Disciplina

:

GEOPOLITICĂ. Relaţii
internaţionale şi instituţii
europene

Masterand: MIHĂILĂ ANDA-ELENA
Master: MCRP
An I: ZI
Grupa: 2

- 2014 -

1

Va deveni CHINA prima putere economică mondială? .2014 - 2 .

.. Interesele strategice în Africa……………………………………………....... China pe un nou Drum al Mătăsii……………………………..........................9 4....15 8..18 Bibliografie……………………………………………………...5 3.....4 2.. Securitatea ecologică şi socială ……………………………………………......…....... Evoluţia Chinei……………………………………..................9 4......7 3.................8 4................. Posibile perspective economice şi geopolitice………………………………16 9... Securitatea socială………………………………………………........10 5...7 3....….........2...........2......... Securitatea ecologică…………………………………………….......13 7..... Economia Republicii Populare Chineze........ China va deveni prima super-putere economică mondială..3..….....……………............ China – putere cosmică ameninţătoare pentru SUA……………………..8 3...... Agricultura...... CUPRINS Introducere…………………………………………….......................19 3 ..................1.11 6...... agricultura şi industria Chinei……………...................……………....................1.........…4 1.......... Economia........................ Industria chineză.. depăşind SUA…17 Concluzii………………………………………………………........……………................. Ce înseamnă Geopolitica?……………………………….........

Este vorba. geopolitica se prezintă ca fiind o modalitate de studiere a determinărilor geografice asupra politicii. ci jocul politic dintre state. căci aceasta este ştiinţa relaţiilor şi a presiunilor dintre state. Aşadar. În 1899 politologul suedez Rudolf Kjellen a introdus în uz noțiunea de geopolitică. la ora actuală. China sau Regatul de mijloc. entitatea politică de bază a planetei. este din ce în ce mai mult în atenţia analiştilor economici şi politici ai lumii. Ce înseamnă Geopolitica? Geopolitica reprezintă o știință politică ce studiază impactul așezării și poziționării geografice a unui stat asupra politicii sale externe și interne. Geopolitica nu studiază statele în parte. „Geopolitica apare ca ştiinţa atmosferei sau a stării 4 . datorită boom-ului economic pe care îl înregistrează şi pe buzele cărora apare repetativ o întrebare: va deveni China prima putere economică a lumii? La finalul acestei lucrări se va putea trage concluzia că cea mai importantă putere economică mondială va deveni China în următorii ani. aşa cum este traducerea acestui stat în mandarină. cum de a ajuns China să joace un rol atât de important în constelația de putere actuală? Mai mult decât atât.Introducere Observând ultimele evenimente internaționale mi-am pus întrebarea de acum evidentă. O strategie modernă. precum și impactul factorului spațial asupra politicii internaționale în ansamblu. aplicată celei mai populate țări ale lumii. depăşind Statele Unite ale Americii. promovată treptat și controlată din punct de vedere economic și social. Rezultatul? Un fenomen geopolitic: ridicarea masivă a Chinei. 1. pentru că statul este. deși fundamentele noii științe au fost puse de geograful german Friedrich Ratzel cu doi ani înainte. în lucrarea Geografia politică. desigur. sunt profund interesată de strategia de dezvoltare temeinic elaborată. de politica internă şi de politica externă a statelor.

Măsurile cele mai importante erau: tăieri de taxe. Până la începutul anilor `80 era nesemnificativ. Este vorba despre suprafață și bogății – al treilea stat ca întindere de pe glob. China deține una dintre cele mai puternice armate. părerile fiind împărțite. Experți. în doctrina Relațiilor Internaționale vorbindu-se despre dezvoltarea așa numitului multi-multilateralism). în măsură să-i promoveze și să-i protejeze interesele. Cert este că în acest moment. Doresc doar să subliniez următoarea chestiune: principala barieră în calea Chinei în încercarea de a depăși SUA se regăsește la nivel politic: lipsa de drepturi.”1 2. From Geopolitics to Geo-Economics: Logic of Conflict. dar și cu o puternică dimensiune oceanică. Cât despre puterea militară.formează sau ar trebui să formeze obiectul ei. 5 . Aceasta a condus la un deceniu de creşteri de PIB de 10% pe an. statul cu cea mai impresionantă evoluție din istoria Asiei este China. care până nu demult erau doar latente. Această hartă -înţelegerea şi prezentarea ei. Evoluţia Chinei Fara nici o îndoială. încât a activat și a adus în prim plan potențialitățile sale. în raport cu slaba competitivitate a industriei. cu o pregnantă dimensiune continentală. Ea trebuie să ne prezinte şi să ne explice harta politică.politice planetare. Impactul chinez s-a făcut simţit treptat. dar și a muncitorilor. 20. exercitând un soi de unilateralism (deși chiar și aici există variate discuții. populație. nr. Cunoscute sunt cazurile în care guvernul chinez persecutează pe toți cei care 1 Edward Luttwak. care după cum se știe a rămas unica superputere după sfârșitul Războiului Rece. Există un curent de opinie care afirmă că actuala creştere economică urmează modelul japonez. dar și politologi și-au pus întrebarea: „când China va depăși SUA?”. analiștii nu au reușit să confere un răspuns viabil acestei întrebări. Nu este nici un fel de exagerare să spunem că ridicarea Chinei este cea mai importantă tendință a momentului. dar și libertăți ale posesorilor de capital. Prin deschiderea economiei chineze către investiţii străine. Evoluția economică din ultimii ani a Chinei a fost atât de spectaculoasă. dispunând de considerabile resurse naturale. după Rusia și Canada.cea mai populată țară a lumii. micşorarea inegalităţilor sociale. The National Interest. relocalizări industriale şi stimularea sectorului privat a avut loc dezvoltarea de astăzi. Grammar of Commerce. mărirea cheltuielilor legate de asigurările sociale. 1990. despre poziția geografică- China fiind din acest punct de vedere duală.

