Silvia Olteanu, Camelia Voicu

,
Iuliana Tanur, Camelia Manea,
Adriana Mihai, Cerasela Crăciun,
Anişoara Stroe

BIOLOGIE
NOŢIUNI TEORETICE ŞI TESTE
PENTRU CLASELE A IX-A ȘI A X-A

Conform modelelor stabilite de MEN


C ORINT
E D U C AŢ I O N A L

Silvia II. prof. 2014 ISBN 978-606-8668-21-5 I..Date despre autoare: Silvia Olteanu. Colegiul Naţional „Nichita Stănescu”. gr. I. Leafu. gr. Camelia Manea Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Biologie. prof. Voicu.5 ISBN 978-606-8668-21-5 Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate EDITURII CORINT EDUCAŢIONAL. Noţiuni teoretice şi teste pentru clasele a IX-a şi a X-a / Silvia Olteanu. I. . parte componentă a GRUPULUI EDITORIAL CORINT. gr. Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”. I. Buzău Iuliana Tanur. Camelia Voicu. Ploieşti Camelia Manea. I. I. I. Bacalaureat 2015. gr. prof. Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”. prof.1) 58(075.. Ploieşti Camelia Voicu.1) 371. Buzău Redactori: Florentina Nica.35)(079. Ileana 57(075. Buzău Anişoara Stroe. gr. prof. Camelia III. prof. Tanur.35)(079.278. Colegiul Tehnic „Toma N. – Bucureşti: Corint Educaţional. Colegiul Naţional „Jean Monnet”. Iuliana IV.9:373. Iuliana Tanur. Colegiul Naţional „Nichita Stănescu”. Ploieşti Adriana Mihai. Olteanu. Socolescu”. . Cristina Gvinda Design copertă: Andreea Apostol Desene: prof. gr. I. Ploieşti Cerasela Crăciun. prof. Geanina Radu Tehnoredactare computerizată: Cristina Aprodu. Liceul cu Program Sportiv „Iolanda Balaş Soter”. gr.

. . . 89 Teste și bareme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 Conţinuturi – clasa a X-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . CUPRINS Cuvânt-înainte . . . . . . . . 47 Desene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 Conţinuturi – clasa a IX-a . . . . . 103 . . . . . . .

în vederea susţinerii şi promovării examenului de bacalaureat cu rezultate foarte bune la biologie. Prezentarea sistematizată a capitolelor indicate în programa de bacalaureat la disci- plina biologie. ci doar o aşteptată provocare. examenul nu va mai fi o problemă. iar testele propuse permit exersarea şi autoevaluarea pe baza modelelor de rezolvare integrală a subiectelor. acurateţea şi varietatea materialului pus la dispoziţia celor inte- resaţi. Autoarele . care să confirme valoarea şi nivelul pregătirii necesare obţinerii celor mai bune rezultate. a capacităţii de redactare şi for- mulare a unor texte coerente şi corecte din punct de vedere ştiinţific. cartea reprezintă un excelent instrument de lucru. în urma parcurgerii sintezelor propuse şi a rezolvării testelor. iar lucrarea îşi va dovedi utilitatea în atingerea performanţei. din materia studiată în clasele a IX-a şi a X-a. Bacalaureat 2015. CUVÂNT-ÎNAINTE Biologie. Noţiuni teoretice şi teste pentru clasele a IX-a şi a X-a se doreşte a fi un îndrumar în pregătirea absolvenţilor de liceu. contribuind la dezvoltarea abilităţii de selectare a variantelor corecte de răspuns. stimulează procesul de învăţare logică. Sperăm că. Prin accesibilitatea.

