.. — Teribil de multă lume.. Chiar dacă mai erau în cartier clădiri în ve­ chiul stil Kyoto. ele nu aveau mai mult de o sută de ani. strigă Chieko indreptându-se spre mama ei. — De la Morika. Din toate acareturile lui Takiehiro. singu­ rul care fusese cruţat de incendii era hambarul din curtea din spate. Chieko ajunse acasă şi deschise uşa cu ză­ brele de la intrare. I-am dus fasole cu brînză de vaci. — M-am întors. Şedea cu spatele aplecat şi cu obrazul sprijinit în palma stingă. Mama ei. Shige. dar de-abia dacă observai ici colo ceva modernizat. de parcă de-abia atunci s-ar fi trezit. de pare-ar fi scris sau ar fi ci­ tit.

sau doar i se pă­ ruse lui Chieko ? — Vorbesc foarte serios. spuse mama. — Câte nu-ţi mai trec şi ţie prin cap ! vorbi mama. adăugă Chieko. dar suna parcă mai grav. că nu era stareţa aoasă. Am impre­ sia că tata face exerciţii de caligrafie. Apoi adăugă : — Crezi într-adevăr. — Nu.? Şi ochii frumoşi ai fetei se umeziră de la­ crimi. Dacă nu vrei. — Auzi ce-ţi spun ? — De ce vorbeşti aşa. O faţă cu pielea fină şi albă.. că ar trebui să renunţăm la prăvălie ? Vocea mamei era la fel de domoală. —• Şi ce-ar fi dacă aţi renunţa la prăvălie . Caligrafia face bine. — Chieko. cu o expresie stăpînită pe care nu puteai citi nimic.. Chieko. nu trebuie să preiei prăvălia ! Vorbise domol şi liniştit.. mamă ? — Nu vorbesc într-o doară . poţi să te măriţi. răspunse Chieko şi un fior de durere ii trecu prin piept. — Caligrafie ? rosti mama fără să se mire. 'O ştiu din experienţă. gîndeşte-te şi tu că mama ta are cincizeci de ani. zâmbind eu blândeţe. Te linişteşte.. Zâmbise oare. 41 . Zadarnic iscodea Chieko faţa mamei. nu-i aşa ? A chibzuit ea bine la ce-ţi spune. — Dacă te trage inima.

te rog. Dar Chieko nu-şi găsea astîmpăr. iar care din­ tre ei e mai părăsit şi mai singur.. dar în străfundul inimii s-ar bucura. m-am gîn- dit la el. Mama îşi sprijini fruntea în palmă : — Ştii. — Să dau o fugă pînă în piaţa Nishiki să aduc ceva pentru cină ? — O. de-aş fi în stare ! Mama şi fiica rămaseră o vreme tăcute. Chieko se ridică. mamă ! — I-ai vorbit la fel şi tatei. Sau. ştii şi tu prea bine.. — Numai că nu se prea potriveşte cu ceea ce ţi-a spus mama adineaori. De ce faci o figură atît de nenorocită ? Omuil tînăr e liber să vorbească. trecu prin prăvălie şi coborî în coridorul nepardosit. — Iartă-imă. Lung şi îngust. Nu vezi că vorbesc prostii ! — Omul —• fie că-1 bărbat ori femeie — trebuie să-şi ducă vorba pînă la capăt ! — Ah. du-ite. mamă ! — N-am ce să iert. — Nu m-am supărat pe tine. acest 42 . stînd aici la pupitrul lui. De data asta mama zîmbi ou-adevărat.. cum fac bărbaţii. bătrînul să asculte. da. te rog să-i spui şi lui ! Poate că are să se înfurie puţin. acuma cînd ai fost la Saga ? — Tatei ? Cituşi de puţin ! — Nu ? Păi. ? —• Nici eu nu mai ştiu. mamă. — îi ghiceşte mama gîndurile ? — O..

Acasă la Chieko. în timpul iernilor aspre din Kyoto.coridor străbătea casa de la un capăt la celă­ lalt. sau al cupto­ rului numit O-Kudo-San. aducătorul de noroc la casa omului. Trecuseră mai mult de şapte ani fără să moară nimeni în această familie com­ pusă din tată. iar pe o poliţă stăteau înşirate figurine ce4 reprezen­ tau pe borţosul zeu Hotei. ele se mai păstrează în multe case). să se meargă la templul Inari din Fushimi şi să se cumpere de fiecare dată o astfel de figurină. Pe vechile podele pardosite cu mortar trăgea. încă foar­ te răspîndită. Dacă se întâm­ pla între timp să moară cineva. Vetrele de pe vremuri erau încă întregi (de fapt. în spatele lor fu­ sese instalat un cuptor cu gaze cu mai multe ochiuri şi podeaua era pardosită cu scînduri. în spatele vetrei atîrna o amuletă împotriva incendiilor. în zeul focului. şirul celor şapte figurine era întreg. în prima zi din zodia calului. Lîngă peretele dimpotrivă prăvăliei se în­ şirau nişte vetre negre de cuptor ce se numeau „kudo" — şi aici era bucătăria. mamă şi fiică. un curent năprasnic. tot a 43 . Alături de şirul zeilor norocului erau orîn- duite vaze de porţelan alb cu flori şi. Era obiceiul ca în a doua lună a anului. Acum aceste cuptoare nu se mai folosesc. Fap­ tul îşi găseşte explicaţia în credinţa. pînă se făceau şapte la număr. se aruncau toate figurinele adunate pînă atunci şi se în­ cepea de la capăt.

Era evident că tînărul n-o văzuse şi de alt­ fel obişnuia să vină des pe la ei. făcînd-o să strălucească singuratică acolo. aşa că n-avea de ce să-i pese de el. Lumina blinda a soarelui din acea zi de pri­ măvară cădea pieziş pe vechile litere aurite ale firmei.doua sau a treîa zi. decolorată şi destrămată de trecerea vremii. se mai întoarse o dată. funcţionarul de la bancă !" îşi spuse. Ca întotdeauna. aproape de casă o întîlni pe fata din satul Shirakawa. plimbîndu-şi uşor degetul de pe o zăbrea pe alta. piaţa Nishiki era plină de lume. privirile i se opriră pe ve­ chea emblemă a firmei de sub împletitura fină de zăbrele a ferestrei de la etaj. Deasupra fir­ mei se vedea un acoperiş în miniatură orna­ ment care însemna că era vorba de firma unei vechi şi respectabile întreprinderi comerciale. 44 . „Ah. care vindea flori. N-apu­ că să facă însă decît cîţiva paşi. dar cu toate astea Chieko se simţi puţin stânjenită. pînă şi cireşii plângători din grădina templului Heian pot avea clipe de singurătate — totul depinde de ce e în sufletul tău 1" îşi spuse Chieko şi grăbi pasul. mama schimba apa florilor şi ştergea cu grijă praful de pe poliţă. La-ntoarcere. Trecu prin faţa gri­ lajului dinaintea prăvăliei. că zări un tî- năr intrând pe poartă. Ridicîndu-şi ochii. Ajunsă la ca­ păt. „Ah. deasupra perdelei grele de bumbac ce atîrna învechită. Chieko ieşi din casă cu coşul pe braţ.

— O. —• Vino înăuntru să te odihneşti puţin ! Opăresc îndată ceaiul ! îi strigă Chieko. spuse ea. — Bucuros. —• Domnişoara e harnică ! — Ne-ar trebui nişte flori pentru altarul casei. se bucură Chieko privind coşul florăresei. cu muguri fragezi. ou ele în mînă. Intră în casă. vă stau ca-ntotdeauna la dispo­ ziţie. văzu că fata din Shirakawa nu se mişcase din loc. După cum le era timpul. 45 . privind de-a lungul străzii. alegeţi ce vă place ! De fapt. fata din Shirakawa venea cu ele la fie­ care întîi şi cincisprezece ale lunii. mamă ! strigă ea veselă. — N-am astăzi decît nişte flori de cîmp pră­ pădite. — Din piaţa Nishiki. domnişoară. dar ştii ce mult îmi plac florile de cîmp. —• Da. — Vă mulţumesc ! Domnişoara e-ntotdea- una atît de bună ! spuse fata. vă mulţumesc ! Domnişoara se în­ toarce acasă ? Ce bine că mi-a ieşit în cale ! De unde vine domnişoara ? spuse fata. îşi ridică deasupra capului coşul cu flori şi intră în coridorul nepardosit. Alegând rămurele. Poftiţi. — Vii te rog şi pe la noi. făcând o plecă­ ciune. nu erau decît nişte rămurele orna­ mentale. inima lui Chieko se um­ plu de bucurie. da! ? îi strigă Chieko. Chieko deschise pe jumătate poarta zăbre­ lită şi. — M-am întors.

. pentru că tata plecase pe o vreme de-acasă la mănăs­ tirea din Saga ? — Hai să te ajut. e tot mai greu să vinzi flori. De aceea. am eu foarfecă. Să fie oare. Dar rând pot veni la dumneavoas­ tră. N-avea rost să-i spună fetei din Shirakawa că nici vin zarea de stofe nu mergea prea bine. Mama şedea tot la pupitrul tatălui. şi se apucă de treabă. Acolo puse Chieko florile şi rămurelele. La dumneavoastră. florile şi fîntlnile-s lăsa- te-n părăginire. de fiecare dată mi se umple inima de bucurie. nu avem deoît folos din asta. florăresele. Chiar în uşa bucătăriei se afla o fîmtînă veche. cu un capac de bambus împletit. A. spuse mama. — Lăsaţi pe mine. şi datorită domnişoarei. în ziua de azi sînit tot mai multe case în care altarele. Mama se uită la toate câte le scotea fata din coş şi le înşira pe masă şi-şi spuse că fiica ei devenise o gospodină în toată puterea cuvîntului. fireşte. — Datorită mamei. — Dar. ştii bine. Asta-i fata oare vine de obicei pe la noi cu flori ? — Da. spuse fata. — Mă duc să aduc o foarfecă. — Ştiţi. şi-ar trebui spălate frunzuliţele. apuoîndu-se să trebălui&scă prin bucătărie. Chieko tăcu.. Chieko o rugă să vină în bucătărie să-i arate ce cumpărase de la piaţă. altarul zeului căminului e^nitotdeauna atît de ourat şi de bine îngrijit ! Noi. da. 46 .

Ei... — Ştii. Ar fi mult mai pline dacă s-ar ocupa de achiziţio­ narea şi vînzarea stofelor în alte localităţi. Chieko i le dăduse speriind că îi vor putea stimula imaginaţia.. Chagall şi nişte antolo­ gii de arttă nouă. tata şi-a luat cu el la mănăstire cărţile pe care i le-ai făcut cadou ? — 'Oh. tata nici n-ar avea. — Cum crezi că se simte tata oînd o vede pe fiica lui puritînd numai şi numai rochii şi obiuri create de el ? — E-adevărat că modelele lui sînt cam sim­ ple. — Oum nu.. Sinrt unii oare le laudă ! Chieko îşi aminti că în aceeaşi zi avusese aproape aceeaşi discuţie cu tatăl ei. — Dar ceea ce mă miră. este că de dragul tatei. abstractă. n-am băgat de seamă. spuse mama după un timp. — Da.. Chieko nu poartă decât modele de-ale lui. Ba cred că mama ar trebui chiar să-ţi mulţumească pen­ tru asta..\ \ — Spune. dar în fond sînt pline de gust. nevoie să se ocupe personal de crearea modelelor. spuse mama.astea. Mama nu-şi termină vorba... de fapt.. se poate ca roohiile simple să stea uneori bine fetelor frumoase. ri­ dică capacul de pe oală şi amestecă fiertura 47 . păi nici n-a luat altceva ou el în afară de cărţile pe oare le are de la tine ! Era vorba de nişte albume cu reproduceri din Paul Rlee. Matisse. — Să-mi mulţumească ? De ce ?. cu toate .. tata. Doar le port pentru că-mi pliae.

• Chieko încuviinţă din cap. însă.. — Nunta mea ? Pe faţa lui Chieko apăru o umbră de mîh- nire.cu bastonaşul. mamă. ? — înainte vreme mai fâeea.. Şi doar dom­ nul Komiya a fost distins cu titlul de „Păstră­ tor al vechilor valori culturale" ! — Nu poţi să-1 compari pe tata ou un om de talia maestrului Komiya ! — Dar tata creează din străfundul sufle­ tului. Chieko. în genul Edo. Mama se bucură de mult la gîn- dul ăsta. mai mo­ deme. 48 . Pentru nunta ta. de ce n-o fi vrând tata să mai facă şi alte modele. mă rog? — Sînt totuşi bătrână ! stărui mama şi tăcu. şi rămase tăcută. A creat modele foarte elegante şi nespus de originale. cele pe oare le face domnul Ko- miya. fină şi albă ca a tuturor femeilor din Kyoto.. Dar sînt atît de bătătoare la oohi.. — Cred că foloseşti cuvinte prea mari ! spuse mama şi o uşoară agitaţie puse stăpînire pe faţa ei. — Bătrână. — Modelele Komon. ştii tu care mamă. Dar. tata are să creeze ceva deosebit. le vin şi ele foarte bine fetelor tinere. Chieko.. Ai să vezi. bătrână ! Cât eşti de bătrână. mai luxoase.. nu porţi şi tu tot numai modelele create de tata ? — Mama ta e bătrână.. spuse ea apoi. — Dar tu. încît se opresc trecătorii şi-ntorc capul după ele. o să fie minunat..

pune mîna să vezi cum bate ? — Mamă. — Dar. nu vorbi aşa! Pentru Chieko nu există altă mamă în afară de tine. Fiecare om face o dată sau de două ori în viaţa lui o faptă foarte rea. Cînd mă gîndesc la asta. — Te rog. Dar păcatul nostru e cu atît mai greu. dar nu se mai poate. nu ! exclamă mama clătinînd foarte tare din cap.o. mamă. ţi-am mai povestit o dată. în fond. sau orice altceva.. mamă. S-a-ntîm- plat atunci cînd m-am căsătorit cu tata şi am furat-o pe micuţa şi pe scumpa noastră Chieko. \ — Mamă. dar aş pieri de supărare... Chieko. Poate că-i un păcat mult mai mare chiar deoît omorul. Sânt douăzeci de ani de atunci. Uite. spuse ea apoi. Să furi un prunc e un păcat mult mai mare decît dacă ai fura bani.. urmă ea. Cu credinţa asta am crescut de cînd mă ştiu ! — Ştiu bine că-i aşa.. dar şi acum îmi mai bate inima cînd mă gîndesc la asta. şi eu sîntem pregătiţi sufleteşte să mergem în iad. 116 49 . ! — Poate că părinţii lui Chieko şi-au pierdut minţile de durere. Iar dacă s-ar întîmpla să-şi găseas­ că Chieko părinţii adevăraţi şi să spună : vreau să mă duc la ei ! noi n-am face nimic împo­ trivă. Cînd am furat-o şi am fugit cu ea cu maşina. Şi tatăl tău. îmi vine şi acum să te dau înapoi.. nu-i aşa că sînt un copil părăsit ? — Nu.. a existat vreodată în viaţa ta ceva care să te impresioneze pînă-n adâncul sufletului ? — Păi. ce-nseamnă iadul ? Dacă n-am avea-o pe scum- 4 ..

Mama vorbea stăpînită de-o tulburare adîn- că şi lacrimi i se prelingeau pe obraji. — Te rog. — Omul poate săvîrşi o dată sau de două ori în viaţa lui ceva îngrozitor de rău. Era ceva care trecea peste puterile mele. mamă. atunci de unde aţi luat-o pe Chieko ? — De sub cireşii din parcul Gion. Ţi-aş fi putut po­ vesti de mult cum s-a-ntîmplat. Iar e l : „Hai să fugim repede !" — Tot ce-a urmat după aceea a fost ca un vis. am strigat eu. că Chieko e un copil părăsit ? — Nu. I-am lipit obrazul de-al meu şi m-am uitat la tata. Ne-am urcat cît am putut de grabnic într-o 50 . De ce vrea neapărat Chieko să fie un copil părăsit ? — Pentru că nu pot să cred că tata şi mama au fost în stare să fure un copil. care să j l atingă pînă-n adîncul sufletului ! Nu ţi-am spus asta adineaori ? — Dacă-i aşa. mi­ cuţa de ea fusese lăsată pe o bancă şi noi am văzut-o. spuse mama fără nici o şovăire. Chieko de-abia se putea stăpîni să nu izbucnească şi ea în plîns.pa noastră Chieko. mamă.. Ne^a rîs şi era ca o floare printre flori. „vrei să furăm copilul şi să fugim cu el ?" — „Ce ?". şi am simţit cum mi se strînge inima în piept. „Shige !" a exclamat el atunci. nu ! şi mama clătină iarăşi cu putere din cap. şi-aicea tot iad ar fi pen­ tru noi.. spunenmi adevărul ! Nu-i aşa. Nu m-am putut stăpîni să nu o iau în braţe. Scumpa.

o simt. Ba. mai degrabă. — A fost bine pentru mine. spuse Chieko şi-şi ascunse faţa-n mîini. mamă. Cred că aşa gîndeşte şi tata. Era pe vremea cînd de-abia începuse să meargă la şcoala medie. şi de aceea i-o spuseseră atît de timpuriu. Chieko a rămas mirată. La vremea oînd tata şi mama i-au făcut pen­ tru prima oară cunoscut faptul că nu e copilul lor adevărat. Copil furat sau găsit — oricum Chieko era trecută în registrul casei Sata ca moştenitoare a bunurilor familiei. Chieko n-a prea înţeles ce în­ seamnă asta. pe undeva prin faţa restaurantului Hi- rano. Nici mai tîrziu. Şi-apoi. Chiar dacă a fost bine pentru tine. dar nu se poate spune că a suferit. mă mai rog şi-a­ cum din toată inima cu mîinile împreunate. îşi închipuia că părinţii i-o spuneau supăraţi pe ea pentru cine ştie ce. \ maşină. cred. ! mai spuse mama. implorând iertare. Se poate ca părinţii să se fi temut să nu afle .de la vecini.. acolo unde-i tribunalul Imobo. n-au trecut douăzeci de ani împliniţi de oînd Chieko a devenit copilul nostru ? Nu ştiu dacă a fost bine sau rău pentru tine... Sau erau atît de convinşi de dragos­ tea şi devotamentul ei. Povestea mamei nu părea de loc de necrezut. şi o socoteau pe Chieko destul de mare şi de înţeleaptă ? Fireşte. şi aşa s-a întâmplat totul. oînd 51 . A fost bine. •? — Mama copilaşului s-o fi depărtat doar pu­ ţin. — Aşa a vrut soarta..

nu-i aşa ? O. apuoînd-o de umeri şi scuturînd-o cu blmdeţe. nu a simţit că suferă din oauzia asta.. Partea din faţă." Dar toate astea nu erau decît nişte gînduri vagi şi trecătoare. cuprin­ dea o odaie destul de modestă cu tavanul jos. — Chieko! o rugă mama. Dar dacă nu era copilul lor adevărat. „Or fi trăind desigur ceva mai prost decît noi. care mai servea şi de dormitor pentru vinză- 52 . ale cărei ferestre ou zăbrele delicat împletite dădeau înspre stradă. făcînd să i se strîngă inima.. măcar de^ar împodobi mărgărita­ rul ăsta inelul de pe degetul mamei mele.. înseam­ nă că pe undeva trebuiau să trăiască părinţii ei adevăraţi. Dragostea şi devotamentul ei pentru Takichiro şi Shige au rămas neştirbite şi nu-i venea greu să alunge departe de ea gînduri de acest fel. n-aş vrea să-i găsesc. Poate că avea şi fraţi şi surori ? „Nu. mai spuse Chieko şi se apucă de treabă. — Un mărgăritar ? Eu sînt mărgăritarul. poate că aşa ne-a fost scris să ne pomenim că ne cade un mărgăritar din cer. Chieko şi mama ei urcară la etaj. Să nu mai în­ trebi ce-a fost şi-a trecut ! Cine ştie. în partea din spate a casei. închişi în vechea prăvălie cu iferestre zăbrelite.a crescut şi s-a maturizat. Se părea că aşa era firea ei. Asta era ceea ce-o făcuse şi acum în bucătă­ rie." se gîndea Chieko. După ce cinară şi terminară cu dereticatul.. era tristeţea vieţii pe care-o duceau tata şi mama. să-şi ascundă faţa în mîini. Ceea ce o întrista cu-adevă- rat.

Chieko stătea acum în faţa oglinzii. torii din prăvălie. cu cîte şase rogojini. cu cei mai mulţi clienţi afacerile se tra­ tau în camera de primire ce dădea înspre curte. numai bună ca să se poată vedea marfa în voie. Cu toate că i se spunea cameră de primire. ospătaţi şi găzduiţi peste noapte. Acum. . Podeaua acestei ca­ mere era acoperită tot timpul anului cu o rogojină de palmier. Erau şase încăperi înalte. îl prinse apoi frumos în ace şi strigă prin uşa glisantă : — Mamă ! Vocea ei era plină de-o dragoste nemărginită. Dar puteai urca şi prin prăvălie. nu era în fond decît o încăpere ce se-ntindea de la prăvălie pînă spre spatele casei.. In spate se ajungea printr-un coridor lateral. Îşi des­ pletise părul lung. direct din curte. Aici erau conduşi clienţii mai de vază. Era o încă­ pere lungă şi spaţioasă. încăperile folosite de Chieko şi de părinţii ei se aflau în partea din spate. cu pereţii căptuşiţi de o parte şi de alta cu rafturi pline pînă-n tavan cu baloturi de stofă.

Fără să ornai amintim de dumbrăvile de pini de ia castelul imperial Shugaku-In şi de cei din jurul palatului. Sînt adevărate sălcii plîngătoare. Şi unde mai pui că acum era şi primăvară. pe aleea a cincea. chiar in centrul cel mai aglome­ rat al oraşului. de pomii din întinsele grădini ale vechiului templu sau de aleile de sălcii ple­ toase ce incintă ochiul trecătorului de-a lungul întregii străzi Kiyomachi. Capitolul al treilea ŢESĂTORIILE U eşi Kyoto e un oraş foarte mare. Puteai zări frunzişul ivit pe Higashiyana. frunzele tuturor pomilor îşi păstrează culorile lor minu­ nate. cum i se zice Muntelui de Miază­ noapte. Ramurile lor verzi at'ît de gingaşe atîrnă pînă la pămînt. sau de-a lungul rîu- lui Horikawa. Cu nimic mai prejos nu-s nici pinii roşii ce se-nşiruie în unduiri tolînde peste Ki- toyama. 54 . de-a lungul râului Takase.

Şi tot aşa şi înspre Nishijin. armata lor şi-a instalat barăcile în grădina bo­ tanică. unde se înşiră case vechi şi posomorite. Dar după plecarea armatelor de ocupaţie.adică Montele ide Răsărit. Şi nici în grădina botanică nu găseşti nicăieri gunoaie sau hîrtii pe jos. Pană şi cele mai strimte şi mai obscure. care locuia în cartierul ţesătoriilor. nu cred să-i fi tăiat trupele de ocupaţie ! Şi Sosuke aştepta să se deschidă grădina botanică. în grădina botanică. se afla o alee cu pomi de camfor. expli­ caţia. fireşte. sau de murdărie pe uliţă. Cînd venea vremea să-nverzească pomii de camfor. ca uliţele (dosnice din eartierul Gion. şi în frumuseţea acestui oraş. In perioada cît a durat ocupaţia americană. Frumuseţea pomilor iîşi are. Nu erau nişte pomi prea înalţi şi aleea era destul de scurtă. Atelierele astea n-au un aspect prea vesel şi porţile lor zăbrelite sînt mici şi prăpădite. dar aici îşi făcea de obicei plimbările Otomo Sosuke. to­ tul şi-a recăpătat vechea înfăţişare. şi dacă vremea era senină. altît de cu­ rat şi de bine întreţinut. dar nioi urmă de praf pe zăbrele. unde se-nghesuie unul într-alltul micile ateliere de ţesătorie. Aici. 55 . care-i plăceau în mod deosebit Iul Otomo Sosuke. şi japonezilor le era interzisă intrarea. puteai chiar să deosebeşti diferitele nuanţe ale frunzelor de pe muntele Hiei. el stătea în zumzetul războaielor de ţesut şi iîşi spunea în gînd : Ce is-o fi ales oare de pomii de camfor ? De tăiat. Străzile iui strălucesc de curăţenie.

—• Da. Acum îşi făcea din nou aici plimbările. prietene Otomo ! Vocea lui Takichiro era neobişnuit de vioaie. Sosuke luă receptorul. m-am retras pentru o vreme într-o mănăstire de maici din Saga. şi la bine şi la rău. dacă-mi permiţi să ţi-o spun. apoi cu tre­ cerea anilor se mai îndepărtaseră unul de altul. La aista îi era gîndul şi-acuma. De cele mai multe ori se plimba singur. Sosuke se ridică şi alergă an birou. Dincolo de legăturile lor de afaceri. Se pare că din Saga. După ce ieşea din grădina botanică.. — Prietenul meu Sata ? Din Saga ?. pe ţesă­ torul Otomo Sosuke şi pe marele comerciant Sata Takichiro îi lega un soi de înrudire su­ fletească. — Eşti la Saga ? întrebă Otomo. — Otomo la telefon. — Nu mi se pare a fi ceva curat la mijloc. în tinereţe fuseseră prieteni nedespărţiţi.. Nu-i rămânea mai mult de-o oră pe zi pen­ tru plimbările lui. glumi pe-un ton în mod special reverenţios Sosuke. Mai ştii cîte nu se pot întîmpla într-o mănăstire de maici !? 56 . Ce mai faci ? Nu te-am văzut de-o veşnicie ! —• Oh. cinci ani mai tînăr. de unde putea să privească Muntele de Miazănoapte. dar ţinea foarte mult la ele. cînd îl strigă soţia lui : — Da telefon ! Te cheamă domnul Sata. obişnuia să mai urce puţin de-a lungul rîului Kamo. cu toate că Sosuke era cu patru.

. o scurtă vi­ zită. Nu trecu nici o jumătate de oră.. ce. Auzi zgomotul războa­ ielor prin telefon ? — într-adevăr ! E-un zgomot care mă atrage.. — Dar pofteşte. ? — Iar începi cu prostiile ?! rîse Takichiro.. — Nu. poftim.. pofteşte ! spuse Sosuke fără prea multă convingere. e o mănăstire în toată regula. Desfăcu grăbit un pachet de pînză şi scoase la iveală un model de stofă : — Asta e ceea ee-iaş vrea să te rog să-mi faci.. — Da. şi Sata Takichiro se opri cu o maşină în faţa atelieru­ lui de ţesătorie al lui Sosuke. — Ia te uită ! Exclamă Sosuke privindu4 pe Takichiro în faţă. Că eu şi-aşa nu prea mă pot mişca de-aici.. dacă s-ar putea. 'Ochii îi strălu­ ceau de agitaţie. — Stareţa o fi ea bătrînă ! Foarte frumos ! Dar asta nu-nseamnă că domnul Sata şi vreo tinerică. Ascultă. dragă.. Un obi! O adevărată ne­ bunie ! Prietenul Sata o creat un lucru minu­ nat ! Pentru o micuţă pe care o ţine ascunsă la mănăstire. — Să nu exagerăm ! Dar tot mai bine decît dacă ar fi linişte ! La noi arată cu totul altfel decît la o mănăstire de maici. •— Prostii ! rîse Takichiro. E pentru fiica mea ! 57 . am as­ tăzi o treabă ou domnul Otomo. — Ţi-aş face. cu o singură stareţă bătrână.

Emoţia nu dispăruse încă din vocea lui. — Klee ? Cine-i Klee ? —. Chieko mi-a dăruit vreo două. te rog. pline de demnitate şi fantezie. — Ei drăcie ! Ştii că-i frumos ! Şi combina­ ţiile de culori. dar dificilă ! Greu de ţesut ! Am să lucrez cu toată atenţia şi-am să fac deocamdată numai o bucată de probă. are să o da gata. ar fi unul din pic­ torii de seamă ai artei abstracte. spuse Taki- ohiro. Se potrivesc de minune ou sufletul unui japo­ nez bătrîn. — Dar. E ceva care nu are nimic de-a face cu modelele clasice japoneze.. — Aş vrea să-<mi dau seama ce se poate face din el şi de aceea mi-ar fi plăcut să4 văd îna­ inte de toate ţesut de dumneata. ce zici ? Se simte aici întreaga frumu­ seţe a dragostei dintre tată şi fiică. Dar orezi că i-ar place să poarte acest obi ? •—• Vezi. şi aşa mii-a reuşit «modelul ăsta. culorile să fie foarte bine le­ gate. despre asta e vorba. Picturile lui sînt elegante. Sosuke contemplă o vreme tăcut modelul lui Takichiro.După cîte se spune.. la mă­ năstirea de maici. excelent ! O noutate de-a prie­ tenului Sata. de „culori senzuale". cu totul deosebită.. ! Ştii că prea se vorbeşte astăzi la tot pasul de „creaţie". — Phii ! păi dacă o să-1 vadă domnişoara. M-am tot uitat la ele acolo. trei albume Klee. şi lu­ mea a început să vadă pînă şi culorile tot duoă moda apuseană. 58 . nu ? — Fireşte că nu..

gata ! — Nu spune aşa ceva ! — Om trăi şi-om vedea. Se produc cinci sute de obiuri pe zi. nu s-ar fi cunoscut încă din cele 'mai vechi timpuri cele mai frumoase cu­ lori ! — Păi sigur ! De n-ar fi decît nenumăratele nuanţe de negru. Pe urmă adăugă : — Ai dreptate.. dacă nu chiar o jumătate de lună. în Japonia. nişte tine­ rei de douăzeci-treizeci de ani.. zi de zi şi noapte de noapte. n-o fi chiar aşa ! — Mie mi se face de-a dreptul greaţă de toată terminologia asta europeană! De parcă la noi. Trebuie să-ţi mărturisesc că m-am închis în mănăstirea aceea de maici şi-am meditat se­ rios vreo zece zile. treizeci de ani — şi s-a dus.. iar muncitorii. ne vor păstra cel mult ca pe nişte „vechi valori". nu mai departe decît ţesătoria de obi din Izukura.. nu-i dau mai mult de douăzeci. Spune. Uite. în nişte clădiri de patru etaje după moda europeană.. Au instalat acolo o industrie modernă. — Ei. Aşa are să se în- tîmple şi la noi. Muncii manu­ ale serioase făcute la războiul de acasă. 59 . — Dacă şi domnul Sata are astăzi nevoie de un Klee. sau cum i-o mai fi spunînd.. Şi dacă prindem vremea aceea. —• Nu e vorba aici numai de Paul Klee. dînd din cap. spuse Sosuke. vor avea şi ei azi-mîine cotă parte la fabrică. Chiar astăzi m-am gîndit şi eu la toate astea. în Nishijin.

într-un magazin mare ca al du- mitale. Hideo e şi mai meşter decît mine. e excelent ! E cît se poate de ele­ gant şi absolut în spiritul bunului gust japo­ nez ! Nimic de spus !. nu ?! — Nici vorbă ! exclamă Takichiro. Aş vrea totuşi să-1 văd cît mai repede gata ţesut. Am eu grijă de asta. Are să fie un obi de­ săvârşit. de parcă ar fi fost vorba de pro­ pria lui căsătorie. Se potriveşte mai degrabă pentru toamnă. şi de tipare şi de execuţie... — Ba da. n-ar fi mai bine să-1 lăsăm în seama fiului meu mai mare. deşi e destul de mare. trebuie să recunosc. 60 . mă bizui pe dumneata ! Magazinul nostru.. Poţi să ai toată încrederea. fiu are obiul asta nişte culori foarte bine ar­ monizate ? — Ba da. Şi-n ceea ce priveşte chimonoul care să i se potrivească ? — Deocamdată nu rn-am gîndit decît la obi. — De fapt. nu e o problemă să găseşti un material potrivit de chimono. aproape înroşindu-se. — Ei. In ceea ce priveşte ţesutul. Şi se grăbi să adauge : — Se vede cît de colo că-i un model ieşit din miîna domnului Sata. spuse Sosuke. a devenit în ultima vreme cam provincial. desigur ! — La ţesut. — Deci.. nu. Hideo ? Ţi-1 prezint îndată. probabil că face parte din zestrea pentru apro­ piata căsătorie a domnişoarei. dacă înţeleg bine. De ce atîta modestie ?! — Nu e un obi pentru vară. — înţeleg. Păi.

aşa cum spusese Sosuke. o întrecea. Dacă se mai află şi vreo femeie mai bătrînă de vreo şaizeci-şaptezeci de ani. Căci e o treabă artistică şi. Există oase în care nu-i decît un singur război şi altele în care chiar şi-aeela e de împrumut. Fireşte că o casă în care sînt trei războaie de ţesut se poate socoti o casă norocoasă. care îmbătrânea tot mai mult. ori­ cât de excelent ţesător ar fi tatăl. Uneori sînit mulţi copii la casa omului şi casa se îmbogăţeşte. copilul e deprins în primul rînd cu depănatul. îndemânarea lui Hildeo. La Otomo Sosuke. Se-oitîmplă uneori ca la treaba asta să se^ntîlnească bătrîna bunică ou micuţa ei nepoţică. pe cea 61 . Cînd ajunge de patru-cinci ani. chiar dacă acesta îşi dă toată silinţa. Dar se întâmpla ca lucrurile să meargă şi foarte bine. Cu timpul începuse să fie şi din ce în ce mai zgîrcită la vorbă. La zece-doisprezece ani. Otomo Sosuke avea trei fii şi fiecare lucra la războiul lui. îşi petrecuse toată viaţa aplecată deasupra lucrului ei şi arăta mai bătrînă decît era în realitate. numai gospodina casei. cel mai mare dintre fii. oricât de ex­ perimentat şi priceput în meseria lui. nu i-o poate transimte întotdeauna fiului. Nu trece mult şi poate începe să ţeasă singur. ea poate da o mînă de ajutor la depă­ natul firelor. era aceea care depăna firele. începe să fie învăţat ţesutul. Se zice ca ţesâtoria manuală din Nishijin e un meşteşug care nu va rezista mai mult de trei generaţii.

Poate că era din cauza oboselii. căci el te­ şea piesele cele mai dificile. înspre grădină. domnul Sata a creat modelul acesta de obi şi e atât de amabil să ne comande mouă ţesutul. şi spune-i lui Hideo să vină ! îi spuse Sasuke soţiei isale. cum sînt abiurile duble oare cer multă atenţie. — Du-te. Războaiele nu erau ca cele din ţesătoriile mecanice. —• Bun-venit în modesta noastră casă ! îl salută el morocănos pe Takichiro. fără să se scoale de pe scaun. spuse tatăl. 62 . Sau poate îşi închipuia că-i vorba de un client oarecare şi mai zăbovi o clipă întinzîndu-jşi braţele şi-nidreptîndu-şi spa­ tele să i se dezmorţească. — Hideo ! Hideo ! chemă Sasuke. — Uite ce-i. tu. iar Sasuke strigase destul de tare. Hideo. Dar băiatul părea că nu J l aude. Strigase dinadins destul de tare. Dar poate că Hideo nu auzise vocea tatălui său fiind foarte concentrat asupra muncii lui. — Mă duc. Pe faţa şi în ţinuta lui rămăsese încă înti­ părită încordarea muncii. spuse femeia. ci nişte războaie de lemn care nu făceau prea multă gălăgie. îşi şterse palmele de genunchi şi coborî prin gangul nepardosit. Ajpoi îşi şterse faţa de sudoare şi veni să vadă ce-i. pentru că războiul lui Hideo era în colţul cel mai în­ depărtat al ţesătoriei. Hideo opri războiul şi-şi ridică doar capul.a tatălui său şi era recunoscută în rîndurile ţesătorilor şi comercianţilor. plesnindu-se din cînd în cînid uşor cu palmele peste coapse. mamă.

. care ar fi putut părea ciudată pentru ci­ neva din Kyoto. spuse Takichiro. lăsîndu-şi capul în pământ. — Da ? făcu fiul. Domnul Sata. pe-un ton aproape implorator. — Un obi pentru domnişoara Chieko ? în­ trebă Hideo. Hideo n u catadicsi să adauge nimic la spu­ sele tatălui său.. ştii. Indiferent dacă ne face plăcere sau nu ! spuse Hideo. — Aşa-i cu munca. cu totul lipsit de gust ! E destul de obositor. fie că ne convine fie că nu ne convine comanda pe care o pri­ mim. Trebuie să lucrăm conştiincios. — E-n regulă ! Aşa-i stă bine unui mese­ riaş. totuşi vă rog să mă ier­ taţi ! imurmură Hideo. aşa că aş prefera să-1 teşi tu în locul meu. nu lucrez la cine ştie ce ! Nu e vorba deeît de u n obi dublu. lăsînd din nou oapu-n pămînt. HMeo ! exclamă tatăl său. Trebuie să i te dăruieşti eu t r u p şi suflet. vorbi Takichiro. dacă vrei să realizezi ceva ca lumea ! — O. Ca să scuze dispoziţia morocănoasă a fiului său. s-a 63 . priete­ nos. devenind deodată palid şi privin- du-1 acum pentru prima oară pe Sata în faţă. — E vorba de u n obi foarte preţios. Vocea lui nu trăda cine ştie ce entuziasm. tatăl spuse : — Hideo lucrează din zori şi e foarte obosit. căci de asta depinde reputaţia noastră. — Aşa ne stă nouă bine. Ceea ce ne-a adus domnul Sata e ou totul altceva. — Dar. dînd de două ori din cap a încuviinţare.

care nu mai putea suporta tăcerea încăpăţînată a fiului. în fond. nu-i aşa ? Hideo nu răspunse nici de data asta.. Hideo rămase tăcut. Ei. — Hideo ! se răsti tatăl său. — Nu-ţi place ? întrebă Takichiro cu jumă­ tate de glas. Nu e pentru vînzare. fireşte ! spuse tatăl. — Nu-ţi place. Desfăşură modelul în faţa lui Hideo. Nu e frumos să nu răspunzi. ? — Ia priveşte-! puţin ! — Bine.. ca meseriaş am tot dreptul să mă uit mai mult la modelul domnului Sata. nu-i vorba despre o treabă oarecare. fără să-şi dea seama. ci despre un obi pentru domnişoara Chieko. Hideo ! — Păi. De data asta. da ! La mănăstirea din Saga. nu-i aşa ? — Fireşte. vocea lui suna aspru.retras la mănăstirea de maici din Saga şi a desenat acolo un model. rămlînînd totuşi foarte surprins de purtarea atît de neo­ bişnuită a fiului său. 64 . —• Nu-ţi place ! mai întrebă o dată Taki­ chiro.. Hideo continua să se uite la model fără să scoată o vorbă.. făcu Hideo fără să-şi ridice privi­ rile. — Dacă-i aşa. tată ! Pe Takichiro îl întristase atitudinea morocă­ noasă a tânărului ţesător şi-aproape că-şi pier­ duse toată buna dispoziţie pe care o avusese la venire.