ceea ce reflectă aspirațiile acesteia de a-și dezvolta un potențial naval. Noua doctrină are în vedere capacitatea de a proiecta puterea. Mai mult decât atât. mai curând decât cea de apărare propriu-zisă. Noua tranziție a Chinei nu este. de la socialism la capitalism. 3. În această modelare a noii constelații mondiale trebuie să țină seama de ceilalți. o idee diferită de cea impusă de conducere. Dacă China va reuși să amelioreze diferențele dintre statele lumii. O încercare de omogenizare a acestor zone sau măcar de estompare a acestor disparități se poate realiza. mai liberală. mai mobilă. unde oamenii trăiesc sub limita sărăciei. doar prin non-intervenția statului în ecomonie.încearcă să aibă o părere. O altă cauză sau mai bine zis o piedică în calea Chinei este acea diferențiere existentă în cadrul statului. mai echilibrate. care au culturi diferite. China începe să se preocupe de pregătirea unei armate mai flexibile. de celelalte state. lucru care în momentul de față este foarte improbabil. să exercite o anumită presiune. să se perceapă drept o entitate distinctă ca mai apoi să construiască lumea din jur. reajustarea raporturilor sale cu ceilalți poli ai puterii lumii reprezintă una din cele mai dificile sarcini ale Relațiilor Internaționale în deceniile care urmează. atunci putem afirma că acest gigant și-a găsit calea. să se dirijeze într-un arbitru mondial. prin lăsarea libertății pieței de autoreglare. Este o condiție extrem de dificilă pentru că puterea politică maritimă implică un alt tip de comportament și alte caracteristici: este mai deschisă. Pe lângă această lipsă a drepturilor omului se remarcă și lipsa unei societăți civile care să lupte pentru aceste drepturi. Interesant de urmărit este și direcția în care se îndreaptă anumite cheltuieli din bugetul Chinei alocate preponderent achiziționării de armament militar. unde se regăsesec atât regiuni foarte bogate (unde este aglomerată practic toată industria) dar și zone extrem de sărace. Economia. China trebuie să se construiască pe sine. mai înclinată să folosească arma comerțului decât arma propriu-zisă. dacă China va fi capabilă să susțină miracolul economic. dar și de tehnologie navală. capabile de a opera și în afara granițelor teritoriale chineze. ci de la putere continentală clasică la putere continentală maritimă. agricultura şi industria Chinei 6 .

stibiu. Creşterea sănătoasă şi puternică a economiei chineze a creat o bază pentru stabilitatea preţurilor şi a cursului monedei naţionale. Dezvoltarea economică în China are loc sub conducerea Partidului Comunist Chinez în baza planurilor cincinale. în China din cei 350 milioane de persoane câte erau în stare de sărăcie.1. cu o medie a procentului de creștere de 10% pe parcursul ultimilor 30 de ani. mai ales spre Japonia şi Coreea. Producţia de cărbune (1. o creştere constantă. t). pe care analişti politici şi economici. În urma tempourilor de creștere ecomonică rapidă. în condiţiile în care nivelul de viaţă al chinezilor s-a îmbunătăţit continuu.8 mil. Cu ajutorul investițiilor externe. precum a avut China. Economia Republicii Populare Chineze este considerată a doua economie națională la nivel mondial (urmându-i Statelor Unite ale Americii și fiind urmată de Japonia). În ultimele trei decenii cea mai dinamică economie din întreaga lume a fost şi continuă să deţină recordul mondial Republica Populară Chineză. guvernul a hotărât să mențină creșterea în jurul a 8-9 % pe an. fără suişuri şi coborâşuri. Principiile reformei şi alte politicii de deschidere spre lume au fost astfel gândite şi formulate de conducătorii chinezi. minereuri neferoase. În decurs de aproape trei decenii de reformă.economică. t/an). 3. sare (locul 2). Totodată. conform planurilor PCC în 2010 economia Chinei ar trebui să întreacă economia SUA. minereu de fier (locul 1). aceasta este economia majoră cu cea mai rapidă creștere. petrol (150 mil. Ceea ce caracterizează această perioadă de dezvoltare. tungsten (locul 1). În ultimele decenii nici o altă ţară nu a mai avut o perioadă atât de lungă şi un ritm de dezvoltare mediu anual atât de înaltă de cca. 10 la sută. t/an) şi de petrol asigură necesarul intern şi excedente semnificative pentru export (27. iar China a devenit una din marile puteri economice ale lumii. aspecte benefice pentru economie şi pentru viaţa chinezilor. China este unul dintre principalii producători mondiali de huilă (locul 1). peste 250 milioane au depăşit acest statut umilitor şi degradant. din care aproximativ 80% sunt investițiile chinezilor cu trai permanent peste hotare. Producţia de energie 7 . încât au permis trecerea Chinei de la economia socialistă excesiv centralizată şi dirijată la economia socialistă de piaţă cu specific chinez.36 mld. personalităţi marcante ale lumii contemporane o definesc surpriza secolului XX a fost stabilitatea politico. Yuanul faţă de dolarul SUA şi alte valute convertibile.