morfologie. clasă. clasificare: adenovirusuri. NOŢIUNI INTRODUCTIVE: taxoni (regn.1. FUNGI – Ascomicete – Reptile – Bazidiomicete – Păsări IV. eucariot VIRUSURI: caractere generale. tipul de locomoţie. familie.2. importanţă şi exemple reprezentative 1. PROTISTA – Flagelate (euglene) – Pești osoși – Sporozoare – Amfibieni: – urodele – Alge unicelulare și pluricelulare – anure III. caracterizare generală: la fiecare grup se prezintă caractere de regn. procariot. gen. specie) nomenclatură binară. legate de mediul şi modul de viaţă. încrengătură. clasă. DIVERSITATEA LUMII VII 1. de reproducere (fără cicluri evolutive). exemple la om. CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII ÎN ROMÂNIA: specii ocrotite. ordin. încrengătură. PLANTE – Briofite – mușchi – Mamifere placentare – Pteridofite – ferigi – Gimnosperme – conifere – Angiosperme: – dicotiledonate – monocotiledonate V. parcuri naţionale REGNURI I. de respiraţie. rezervaţii naturale. ribovirusuri. CONŢINUTURI – CLASA A IX-A 1. de nutriţie. ANIMALE NEVERTEBRATE: – Celenterate: – hidrozoare – scifozoare – Platelminţi: – trematode – cestode – Nematelminţi: – nematode – Anelide: – oligochete – hirudinee – Moluște: – lamelibranhiate – gasteropode – cefalopode – Artropode: – arahnide – crustacei – insecte 5 . REGNURI: clasificare. MONERA – Bacterii – eubacterii CORDATE – VERTEBRATE II.

clasa: Mammalia. formate din celule de tip procariot (celule care nu deţin un nucleu adevărat. familia: Hominidae. clasa. 1. Grupele de organisme se încadrează în mai multe categorii sistematice: regnul.: omul: specia: Homo sapiens sapiens. Monera (Procariota) – cuprinde organisme procariote. – sunt lipsite de metabolism propriu. Specia = unitatea fundamentală în clasificarea organismelor. – sunt alcătuite din: – capsidă – un înveliş format din proteine. al doilea reprezintă specia – denumirea populară. Clasa = mai multe ordine care au caractere asemănătoare. încrengătura. Fiecare organism are două denumiri: – denumirea ştiinţifică (nomenclatură binară. formate din IV. Regnul = reuneşte încrengăturile care au caractere comune. Plantae celule de tip eucariot. cu origine comună şi care se pot încrucişa. în limba latină. fiind multiplicate doar în celula-gazdă pe care o parazitează. genul: Homo. II. Organismele vii sunt clasificate în 5 regnuri: I. specia. ordinul: Primate. regnul: Animalia.: măceş (Rosa canina). Încrengătura (Filum) = mai multe clase care au caracteristici generale comune. Familia = genuri înrudite. iar unităţile de clasificare se numesc taxoni (taxis = ordine). cu nucleu adevărat. Protista (Protoctista) III. – sunt lipsite de capacitatea de autoreplicare. formată din două cuvinte: primul reprezintă genul. strict parazite intracelular. V. ce alcătuiesc capsomerele 6 . NOŢIUNI INTRODUCTIVE Ştiinţa care se ocupă cu clasificarea organismelor se numeşte taxonomie sau sistematică. Fungi cuprind organisme eucariote. Ex. familia. Genul = mai multe specii înrudite. Animalia delimitat de membrană nucleară VIRUSURILE – sunt entităţi infecţioase. genul.1. Ordinul = mai multe familii care au caractere comune. dând naştere unor urmaşi fertili. introdusă de Karl Linné). ci un } nucleoid). încrengătura: Cordata. unicelulare. lup (Canis lupus) Ex. – nu au organizare celulară. cuprinde indivizi cu caracteristici asemănătoare. situându-se la limita dintre viu şi neviu. ordinul.