. înelinîndu-se pînă la pămînt şi lipindu-şi palmele de podea. Fusese lovit şi acum cerea ier­ tare.. să ştiţi că nu mi-a trecut nici o clipă prin gînd că modelul domnului Sata n-ar face două parale. Takichiro nu putea însă uita atît de uşor îndărătnicia lui Hideo. c. — De spus n-ai spus-o. Şi Takichjro încercă să-si regăsească cum­ pătul : — Trebuie să mă ierţi şi dumneata pentru gestul meu. In poziţia asta nici nu-şi putea măcar acoperi obrazul înroşit. domnule Sata. — LoviţiMmă.. de aceea am şi venit. N-aim spus nici o clipă că nu-imi place. — Foarte frumos ! răspunse Hideo fără prea multă însufleţire. dar faţa lui Hideo se însufleţise. dar în sinea dumi- tale îţi zici că nu face nici două parale. Poate din cauza palmei. 5 . Mă şi doare mina ou oare am lovit. — Vă rog să mă scuzaţi. v-aş ruga să-mi îngăduiţi să ţes totuşi acest obi. O mînă de ţesător are pielea groasă. plezni pe Hideo peste obraz. spuse Hi­ deo şi amîndoi izbucniră în rîs. — Serios ? —• Ajunge! exclamă Takiohiro şi. Hideo nu se feri.. 115 65 .. Ţi se citeşte din priviri. —• în ciuda supărării dumneavoastră. sculîn- du J se. loviţi-mă ! Dar. Nu e întrnadevăr frumos la vîrsta mea !. — Totuşi ! La urma urmei.. — Ar fi trebuit să vă împrumut mina mea.

nu-i aşa ? — Da. — Mai bine lăsaţi mănăstirea baltă şi în- toarceţi-vă acasă la dumneavoastră ! spuse Hi­ deo cu hotărîre. modelul mi se pare mi­ nunat. dar e lipsit de căldură şi de suflet. buzele începură să-i tremure şi nu-şi găsea cuvintele.. dar cred că are ceva sălbatic şi nesănătos... e foarte mult de cînd n-am mai lovit pe nimeni. Nu-mi dau prea bine seama. de ce te-ai uitat atît de ciudat la model ? N-ai vrea să-mi spui sincer şi deschis de ce ? — Ah ! şi faţa lui Hideo se posomori din nou. Nici nu-mi mai aduic aminte. dragă dom­ nule Hideo. ceva cu totul nou! Am rămas uimit când l-am văzut. — Aleasă . nu prea am de unde să mă pricep la aşa ceva. Probabil că am să mai stau o jumătate de lună. desigur. Dar ce l-o fi îndemnat pe domnul Sata să creeze acest model ? Dacă mă uit mai bine. — E adevărat că are strălucire.nu-cni găsesc liniştea. Te rog încă o dată. Să stai acolo în cea mai suiblimă singură- !>§ . Spuneţi că aţi creat acest model la mă­ năstirea de maici din Saga. — La o mănăstire de maici ! continuă Hi­ deo. Takichiro se făcu palid.... Şi azi mă întorc din nou acolo. — O... e foarte in­ teresant. Sînt şi foarte tînăr şi nuns decât un mese­ riaş. e un lulcru excepţional. — Cum să vă spun. să nu m i o iei în nume de rău ! Dar un lucru tot aş vrea să ştiu.

Peretele alb de pe ma­ lul pîrfîullui o fi ţlnînd de casa lui 'Otomo ? Takiehiro mototoli sulul de hîrtie şi aruncă ghamotocul în apă. — De fapt. spuse el apoi... Soţul ei o în­ treba dacă n-ar vrea să vină împreună cu fiica ei la sărbătoarea cireşilor înfloriţi de la Omuro. Până şi ierburile de pe mal se aplecau înspre apă într-un fel anume. e bine şi frumos.tate.. mi-ai dat o lecţie bună. De altfel. Am să mai meditez şi-am să creez un nou model. după cane-şi luă repede rămas bun şi ieşi din casă.. după ce voi. Dar oare nu l-or fi vră­ jit viezurii şi vulpile pe domnul Sata. ca pe vremuri. domnule Hideo ! E surprinzător pentru tinereţea dumitale ! Nu pot decît să-ţi mul­ ţumesc. cu­ lorile vor avea cu totul altă viaţă şi te vor face să simţi cu totul altceva.. Un pîrîiaş demn de Kyoto.fi ţesute. —• Dar nu trebuie să faceţi altul ! E minunat aşa cum e. — Foarte mulţumesc ! Poate că domnul Hideo are intenţia să-şi ţeasă în modelul meu oulorile mai calde ale propriilor sale senti­ mente pentru fiica mea Chieko. spuse Taki­ ehiro. Takiehiro făcu hîrtia sul şi-o băgă grăbit în buzunar. ? — Cerul să mai ştie ! Takiehiro îşi trase schiţa în faţă şi se adinei în ea privind-o de aproape... Spunînd asta.. Un telefon venit pe neaşteptate din Sago o tulbură foarte muflit pe Shige. 67 . Chiar lingă poartă curgea un pîrîiaş micuţ.

cu floarea lor bătută — numiţi şi „Zorii zilei" — sînt cireşii care înflo­ resc cel mai tîrziu în tot oraşul. ? — De ce-o fi vrînd să merg şi eu ? — Tata spune că cireşii din Orrauro sînt acum în floare. O mînă şi-o sprijini pe umărul mamei. Tata la telefon ! Vor­ beşte tu cu el! Chieko veni şi luă receptorul. băncile erau lipite 68 . mamă ? Ne^a chemat pur şi simplu să mergem la sărbătoarea cire­ şilor. bine. — Chieko! Chieko! strigă mama. Mama se mai codi puţin... ne grăbim. Apoi puse receptorul în furcă o privi pe mama ei în faţă şi izbucni în rîs : — Dar ce-i cu tine. — Da. Ce-i ou asta. I se mai spune şi „Ogorul de cireşi" şi pare o adevărată mare de flori. Aşteaptă-ne. e insuportabil ! exclamă Takichiro. Da. vin cu mama.. te rog! Da. — Oh. Cireşii din Omuro. dar Chieko o con­ vinse repede şi plecară (împreună din prăvălie. Livada de cireşi se-ntiinde în stînga porţii de la intrarea templului Ninnaji. la chioşcul din faţa templului Ninnaji. Venim cît se poate de repede. Pe cărările dinltre cireşi. Nu se mai întâmplase niciodată pînă atunci ca el s-o invite să privească împreună cireşii.. Mamei nu-i venea încă să creadă că soţul ei o invitase la sărbătoarea cireşilor. S-ar putea spune că ei sînt cei care dau ultimul salut al cireşilor din Kyoto. ca şi cum ar fi cerut ajutor.

— Hai. — Da. Chieko se opri o clipă să privească dansa­ toarele. spuse Takichiro. ba unii chiar se prăvăliseră în sdmn de pe bănci şi dormeau p e jos. tată. dezamăgit. Erau acolo femei de la ţară care se porniseră să joace. care le era de atâta vreme dragă. mi-ar place să mergem într-un loc mai liniştit. ce zici. ce-a putut ajunge locul ăsta ! urmă Takichiro şi se opri locului. într-iun fel. Grădina botanică se deschisese din nou în acest aprilie şi tramvaiul din piaţa gării Kyoto circula iarăşi pînă acolo. Şi. mai bine să căutăm u n loc mai li­ niştit. şi era tare fru­ mos ! Printre verdele pinilor. am putea spune că ne-am făcut datoria faţă de primăvară. tot am văzut cireşii din Omuro. Cei trei nu mai intrară în livada de cireşi. mân­ cau şi făceau o hărmălaie nemaipomenită. Ieşiră apoi prim poarta templului şi se urcară în maşină. Tobele ritmau dansul. Shige ? spuse Takichiro.una de alta şi ticsite de oameni oare beau. bărbaţi beţi care sforăiau cit îi ţineau bojocii. văzură în faţa livezii. cum se-ntoarseră. Din spatele pomilor se ridica o şuviţă de fum — se ardeau gunoaiele. de grădina botanică ? — De acord ! Oricum. sub nişte pini înalţi. — înfiorător. 69 . Ce-ai zice. un podium de lemn pe care vreo şase-şapte coreence îmbrăcate în portul naţional dansau dansuri populare din ţara lor. răsăreau ici-colo flori de cireş sălbatic.

De cum intrară pe aleea împrejmuită cu pomi ce ducea înspre poarta grădinii bota­ nice. Shige ieşea destul de rar. ne putem duce să ne plim­ băm puţin pe malul râului Kamo. cu acoperişul rotund de sticlă prins în rame de oţel. dar nu zăboviră prea mult. ea să le rămînă timp pen- 70 . — Parcă ne-am afla la kilometri întregi depărtare de oraş. Deşi sub cerul primăvăratic nu sufla nici o boare de vînt. căci din cartierul comercial unde-şi petrecea zilele. spuse Shige. de-abia dacă se zărea un colţ de munte . îi spuse Ta- kichiro soţiei sale. cînd şi-au instalat barăcile aici. americanii. văzură iarba întinzându-se pînă departe sub soare ca o mare verde. în faţa fîntînii se afla o seră destul de înaltă. ce zici ? — Cred că barăcile lor erau instalate undeva mult mai în spate. dinspre fîntînă se împrăştia o pulbere fină de apă. în jurul primei fîntîni arteziene înfloreau lalele. spuse Takichiro. Maşina trecu prin oraşul înverzit. — Dacă o să fie tot atîta înghesuială şi-fl grădina botanică. iar de ieşit pe stradă. ce fac. Intrară în grădina botanică. Cumpărară biletele de intrare. în care frunzele păreau parcă şi mai vii printre casele înnegrite de vreme decît printre clădirile noi. Priveliştea aceasta largă o umplea de fericire. Au ştiut ei. Priviră de afară prin peretele de sticlă plantele exotice. şi Shige le vîrî în pliurile obiului ei. în stingă lor se ri­ dica digul râului Kamo.

Chiar in dreapta se înălţa un uriaş codru de Himalaia. dar puful moale şi verde al ti­ nerelor lăstare nu te făcea să te gîndeşti deloc la nişte . puful lăstarelor de primăvară ar fi părut mai mult vis decît realitate. /isc Shige. îşi deschisese tocmai mugurii. Nu numai că lucrează mai bine decit tatăl lui. De fapt era un conifer.tru plim'bare. Ştia că lui Takitehiro nu-i plăcea niciodată să fie descusut cu prea rnullte întrebări. Altfel. că prea se auzea larmă mare. — Te-ai întlîlnit cu domnul Hideo ? întrebă Chieko.ace". se treziră deodată printre straturi de lalele. unde se pare că era un loc de joacă pentru capii. — Fiul domnului Otomo m-a copleşit ! Ce­ rul să mai înţeleagă ! spuse nctam-nesam Ta- kichiro. 71 .. Fireşte că nici Chieko nici Shige nu price­ pură niimic din aceste vorbe. Spre deosebire de molifţi. dar are şi o privire atât de pătrunză­ toare. încît îi vede omului pînă-n adfrncul su­ fletului. Marele copac. de cum ieşiră dintre copaci. cu ra­ murile de jos răsfirate larg deasupra pămîn- tului. Trecură mai departe pe lingă fîntîna arte­ ziană şi cotiră apoi spre stînga. apoi tăcu. iar pe pajişte erau aşe­ zate într-o grămadă sumedenie de ghiozdane şi bocceluţe. — Se spune că-i un ţesător foarte destoinic. O luară apoi după aceea spre dreapta şi. aceşti copaci nu-şi leapădă acele bătrâne de pe ra­ muri.

poate fi asemuit cu o coadă îrifloiată de păun — dar ou ce să compari abundenţa asta multicoloră de lalele ? gîndi Takiehiro privind îndelung florile. albe. — Dar nu te uita chiar aşa la ei. Mulţimea de flori smulse din pieptul lui Chieko un strigăt de bucurie. de lingă stratul de lalele albe. 72 . fapt care i se părea destul de caraghios lui Chieko. Culorile lor vii se topeau parcă în aerul înconjurător. apuse Ta- kichiro oftînd. — Ce zici. dar pe faţă nu i se citea nilmic.. —• Ei. ţinînduHse cât mai aproape de fiica ei. aşa mi se pare şi mie. Takichiro se ridică de pe bancă şi-ncepu să se plimbe în jurul lalelelor. Apoi se-ntoarse la cele două femei. Dalele mari şi frumoase. galbene. acuma înţeleg şi eu de ce sînit atît de căutate modelele cu lalele pentru rochii. Cedrul de Himalaia. Pînâ aouim mi se părea o praştie. cei doi de calo. în faţa straturilor de lalele era un lac în care înotau crapi. Se aplecă vrînd 'parcă să privească în sufletul florilor. — Da. n-or fi avinri aici „întâl­ nirea lor de cununie" ? şopti Chieko la urechea mamei. pătrunzimdu-ţi în toţi porii.. Erau straturi roşii. cu ramurile lui înmu­ gurite răsfirate larg deasupra pămlîntului.. mamă. altele de culoarea came­ liilor negre şi altele de^un violet închis. Shige mergea tot timpul puţin în spatele so­ ţului ei. mamă ! şi o trăise de miînecă. dar.

continuă : — Trebuie să recunosc că fiul meu a avut deunăzi o comportare foarte nepoliticoasă. spuse el apoi. Chieko şi Shige se sculară de pe bancă. prefer totuşi o dumbravă de bambuşi. Straturile de lalele se aflau pe-un povîrniş. plăcerea e de partea noastră ! Şi Sosuke făcu o plecăciune adîncă. ! Uite-d pe domnul Sata ! — Oh. domnul Otomo ! Şi domnul Hideo ! făcu Takiohiro. In ceea ce mă priveşte. dar te obosesc. După o nouă plecăciune. De-abia am aşteptat să se redeschidă grădina botanică. Deodată se auzi stri­ gat : — Domnule Sata. din Saga. Chieko.. şaizeci de ani.. — Ei lasă ! Aşa e tinereţea ! — Aţi venit din Saga ? — Eu da. De dragul mamei. — De. parcă da. Am făcut o plimbare foarte plăcută... De o parte şi de alta se-nălţau şiruri de co­ paci. Takiohiro o luă înainte. Ce surpriză plăcută să vă în- tîlnesc aici ! — O. — Se află aici o alee cu pomi de camfor care-mi place foarte mult. 73 . —• Ce zici. răspunse fiica. Să tot aibă vreo cincizeci. Shige şi Chieko au venit de acasă. nu ţi se pare că grădina botanică are un stil european ? întrebă Taki- chiro. plimbîndu^se destul de plictisit printre flori. — Florile europene sînt frumoase. nu ştiu. Hai să mai stăm puţin.

Sosuke se îndreptă spre Shige şi Chieko să le salute. sigur că trăiesc. — Trăiesc.. Cam aşa stau lucrurile şi cu stofele de pe vremuri. dar ea e fără sfîr- şit ca viaţa naturii înseşi.. — Florile trăiesc. Există stofe şi mai vechi decît cele din bătrânul nostru Kyoto. Nu-mi place un obi sau un chimono cu modele de lalele. nu­ mai că mie mi se cam face lehamite. spuse Takichiro fără să se întoarcă. — Şi tot aşa şi-n ceea ce priveşte copacii. Takichiro primise din nou o replică destul de categorică din partea lui Hideo. nu mai e nimeni în stare să creeze asemenea frumuseţi. bobocii se desfac şi apar iarăşi flori. Un ţesător care-şi petrece toată ziua în zgomotul războiu- 47 .. spui? Păi. în zilele noastre. Prea multe flori. Există copaci mult mai bătrîni decît cei din bătrânul nostru Kyoto. destul de răstit şi el.. — Ce părere are domnul Hideo despre aceste lalele ? întrebă Takichiro pe un ton destul de tăios. Florile au o viaţă scurtă. dar cred că un pictor bun ar putea lăsa ceva frumos eternităţii. — Eu nu am ochi pentru aşa ceva. dar la primăvară fac iarăşi boboci.. Iarna mor. nu-i aşa ? — N-am vrut să insinuez nimic. Ce zici ? Tot ce se face n u j s dedît nişte sărmane copii ! Hideo tăcea. Şi Takichiro se-ntoarse cu spatele. răspunse Hideo..

Acum sînt în toată splendoarea lor. ăsta-i punctul de vedere cel mai corect. făcu Takichiro.lui nici n-are timp să se gîndească la nişte lu­ cruri atât de înalte. Da. domnule Hideo.. spuse Takichiro şi dădu din cap. dar dacă-s purtate cu bucurie. Eu ţes pentru cei de acum... o fată ajunge foarte repede femeie bătrînă. — Asta m-a făcut să spun că lalelele tră­ iesc. Chiar dacă nu vor fi purtate decît un an. — Da. — Dar. să zicem.. să vorbesc mai limpede. O. Dar. şi Takichiro se în­ toarse acum cu faţa la Hideo. — în ceea ce mă priveşte. cum îs cei de teapa domnului Tatsumara.. desigur. răspunse Hideo apăsat. Nu durează deeît foarte puţin. — Să-i spun asta lui Chieko ? Ar bucura-o. Cu toate că nu-i o comparaţie prea evlavioasă. vorbi Hideo. eu n^aş vrea să ţes eşarfe pentru generaţiile de nepoţi şi strănepoţi. la ce bun ? Noi islîntem cu totul alt­ fel deeît comercianţii descurcăreţi. De- abia dacă s-au scuturat ici colo oîteva petale.. — Ai perfectă dreptate ! 75 . spuse Hideo şi-şi lăsă capu^n pămînt.. nu-i aşa ? — Da. cine ştie dacă n-ar fi mai frumoasă decît statuile. Dacă domnişoara Chieko. de pildă.. desigur. dar nu vedeţi dît de pline de viaţă sînt ? Acuma e vremea lor. — Tocmai de aceea spuneam eu că lalelele trăiesc. ar sta în faţa statuii lui Buda din templul Chuguji sau în templul Koryuji. foarte repede. da. desigur.

— Să spui că florile se scutură nu se po­ triveşte decît pentru florile de cireş. aşa cum apă- 76 . Sînt prea multe lalele. în orice caz. dar Hiei. •De o parte a scărilor se-ntindea un gard viu de azalee de Kiriishima. Aproape din orice colţ al grădinii botanice se putea vedea atît muntele Hiei. — Hai să plecăm de aici. Se vedea cît de colo că era o parte proaspăt plantată şi avea un uşor aspect exotic. şi Nishiya- ma. florile se scutură şi petalele lor cad pe pămînt. adică Muntele de Răsărit.. Nu înfloriseră încă. că ţesăturile ou modele de lalele care se vînd astăzi nu seamănă nici pe departe cu lalelele vii. Sau poate că sînt eu prea bătrîn. Tufele înfoiate păreau un adevărat stăvilar. cît şi Higa- shiyama. nu.. M-am convins.. făcînd ca lalelele să pară şi mai aprinse. prin contrast. Dar des­ pre lalele cum poţi să spui ? — Cînd e să se scuture. văzură că în faţa lor se întindeau răzoare de bujori.. Nici bujorii nu înfloriseră încă. Şi culorile-s prea vii şi lipsite de gust. Cînd ajunseră în capul scării. Atîta doar că pe mine mă obosesc. Spre răsărit se zărea muntele Hiei. nu ?. Plecară cu toţii de lingă straturile de lalele şi o pocniră mai departe urcând pe nişte trepte de piatră. dar frumezele lor fragede ţîşneau din toate părţile. ? spuse Takichiro. spuse Hideo cu voce blinda. Muntele de Apus .

rea aici peste straturile de bujori. Dar. tot pe acolo am şi venit. părea a înloorona toţi munţii. Prea repede. Eu. mai apuse o dată Sosuke. Şi totuşi. Frunzele lor plă- pînde încă străluceau roşcate şi deşi nu era nici urmă de vânt. lîmpletindu-se. spuse Sosuke şi se- ntoarse spre Chieko : Ne întovărăşeşte şi dom­ nişoara ? Ramurile de jos ale pomilor de camfor se înlănţuia. nu simţi cum trece primăvara. ce repede trece primăvara. se înfiorau id-colo de-un tremur uşor. nici n-am apucat încă să merg să văd cireşii înfloriţi. — Doar nu-i o noutate pentru dumneata. 77 . care-ţi plac atît ? — O. nu ? — Ai dreptate.. domnule Otomo. — Muntele Hiei nici nu pare chiar aşa de înalt. unul... Cei doi merseră o vreme tăcuţi unul lîngă altul. mulţumesc ! Pentru mine e destul să trec pe aleea aceea ca să fiu fericit... domnule Otomo ? Uite chiar şi după acest abur.. răspunse Takieniro şi privi citeva clipe îndelung spre munţi. să ne întoar­ cem prin aleea de pomi de camfor. — O ceaţă atît de groasă pare mai degrabă. De fapt. —• Da.. — Ceaţa primăverii îl face să aibă mai multă graţie. — Nnai vrea.. Să fie oare din cauza ceţdi ? se adresă Sosuke lui Takiohiro.. ai dreptate..

Chieko era singura lor fiică. Takichiro era preocupat de faptul că Hideo o comparase pe Chieko cu cele mai frumoase statui ale lui Buda.. Dacă ar fi să se ajungă la căsătorie. Dacă se căsătoreşte cu el. dar oricum. Trecură toţi cinci de-a lungul aleii. că tatăl lui îl socoteşte mai dibaci în arta ţesutului decît el însuşi. Să fie oare chiar aşa de îndrăgostit de Chieko ? Dar. ca fiu adoptiv. în centrul oraşului. şi că o găsea pe fată mai frumoasă deoît ele. e o prăvălie mare. din Nara şi Kyoto. n-ar trebui neapărat ca Chieko să se mute în casa lui Otomo. E adevărat că Hideo era cel mai mare dintre fii lui Otomo. Dacă o s-o lase să pleCe de acasă. ca mama lui Hideo ? Cînd întoarse capul. din cap.. dar tot ar mai răraîne acasă doi băieţi. mergînd agale şi tăcuţi sub umbra pomilor.. îl văzu pe Hideo vor- bindu-i lui Chieko şi pe ea încuviinţînd din cînd în cînd. Acestea erau gîndurile lui Takichiro. E altceva deoît o ţesători e 78 .. Shige va fi neconsolată tot restul vieţii ei. Hideo ar putea fi primit în fa­ milia Sata. Şi-apoi : Chiar dacă nu prea merge cine ştie ce comerţul bătrînei noastre firme „Maruta" şi de-abia dacă mai putem moderniza ceva la clădirea veche. adîncit fie­ care in giîrtdurile lui. cedare să facă Chieko în atelierul lui Otomo ? Să depene firele din zori şi pînă-n seară.

Aşa e firea lui. Mă gândisem să-1 aduc pe Hideo la pomii mei de camfor. în ceea ce priveşte munca.. spe-' rând să-1 mai domolească puţin. pariind încântat de ceea ce i se în­ tâmplase. De ce ai venit astăzi doar cu Hideo în grădina botanică ? — Dacă i-aş fi luat şi pe fraţii lui. cred că şi bucătăria lor trebuie să fie destul de modestă. Dar.. — Hideo al dumitale pare un băiat foarte capabil. nu ascultă nici de porunca tatălui său. Ştii. — Mulţumesc pentru apreciere! răspunse Sosuke fără să bănuiască nimic. fără nici un angajat din afară. printre oameni. că ceea ce m-a făcut să viu astăzi în 79 . unde lucrează numai membrii fami­ liei. domnule Oto­ mo. că prea e îndărătnic. Se poate vedea şi după cum arată soţia lui Otomo. De altfel. şi Sosuke îşi aplecă uşor capul.cu trei războaie de mină. dar dacă te înţelegi cu ei. Hideo al dumitale. spuse Takiohiro. —• Parcă asta contează ! spuse Takichiro şi dădu din cap. O fi el Hideo băiatul lor cel mai mare. să fii indulgent cu el... —• Te rog. — E o alee frumoasă !. Nu ştiu cedare să facă în viaţă ! — Ce importanţă are ! Mie iar mi-a dat adineaori o lecţie.. Oînd are o altă părere. e foarte harnic şi sîrguin- cios. nu-i aşa ? spuse Takiohiro. ar fi trebuit să opresc războaiele.. da. e cam posac. tatonând terenul. N-ai ce-i face. poate că l-ar da ca fiu adoptiv şi soţ pentru Chieko. Asta nu aduce cine ştie ce cîstig. Un tânăr de nădejde...

dar dacă Hideo a dat sau nu din cap. Sosuke se aplecă în afară şi făcu o plecăciune. privindu-d ţintă pe Takichiro. că-i o adevărată minune că ai putut să stai de vorbă cu domnul Hideo. Takichiro îi propuse lui Sosuke : — Luaţi. conti­ nuă stăpînindu-şi rîsud : — Să ştii. tată ?. Sosuke întoarse capul. Sosuke se codea. nu ! făcu agitat Takichiro. iar noi mai tragem între timp o raită pînă la dig. Chieko şi Hideo ră­ măseseră destul de mult în urmă. — Acolo. Apoi. — Interesant. Chieko. amintindu-işi cum îl pălmuise. şi- ătîta tot. — Cum adică ? exclamă Sosuke neîncreză­ tor. iar Shige venea şi mai deparfteHn spatele lor. De altfel. Hideo ăsta ! spuse Takichiro. Credeam că voiai să te plimbi cu fiica dumitale. — Nu. Cei trei Sata rămăseseră de o parte.. grădina botanică ou Shige şi Oheiko e tocmai avertismentul prietenesc — ca să spun aşa — pe care mi 1-a dat Hideo. Nu pare prea dezgheţat cu fetele.. pe alee. Oînd ieşiră pe poarta grădinii botanice. dar Hideo spuse : — Hai să mergem ! Şi-d lăsă pe tatăl său să urce primul în imaşină. nu s-a putut observa. la Kamo. ca în- tr-o scenă de rămasnbun. vă rog maşina mea ! Ajungeţi imediat la Mishijin. Chieko îi aruncă o privire sfioasă. nici nu înţeleg de ce^a trebuit să-mi spună tot ce mi-a spus ? Şi încă «o . L-am ascultat.

zici ? Takiohiro părea să reflecteze la cele auzite. spuse fiica. în dreapta cum ieşi din grădina botanică. desfăcuseră pachete cu de-ale mîncării şi întinseseră masa. — Ne aşezăm puţin ? întrebă Shige. Se afla cu ei şi o pereche de tineri. Cireşii erau înverziţi şi printre ei se zărea şirul Munţilor de Apus. 6 . —• Destin.. Takichiro o luă printre ei la vale. iar sub ea se vedea o promenadă cu cireşi răzleţi. spre malul râului. — CuVîntul sună desigur destul de preten­ ţios.. 115 81 . Dintr-o dată începu să se audă zgomotul apei căzînd de pe stăvilar.. Locul acela era o rezervaţie natu­ rală. -—• Ceva despre destinul ţesătorilor din Nis- hijin. ! — Cred că-i place Chieko. dar chiar aşa a spus. Pe malul celălalt se înălţa autostrada.. —• Despre ce ţi-a vorbit ? o întrebă tatăl. dinspre partea mea. Oîţiva oameni mai în vîrstă se aşezaseră în iarbă.c. destin.. Muntele de Miazănoapte se afla în su- sul râului... unde se întindea o pajişte îngustă. dominaţi de piscul Atago. Chieko rămase surprinsă şi se-nroşi pînă-n vârful urechilor.. Tatăl tău a rămas uimit. Un lucru foarte fru­ mos spus pentru un om sucit ca el.cu atîta însufleţire ! In fond. Nu pricepi ? Ştii ce mi-a spus ? Că eşti mai frumoasă chiar deoît statuile lui Buda din Chuguji şi Koryuji. Pe digul râului Kamo. creştea un şir de pini.

întinse la uscat. — E o primăvară frumoasă. îl vedea copil. Avea în faţa ochilor imaginea lui Mizuchi Shinichi. nici Chieko nu era decît copil. Şi-1 mai vedea juoîndu-şi rolul de paj. Fireşte că. machiat. da ! — Fireşte. şi o privi şi ea pe Chieko. ce facem ? — iii luăm ca fiu adoptiv. privind în jur. costumat în portul festiv de la vechea curte japoneză şi cocoţat pe carul alegoric cu halebarde. ou roşu în obraz şi sprîneenele vopsite. Puteai privi pînă departe în vale pe sub arcul podului peste care trecea autostrada. •— Cum.. la o sărbătoare Gion. Aşa. . spuse Shige. nu e bine să forţezi şi să grăbeşti lucrurile. ce facem cu domnul Hideo ? în­ trebă Takiohiro. Chieko îşi lăsă privirile în pămînt. de mult. ' Peste tot se zăreau basmale colorate. pe atunci. ce zilei ? — Cum ?. dar ar trebui mai degrabă s-o întrebi pe Chieko ce părere are ! — iN-^a spus Chieko întotdeauna că nu va ieşi din cuvîntul nostru ? Takichiro o privi pe fată : — Ce părere are Chieko ? — Oînd e vorba de aşa ceva. da. pe nepusă masă ? Ce vrei să-ţi 9pun ? — E un om foarte vrednic. îl vedea apoi. — Shige.. spuse Shige.

Prinţesa venea în 83 . 1 ncă din vremurile vechi. cunoscută şi ca „Sărbă­ toarea nalbelor'. de Sărbătoarea nalbelor. cortegiul trimişilor imperiali a început să fie urmat de procesiunea sfintei preotese Itsuki-O. In acest fel a reînviat vechiul ritual de purifi­ care a prinţesei imperiale în apele fluviului Kamo. era Sărbătoarea. urmate de servitorime şi fetele tinere de la curte. în faţă erau purtate în lectici doamnele de rang de la curte. Ea avea loc în a cincisprezecea zi a celei de a cincea luni. De data asta. înainte de a putea să oficieze in sanc­ tuarul Itsuki. Capitolul al patrulea LEMN DE CEDRU DIN MUNTELE DE MIAZĂNOAPTE A. Sărbătoarea trecuse. muntele Hiei era numit simplu „Muntele". aşa cum sărbătoarea anuală de la templul Kamo. Abia de prin 1956. eînd curtea im­ perială îşi avea reşedinţa la Kyoto. Pentru că el era Muntele. în veşmintele lor de sărbătoare.

Fata care o in­ terpreta pe prinţesă trebuia să fie tînără. Dacă ai fi vrut să fii de faţă la toate cere­ moniile ceaiului ce se făceau în temple. Şi-apoi. Era o lună ploioasă. îmbrăcată în veşmintele cele mai de preţ pe-un car tras de boi. Dar anul acesta. — Ştii. în aceeaşi măsură îi plăcea să admire şi verdele crud al frunzelor tinere. şi era o minunăţie să vezi trecînd tot fastul şi costumaţia aceea. mergînd de mic copil în fie­ care an. dar o fermecaseră şi priveliştea din Yakuoji.urma lor. Chieko obişnuia să tragă şi ea o fugă pînă la digul de pe Kamo să vadă procesiunea. trebuia să fii tot timpul pe drumuri. în casă sau în aer liber. că am uitat anul ăsta să fac un drum pînă la Uji să văd culesul ceaiului. mamă. In Kyoto sînt atîtea temple şi pagode vechi. Opărea tocmai ceai proaspăt adus din Uji. mai ales cînd printre fetele din alai erau şi colege de-ale ei de şcoală. In luna mai. însoţită de muzica instrumentiştilor de la curte. din prima pînă-jn ultima zi. săr­ bătorile se ţin lanţ. de pildă. Chieko nu iubea numai florile. 84 . încît nici nu-i de mirare dacă se spune că nu trece zi să nu fie sărbătoarea vreunui zeu mai mare sau mai mic. Chieko lăsă să treacă luna mai fără să se ducă nici măcar la Sărbătoarea Nalbelor. O atrăgeau în mod deose­ bit arţarii proaspăt înverziţi din Takao. se cam săturase de ea. şi să participi de la început cînd se pune apa la clocotit şi pînă la turnatul ceaiului în ceşti.

Spre Jimgoji şi Kozanji ducea o potecă de munte abruptă. Dacă tot o porniseră într-acolo. sînt desigur mai puţini vizitatori deoît toamna cînd frunzele se în­ gălbenesc. E mai rece acolo deoît în oraş. în fond. Chieko şi Masako se opriră să vadă şi arţarii înverziţi care făceau faima templelor Jingoji din Takao. 85 . deunăzi. dar dacă tot ne ducem. Ca. Saimyoji din Makinoo şi Kozanji din Taga- noo. nu-i departe de Takao. Ce zici. hai să mergem să ve­ dem cedrii ! Mi-ar place mult mai mult decît să ne ducem să vedem arţarii. spunea Masako. Ştii tu.. mă simt ca nou-născută. acuma după sărbătoarea florilor de la templul Heian. — Cred că nu. Masako era îmbrăcată cam uşor. Sună telefonul. de pe muntele Shuzan.. prietena ei o chema pe Chieko să meargă împreună la Takao să vadă frunzele tinere ale arţarilor. spuse mama. De fiecare dată cînd îi văd ce drepţi şi falnici se înalţă. cireşii aceia bătrîni. spuse Chieko după o scurtă pauză. — Dar nu e prea tîrziu ? întrebă Chieko. frumoşii muguri ai pomilor de camfor din grădina botanică. Era un an în care aproape toate veniseră mai tîrziu. — Poate că nu s-o fi terminat încă. tare aş vrea să văd cedrii de pe Muntele de Miazănoapte. Masako. s-ar cuveni să vizităm cireşii înfloriţi. cred că li s-au scuturat florile. La vremea asta. — De fapt.

pe care scriitorul Malraux le socoteşte că fac parte dintre capodoperele lumii. Pentru ea urcuşul nu era o probfemă. — Ce frumuseţe ! — Da. —. Masako ! Chiimonoul simplu făcea ca frumuseţea lui Chieko să apară şi mai pregnantă printre frun­ zele tinere. Chieko îşi aminti că spusese odată în faţa portretului lui Shigemori că parcă avea o urmă de roşeaţă 86 . Chieko însă nu părea de loc încurcată. cît pe-aci să izbucnească în rîs. Chieko urcă treptele de piatră. — La mine ? —• Mă tot întreb cum de poate exista o fată afcît de frumoasă ca tine ? — O.. nu ? — La tine mă refeream oînd spuneam fru­ museţe ! zise Masako.. dar chiar şi aşa.de vară. gîndindu-se cum o să se descurce ea cu chimo- no-ul ei incomod. Ar fi o minunăţie. Credeam că o să ne sufocăm de-atiîta miros de frunză. dar o privi îngrijorată pe Chieko. e frumos ! spuse Chieko şi se opri privind în vale la rîul Kiyotaki. — De ce mă priveşti aşa ? întrebă ea.Ai putea purta şi-^un chimono mai luxos. Chimonoul lui Chieko era dinitr-un crep de mătase de un violet pal. iar obiul îl avea din pînza aceea atît de darnic croită de tatăl ei. dar e plăcut şi răcoare. în templul din Jingoji urmau să vadă portretele lui Tai- ra-no-Shigemori şi Minamato-no-Yoromito. într-o rochie europeană şi avea pan­ tofi ou tocuri joase.

lui Chieko îi plăcea cel mai mult portretul ctitorului Myoe-Shonin. Alături de nişa portretului se afla o reproducere după un sul veohi de caricaturi cu animale. satul acela se numea cartierul Nakagawa^Dinspre-Munte şi era inclus în partea de nord a oraşului. ultimul punct pînă la care veneau turiştii. Chieko îi privi tăcută. pe obraa. în faţa lor se deschidea priveliştea munţi­ lor. La asta se gîndea tocmai cînd Ma- sako îi vorbea despre frumuseţea ei. De fiecare dată cînd ajungea pînă la Takao. vrei ? Eu sânt obişnuită. cu tatăl ei pînă la muntele Shuzan. spuse Chieko. 87 . care era reprezentat stând într-un copac cu picioarele încrucişate în poziţie zen. Chieko se plimbase odată. dar — cele o sută douăzeci. Templul acesta era. Ajunseră la templul Kozanji şi intrară în capela Sekisui-In. Culeseseră atunci şi aduseseră acasă un mănunchi de ier­ buri cu paiul lung şi gros.. în general. Acum. Aici.. E un drum atît de frumos. Dar nu era pentru prima dată că auzea de-alde astea de la Masako. Nici Masako nu trecuse niciodată dincolo de templul Ko­ zanji. treizeci de case ale lui — mai păstra încă un aspect rural. — Hai să dăm o raită pînă la râu. Chieko obişnuia să dea o raită şi pînă în satul cedrilor de pe Muntele de Miazănoapte. Fetele ieşiră apoi pe terasa largă a capelei şi se aşe­ zară să bea câte un ceai. mai demult.