din motive de concurentă. 3. Deşi suprafaţa cultivate nu este foarte mare (10% din teritoriul ţării). Industria chineză reprezintă. floarea-soarelui.2. au un preţ mult mai mare în China decât în SUA. denumire cu care poate fi etichetat orice mărfuri pe care statul nu le doreşte. care deja ating primul loc pe plan mondial în 2010. China are o fereastră de oportunitate strategică. dar şi industria textilă. ce va expira în 2020. fie proprii. batate. precum şi materii prime industriale. bumbac. însă plină de umbre. Există multe lumini şi umbre în situaţia actuală. Este suficient să menţionăm că potrivit estimărilor experţilor în următorii 10- 20 de ani va depăşi economia americană. devenind prima putere economică. Agricultura asigură 21% din PIB şi antrenează 54% din populaţia activă a ţării. la fel ca şi “produsele de lux”. de confecţii şi jucării (locul 1 pe glob). ajungându-se la creşterea masivă a exporturilor. este şi astăzi proprietatea statului într-o proporţie semnificativă.electrică depăşeşte 1000 mld. soia. China de astăzi se prezintă ca o putere regională. la rândul ei. Agricultura reuşeşte să satisfacă solicitările uriaşei pieţe interne şi să contribuie la exporturi. locul 1 pe glob). ca să îşi atingă adevăratul potential al fortelor sale. Dezvoltată în ultimele decenii prin influx masiv de capital străin. cartofi. tutun. rapiţă. Un ritm susţinut înregistrează petrochimia. industria electronică şi construcţia de autovehicule( în principal pe baza investiţiilor străine). pe unele terenuri se obţin însă 2-3 recolte anual. iar industria siderurgică se dezvoltă rapid ( 1000 mil. orez). De aceea niciun mijloc nu este neglijat în acest sens. ceai şi ocupă locuri fruntaşe la trestie de zahăr. generând un important deficit comercial pentru SUA). Pornită prin iniţiative etatiste. aflată în proces de escaladare a ierarhiei economiilor lumii. asigurând. fie mărci străine. China este primul producător mondial de cereale (grâu. Se ajunge la situaţia paradoxală în care un turist chinez achiziţionează un produs de pe piaţa americană la o treime faţă de valoarea unuia similar din ţara natală. alături de pescuit (locul 1 pe glob). o istorie de succes. Creşterea animalelor cunoaşte o dinamică remrcabilă. 8 . strict dirijată de Partidul Comunist Chinez (PCC). 3. investiţiile în special occidentale de capital şi au dus la o creştere fără precedent. Conform estimărilor proprii. t oţel. după ce în 2010 a depăşit economic Japonia (aflată pe locul doi). consumul intern. kWh/an (locul 2 pe glob). Multe dintre produsele prezente pe piaţa internă. Aceasta pentru că importurile sunt descurajate pe cât posibil.3. tot mai prezente la export (mai ales pe piaţa SUA.

similară în concept cu TGV-ul francez. Liderii chinezi arată că cel puţin o treime din această producţie de gaze se datorează companiilor multinaţionale care astfel păstrează ţările dezvoltate mai curate în dauna Chinei. ţara va produce aceeaşi cantitate de gaze cu efect de seră ca întreg globul în 2008. de una singură. deţinând un nedorit loc întâi. Creşterea economică a Chinei nu putea avea loc fără mijloace maritime. Dacă va fi construit. Securitatea ecologică şi socială 4. pentru desfăşurarea în bune condiţii a probelor sportive. situaţie care spune multe în privinţa poluării. Industria asigură 47% din PIB. 4. Securitatea ecologică în China este un subiect fierbinte. O iniţiativă unilaterală în acelaşi domeniu este construirea mai multor segmente de cale ferată de mare viteză. precum şi înlăturarea monopolului rus în domeniul transporturilor feroviare. Fără o reţea terestră capabilă să susţină volumul imens de mărfuri exportate. antrenează 23% din forţa de muncă şi traversează o perioadă de restructurare vizând adaptarea marilor întreprinderi de stat la cerinţele pieţei interne şi externe ( în 1996 jumătate din firmele de stat lucrau în pierdere). Însă fabricile locale au un consum mult mai mare de energie per unitate de produs finit comparativ cu ţările occidentale. China este silită să recurgă la o flotă comercială impresionantă. printr-o linie care ar permite străbaterea imensei distanţe în doar două zile. va reprezenta cel mai important proiect internaţional cu capital chinez şi o operă inginerească remarcabilă. cand a depăşit America. Ne putem aminti cum în timpul Olimpiadei de Vară din 2008 în oraşele care găzduiau competiţiile sportive au fost închise temporar o serie de fabrici poluante.1. mărirea schimburilor comerciale între Uniunea Europeană. deşi există şi unele domenii unde s-au făcut progrese adecvate. care ar avea urgentă nevoie de o infrastructură modernă. Oportunităţile economice aduse de proiect vor permite penetrarea economică a zonelor din fosta Uniune Sovietică. În special emisia de dioxid de carbon este la un maxim istoric. În ritmul actual de evoluţie s-a calculat ca în 2020. ceea ce a făcut necesară şi căutarea unor 9 . iar o asemenea iniţiativă îngrijorează firesc partea rusă. Iniţiativa chineză vizează legarea Beijingului cu Londra. încă de acum patru ani. În momentul actual comerţul chinez se sprijină în procente din ce în ce mai mari pe componenta sa navală. Cifrele sunt alarmante. China mai doreşte să se conecteze printr-un proiect similar cu zona Indochinei. ceea ce constituie o provocare la nivel geopolitic. Actualmente doar Transsiberianul leagă Extremul Orient de Europa. Rusia şi China.