Era por­ tul fetelor din satele Ohara şi Shirakawa. Prea trăncăneşti şi tu ! 88 . iar pe cap o basma. Masako rămase deodată încremenită văzînd una dintre fete. pantaloni de lucru şi şorţ . Chieko ! Oît de mult seamănă fata aceea de colo cu tine ! Ca două picături de apă ! Fata purta o bluză de pînză albastră cu buline albe. Muntele se înălţa abrupt deasupra rîului Kiyotaki. şi toţi copacii de aceeaşi statură. Aşa se îmbrăeau doar oînd se duceau să lucreze în pădure. ou care nu se îmbrăeau dînd ve­ neau cu marfa la oraş. lăsînd să se vadă un cordon roşu. Chieko ? Ia uită-te şi tu mai bine ! stărui Masako. erau bine îngri­ jiţi. Numai din acele locuri provine lemnul acela preţios numit buştean de miazănoapte. Toate femeile erau îmbrăcate la fel. pe umeri avea o năframă care-i acoperea şi braţele. îţi seamănă ! Nu ţi se pare ciudat. Probabil că pliviseră buruienile de sub cedri şi-acum se- ntoreeau spre casă pentru pauza de după- amiază. — Găseşti ? făcu Chieko fără să privească prea atentă. Câteva femei coborau dealul. Un port de ţară. — Ia te uită. cu mineri strimte şi partea de sus legată cruciş. Tot roşu era şi şnurul cu care se lega şorţul la spate. Şorţul era despi­ cat. — într-adevăr. în curiînd avură în faţa ochilor o pădure de cedri. Era o pădure frumoasă.

dar obrajii îi rămaseră aproape com­ plet acoperiţi. —• Trăncănesc ? Poate. năs­ cută în taină. Oricum. dar totuşi o asemănare atît de mare ! Fata şi tovarăşele ei de muncă trecură pe lingă Chieko şi Masako. ! — De ce să nu fie ? — Ar putea fi o soră de-a lui Chieko. aşa că Chieko le văzuse cam pe toate fetele din sat. O clipă i se putu totuşi zări o şuviţă de păr de pe frunte. amuzată de ce spusese. Toată această prelucrare a lemnului se făcea pe uliţele satului. nu erau prea multe fete în sătucul acela mic de munte. Fata îşi trăsese basmaua peste ochi. ce idee ! Masako chicoti. fără să le arunce nici o privire.. —• Fireşte că nu înseamnă că sînteţi şi rude. După ce le răzuiau. Fusese de mai multe ori în satul ăsta şi mai văzuse femeile la lucru : răzuiau fibrele sub­ ţiri de pe butucii de cedru. Masako mai privi ce privi în urma fetelor şi se potoli şi ea. — 'O. cojiţi dinainte de către bărbaţi. în faţa caselor. chiar dacă nu se uitase prea bine la fiecare din ele. înmuiau butucii curăţaţi cu apă fierbinte şi apoi cu apă rece şi le lustruiau cu nisip din cascada Bodai. dar o fată atît de frumoasă. 89 .. Cum a putut Masako să vadă atît de bine faţa fetei ? gîndi Chieko.

de parcă ar fi rămas vrăjită de imaginea fetei. să vedem unde stă ? spuse Masako.. dar Chieko îşi încetini pasul. butucii aceia. Masako se uită curioasă într-acolo. — Nu ştiu în ce. Poate ochii. Masako o spusese oarecum în glumă. nasul. şi-şi ridică privirile spre mun­ tele acoperit de cedri. — Nu vrei să ne luăm după ea. nu ? spuse Chieko. —• Ai zice că-i o adevărată operă artistică. Iei-eolo puteai să vezi butuci şi pe terase. aici oamenii fac casă bună cu buştenii. Simt pur şi simplu că-ţi seamănă. Nu se mai sătura privind butucii de cedru îngrămădiţi pretutindeni în faţa caselor. erau întinse la uscat nişte rufe. Erau frumoşi. Nu pot să-ţi explic.. — Totuşi îţi seamănă ! — în ce îmi seamănă ? întrebă Chieko. aproape toţi la fel de groşi. Butucii erau clădiţi în stive care ajungeau pînă sub streşinile caselor. aruneînd o privire cercetătoare spre Chieko. Fireşte că o domnişoară de la oraş arată altfel decât o fată de la ţară. — Uite dragă. Nu tre­ buie să te superi ! — N-am de ce să mă supăr. în faţa butucilor. Se pare că butucii ăştia-s folosiţi numai la construcţiile în stil sobru şi se duc de aici pînă la Tokyo şi Kyushu. La etajul uneia din case. . — Ciudat ! mai spuse o dată.. albi şi lustruiţi. apoi îşi lăsă capu-n pămînt.. de parcă ar fi vrut să se oprească.

la pesca­ ri... muncesc. Masako ! Şi Chieko ridiciîndu-şi din nou privirile spre muntele împădurit cu cedri. Spunînd asta.. spuse Chieko.. Te-ai supărat ? — Supărat. asprită de muncă. — Tot aşa ai glumit şi oînd ai spus despre mine că seamăn cu fata aceea. recunoscu Masako. 91 . Ochii erau ceea ce te surprindea în pri­ mul nînd la fata aceea. adăugă : — Acum au început să cureţe copacii de sus. — Eu.. îşi aminti deodată de ochii fetei. — Ce ţi se pare aşa de neobişnuit în faptul că femeile lucrează cot la cot cu bărbaţii ? Aşa-i la ţărani. — Femeile din satul ăsta muncesc din greu. Masako ! excla­ mă Chieko rîzînd. vrînd să-şi alunge gîndul. aşa-i ? — Nu ! Te asigur că nu ! spuse Masako de­ venind imediat serioasă. spuse Masako. dar am să te duc să-ţi arăt unde mun­ cesc fetele din satul ăsta. cu statura ei sănătoa­ să.. nu mun­ cesc. mai mult într-o doară. dar o tînără ca Chieko se miră de ori­ ce.. Păi. O. — Zău că riu eşti serioasă. şi eu muncesc. — E simplu să spui aşa. chiar de muncit nu s-ar putea spu­ ne că muncesc. Ceea ce nu s-ar putea spune că e şi cazul tău. care era o fată sinceră. ca şi la zarzavagii. eu ? De loc. nu ? — Ah. Nu vezi ce casă frumoasă e lingă hambarul de lemne ? — Dar cum poate să-şi întindă cineva ru­ fele la etajul casei ?.. Erau adânci şi negri şi păreau să ascundă o mare mîhnire. nu.

. Pe malurile râului Kiyotaki. Trunchiurile drepte ca lu­ minarea erau o adevărată minune. Pînă şi micile coroane de frunze lăsate în virf păreau o adevărată operă de artă. Aici plouă des şi soarele se arată rar. nici nu se răsucesc. Muntele. şi tot aici se obţine lemnul de cedru cel mai preţios. aproape în linie dreaptă. Chieko şi Masako 92 .. aşa că trunchiu­ rile copacilor cresc drepte. — Trebuie să fie periculos. Unde mai pui că e şi ferit de vînt. nu ? — Sînt pădurari care se urcă dimineaţa în copac şi nu mai coboară pe pămînt deoît la pauza de amiază. crengile de prisos se taie cu toporul. încît păreau anume făcuţi pentru a dura din ei case fru­ moase. — Să cureţe copacii ? Ce-i aia ? — Ca să se obţină lemn de cedru de bună calitate. avea pînă şi coama acoperită de trunchiuri de cedri ce creşteau falnici şi în rînduri drepte. Casele din sat se întind la poalele muntelui. adăugind an de an alte cercuri la distanţe egale şi nu se-ndoaie. Masako îşi ridică şi ea privirea spre pădu­ rea de pe munte. povîrnişul mun­ telui coboară abrupt spre valea îngustă. nici prea mic nici prea mare. dar după aceea sar ca maimuţele din creangă-n creangă. De urcat. oamenii se urcă cu scările în copac. Puteai distinge aproape fiecare trunchi în parte. Erau încă din pădure atît de mîndri.

uscaţi şi expediaţi. După ce tăcură un timp. 93 . Buştenii lustruiţi aveau vreo cinici şase ţoii diametru. lui Masako îi veniră în minte ferestrele curate cu zăbrele care împodobesc faţadele ca­ selor vechi din Kyoto. La intrarea în sat era staţia liniei de autobuze „Cascada Bodai". gîndi Masako. Mîinile femeilor tre- băluiau neobosite. trebuia să se afle şi cascada. Luară autobuzul şi se-ntoarseră-n oraş. deasupra staţiei. — Gînd se termină. Un­ deva. în faţa unora dintre case se lustruiau toc­ mai butucii. Văzîrid atîta lemn fru­ mos. Odată ter­ minaţi. înve­ liţi în hîrtie sau paie. fetele. Se apune că nisipul ăsta roş­ cat şi argilos se găseşte numai sub cascada Bodai. răspunse femeia. — Ce faceţi cînd se termină nisipul ? întrebă Masako o femeie mai bătrînă. plouă şi nisipul cade o dată cu apa din cascadă şi se adună acolo jos.merseră pfină la capătul satului şi-apoi făcură cale întoartsă. Păreau să fie din cei deistinaţi pentru stîlpi de susţinere. Ce simplu vorbeşte. Plantaţia de cedri ajungea pînă jos. Chieko avea dreptate. ce zici ? Chieko o privi mirată. Masako spuse : — Poate că tot aşa de drepte şi neprihănite ar trebui să rămînem şi noi. erau spălaţi. la prun- dişul de pe malul râului. ca cedrii. Femeile netezeau cu nisip butucii înmuiaţi în apă.

— Da. Chieko lua cina eu părinţii ei. aduse de domnul Shimamura. — Se pare că „bucătăreasa" noastră s-a în­ tors astăzi cam târziu acasă. Şi oîmd te gândeşti că nici n-aş putea spune că am fost tratată cu aceeaşi grijă ea cedrii ? Chiefco nu se putu stăpîni şi izlbueni în rîs... Masako. ai pe cineva ? — Him. numai că mi se pare că încă o să fie lumină. Găluştele de orez cu fileu de plătică de mare în frunze de bambus erau una din mâncărurile preferate ale tatălui. — Alstăzi avem o cină copioasă. da. Felul întâi găluşte de orez Sho- masa. Ne-am dat întâlnire la şapte şi ju­ mătate. *— Nu ? urmă Masako.. M-am gîn- diit că o să fii mulţumit. La care Shige sări în apărarea lui Chieko : — A fost cu Masako să vadă cedrii de pe Muntele de Miazănoapte. făcu tata. Dar ne-am întors cu spatele şi nu ne-a văzut nimeni. spuse mama către Takiehiro. Şedeam în livada de pe malul râului Kamo.. 94 . în salonaşul din spate care dădea spre grădină. Chieko simţea că aproape o invidiază pentru atâta libertate. —• Te duci şinn seara asta ? — Mă duc. De curând.. ? întrebă el. Aproape de terasa de vară la Koyamachi. da.. Erau acolo o grămadă de vizitatori şi fuseseră aprinise şi felinarele. — Ce-i. chiar dacă nu mai avem pe lângă asta decât supă.

Şi nu aşa şi trebuie să fie ? ! Un copil drept ca un cedru ar fi. Prin cugetul omului pot trece muilte. Dar. în frunze de bambus legate în trei col­ ţuri. Le deznodai şi scoteai fileuil subţire de plătică de mare. desigur. spuse mama. răsucită. Dar unde există aşa ceva pe lume ? Şi. Supa era. — Nu. sau. mai de­ vreme sau mai târziu. de oînd se transformase în societate pe acţiuni. Nu contează dacă pomul se în­ doaie sau se răsuceşte într-o parte. mai erau găzduiţi în came­ rele din faţă de la etaj. cugetul drept. de fapt. fără îndoială.. o cremă de fasole cu ciuperci. Numai vreo doi-trei ucenici. —• Tot ce se poate ! interveni acum şi tata. o minune. Chieko tăcu. Aşa cum pe faţada casei se păstraseră feres­ trele cu grilaj subţire de lemn.. — Sînt atî't de drepţi şi de frumoşi ! Şi cred că aşa ar trebui să fie şi cugetul oamenilor ! —• Fata noastră Chieko are. dar asta nu înseamnă că omul nu e drept. totul e să 95 . asta n-ar fi dee$t spre nenorocirea lui. Găluştele erau servite în farfurii de porţelan Imari. originari din Omi. procuristul şi cei mai mulţi vinzători se mu­ taseră în oraş. Eu sînt mai degrabă îndoită. în prăvălia lui Takichiro mai rămăseseră oîteva datini ale negustoriei din Kyoto de altădată. aşa că spre vremea ci­ nei în prăvălia lui Takichiro se lăsa liniştea. — Ce-i place aşa de mult lui Chieko la ce­ drii de pe Muntele de Miazănoapte ? întrebă marna.

Ştiu eu că Chieko e o fată cinstită.. bine. de j abia dacă se mai ghicea ceva din sfînta fi­ gură roasă de vreme. — Sub florile de cireş din grădina Gion.. — Spune.. mamă.. unde s-a născut cu ade­ vărat Chieko ? Mama schimbă o privire cu tata. Chieko tăcu o vreme cu faţa întoarsă spre grădină. Ui- tă-te la bătrînul arţar din grădina noastră ! — Ce-ţi veni să vorbeşti aşa ceva ou o co­ pilă ! spuse mama aproape supărată. . privirile fetei se opriră pe vechiul feli­ nar de la rădăcina arţarului. ia uitaţi-vă ! Viorelele şi-au şi Scuturat florile ! — într-adevăr.Născută sub cireşii din grădina Gion. în lumina serii. cu ochii întorşi spre gră­ dină.crească tare ! Asta e părerea tatălui tău.. ? Mai degrabă sîmt asemenea viorelelor ce cresc în scorburile lui. Dar..... aşa-i ! spuse mama. apoi vorbi cu o voce învăluită în rnlîhnire : — Să fiu tare ca arţarul nostru din gră­ dină. Nu semăna oare prea mult povestea asta cu bas­ mul „tăietorului de bambus" în care prinţesa Kaguyahime vine pe lume din trunchiul unui bambus ? Şi oare nu de aceea o spusese şi tata cu atîta hotărâre ? 96 . dar sufletul lui Chieko era tot numai rugăciune. — Bine.. spuse scurt Takiohino. Dar la primăvară vor înflori din nou ! Şi cum stătea aşa.

spuse mama. Nu te-a născut mama ta. — Da. Chieko. Pe vremea aceea Takichiro era un băr- 7 . Takiohiro o adusese pe braţele lui în casă. nu fusese furată de mama şi de tatăl ei de sub cireşii din Maruyama. poate. ca pe prinţesa Kaguyahime. — Cerul a şi început să aibă o culoare de vară. Dacă s-a născut sub ramuri înflorite. Asta se întâmplase cu douăzeci de ani în urmă. Tata şi mama nu ştiau unde se născuse şi nici nu-i cunoşteau adevăraţii părinţi.. 115 97 . palidă. aşa cum i-o spusese de altfel şi lui Shinichi. Pe ce­ rul nopţii începea să se aprindă. lumina lunii. Sau. aşa ca o glumă. Ii păru rău pen­ tru întrebarea ei necuviincioasă.. Ascultă. conteimplînd arţarul mare din grădină. spuse Chieko lăsîndu-şi capul în pământ. dar totuşi nu-şi ceru iertare. ci fusese aban­ donată în uşa prăvăliei. Nu ştia încotro să privească şi rămase aşa. Chieko. mamă.0 . dar îi fu ruşine. Ar fi vrut să spună asta. pentru că undeva în mintea ei rămăseseră ca o umbră cuvintele lui Masako : „Fata aceea seamănă cu Chieko ca două picături de apă". un copil răpit. în casa asta. De ce-i venise întrebarea asta aşa deodată pe limbă ? Nu-şi putea ex­ plica nici ea. poate că vor veni solii lunii şi o vor lua şi pe ea s-o ducă pe lună. dar în casa asta ai venit pe lume. tu te-ai născut aici. Era un copil lepădat. care privea şi ea într-acolo.

Ui- tănte şi tu cu ce au îmbrăcat copilul! Aşa ara­ tă copilul unei gheişe ? Ce ? Copilul unei ghe­ işe. zici ? ! şi-i dădu pruncul. o făcu Chieko singură. Nu trebuiau decît aruncate frunzele de bambus şi spălate ceştile de supă. Cu timpul. aşa că Chieko rămase unicul lor copil şi fu crescută cu toată dragostea părin­ tească. — Iarăşi îmi vii cu poveşti.. se retrase în camera ei de culcare de la etaj. Shige îl luă în braţe şi-şi lipi faţa de obră- jorul lui rece. Treaba asta. — Prostii ! se răsti Takichiro enervat. dar Shige nu născu nici un copil. care ducea o viaţă destul de uşuratică aşa că soţia nu-1 prea cre­ dea pe cuvînt. „Un copil luat de suflet aduce copii în ca­ să" — se spune în popor. mai şi aduci acasă un copil pe care ţi 1-a făcut cine ştie ce gheişă.. ! Şi. din partea din spate a 98 . Fusese o cină după care nu era mult de strîns. pe deasu­ pra.bat de vreo treizeci de ani. Nu înţe­ leg de ce eşti atît de agitată ? — E un copilaş atît de mic. După ce isprăvi. Fusese deci înregistrat drept copil legitim al lui Shige şi Takichiro şi primise numele de Chieko. nici nu-şi mai bătură capul să afle cine o lăsase în faţa uşii şi dacă-i mai trăiau sau nu părinţii. — Ce-o să se aleagă de copilul ăsta ? — Despre asta discutăm înăuntru. Nu puteau adopta copilul fără să-i cunoască părinţii.

— Să nu răceşti. Chieko tăcea.Ce frumos şi alb e pieptul ei !" gîndi mama. Ai visat urît. parcă mă prăbuşeam într-o prăpas­ tie. mamă ! — Ai avut un vis urît ? — Da. — îţi mulţumesc. Chieko ! se auzi glasul mamei din camera vecină. fetiţa mea ! Luă ştergarul de pe toaletă şi-i şterse frun­ tea şi pieptul. Se-ntîmplă adesea să visezi că te prăbuşeşti într-o prăpastie fără fund.. 99 . dar încă nu-^şi reve­ nise cu totul. Chieko dădu din cap. Visase urît.. Dar de-abia adormi că se şi trezi strigînd. şi înainte de a apuca fata să-i răspundă. Chieko se ridicase în capul oaselor. fără fund. — Chieko. — Lasă că ţi-o aduce mama. Chieko se lăsă în voia mamei.. verde. — E un vis destul de obişnuit. — Ce transpirată eşti. şi deschisese uşa glisantă. Te chi- nuie vreun coşmar ? întrebă ea intrînd în ca­ meră. spuse mama. Chieko se aşeză pe pat şi-şi schimbă cumin­ te şi cu mişcări îndemânatice cămaşa de noapte. ? Se aşeză pe pat lîngă Chieko şi aprinse lam­ pa de la căpătîi. . Se sculă de pe pat clătinîndu-se... Chieko ! Ar trebui să-ţi schimbi cămaşa de noapte. într-o prăpastie înfiorătoare.casei şi răsfoi albumele de Paul Klee şi Cha- gall pe oare le avusese tatăl ei la mănăstirea din Saga pînă i se făcu somn.

Visul ei fusese destul de lung. — Crezi ? Nu prea convinsă. — Cred că a fost cam lung drumul pînă la satul ou cedri. Nu-ţi face griji. nu-i nimic. Vru s-o împăturească pe cea pe care şi-o dez- brăcase. 100 . — La vîrsta ta nu-ţi prea mai place să dormi în braţele mamei. La început fusese parcă un amestec de vis şi realitate... Ceea ce-i po­ vestise mamei nu era decât sfîrsitul. dar mama i-o luă din mînă. Dar ea nu putea să adoarmă. te rog. Iar fata despre care spusese Masako că-i seamănă îi apăruse mult mai încîntătoare decît o văzuse în sat. nu ? Nu-şi termină însă bine vorba că şi adormi împăcată. dar fruntea lui Chieko era rece. Chieko nu spunea nimic. Chieko întinse mîna. Nu cumva ai temperatură ? Puse mina pe fruntea fetei. — Nu. Să rămînă mama să doarmă cu tine ? şi vru să-si aducă aşternutul. las-o că trebuie spălată. Ţi se pare curios. Shige se întinse sub pă­ tură lîngă Chieko. trase pătura peste umerii mamei să nu-i fie frig şi stinse lumina. N-a fost decît un vis urât. mulţumesc.. Fata îi făcu loc în pat.. — Ce faci. Se întoarse apoi şi se aşeză din nou pe pat lîngă Chieko. — Pari cam speriată. — Lasă. mai degrabă o amintire plăcută a drumului făcut cu Masako pînă la cedrii de pe Muntele de Miazănoapte. Mă simt foarte bine. Şi o puse pe stativul de haine din colţul ca­ merei.

dar de data asta voia s-o ducă şi pe fiica sa. care-i rămăsese atît de viu întipărit în minte ? Sărbătoarea tăierii bambusului ce se ţinea la templul Kuramadera era o festivitate pe gustul lui Takiohiro. spuse Takichiro privind des înspre cer. tată ? în­ trebă Chieko. iar sărbătoarea tăierii bambusu­ lui se ţinea la douăzeci iunie şi cădea chiar în toiul perioadei ploioase. Umezeala asta strică stofele ! porunci Taki­ ohiro vânzătorilor. Şi în douăzeci iunie. în marea lor majoritate ţărani. Nu cred că se opreşte pînă mîine. spuse tata. tată. — închideţi ferestrele şi trageţi obloanele. —• Mie nu-mi pasă de ploaie. nu însemna ni­ mic nou pentru el. în nouăsprezece a plouat straşnic. 101 . Cu o zi înainte. aerul era tot apăsător şi umed. De fapt. Sfîrşitul visului cu prăbuşirea în prăpastia aceea verde poate că nu era altceva decît muntele cu cedri. totuşi. Singura piedică era că lui Takichiro nu-i plăcea ploaia. — Las' c-o să fie şi la anu' ! N-are nici un rost să te agiţi. — Nu ne ducem la Kuramadera. Ce să căutăm pe ceaţa asta la templu ? La ceremonia tăierii bambusului nu slujesc preoţi adevăraţi ci nişte aşa-numiţi „preoţi". — Plouă foarte tare. care încă din tinereţe parti­ cipase de-atâtea ori la sărbătoare. Chieko. — Dar ce vreme.

Doi paji i se adresează marelui preot ros­ tind în cor : „Trăiască Sărbătoarea tăierii bam­ busului !" Apoi îşi iau fiecare locul. cu un conducător în frunte. se leagă dîte patru tulpini de bambus groase şi patru mai subţiri. Toporişca pentru tăiat bam­ bus e păstrată într-o traistă anume. De cînd e lumea. Oamenii care participă la ritual poartă haina tradiţională de mătase aspră. bambusul femeie rămînînd 102 . şi tăiatul bambusului începe. Un preot îmbrăcat în odăjdii de sărbătoare dă semnalul sufliînd într-un corn. Tot alaiul. iar şoldurile şi le împo­ dobesc cu frunze. făcută din brocart. locul din stînga al galeriei principale s-a numit „Tamiba". saridale de pai în picioare. Celor groase li se taie rădăcinile şi li se lasă frun­ zele. iar cel din dreapta „Omi". cum a pur­ tat viteazul Benkei. Ele sînt bărbaţii. pe cap au o eşarfă budistă din cinci feluri de materiale împletite. se îndreaptă spre poarta de la intrare.pe nişte buşteni aşezaţi în dreapta şi-n s-tînga galeriei centrale. şnurul pentru suflecatul miîneeilor şi două paloşe . celălalt în stînga şi rostesc lauda bambusului : „Minunat este bambusul de Omi !" „Minunat -este bambusul de Tanvba !" Tăietorii de bambus taie întîi bambusul băr­ bat pe buturugă. unul în dreapta. Cele subţiri reprezintă femeile şi lor li se lasă rădăcinile. Ceremonia începe pe la prînz.

Ier- taţi-mă. dacă să se ducă sau nu cu Chieko la sărbătoa­ rea tăierii bambusului. — Am terminat în sfîrşit obiul pentru sti­ mata domnişoară. Atunci m-am purtat urît. din cauza ploii. Un obi pentru fiica mea ? Hideo se lăsă într-un genunchi lipindu-şi palanele cu smerenie. ? introbă Takichiro surprins. în loc de flori de lotus se resfiră pe jos un buchet de crizanteme de vară. în timp ce Takichirose codea. răspunse serios Hideo. Dumneata 103 .la locul lui. — 'Obiul.. ei taie bambusul în trei. — Nu. Takichiro se simţi mişcat pînă-n adîncul su­ fletului. — Da' de unde ! M-am lăsat şi eu puţin fu­ rat de pasiunea mea. După aceea pajii anunţă pe marele preot : „Tăietorii au isprăvit!" Preoţii intră în altar şi încep să citească ru­ găciuni. domnule Sata. modelul conceput de dumneavoastră la mănăstirea de maici. !". spuse el. Gîte doi preoţi se-<ndreaptă acum spr« Tara­ ba şi Omi şi-n timp ce alaiul strigă : „Hoooooo. pe uşa prăvăliei intră Hideo. pentru lipsa mea de stăpînire. — E cumva modelul cu lalele ? întrebă în­ veselit Takichiro... Ma­ rele preot coboară în faţa altarului. Asta a fost tot. Ţinea sub braţ un pachet învelit în pînză. deschide evantaiul lui din lemn de ohiiparos şi-d ridică şi-1 coboară de trei ori.

Iţi dai seama. nimic de spus. dar mi-a rămas foarte bi­ ne întipărit în minte.. Hideo tăcea. dar totuşi să nu vezi toată ziua pe nimeni decît o călugăriţă de peste şaizeci 104 . Dar se posomori — Aş vrea să ştiu un lucru. domnule Hideo.. la o mănăstire de maici e linişte. — Asta m-a făcut să arunc modelul în apă oînd am ieşit de la dumneavoastră. Păi modelul l-am mototolit şi l-am aruncat în pîrtîul de lîngă casa dumneavoastră.. L-aţi aruncat ? se miră Hideo şi adăugă cu o linişte cuceritoare. Asta m-a adus la realitate şi trebuie să-ţi mulţumesc.m-ai dojenit. Eu unul l-am văzut o singură dată. ni­ mic de spus." Aşa ai spus. şi asta a făcut să mi se urce furia la cap.. — Ţi s-a urcat la cap.. domnule Sata ! Hideo se înclină iarăşi smerit cu palmele îm­ preunate. pe care eu unul l-am aruncat în apă ?. şi bine ai făcut. — Cum ? se arătă şi mai surprins Takichiro. — V-am adus acum obiul pe care v-am pro­ mis că am să4 ţes. — Eram obosit şi enervat fiindcă lucram la nişte ţesături fără valoare. — Iertaţi-smă. „E lipsit de căldură şi de inimă. vorbi el! De ce-ai ţesut acest model. domnule Hideo. Are în el ceva sălbatic şi nesănătos.. „E un adevărat specialist. De ce l-ai ţesut ? repetă Takichiro întrebarea şi-1 cuprinse un sentiment care nu era nici supărare. nici tris­ teţe. da. dum­ neata. — Da ?." gîndi Takichiro. Şi mie.

domnule Hideo. dar în timp ce desfăcea ambalajul. spuse Takichiro şi dădu din cap. Ce nevoie. De aceea am pus la inimă ce mi-ai spus dumneata. domnişoară Chieko ! E modelul conceput de tatăl dumneavoastră. îşi îndreptă toată atenţia spre Chieko : — Priviţi-1. în timp ce ştiam că acasă treburile prăvăliei merg tot mai prost. Hideo... Chieko ! Chieko se ridică de la masa procuristului şi veni în cameră. foarte singur. 105 .. cu sprâncenele lui stufoase încruntate şi cu buzele strînse părea un om foarte sigur pe sine. lucruri atît de ieşite din comun..are un comerciant ca mine să creeze modele ? Şi...de ani şi o servitoare bătrînă la masă.. ? —• Fiţi atît de bun şi uitaţi-vă la acest obi ! Dacă n-are să vă placă. Mă simţeam singur acolo. iar după întîlnirea cu stimata domnişoară am re­ flectat din nou.. pe deasupra. un tremur îi cuprinse totuşi vîrfurile degetelor. Spunându-i asta. Vădit stînjenit să discute cu Takichiro. — Şi. îi înmînă sulul cu obiul ţesut pe amândouă părţile şi rămase nemişcat deoparte. O chemă apoi pe fiica sa care se afla în bi­ roul procuristului : — Chieko. vă rog să^l tăiaţi aici imediat în bucăţele ! — Bine. Şi totuşi ! — M-am gîndit şi eu bine la toate astea.

tre­ buie să-i găsim şi un chimono potrivit. — Nu-i frumos. — Vai. — Ce spui. adrnirîndu-il.. în sinea lui. La Saga l-ai făcut? Şi-1 mai desfăşură puţin pe genunchi. Fata pipăi ţesătura şi i se adresă politicoasă lui Hideo : — E atît de bine ţesut! — Ei! spuse Hideo rămînînd tot cu capul plecat. Dar. —' Pot să mă uit mai departe ? — Dar. Chieko se ridică şi desfăşură tot obiul în faţa lor. tată ! Mi se pare că-i după tablourile lui Klee. — Uită-<te mai bine la el! — Pentru că-i un model cu totul nou. că fata şi exclamă : — O. — Da. vă rog. răspunse Hideo. Rămase apoi cu o mînâ sprijinită de umărul tatălui ei. tată ! îţi mulţumesc foarte mult. Nici n-apucă bine să desfacă sulul la un ca­ păt. E un obi minunat ! . tată ? Dar tatăl ei tăcea. spune ? — Ţi se pare într-adevăr frumos ? vorbi Takichiro. ce frumos ! Takichiro tăcea posac. ce obi frumos ! Takichiro nu spunea nici acum nimic. tot nu se putea dumiri cum de putuse Hideo să^şi întipărească aşa de bine modelul în minte. — Tată ! izbucni Chieko cuprinsă de o fe­ ricire copilărească..

. — Fiţi indulgent. depinde şi de chimono.. şi de cine îl poartă. mul- ţumeste-i domnului Hddeo ! —• Mulţumesc frumos. — Chieko ! făcu Takichiro. aşa a spus domnul Hideo cînd i-am arătat modelul. că-i lipseşte armonia. Armonie... împreunîndu-şi din nou smerit palmele urmă : Domnişoară Chieko n-aş vrea să fiu prea în­ drăzneţ. Păi. drept care tatăl tău 1-a aruncat în apă la ieşirea din atelierul domnului Hideo. Da.. 107 .. — Şi acum. încliriîndu-ise în semn de mulţumire spre Hideo.. Chieko. domnule Hideo ! Şi Chieko îngenunche în spatele tatălui ei pe podea.. aveţi bunătatea şi lega- ţi-vă puţin cu acest obi. ? — Cum ? se fîstîoi Chieko. dacă e vor­ ba de armonie. Astăzi se poartă haine care în mod intenţionat nu au nici o armonie. nu ?.. dacă-ţi place aşa de mult. Chieko nu mai înţelegea nimic. închipuie-ţi că ceea ce a ţesut şi ne-a adus aici domnul Hideo seamănă pînă-n cele mai mici amănunte cu modelul tatălui tău. Chiar găseşti că acest obi are armonie ? Căldură şi suflet. dar vă rog. —• Hmm ! şi Takichiro dădu din cap. — Da ? Ei. chiar dacă sentimentul pe care ţi-1 tre­ zeşte culoarea ţesută în pînză e cu totul altul.. domnule Sata ! Şi Hideo... ? şi mai aruncă o privire spre obi.

radiind de bucurie.. ? spuse Chieko. Se-n- senină şi Takichiro. în chimonoul ăsta. Era fermecătoare. — Aşa. după care rămase în faţa lor. aceasta este o capodoperă a tatălui dumneavoastră ! . — Domnişoară Chieko! spuse Hideo cu ochi strălucitori.. Se ridică totuşi şi-şi înveli de cîteva ori şol­ durile cu eşarfa.

Chieko se privi în oglinda mică de buzunar şi văzu că şi faţa ei era înroşită de văpaia cerului. Se ducea la prăvălia Yu- bahan din cartierul Fuyamachi. se opri cîteva clipe să privească cerul. cu un coş mare pentru cumpărături pe braţ. ştergînd cu o pensulă roşie cenuşiul monoton al cerului. Amurgul se lăsase cam devreme pentru zi­ lele acelea lungi de vară. 109 . Capitolul al c i n c i l e a SĂRBĂTOAREA GION v-'hieko ieşi din casă. ca să ajungă acolo. Nu părea într-adevăr că întreaga boltă cerească era cu­ prinsă de flăcări ? Era un spectacol cum nu mai văzuse nicio­ dată. Traversind strada Miike. ce se boltea roşu de la munţii Hiei pînă la cei de Miazănoapte.

. Această prăvălie Yubahan exista de vreo două sute de ani. stri­ vite de fotul cerului. La prăvălia Yulbahan se găseau tot felul de preparate de yuba \ de la botan-yuba pînă la rulouri yawata. de pildă. cu foarte puţine schimbări. „De neuitat! Aşa ceva nu se poate uita o viaţă întreagă. —• S-a ostenit domnişoara pînă la noi ? Acum. cu ocazia sărbătorilor Gion. cum ar fi ferestrele mici de sticlă i Soia.. — Iată că a venit iarăşi sărbătoarea Gion ! Mulţumim clienţilor noştri statornici care cumpără de la noi de ani de zile ! mai spuse băcăneasa şi umplu coşul lui Chieko cu de toate. Rulourile yawata. dar mai are şi nuci de Gingo. nu ne mai vedem capul de treburi. Oare inima omului e-n stare să ardă cu o asemenea văpaie ?" Munţii de Miazănoapte şi Hiei rămăseseră ca nişte pete mari de un albastru închis. Şi nu era singura. care-s umplute cu tipar. Şi se păstra aşa. Era o prăvălie în care de cînd se ştie nu se pregătea marfa decît la comandă. în Kyoto existând chiar şi brutării de acest fel. Jeleul bot an seamănă cu zarzavatul prăjit în brînză de vaci cu fasole. se fac jeleu de fasole uscată. 110 . cunoscut sub numele de „Fo­ cul Dondon". Sîntem nevoiţi să re­ fuzăm orice cereri în afară de cele ale prea stimaţilor noştri clienţi permanenţi. Fusese cruţată pînă şi de marele incendiu.

cînd are loc marea procesiune a carelor alegorice. Chieko intră în atelierul din interiorul casei şi puse mîna pe vechiul stâlp al clădirii. Pentru că ei sosesc. .din acoperiş şi cuptorul de cărămidă în care se prepara jeleul de fasole. — înainte vreme făceam focul cu mangal. — Cel fel de lemn e ? întrebă Chieko. care vin. cu atît auzea mai bine acordurile instrumentelor care pregăteau muzica pentru sărbătoarea Gion. aşa-i ? şi drept ca o luminare. Apoi.. cel mai devreme. jeleul e agăţat tot mai sus. De cîte ori venise aici cu mama ei. — Lgmn de Hinoki. E o treabă care cere multă îndemînare. explică băcăneasa. E înalt. In ele se fierbe zeama vîscoasă de fasole pînă prinde pojghiţă.. de aceea am trecut la rumeguş. la sărbătoarea din seara de ajun. Cu cît se apropia de casă. Dar adevărul este că festivităţile Gion se-ntind toată luna a şaptea a anului. Poj­ ghiţa e culeasă cu nişte beţişoare de bambus şi pusă la uscat pe alte beţe de bambus fixate unul deasupra celuilalt. aceasta nu uita niciodată să mîngîie stâlpul acesta. Chieko mîngîie şi ea vechiul şi respectabilul stîlp şi-apoi părăsi prăvălia. de departe. Pe cuptor erau înşirate în ordine una lîngă alta nişte tingiri pătrate. îşi în­ chipuie că sărbătoarea Gion ţine numai cît ziua de 17 iulie. Unii vizitatori. pe măsură ce se usucă. dar cînd se încingea cuptorul cădea puţin praf de cărbune şi rămânea pe jeleu.

dar începutul pro- priu-zis al sărbătorii poate fi socotit „spălatul lecticii zeilor". E îmbrăcat în străvechile haine de sărbătoare şi poartă pe cap pălăria înaltă de ceremonii. din stingă şi din dreapta pajului. De-abia într-a unsprezecea zi a lunii. căci rangurile mai mari aparţin nobilimii de la curte. în fruntea procesiunii se află. care are loc pe podul Ohashi de pe rîul Kamo. Ritualul aces­ tei trageri la sorţi e îndeplinit. Pajul. Halebardele erau montate pe care cam cu o zi înainte de procesiune. iar locul celorlalte se trage la sorţi. începe să se facă „vestirea carului" către zeul al cărui hram îl are şi ră­ sună muzica de sărbătoare. Cu acest prilej i se acordă însemnele rangului al cin- celea. / încă din prima zi a lunii. carul cu halebarde al primului paj al sărbătorii. care participă fiecare cu carul său alegoric. primul paj soseşte la templul Gion. însoţit de o suită. Spălatul lecticii e oficiat de preoţi shintoişti. într-o anumită ordine. de însuşi primarul oraşului şi are loc în a doua sau a treia zi a lunii iulie. îi reprezentau pe bodhisattva Kannon şi pe bodhisattva Shisei. fireşte. în diversele car­ tiere ale oraşului. Pentru că în credinţa de demult străvechile zeităţi japoneze dăinuiau alături de cele bu­ diste. Cununia pa- 112 . care stropesc jilţul zeilor cu ramuri ale pomului sfînt Sakaki. înmuiate în apa râului. cei doi însoţitori. vine la templu călare. care va conduce apoi primul car cu halebarde.

ţinînd astfel de templul Yasaka din Gion. în orice caz. eu nu-s bărbat! ? Spusese Mizuki Shinichi pe oînd era băiat mic şi fusese ales ca paj al sărbătorii. toate treburile astea îi ocupă întreaga lună. dar asta nu e sigur. Alta dintre ceremoniile ce se îndeplinesc este şi aceea a „focului străin". tre­ buie să facă un tur de salut în cartierul de unde provine carul său cu halebarde. săr­ bătoarea Gion era ceva care nu mai prezenta • . de exemplu. Pentru cetăţenii din Kyoto. Se mai spune că el i-ar îndemna cu această ocazie pe-ai lui stri- gînd : „Scăpăraţi. Astfel. Se spune că astăzi lucrurile s-au mai simplificat şi că totul se reduce la a se scapără cremenea deasupra farfuriei pajului. Şi la Chieko acasă au fost scoase zăbrelele dinspre stradă şi toată lumea era cuprinsă de forfota pregătirilor. Ei bine. Bl are multe de îndeplinit şi suportat. rolul pajului nu se rezumă nu­ mai la ziua marii procesiuni. oînd are loc marea procesiune. Ce mai. 115 113 . una peste alta.serveşte pajului o mîncare gă­ tită pe alt foc decît cel de la el de acasă. cît atmosfera feerică a sărbătorii din ajunul zilei. adevărata plă­ cere a acestei sărbători nu o reprezintă atît ziua de 17 iulie. focul ! Scăpăraţi focul!". simboliza natura divină a ran­ gului obţinut de el. o fată crescută în Kyoto şi pe deasupra şi fiica unui mare ne­ gustor care locuia aproape de Aleea a patra.o. — Ce amuzant! Dar ce. această zi de ajun nu mai era departe.jului cu un zeu. Ceea ce în­ seamnă că i se . Pentru ea.