Conform punctului de vedere oficial chinez. istorice. Personal consider că aceste argumente abile pur şi simplu doresc să ascundă dorinţa liderilor chinezi de a nu-şi vedea pusă la îndoială propria legitimitate. Se speră că aderarea Chinei la Protocolul de la Kyoto va conduce treptat la o mai bună utilizare a resurselor hidrice remarcabile pe care le posedă. deci pot varia în timp. cenzura de stat fiind foarte atentă la detalii. restul fiind distribuit între alte 55 de grupuri enice recunoscute oficial. Alte situaţii grave sunt legate de poluarea apelor. precum şi la o modificare a raportului dintre majoritate şi restul etniilor. care a produs destule situaţii încordate. însă aderarea statului chinez la acordul internaţional este în orice caz un pas înainte. Drepturile nu pot exista în absenţa responsabilităţilor. iniţiată în 1979 s-a asistat la o modificare a compoziţiei pe vârste a populaţiei. Datorită politicii copilului unic. care a cedat foarte rar în faţa revendicărilor populaţiei. ele sunt produsul conjuncturilor sociale. indiferent de context. 4. fiind doar câştigate sau câştigabile într-un anumit context istoric. în timp ce programul de reîmpădurire este condus admirabil în această ţară. care ameninţă o încă şi mai rapidă secătuire a rezervelor de apă potabilă sau dedicată agriculturii. China este printre puţinele ţări a căror suprafaţă împădurită creşte anual. În China cărbunele reprezintă materia prima a termocentralelor. În acest moment se asistă la cea mai mare creştere a producţiei de panouri solare la nivel mondial. Situaţia etnică este un subiect delicat. Aceasta deoarece mai multă energie din centralele hidroelectrice va duce la un consum mai scăzut de material fosil şi la o irigare mai eficientă. Modelul unic afirmat de ONU nu ar reprezenta nimic altceva decât impunerea la scara globală a unei viziuni occidentale. Suma lor este dată de ceea ce societatea poate oferi populaţiei într-o anumită perioadă. incontestabil şi universal aplicabil. Securitatea socială Stabilitatea internă este prioritatea conducerii comuniste.surse curate de energie. drepturile nu sunt un dat obiectiv. Politica aceasta se adresa doar grupului han. iar la ora actuală se asistă 10 . prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. mare exportatoare de masă lemnoasă. o continuare a colonizării sub aspect cultural. Reformele pe care PCC le-a introdus au avut grijă să blocheze domenii de internet care pot sugera poziţii ostile sau gânduri subversive. Viziunea asupra drepturilor omului este profund diferită sub aspect filozofic de interpretarea dată de ONU.2. De menţionat că pentru moment nu este prevăzută în cazul chinez vreo limitare a emisiei de gaze. ducând la ploi acide şi emisii masive de dioxid de carbon. Din populaţia chineză aproximativ 91% aparţine etniei majoritare han.