şi se juca aprinaînd artificii. Shinichi. îmbrăcat în costumul de paj şi în­ soţit de cei doi scutieri ai săi. însoţin- du-1 pe Shinichi pretutindeni. pe cînd faţa lui Shinichi era fardată şi buzele îi erau date cu roşu. şi 1-a urmat cînd halebarda lui a fost purtată prin tot car­ tierul. sub fereastra cu zăbrele. Era lîngă el cînd i s-a acordat la templul Gion gradul de general de rangul al cincilea al curţii. cînd se aprinseră lampioa­ nele carelor alegorice şi începu să oînte mu- 114 . opt ani. / cine ştie ce interes. Imaginea lui Shinichi îi revenea în minte de fiecare dată cînd se-aprindeau lampioanele în jurul caru­ lui festiv şi-noepea să oînte muzica specifică a sărbătorii Gion. Chieko era îm­ brăcată într-un chimono simplu de vară. se oprise în faţa casei lui Chieko şi striga : — Unde-i micuţa Chieko ?! Unde-i micuţa Chieko ?! Şi Chieko se uitase la el şi se făcuse roşie ca focul. Era sărbătoarea verii din „lunile fierbinţi din Kyoto" — şi atât. Stătea cu copiii din ve­ cini lîngă laviţa răsturnată. cu un obi cu buline roşii. Şi de data asta. Cea mai plăcută amintire a lui Chieko de la aceste sărbători era figura lui Shinichi tre- cînd ca paj pe carul cu halebarde. Pe atunci nici Shinichi nici Chieko nu aveau mai mult de şapte. — Aţi mai văzut vreodată un copil atît de frumos ! exclamau oamenii din mulţime. Faţa ei nu era deoît bronzată de soa­ rele verii. Parcă ar fi o fetiţă ! Chieko alerga în urma convoiului.

nici măcar cu cel mai bun prieten. unde cumpără nişte luminări de ceară să le aprindă în faţa zeilor mutaţi aici pe timpul serbării. acolo unde se termină Aleea a patra. nu vrei să mergi în seara asta la serbare ? o întrebă mama ei după cină. la capătul străzii Shinkyogoko. Dinspre carele alegorice se auzea muzică. zări o fată care-şi făcea cele şapte d r u m u r i de rugăciune. trebuie ca după fiecare rugăciune să te înde­ părtezi de altarul zeilor şi-apoi să te-ntorci ca să te rogi din nou. —• Vai ! aproape că strigă Chieko cînd o recunoscu pe fată şi. Aleea a patra era ticsită de lume. Acest altar pentru zeii din templul Yasaka se afla în partea de sud. După ce ieşi în stradă. parcă dintr-un impuls interior. Chieko o porni re­ pede. lui Chieko îi apăru înaintea ochilor ima­ ginea lui Shiniehi de atunci. lăoîndu-şi cu greu loc printre oameni. — Şi mama ? —• Mama are musafiri şi nu poate să plece de acasă. începu să facă şi ea cele şapte dru­ muri de rugăciune. Trase o fugă pînă la „altarul provizoriu al zeilor". Ajunsă aici. de şapte ori. Dar Chieko ştia dinainte pe ce străzi stăteau carele alegorice şi privea veselă în jur. Cînd faci cele şapte drumuri de rugăciune. Deşi nu-i putu vedea decît spatele. 115 . î n tot acest timp nu ai voie să schimbi o vorbă cu nimeni. o recunoscu pe dată. — Chieko.zică.

Locul unde se aflau ele era luminat de lam- pioanele sfinţite din jurul altarului şi de lu­ minările aprinse de cei veniţi să se închine. Nu am nici o soră. dar fără voia mea. îi sclipeau pe obraji. Nici mai mică. Dar fata făcea totul cu mai mult suflet şi părea să se roage mai profund decît Chieko. Chieko îşi înghiţi. Era într-adevăr fata din satul cedrilor de pe Muntele de Miazănoapte. ochii i se umplură de lacrimi. Chieko îşi făcu drumurile spre răsărit. nici mai mare. Aceasta o privi ţintă şi-ndelung. — Am înţeles ! Iartă-mă. / După fiecare rugăciune fata se îndrepta spre apus. curajoasă.. propriile ei lacrimi şi spuse : — Eu sînt singură la părinţi. Lacrimile fetei nu se sfiau însă de lumină. De 116 . —'Pentru ce te-ai rugat? o întrebă Chieko. — M-am rugat să-mi regăsesc sora pier­ dută. Dar faţa îi era albă ca ceara. repeta ea. Fata venită dintre cedrii Munţilor de Miază­ noapte suspina. Drumurile lui Chieko fiind mai scurte. Am greşit.. de parcă n-ar mai fi fost în stare să-şi întoarcă ochii. spuse ea apoi. răsfrîngînd flăcările lumi­ nărilor. — M-ai văzut ? Vocea fetei tremura de emoţie. La aceste cuvinte. Tu eşti sora mea ! Voin­ ţa divină a făcut să ne întîlnim. Te rog să mă ierţi. ea le termină aproape o dată cu fata.

Eu de-abia ce mă născusem.. De data asta tăcu fata.Ce mult îmi plăcea să merg în satul acela şi de fiecare dată mă simţeam atrasă de minu­ natul munte cu cedri. şi asta l-o fi 117 . — Tot ce ştiu despre el am aflat de la oa­ menii din sat. —• Şi tatăl tău ? întrebă Chieko. tatăl meu adevărat s-o fi gîndit că m-a abandonat pe mine. Chieko simţi ca o împunsătură în coşul pieptului. — Am fost două fete gemene.. dar lacrimile-i şiro- iau pe obraz. după unica mea soră.. copilul geamăn nedorit. E mult de atunci.. Fata încuviinţă din cap. îşi scoase batista..mic copil mă macină neîncetat dorul după sora mea. Poate că mă chema su­ fletul tatălui meu ? Fata vorbeşte despre două gemene. „. A sărit greşit de pe un pom pe altul şi a căzut. S-a întîmplat la curăţatul cedrilor. Era un loc blestemat. — Da ? Şi pentru ce te-ai rugat adineaori zeilor ? — Pentru fericirea şi sănătatea mamei şi tatălui meu. Oare stînri cocoţat în cedru. în cartierul marilor maga­ zine. Chieko tăcea. aşa că nu ştiu dacă ea era mai mare sau mai mică decît mine.. — Se poate întîmpla ca două persoane să semene. îşi şterse faţa şi întrebă : —• Unde te-ai născut ? — Aici aproape.

Nu era omul care să poată să-şi revină şi să se liniştească imediat. — Probabil. am venit pe lume în satul mamei mele. ! Fata se opri. în schimb. Şi cum stătea aşa descumpănită.. — Mulţumesc. şi apoi luă ba­ tista fetei şi-şi şterse singură fruntea. cred că aşa s-a întâmplat." Pe fruntea lui Chieko apărură broboane reci de sudoare. Doar frumuseţea sănătoasă a fetei avu darul să-i mai dea puteri. undeva şi mai departe în munţi. Simţi că larma oamenilor de pe străzi şi muzica sărbătorească se tot îndepăr­ tează şi i se făcu negru în faţa ochilor. încît se simţea ameţită. Fără să bage de seamă. • făcut să nu fie atent şi să se prăbuşească ? Da. Dar şi mama.. spuse Chieko. După ce le plînse.. Fata de pe Muntele de Miazănoapte puse mina pe umărul lui Chieko şi-ncepu să-i ştear­ gă uşor fruntea. puse apoi batista în buzunarul ei. îşi pierduse într-atîta cumpătul. Chieko.. — Şi mama ta ? întrebă Chieko şoptit. urmă ea. Chieko nu ştia să se bucure aşa de simplu şi de firesc cum ştia fata asta. fata îi în­ tinse mina dreaptă : 118 f . Chieko nu mai întrebă nimic. Lacrimile fetei de pe Muntele de Miază­ noapte erau lacrimi de bucurie. — Şi mama. faţa îi rămase senină. în privirile ei se citea tot mai multă şi mai multă suferinţă.

ştie oricine să-ţi spună unde mă găseşti. — Naeko ? Pe mine mă cheamă Chieko. cel puţin pînă în faţa casei noastre ! Naeko clătină din cap : — Şi familia ta. —• Spune. nu-i aşa că eşti foarte fericită ? — Da. — Casa noastră e foarte aproape... — La revedere ! Chieko luă mîna ce i se întindea. —• Sînt o simplă muncitoare. ? U9 . Era o mîna aspră. Şi totuşi ea. — La revedere ! mai spuse o dată Naeko. Chieko îşi simţea inima grea. însă de condiţii so­ ciale diferite ! Asta era ceea ce voia să spună Naeko. I-o strânse zdravăn şi repeta : — La revedere ! — De ce aşa de repede ? — Ah. Naeko. Asta nu părea însă să o stânjenească de loc pe fată. fusese cea abando­ nată. dar satul e mic şi dacă întrebi de Naeko. — N-am să povestesc nimănui despre întâl­ nirea noastră din astă-nseară. J u r ! Singurii eare o ştiu sînt zeii din altar. apuse ea.. Vino cu mine. sînt atît de fericită. Îşi căuta zadarnic cuvin­ tele. Chieko.. Să ne despărţim înainte de a atrage luarea aminte. — Curn te cheamă ? — Naeko. gîndi Chieko. Chieko dădu din cap. Cu totul altfel deeît mîna ei delicată. da. Erau surori gemene.

porniră amîndouă spre podul Olashi de pe Aleea a patra croin- du-şi împreună drum prin mulţime. — Mulţumesc. Prin­ tre tablourile de gen erau şl aşa-numitele para­ vane Namban. ci o ţin mai departe. 120 . Dar fără să se fi vorbit.. Avem multe să ne spunem. Ai fost cres­ cută de ei cu toată dragostea. am să vin. într-adevăr. te rog. tot într-o sărbătoare. Prăvăliile rămîn deschise şi^s împodobite cu paravane şi alte obiecte decora­ tive. sau chiar eîte un paravan dublu de Sotatsu.. înainte vreme se puteau vedea printre aceste gravuri vechi în lemn de Ukiyoe tablo­ uri ale şcolii Kano. toate aceste tablouri nu făceau decât să exprime avîntul sănătos al locuitorilor din Kyoto.şi eu. Vino. — La revedere ! spuse Naeko pentru a treia oară. nu ? Chieko o luă de braţ : — Hai să nu mai stăm aici! — Da. în orice caz. — Familia mea ? Nu e decît tata şi mama. Curtea templului Yasaka e foarte întinsă şi oamenii din împrejurimi nu se mulţumesc cu sărbătoarea serii din ajun şi cu procesiunea carelor cu halebarde. Naeko se mai duse o dată la altarul zeilor şi se-nchină smerită. o dată în sat la noi! O să ne ducem în pădurea de cedri unde nu ne vede nimeni. Chieko se grăbi să facă la M . —.. reprezentînd europeni îmbră­ caţi în elegante costume din Kyoto. sau în stil Yamato.Aşa mi-am închipuit.

cînd carele alegorice strălucesc în lumina şirurilor nesfârşite de lampioane. Muzica răsună cel mai tare la sărbătoarea serii din ajun. iln apropiere de pddul Ohashi. care după cît se spune. Chieko. damast de mătase. cei puţin. rămase puţin în urma lui Naeko. ţesă­ turi de lină. care părea coada unei lănci uriaşe. pînă într-un loc de unde ar putea să-i arate casa. Simţea crescînd în ea un val de dragoste adîncă pentru Naeko. Naeko îi spusese de trei ori „La revedere !". Stâlpul principal al carului. seamănă cu muzica spectacolelor Mibu sau cu aceea de la vechea curte imperială. dar se spune că înainte vreme şirul lor se întin­ dea pînă la templul Yasaka. 121 . Dincolo de podul Ohashi din Aleea a patra nu se mai văd astăzi care cu halebarde. Sau. goblenuri. în­ ghesuită de lume. Interioarele carelor alegorice erau şi ele de­ corate cu tablouri de pictori celebri. broderii şi multe altele. La marele fast al stilului Mamo- yama se asociau şi minunăţiile importate din alte ţări. la baza ei stau două­ zeci şi şase de variaţiuni. Chiar şi la carele alegorice aveai multe de văzut : brocarturi din China. dar Chieko nu se putea hotărî dacă să se des­ partă de ea sau s-o însoţească pînă^n faţa casei lor. ar fi după tradiţie catargul uneia din corăbiile care aparţinuseră pe vremuri unei concesiuni a Shogunatului. dar în realitate. Muzica Gion are o desfăşurare melodică simplă.

Socotind după cele ce spu­ sese despre obi. are să fie şi mîine vreme frumoasă. Cine stă ani în şir aplecat deasupra războiului de ţesut. atunci de ce nu se grăbea Chieko să se apropie ! ? Tînărul nu-i displăcea lui Naeko. Dacă tînărul era o cunoştinţă de-a lui Chieko.. ? Naeko nu ştia ce să facă... 122 . După cum strălucesc stelele. —• Aţi venit singură la serbare.. nu-i aşa ? i se adre­ să în continuare Hideo lui Naeko. cu toate că avea o expresie cam posacă. gîtul cam gros şi umerii prea laţi. — E o vreme frumoasă. nu-i de mirare că are o asemenea înfăţişare. nepricepînd nimic din toate astea. — îmi pare rău că deunăzi m-am purtat foarte urît cu tatăl dumneavoastră. nu ştia ce să spună. Spuneţi- mi obiul vă place ? urmă Hideo. — Stimată domnişoară ! Domnişoară Chieko auzi Naeko pe cînd voia să traverseze podul. — Poftim ? — Tatăl dumneavoastră nu a fost mînios după aceea ? — Ah! Naeko. se părea să fie u n ţesător din Nishijin. Insă nu întoarse capul după Chieko care se ascunse repede prin­ tre oameni. Ce să răs­ pundă ? Fireşte că habar n-avea cine-i Hideo. Era Hideo care o strigase şi care acum se- ndrepta spre ea luînd-o drept Chieko. Nu întoarse însă nici de data asta capul să o caute pe Chieko. Era încurcată de-a binelea. Naeko îşi ridică privirile spre cer.

N-o fi miop. ar fi fost desigur greu de deosebit. 123 .I — Nu sînt decît un om simplu şi n-am ştiut să găsesc cuvintele cele mai potrivite pentru modelul tatălui dumneavoastră. mulţumesc ! bîigui Naeko. De-ar fi fost două surori gemene crescute împreună în aceeaşi casă. Naeko tăcea. cam în doi peri. domnişoară ? — 'Oh. gîndi Naeko. — Zeii vor binecuvînta acest obi. dar trăiau în condiţii atît de diferite una de cealaltă şi crescuseră în cu totul alte locuri. — Domnişoară ! Aş vrea să mai ţes un obi pentru domnişoara Chieko. împlinesc treizeci de ani. căci ne­ am întîlnit în seara sărbătorii zeilor Gion. Aş dori să vi-1 dăruiesc de ziua mea de naştere. Îmi permiteţi. lui Naeko i se păru totuşi foarte curios că tînărul o confundase cu Chieko. dar după aceea mi-am bătut capul o noapte în­ treagă şi dimineaţa m-am apucat de ţesut spuse Hideo. —• Cel puţin. tînărul ăsta . l-aţi purtat măcar o dată ? —• Ah ! exclamă din nou Naeko.care-i vorbea ? se întrebă Naeko. Chieko nu vrea ca bărbatul acesta să afle că sîntem surori gemene şi de aceea nu vine încoace. să-1 ţes după o idee a mea. Naeko tăcea. — Cum v-a plăcut ? î n ciuda faptului că pe podul Ohashi era mai puţină lumină decât pe străzi şi că erau înghesuiţi de oameni din toate părţile.

— Ah ! exclamă ea fără voia ei. Voia să se mai ducă şi pînă la templul Yasaka. ar fi fost de datoria ei să se ducă la ei. Cînd ajunse în mijlocul podului o zări pe Chieko stînd de vorbă cu doi tineri. Dar nu numai că nu făcu asta. De ce se purta­ se astfel ? 124 . — La revedere ! spuse ea. Tânărul de adineauri. O porni apoi agale mai departe.. — Bine. îi părea rău că-i văzuse pe cei trei. Hideo rămase surprins. la revedere ! îmi îngăduiţi deci să ţes un obi pentru dumneavoastră ? Se va po­ trivi pentru sezonul frunzelor de toamnă. Ce-or fi discutînd oare Naeko şi Hideo ? se gîndi Chieko. în faţa al­ tarului. Trecu repede mai departe. ci cînd îl auzise pe Hideo strigînd „Domnişoară Chie­ ko !". mer- gînd de-a lungul balustradei. Hideo o confundase desigur cu ea şi ce încurcată s-o fi simţit biata Naeko ! De fapt. mai spuse el. nu însemna nimic pentru Naeko pe lingă bucuria vie pe care o simţea că o găsise pe Chieko prin voinţa zeilor. vrînd parcă să-şi ia astfel toate asigurările şi apoi se-ndepărtă. Naeko privi în jur. cu toată vorbăria lui despre obi. dar Chieko nu era de găsit. se ascunse în mulţime. ce se afla la capătul Aleii a patra. Se sprijini de balustrada podului şi privi îndelung la jocul luminilor ce se răsfrîngeau în apă..

ceea ce aflase în această sărbătoare a serii de ajun nu o făcea de lac fericită. Bucuria lui iNaeko că-si găsi­ se sora nu găsea încă ecou în sufletul lui Chieko. Tot n-ar fi aflat nimic. o strigă cineva : „Chieko ! Chieko!" Era Shinichi. — De ce umbli singură ? Eşti foarte palidă.. ce-i cu tine ? 128 . şi la ce bun să scormonească dacă Takichiro şi Shige o iubeau aşa de mult ! Nu.." îşi spuse Chieko. în schimb nu se gîndiSe nici măcar în vis la aşa ceva şi pentru ea totul fusese prea neaşteptat." Şi cum trecea aşa adâncită în gînduri peste podul Aleii a patra. simţea crescând în ea un val cakl de iu­ bire pentru sora ei Naeko. „Poate că va veni odată vremea oînd va putea să-mi fie sprijin în viaţă. Şi în mod intenţionat nici nu voise să scormo­ nească trecutul ca să afle cine şi unde erau adevăraţii ei părinţi. Chieko. întâlnirea cu Naeko în faţa altarului zeilor o zdruncinase mult mai mult pe Chieko decît pe fata din Munţii de Miazănoapte. „Inima ei e mai pură deoît a mea şi trupul ei e călit de muncă. Afla totuşi acum pentru prima oară că tatăl ei adevărat murise prăbuşindu^se din- tr-un cedru şi că mama care o născuse murise şi ea foarte tînără. Şi to­ tuşi. Naeko ştiuse dintotdeauna că avea o soră geamănă. şi asta îi înfipsese un cuţit în inimă. Pînă acum nu prea dăduse atenţie vorbăriei vecinilor cum că ar fi un copil de pripas.

— Poate din cauza luminii de aici de pe pod. dar a rămas o amintire plăcută. Dră­ guţ. care e ultimul an la universitate. Ei. încercă ea să găsească o scuză. — Ei. trezin- du-se din gânduri. —Shinichi a fost un copil cam plăpînd. Chieko ! spuse Shinichi. La înfăţişare. şi căută să pară mai sigură pe sine. Ia sprijină-te puţin aici ! — Trebuie să-ţi mulţumesc ? — Eu zic că nu e cine ştie ce curent deasu­ pra rîului. 126 . De aceea s-a şi lăsat împopoţonat ca paj de sărbători! spuse fratele mai mare râzând zgomotos. Fratele mai mare făcu o plecăciune cam stîngace. Ce drăguţ erai tu pe carul cu halebarde. nu ? Shinichi nu era singur. — Oh ! Shinichi ! exclamă Chieko. — Ţi-1 prezint pe fratele meu mai mare. Pe Chieko o impresionase expresia energică a fratelui lui Shinichi. Ajunseseră în mijlocul podului. semăna cu -fratele lui mai mic. şi o trase pe Chieko spre parapet. în definitiv de ce să nu poată fi şi tristă o fată singură în seara asta plină de- atîta forfotă şi veselie ! spuse fratele lui Shi­ nichi. nu se poate ! exclamă Shinichi.. îţi mai aduci aminte ? — Nu era un lucru uşor. dar mai mult ca o fetiţă.. — Nu. — în seara asta eşti foarte palidă şi pari tristă.

O. citi ani aveai cînd ai fost paj pe carul cu halebarde ? —• Ei. de parcă ar fi vrut să-şi acopere ochii. să tot fi avut şapte ani. e foarte aproape de aici. vara e mai periculos. — Nu-i nevoie. Vru să-şi ştear­ gă sudoarea rece de pe giît şi de pe frunte şi băgînd mîna în buzunar. în cele din urmă o mototoli în palmă şi-şi şterse totuşi fruntea. — Ai febră. Shinichi părea îngrijorat. Pînă acuma nu-şi luase o clipă ochii de la Chieko. Tresări speriată. spuse fata. Chieko dădu din cap şi tăcu.. o ducem acasă. hotărî fratele mai mare. fShi'niohi. dădu peste batista lui Nacko. Chieko îşi duse o mînă la frunte. Shinichi. Trebuie să te duci imediat acasă. Ştia prea bine că nu e felul lui Chieko să mototolească aşa batis­ tele şi să le strecoare în buzunar. frate ? Fratele lui Shinichi încuviinţă din cap.. Chieko ? Nu te scutură cumva frigurile ? Ştii. cu batista asta îşi ştersese Naeko lacrimi­ le ! N-ar fi vrut s-o scoată din buzunar. — Tocmai pentru că e aproape. O conducem acasă. Şi se-ntoarseră toţi trei de la mijlocul po­ dului Ohashi. 127 . — Spune. după toate socotelile. Simţea că-i pe oale să izbuc­ nească în plîns. că atunci oînd ai fost paj am fugit şi eu cu tot alaiul în urma carului tău cu halebarde ? întrebă Chieko. Adică era cu un an înainte de a mă duce la şcoală. — Ştii. nu-i aşa.

Apoi spuse : — Am venit prea tîrziu şi n-am putut să te ajut. Takichiro şedea cu musafirul său în salo­ nul din spate cinstindu-se cu ocazia sărbători­ lor ou vin de orez.. — Cam devreme. Chieko îl salută politicos pe musafir.. dar tot am simţit eu că o fetiţă mititică fuge tot timpul alături de car. — Fireşte. spuse mama fă- cîndu-i un semn discret şi se duseră amândouă în bucătărie. că de băut nu prea bea. Shige îi servea. eram mic. mamă. fratele lui Shi­ nichi salută foarte politicos pe părinţii lui Chieko. răspunse Shi- nichi. 128 . — N-o să mai putem fi niciodată mici. Mai bine zis îi ţinea tovără­ şie musafirului. Shiniichi rămase în spatele fratelui său. Cînd ajunseră la ea acasă..' . spuse mama şi o cercetă din priviri. — Da. — Erai tare mic pe atunci. — Nu-i nimic. îmi aduc aminte. A avut ce alerga nu glumă în înghe­ suiala aceea. Un paj adevărat n-are voie să fie neastâmpărat şi nici să tragă cu ochiul într-o parte sau alta. în­ grijorat de ce s-o fi întâmplat în seara asta cu Chieko.. nu-i nimic. — M-am întors. nu-i aşa ? — Ce-ţi veni şi ţie !? exclamă Shinichi. spuse Chieko mamei.

mulţumesc. zise Shige punînd o clipă mîna pe fruntea lui Chieko. — Ar trebui să te culci mai devreme ! — Da. — Arăţi atît de prost că au trebuit să te conducă pînă acasă. şi totuşi nu se întâlniseră în această . c. nu era oare chiar Chieko şi Naeko ? Păreau că nu se vor găsi niciodată.. — Eşti palidă şi tremuri toată. în noaptea asta. cu toate că astăzi au fost cinci saa şase la cină. Chieko îşi înghiţi cu greu lacrimile ce-i stă­ teau în gît. Avem astăzi un musafir care rămîne peste noapte. mai spuse ea şi o îmbrăţişa drăgăstois.. aşa că apucă sticla şi cu stînga. vă mulţumesc ! spuse musafirul. Florile se scuturaseră. Nu cred că ai temperatură.. Dar tremurul n-o lăsă. Blîndeţea mamei o făcea să se simtă puţin mai uşurată. Chieko luă sticla cu vin de orez şi se duse cu ea în casă. —• Tatei nu-i ajung niciodată musafirii. de sărbătoare. şi va trebui să dormi cu mama. ? — Da. Chieko simţi că-i tremură mîna. dar arăţi foarte abătută. răspunse Chieko. Dar cele două tufe mici. una deasupra celeilalte.. —• A fost prea mult. era aprinsă o lumină şi în felinarul creştin din grădină. Shinichi şi fratele lui miai mare. Vinul de orez era gata încălzit şi trebuia dus în casă. 115 129 . Se puteau desluşi chiar şi cele două tufe de viorele din scorbura bătrînului arţar.

Purtarea ei i se părea ciudată. dar întâlnirea cu Naeko îi tulburase pe neaşteptate liniştea. scoase alta din dulap. Chieko se ridică de lîngă ei cu mişcări do- moale şi urcă la etaj. Un gest mărunt. Şi ieşi pe dată din cameră. pe Chieko o podi­ diră clin nou lacrimile. Lîngă scară se opri o clipă privind nedumerită în jur.seară ? Privind la cele două tufe de viorele în lumina slabă din grădină. „Eu sînt copilul acestei case !" Nu era nici o îndoială că era copilul acestei oase. Lacrimile îi secară şi-şi regăsi liniştea. Nici nu era de mirare. Eu vin mai tîrziu. Pe marginea patului erau strînse două pă­ turi subţiri de vară —• una pentru marna. Takichiro se uită de cîteva ori la Chieko. Nu spuse deoît : — Ia-o pe asta. Aici izbucni în hohote de plîns şi ca să nu fie auzită. în cameră era loc destul pentru trei paturi dar nu erau aşternute deoît două saltele — căci Shige voia să doarmă pe aceeaşi saltea cu Chieko. Chieko se ridică. dar care o făou pe Chieko să simtă grija permanentă pe care i-o purta mama ei. în camera în care dor­ mea de obicei era aşternut patul musafirului. cealaltă pentru Chieko. o atenţie . Luă apoi 130 . aşa că Chieko îşi luă perna şi se strecură în patul din dormitorul părinţilor. Cînd Shige intră şi văzu ce udă e perna fetei. se aşeză în faţa măsuţei de toaletă şi-işi privi faţa în oglindă. îşi vîrî capul în pernă strîngînd-o tare în braţe.

nu reuşi să adoarmă. regiunea Nagahama. şi o luase de-a lungul străzii Miike şi că în faţa primăriei fuseseră ridicate tribune pen­ tru spectatori şi că toate astea se făceau numai şi numai de dragul „turiştilor". d a r totul avea alt stil şi de la toate etajele ţi se ofereau găluşte de 131 . vocea lui înfierbântată de băutu­ ră răsuna atît de tare. Cum era şi de aşteptat. îşi spuse Chieko. E adevărat că. se mai întâmpla să se strice ici-colo cîte ceva la vreo casă. dar de data asta nu mai începu să plîngă. încît răzbătea pînă în camera de la etaj unde era culcată Chieko. chiar dacă aceştia nu mai trăiau de mult. Să împărtăşească ce ştia şi părin­ ţilor ei de-acum.. stropi oîteva picături pes­ te aşternut şi se-nfăsură strîns pentru la noap­ te. o stradă largă şi modernizată. De afară ajungea pînă la ea muzica Gion. povestind cu multe amănunte cum trecuse procesiunea carelor ale­ gorice prin Aleea a patra şi-apoi ocolise prin strada Kawara. „M-am purtat oare fără inimă cu Naeko ?" închise ochii şi în faţa ei apăru satul acela frumos eu păduri de cedri..sticluţa cu parfum. Musafirul pălăvrăgea. Din cînd în oînd. înainte vreme. sau mai bine să tacă ? Poate că ştiau şi ei totul despre originea lui Chieko şi despre părinţii ei adevăraţi. oînd procesiu­ nea trecea prin străzile vechi şi strîmte din Kyoto. Musafirul de jos era probabil negustorul de mătăsuri din Omi. Aflase cîte ceva de la Naeko despre părinţii ei adevăraţi..

„Eu sînt muncitoare.orez. Se spune că-n satul cedrilor de pe Muntele de Miazănoapte nu există decît antreprize par­ ticulare. Asta fusese cu douăzeci de ani în urmă. dar mîine. n-apucai să-i vezi roţile de mulţime. (întrucît musafirul avea să doarmă în camera vecină. Chieko îşi închipui că părinţii ei ade­ văraţi fuseseră în slujba uneia dintre aceste familii. imediat de dimineaţă. Poate că nu au avut ce să-i dea de mîncare." spusese Naeko. gemenii sint o ruşine la casa omului şi chiar motiv de despărţire intre soţi. Acum s-a terminat cu toate astea. Nu era uşor să creşti doi copii. Chieko avea senzaţia că aude roţile mari de lemn ale carelor trecînd într­ una la răscrucea străzilor. Pe atunci.. Chieko nu va spune nimic. 132 . aproape scu- ziîndu-se că lui i se părea că e minunat să poţi vedea toată procesiunea carelor pe o stradă largă. erau vremuri foarte grele. Stînd culcată. o să povestească mamei şi tatei tot ce-a auzit de la Naeko. Chieko nu aflase de la Naeko de ce se lepă- daseră de ea şi nu de Naeko şi nici cînd că- 1 După o veche credinţă japoneză.. Cînd vreun car alegoric cotea într-una din străduţe. Poate că nu numai de ruşine o abandonaseră părinţii ei'. pe atunci. Takichiro îl contrazise blajin. Se spune că. Dar foarte puţine familii stăpîneau pă- mîntul. sărbătoarea Gion era ceea ce trebuie să fie.

. zăpăceala şi nedume­ rirea. Chieko citise nu o dată cartea remarcabilă „Atrăgătorul Kyoto" de 'Osaragi Jiro. Lacrimile îi erau stîrnite mai degrabă de gîn- dul la părinţii ei. Mai puternică decît larma şi muzica sărbătorii de-afară. datorate neaşteptatei întîlniri cu Naeko. O muzică ce-şi împrăştie în lume cîntecelor pomilor săi. Mîhnirea din sufletul lui Chieko se domolise. Tot ce spusese Naeko era că ea se născuse prima. căci Chieko face acum parte din altă condiţie socială. Sau poate că nici nu mai era mîhnire ? Poate că nu era decît spaima. şi nu putea uita rîndurile : „Pădurea de cedri de unde provine lemnul de miazănoapte. Aceasta era muzica ce cînta acum în sufle­ tul fetei. va trebui s-o caute ea în satul ei.acum în minte.. Dacă vrea să vorbeas­ că cu Naeko. cu norii verzi ai copacilor şi trunchiurile pinilor roşii." Fraza asta o avea şi . e tot numai muzică.zuse tatăl ei de pe cedru şi murise. Acesta era însă un lucru pe care trebuia să-1 ştie şi mama şi tata. 133 . undeva şi mai departe în munţi. Cum s-o fi numind locul acela ? Desigur că Naeko nu va veni niciodată de la sine s-o caute. unde trăieşte şi munceşte. Şi ce se întâmplase cu mama ? „Probabil că am venit pe lume în satul mamei mele." spusese Naeko. stre- curîndu-se parcă pe sub nenumăratele curcu­ bee ale Muntelui de Miazănoapte. răsuna în sufletul ei me­ lodia povîrnişului împădurit de munte.

— Ce te-a apucat ! Chieko încă nu doarme. şopti Shige avertizîndu-si soţul să tacă. — Lasă-ffnă pe mine ! spuse Chieko. N-are decît să audă şi ea. — Ştiu că nu doarme... ce aromă plăcută ! spuse ea bine dispusă. — Nu dormi încă ? întrebă mama. cum se spu­ ne acum ? — Nu. ca fiu adoptiv.. A fost el de mai multe ori pe la noi cu treburi. auzi urcând la etaj pe pă­ rinţii ei împreună cu oaspetele lor. — Mie nu prea-mi place domnul ăsta Arita. Ce zici. musafirul din Omi începu în curând să-şi trimită sforăiturile prin peretele subţire. — Ah.. iar eu. E vorba de fiul lui al doilea. Pentru Chieko. Obosit de vin.. crezi că musafirul nostru ar vrea într-adevăr să-şi dea fiul la noi în casă ? — Ca ajutor? Sau ca „asociat". Ce-a fost cu mine ?" După o vreme. apoi veni în camera ei şi vru să aştearnă şi patul tatei. — Shige ! chemă Takichiro din patul de- alături. 'O lăsă pe Chieko să aştearnă patul pentru tata şi ea se culcă. spuse Shige încet dar foarte hotărît.. 134 . Mama făcu patul pentru oaspete. „Naeko era atît de plină de bucurie. Chieko se răsucea în aşternut cu ochii închişi şi auzea cântecele muntelui. — Somn-uşor ! spuse tata luîndu-şi rămas bun.

. — S-ar putea ca prietenul Arita să fi pus ochii pe prăvălia noastră. Chieko ? întrebă mama în- torcîndu-!se spre ea. — Tată.. E bine informat despre noi. apoi spuse : — Chiar dacă nu e cine ştie ce de capul acelui model. Urmă o olipă de linişte. a fost vina mea că ţi-am dat la mănăstirea de maici din Saga reproducerile lui Paul Klee. —• Oridît de frumoasă ar fi Chieko. Iartă-mă ! Chieko se ridică în capul oaselor şi făcu o plecăciune în faţa tatălui ei. Probabil că vreunul din băie­ ţii de prăvălie îl ţine la curent cu toate. Stătea nemişcată.. Shige tăcea. dar nu răs­ punse. spuse Takichiro. Ştie şi cum ne merge comerţul. — Ce-i cu tine. fetiţo ! Asta a fost bucuria şi mângâierea tatălui tău. 135 . A dat un nou conţinut vieţii mele. — Ba nu. Şi mai ştie şi despre Chieko că-i frumoasă şi foarte ascultătoare. Chieko stătea cu ochii deschişi. muzica Muntelui de Miazănoapte tăcu. Tatăl îşi lăsă puţin privirile-n pământ.. nici prin vis nu^mi trece s-e mărităm în interesul afacerilor noastre. Cel puţin aşa mi se pare. nu-i aşa. —• Eu nu sânt omul făcut pentru comerţ. în Chieko. cu vârfurile picioa­ relor strâns lipite unul de altul. Shige ? Zeii nu iartă aşa ceva ! — Aşa-i ! spuse Shige.

Chieko mai rămase multă vreme trează. Pe străzile din cartierul templului au trecut o sumedenie de care alegorice. în a douăzeci şi opta s-au spălat lecticile şi-au fost puse la loc în templul Yasaka. în a douăzeci şi treia avu loc o serbare seara. A doua zi se trezi dis-de-dimineaţă. — Serios ? Acesta fu ultimul cuvânt al lui Takiehiro. şi am crea amândoi modele de chimonouri şi obiuri ? Ai putea suporta sărăcia ? — Sărăcia ? Nu mi-ar păsa de sărăcie. — Cum poţi spune aşa ceva.. în a douăzeci şi patra încă o procesiune a carelor alegorice ur­ mată de spectacolul hazliu al sfinţirii lor. în ziua a optsprezecea fură scoase pentru ultima oară carele alegorice. în­ tr-un loc cît mai liniştit din Nishijin lîngă templul Nanzenji sau în Okazaki. Toată luna. Sărbătoarea Gion nu se terminase încă. Chieko nu şi-a găsit o clipă li­ niştea.. iar în a douăzeci şi noua zi s-a încheiat sărbătoarea în faţa zeilor tutelari. mătură strada din faţa prăvăliei şi şterse băncile şi zăbrelele ferestrelor de praf. tată ! — Chieko ! Ce-ar fi dacă am vinde prăvă­ lia şi ne-am muta într-o casă miică de tot. după care adormi imediat. .

Capitolul al şaselea CULORI DE TOAMNA * ramvaiul Kitani ce trece de-a lungul stră­ zii Horikawa era ultimul vestigiu al unei peri­ oade de mult trecute. în sfîrşit. Dar tot aşa de caracteristic pentru „ve­ chiul Kyoto" este şi faptul că acest „tramvai cu clopoţel". a fost păstrat în stare de funcţionare pînă-n zilele noastre. cum i se spune. singurul care se păstrase pînă-n ziua de azi aşa cum fusese şi-n epoca Meiji. E şi aceasta una din trăsăturile specifice ale celor din Kyoto. încît cei care stau faţă-n faţă aproape că-şi ating genunchii. Se ştie că acest oraş milenar a fost întotdea­ una primul care a asimilat toate cuceririle oc­ cidentului. atît-de bogată în transformări înnoitoare pentru Japonia. Era cea mai veche linie de tramvai din întreaga Japonie şi urma. să fie desfiinţată. 137 . Va­ goanele sînt aşa de mici.

Acum. nici nu mai vezi umbrele de soare. observă o femeie între două vîrste care se ascunse intenţionat în spa­ tele lui. chicotind parcă. La Tokyo. au pus în el călători anume costu­ maţi în vechiul port din epoca Meiji şi l-au botezat „tramvaiul florilor". Takichiro se duse şi el să călătorească cu tramvaiul florilor. nu mai sînt nici eu chiar atît de tînără. oa­ menilor din Kyoto le venea greu să se despartă de vechiul lor tramvai. Unde ai ţinut-o as­ cunsă pînă acum ? —• Ei. domnul binevoieşte totuşi să-şi aducă aminte că a fost ? —• Ce fată frumoasă ai. Zile-n şir tramvaiul a fost tot timpul ticsit de călători veniţi din simplă curiozitate. dar dumneata. însă. cînd urma să se desfiinţeze. Dar oricum. pînă şi dom­ nul Sata ţine la tradiţia Meiji ! O văzu apoi şi-n tramvai şi i se adresă pu­ ţin jenat : — Vai. Faptul a fost adus la cunoştinţa tuturor locuitorilor oraşului şi s-a făcut din asta o adevărată „sărbătoare". Şi-n afară de asta. L-au împodobit cu flori artificiale. doamnă nu te prea potriveşti cu epoca Meiji. tocmai cînd voia să se urce. de altfel. —• Ei. — Va să zică aici a fost ! făcu Takichiro. aici ! Nu pari cine-ştie-ce încântat. locuiesc pe linia Kitano... Asta se întîmpla în iulie şi ici-colo îl mai vedeai pe cîte unui deschizîndu-şi umbrela de soare. Soarele e mult mai fierbinte la Kyoto decît la Tokyo. — Da. în staţia principală. Ia te uită. parcă n-ai şti că nu e copilul meu ! 138 .

hai. — Aha ! — Stat unii care spun că ar fi copilul meu cu dumneata. — Nu vorbi prostii ! Femeia era hangiţa uneia din ceainăriile car­ tierului „La cele şapte case de sus". P u r t a o rochiţă sim­ plă de vară. Takichiro îşi dădea seama că femeia glumeş­ te şi întreabă copila : — Câţi ani ai ? — Sînt în clasa întîia la şcoala medie. —• De unde-i copila ? — Dintr-o ceainărie din apropiere. —• Dacă îţi place copila. Se ţinea sfioasă departe de Takichiro şi se aşeză pe bancă lîngă femeie fără să scoată o vorbă. 139 .. Femeia spuse : — Hai. vino cu noi pînă la Kitano. aşează-te între noi ! O vreme tăcură toţi trei. mai spuse ea tot în şoaptă. Takichiro o trase uşor pe femeie de mînecă şi-i făcu un semn. dar apoi femeia se aplecă peste capul fetei şi-i şopti bărbatului la ureche : — Cred că din copila asta ar putea ieşi o dansatoare pentru sărbătorile Gion... Chizu. şaisprezece ani.. Dumitale îţi dă mîna să vorbeşti ! De parcă nu bărbaţii ar fi de vină ! Fata care o însoţea era într-adevăr frumoasă. cu femeile. la templul Tenjin. Avea pielea foarte albă şi să tot fi avut cinci­ sprezece. —• De unde să ştiu ? Parcă poţi şti vreodată. încinsă cu un cordon roşu sub­ ţire.

aşa cel puţin o să-^şi gă­ sească un bărbat care s-o răsfeţe. Takichiro tăcu. în viaţa viitoare n-o să te las eu să-mi scapi. tachinînd-o. Te pomeneşti c-o fi vreo încarnare a zeului. — Aha! Fata era de-o frumuseţe surprinzătoare. ce ? — 'Fireşte. — Singur copil la părinţi ? — Nu.. Cum era şi de aşteptat pentru un copil al cartierelor de plăceri. — Dar zeul e bărbat. mai are două surori imai mari. Takichiro nu se putu stăpîni să nu rîdă. Cea mai mare termină la anul şcoala medie şi sper că poate intra ca dansatoare. fata păru să priceapă destul de bine vorbăria bizară a bărbatului.. — Şi ca femeie ? — Ca femeie ? Păi. dar nu se poate asemui cu asta mică. —• Şi ce dacă s-a reîncarnat femeie ? Cel puţin. părul îi era negru şi stră­ lucitor ca pana corbului şi-avea nişte gene ar­ cuite de toată frumuseţea. Ei. Avea o pieptănătură paj. aşa scapă şi el de ghinionul de-a mai fi o dată surghiunit. Acum nu mai întîlneai fetiţe printre dansa­ toarele din cartierul „La cele şapte case de 140 . —• Ce legătură are că-mi place copila cu mersul meu pînă la templu ? se adresă el acum femeii. — E tot atît de frumoasă ca şi copila asta ? —E şi ea frumoasă. — Hm ! făcu Takichiro admirînd-o.

de parcă ai fi chiar bătrîn ! Vino cu noi ! Va fi destul să vezi una din tine­ rele noastre.. spuse Takichiro. Erau timpuri cînd afacerile pră­ văliei lui Takichiro mergeau strună. îşi aduse acum aminte de fetele din vremea aceea. aşa-i ! — Astăzi. Pe vremuri — şi nici nu era chiar aşa de mult de atunci — Takichiro petrecea adesea acolo fie cu ţesători de prin Nishijin.\ \ sus"... — Omul n-ar trebui să se despartă aşa de uşor de trecut. de pildă. e important să nu-i uităm nici pe musafirii noştri de pe vre­ muri. — Ce idee şi pe dumneata să te sui în tram­ vaiul ăsta cu clopoţel. Pe vremuri. zise el şi dădu din umeri. am condus un musafir la gară. >i se mai face omului dor de ce-a fost şi a trecut şi se simte singur.. Iar în ceea ce priveşte profesiunea noastră.... cine ştie. Sau. cu timpul ele ajunseră să fie două­ zeci.. Fără să vrea. Tocmai acum venim de acolo şi ne întoarcem cu tramvaiul acasă. Nu li se dădea voie înainte de-a termina şcoala medie. nu văd de ce ? Am avut şi eu chef să văd „tramvaiul florilor". — Aşa-i. 141 . fie cu clienţi mai vechi de-ai lui din provincie. răspunse femeia. nu ? — în fond. în cartierul acela erau într-ade­ văr numai şapte ceainării. — Spui „singur". Dar ce mi se pare ciudat e că domnul Sata călătoreşte sin­ gur. dar din cîte ştia Takichiro.

. da ! — Hai. rugîndu-se îndelung şi după tot ceremonialul. Dacă venise pînă aici. Mai poţi aştepta atîta ?. Şi Takichiro simţi într-adevăr cheful să meargă cu ele la cele şapte case. se înclină în faţa amândurora şi plecă. — Da. hangiţa se purtă ca o adevărată gazdă. M-a cam obosit căldura asta. aşa că Takichiro le însoţi pînă acolo. Mă duc să-ţi aduc o pernă. Cînd intrară apoi în vechea ceainărie. Dar era groaznic de cald. Arăta într-adevăr ca o şcolăriţă. spuse han­ giţa. am să trimit copila acasă. —• Cu multă plăcere.. Mai are doi ani şi termină şcoala. —• Permite-mi să intru puţin la dumneata să mă odihnesc. du-te acasă ! —• Cu plecăciune ! spuse fata. Stai şi odihneşte-te. nu ? Takichiro nu răspunse.. Fata stătea şi ea cu capul plecat. Doar e atîta vreme de cînd n-ai mai fost pe la noi. Femeia îi spuse lui Taki­ chiro întoreîndu-se spre el : — Cu permisiunea dumitale. Femeia se închină. Ah. Hangiţa voia mai întîi să dea o fugă pină la altarul templului Kitano. O fată ca asta se coace repede. se gîndea să viziteze puţin şi cartierul templului. — Bine ai venit în acesta casă ! spuse ea. Cum ţi-a mers de cînd n-ai mai fost pe la noi ? Mi-am amintit adesea de dumneata. — Se pare că-ţi cam place fetiţa. E şi destul de frumoasă. 143 . Chizu. Chiar voiam să-ţi propun de la început.. spuse femeia.

— I-a curs şi sînge ? 143 . dacă Stau şi mă gîndeisc. E amuzant. îi povesti că în cei doi ani de cînd era gheişă.. se îndrăgostise nici mai mult nici mai puţin decît de patruzeci şi şapte de bărbaţi. Erau printre ei şi unii de patruzeci pînă la cincizeci de ani. — O... ? — Dar. Nu pă­ rea nici prea prietenos şi nici nu-şi dădea vreo osteneală să intre în vorbă. gîndintknse că o fi vorba de vreun musafir pe care gheişele noi îl fîstîcese. te rog să nu fie o gheişă de pe vre­ muri. la începutul carierei de gheişă. Doreşti o com­ panie plăcută.\ Spuneai că te simţi cam singur.. se arătase cam capricioasă cu un musafir şi că atunci bărbatul acela o sărutase prin surprindere. Hangiţa intră în salon. Lui Takichiro îi trecu brusc somnul.. acuma nu mai e decît unul singur. Takichiro era dît pe-aci să aţipească.. S-a făcut mult haz pe socoteala iubi­ rilor mele neîmpărtăşite. Gheişa povesti apoi că într-o zi. — Şi-acum ? întrebă el. iar ea 1-a muşcat de limbă. Viind s ă 4 dispună. nu-i aşa ? spuse ea. — Exact numărul celor patruzeci şi şapte de samurai credincioşi. Cum o fi putînd o gheişă de douăzeci de ani să ţină minte cifra exactă a legăturilor ei trecătoare cu patruzeci şi şapte de bărbaţi ? se întreba Takichiro. Fata rămase o vreme liniştită. eînd intră o gheişă tînără.

Dacă n-ai nimic împotrivă. te însoţesc şi eu. — Să-ţi văd dinţii. nu ! Mi-e ruşine. desigur. ci a lui.. — Dinţii ? Dinţii mei ? Păi îi vezi cînd vor­ besc. gîndi el privind faţa tine­ rei gheişe. tam-nesam să muşte un bărbat de limbă. Frumuseţea asta de fată din Kyoto. —• Ia te uită ! făcu Takichiro. Dar nu era vina mea. spuse el. — Sigur că i-a curs ! S-a înfuriat atât de tare. — Poate că ai vreun dinte stricat. aş putea da o raită şi pe la ceainăria Nakazato. 144 . După o vreme Takichiro îi spuse patroanei : — Dacă tot sînt aici.. încît mi-a pretins să plătesc şi doctorul. Şi patroana se ridică.. ! Am şi uitat cum îl chema. să tot fi avut pe-atunci optsprezece. — Vreau să-i văd mai bine ! Spune iii. Acum plec. şi gheişa îşi strînse buzele. Şi acum.. Cei de la Nakazato vor fi în- cîntaţi. — Cum să-mi rup dinţii în limbă ? Doar e moale ! mai spuse ea şi apoi îşi ascunse faţa în umărul hangiţei. tînără şi suplă. — A. cum vrei să mai vorbesc ? Fata avea o gură frumoasă cu dinţii ca nişte perle mici şi albe. Sau ţi-ai rupt dintele în limbă ? glumi Takichiro.. Doar salonul fusese renovat. nouăsprezece ani şi aşa.. ! — Oh. Am plâns şi a fost tărăboi mare. Faţada ceainăriei Nakazato era neschimbată. Mai zăbovi apoi puţin în faţa oglinzii şi plecară împreună.

Acolo. — Ce frumos ! exclamă Chieko privind în­ cântată desenele.. nu s-ar putea oare şi unul cu un munte cu cedri şi pini roşii ? 10 . cred că modelul cu crizanteme se potriveşte pentru toate sezoanele.. Erau două. Una din schiţe înfăţişa un obi cu crizan­ teme împodobite cu frunze... căci frunzele se estompau dis­ cret. Dar. — Atunci. Takichiro rămase acolo în compania unei alte gheişe pînă după cină. — Mă bucură dacă sîn't pe placul domni­ şoarei Chieko. 118 145 . Fata îi ieşi în întîmpinare. începu Hideo. Intre timp. să ţes modelul cu crizanteme ? Chieko îşi lăsă privirile în pămînt şi. Care dintre mo­ dele doriţi să vi-1 ţes ? — Ştiu eu. —• E gata modelul de obi pe care i l-am pro­ mis domnişoarei la sărbătoarea Gion şi l-am adus să-'l vedeţi. el îi arătă schiţele de obi. rosti ea cu jumătate de voce.. Hideo veni la prăvălia lui Taki­ chiro. faţa ei părea foarte tristă.c. se opri în uşă şi întrebă dacă Chieko era acasă. —• Chieko ! strigă dinăuntru Shige. Cealaltă schiţă era un obi cu frunze roşii de arţar. cum stătea aşa.. condu-1 pe domnul Hideo în casă ! — Da. Chieko îl conduse în camera ce dădea înspre grădină. spuse Hideo. conceput însă în­ tr-o formă nouă. — Ar fi potrivite amîndouă.

spuse Hideo şi o privi foarte emoţionat în faţă. domnule Hideo ! — Iertare ? Pentru ce să vă iert ? — Ştiţi. în seara de sărbătoare. fata cu care aţi vorbit este sora mea. Nu-i venea să crea­ dă. pe podul de pe Aleea a patra cînd aţi promis cuiva un obi. Hideo tot nu ştia ce să creadă. Hideo prinse puţin curaj. — Vă cer iertare. Se făcu alb ca varul. Nu reuşea să înţeleagă nimic. — Înseamnă că m-am întîlnit cu duhul dom­ nişoarei Chieko ? Duhul domnişoarei Chieko a apărut la sărbătoarea Gion şi a stat de vorbă cu mine ? Nu mai adăugă şi că acesta era duhul fetei pe care o iubea. M-aţi confundat! Lui Hideo îi pieri graiul. 140 . —' Cum ? exclamă Hideo uimit. ezită Chieko. n-am fost eu aceea. atunci... sora mea ! — E sora mea cu care m-am întîlnit şi eu în seara aceea pentru prima oară.. şi acum ea îl refuza atît de brutal ? Ce mai pu­ tea înţelege din tot ce spunea şi făcea Chieko ? în sfîrşit. —• Pînă acuma nu le-am vorbit încă nici părinţilor mei despre această soră a mea. de dragul lui Chieko.. — Un munte cu cedri şi pini. dar am să mă gîndesc. Faţa lui Chieko deveni gravă. ? Cam greu. Pusese în aceste mo­ dele tot sufletul lui. —• Domnule Hideo. — Da.

—• Aş vrea să-i dăruiesc acestei fete un obi ţesut de domnul Hideo. îl cunoaş­ teţi ? întrebă Chieko. De aceea aţi vorbit despre un model de obi cu un munte cu pini roşii şi cedri ? Chieko încuviinţă din cap.. nu ? — Fata are să-1 preţuiască toată viaţa. —• Dar nu uitaţi : e pentru fata care se nu­ meşte Naeko ! 147 . Se numeşte Naeko. atît cît am trecut prin el cu autobu­ zul. dar un model chiar aşa de legat de munca ei de toate zilele ? — Asta depinde de cum are să fie modelul domnului Hideo. dar se declară de acord : — Dacă mă roagă domnişoara Chieko. — Da? — Aş vrea foarte mult să-i dăruiesc cadou un obi. Nu e fiica unui proprietar de pădure. — Ah ! făcu Hideo dînd din cap. — O. vă asigur că am să4 ţes dîndu^mi toată silinţa să iasă bine.. mult mâi pură decît mine. \ — Cunoaşteţi satul cu cedri de pe Muntele de Miazănoapte ? Acolo lucrează fata aceea.. ci munceşte din greu. — Bine. dar tot fără prea multă convingere. — Cum ? fu tot ce putu spune Hideo în sur­ prinderea lui. Hideo nu-şi revenise încă cu totul din ui­ mire. — In cartierul Nakagawa-Cho.. Naeko e o fiinţă pură.

— Am înţeles. Şi totuşi, cum se poate să
semene atât de mult cu domnişoara Chieko ?
— Dacă mi-e soră ?
— Bine, bine, dar chiar şi-aşa.
Chieko nu-i destăinui nici lui Hideo că ea şi
Naeko erau surori gemene.
Cum de-o putuse lua pe fata aceea drept
Chieko ? Hainele subţiri de vară şi lumina
nopţii să fi fost de vină ? Dar poate că nu ochii
erau cei ce se-nşelaseră în primul rînd.
Ferestrele acestea frumos împodobite cu ză­
brele, băncile din faţa casei, clădirea spaţioa­
să a prăvăliei, învechită poate puţin pentru
zilele noastre, dar oricum unul din marile ma­
gazine de ţesături din Kyoto — cum puteai
oare să-ţi închipui că fiica acestei case poate fi
soră cu o fată ce lucrează la un lemnar, în sa­
tul de pe muntele cu cedri ? Aşa se gîndea
Hideo cuprins de îndoieli. Se stăpîni totuşi şi
nu mai puse alte întrebări.
— Cînd va fi gata obiul , am să vi-1 aduc
aici.
—- Ah ! şi Chieko rămase o clipă pe gînduri.
O, dacă domnul Hideo ar fi atît de amabil să
i-1 ducă de-a dreptul lui Naeko... ?
—• Dacă asta e dorinţa domnişoarei.
—• O, vă rog faceţi asta pentru ea !
Era o rugăminte rostită din tot sufletul.
— E adevărat că-i cam departe, mai spuse
Chieko.
— Ei, nu-i chiar aşa de departe.
— Cît se va bucura Naeko !

148

— Dar o să vrea să-il primească ? întrebă
Hi'deo, gîndindu-Be că Naeko ar putea fi sur­
prinsă de gestul lui.
— Am s-o anunţ eu.
— Dacă-i aşa ! Atunci... am să i-1 duc, nea­
părat. Dar cuim să-i găsesee casa ?
Asta n-o ştia nici Chieko.
— Casa în care stă ?
— Da.
— Vă mai dau eu un telefon, sau vă comu­
nic în scris.
—• Bine ! spuse Hideo. După ci te văd, există
două domnişoare Chieko, deşi aş prefera să
ţes un obi pentru una dintre ele. Dar am să
fac cum spuneţi.
—• Vă mulţumesc foarte mult ! spuse Chie­
ko pleclîndu-şi capul. Vi se pare ciudată rugă­
mintea mea ?
—• Domnule Hideo, ceea ce vă rog eu este
să ţeseţi un obi pentru Naeko, nu pentru mine.
— Da, am înţeles.
Hideo plecă. Se simţea prins în iţele unei
taine. Cu toate astea, gîndurile şi începură să
i se concentreze asupra modelului. Un munte
cu pini roşii şi cu cedri ! Dacă n-are să aibă
destulă îndrăzneală de la început, risca să facă
un obi pentru Chieko, după gustul ei modest
şi sobru. Nu-şi putea lua încă gîndul de la un
obi pentru Chieko. Dar nu ! Trebuia să fie un
obi pentru Naeko, şi totuşi să nu aibă nimic
de a face cu munca ei de toate zilele.
Ii veni cheful să alerge pînă la podul Ohashi
de pe Aleea a patra, unde o întâlnise pe „Chi-

149

eko în chip de Naeko", sau pe „Naeko în chip
de Ohieko" şi-şi îndreptă paşii într-acolo.
Soarele amiezii ardea însă prea tare. Se spri-
pini de pilastrul podului, închise ochii şi nu
mai auzi nici larma trecătorilor, nici zgomotul
tramvaiului. Tot ce auzea era murmurul abia
perceptibil al apei ce curgea pe sub pod.

Anul acesta Chieko nu văzu focurile Dai­
monji. Ba, ceea ce se întâmpla foarte rar,
mama şi tata ieşiră în oraş şi o lăsară singură
să păzească casa.
Tata, împreună cu oîţiva vecini, mari co­
mercianţi prieteni de-ai lui, rezervase nişte
locuri pe terasa de vară a unui restaurant de
pe strada Kiyamachi, de unde să poată vedea
focurile.
De sărbătoarea Daimonji, care cade în 16
august, se aprind focurile sacre Bon pe vîrfu-
rile munţilor din jurul oraşului. Se pare că
obiceiul vine din vremurile vechi, cînd se
aruncau noaptea făclii aprinse în sus, în semn
de despărţire cu sufletele celor ce se întorc
prin văzduh în lumea celor drepţi. Focul de
pe piscul Nyoi al munţilor de Răsărit repre­
zintă semnul caligrafic al cuvântului „mare",
de unde i se şi trage numele de „semnul cuvîn-
tului mare" (Daimonji). Dar focurile sacre se
aprind pe cinci munţi. Pe marele Munte de
Miazănoapte, în Okitayama, în apropiere de
pagoda de aur, se aprinde „focul din stingă",
pe muntele Matsugasaki, „focul Myoho", pe
înălţimea Myoken din regiunea de apus a rîu-
lui Kamo, „focul corabie", iar pe muntele din

150

Saga de sus, „focul poartă de templu". Aceste
cinci focuri ce însoţesc sufletele celor drepţi
sînt aprinse unul după altul în vreo patruzeci
de minute, timp în care în tot oraşul se sting
luminile şi reclamele.
Văpaia focurilor dă de fiecare dată munţilor
şi cerului o culoare deosebită, şi de fiecare
dată Chieko simţea ceva din atmosfera toam­
nei ce sta să vină.
în noaptea dinaintea tradiţionalului început
de toamnă, cu o jumătate de lună înaintea săr­
bătorii Daimonji, se desfăşoară la templul Shi-
mogamo ritualurile despărţirii de vară.
Chieko fusese adesea cu prietenele ei pe di­
gul rîului Katmo să privească focurile de pe
munţi.
Încă din copilărie se legase sufleteşte de
această sărbătoare. Cînd crescuse mai mare,
se gîndea de fiecare dată cu emoţie : „Şi în
anul acesta ! Iarăşi Daimonji!"
Rămasă de data asta singură acasă, ieşi în
stradă şi începu să se joace cu copiii din ve­
cini în jurul băncilor din faţa casei. Micuţii nu
ştiau ce înseamnă Daimonji. Plăcerea lor era
joaca cu focurile de artificii.
Anul acesta îi aduse însă lui Chieko o nouă
durere de cînd se întâlnise cu Naeko, aflase
de moartea timpurie a părinţilor ei adevăraţi.
Chiar mîine o să mă duc s-o vizitez pe
Naeko, îşi spuse ea. Tnebuie să-i povestesc
despre obiul lui Hideo.

151

— Am venit la timp potrivit ? — Da.. Acolo nu ne vede nimeni. In satul cedrilor de miazănoapte. Spuse ea privind-o pe Chieko cu ochi strălucitori. lucrul pă­ rea să fie în toi. Coborî din autobuz la staţia Rodai. imediat după prînz. Naeko îşi scoase Vioaie şorţul de lucru pe care-1 purta legat la spate şi-1 aşternu pe jos. Era un şorţ de bumbac Tamba. — Ba da. A doua zi.. Şi o trase pe Chieko de mînecă înspre pă­ dure. — Oh. eînd o văzu pe Naeko ieşindu-i în întâmpinare. Chieko nu ştia încă încotro s-o ia. Mergem printre cedri să stăm de vorbă. se îmbrăcă modest şi plecă de acasă. spuse Naeko abia trăgindu-şi sufletul. pretutindeni unde bărbaţii o răzuiseră de pe trunchiuri. Se gîndea că e pen­ tru prima oară că se întîlneşte cu Naeko ziua. mulţumesc ! Naeko îşi desfăşură basmaua din jurul capului şi-şi netezi părul cu degetele. destul de mare să încapă amîndouă pe el. — Nu vrei să te aşezi ? o rugă Naeko. Asta se putea vedea şi după scoarţa groasă de copac împrăştiată sau adu­ nată în grămezi. 152 . ce drăguţ ! Shieko se uită la ţinuta de muncă a fetei. ce drăguţ din partea ta că ai venit pînă aici ! Vai. — Sînt atiît de fericită că ai venit! Atît de fericită !. Te-am văzut ve­ nind şi mi-am cerut învoire. acum sînt liberă.

Le învăluia un miros puternic de pămînt şi
de copaci ce venea de pretutindeni. Era mi­
rosul aspru al muntelui cu cedri.
— Aici nu ne vede nimeni, spuse Naeko.
— Mi-au plăcut întotdeauna cedrii, aşa că
am mai fost şi înainte de cîteva ori pe aici,
dar e pentru prima oară că intru în pădure,
spuse Chieko privind la trunchiurile de cedri
ce se înălţau în jurul lor drepte ca luminarea.
— Sînt copaci plantaţi de mina omului,
spuse Naeko.
— Da ?
— îi lasă să crească cam patruzeci de ani,
pe urmă-i doboară şi fac din ei stîlpi şi alte
materiale de construcţii. Uneori mă gîndesc
că dacă i-ai lăsa să crească, ar creşte aşa, mai
departe, mii şi mii de ani. îmi place mai mult
pădurea sălbatică, cu pomi bătrîni crescuţi în
voia lor. Satul nostru prea seamănă cu un fel
de grădinărie, nu ?
Chieko o privi nedumerită.
— De n-ar fi omul pe lume, urmă Naeko,
n-ar exista nici Kyoto, sau alte oraşe, şi n-ar
fi deoît păduri virgine şi cîmpii pline de ier­
buri sălbatice. Oare nu trăiau chiar şi aici îna­
inte vreme cerbi şi mistreţi ? De ce-a trebuit
să vină omul pe lume ? Omul e ceva teribil...
—• La astfel de lucruri se gîndeşte Naeko ?
întrebă Chieko uimită.
— Aşa, uneori...
—• Naeko urăşte oamenii ?
— Oamenii ? O, nu, îi iubesc nespus, răs­
punse Naeko. Nu iubesc nimic mai mult pe
lume decît oamenii. Dacă n-ar fi fost ei, ce-ar

153

fi devenit lumea ? Gândurile astea îmi vin
uneori după ce trag eîte un pui de somn după-
amiază aici pe munte, printre cedri.
— Naeko nu iubeşte viaţa ?
— Eu ? Să nu iubesc viaţa ? Dimpotrivă.
Sînt plină de veselie în fiecare dimineaţă cînd
mă duc la lucru. Dar omul...
Chieko nu spuse nimic.
Deasupra muntelui de cedri unde şedeau cele
două fete se făcu pe neaşteptate întuneric.
—' Vine furtuna ! exclamă Naeko.
Ploaia se porni pe dată şi din vîrfurile co­
pacilor începură să cadă picuri grei. în acelaşi
timp tună năprasnic.
— Ah ! Mi-e frică ! strigă Chieko pălind
şi o prinse pe Naeko de miînă.
— Ghemuieşte-te cu genunchii sub bărbie,
spuse Naeko şi se aplecă deasupra ei, luînd-o
în braţe şi acoperind-o.
Furtuna se înteţea din ce în ce mai mult.
Fulgerele şi tunetele erau acum tot mai dese.
Era un zomot, de-ai fi zis că se sfarmă şi se
prăvăleşte tot muntele.
Vijelia venea de-a dreptul înspre ele. Ploaia
răpăia pe vîrfurile copacilor. Fiecare fulger lu­
mina pînă la pămînt şi învăluia trunchiurile
pădurii într-o strălucire stranie. Totul era atît
de înspăimântător. Şi iarăşi se auzi un trăsnet
năprasnic.
— Naeko, trăsneşte ! spuse Chieko făcîn-
du-se cît putu de mică.
— N-are dedît să trăsnească, pe noi nu ne
atinge, spuse Naeko, liniştind-o... Vezi că nu
ne-a nimerit ?

154

Şi încearcă s-o apere şi mai bine cu trupul ei.
— Ţi ,s-a umezit puţin părul.
îi şterse părul cu basmaua ei. Apoi o îm­
pături şi i-o puise pe cap.
— Chiar dacă trece ploaia prin ea, de trăs­
net tot te fereşte !
î n fond, nici Chieko nu era o fată slabă de
înger şi vocea energică a lui Naeko avu darul
s-o liniştească.
— Mulţumesc... mulţumesc din toată inima !
spuse ea. Mă fereşti pe mine de ploaie, pe
cînd tu te laşi udată pînă la piele!?
— Haina mea de lucru n-are nimic, spuse
Naeko. Sînt atît de fericită !
— Ce-ai acolo la şold ? Ce luceşte?! întrebă
Chieko.
— Vai ce neatentă sînt. M-am grăbit oînd
am plecat de la lucru şi am uitat toporişca la
mine... E periculos cînd trăsneşte ! exclamă ea,
amintindu-şi de-abia acum.
Şi aruncă toporişca cit p u t u t mai departe.
Era o lamă scurtă, fără mâner.
—• O iau oînd plecăm. Dar n-aş vrea încă
să plecăm.
Furtuna trecu peste capetele lor, îndapărtîn-
du-se.
Chieko simţea prin rochie trupul lui Naeko.
Dacă te prinde o furtună la munte, oricît
ar fi vara de caldă, te pătrunde frigul. Chieko
se simţea însă învelită toată şi pătrunsă de
căldura trupului lui Naeko, din cap pînă-n
picioare. Şi Chieko închise ochii, lăsîndu-se
cîteva olipe fericită în voia ei.

155

— îţi sînt atît de recunoscătoare, Naeko,
spuse. Lîngă tine mă simt la adăpost ca-n tru­
pul mamei mele.
— Desigur că tot aşa strînse una de alta
am stat şi acolo.
— Da, da ! rosti vocea sîngelui din Chieko.
Trecuse acum şi ploaia, şi furtuna.
— Naeko, mulţumesc, mulţumesc... Acum e
iarăşi bine, şi Chieko vru să se ridice.
— Ah, mai stai puţin, pînă se scutură
picurii rămaşi pe frunze, spuse Naeko conti-
nuînd s-o ţină strîns îmbrăţişată.
Chieko întinse mîna şi o puse pe spatele
fetei.
— Eşti udă leoarcă. Nu ţi-e frig ?
—' N-are însemnătate, sînt obişnuită, spuse
Naeko. Şi fericirea că ai venit mă umple de
căldură. Dar văd că şi tu te-ai udat puţin, nu ?
— Spune, Naeko, cam ăsta să fie locul unde
a căzut tatăl nostru din cedru ? întrebă Chieko.
— Nu ştiu. Eram prea mică pe atunci.
— Şi casa părintească a mamei noastre... ?
Bunicul şi bunica noastră mai trăiesc ?
—• Nici asta nu ştiu, răspunse Naeko.
— N-ai crescut în casa părintească ?
— De ce mă întrebi toate astea ?
Vocea lui Naeko răsunase atît de aspru,
încît Chieko amuţi.
— De ce mă întrebi de oameni care, de
fapt, nici nu există pentru tine ?

•—• Dacă vrei să mă consideri sora ta, e de
ajuns şi îţi sînt recunoscătoare. îmi pare rău

15G

—• Da' de ce ! Eu m-am bucurat ! — Şi eu am fost fericită. Spune.. şi atunci i-atm spus că nu e pentru mine. am să te apăr cu preţul vieţii mele. — Cum? — Aşa. Ţi-a spus. e vorba de tînărul acela care a vorbit cu mine despre un obi ? — Tînărul acela e un ţesător dintr-un ate­ lier din Nishijin. desigur. — Voiam să te întreb ceva. Dar dacă o să fii vreodată la ananghie ca acum... la sărbătoare. te-ai supărat că ai fost confundată cu mine. ci pen­ tru sora mea. — Fiindcă m-a confundat cu tine ! — Deunăzi a venit să-<mi arate modelul. De aceea l-am rugat să ţeasă unul şi pentru Naeko. l-am rugat să ţeasă un obi şi pentru sora mea Naeko.. 157 . Să nu uiţi asta ! Chieko tăcu. încercând să-şi reţină lacrimi­ le. atunci seara. — Ba să vii ! Am să fac totul ! Am să vor­ besc cu tata şi cu mama. — Pentru mine ? — Păi. nu ţi-a promis ? — Numai pentru că mă confundase cu tine. E foarte cumsecade. — Ţese şi pentru mine unul. Ca semn că sîntem surori. — Niciodată ! spuse Naeko hotărâtă.. că vrea să-ţi ţeasă un obi. Dar eu nu pot intra în caisa lui Chieko. Naeko.că am flecărit vrute şi nevrute atunci la săr­ bătoarea Gfon.... nu ? — Ah.

— Totuşi. — Dar e vorba despre cu totul altceva decît despre un simplu obi. ca femeie. era pentru tine. Bărbatul care ne-a confundat în seara sărbătorii a spus clar că vrea să ţeasă un obi pentru Chieko. mirată.. — Ţesătorul acela mi se pare tare îndră­ gostit de Chieko.. Să ţi-1 dăru­ iesc ţie. Şovăi puţin. — N-ai vrea să-fl. aş fi fericită să pot lua toată suferinţa asupra mea. tot n-ai primi obiul ? 158 . Dar nu vreau să primesc nimic în locul tău. dăruiesc eu ? Naeko tăcu. — De aceea l-am şi comandat. spuse drăgăstos Ohieko. Chieko îşi învinise timiditatea. —• Dacă ai avea vreodată un necaz. Atîta simt şi eu. şi nu se putu ridica din- tr-o dată. Atîta stătuse şi o ţinuse strâns pe Chieko s-o apere de furtună. încît îi înţepeniseră puţin mîinile şi picioarele. spuse Naeko. Şi apoi adăugă : — M-aş socoti o ticăloasă ! — Dar nu iei nimic în locul meu. primeşti. şi-apoi urmă. chiar dacă ţi-J. Cum s-o convingă pe Naeko ? se întreba Chieko. spUse Naeko cu hotărîre. ? apuse Naeko. •— Fireşte. doar a făgăduit de sărbătoarea Gion. — Pentru mine. —• Şi dacă ar fi aşa.

. îl primesc. — Nu mai sînt decît oîţiva picuri. Ceea ce se cumpără as­ tăzi sânt mai ales ţesăturile de lină şi de fire sintetice. sărind uimită în picioare.... 159 . Iartă-mă dacă am vorbit prostii ! — Are să vină să ţi-t aducă.. răspunse Naeko. dădu din cap Naeko. da. — Da. Dar îmi închipui că nu prea ţi-a plăcut ploaia ? •—• Oh. ci pentru sora mea — Bine. Naeko îşi ridică privirile spre ramurile cedri­ lor şi se sCulă în picioare.. Cred că va fi un obi foarte luxos. ai fost atît de bună cu mine. negustoria asta cu tot felul de articole nici nu prea mai are cum să meargă bine. îl voi păstra ca pe un lucru de preţ. — Cu toate că i-am dat de înţeles oît se poate de clar că nu pentru mine îl ţese. De fapt.. cedă Naeko.. Naeko. Dar chiar dacă n-o să-1 port. dar îmi dai voie să-ţi aleg de la noi un chimono potrivit pentru obiul domnului Hideo ?! — Tatăl meu este un om ciudat şi în ultima vreme i-a pierit tot mai mult cheful să se ocupe de prăvălie. ca să meargă mai bine ? — Eu ? exclamă Chieko. Voi avea oare ocazia să-1 pot purta vreodată ? — Soarta omului nu poate fi cunoscută dinainte. — Noi nu prea ţinem eşarfe în prăvălie. Unde stai ? —• In casa lui Murase. de ce n-ai da o mină de ajutor la prăvălie. — Ia spune. Eu nu nă­ zuiesc prea sus.

Prea le-ar fi văzut toată lumea. — Te-ai întors ? — Da.. Rochia lui Naeko era udă leoarcă şi i se lipise de trup. Oînd coborî. spuse ma­ ma uitîndu-se la Chieko. Dar nu­ mai ei. 160 . mama ei terminase cu împărţitul gustării.. Sîntem gemene. Shige încuviinţă din cap : — Hai să urcăm sus. Du-te şi te schimbă. Tatăl şi mama mea se pare că au murit de mult. Grnd ajunse acasă. Nu ştiu dacă e mai mică sau mai mare decît mine. — Da.. —• Mamă. Chieko o găsi pe mama ei în coridor. Unde-i tata ? — După perdelele lui. pregătind gustarea de după-amia- ză pentru băieţii de prăvălie. Naeko nu o conduse pe Chieko pîaă la staţia autobuzului. Meditează. Unde-ai fost ? Ţi-e udă rochia. — A plouat şi aici ? —• Să plouă ? N-a fost nici un fel de ploaie. Ajunsă sus. Dar îmi închipui că nu despre asta voiai să- mi vorbeşti. se schimbă în linişte şi mai zăbovi acolo o vreme. spuse Chieko. —• Mamă ! şi vofcea lui Chieko tremura uşor. Chieko se simţi din nou intimi­ dată. Am întîlnit-o pentru prima oară anul acesta la sărbătoarea Gion. şi şifonată.. s-a făcut tîrziu. mamă. Aş vrea sa-i spun mamei mele ceva. am fost în satul cedrilor de miazănoapte. Acolo trăieşte sora mea. Urcă la etaj.

. Chieko e aici la ea acasă. Fireşte că ştirea o surprinse pe Shige. Seamănă foarte mult cu tine.. E o fată foarte bună. — In satul cedrilor de miazănoapte.ocupă ? — Lucrează în satul acela. ? — E un lucru pe care nu vreau să ţi-4 as­ cund. — Ce vorbă-i asta ? spuse mama.. Cu ce se . — Aşa ? zise Shige mîngîind-o cu blîndeţe pe păr. — Va să zică. Nu ne-am întîlnit decît de două ori. Doar Chieko e de douăzeci de ani copilul meu.. de sărbătoarea Gion şi astăzi. Chieko îşi mişcă puţin capul în poala mamei. Mama a vrut să o întrebe de oîteva ori dacă nu şi-a găsit cumva un iubit. o fată. e bine că ai aflat. Vreau să rămân şi mai departe copilul vostru ! Faţa ei devenise foarte serioasă. 11 . de aceea se poartă atât de ciudat Chieko ele la serbarea Gion încoace.. c. spuse Shige după o lungă tăcere. — Deci.. Nu vrea să vină în casa noastră. — Ce-ar fi dacă ai aducc-o o dată pe fata asta acasă ? Seara tîrziu. 115 161 . ? — Mamă. — Nu vrea să vină. Şi Chieko. după ce pleacă oa­ menii din prăvălie. Ră­ mase uitîndu-se năucă la Chieko. nu ? — Mamă ! exclamă Chieko aseunzîndu-şi faţa în poala lui Shige. Chieko ? Greierii de casă începură să oînte încet în vasele lor de porţelan de Tamba. — Dacă-i aşa. Ce bine că mi-ai spus totul.

— Vrei s-o cumperi ? întrebă Shige. aşa că le rugă pe soţia şi fiica sa să-1 însoţească. Se pare că merită banii. Ce e rău în asta ? Shige era neliniştită. — Ne ducem doar s-o vedem. — Nu înainte de a o vedea. se gîndi să facă o plimbare şi să vadă cu acest prilej şi casa. dintr-o dată posac. dar că e foarte mică. răspunse Taki- chiro. Capitolul al şaptelea VERDELE PINILOR A akichiro aflase că în apropiere de tem­ plul Nanzenji s-ar afla o casă potrivită de vînzare. Shige tăcu. Fiind o zi frumoasă de toamnă. Ce nevoie avea Taki- chiro să cumpere o casă în care să locuiască şi de unde să se ducă zilnic la prăvălie ? Mulţi dintre marii negustori din cartierul central din Kyoto imitaseră moda celor din cartierele Ginza şi Nihonbashi din Tokyo şi-şi cumpăra- 163 .

n-am putea să ne oprim puţin în faţa templului Shoren-In ? îl rugă Chieko în maşină.. — Tată. mirată că tata îi ghicise atît de bine gîndurile. Privirea pe care i-o aruncă avu darul s-o liniştească puţin pe Shige. — Pentru arborele de camfor ? Ai vrea să vezi pomul de camfor ? — Da. Şi în fond.. dar Chieko părea să le bănuiască. cum s-ar simţi el toată ziua într-o căsuţă ? Un bărbat la cinci­ zeci de ani trebuie să trăiască fără griji. pentru arborele de camfor. s-ar putea ca lucrurile să iasă bine. Să tre­ cem măcar prin faţa intrării. dar le-ar veni totuşi destul de greu să trăiască numai din dobînzi. trebuia să se hotărască repede. atîta vreme cît prăvălia mai era cît de cît rentabilă. dar totuşi aducea destul cîştig ca să poată avea şi ei o locuinţă separată de prăvălie. E ade­ vărat că prăvălia s-ar putea vinde la un preţ bun. Dacă s-ar găsi cineva care să ştie să plaseze capitalul. Dar dacă pe soţul ei îl bătea gîndul să vîndă prăvălia şi să se m u t e „pentru bătrîneţe" în căsuţa aceea ? Atunci. în afară de asta Takichiro îşi recăpătase buna dispoziţie şi era vesel. dacă tot mergem la plimbare. răspunse Chieko. de ce nu ? E adevărat că se ter­ minase de mult cu faima firmei „Maruta".seră cîte o vilă. Shige nu-şi arătă toate aceste griji. dar nu vedea în clipa aceea cine ar fi fost în stare s-o facă. 163 . Şi totuşi. de unde făceau în fiecare zi drumul cu maşina pînă la magazinele lor.