companiile chineze importă şi cherestea. Prin relaţia sa cu continentul african China dorea să-şi revizuiască politica externă. limitând şi mai mult volumul naşterilor. Este vorba de regiunile cele mai îndepărtate de zona chineză propriu-zisă: Mongolia Interioară. În ultimii ani China a devenit principalul partener economic al statelor africane prin: investiţii masive. Cei patru piloni strategici de dezvoltare ai Chinei sunt: sectorul energetic. construcţiile. ceea ce va pune o mare presiune pe bugetul naţional în privinţa pensiilor. cu 55% din teritoriu ocupat de doar 6% dintre locuitori. Însă interesele Chinei nu se rezumă doar la asigurarea resurselor energetice. În timpul Războiului Rece China viza prin acţiunile sale izolarea Taiwanului şi contracararea influenţei crescânde a Uniunii Sovietice în Africa. Interesele strategice ale Chinei în Africa Continentul african joacă un rol important în ascensiunea economică a Chinei. Gansu. astfel încât să devină un stat comparabil cu super-puterile economice.la o dublare a ponderii celorlalte etnii. cupru şi diamante. China era implicată doar în industria petrolieră din Sudan (China National Petroleum Corporation era deţinută de către stat). Prin relaţiile bilaterale şi multilaterale cu statele africane China urmăreşte să-şi procure materii prime vitale pentru dezvoltarea propriei economii. astfel încât la ora actuală s-a interzis avortarea fetuşilor de sex feminin. Nigeria şi Egiptul. Principalii parteneri economici ai Chinei în Africa sunt: Angola. dar şi să acapareze noi pieţe de desfacere. Xinjiang. Tibet. după Statele Unite. politice şi militare ale erei post – război rece. Qinghai. Distribuţia populaţiei prezintă o neuniformitate pronunţată. Însă pe viitorii 20 de ani îşi va spune cuvântul. Tot datorită acestui program tendinţa de îmbătrânire a populaţiei este printre cele mai accentuate din lume. statul chinez s-a îndreptat către Africa din nevoia de a-şi 11 . Strategia de dezvoltare a Chinei. proiecte de infrastructură sau proiecte energetice. să limiteze influenţa statelor occidentale. În prezent China este al doilea partener comercial al continentului african. importul de materii prime.2 baieti pentru fiecare fată. regiuni cu procente însemnate de minorităţi neasimilate. Aşadar. Până în anul 2000. China este principala ţară ce importă petrolul exportat de continentul african. acordarea de împrumuturi şi ştergerea unor datorii. telecomunicaţiile şi industria minieră. Disparitatea între sexe este foarte mare la naştere. cu aproximativ 1. 5. Sudanul. Astăzi însă companiile chineze din sectorul petrolier îşi desfăşoară activitatea în aproximativ 20 de ţări africane. Africa de Sud.

În contextul în care companiile chineze nu sunt conştiente de 12 . experţi şi tehnologie reprezintă factori de progres pentru continentul african. Tot de aici China mai importă: mangan.) China încearcă să-şi asigure necesarul de materii prime pentru susţinerea dezvoltării economice. Mai mult. Pentru a obţine contracte importante în cadrul anumitor state. Dincolo de interesele economice pe care le are statul chinez în Africa. poduri . Companiile chineze au construit în Angola drumuri. de a constrânge statele africane să respecte drepturile omului. acesta doreşte şi promovarea propriei culturi prin intermediul imigranţilor chinezi. sprijinirea regimurilor nelegitime. e adesea acuzată că subminează încercările instituţiilor financiare – Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. aluminiu etc. minereu de fier. În timp ce furnizarea de resurse financiare. prin crearea unor centre culturale sau universităţi cu predare în limba chineză şi acordarea de burse studenţilor din ţările africane. fier. cherestea şi crom. De asemenea. acesta doreşte încurajarea statelor africane să adopte regimuri alternative celor democratice. aur. China a oferit guvernelor programe de pregătire militară şi armament. argumentând că acestea nu ar putea permite o dezvoltare sustenabilă a statelor fragile. China s-a implicat activ în dezvoltarea infrastructurii statelor africane. oferirea de armament şi încurajarea utilizării mijloacelor violente pentru strămutarea populaţiei ce locuieşte în zonele bogate în petrol reprezintă un factor de instabilitate. căi ferate. nichel. Nigeria şi Sudan. Implicarea Chinei în Africa nu reprezintă neapărat un element negativ.asigura necesarul de resurse pentru industria prelucrătoare (petrol. mangan şi alte metale de bază. deoarece oferă împrumuturi în condiţii mult mai avantajoase şi fără a impune constrângeri privind afacerile interne. China vizează în principal două tipuri de proiecte de infrastructură: cele din sectorul energiei electrice (hidrocentrale) şi construcţia de căi ferate. În acest context. Africa a devenit o sursă strategică de materii prime pentru economia Chinei. Statul chinez nu impune restricţii privind acordarea ajutoarelor financiare. China e dependentă de importul de cobalt din Africa Subsahariană. cupru. de aici ideea exploatării continentului african de către China. Producţia proprie de metale a Chinei nu acoperă necesarul industriei. a împrumuturilor sau privind investiţiile deoarece conform politicii sale externe dezvoltarea economică primează în faţa respectării drepturilor omului. Din celelalte regiuni China mai importă cupru. Majoritatea proiectelor de infrastructură demarate de către China în Africa se regăsesc în Angola. Uneori atitudinea statului chinez faţă de continentul negru e comparată cu cea a vechilor imperii coloniale. şcoli şi spitale. Pentru Republica Chineză continentul african reprezintă o piaţă de desfacere importantă atât pentru industria de armament cât şi pentru cea textilă.

Fiind o ţară cu o creştere economică impresionantă şi totodată un important actor la nivel global. China pune un mare accent pe dezvoltarea industriei spaţiale. Dacă în perioada Războiului Rece bătălia pentru supremaţia în spaţiul cosmic se dădea între URSS şi Statele Unite ale Americii. dar şi cu 13 . există discuţii despre cooperarea sino- europeană. cu Marea Britanie pentru Constelaţia de Monitorizare a Dezastrelor. 6. Demersurile Chinei de a îşi demonstra implicarea în problemele cosmice pot fi considerate de succes. pe lângă forţa militară şi economică. în prezent pe scenă a intrat Republica Populară Chineză. precum şi investiţii importante şi un plan pe 5 ani îndrăzneţ. numeroase lansări de sateliţi. pentru China prestigiul obţinut din întărirea programului spaţial determină factorii politici chinezi să investească masiv. Cum pentru marile puteri maturitatea programului spaţial este deseori considerată un indicator al dezvoltării în faţa lumii. China are tot sprijinul opiniei publice şi continuă să investească masiv în industria spaţială. Rusia. spre deosebire de SUA sau statele europene care au fost forţate să îşi reducă semnificativ investiţiile în explorarea spaţială.responsabilitatea lor socială. până în prezent. dacă luăm în calcul faptul că. A lucrat. China. Dar se poate vorbi despre China în spaţiul cosmic ca o ameninţare sau se poate întrevedea o cooperare fie cu puterile cosmice consecrate. În prezent. precum sistemul navigaţional Galileo sau Staţia Spaţială Internaţională. fie cu cele emergente? În primul rând. Până în prezent. China se poate lăuda cu trei misiuni cosmice cu echipaj uman – aşa numiţii taikonauti – fiind a treia ţară după SUA şi Rusia care reuşeşte această performanţă. prin implicarea Chinei în proiecte. deţinerea armei nucleare sau funcţia de membru permanent al Consiliului de Securitate ONU. cu Franţa pentru sarcinile utile ale sateliţilor de comunicaţie. se adaugă şi definirea statului drept putere cosmică. China – putere cosmică ameninţătoare pentru SUA În definirea unei mari puteri în epoca modernă. depinde de fiecare stat african în parte să negocieze limitele parteneriatelor economice. Japonia şi SUA sunt cele patru mari puteri globale considerate şi puteri cosmice de sine stătătoare. pe care China l-a anunţat la sfârşitul anului 2011 şi care preconizează o viitoare aselenizare chineză. China a colaborat cu Rusia pentru dezvoltarea navei spaţiale Shenzou. de asemenea. Astfel. cu Brazilia.

 China poate fi văzută mai degrabă ca un motivator pentru SUA în a îşi continua cercetările în ceea ce priveşte explorarea spaţiului cosmic decât un competitor. putem susţine că există o cursă spaţială între o serie de ţări asiatice precum Japonia. Mai degrabă există şansele unei colaborări. deoarece majoritatea au şi implicaţii militare. China ar beneficia într-un parteneriat cu SUA de transferul de tehnologie. planurile spaţiale pe care le anunţă pot fi percepute drept ameninţări. iar Statele Unite ale Americii ar avea acces la bugetul generos al Chinei. India şi China. Apare însă întrebarea dacă dezvoltarea programului spaţial chinez poate fi percepută drept o ameninţare militară la adresa Statelor Unite ale Americii. În 2005. care dezvoltă tehnologii ce le pot permite lansarea de sateliţi în spaţiu. Beijing-ul rareori recunoaşte aplicabilitatea directă militară a programului său spaţial şi se referă la toate lansările de sateliţi ca fiind de natură ştiinţifică sau civilă. Testul a dat naştere unui curent puternic de critică atât din partea SUA. Mai mult. întrucât costurile şi riscurile asociate misiunilor în spaţiul cosmic sunt semnificative şi este de preferat să fie împărţite. împrăştiind milioane de rămăşiţe în spaţiu. în timp ce China doreşte la rândul său să profite şi să îşi consolideze propria industrie. furnizând tehnologie la preţuri mai scăzute. care studiază efectul soarelui asupra mediului înconjurător. însă este clar că cele mai ambiţioase planuri le are China. Deşi autorităţile chineze susţin că doresc utilizarea spaţiului în scopuri paşnice şi se opun înarmării. însă China a continuat să dezvolte capabilităţi anti-satelit. cât şi din partea altor state. Malaysya. rămăşiţe care ameninţau siguranţa altor echipamente aflate atunci pe orbită. Coreea de Sud. China urmăreşte să devină un furnizor de sateliţi comerciali recunoscut la nivel internaţional.Agenţia Spaţială Europeană pentru misiunea ştiintifică “Double Star”. se estima că mai mult de 25 de milioane de gospodării chineze recepţionează televiziune prin satelit. China a lansat o rachetă în spaţiu în cadrul unui test care a distrus unul dintre sateliţii săi meteo. În ianuarie 2007. Dintr-un anumit punct de vedere.  Ce concluzii se pot trage în urma prezentării acestei situaţii în domeniul industriei spaţiale? 14 . Este lesne de înţeles de ce companiile occidentale de operatori de satelit văd China ca pe o piaţă puternică. deşi în mod oficial sunt estimate doar un million de gospodării. China poate fi privită drept un competitor puternic pentru SUA din punct de vedere economic.