. Iar în galeria prin­ cipală urmează să aibă loc o veritabilă cere­ monie a ceaiului.. apar nişte indivizi cu un vas -mare de lemn şi multe ceşti ieftine pe care le umplu la repe­ zeală şi dispar cum au venit. continuă Chieko rîzînd. Chieko îşi lăsă tatăl o vreme cu amintirile lui din tinereţe. să mergem. Nu l-am văzut decît seara. Dar n-a mai rămas nici unul dintre ei în Kyoto. ies din templu o mul­ ţime de preoţi în întîmpinarea turiştilor. spuse Takiehiro. n-ai timp să le observi în graba aceea. unde mai pui că ceaiul nici nu-i fierbinte ! 164 . — Bine. — Dar în loc de asta. turiştii sînt trataţi cu ceai de că­ lugăriţele din Shoren-In. apoi îi spuse : — Ştii.. cînd se opreşte în faţa intrării. Apoi îi conduc luminîndu-le drumul cu lampioanele pînă la prima pagodă. Cu autobuzul oare face turul turistic. —• M-am legat sufleteşte de toată partea aceea a oraşului. Acesta e un drum destul de lung şi. singurul lucru interesant din tot turul turistic. tată. Asta decepţionează. După cîte scrie în prospectul societăţii de autobuze. în ti­ nereţe veneam adesea la taclale cu prietenii sub arborele acela. de alt­ fel. Şi. Chiar dacă ar fi şi călugăriţe printre ei. Ştii tu care ! Shoren-In e sin­ gurul templu pe lîngă care trece şi. de eînd eram elevă n-am mai văzut arborele de camfor la lumina zilei..

Chiar şi novicele... 165 ... să vedem nişte curte­ zane adevărate.. — Bineînţeles ! spuse Takichiro. în Shimabara. Eu şi prietena mea ne-am zis că trebuie să fie nişte plăci. — Ei. Ce vrei ? O adevărată ceremonie a ceaiului cere vreme. — Ca să vezi! — De la Gion ne-au dus apoi la ceainăria Kadoya. Şi după aceea ur­ mează şi un fel de procesiune în faţa intrării în ceainărie. Au dat o repre­ zentaţie la lumina luminărilor acelora mari şi vechi. spuse Takiehiro. — Oprirea următoare a autobuzului e la dansatoarele din Gion. dlînld tot felul de lămuriri despre templul Sboren-In.. conti­ nuă Chieko. Se pare că astea au un aspect autentic. Prezintă şi ele vreo două dansuri în sala mare. ei ! Formidabil oîte se pot vedea într^un tur de autobuz.. — Aha.. ?! — De ce să nu fie ? — Prea le atîrnă eşarfele şi prea li-s pono­ site costumele. auzi răsu- nînd muzică.. şi vorbeşte. — Dar eu asta încă nu s-a terminat. nu glumă.... de zici că nu va mai termi­ na niciodată ! — Ca să vezi ! — De cum intri apoi în templu. ceva care se numeşte „Schimbarea pa­ harelor" mi se pare. dar dacă-s auten­ tice sau nu.. şi vorbeşte. iar în mijlocul grădinii apare un preot care se apucă să vorbească. nu ?.. Grădina templului e luminată de jur împrejur.

spuse mama. crescute îm­ preună. ţi se părea că se ascunde în ele o forţă înfricoşătoare. şi ceinăria Kadoya din Shimabara sînt lucrurile cele imai frumoase. N-am văzut îocă niciodată ceai­ năria Kadoya şi curtezanele. Dar mi se pare că ţi-am mai povestit despre asta. spuse Chieko. — Cred că salutul cu lampioanele de la Shoren-In. Takiohiro. Cea din faţă părea cea mai bătrînă. De ce voia oare Chieko să vadă arborele de camfor ? Oare pentru că trecuse prin aleea arborilor de camfor în grădina botanică ? Sau pentru că-i spusese cineva că cedrii de pe Muntele de Miazănoapte sânt sădiţi ca într-o grădină şi că preferă copacii sălbatici. — Hai să mergem ! spuse Takiohiro şi porni spre templul Nanzenji. în clipa asta maşina ajunse în faţa templului Shoren-In. crescuţi în voia lor ? Arborele acesta de camfor de pe meterezul de piatră de la intrarea templului Shoren-In nu era totuşi un arbore obişnuit. răsucite una-ntralta. Dacă te uitai mai multă vreme la ramurile acelea ciudat de contorsionate ce se-ntindeau pînă departe despletindu-se şi împletindu-se.. Shige şi Chieko stăteau privin- du-1 în tăcere. Nu avea doar o singură tulpină. ci patru. —• Ar trebui să mă duci şi pe mine o dată.. Scoase apoi din portofel schiţa în oare era indicat locul casei. spuniîinid : 166 .

nu ? Uite munţii. crescut artificial într-un ghiveci ? — Poate că artificialul în general e specific pentru Kyoto. simţi că te-nspăimîntă. Tatăl tău a ajuns cam nesimţitor.. Tata spune cuvinte mari care au ceva ade­ vărat în ele. cred că e un exemplar aduis din ţări mai calde... — Ascultă. Slă- 167 . spuse Chieko. Chieko are dreptate. nu ţi se pare ? — într-adevăr ! Dar cum de-i trec unei fete atît de tinere astfel de idei prin cap ? Tatăl se întoarse spre arborele de camfor şi-apoi se uită la fiica lui. şi rîurile. tată. — într-adevăr. — Ah! — Dacă ar fi cum spune Chieko. dacă te uiţi mai bine la trunchiul şi la ramurile acestui arbore de camfor şi le vezi cum se încolăcesc atît de straniu. Cred că i-ar prii de minune în Atami sau Kyuishu. Chieko. în ceea ce priveşte arbo­ rele ăsta de camfor. —• Şi totuşi. din sud. Dar cînd te uiţi aşa la el nu ţi se pare. zici ? Dar se poate spune asta oare despre toţi oamenii ? — Atît despre cei de-acum. chiar şi oamenii. Are în el un fel de putere copleşitoare. E ca şi părul lui Chieko. asta s-ar potrivi întregii noastre ţări. negru şi lucios. gîndi Chieko.. cît şi despre cei din vechime.. că are ceva de arbore decorativ.. —• Crezi ? făcu Takichiro dând din cap. ce creşte bogat. Şi oamenii.

li venea totuşi greu să se despartă de şirul de flori purpurii de pe cărare. peste tot în jurul templului Nanzenji. Se opriră la poarta principală a templului Nanzenji şi se uitară în curte. aproape toate casele din partea aceea. se întindeau tufe de dulcişor cu flori purpurii. în spatele unui zid înalt de chirpici. De o parte şi de alta a cărării înguste ce ducea de la poar­ tă pînă la intrarea casei. şi se afla în fundul unei grădini. cucerit de frumuseţea florilor. — Ce frumos ! exclamă Takichiro oprin- du-tee în poartă. biciunea bătrâneţii. — S-ar putea să fie o casă bună. Să ştii că mi-a plăcut ce-ai spus. Totul era liniş­ tit şi se vedeau mult mai puţini oameni ca de obicei. în care intrau şi ieşeau grăbiţi elevi din provincie. — Dar. tată ! exclamă Chieko cuprinsă de o emoţie puternică.. fuseseră transformate în astfel de hoteluri deocheate. Se pare că de cînd 168 . Tatăl cercetă din nou schiţa cu locul casei de vînzare şi o luă spre stingă. dar împre­ jurimile sînt groaznice ! imurmură Takichiro în poarta cu flori de dulcişor. Constată surprins că de cînd nu mai fusese pe acolo. Mai era aici şi un cămin imens al unei socie­ tăţi de turism. Casa părea des­ tul de mică. Dar peste câteva clipe observă în imediata apropiere a casei clădirea destul de mare a unui hotel din acelea care închiriază camerele cu ora şi îi pieri tot cheful să mai cumpere casa..

Li s-ar putea pune nişte proptele de bambus.. dar chiar dacă ai trece peste incomodi­ tate. nu poţi şti niciodată cu ce clădiri înfioră­ toare te poţi trezi peste noapte în vecinătate. — Bi. mai spuse el. de parcă n-ar fi putut să-şi ia gîndul de la ele.. cred că nici nu poţi trece pe cărarea asta. Intre Osaka şi Kyoto totul a devenit zonă industrială. aşa e omul ! adăugă el posomorit. da.. —• Ce-o fi făcut omul ăsta de-au înflorit aşa de frumos şi-n anul ăsta ? Cred că a folosit vreun mijloc artificial. Takichiro se întoarse singur şi se mai uită o dată la florile de dulcişor. tată ? întrebă Chieko şi urmă încercând să-1 înveselească : Anul ăsta i-a trecut vremea. dar pentru la anul Chieko 1G9 . Pe vreme de ploaie... tot vechiul centru al oraşului is-a transformat într-un hotel deo­ cheat. asta-i viaţa. Dacă ar fi ştiut omul ce frumos vor înflori în anul ăsta dulcişorii. Şi tot aşa şi-n partea dinspre templul Kodaiji. Takichiro părea profund decepţionat. Shige şi Chieko tăceau. Ce să-i faci.n-am mai fost eu pe-aici. Sau poate că o fi nevoit s-o vîndă şi-atunci îi e totuna ce se întîmlplă cu florile. în partea de vest mai există în Kyoto terenuri virane. spuse tatăl întorcîndu- se la Shige şi Chieko. cînd se udă. După ce făcu vreo oîţiva paşi. Shige şi Chieko îl aşteptau în drum.. —• îţi plac chiar aşa de mult florile astea purpurii de dulcişor.. cred că nici n-ar fi scos casa în vînzare..

—• Dar eu nu m-am gîndit la modele pentru femei şi la rochii subţiri de vară.are să se gîndească la un model delicat cu flori de dulcişor pentru tata.. — Păi dacă încurcăm modelele pentru femei cu cele pentru bărbaţi spuse Takichiro. spuse el privindu-şi fiica. — Chieko.Desigur ! răspunse Chieko. Se potri­ vesc mai ales la rochii subţiri de vară. tata are să deseneze pentru Chieko un model de chi- mono sau de pelerină cu un arbore de cam­ for. şi adăugă : Tată magazinul Tatsumura e foarte aproape de aici. izbucnind în cele din urmă în râs.. poate că te-ai gîndit la mostre delicate pentru lenjerie de damă ? spuse tata. Shige ? 170 . urmă el după o vreme. nu.. — E un magazin pentru străini. mie nu­ mi plac numai florile astea purpurii. Ca să-ţi devină dragi nişte flori. —. Uite. — Ah! Tatăl îşi lăsă capul în jos şi se adînci în gîndurile lui. Aş vrea să intru puţin. ce zici. Chieko va arăta ca o arătare ! Chieko îl privi mirată. drept mulţumire. Oînd are să4 îmbrace.. — Dar de ce ? —• Te-ai plimba tu pe stradă îmbrăcată cu un model de arbore de camfor. ca o arătare de pe altă lume ? — De ce nu ? Pe stradă.. — Florile astea sînt pentru femei. sau oriunde.. depinde totdeauna şi unde şi în ce împrejurări le vezi. — Atunci.

Chieko începu să se uite la rafturile pline de baloturi nedesfăcute de stofe şi mătăsuri pentru rochii. le ţi­ nuse minte şi le ştia pe toate p e nume. Pe culoar şi-n încăperea centrală erau ex­ puse modele de stofe din trezoreria imperială şi alte piese antice. mai întinzînd şi ea de cîteva ori mîna să mîngiîie mătăsurile. spuse vînzătorul care-1 cunoştea pe Takichiro din vedere. spuse mama într-o ! doară. Nu era marfă de fa­ bricaţie proprie Tatsumura. Mama dădu din cap şi rămase în spatele fiicei. un cartier cu locuinţe foarte luxoase. Magazinul era situat înspre Shimokawara- machi. Takichiro văzuse astfel de mostre în multe expoziţii şi-n cataloagele acestora. dar nu se putu stăpîni să nu le admire încă o dată.. — Ca să le arătăm străinilor ce lucruri se pot face şi în Japonia. bucată cu bucată. mărfuri autentice Tat­ sumura. — Da ? Bine. Ajuns apoi în faţa mos- 171 .Ar vrea Chieko să se îmbrace după moda europeană ? —• Da' de unde ! Nu voiam deoît să văd ce fel de mătăsuri le plac străinilor. De cum intră. Shige se apropie de ea : —. de fapt. ci ţesături ale ma­ rii firme Kanefoo. Acestea erau. Acesta era obişnuit cu astfel de vorbe. — Dacă vrea Chieko. dar dădu politicos din cap. Numai că aici nu cred că gă­ seşti eşarfe Tatsumura autentice..

/

trelor de vechi stofe chinezeşti din perioada
Tang, exclamă :
— Formidabil ce minunăţii se făceau pe
vremuri... cam acum o mie de ani, nu ?
In acest magazin nu se vindeau decît mostre.
Din unele se puteau face obiuri, şi Takichiro le
preţuia, ba chiar şi cumpărase mai multe ase­
menea materiale pentru Shige şi Chieko, dar
prăvălia era destinată mai ales europenilor.
Nu se găseau obiuri. Cele mai mari bucăţi ce
se găseau aici ajungeau cel mult pentru o faţă
de masă.
într-o nişă cu obiecte decorative se aflau să­
culeţe, tolbe, cutii pentru ţigări, băsmăluţe şi
diferite bibelouri.
Takichiro cumpără câteva cravate Tatsumu-
ra şi un portofel de tipul Kikuomi, obiecte ca­
re de fapt nu ţineau de loc de tradiţia magazi­
nului Tatsumura. Kikumomi e o imitaţie pe
stofă a modelelor pe hîrtie făcute după dese­
nele pictorului Koetsu, şi se produc de puţină
vreme în cartierul Tagakamine.
—• Undeva, în nordul ţării, se mai confec­
ţionează şi acuma asemenea portofele din hîr­
tie groasă japoneză, nu-i aşa ? spuse Takichiro.
—' Da, da, răspunse vînzătorul, dar nu ştiu
dacă acelea mai sînt adevărate modele Koetsu.
iMai departe, într-o vitrină cu bijuterii din
fundul sălii, Takichiro zări, spre surprinderea
lui, nişte tranzistoare ale firmei Sony. Era de­
sigur marfă în consignaţie, luată aici în virtu­
tea recomandării oficiale : „Cît mai multă va­
lută străină în ţară !"

172

Cei trei musafiri fură apoi conduşi în salo­
nul din spate şi serviţi cu ceai. Vânzătorul ţinu
să remarce că pe scaunele de aici şezuseră o
seamă de înalţi oaspeţi străini.
Prin fereastră se vedeau un grup de cedri,
nu prea înalţi, dar demni de toată atenţia.
— Ce fel de cedri sînt aceştia ? întrebă Ta-
kichiro.
— Eu nu mă pricep. Se numesc, mi se pare,
cedri de Koyo.
— C u m se scrie asta ?
— Grădinarul n-a ştiut toate semnele cali­
grafice. S-iar putea să fie ,,Cedri cu ace late"
sau cam aşa ceva. In orice caz, e u n copac din
sudul Japoniei.
— Dar ce culoare ciudată are trunchiul !
— A, nu, e muşchi.
în spatele lor răsună muziioa unui aparat de
radio portativ. Se întoarseră şi văzură un tî-
năr care dădea explicaţii unor doamne străine.
— Ah, e fratele lui Shinichi ! exclamă Chie-
ko sculîndu-se în picioare.

Ryusuke, fratele mai mare al lui Shinichi,
veni înspre Chieko şi se înclină politicos sa-
lutîndu-i părinţii care şedeau în salon
— Conduceţi doamnele acestea străine prin
Kyoto ? întrebă Chieko.
Cu Shinichi, Chieko se simţea în largul ei,
d a r cu fratele lui era altfel. Era puţin stân­
jenită şi n u prea ştia ce să spună.
— Nu, nu sînt ghid, dar prietenului meu
care e interpret i-a murit sora şi îl înlocu­
iesc eu câteva zile.

173

/

— Ah, sora...
—• Da, era cam cu doi ani mai mică decît
Shiriiehi. O fată foarte drăguţă...

— Shiniehi, ştiţi bine, nu ştie prea bine en­
glezeşte şi e şi cam timid de felul lui, aşa că
am venit eu... în orice caz, în prăvălia asta
n-au nevoie de interpret... Doamnele vor să
cumpere aparate de radio cu tranzistori. Sînt
americance şi locuiesc în hotelul Miyako.
— Aha.
— în drum spre hotel au intrat şi aici, dar
în loc să se uite, cum le-am sfătuit, la ţesătu­
rile Tatsuimura, le interesează aparatele cu
tranzistori.
Şi Ryusuke râse uşor, apoi adăugă :
—• Dar în fond, ce-mi pasă .mie... !
— Nici eu n-am mai văzut pînă acum apa­
rate de radio în magazinul acesta.
—• Cînd e vorba de dolari, ce importanţă
are dacă-i mătase sau radio cu tranzistori !
— Ah, da !
— Am trecut înainte prin grădină. E acolo
un lac cu o mulţime de crapi decorativi de
toate culorile. îmi tot băteau capul ca să le
spun dacă le va veni cheful să mă întrebe a-
mănunte. Dar n-au făcut altceva decît să se tot
minuneze : ,,Ce splendid ! Ce splendid !" Asta
m-a scutit de explicaţii. Nici nu prea mă pri­
cep eu la crapi decorativi şi să mai şi traduci
toate culorile acelea pe englezeşte ! Crapi cu
picăţele, sau mai ştiu eu cum li s-ar putea
spune...
Chieko tăcea.

174

— Nu veniţi, domnişoară Chieko, sa vedem
crapii ?
— Şi ce faceţi cu doamnele ?
— Le pot lăsa liniştit în grija vînzătorilor
de aici. De altfel, la ora asta sânt aşteptate la
hotel la ceai. Se întîlnesc acolo cu soţii lor şi
pleacă apoi la Nara.
— Să le spun părinţilor mei, şi mergem.
— Bine, şi eu mă duc să-îmi iau rămas bun
de la doamne.
Şi Ryusuke se duse şi vorbi cu americancele.
Toate doamnele se uitară la Chieko. Asta o
făcu să roşească ruşinată.
Ryusuke se întoarse îndată şi o conduse în
grădină.
Se aşezară amîndoi pe marginea lacului, ad-
mirînd minunaţii crapi coloraţi şi statură aşa
fără să scoată o vorbă. Nu mică îi fu de aceea
surprinderea, cînd îl auzi pe Ryusuke spunînd :
—• Domnişoară Chieko, cred că nu ar strica
să fiţi foarte atentă la ce face procuristul —
sau directorul de magazin cum i se spune acu­
ma, de cînd firma a devenit societate pe acţi­
uni. Ar trebui să-1 luaţi puţin mai din scurt.
Dacă aveţi nevoie, pot să vă dau şi eu o mînă
de ajutor...
Chieko simţi o strângere de inimă.

In noaptea aceea, după plimbarea la Tatau-
mura, Chieko avu un vis : Se făcea că stătea
ghemuită pe malul lacului şi un cîrd de crapi
coloi'aţi venea spre ea ajungîndu-i pînă la pi­
cioare. Se înghesuiau unul într-altul zvîreolin-
du-se şi scoţmd capul din apă.

175

Asta a fost tot visul. La Tatsumura Chieko
băgase într-adevăr mSna în apă şi o vînturase
puţin, iar peştii aceia coloraţi se apropiaseră
de miîna ei. Chieko se mirase şi privise în a-
celaşi timp cu duioşie.
Dar se pare că şi mai mirat fusese Ryusuke.
— Ce arome, sau ce vrajă emană mîna dom­
nişoarei Chieko ? spusese el.
Chieko se simţise ruşinată şi se îndepărtase
de malul lacului.
— Crapii se obişnuiesc repede cu oamenii.
Dar Ryusuke nu o mai slăbea din ochi.
— Uitaţi, acolo se vede Muntele de Răsărit,
spusese ea încercând să-i ocolească privirea.
— Ah, şi-a schimbat culoarea ! Acum are
culoarea toamnei, spusese Ryusuke.
Cînd se trezi, Chieko nu^şi iroai dădu seama
dacă-n visul ei cu crapi fusese şi Ryusuke ală­
turi de ea sau nu. îi trebui apoi multă vreme
pînă să poată adormi din nou.
A doua zi nu era încă hotănîtă să vorbească
cu procuriistul, adică să J l „ia puţin din scurt",
cum o sfătuise Ryusuke.
Cu puţin înainte de închiderea prăvăliei,
Chieko veni şi se aşeză lîngă casă. Era un pu­
pitru de casă de tip vechi înconjurat cu un
grătar scund de lemn. Proeuristu! Uemura sim­
ţi ceva neobişnuit la Chieko.
— Cu ce vă pot fi de folos ?
— Arătaţinmi, vă rog, nişte stofe de chimono
pentru mine !
— Pentru domnişoara ? întrebă Uemura,
parcă uşurat. Domnişoara vrea să se îmbrace
cu stofe de la noi ? Să fie ceva pentru sărbă- .

176

toarea de Anul Nou ? Sau poate o rochie cu
mîneCi lungi pentru vizite ? In general, mi se
pare că domnişoara îşi cumpără rochiile la
Okasaki sau Eriman, nu ?
— Aş vrea să văd cum arată modelele de
muselină pe care le avem. Nu-i vorba de o toa­
letă pentru Anul Nou.
— Cum să nu ! Desigur, cum doreşte domni­
şoara. Dar mă întreb dacă din ceea ce avem
acuma în rafturi, se va găsi ceva pe gustul atît
de rafinat al domnişoarei ?
Şi procuristul se ridică, chemă doi vînzători,
şuşoti ceva cu ei şi aduseră toţi trei mai bine
de zeice baloturi de stofă şi le despăturiră în
faţa ei în mijlocul prăvăliei.
— Asta îmi place ! alese Ghieko fără să stea
prea mult pe gânduri, în cinci zile, sau o săp­
tămână se poate croi, nu ? Căptuşeala şi restul
le las în grija dumitale.
Ueimura părea destul de fîstiîcit.
— Cam repede, domnişoară. Noi nu sîntem
decît un magazin de stofe şi se întîmplă foarte
rar să facem şi confecţii. Dar dacă aşa doreşte
domnişoara, fireşte că se face, se face...
Cei doi vînzători împăturiră în grabă stofa
aleasă.
— Astea-s măsurile, spuse Chieko punîn-
du-i procuristului o foaie de hârtie pe masă,
dar fără să se gîndească să plece. Domnule
Uemura ! spuse ea cu voce blajină, aplecîn-
duHşi puţin capul, aş vrea să cunosc mai îndea­
proape cum merg treburile magazinului nos­
tru şi-am să vă rog să-mi daţi o mână de ajutor.
— Da ? făcu Ueflnura, înmărmurit.

12 - 0. 115 177

/

Chieko continuă cît se poate de liniştită.
— Nu e nici o grabă, putem să lăsăm şi pe
mîine. Arătaţi-mi totuşi, vă rog, registrele pră­
văliei !
— Registrele ? întrebă Uemura, zîmbind în­
curcat. Domnişoara vrea să verifice registrele ?
— Nu e vorba de nici o verificare ! Dar îna­
inte de a vedea ce-i în registre, nu pot pricepe
nimic din treburile magazinului !
— De ce să nu puteţi ? Şi-apoi, pentru dom­
nişoara e simplu să spună că vrea să vadă re­
gistrele, dar în fond, asta e o treabă foarte com­
plicată. Trebuie să vă gîndiţi că avem şi fiscul
pe cap.
—• Adică avem şi alte registre decît cele ofi­
ciale ?
— Cum puteţi spune aşa ceva, domnişoară !
Cum ar fi posibil să facem o asemenea înşe­
lătorie... Trebuie să vă rog, domnişoară... Eu
sînt un proicurilst cinstit !
— Atunci, vă rog să-mi arătaţi mîine regis­
trele magazinului, domnule Uemura ! spuse li­
niştită Chieko, şi se ridică rămînînd în picioare.
— Domnişoară, trebuie să ştiţi că această
prăvălie i-a fost încredinţată lui Uemura încă
înainte de a se naşte domnişoara... spuse el.
Şi pentru că Chieko nu spunea nimic, excla­
mă cu o voce stinsă :
— Vai, nenorocitul de mine! adăugind re­
pede : Durerile astea afurisite de şale...

Cînd intră Chieko, mama pregătea tocmai de
cină şi se arătă foarte surprinsă de cele ce auzi
de la fata ei.

173

domnul Ryusuke ? . 179 . ei ! făcu Shige. privind faţa radioasă a fetei. Zice că poate să-şi întrerupă oricând studiile universitare.. — Domnul Ryusuke ? — Da. Zicea că. Domnul Ryusuke mi-a mai spus că tatăl lor e încă în toată puterea şi se ocupă personal de treburile magazinului şi că au şi doi procuriiŞti foarte destoinici. — O fată tânără şi delicată ca tine să se ocupe de aşa ceva ! îngrozitor ! Mama ta e tare îngrijorată de situaţia magazinului. mamă. nu-i aşa ? —• Zicea că ar fi bine pentru tata acolo. •— Chieko. ieri la Tatsumura. mi s-a sugerat să mă interesez. dar ceea ce spui e îngrozitor ! —• Da.. — De fapt.. nu m-am simţit nici cu prea încîntată. — Da. căci în fond tot de co­ merţ o să se ocupe în cele din urmă. să-1 conving pe tata s-o cumpere. Dar nu cred că domnul Uemura are să se dea bătut chiar aşa de uşor. — Asta pentru că tatăl nostru e puţin obo­ sit. — Ei. — Cum aşa ? Cine ? — Fratele mai mare al lui Shinichi. dacă ar pleca Uemura. — Cine. — Şi mi-a mai spus că dacă există într-a­ devăr o casă frumoasă prin apropierea terenu­ lui cu flori de dulcişori.. Şi mamei îi pieri graiul pentru cîteva clipe. cu toată plăcerea. da.. ne-ar ceda pe unul dintre ei sau că ar veni chiar el personal la noi..

lîngă război se leagă ca o contragreutate un coş cu bolovani. Mama tăcu. Hideo se apucase de ţesutul obiului cerut de Ghieko şi. —' Spune. deşi există războaie meca­ nice. ţesătorul şedea la război pe un scaun înalt. — Da. dar şi mai mult pentru că avea senzaţia că fata e prezentă acolo în mişcările ritmice ale pieptenului şi-n zgomotul războiului. aşa zicea. se mai aşeza şi el din când în cînd la război. — Sigur că da. De ce oare se numesc războaiele de mină „războaie înalte" ? Denumirea le vine de la faptul că sînt într-adevăr înalte. în comparaţie cu celelalte ate­ liere modeste din Nishijin. cu cît înainta cu lucrul. bătrînul Sosuke. înainte. asta e pentru că umezeala solului e bună pentru fire. sigur că da ! Şi să-i dăru­ ieşti şi o pelerină asortată la chimono ! Lui Chieko îi dădură lacrimi în ochi şi îşi în­ toarse privirile. în primul rînd pentru că-i reuşea bine o treabă de care se apucase cu tot sufle­ tul. Tatăl. dar astăzi. Iar dacă sînt de obicei puse într-o adîncitură de pămînt. 180 . In casa lui Hideo erau trei războaie de mînă la care ţeseau trei fraţi. dar nici cel mai sărăcăcios. dar foarte rar. mamă. al lor nu era nici cel mai prosper. Unii ţesători mai folosesc şi astăzi aceste războaie de mînă. cu-atît era mai fericit. am voie să-i dăruiesc fetei din satul cedrilor de miazănoapte un chimono din magazinul nostru ? Te rog foarte mult.

Pentru cine-4 teşi ? — Pentru domnişoara Chieko. — Ce obi frumos ! apuse el după un răstimp. în sinea lui Hideo cele două fete începură să se contopească într-un a singură. — Da. De fiecare dată dînd terminam o bucată de ţesut. ţesut exce­ lent ! Hideo nu spuse nimic. de-abia dacă^mi ajungea cît să ţin un război. —• Cred că ţi-aim mai spus. Sosuke se opri lîngă războiul fiului său. Dar. Apoi pipăi cu degetele ţesătura din răaboi: — Treabă bună. ci Naeko. ia te uită! Domnişoara Chieko. — Şi de unde-i . fiica domnu­ lui Sata. Mă furişam întot­ deauna la el seara pe ascuns.. căci pentru ea ţesea acest obi.. — Ei. nu-i aşa ? spuse el. Şi tot ţesînd.modelul ? — E ideea domnişoarei Chieko. şi ăla jumătate pe datorie.. 181 .. Hideo ! Bravo. că nu face o im­ presie prea bună să te prezinţi cu o singură bucată. nu era Chieko. >am vorbit de mai multe ori despre asta. Un model original ! şi dădu din cap. ? Zău? Şi tatăl se uită surprins la obi. — Mi-ai spus. şi se apucă din nou să povestească : Cînd m-am apucat eu de me­ seria de ţesător. Hideo. i-o duceam domnului Sata. că noi îi sîntem foarte îndatoraţi domnului Sata.

— Dar chiar dacă avem trei războaie. curcubeele unul după altul. fără nici un nor... Cum să-ţi spun. .au făcut trei războaie. se grăbi să se ducă în satul lui Naeko să-i ducă obiul. Oît timp dură călătoria cu autobuzul pînă sub povîrnişul muntelui. Dar erau totuşi curcubee. fata dom­ nului Sata. îi este dragă lui Hideo. De îndată ce fu gata. dar curcubeul se stinse. Hideo observă un curcubeu chiar cînd ieşi pe stradă cu obiul lui Naeko pe braţ.. asta încă nu înseamnă că sîntom de aceeaşi ca­ tegorie socială cu el.. Era o după-amiază în care deasupra munte­ lui de Miazănoapte se formau.. dintr-un război. mai văzu două curcu­ bee asemănătoare. Cerul era senin.. despre asta era vorba. nu prea viu colorat şi nici prea înalt.. •— Şi domnul Satoa nu s-a arătat niciodată nemulţumit de ce i-am adus. rămînînd cîte o parte mai pali­ dă. făcu Hideo. —• Ştiu foarte bine. Era un curcubeu lat. semn de noroc sau de ghinion ?" Hideo se simţea tare neliniştit.'Oare ce-nseamnă curcubeul.. Hideo. — A. dar nu văd de ce-mi vorbeşte tata despre asta ? — Se pare că domnişoara Chieko. Oînd ajunse sub povârnişul muntelui.. s-... şi puse din nou în mişcare războiul. Se opri să-1 privească. Şi vezi. Nici unul dintre ele nu se arcuise întreg. mai apăru un curcu- 182 .

beu. Oînd ajunse in satul cedrilor de miazănoapte. — înehipuiţi-vă. domnule Hideo. apa de munte era destul de rece. că alaltă­ ieri mi s-a trimis din magazinul domnişoarei Chieko o adevărată zestre. căci peste butuci se turna mereu apă fier­ binte de pe un cuptor de alături. Naeko îşi lăsă ochii în pământ. — Domnişoară Naeko ! Am terminat în sfîr- şit de ţesut obiul pe oare vi l-am promis şi am venit să vi-1 aduc. salutîndu-1 politicos. obiul era pentru domnişoara Chieko. Iar modelul e ideea domnişoarei Chieko. din douăzeci şi doi octombrie ? N-aţi putea veni la sărbătoare ? 183 . — Acest obi vi l-am promis dumneavoastră. de la chimono pînă la sandale. Oînd să le port pe toate ? —• Ce-ar fi să le îmbrăcaţi de Sărbătoarea Epocilor. folosind nisipul roşcat de Bodai. — De fapt. — Ce drăguţ din partea dumneavoastră să vă osteniţi pînă la noi. Deşi nu erau încă decât în octombrie. fugind şi şter- gîndu-şi mîinile ude de şorţul de lucru. Butucii de cedru plu­ teau într-un jgheab în jurul căruia se ridicau aburi. Lucrase la lustruitul trunehiurilor de cedru. dar mai greu de văzut din cauza muntelui ce cobora drept. în satul acesta îndepăr­ tat ! spuse Naeko. tot atît de palid ca şi celelalte. îmi ajungea chiar şi numai faptul că am în- tîlnit-o. Naeko îi şi ieşi în întâmpinare. apuse Naeko. acoperind malul rîului Kiyotaki. Le frecase cu grijă. Nu-mi prea place să iau locul alteia.

Acum. în pădurea de cedri.pe un lucru de preţ. cu cît simţea în adâncul inimii iu­ birea pe care începuse să i-o poarte sora ei. atunci o să am zi liberă. Fireşte că oamenii din casa unde locuia Nae­ ko ştiau de la cine primise chimonoul. Dar n-aţi vrea să coborîm pe prundişul de pe valea rîului ? Aici. spuse Naeko fără să stea pe gînduri. Naeko îşi propusese să-şi domdlească dorul ei de-a o vedea cît mai des pe Chieko. Şi n-ar fi vrut s-o supere cu ceva pe Chieko. Naeko nu .mai ştiu ce să apună. 184 . ca atunci cu Chieko. De fapt. că ştia unde şi cum trăia Chieko i se-^mplinise dorinţa cea mai fierbinte din co­ pilărie. Cu atît mai mult. erau printre cei mai respectabili proprietari de pădure de aici şi fata nu trudea prea mult în slujba lor — aşa că nu avea nici un motiv să cadă povară pe capul familiei lui Chieko. casa unui proprietar de pă­ dure putea fi un loc mai sigur chiar decît casa unui comerciant de stofe. — Am să păstrez toată viaţa obiul domnului Hideo ca . de ce ? Am să mai ţes pentru dum­ neavoastră. Şi. ar fi putut foarte bine să-1 aducă pe Hideo ân casă.. în definitiv. — Oh. N-avea de ce să se ascundă. prea se uită lumea la noi. — Ba da. care o luaseră la ei pe Naeko.. Cei din familia Murase.

— E un loc foarte nepotrivit. şi asta-i par­ tea care vine în faţă. în timp ce privea în sus. cedri. — Cum să fie prea scump pentru dumnea­ voastră un obi ţesut de un ţesător nepriceput ca mine?. nu ? Aici se pot întrezări puţin şi pinii roşii. ardea de nerăbdare să vadă obiul. — Vedeţi.. nu-i aşa ? în culoare. ca orice fată tînără. — E un obi minunat ! Vă mulţumesc foarte mult ! Nici n-aş putea purta un obi mai luxos ca acesta ! 185 . Oînd am venit aici. E greu să ţi-i imaginezi desenaţi gingaşi... — Ah! exclamă Naeko mîngîind obiul. Pînă şi aici. puteai vedea pretutindeni. modelul era foarte liber stilizat. Zicîndu-mi că vine Anul Nou. Fireşte că. culoarea nu era co­ piată după natură. îl conduse pe Hideo pe prunldişul din valea rîului. dar domni­ şoara Chieko a vrut cedri. am înţeles de ce. Dar.. nici la cedri. Atât în formă oît şi-n cu­ loare. vă rog să mă iertaţi. desfăcu învelitoarea de pînză şi dezlegă sfoara cu care era legat pa­ chetul de hârtie. spuse Naeko... mă gîndisem la un model cu pini roşii. E un lucru mult prea scump pentru mine ! Dar ochii îi străluceau de bucurie. — Ce frumos e muntele de cedri ! exclamă Hideo. funda se leagă aici. Când spui cedri te gîndeşti în­ totdeauna la nişte copaci bătrîni şi puternici. unde era un teren destul de stâncos.

probabil că inima lui era plină de durerea de-a o fi abandonat pe Chieko.. — Se potriveşte cu chimonoul pe oare 1-a trimis domnişoara Chieko ? — Da. dar sa ştiţi că am pus tot sufletul meu în obiul acesta oînd l-am ţesut.. Simple şi modeste. Peste faţa lui Naeko trecu o umbră de tris­ teţe. — Domnişoara Chieko a crescut de mică printre stofele în stil Kyoto.. cred că merge foarte bine. Tot 186 . A- cetst obi încă nu 1-a văzut şi nici n-aş vrea de fapt să i-1 arăt. şi Hideo se uita la munţii împăduriţi cu cedri.. — Trunchiurile acestea frumos orînduite arată ce bine muncesc oamenii de aici. Cînd tatăl ei s-a prăbuşit sărind de pe o cracă pe alta. Naeko tăcea cu pachetul in poală. — Ar trebui totuşi să4 vadă. Apa râului Kiyotaki curgea puţină şi domoa- lă la picioarele lor.. Doar a fost ideea ei ! —• Vă rog atunci să-1 îmbrăcaţi de Sărbă­ toarea Epocilor. Nu aveau amândouă pe-atunci deoît cîteva luni. E un obi pe care l-am promis la început domnişoa­ rei Chieko.. împăturind obiul şi învelindu-1 în hîrtie. Nu trebuie să vedeţi în mine nimic mai mult deoît un simplu ţesător. Hi­ deo spuse : — Vă rog să-1 primiţi cu dragă inimă. Se pricepe. După ce legă cu grijă sforile pachetului. Uite moţurile de ace din vârf ! Ai zice că-B nişte flori. da ? spuse Hideo.

nepu- tînd trăi singură. rămasă acum în paragină... — Lasă-1 să crească-n voia lui.ce ştia despre întîmplare aflase de la oamenii din sat. Prea se-ntîmplaseră multe de-odată. — Domnule Hideo ! Acum ştiu unde stă domnişoara Chieko. Nimeni n-avea grijă de ea. Mulţumesc din suflet şi pentru chimono şi pentru obi. Iar despre Chieko nu ştiuse nici ourn o cheamă. cit sperase s-o întîlnească măcar o sin­ gură dată în viaţă. i se părea că ceea ce simte înainte de orice e mirosul lilia­ cului şi de fiecare dată sufletul i se umplea de durere. De data asta 187 . Naeko îşi simţi picioarele grele. Cînd trecea prin faţa căsuţei. Fireşte că nu i se plătise nici un fel de chirie. La început. Lui Naeko îi spunea „Surioara cea mare" şi venise odată la ea şi-o întrebase cum să îngrijească liliacul. oh. elevă la şcoala elemen­ tară. spusese Naeko. şi nici dacă era sora ei geamănă mai mică sau mai mare. chiar dacă ar fi fost doar ca s-o privească pe ascuns ! Casa ei părintească era o cocioabă prăpădită din satul cu cedri. stătuse acolo o familie de muncitori mai în vârstă care lucrau la pădure. şi care aveau o fetiţă. şi fetiţa aceea ţinea mult la el. Şi cum stătea aşa ţinînd obiul lui Hideo în poală. Şi. nici dacă mai trăieşte. şi nu mai doresc să am le­ gături mai strînse cu ea. Cine să plătească un ban pentru o co­ cioabă ! In grădina casei creştea un liliac care făcea flori aurii.