deţine controlul asupra acelei zone. 7. readuc în discuţie importanţa unei căi de legătură între statele ce prezintă o importanţă strategică în zonă. deschiderea Chinei către o politică comercială externă amplă. Atât globalizarea. China şi Uniunea Europeană. ce au ca principal liant Noul Drum al Mătăsii. dar mai ales lupta pentru resurse readuc pe harta infrastructurii mondiale. Deşi regimul politic chinez face ca puterile mari. să fie reticente în implicarea în proiecte comune. China porneşte în refacerea şi reconstrucţia unui nou Drum al Mătăsii. Zona Eurasiei devine astfel punctul de intersecţie a trei mari forţe: SUA. cât şi dominaţia în regiunile bogate în resurse este principalul scop al acestui stat. ci o adevărată infrastructură a resurselor. cât şi transformările politice şi economice suferite de ţările din Asia şi fosta Uniune Sovietică. Nu trebuie ignorat progresul Chinei. fiindcă toate ţările implicate sunt în mare măsură interdependente. iar crearea unor rute care să-i faciliteze accesul. Utilizarea sustenabilă a spaţiului cosmic este de interes maxim şi nu poate fi obţinută prin acţiuni unilaterale. redeschizând lupta marilor puteri pentru drumurile de acces la resursele energetice. China pe un nou Drum al Mătăsii Războiul resurselor readuce în arena geopolitică Marele Joc. dar mai ales în cea rusească. În era globalizării căile de acces sunt elementele care contează cu adevărat pe o hartă. precum Statele Unite ale Americii. Dezermetizarea Rusiei. nu se poate nega faptul că statul chinez are toate atuurile necesare pentru a deveni o mare putere cosmică şi că Statele Unite ale Americii trebuie în continuare să monitorizeze cu atenţie acţiunile statului chinez. 15 . este totuşi în interesul tuturor să existe cooperare în spaţiul cosmic. Fiind cel mai mare consumator de energie din lume şi având de susţinut o economie în plină dezvoltare. ci trebuie recunoscută ameninţarea pe care o poate reprezenta China pe viitor. însă nu în detrimentul cooperării. Nu trebuie uitat nici faptul că din anumite puncte de vedere (în special în ceea ce priveşte exploatarea planetară sau navigarea în spaţiul cosmic) China este mai puţin dezvoltată tehnologic decât Statele Unite. China a intrat în Marele Joc al resurselor rare. afirmându-se că cine controlează infrastructura într-o regiune. Îmbinând trecutul cu prezentul. Oricum. de această dată nu doar ca o rută comercială. Războiul Rece a generat mari schimbări atât în politica Occidentală. cea mai importantă rută comercială a tuturor timpurilor: Drumul Mătăsii.

Turcia – şi să îşi creeze alianţe cu principalele ţări pe unde trece ruta. Posibile perspective economice şi geopolitice Un sfert din populaţia Terrei trăieşte în China. drumuri modernizate prin Uzbekistan şi o prelungire a autostrăzii Karakoram până la portul Gwadar din Marea Arabiei. bazată pe cooperare regională: încearcă să câştige statele tampon – Iran. care îi facilitează accesul la zona Uniunii Europene. 8. în defavoarea stilului agresiv şi imperialist. aducând în discuţie teza conform căreia „Cine stăpâneşte Heartland-ul stăpâneşte Insula Lumii. de întrajutorare şi investiţii masive. un coridor de conducte prin Kazahstan până la Marea Caspică şi Golful Persic. dar mai ales vor deveni un punct de legătură între Vest şi Est. Un alt port în care China investeşte masiv este Pirus din Grecia. Refacerea rutei de legătură între Asia şi Europa. nu doar dezvoltă ţările care o străbat şi îi facilitează Chinei accesul la resurse. dar conturează şi învăluie „heartland-ul”. aşa cum vedea Halford Mackinder zona Eurasiei. marea parte a resurselor importante de China sunt transportate prin strâmtoarea Malacca – regiune controlată de SUA sub pretextul asigurării stabilităţii în zonă. nu doar vor racorda China şi Europa la resursele Africii şi Orientului Mijlociu. „Drumul de fier al mătăsii” şi coridoarele de conducte petroliere. Reconstrucţia Drumului Mătăsii este realizată de China prin investiţii masive şi refacere economică în zona vestică a continentului asiatic. stăpâneşte lumea. prin crearea a cinci mari legături cu Asia Centrală şi Europa: un pod transcontinental eurasiatic – o oglindă a transsiberianului – un coridor de cale ferată ce vrea să lege Shanghai – centrul finaciar asiatic de Londra – centrul financiar al Europei – via Beijing. al doilea mare partener comercial al său.” Iar cum China este cea care controlează cu precădere Drumul Mătăsii. Aşadar. Economia sa a avut un avânt impresionant în ultimii 30 16 . de aici s-au iscat tot felul de polemici pe tema Chinei ca viitoare putere mondială. adoptând în acelaşi timp o politică amicală. iar cine stăpâneşte Insula Lumii. viitorul apropiat ne va releva dacă teoria lui Mackinder se aplică şi în cazul acesta. cheia către un posibil imperiu chinez este dezvoltarea unei rute de transport fiabile. Modalitatea adoptată de acest stat în crearea Noului Drum al Mătăsii este una destul de echilibrată. ci vor crea o adevărată arteră economică între cele trei continente. În prezent.Iar cum strategia Chinei este aceea de a proiecta puterea. Acest lucru reprezintă un mare inconvenient pentru China şi unul dintre principalele motive în refacerea Drumului Mătăsii.

depăşind SUA Potrivit unui raport al Fondului Monetar Internaţional. dar mai ales o mare putere financiară. pare mai mare şi mai iminentă decât ceea ce vrem să recunoaştem astăzi”. o primă cerinţă pentru a deveni o putere economică de rangul întâi. deoarece dimensiunile economiei sale şi ratele ridicate de creştere ar putea asigura conducerii posibilitatea de a redirija o parte semnificativă din PIB spre susţinerea unei serioase extinderi şi modernizări a forţelor armate. Proiecţia mai arată că principalii perdanţi ar fi Japonia şi Uniunea Europeană. Conform unui studiu. China se poate califica pentru rangul de putere mondială. China va deveni prima super-putere economică mondială. urmate în perspectivă de SUA. o forţă semnificativă. precum şi evoluţia ei ca putere mondială vor depinde astfel. Economia Chinei a crescut. 9. „Dominanţa economică chineză. în 2016. Acest lucru îi oferă stabilitate economică Chinei. în 17 . China va depăşi Statele Unite şi va deveni cea mai importantă putere economică mondială. în 2015 am asista la trecerea ei pe primul loc la nivel mondial. Subramanian apreciază pe baza ponderii fiecărui stat la PIB-ul mondial. economist la Peterson Institute for International Economics. iar Statelor Unite ale Americii tot 50 de ani. în mare măsură. care cuprinde producţia. comerţul şi moneda.de ani. aceasta reprezentând. inclusiv spre o şi mai mare acumulare de arsenal nuclear strategic. în ritmul actual de creştere a capacităţilor portuare dedicate fabricării de nave comerciale. cu 35% din volumul global de producţie navală civilă. poziţionându-se pe locul doi şi devenind adversarul numărul unu al SUA. Yuanul chinezesc va depăşi dolarul american în următoarele două decenii. În această perioadă scurtă de timp China a escaladat ierarhia economiei mondiale. China a reuşit acest lucru în doar 10 ani. Viitorul progres al Chinei. aceea a trecerii puterii actualei generaţii de conducători la o echipă mai tânără şi aceea de a face tensiuni crescânde dintre sistemul economic şi cel politic al ţării. China a început în 2009 internaţionalizarea monedei sale naţionale. Având aceste aspecte pe fundal. Dacă Marii Britanii i-au trebuit mai bine de 50 de ani pentru a-şi dubla PIB-ul pe cap de locuitor. fără îndoială. afirma Arvind Subramanian. China este şi rămâne o putere în ascensiune şi potenţial dominantă. Şi din punct de vedere militar. şi de măiestria cu care elitele conducătoare vor rezolva cele două probleme conexe. că statul chinez va deveni în viitorul apropiat noul leader economic al lumii.

cu câţiva ani înainte de anul 2030". în cele din urmă. iar acolo unde ofensiva nu a reprezentat o soluţie a fost înalţat Marele Zid Chinezesc. încă din 2030.3% anual în ultimii zece ani. 15 Noiembrie 2010. construcţie unică prin îndrăzneala de a proteja acest teritoriu imens. pe cea a SUA. singura care datorită lungimii de aproape 4000 de kilometri este vizibilă şi din Cosmos. China. cu 10. ca super-putere dominantă a lumii". Concluzii În lucrarea de faţă am prezentat diferite caracteristici şi atuuri pe care China le deţine din punct de vedere geopolitic. 2 http://www.8% în SUA. Avansul Chinei se va tempera spre 8% până în 2015 şi la circa 5% până în 2027-2030. Toate aceste rezultate ale studiului confirmă şi raportul întocmit anul trecut de Consiliul Naţional de Informaţii din SUA care a prognozat că într-adevar "China va deveni cea mai mare economie mondială. Cu o populaţie în creştere rapidă şi o industrie în plină expansiune. 18 .deţinut de SUA. "Opinia publică din intreaga lume consideră că balanţa globală de putere se va schimba. de CARLA POPA . prevăd experţii. Puterea economică a Chinei este în creştere.romanialibera. care va deveni prima super-putere economică mondială. iar mulţi cred că ea va înlocui. China este viitoarea super-economie a lumii şi adevăratul miracol asiatic. afirmă Pew Research. cu ajutorul cărora reuşeşte să se îndrepte spre o luptă directă şi victorioasă pentru locul I – cel de primă putere economică mondială. Aşadar. depăşind pe cea a Statelor Unite. China va depăşi SUA şi va avea cea mai mare economie din lume. noua putere economică a lumii în următorii 10 ani.2 Un studiu recent efectuat de Pew Research Center din Washington arată că Statele Unite vor fi depăşite de către China.medie. potrivit estimărilor Standard Chartered. Niciun război şi nicio înfrângere nu i-au putut ştirbi identitatea Chinei de-a lungul timpului. faţă de 1.ro.

15 Noiembrie 2010. BIBLIOGRAFIE  Edward Luttwak. Editura Corint. 20. 4 Ianuarie 2012. nr. Bucureşti. de Carla Popa . China. From Geopolitics to Geo-Economics: Logic of Conflict.  Razvan Alistar.romanialibera. 1990. Geopolitică şi geostrategie. The National Interest. Articol China-putere economică.com.  http://www.ro. noua putere economică a lumii în următorii 10 ani. 19 . 2001.  Paul Claval. Grammar of Commerce. Ziare.