. îşi dulse speriată mîna la cap.. dar asta nu înseamnă că am s-o invit şi pe ea la serbare. Aş dori ca domnişoa­ ra Chieko să vă vadă purtînd acest obi. — Vai! Se înroşi pînă-n vîrful urechilor şi se-apucă să-şi prinidă părul în ace. —• Ce pomişori sînt aceia cu frunze atît de lucioase şi stacojii ? întrebă Hideo ridicîndu-şi într-acolo privirile. da ? Naeko se îmbujora uşor şi încuviinţă din cap. spuse 188 . Pe celălalt mal se vedeau nişte frunze roşii oglindindu-ise în unda neliniştită a apei. dar nu avea destule căci multe se-m- prăştiaseră pe jos şi se pierduseră. iar eu am să vă aştept la poarta Hama- guri. Procesiunea porneşte de la palatul im­ perial. Ţinea acele între dinţi. — Sînt pomi de ruginită. spuse el. răspunse Naeko. nu-i aşa. la Serbarea Epocilor ? întrebă Hideo. — Atunci o să veniţi. Şi cum îşi ridică şi ea capul să privească într-acolo. — Aveţi un păr foarte lung. — Da. Sînt convinsă că mă înţele­ geţi. dar. da ? spulse ea gravă. Şi domnişoara Chieko are părul lung. Rămînem în­ ţeleşi aşa. poarta de apus a palatului. Hideo o privea fermecat de graţia gestu­ rilor ei. părul negru i se desprinse pe neaş­ teptate şi i se revărsă lung peste umeri. Ce frumos ştie ea să şi-1 pieptene ! Un bărbat nici nu poate bănui ce-nseamnă asta.le primesc.

domnule Hideo ! spuse Naeko luînd obiul cu o uşoară plecăciune şi sculîndu^se şi ea în picioare. Dar se părea că îşi pusese totuşi puţin roşu pe buze. — Da. Zilele sînt mai scurte. dar se simţea tot mai mult cuprins de bucuria de-a fi ţesut un obi pentru această fată din Munţii cedrilor de [Miazănoapte.Naeko şi-ţi legă cu gesturi pripite basmaua. în curînd se termină lucrul pe ziua de azi. dar cum să-i spună una ca asta după fîstîceala şi graba cu care şi-o legase la loc? Aimurgul începu să coboare dinspre vârfurile pleşuve ale munţilor ce-mprejmuiau partea de apus a văii. ca să-mi mai port şi mie de grijă. nu-i aşa. ci domnişoa­ rei Chieko. Hideo privea strălucirea de aur a amur­ gului printre trunchiurile drepte ale cedrilor de pe piscul de răsărit.. —• S-a făcut vremea să mergeţi acasă. la poarta Hamaguri! 189 . — N-aş vrea să par stăruitor. dar îmi făgă­ duiţi să veniţi la Sărbătoarea Epocilor ? La poarta de apus a palatului imperial. — Nu mie să-mi mulţumiţi. Hiideo ar fi vrut ca fata sâ-şi mai scoa­ tă o dată basmaua ca să-i vadă părul lung că- zînld pe umeri. domnişoară Naeko ? spuse Hideo şi se scu­ lă în picioare. — Vă mulţumesc foarte mult.. Vă rog să mă iertaţi. spuse Hideo. — Eu am aici prea mult de lucru ou cedrii.

Poţi vedea aici figurile istorice ale unor prinţese imperiale şi doamne de la curte. procesiunea reflectă întreaga evolu­ ţie capricioasă a acestui milenar oraş imperial. cerul era senin şi-albastru. aşa că din­ tre cele trei sărbători. aceasta e cea mai recentă. împreună cu Sărbătoarea Nalbelor de la tem­ plul de sus şi de jos de pe Kamo şi cu Sărbă­ toarea Gion. prin- 190 . nu­ mită poarta Hamaguri. încă din zorii zilei Naeko nu-şi mai găsea astîmpăr. Deşi ea ţine de fapt de templul Heian. Aştepta acum în umbra porţii de apus a palatului. — D a ! spuse Naeko încuviinţînd fericită din cap.. Din fericire. Templul Heian n-a fost construit decît în 1895. e una clin cele „trei mari sărbă­ tori" ale mereu sărbătorescului Kyoto. Aproape că mi-e şi ruşine. şi era pentru prima oară în viaţa ei că Naeko aştepta u n bărbat. procesiunea porneşte de la palatul imperial. adică cu unsprezece secole după muta­ rea reşedinţei imperiale la Kyoto. Dar pentru că ea reprezintă sărbă­ torirea ridicării oraşului la rang de reşedinţă imperială.. Şi am să port un chimono şi un obi atît de frumoase cum n-am mai purtat nici­ odată. Sărbătoarea Epocilor are loc în a douăzeci şi doua zi a celei de a zecea luni a anului şi. iar la locul întâlnirii cu Hideo ajun­ se cu o jumătate de oră mai devreme. Tradiţia cere ca fiecare epocă în parte să fie reprezentată prin figurile unor personalităţi celebre.

De-abia de prin 1950 au început să ia parte la această sărbătoare şi femeile. Treceau acum pe-acolo puhoaie de oameni. La întoarcerea procesiunii spre templul Heian. Kusunoki Masashige. şi de atunci procesiunea e şi mai atră­ gătoare şi plină de farmec. îndreptîndu-se să ceară audienţă la curtea împăratului. alături de bărbaţi. precum şi o su­ medenie de curteni şi nobili războinici. Procesiunea începe cu corpul de partizani regalişti din epoca Restauraţiei Meiji şi cu corpul muntenilor lui Tariba Kitakuwata. dar fireşte că din procesiune fac parte şi vestiţii războinici şi oameni de stat ca. procesiunea trece prin piaţa largă din faţa acestuia. E locul de unde se poate vedea totul cel mai bine şi de aceea şi-a fixat Hideo aici întîlnirea cu Naeko. Sînt în primul rînd personajele feminine.cipese din epoca feudală şi poetese vestite din antichitate. Pornind de la palatul imperial. de pildă. printre care se află şi vestite curtezane. Oda Nobu- naga şi Toyotomi Hideyoshi. Procesiunea era orânduită ca o adevărată panoramă a moravurilor din istoria oraşului şi avea o lungime considerabilă. în faţa carului cu tronul impe­ rial se intonează rugăciuni shintoiste. iar apoi urmează dregători din epoca Enryaku. Deodată se desprinse din mulţime o femeie m . actri­ ţe şi florărese.

exclamă uimită : — Dar la ce vă uitaţi. Primele rinduri de scaune din locul de unde ieşea procesiunea din palat erau rezervate pen­ tru diferite asociaţii din cartierul templului şi societăţi turistice. dar Hideo şi Naeko îşi aveau loturile chiar în spatele lor. şi femeia pipăi stofa. domnule Hideo ? — La verdele pinilor. ce obi frumos aveţi.. domnişoară ! De unde l-aţi cumpărat ? Şi ce bine se asortează cu ohiimonoul!.. Şi de Hideo. întoreînd oapul spre Hideo.. exclamând : — O. arătând a negustoreasă şi veni drept apre Naeko. — Mă aşteptaţi de mult ? spuse cineva. îngăduiţi-mi să văd şi funda din spate ! Nlaeko se-ntoarse.intre două vîrste. şi de ehimonoul ei cel nou. Era Hideo. Mă uit eu şi la pro­ cesiune. 192 .. ce aştepta lingă poarta palatului. dar priviţi şi dumneavoastră ce fru­ mos arată totul pe fondul acesta verde. îmi permiteţi. Adimiraţia femeii o făcu pe Naeko să se simtă mult mai sigură de sine în noile şi scumpele ei veşminte. Era pentru prima oară că Naeko stătea pe un loc atît de bun şi privind procesiunea. — O minunăţie ! spuse femeia. uită de toate. La un moment dat.

13 . aşa-i ? — Nu sînteţi cuminte! spuse Naeko. Sînt pinii mei preferaţi.c. 115 193 . — între timp am admirat-o şi pe domni­ şoara Naeko. dar ea nici n-a băgat de seamă.I Parcul palatului e plin de pini negri. şi-şi lăsă ochi-n pămînt.

spre templu. S-ar putea ca Naeko şi Chieko să se fi întâlnit înainte la vreo sărbă­ toare a focului. Spre miezul nopţii oamenii o pornesc în sus. învîr- tind făclii mai mari şi mai mici deasupra ca­ pului şi strigînd : „începe sărbătoarea! E săr­ bătoarea focului !" Şi flăcările se înalţă pe cerul nopţii. în faţa fiecărei case se ridică garduri de nuiele şi se udă acope­ rişurile. chiar mai mult şi decît săr­ bătoarea Daimonji. De-a lungul drumului ce duce la templu şi pe care trece procesiunea. şi ea se ducea deseori pe acolo. Cele două lectici sfinte ale pro- 194 . fără să se bage una pe alta de seamă. ca să nu ia foc. cel mai mult o bucura pe Chieko „Sărbătoarea focului" de la templul Kurama. Templul Kurama nu se află prea departe de satul lui Naeko. Capitolul al optulea SURORI ÎN TOAMNĂ TÎRZIE U acă ar fi fost să aleagă între toate sărbă­ torile prea-veselului Kyoto.

cum ar fi „Prohodul bostanilor" la templul Anrakuyo. Anul trecut. le aruncă în apă la vale. iar sărbătoarea conti­ nuă pînă la revărsatul zorilor. sau „Descîntarea castra­ veţilor" la templul Rengeji. pajii îi servesc cu pocale cu vin. în ultimii ani au reînviat şi alte serbări. Nu s-a ţinut nici sărbătoarea „castanelor de pămînt" pentru zeul din Kitano. femeile din toate casele ies şi se în­ ghesuie care mai de care să tragă şi ele de funii. Se spune că din motive de economie. scriind poezii sau pictînd. ca de pildă „Călătoria păsării paradis". Nu se poate şti dacă şi acestea reprezintă spiritul \ r echiului oraş imperial sau al cetăţenilor lui de azi. In anul acela.cesiunii au formă de lăzi şi în momentul cînd sosesc. sărbătoarea nu s^a mai ţinut. î n cele din u r m ă se aprind marile făclii de jertfă în faţa templului. cînd Chieko asistase la „Ospă­ ţul de pe Gyokusui" serbarea fusese condusă 195 . pe care după ce le golesc. oamenii îm- brăaaţi în costume vechi de la curte stau pe malul pîrîului. Dar în Kyoto se organizează şi altfel de săr­ bători. însă. şi „Ospăţul de pe Gyokusui" ce se organizează pe micul pîrîu din grădina templului Kamigamo-Jinja. acestea două au fost serbările preferate ale nobilimii de la curte. La „Ospăţul de pe Gyokusui". Apoi. care are loc pe rîul Arashiyama într-o corabie cu cap de dragon. î n ­ tre timp. căci se spune că a fost o recoltă slabă şi nu s-au putut face lecticile sfinte. Înainte vreme.

ca s-o simtă aproape de sufletul ei. De data asta. la Serbarea Epocilor ? o întrebă el. căci aşa-i era felul şi aşa o învăţase şi mama ei. Se scula devreme şi trebăluia plină de hărnicie. în sfîrşit. desigur. să explice sau nu că era vorba de o confuzie. ridicând din umeri. răspunse sincer Shinichi. un oraş în care şirul sărbătorilor mai vechi sau mai noi nu sfîrşeşte niciodată. — Ai fost şi tu ? De ce nu m-ai strigat ? spuse ea. că o sună Shinichi la telefon. Şi. în doi. Shinichi o confundase pe ea cu Naeko. de ce taci ? 196 . Asta o sur­ prinse o clipă.de poetul Yoshii Isamu. aşa e Kyoto. strigă Shinichi în re­ ceptor. Din spusele lui Shinichi îşi putu da seama că Naeko fusese îa serbare îmbrăcată în chimonoul trimis de ea şi cu obiul ţesut de Hideo. dar nu m-a lăsat fratele meu. — Chieko ! V-aţi simţit bine. Chieko nu ştia ce să facă. — Am vrut. Chieko ştergea în fiecare dimineaţă praful de pe grilajul de lemn din faţa prăvăliei. dar acesta între t i m p murise. de-abia termină deju­ nul. deci. cel care o însoţise fusese chiar Hideo. — Chieko ! Chieko. dar îndată după aceea simţi învăluind-o un val cald de bucurie şi un zîm- bet Ii flutură pe buze. în dimineaţa aceea. Era însă o sărbătoare prea de curînd reîn­ viată.

? — Fireşte. — Păi. de acţiuni şi cheltuieli. Shinichi păru să scuture receptorul. — O. aşa cum făcea cu Shinichi.. ţi se pare după voce ? N-am ieşit decât puţin afară să şterg grilajul. şi e foarte neliniştită. i-a ajuns ceva şi mamei la ureche. ce să-ţi spun ? Nu tu m^ai sunat.. Chieko izbucni în rîs. — Aţi făcut ceva în legătură cu procu- ristul. eşti cumva răcită ? — De ce.. straşnic. aşa că ţi—i dau la telefon. — Spune.. Chieko. încă n-a venit. înseamnă că toate astea nu vor rămîne fără urmări. — Perfect! Şi. — Aşa ? La celălalt capăt al firului. fără nici o altă introducere. Cu Ryusuke nu prea-i venea la îndemînă să flecărească. — Da. domnişoară Chieko ? întrebă Ryusuke. adăugă : — E într-adevăr perfect ! —• Ştiţi. după o clipă. Procu- ristul e acum acolo ? — Nu. — I-am spus procuristului că vreau să aflu mai multe despre treburile magazinului şi i-am cerut să-<mi arate toate registrele. 197 . —• De fapt. fireşte ! şi Shinichi rîse. spuse Shi­ nichi încet. — îmi închipui. te-am chemat în numele frate­ lui meu. — Apoi l-am pus să-mi arate registrele de credit. De data asta.

. —• Nici vorbă ! Dar trebuie să ştiţi că prin­ tre ceilalţi comercianţi circulă nişte zvonuri destul de ciudate. da. da. — Sînt convins ! Apoi Ryusuke făcu o pauză foarte lungă.. după care spuse : — Aţi procedat foarte bine. însă. — Iar dacă-1 mai găsesc pe procurist la prăvălie.. Se simţea că omul de la capătul firului mai avea ceva pe suflet. mi se pare şi mie. că nici nu m-aş fi aşteptat. şi vocea lui era plină de admiraţie. — Formidabil. 198 . Domnişoară Chieko. Nu vreau decât să-1 văd cum arată la faţă. lucrurile sînt în mâini oît se poate de bune ! Am impre­ sia că procuristul s-a cam speriat. dar am darul de a băga puţin oamenii în sperieţi. — Să mă deranjeze ? De ce să mă deranje­ ze ? spuse Chieko. n-o să vă deranjeze dacă vă fac astăzi după-amiază o vizită ? spuse el apoi. şi ce-i cu asta ? — Bine. din partea unei fete atît de delicate ca domnişoara Chieko. — Pentru că sînteţi încă o fată tînără.. şi dacă domnişoara Chieko nu s-ar fi descurcat singură.. tata şi cu mine ne hotărîsem să intervenim.. — Domnişoară Chieko. —• Păi a fost îndemnul domnului Ryusuke. Aşa... — Ei. nu ? —• Da. Vin cu Shiniehi. domnişoară Chieko ! Recu­ nosc. nu trebuie să vă faceţi griji. atunci s-a făcut ! Şi Ryusuke izbucni în râs. am să-i fac şi lui o vizită. Nu de alta.

aşa că venim s-o luăm numai pe domnişoara Chieko. Iar Ryusuke cu toate că era încă student. Magazinul lui Ryusuke avea un anume prestigiu printre marile magazine din cartie­ rul Muromaohi. îşi pieptănă cu multă migală părul lung şi negru. — Cum ? Vestea îi păru neaşteptată lui Shige. şi pe micul paj cu mine.. aşa că va trebui să veniţi cu noi. Trecuseră mai mult de zece ani de cînd fu­ sese Shinichi paj pe carul alegoric la serbarea Gion.. cred că lucrul cel mai potrivit în acest sezon ar fi o mîncare de broască ţestoa­ să. Am şi rezer­ vat o masă la restaurantul Oichi în Kitano. — Domnul Ryusuke a telefonat că vine astăzi după-amiază la noi cu Shinichi. dar fratele lui îi mai spunea şi-acuma „micul paj". mai în serios — şi poate şi pentru că lui Shinichi îi mai rămă­ sese şi-acum ceva din drăgălăşenia „micului paj" de odinioară. După-masă Chieko urcă sus şi se găti îm- brăcîndu-se modest dar foarte îngrijit. vorbi el din nou în receptor. mai în glumă. — D a ? fu tot ce p u t u spune Chieko. îi spuse Chieko mamei sale. se pătrunsese pînă-n măduva oaselor de demnitatea lui de mare comerciant. reuşind cu greu să găsească o pieptănătură 199 . — în rest. Nu-mi pot lui îndrăzneala de a-i invita şi pe părinţii dumneavoastră. îl aduc.. — Ah ! fu tot ce putu spune Chieko. fireşte. foarte surprinsă..

unde se aşeză foarte degajat în faţa pupitrului procuristului. expresie ce nu-i putu scăpa procuristului Uemura. Chieko mai aruncă o privire cercetătoare prin încăpere. veniră şi Ryusuke şi Shini- chi. Micul arbust de Sasanka de lingă felinarul creştin îşi desfăcuse florile roşii. dar nu putea scăpa de senzaţia penibilă a omului care a pierdut par­ tida. Procuristul Uemura se apropie vădit fiîstîcit dindărătul grilajului casieriei. Culoarea lor aprinsă îi făcu lui Chieko o impresie atât de puternică. Ryusu­ ke îi lăsă pe cei trei în salon şi se duse în prăvălie. Muşchiul de pe trunchiul bătrî- nului arţar mai era încă verde. Se uită şi în grădină. 200 . După ce o salută politicos pe Shige. După ce aranja mangalul în tava de jăra­ tic din salonul din spate. tatăl ei ieşise tocmai în oraş. . dar păstrând tot timpul o ex­ presie împietrită a feţii. salutînd foarte ceremonios şi cu multe plecăciuni — cam prea multe. Ryusuke răspunse cu aceeaşi amănun­ ţită ceremonie. Oînd coborî într-un tîrziu..care să-i placă. cum nu i-ar fi putut-o face cei mai roşii trandafiri din lume. Tot aşa îşi pierdu multă vreme pînă-<şi alese toaleta.Ce-o mai fi vrînd şi studenţelul ăsta !" încercă el să se îmbărbăteze în gînd. dar frunzele celor două tufe de viorele începuseră să se îngălbenească. Nu peste mult.

tocmai dumneavoastră spuneţi asta ? Păi. —• Dimpotrivă ! Magazinul nostru prea face un comerţ în stil mare şi cu stofe de Kyoto dar şi cu tot felul de alte mărfuri.. Era lim­ pede acum pentru Uemura că între dorinţa lui Chieko de a vedea registrele magazinului şi vizita lui Ryusuke era o legătură. Ryusuke aşteptă să prindă un răgaz printre saluturile procuristului şi spuse agale : — Felicitările mele.. Aşa spun şi tata şi prie­ tenii lui. Mie asta nu-mi place.. Chieko îl privi întrebătoare.. cred că i-am băgat procu­ ristului dumneavoastră un cui în suflet. pe lingă magazinul dumneavoastră. şi vă mulţumesc pentru bunele dumneavoastră aprecieri ! — Asta datorită faptului că sînteţi mîna dreaptă a domnului Sata.. urmă­ rit de privirile duşmănoase ale procuristului. Ryusuke se îndreptă spre salonul din spate. — 'O. Un om cu o experienţă atât de îndelungată ca a dumneavoastră. — Domnişoară. Cînd intra Ryusuke în salon. Ce ne-am face dacă n-ar exista şi magazine ca acesta.. care sub conducerea domnului Uemura face un comerţ atît de se­ rios şi temeinic. De 201 . In timp ce Uemura îşi căuta încă răspunsul. unde-1 aşteptau Chieko şi Shinichi. aveţi un comerţ înflo­ ritor ! — Desigur. Ryusuke se ridică şi ieşi din prăvălie. al nostru pare cu totul lipsit de importanţă. Nici nu-i de mirare.

.. Pata i se împurpurase ca o floare de piersic. Era o clădire veche. Pînă la restaurantul Oichi. o fier­ tură de carne de broască ţestoasă cu zarzavat şi orez. se afla pe Strada a şasea din Kitano. fără să se poată întîlni. spuse Shinichi. dîndu-i şi o senzaţie de uşoară beţie. Chieko îşi lăsă privirile-n pămînt. făcîndu-şi de lucru cu ceaiul pe eare-1 pregătea lui Ryusuke. vezi ce gînduri frumoase le trec fete­ lor prin cap ? — Astîmpără^te. / acum înainte. Restaurantul acesta. Masa îi plăcu mult lui Chieko. alb şi tînăr. Imbujorarea făcea ca gîtul ei. renumită şi bine cunos­ cută de toţi turiştii. Avea în ochi o 202 . să pară şi mai frumos. Sînt două tufe mici. subţire. Shinichi ! De ce eşti urî- cios ? spuse Chieko şi mîna cu care puse ceaş­ ca de ceai în faţa lui Ryusuke îi tremură uşor. frate. ca pe vremuri. arătînd cu degetul spre grădină. va şti limpede că eu am aţîţat-o pe domnişoara Chieko împotriva lui. la viorelele acelea de pe trunchiul arţarului. merseră toţi trei cu maşina lui Ryusuke. în interiorul clădirii se păstraseră tavanele joase. vestit pentru specialităţile lui de broască ţes­ toasă. Se servea aşa numita „oală rotundă". — O! — Ei. — Uită-te. le vezi ? Chieko zice că-s ca o pereche de îndră­ gostiţi ce stau de ani de zile unul lîngă celă­ lalt. cu un sos îndoit cu vin de orez.

dar Chieko se întreba dacă se va putea ţine dreaptă pînă acolo. Chieko nu-şi putea în­ chipui că el nu ştia. cînd fuseseră împreună la templul Kiyomito. O vreme tăcură toţi trei.. Desigur că Shinichi îi povestise asta şi fratelui său. nu ? — Nu văd de ce încerci să ascunzi că ai fost acolo. că doar locuiau foarte aproape de casa lor. Cred că stăteai destul de de­ parte de ei. 203 .strălucire cuceritoare. şi Chieko avu din nou o scurtă ezitare. î n fond. — Shinichi. —• Cum ? făcu Shinichi uimit. Şi. Shinichi. ştii că fata pe care ai văzut-o cu un tînăr la serbarea din grădina palatului nu eram eu ? M-ai confundat.. P e vremea Sărbătorii Cireşilor. Shinichi.. fata aceea e sora mea geamănă. Era adevărat că maşina îi aştepta afară. Din oînd în cînd îşi tre­ cea cu mâna peste obraz. se adresă ea fratelui mai tînăr. — Dintre cele două gemene. Nu băuse pînă acum niciodată vin de orez. fata aceea pe care ai vă­ zut-o în grădina palatului imperial. Oricum. Chieko îi spu­ sese că e un copil găsit. cu care se simţea mai în largul ei. după o scurtă ezitare spuse : — Adevărul este că fata aceea e sora mea. eu am fost cea abandonată.. era într-o dispoziţie foarte bună şi avea chef de vorbă. spuse Shinichi râzând. — Nu ascund nimic. chiar dacă nu i-ar fi spus-o. — Ştii. Asta era ceva nou şi p e n t r u Shinichi.

Că doar n-au lăsat-o pe Chieko. La vre­ mea aceea. nu erai nici tu deoît un prichindel.. Taki- chiro plecă singur de acasă. spuse Shinichi. dar Takichiro n-avea chef 204 . — Ei. — Păi bine. dar aş fi vrut foarte mult s-o cresc eu pe domnişoara Chieko ! Mi-ar fi dat şi mama o mână de ajutor ! Intre timp Chieko se trezise din uşoara ei ameţeală şi fruntea i se făcu albă ca neaua. — Poftim. frate ! spuse Shinichi rîzînd. — Totuşi ! — Dar domnul Sata a crescut-o şi a îngri­ jit-o ca pe o adevărată comoară şi aşa a ajuns ea Chieko cea de azi. Sărbătoarea dansului din Kitano durează în fiecare toamnă o jumătate de lună încheiată. spune din tot sufletul. Fireşte că ceai­ năria din cartierul celor şapte case de sus tri­ mise mai multe. încrezut şi încăpăţînat ca-ntotdeauna! — Tot ce se poate. Crezi că un prichindel ca tine ar fi putut creşte un copilaş ? — Ar fi putut ! i-o reteză Ryusuke.. — Ce-ţi veni. aşa cum e azi. Zău că-n faţa casei noastre ar fi trebuit să te abandoneze ! repetă el şi se vedea cit de colo că ceea ce spune. • — Adevărat ? De ce nu te-au lăsat în faţa casei noastre ? spuse Ryusuke. frate ! Tu spui aşa. ăsta-i fratele meu în carne şi oase. şi ce-i cu asta ? stărui Ryusuke. pentru că o vezi pe Chieko aşa cum arată astăzi. Cu o zi înainte de sfîrşitul sărbătorii. ci un copil în faşă.

în verde închis ? Avea oare vreo misiune deosebită de a celor­ lalte fetiţe ? Fata în verde se apropie foarte serioasă de Takichiro şi îi servi ceaiul. Prin­ ţesa Yii îşi străpunge pieptul cu o sabie şi moare în braţele lui Hang Yu în sunetul unor 205 . opt tinere fete ce urmau să servească ceai musafirilor. în nişte chimonouri cu mîneci lungi. Erau îmbrăcate toate în acelaşi fel. Fata era frumoasă şi avea o ţinută foarte îngrijită. Fata îi plăcea. Şedea pe taburetul ei şi pregătea toate cele necesare pentru cere­ monia ceaiului. Takichiro urcă în salonul de ceai. fără să zîmbească măcar. începu reprezentaţia. Se simţea destul de mohorît. cu o piesă muzicală cu dans în opt scene. N-o cunoştea pe gheişa care era în ziua aceea de serviciu. Alături de ea mai erau vreo şapte. înainte de începerea dansurilor. — Ah ! ii scăpă lui Takichiro cînd o văzu. şi asta îl făcu să se simtă bine. aşa cum o ce­ rea ceremonialul. Făcea totul după tipic. Era obosit de petreceri în companii numeroase prin toate ceainăriile. dintr-un mate­ rial roşu deschis. „Povestea florilor de mac". Una singură purta un chi- mono verde închis. E o veche şi cunoscută piesă chinezească despre viteazul Hang Yu şi prinţesa Yu. Nu era oare tocmai copila care călă­ torise ou el şi cu hangiţa din cartierul celor şapte case în „tramvaiul cu clopoţel" ? De ce-o fi ea singură îmbrăcată altfel.să invite cunoscuţi.

— Să-ţi chem pe cineva ? îl întrebă han­ giţa. Se aude răsunînd flau­ tul la care cîntase Atsumori şi apare şi spi­ ritul acestuia. care cere ca macii roşii din jurul mormîntului să-i fie aduşi ea ofrandă lui Buda. Taira Atsumori şi a prin­ ţesei Tamaori. Scena urmă­ toare se petrece în Japonia şi e povestea lui Kumagai Naozane..cântece triste de dor de ţară. Spre deosebire de cartierul Gion unde dan­ surile sînt reprezentate în stilul şcolii Inoue. se călugăreşte şi cînd se întoarce pe vechiul cîmp de luptă să citească rugăciuni spre odihna sufletelor celor morţi.. care cere ca flautul său să fie dăruit templului Kurotani . După aceea Hang Yu moare şi el răspus în luptă. ce zici de micuţa în chimonou verde care . După ce părăsi sala de dans din Kitano. Şi. în cartierul celor şapte case de sus dansurile se reprezintă în stilul Hanayagi. Fumagai îl răpune pe Âtsu- mori. intitulat „Scene din Kitano". găseşte mormîntul lui Atsumori încon­ jurat de flori de mac. — Cred că ar fi bine s-o chemi pe gheişa aceea care a muşcat o dată u n client de lim­ bă. După acest număr de balet antic. Takichiro se duse şi se aşeză singur în ceai­ nărie. după care e cuprins de sentimentul de­ şertăciunii lucrurilor lumeşti. apare de asemenea şi spiritul prinţesei Tamaori.mi-a servit ceaiul ? 20G . urmă un dans vesel european.

î n aşteptarea gheişei Takichiro bău puţin vin şi pe urmă ieşi pe coridor. — Ce bine ţineţi minte ! Puteţi să vă arătaţi liniştit limba. dar el începu să simtă că fata-i place. î n salon nu era nimeni. Bine. Takichiro o atinse uşor pe umăr. Pe ba­ tistă rămase puţin roşu de buze. — Mi-e teamă ! — Zău că nu vă muşc ! Takichiro scoase limba. acum e bine ! — Mulţumesc ! spuse Takichiro punînd cu un gest blînd mîinile pe umerii gheişei. Poate că pentru gheişă nu însemna nimic. dar par­ fumul gheişei îl urmărea. îşi scoase batista şi-1 şterse pe buze. — O clipă ! spuse ea.. iar Takichiro intră în salon. Se simţea întinerit. Nu vă muşc. Ea mai rămase puţin şă-şi aranjeze fardul în faţa oglinzii. Vru să se întoarcă în salon. unde se întîlni tocmai cu gheişa. şi fata atunci îl sărută. — Da. poate veni şi ea să te salute pentru cîiteva clipe. 2J7 . — Mai muşti şi-acum ? o întrebă el. — Nu eşti cuminte de loc. — Asta înseamnă să nu fii cuminte ? Părea că gluma se îngroaşă.. dar gheişa îl opri. Bău u n a după alta două-trei ceşti de vin călduţ de orez. îşi apropie apoi faţa de-a lui şi-1 cercetă atentă. — Micuţa din „tramvaiul cu clopoţel" ?.

copila nu mai părea de loc timidă : — Doar sînteţi domnul pe care-1 cunoscu­ sem în tramvai. Sigur că v-am servit. 208 . nu-i aşa ? Takichiro privi copila : — Adineauri mi-ai servit ceaiul. E visul ei. — Ei. — A. dar va trebui să mai aştepte trei ani. să devină dansatoare. Acum. ei ! făcu gheişa privindu-1 pe Taki­ chiro în ochi. La primăvară Chizu se mută în cartierul Pontocho. — Serios ? Dar atunci de ce nu se duce mai bine în cartierul Gion ? — Mătuşa ei lucrează la Pontocho. Hangiţa îi spuse : — Domnul Sata se simte foarte bine cu micuţa Chizu. — Ţi-am împlinit dorinţa. Aşa spune. nu ? — Da. / / / Nu reacţionase oare prea rece la gestul ne­ aşteptat al fetei ? Prea trecuse multă vreme de cînd nu mai petrecuse cu femei tinere. Atît cît se cuvine pentru vîrsta ei. aşa că micuţa a venit pentru câteva clipe. ce drăguţ din partea ta! Ţi-ai adus deci aminte ? — Sigur că mi-am adus aminte ! Se-ntoarse şi gheişa. Probabil că această gheişă de douăzeci de ani avea un farmec deosebit ! Hangiţa intră însoţită de copila îmbrăcată în chimonoul verde. Frumos din partea domnului Takichiro. — De ce la Pontocho ? — Ca să devină dansatoare.

dar cauza era în primul rînd una comercială. Mai existau şi continue greutăţi în privinţa creditelor .c. Aceste căsuţe cu acoperiş străvechi de ţiglă. 115 209 . copila asta va deveni o dansatoare de mina întîia ! îşi spuse Takichiro privind-o. în plus. Trebuia să se ajungă la o vânzare mai chibzuită şi să se asigure o mai bună des­ facere a mărfurilor. Faptul cel mai surprinzător era însă că mi­ cile ateliere casnice cu o activitate redusă. în­ deosebi cele din străzile laterale ale cartieru­ lui Nishijin. Şi măsura părea eficace. Pe uliţele întunecoase şi înguste se aude tot M . dăduseră fali­ ment cîteva societăţi de vînzări-cumpărări. iar stocurile din de­ pozite crescuseră pînă la trei sute de mii de baloturi. Măsura fusese luată din mai multe motive. s-au solidarizat în majoritatea lor cu hotărârea luată. ou streşini lungi şi joase. de aproximativ optzeci pînă la nouăzeci de mii de baloturi. Oprirea războaielor urma să ducă la o scădere a producţiei. s-au sărbătorit şase zile-n şir. încît şi acelea care mai au cîte un etaj par tot mici şi prăpădite. între 12 şi 19 noiembrie. Uniunea industriei textile producătoare de stofe din Nishijin luase pentru prima oară în anul acela măsura drastică de a opri toate războaiele pe timp de-o săptămînă. stau atît de înghe­ suite unele în altele. Cum în perioada aceea cădea şi o duminică. din toamnă şi pînă-n primăvară. Domnea supraproducţia. De fapt oriunde se va duce.

timpul zgomotul războaielor. ci numai eşarfe. Unii dintre ţesă­ tori nici n-au războiul lor personal şi lucrează pe războaie de împrumut. bucătăria era o încăpere destul de modestă. avea ferestrele înspre grădină şi era destul de luminoasă. cu­ prinsă totuşi de-o adîncă singurătate şi se-n- 210 . îmbrăcată în obiul ţesut de el. După ce fusese împreună cu Shinichi şi Ryusuke la restaurantul Oichi. căci la ei nu se ţeseau stofe. Lu­ mina ardea toată ziua în atelier. Ver­ dele acela îi dădea o senzaţie de eliberare din mediul sufocant al muncii lui de zi de zi. Spre deosebire de atelier. era firesc ca imaginea pi­ nilor verzi să nu-i spună nimic deosebit. Pe Cînd pentru cineva ca Naeko. Ţinînd seama de condiţiile lui de acasă. Hideo lucra cu şi mai multă rîvnă şi suflet. Măsura nu privea şi atelierul lui Hideo. Iţi puneai fără să vrei întrebarea : unde mănîncă şi dorm oa­ menii din casa asta ? Hideo. de o constituţie foarte robustă. era firesc să-1 fi impre­ sionat mai mult verdele pinilor din grădina pa­ latului unde fusese cu Naeko la Serbarea Epo­ cilor decît cortegiul de costume antice. Din ziua aceea cînd o întîlnise pe Naeko. era un tînăr talentat şi harnic. printre munţi. deşi încăpe­ rea. spaţioasă. Dar deşi aşa stăteau lucrurile. Chieko s-a simţit multă vreme dacă nu chiar tristă. din tot cartierul numai treizeci din­ tre ei nu s-au solidarizat cu propunerea de-a opri războaiele. care lucra în aer liber.

211 . dar mai ales pentru cadourile de sfîrşit de an. precum şi pe la gheişa bătrînă care le-a patronat primii ani şi împart cu toată lumea turte de orez anume pregătite pentru acest prilej. pe la casa profesorului de dans şi muzică. cartierul Gion. cunoscută din străbuni sub numele de „începutul trebu­ rilor". O burniţă măruntă şi rece începe să cadă din cerul încă senin şi se preschimbă apoi în ninsoare.. „Mulţumim pentru atenţia pe care ne-aţi arătat-o pînă a c u m ! " . „Acordaţi-ne favoarea de a nu ne uita nici în anul viitor !" şi altele asemănătoare. în casă la Chieko nu era însă nici urmă de aşa ceva.treba şi ea adesea de ce. dar nu peste mult se-nourează din nou. de pildă. Ce motiv avea să fie melancolică ? In Kyoto.Un An Nou fericit !". micile dansatoare şi alte fete de acest fel o pornesc prin ceainăriile pe care le frecventează de obicei cu clienţii lor. după tradiţie încep pregătirile pentru serbarea Anului Nou. încep să cutreiere tot cartierul cu urări de felul : . Acest du-te-vino al gheişelor şi dansatoarelor frumos îmbrăcate şi dichisite imprimă sfîrşitului de an din Gion o atmosferă sărbătorească plină de pitoresc. După asta se-nseninează. Gheişele. Această tradiţie este păstrată cu sfinţenie mai ales în cartierele de petrecere cum este. li spune „începutul treburilor" pentru că. vremea capricioasă de iarnă în­ cepe o dată cu ziua de 13 decembrie. După ce-au terminat cu vizitele.

după ce-i recunoscu glasul la telefon. crescuseră împreună. Ii rămăseseră înfipte în inimă cuvintele înflă­ cărate rostite de Ryusuke la restaurantul Ki- tano : „Ar fi trebuit să abandoneze copilul în faţa casei noastre !" De unde şi pînă unde cu­ tezanţa de a spune aşa ceva ? Pe fratele lui mai tînăr. N-apucă însă să termine de mîncat cînd fu chemată la telefon din satul cedrilor de miază­ noapte. — Ce drăguţ din partea ta. că m-ai chemat. / Chieko şedea singură la etaj. da ? — Crezi că e bine să vin acasă la tine ? — I-am vorbit mamei. ca Ryusuke. — Dar oamenii din prăvălie ? 212 . con­ tinuă imediat : — S-a întîmplat ceva ! Trebuie neapărat să te văd ca să-ţi spun ceva. aranjîndu-şi toaleta ei simplă de dimineaţă. fuseseră pri­ eteni pînă-n cursurile superioare. Era Naeko. Shinichi. cu el putea sta liniştită de vorbă. în camera ei. Chieko îşi pieptănă cu grijă părul lăsîndu-1 să-i cadă lung pe spate şi coborî la dejun. — Pentru mine e bine orioînd. şi ştia că era un suflet delicat şi o iubeşte . căci nu spunea niciodată ceva care să o facă să i se taie răsuflarea. Dar era distrată şi mâinile nu o prea ascultau. şi ştie şi tata despre tine. — Vii la noi. Ce-ar fi să ne vedem mîine ? spuse Chieko. Naeko. — Aş vrea să vorbesc cu domnişoara ! Şi. îl cunoş­ tea de mic.

— Da ? Trebuie să te îmbraci însă gros. fi­ indcă e tare frig şi s-ar putea să şi plouă. O să dai re­ pede de mine. . de- bucurat mă bucur foarte mult că vii. spuse Naeko voioasă.. —• Dar să şti că e frig la noi.. vin eu la tine în sat. Chieko rămase cîteva clipe pe gînduri : — Atunci. Da ? De lemne de foc nu ducem lipsă.. — Aş vrea să revăd cedrii.. Lucrez chiar la marginea dru­ mului. Fireşte.

— Aşa ? făcu Takichiro. Capitolul al nouălea FLORI DE IARNĂ v-'hieko nu purtase aproape niciodată panta­ loni şi pulover. tata era acasă.. 214 . sau cine ştie ce greutăţi. ad-o cu tine acasă !... tată ? —• Ştii. Am să-i port eu de grijă. Chieko îşi lăsă ochii în jos. foarte Ia modă în acea vreme Cînd plecă. Dar acum îşi trase şi nişte cio­ rapi groşi. aşa că se duse la el să-şi ia rămas bun cum cerea buna-cuviinţă.. — Te duci la munte ? — Da. dacă fata asta are necazuri. Fata din satul cedrilor de miază­ noapte vrea să se întâlnească cu mine şi să-mi vorbească. Tatăl privi uimit îmbrăcămintea fetei. Şi deodată se-ntoarse brusc privind-o în faţă : — Chieko ! — Da.

Pe obraji îi curgeau lacrimi fierbinţi. Dar nici fata aceea nu are să ne fie mai puţin dragă. — Înţelegi. o să fie desigur o fiică bună şi credincioasă. — De ce-ar stînjeni-o ? mai spuse tata. Dacă sea­ mănă cu Chieko. — Da. fetiţo ? Mama şi cu mine ne-am bucura să avem două fiice ! —• Mulţumesc tată ! Mulţumesc ! Şi Chieko îngenunche în faţa lui cu capul i plecat. lă- sîndu-şi gînditor capul într-o parte. Shige ! — Tată. Se teme însă de oamenii din prăvălie şi de vecini. tată. — Cum s-o stînjenească ? Chieko ezită. dar vremea aceea a trecut. —• De ce nu ? — N-ar vrea în nici un chip să stînjenească fericirea lui Chieko. 215 . — Am crescut-o pe Chieko de mică şi ţinem la ea ca la ochii din cap. de oamenii din prăvălie ? E o prostie ! izbucni Takichiro. mai erau oameni care se temeau să aibă gemeni în casă. dar sînt convinsă că Naeko nu va veni în casa noastră. spuse Chieko. spu- nîndu-i că şi tata şi mama ştiu despre ea. Asta spuse Takichiro. — Cum adică. apoi strigă : —• Ia vino încoace. îţi mulţumesc din suflet. spuse Chieko cu vocea sugrumată de plîns. — Am rugat-o să vină astăzi la noi. dar astăzi trebuie să mă duc eu la ea. Ad-o cu tine ! Acum douăzeci de ani. vorbind fără să vrea destul de tare. ai dreptate.

pe oînd tramva­ iul mergea mai departe pînă la Obama. cerul dimineţii era lim­ pede de tot. adică pînă unde ţinea oraşul Kyoto propriu zis. vă rog să nu vă ascundeţi faţa ! spuse băiatul cu o voce surprinzător de aspră pentru vîrsta lui. Şi de n-ar fi fost şirurile domoale de dealuri din jur. Iarna erau de obicei puţini călători pe linia asta. Spre satul cedrilor de miazănoapte puteai merge şi cu tramvaiul şi cu autobuzul. în dis­ trictul Fukui. pe care o puteai presimţi încă de aici. care la rîndul lui se leagă prin golful Wakasa de Marea Japoniei. Chieko luă tramvaiul. Localitatea Obama se află în golful Obama. Asta o făcu •să se simtă prost şi-şi trase capişonul peste cap. dar autobuzul mergea numai pînă la trecătoarea de nord. ţine-ţi gura ! îl repezi însoţitorul lui. — Domnişoară. O ploaie de toamnă tîrzie. — Aşa ? făcu tatăl încuviinţând din cap. din oraş. Deasupra oraşului. 216 . Un băiat tînăr cu un însoţitor alături începu să se uite cam stăruitor la Chieko. poate că s-ar fi zărit şi norii joşi de ninsoare. Şi spune-i fetei ce ţi-a spus tata adineauri ! — Da. — Hei. Ai grijă să nu răceşti. dar norii puteau să se adune dintr-o clipă într-alta şi pe Muntele de Miazănoapte putea chiar să plouă. tată ! Chieko prinse capişonul de haina de ploaie •şi încălţă cizmUliţe de cauciuc.

Trebuie să-mi spui imediat des- 217 . aşa cum era echi­ pată.. — Păi nu se vede nici un fel de Takao \ rosti unul din călători. nu se vedea acum nici o maşină. îmi închipui că s-a întîmplat ceva deosebit dacă mi-ai tele­ fonat acasă. atît de aglomerat în general. Băiatul avea cătuşe la mîini. Naeko veni fugind în întâmpinarea lui Chi­ eko pînă la staţia de sub cascada Bodai. Ajunseră la Takao.. N-o recunoscu în prima clipă pe Chieko. ce bine că ai venit ! Zău. Ce-o fi făcut T Omul de lingă el să fie oare un poliţist ? Şi unde l-o fi ducând aşa de departe în munţi ? Nu. Frunzele roşii ale ar­ ţarilor se scuturaseră şi ramurile golaşe ale pomilor arătau că venise iarna. îţi mulţumesc pentru tot ce-a fost astă-vară în pădurea de cedri! — Nu văd de ce ? răspunse Naeko. Ce-ar fi fost dacă ne-ar fi nimerit atunci trăsnetul pe amândouă ?. Ce fericită eram totuşi ! — Naeko! începu Chieko în timp ce por­ niră pe drumul ce urca spre est. Chieko nu avea nici un chef să-şi ridice capişonul şi să-şi arate faţa. Sânt atît de fericită ! Şi ce mult e de cînd nu ne-am văzut ! O. să te oste­ neşti pînă aici sus la munte ! —• Doar nu e pentru prima oară ! spuse Chi­ eko şi luă mâinile lui Naeko într-ale ei fără să-şi mai scoată mănuşile. Sub locul de parcare de sub Toganowo. dar apoi exclamă : — O. Era îmbrăcată în halatul ei de lucru.

că pînă atunci nu mă simt liniştită ! Naeko tăcea mergînd alături de ea. la început Hideo a avut-o pe Chieko în inima lui. 218 .. Nu pot să-i dau aşa de repede nici un răspuns. ca să bage asta de seamă. Naeko îşi reveni repede. Chiar dacă acum lucrurile s-au schimbat. Un t r u p oţelit de munca ei de fiecare zi ! Astă-vară prea fusese speriată de furtună.. se sprijini de Chieko de parcă s-ar fi împiedicat şi-ar fi fost cît pe-aci să cadă. la rîndul ei. Mergeau sprijinite una de alta fără să-şi dea seama una ce simte cealaltă. — Despre ce e vorba ? mai întrebă o dată Chieko. Spunând asta. — Şi ce i-ai răspuns lui Hideo ? întrebă Chieko. îmbrăcată cum era în halatul de lucru şi cu capul înfă­ şurat într-o basma. Merse mai departe sprijinindu-se de ea. e vorba de domnul Hideo ! A zis că vrea să se căsătorească OH mine. Chieko. ce să-i răspund ?. Ce zdravăn era trupul lui Naeko. avea senzaţia că Naeko o ajută la urcuş şi simţea dorinţa să se spri­ jine de ea.pre ce e vorba. — E la mijloc şi confuzia asta cu Chieko. Chieko o îmbrăţişa. Poate că o făcuse fericită îmbrăţişarea lui Chieko. — Eu. — Ah. De aceea ţi-am telefonat.

— Nu-i adevărat.. dacă ar fi să se înfăptuiască.. Naeko îşi scoase basmaua de pe cap în tă­ cere. dar asta nu înseamnă că între mine şi Naeko există vreo deosebire. „Dacă Naeko are necazuri sau cine ştie ce greutăţi. Chiar dacă nu n e confundă. Şi Chieko îşi aminti cum îl mustrase mama ei pe Takichiro cînd se întorseseră atunci. scuturînd-o şi mai zdravăn de umeri. 219 .Ce-ai zice de Hideo. —• Ce crezi că a spus tata ? u r m ă Chieko. din grădina botanică pe vremea lalelelor.. Potrivit actelor civile sînt fiica lui legitimă. totuşi mă ia în locul lui Chieko. să aibe legături cu casa dom­ nişoarei Chieko. ca soţ pen­ tru Chieko ?" —• Şi-apoi.. Oamenii de la magazin s-ar uita chiorâş la mine şi n-aş putea răbda. Mai bine m-aş ascunde undeva şi mai departe între munţi. Naeko trebuie să afle că am venit astăzi la ea aVînd îngăduinţa mamei şi-a tatălui meu. — Ba da ! Ştiu precis.. şi prinzînd-o de umeri o scutură zdra­ văn. pentru că-i spusese : .. Mai ales de dra­ gul tău. Himera lui Chieko. vrînd nevrînd. s-ar putea să-ţi aducă ne­ plăceri. Ei ştiu totul. asta e ! Şi-apoi. Naeko o privi întrebătoare.. Această căsătorie. Eu nu sînt decât o himeră pentru el. urmă Naeko. ad-o cu tine acasă!". nu-i aşa ? Asta face ca. — Din asta să-şi facă Naeko griji ? întrebă Chieko.. Chieko se simte singură fără Naeko.. casa lui Hideo e o ţesătorie de obiuri.

dar oînd lucrez uit totul. păreau golaşe. mun­ cesc cît trei. e-adevărat. Apoi bîigui : — Da. — Dă^mi-o mie ! spuse Chieko luîndu-i basmaua. nu ! făcu Naeko speriată. care îi apăreau lui 220 . da. — Nu. O vreme merseră tăcute una lîngă alta. Cum să te arăţi în sat aşa plînsă.. — Nu se mai poate aşa. Şi luîndu-i lui Chieko basmaua din mînă îşi şterse grabnic obrajii de lacrimi. mă-n- torc acasă. plîng uşor. aşa fără nici o rudă. — Şi ce dacă ! Aşa mi-e felul. Trunchiurile cedrilor. Dacă mai plîngi.. uiţi chiar şi de Hideo ? — La asta nu pot răspunde aşa. curăţite de ramuri... trăgîndu-şi-o mult peste frunte. Doar ochi îi mai erau roşii. chiar şi lucrul cel mai important ? vorbi stăruitor Chieko. Doar ici-colo se mai păstrase cîte un smoc de ace verei. Iarna nu ţi se prea vede pe faţă oînd ai plîns. care tot încerca să-i şteargă faţa cu basmaua. Mulţumesc din tot sufletul ! Trecu un timp în care Naeko nu fu în stare să scoată nici un cuvînt. fără nimeni lingă mine.. — Mulţumesc ! spuse ea apoi şi-şi ascunse faţa în basma. chiar dacă atunci cînd e vorba de treabă. Naeko ! Te simţi singură ? Hai. mă simt singură. —• Totul. spuse Naeko printre lacrimi. dintr-o dată. îşi legă basmaua.. spuse ea hohotind la pieptul lui Chieko. nu mai plînge ! vorbi Chieko mîngîind-o într-una. şi-i şterse ochii şi obrajii.

a stăruit foarte mult să merg cu el acasă. Cum să fie frumos. ştiu asta. are să clădească acolo o căsuţă pentru noi şi după aceea nu va mai ţese decît ceea ce-i place lui. —• O. ce frumos ! — Frumos ?. ci cu o himeră. — După ce-a trecut procesiunea. — O. nu-i aşa ? Te poţi bizui pe el în tot ce face şi spune. El o vede în ea pe Chieko. începu să vorbească din nou despre Hideo. spuse Naeko cu subînţe­ les.Chieko ca nişte flori simple şi frumoase de iarnă. Simţind că Naeko îşi revenise. 221 . Şi după un timp urmă : — Atunci. — Acasă ? La Hideo acasă ? — Da. Sînt lucruri pe care o fată nu poate să nu le simtă. Tot ce părea că-1 intere­ sează era verdele pinilor din curtea palatului şi culorile Muntelui de Răsărit. Mi-a arătat locul din spatele casei şi mi-a spus că. — Pentru Hideo. — Da. dacă ne căsătorim. dacă domnul Hideo nu vrea de fapt să se căsăto­ rească cu Naeko. — Obiul făcut de Hideo e foarte frumos lu­ crat. — Erau acolo şi cei doi fraţi mai tineri ai lui. aproape că nici nu s-a uitat la procesiunea costumelor istorice. la serbarea la care m-a invitat. procesiunea aceea nu în­ semna nimic nou.. răspunse Naeko.. Chieko rămase surprinsă. Chieko o privi curioasă. nu de aceea.

Dintr-o vâlcea mică de pe marginea văii în­ guste se ridică o şuviţă de fum. Femeile termi­ naseră cu spălatul buştenilor de cedru şi se odihneau în jurul focului. cum semănau cu nişte filori smocurile acelea aproape rotunde de ace. rămase ici^colo în vârfurile copacilor ? Pretutindeni. Dar poate că această casă. Ah. căci nu ştia ce să răs­ pundă. Tot mergând cele două fete ajunseră în faţa casei părinteşti a lui Naeko. lăsat în para­ gină. Acoperişul de paie. îneălzindu-şi mâinile şi picioarele. care arăta acum atât de jalnică. Chieko privea spre munte şi trecu pe lîngă casă fără s-o bage de seamă. Era mai degrabă o cocioabă. : se strâmbase de tot. Nici Naeko nu-şi amintea de vremea cînd Stătuse în casa aceea. După ce spuse acum a doua oară acest lucru. avea şi o grădină mică în faţă. Se gândea acum ce să facă — să-i spună sau nu lui Chieko despre casă ? Proba­ bil că Chieko nu fusese niciodată aici. căci nu fusese decât un copil în faşă cînd murise mama lor. Naeko tăcu. Ca toate căsuţele de munte. Din fericire. inşirate unele lângă altele. în faţa tuturor caselor erau aşezate la uscat trunchiuri de cedru spălate şi 222 . Apoi se uită la trunchiurile drepte. Ghieko tăcu şi ea. fusese odată şi casa părintească a lui Chieko ! Pe faţa lui Naeko se uscaseră şl ultimele lacrimi. unde creşteau înalte şi sălbatice vreo şapte opt tufe pline de boabe roşii.

nu-ţi mai dai seama. ştii ? —• Ah. ridi- cîndu-şi şi ea privirile spre coasta împădurită. mijea printre ele cîte un petec de cer. Dar şi acele cedrilor îngălbenesc puţin în timpul iernii. impozante. unde ţîşneau drepte din pămîntul acoperit de ier­ buri veştede. — Ce splendidă e iarna aici ! exclamă Chieko. toate de aceeaşi înălţime. — în casa asta mi s-a dat mie adăpost. albe şi drepte. de aceea arată ca nişte flori. Nu în locul ei. Arătau frumos.. Zidurile destul de joase. căptuşite cu scândură şi vopsite în brun. O adevărată casă de mare proprietar de pădure.lustruite. Ce-o fi vrut să spună Naeko prin „himeră" ? „în locul ei" — ei da.. . — Intră. Iar acolo unde erau ceva mai rare. dar hi­ meră ? Mai ales că era vorba de căsătorie. Naeko spusese de vreo cîteva ori că Hideo vrea s-o ia de soţie ca pe o himeră a lui Chieko. Toate de aceeaşi lungime. — Flori ? Cum flori ? se miră Naeko. Trunchiuri vînjoase. spuse Naeko. — Daa ? Cînd o vezi mereu. ci ca pe o himeră. — Vai ce casă frumoasă ! exclamă Chieko oprindu-se. erau văruite şi acoperite cu olane.. Arătau minunat şi pe coasta muntelui. Vrei să intri o clipă ? Chieko şovăia.. După un timp ajunseră în faţa unei clădiri vechi. te rog ! Stau aici de aproape zece ani. 223 .înşirate unul lîngă al­ tul. asta înţelegea ce înseamnă.

şi trupul acesta Naeko îl va dărui unui bărbat. Ea trebuie să se destrame de la sine. himera lui Chieko va rămîne tînără ea azi. — Eu nu sînt nici un fel de himeră. — Cine ştie! spuse în sfîrşit Chieko. Naeko tăcea însă. — Ar putea fi oare sora mea. Chieko simţi o undă de gelozie în vorbele lui Naeko. dacă n-aş exista în carne şi oase. nu ? 224 . vorbi Naeko. —• O himeră nu poate fi ucisă sau distrusă. ci desigur şi la trup. o himeră fără trup ar fi ceva îngro­ zitor. In aceeaşi clipă se făcu roşie toată — Naeko era copia ei. — Da. sora ei geamănă ! Naeko nu spuse nimic. — Naeko. Himera nu poate fi luată în braţe ! spuse Chieko. — Te-ai gîndit atît de departe ? — Cred că un bărbat nu uită niciodată o himeră frumoasă. —• Chiar şi atunci cînd eu voi fi o femeie bătrînă. nu numai la faţă. Chieko nu se aşteptase la aceste cuvinte. — Dar există într-adevăr această himeră ? — Iat-o ! Şi Naeko o îmbrăţişa pe Chieko. eu sînt sora lui Naeko. Himera e ceva ce se poate naşte şi dăinui în sufletul unui bărbat. himeră ! Ce vrei să spui cu asta ? întrebă Chieko. ai tot spus himeră.

Ploaia începu deodată.. nu. — M-am gândit şi la asta.. 115 225 . obişnuită cu vremea şi locurile de aici. c. Uite-acolo ! Deasupra cedrilor din vîrf ! Chieko privi în sus.De ce să stăm de vorbă. dar am şi eu sufletul meu. de-abia dacă o băga de seamă. ce venea pe neaşteptate. Şi Naeko. Fireşte că era o ceaţă cu totul deosebită de cea din primăvară şi altul era şi cerul. Tot ce se mai putea desluşi din ei.. Se strică vremea. Era o ploaie de toamnă tîrzie. ! — Vai ce complicaţii ! exclamă Chieko şi o porni mai departe. şi de aceea am venit îmbrăcată de ploaie. Dar în ceea ce-1 priveşte pe domnul Hideo. — Hai să ne grăbim. Nu poţi spune oricînd ce ai pe suflet. erau trunchiurile cedrilor de la poalele lor. —• Vine ploaia dinspre muntele Shuzan. P e Chieko o luă prin surprindere.. cu capul în pămînt. Pînă şi coamele dealurilor din apropiere îşi pierduseră conturul. Era o ceaţă rece. Chieko tăcu. Ce-ar fi să stăm o dată de vorbă toţi trei împreună ? —. Naeko îi arătă munţii. Nu era 15 . Nu era o burniţă obişnuită şi nici nu erau picuri de ceaţă condensată.. Chieko. învăluite într-o negură deasă. — Nu asta voiam să spun ! Sora mea e în­ tr-adevăr Chieko. ? Omul nu e întotdeauna sincer. trebuie să te întorci acasă.. — Naeko are îndoieli ? — O.

spuse deodată Chieko. într-un gest de dezmierdare. — Hai să ne grăbim.oare o adevărată atmosferă specifică oraşului Kyoto ? Se umezise şi pământul. răspunse Naeko şi-i trase lui Chieko mănuşa pe mână. ploaia asta de toamnă tîrzie nu era ceva neobişnuit. înainte de a se trans­ forma într-o himeră îngheţată. Pentru Chieko. puţin de tot. Când fulgii de zăpadă începură să-i intre în ochi Naeko spuse : — Să ne grăbim ! Trebuie să te întorci acasă.. Aşa-i iarna la Kyoto. şi toţi munţii fură învăluiţi într-o lumină cenuşie. — Puţin. Acuma însă.. înconjuraţi de neguri. în cele din urmă. Naeko privi cerul. — Se gîndeşte într-adevăr Naeko la căsă­ torie ? o întrebă Chieko. Vremea-i foarte capricioasă şi ai să vezi că ploaia asta nu ţine mult. Doar sânt îmbrăcată de ploaie. trebuie să te duci acasă ! spuse Naeko şi-o strânse de mînă. — Hai. Nu era de fapt o adevărată ninsoare. Nu trecu mult. . Naeko şovăia. spuse Naeko. vino cel puţin o dată pe la noi. crescută la Kyoto. ceaţa se lăsă învolburîn- du-se pînă-n vale şi acum puteai să vezi că venea şi viscolul. Fulgii se topeau repede. — Iarăşi himeră ? şi Chieko izbucni în rîs. Se întunecase înainte de vreme şi se făcu dintr-o dată şi foarte frig. dar cădeau mereu alţii. Dar puţin.

înainte de a începe ploaia. care seamănă leit cu mine. Dar cum să nu le vadă Chieko ! Cînd ajunse în cartierul Muromachi. — Te rog să vii ! — După ce pleacă toţi de la prăvălie. — Seara ? întrebă Naeko surprinsă.. — Păi. De aceea mi-a şi ţinut acea ciudată teorie 227 .. — Vino să rămîi peste noapte. pe cer se adunaseră nori grei. — Ştii. Cum să-i ex­ plice totul în cîteva cuvinte ? — Ce-a vrut ? repetă tata. în fond. Chieko nu ştia ce să răspundă. că doar mama şi tata ştiu totul despre Naeko. Naeko îşi întoarse faţa ca să nu-i vadă Chi- eko lacrimile din ochi. Chieko ? întrebă el direct. gîndi Chieko.. Şi adăugă : Te aşteaptă tata în spate. —• Ce-a vrut fata. nici eu n-am priceput tot ce-a spus Naeko.. Hideo m-a vrut într- adevăr pe mine la început şi cînd a înţeles pînă la urmă că nu sînt pentru el. a cerut-o în că­ sătorie pe Naeko. Naeko a simţit asta. —• Te-ai întors tocmai la timp.. spuse mama. — Aş vrea să pot dormi cel puţin o noapte lîngă sora mea. Cu sufletul ei simţitor de fată.. Takichiro nici nu aşteptă să-şi termine fiica salutul. în ochii lui Naeko apăru un licăr de bucurie dar nici acum nu era hotărîtă.

— Aşa ? Cu Hideo . tată... cred că fata n-o să se căsătorească cu Hideo. ee ţi-e şi cu dragos­ tea asta ! Şi toată povestea i se datoreşte lui Chieko... a avut vreun motiv ca să se întîlneagcâ cu tine ? întrebă tatăl. Hideo. — Cum aşa ? 228 . fiul domnului Otomo ! Foarte bine ! Ei. — De ce ? Chieko ezită. ? Hideo. Lucrurile i . Dar dacă Hideo m-a dorit la început pe mine. Nu putu privi în ochii tatălui ei şi simţi că îi e atît de ruşine încît se-nroşi pînă-n vîrful urechilor. — De ce ? Eu cred că ar fi bine dacă s-ar căsători. —• Fata asta.. sau cum o cheamă. da ? —• Tată. îţi aduci aminte ce-ai spus în grădina botanică : . fiul domnului Otomo a cerut-o în căsătorie. Naeko. Vocea lui Chieko tremurase uşor. şi fata ştie asta. — Nu e vorba de asta. — Sigur că da ! răspunse Chieko.Ce-ar fi dacă i l-am da pe Hideo de soţ lui Chieko ?" Ei. despre „himeră". va putea fi oare fericit cu Naeko ? Înseamnă că sînt îngîmfatâ dacă gîn- desc astfel ? Poate că nu era numai atât.se păreau acum mai clare. ridicîn- du-şi hotărâtă privirea. — Cum?! Tatăl o privi cîteva clipe tăcut pe Chieko.

care ştiuse să dezvolte mult marele magazin din cartierul Muromachi. Un om semeţ şi puternic. — Mă duc să-i ajut. însă.. şi ea se mai gîndeşte şi la faptul că atelierul lui Hideo are mereu legături comer­ ciale cu noi. In ziua aceea. mişcat. Culoarea ier­ nii în Kyoto. Străzile pe care nu se aprinseseră încă felina­ rele erau şi ele cenuşii. Takichiro ră­ mase nemişcat în odaie. Tatăl tăcea. ca cerul. te rog s-o laşi să vină o dată la noi şi să rămînă peste noapte. spuse Chieko şi se ridică. Se auzea cum Shige închide uşile şi obloa­ nele. Tatăl lui Ryusuke era u n om cu multă per­ sonalitate.. părea că nu prea-şi găseşte cuvintele.. Cerul era cenuşiu. ? Nu i-ai spus că aş vrea să-i port şi ei de grijă ? — Nu se va muta niciodată definitiv la noi. tatăl fraţilor Ryusuke şi Shinichi. —• Tată. Domnul Mizuki. Numai pentru o seară. Lăsă să treacă o 229 . oare-n zilele scurte de iarnă îşi aprinde devreme luminile. Din sa­ loanele restaurantului aveai o privelişte foarte frumoasă asupra oraşului. — Cum să nu ? Ce mai vorbă. îl pofti pe Takichiro la cină la resta­ urantul Saami din parcul Maruyama. Te rog mult. — Da. Tatăl o privi plin de înţelegere. Burniţa de toamnă cădea cu un zgomot abia perceptibil pe acoperişul de ţiglă. Nici urmă de roşul amurgului..

nu e lăudabil pentru mine. şi se înclină politicos. evident uşurat. — Noi îi sîntem recunoscători. şi făcu într-adevăr un gest de uşurare ducând mâna la inimă. Takichiro.. Dacă spuneam însă că tînărul venea să înveţe meserie. vreme.. aşa cum eram în tinereţe. Pentru o prăvălie mare ca magazinul lui Takichiro. spuse Takichiro. — Da ? făcu Mizuki. nu sînteţi supărat pe el.. Cam bănuia el despre ce vrea să-i vorbească Mizuki. el îşi ur­ mează drumul. care nu avea nici o grabă şi învă­ ţase o dată cu trecerea anilor să ştie să aş­ tepte. poate să-i spună oricine ce-o vrea. Deci. Băia­ tul seamănă foarte mult cu mine. — Dacă-i aşa. dar inter­ venţia lui mă face să am toată încrederea în bunele sale intenţii. Nu cred că e bine pentru el. dar cum ră- 230 . — Avem într-adevăr toate motivele să-i fim recunoscători. apoi mai bău puţin vin de orez să prindă curaj. atunci raporturile ce­ lor două firme se inversau. era umilitor să ia în ajutor pe cineva din aceeaşi branşă. tăcea. chiar dacă afacerile nu mergeau prea strălucit. nu ? —• O. Fiica dumneavoastră Chieko v-a vorbit desigur despre înflăcăratul şi bătăiosul meu Ryusuke. Cînd îşi pune ceva în cap. atunci mi-aţi luat o piatră de pe inimă. mai ales dacă era vorba de un tânăr.. bine. — Ei bine. vorbind de una şi de alta. începu din nou Mizuki ezitînd. şi în cele din urmă intră în subiect : — Ei.

vorbi el apoi. nici una nici două.. domnişoara Chieko. că e un tînăr pe care te poţi bizui. A făcut cîndva pe pajul la o sărbătoare Gion.. răs­ punse Takichiro cu sinceritate. Ce fiică frumoasă şi bună aveţi! — Nu e meritul nostru. Aşa e firea ei... mai are multe de învăţat. — Da. să zicem nu chiar în fiecare zi. ar ajunge cu timpul să fie şi el mai cu picioarele pe pămînt.mine cu treburile prăvăliei dumneavoastră ? Lipsa lui Ryusuke nu v-ar face greutăţi ? — Da' de unde ! Ryusuke e foarte capabil.. dar pînă una alta. cu domnişoara Chieko. spuse Mi­ zuki şi iar nu-tşi găsi cuvintele. Shinichi. ca tată. Prea e deli­ cat de felul lui.. ştiţi.. — Acesta e felul lui. fratele lui. se aşază în faţa procuris- tului cu o mutră severă. — Am impresia că m-aţi înţeles.. — Da. şi fratele lui îl cam tachinează spunîndu-i „micul paj". Cum_ să vă spun. Cu toate că trebuie să spun. Am fost într-adevăr surprinşi. După ce tăcu o vreme : — Domnule Sata ! — Poftita ? — Dacă Ryusuke ar lucra la magazinul dumneavoastră... şi o să dea o mînă de ajutor la prăvălie. spuse Mizuki şi sorbi iarăşi din vinul de orez. — E un tînăr foarte drăguţ şi a fost de mic copil prieten cu Chieko a noastră. prăvălia dumneavoastră şi prăvălia 231 . — Aista aşa-i ! Vine la noi în prăvălie şi.

Pe moştenitorul unui mare ma­ gazin. iar în ceea ce-1 priveşte pe 232 .. Atunci. Mizuki îşi şterse fruntea... ce ziceţi ? Poate este o rugăminte cam îndrăzneaţă. fiul meu. dar de muncit ştie să muncească. ? zise Takichiro foarte surprins. şi-şi lăsă capul în jos.şi să mă conving că nu greşesc.. în ceea ce mă priveşte. domnule Sata. Adăugă apoi. ştiţi. cele discutate să rămînă între noi.mea sînt asemănătoare. şi Takichiro îşi dădu seama cît de mult seamănă cu fiul său Ryusuke. Takichiro încuviinţă din cap.. ca un băiat ca Ryusuke. asta înseamnă că doreşte să aibă din cînd în cînd prilejul să fie o jumătate de oră sau o oră în preajma domnişoarei Chieko. N-aş vrea să spun prea mult. dar nu cre­ deţi că o problemă atît de importantă depinde şi de înclinaţiile reciproce ale celor doi tineri ? spuse Takichiro. — E foarte frumos ce spuneţi. eu îl dezmoşte- nesc. pentru domni­ şoara Chieko.. Mi-e destul să mă uit astăzi la fiul meu Ryusuke . ! — Cred că nu în asta constă fericirea unui om. — E cam încăpăţînat. de parcă ar fi vrut să scape de stăruinţele lui Mizuki : — Chieko e un copil găsit ! — Şi ce dacă e un copil găsit ? spuse Mi­ zuki. — Să-1 dezmoşteniţi. clar dacă aţi fi de părere că s-ar pu­ tea ajunge odată şi-odată să se pună problema.. dar cînd Ryusuke spune că vrea să lucreze în prăvălia dumnea­ voastră.. l-aţi lua ca fiu adoptiv ? Căci.

— Oh. crep brodat. costume de lux. vă mulţumesc foarte mult. fără să scoată o vorbă. Mizuki se simţi mai bine şi putu să se consacre întru totul vinului de orez. chemă procu- ristul şi vînzătorii şi făcu inventarierea mărfu­ rilor : stofe cu modele de micşunele. satin cu mo­ dele. bro­ carturi. stofe albe. toalete pentru vizite de gală. crep de Omeshi. Ca şi data trecută. ai venit totuşi pe frigul ăsta ? — Uite că au ieşit şi stelele ! — Da. Deşi după asta au vrut să-1 reţină la cină. Era Naeko. mătase de Ichikoshi. stofe pentru ceremonii. mătase de Meissen. pot să vi-i trimit ca ajutor m maga­ zinul dumneavoastră ? — Bineînţeles ! — Mulţumesc. Chieko ! Cum să-i salut pe părinţii tăi ? 233 . mătase pentru căptuşeală şi alte furni­ turi necesare îmbrăeăminţii japoneze. Seara tîrziu. procuristul păru foarte fîstîcit şi stătu tot timpul cu capul ple­ cat. După care. Ryusuke se prezentăehiar din a doua zi dimi­ neaţă la magazinul lui Takichiro. cu mîneci trei-sferturi. cineva bătu la zăbrelele uşii de-afară. şi cu mîneci scurte. rochii cu mîneci lungi. damasturi de mătase. Ryusuke trecu totul în revistă. Naeko. materiale pentru obiuri.Ryusuke. Bătăile ei nu le auzi deoît Chieko. Ryusuke refuză politicos şi se duse acasă.

Chieko ? 234 . cînd de-o parte cînd de cealaltă. în apro­ piere. mulţumesc ! Am mîncat aici. urcaţi-vă sus la etaj şi fă în aşa fel ca Naeko să se simtă cît mai bine. Chieko o luă pe Naeko de mînă şi o conduse prin coridorul strimt la etaj. Se amuzară o vreme schimbîndu-şi locurile. iar ei rămaseră surprinşi văzînd cît de mult seamănă cele două fete. Nimeni nu poate să-şi cunoască soarta dinainte. — Ce-ar fi dacă toate mamele din lume ar naşte copii gemeni ? — Ar fi îngrozitor ! S-ar face prea multe confuzii! spuse Naeko. luînd-o cu braţul de după umeri. o conduse în spatele casei. Naeko se simţi foarte intimidată de părinţii lui Chieko. Shige fu cea care salvă situaţia : — Chieko. E destul să le spun : Ea e Naeko ! Şi Chieko. — Fiecare dintre noi e copia celeilalte. nu-i aşa. spuse Naeko. Naeko ? — Da. Aprinse focul şi o trase apoi pe Naeko în faţa oglinzii mari din perete. — Vezi cum semănăm ? Chieko îşi simţea inima plină de dragoste. Naeko ! Se uitară la chipurile lor. — Tata şi mama ştiu totul. —• Ai cinat. dîndu-se cîţiva paşi îndărăt. — Uită-te. în camera ei. ou ochii plini de lacrimi. nu ? — Sîntem gemene. nişte orez Sushi.

.. Chieko se dădu şi ea cîţiva paşi îndărăt... Iartă-raă. Chiar dacă ţi se pare mai uşor acolo. Chieko ! —• De ce să te iert ? Doar n-ai nici cea mai mică vină pentru cele întîmplate. îmi spun că poate au fost pedep­ siţi p e n t r u fapta lor. n-ai putea rămîne pentru tot­ deauna la n o i ? Şi tata şi mama o doresc!. 235 . spuse Chieko liniştită. aş fi vrut să vezi cum îmi stă.. fiecare. Dă­ dea din cap şi lacrimile îi curgeau şiroaie în poală. —• Naeko. Apoi o luă pe Naeko de umeri şi o scutură puţin. pe muntele cu cedri! Naeko se clătină puţin şi căzu în genunchi. — Eu am şi uitat. — Vieţile noastre sînt acum prea deosebite.. — Uneori. Am crescut. în alte locuri... Fiindcă t u te-ai ostenit de două ori să vii pînă la noi în sat. de parcă nu s-ar fi putut ţine pe picioare. dar ştii. nu ştiu de ce te-au părăsit pă­ rinţii noştri pe tine şi nu pe mine. — Chieko. n-aş vrea în nici un fel să-i strice fericirea lui Chieko. Eu n-aş pu­ tea trăi aici. în cartierul Muromachi. — Vină nu. Şi spuse apoi.. Eram atît de mici pe vremea aceea. Nici n u m ă mai gîndesc acum că au existat vreodată aceşti părinţi ai noştri.. Şi chimonoul pe care l-am primit de la tine. N-am vrut să vin decît o dată în casa ta. Chieko e atît de singură... cu vocea sugrumată de plîns r — Mai bine aş fi murit. o singură dată.

Albesc şi rămurelele copacilor desfrunziţi ! E tare frumos ! spuse Naeko.. Chieko se opri şi ea să asculte. nu. Şi se opri. de-ai zice că au dat deodată în floa­ re. — Hai să deschidem oblonul şi să vedem •ce-i. Naeko. — Uneori nu ţine decît puţin. — Asta este oare fericirea ? vorbi Naeko. dar vîrfurile cedrilor se albesc. ? Spune. eşti nefericită ? — Nefericită. — Burniţă ? Măzăriehe ? Lapoviţă ? întrebă Chieko. dar singură ! — Se zice că fericirea e scurtă şi singurăta­ tea lungă. — Nu ! strigă Chieko. e îngrozitor ! La mine nu te gândeşti de ioc.. — Poate. ^36 .. Spunînd asta. Cînd muncim. ascultând atentă zgomotul de pe acoperiş. Cred că e pulbere fină de zăpa­ dă. nici n-o băgăm de seamă. scoase aşternutul şi Naeko o ajută să întindă salteaua.. Sau zăpadă prăfuită. Cum poţi spune aşa -ceva ! Vai. — Zăpadă ? — N-auzi ce zgomot domol ! Nu e o adevă­ rată ninsoare. Hai să ne culcăm şi să stăm de vorbă în pat. se întîmplă să cadă uneori pulbere de zăpadă. — Ah! — In sat la noi. spuse Chieko.. alteori se transformă în lapoviţă sau burniţă. la munte..

Naeko îşi apropie gura de urechea lui Chieko şi-i şopti : 237 . Chieko îşi făcu de lucru cu aşternutul. — Himeră ? Un zâmbet trist trecu o clipă peste faţa fetei. Apoi ninsoarea se domoleşte. Ei îşi încălzeau aşternutul folosind pături electrice. şi-ar dispare şi himera pe care ne-am făcut-o despre pulberea fină de zăpadă. — O.. — Himeră. — Gît de deosebite eînt vieţile noastre şi locuinţele noastre ! spuse Naeko şi o strânse pe Chieko în braţe. dar Chieko se strecură fără o vorbă sub p ă t u r a lui Naeko. dar Naeko i-1 luă din mină. Să aştern şi eu măcar o singură dată p a t u l aici ! Erau două paturi. — Ninge cu fulgi mari. Naeko ce fierbinte e ş t i ! spuse ea. Ii auziră pe Shige şi Takichiro urcând scări­ le şi intrând ân camera vecină. peste o vreme ninge iar. deşi ei n u părea să-i fie frig de loc. Chieko. — Lasă ! E prea frig. vorbi iar Naeko. — Lasă-mă pe mine.. Şi Chieko vru să se ducă la fereastră. mai spuse Naeko. şi tot aşa toată noap­ tea ! Chieko tăcea.. dar Naeko o opri ţinând-o de braţ. himeră ! Naeko are tot timpul cuvântul ăsta în gură. rari şi sclipitori.. — Are 'să fie frig în noaptea asta.

dar acum ninsoa­ rea se oprise. Te rog să mai vii. Naeko se trezi foarte devreme dimineaţa şi o scutură pe Chieko s-o trezească. — Acum am încălzit aşterntul lui Chieko. cu fulgi mari. Naeko are să se culce în patul de alături. înainte de a veni oamenii la prăvălie ! Ninsese într-adevăr. Acum vreau să plec. — Aşteaptă. o umbrelă şi galoşi. . — Ţi le dăruiesc. Cîţiva fulgi mici de zăpadă căzură şi se topiră pe fruntea şi în părul lui Chieko. Puţin după aceea. Naeko. n-ai haine groase la tine. Oraşul nu se trezise încă din somnul său adînc. — Chieko. toată noaptea. Naeko dădu din cap. Naeko. Chieko se sculă din pat. Şi-i aduse repede lui Naeko paltonul ei cel mai bun de catifea. Dar Naeko nu întoarse capul. Zăpada sclipea în lumina rece a dimineţii. cînd Shige crăpă uşa gli­ santă a dormitorului şi se uită la ele. fetele dormeau fiecare în patul ei. cum spusese Naeko. Chieko rămase multă vreme cu mâinile pe zăbrelele de lemn privind în urma lui Naeko. a fost cea mai mare fericire din viaţa mea.

CULORI D E TOAMNĂ 137 Capitolul al şaptelea. CUPRINSUL Capitolul întli . LEMN D E CEDRU DIN M U N T E L E D E MIAZĂ­ NOAPTE 83 Capitolul ai cincilea . FLORI D E PRIMĂVARĂ 5 C a p i t o l u l al d o i l e a — LA MĂNĂSTIREA DE MAICI CU Z Ă B R E L E LA FERESTRE 28 C a p i t o l u l al t r e i l e a . SĂRBĂTOAREA GION 109 Capitolul al şaselea . SURORI IN TOAMNĂ TÎRZIE 194 Capitolul alnouălea . FLORI D E IARNĂ 214 239 . V E R D E L E PINILOR 162 Capitolul al optulea .ŢESĂTORIILE 54 C a p i t o l u l al p a t r u l e a .

23—25 Coli t i p a r : 7.întreprinderea Poligrafică „Informaţia" — Bucureşti str.5 . Brezoianu nr.