virus decapsidat integrat în genomul celulei-gazdă. poliomielită. apoi îşi părăseşte capsida. rubeolă. flageli) – se înmulţesc prin diviziune directă Nutriţia (hrănirea) bacteriilor: – nutriţie autotrofă: – chemosintetizante: utilizează energia chimică rezultată din descompunerea unor substanţe pentru a-și sintetiza hrana – fotosintetizante: utilizează energia solară pentru sinteza substanţelor hrănitoare 7 . care trăiesc în condiţii neobișnuite de viaţă (temperaturi ridicate. – au nutriţie heterotrofă sau autotrofă. SIDA. REGNUL MONERA (PROCARIOTA): Bacterii Cianobacterii: alge albastre-verzi – cuprinde organisme procariote unicelulare. genomurile şi capsidele nou formate se asamblează alcătuind virioni care vor părăsi celula-gazdă. animale şi om (gripă.) Virusurile se multiplică doar în celula-gazdă şi determină liza celulei. microscopice. răspândite în toate mediile de viaţă (bacterii – au forme diferite: sferică (coci). multiplicându-se odată cu materialul genetic al celulei-gazdă (ciclul lizogen). distrugând-o (ciclul litic). spiralată (spirili. oreion etc. solitare sau coloniale. virgulă (vibrioni) – structură: perete celular (mureinic). – provirus. ribozomi. prin diviziune directă. – genomul viral: – ADN la adenovirusuri: bacteriofagi. BACTERII Arhebacterii – cele mai vechi bacterii. iar virusul vegetativ se integrează în cromozomul celulei-gazdă. fără nucleu diferenţiat (nu e delimitat de membrană nucleară). membrană celulară. cilindrică (bacili). nucleoid. variolă. virusul herpetic – ARN la ribovirusuri: virusul HIV. multiplicat în celula-gazdă. de la început. virion decapsidat. – se prezintă sub trei stări: – virion (virus infecţios matur) – unitatea morfofuncţională a virusurilor. – se reproduc asexuat. fără oxigen) Eubacterii – sunt unicelulare. virusul turbării. hepatită. devenind virus vegetativ. citoplasmă. virusul variolei. capsida va rămâne în afara celulei. – provoacă boli numite viroze la plante. organite de mișcare (cili. capabil să infecteze o celulă. devenind provirus. propriu-zise) spirochete). Pătrunderea în celula-gazdă se poate face în două moduri: virionul întreg pătrunde în celulă. – virus vegetativ. virusul gripal.

Alge. – Acetobacter pasteurianum: produce fermentaţia acetică. Bacteriile parazite produc boli grave numite bacterioze: tuberculoza (provocată de bacilul Koch). medicamente. sifilisul. – au o structură complexă. – nutriţie heterotrofă: – saprofite: preiau substanţele organice direct din mediu – parazite: preiau substanţele organice din corpul organismelor pe care le parazitează Respiraţia bacteriilor: – aerobă: folosesc pentru respiraţie oxigenul atmosferic – anaerobă: descompunerea substanţelor se realizează în absenţa oxigenului Importanţa bacteriilor: – bacteriile saprofite asigură descompunerea materiei organice moarte. fiind transmis de femela ţânţarului anofel. meningita. – locomoţia se realizează cu ajutorul: – flagelilor. Zoomastigine. enzime. imobile. – se înmulţesc asexuat (prin spori) şi sexuat (prin izogamie. cu numeroase organite citoplasmatice. În ciclul lor de viaţă formează spori de rezistenţă la condiţiile nefavorabile din mediu. – bacteriile fermentative sunt utilizate în diferite ramuri de producţie: – Lactobacillus bulgaricus: produce fermentaţia lactică: utilizat pentru produ- cerea brânzeturilor şi iaurturilor. distrugându-le. bacteriile fermentative sunt utilizate şi pentru prepararea murăturilor. – sunt organisme eucariote (au nucleu diferenţiat) unicelulare sau pluricelulare. solitare sau coloniale. la flagelate sau mastigine – cililor. la ciliate – pseudopodelor (picioruşe false). botulismul. Ex. febra tifoidă. este folosită pentru producerea oţetului. sunt utilizate în ingineria genetică pentru pro- ducerea de vitamine. Oomicete. Mixomicete. Flagelate (Euglene). la rizopode sau sarcodine. – unele bacterii (Escherichia coli). heterogamie şi oogamie).: Plasmodiul malariei produce malaria la om. – nutriţia poate fi autotrofă sau heterotrofă (saprofită sau parazită). plasmodiul atacă globulele roşii. REGNUL PROTISTA (PROTOCTISTA) – cuprinde: Sporozoare. hormoni. ce produc boli la animale şi om. Ciliate. pneu- monia. holera (provocată de vibrionul holerei). Rizopode. redând circuitelor bio-geo-chimice elementele chimice rezultate. iar organismul răspunde la 8 . SPOROZOARELE sunt organisme parazite. celula fiind compartimentată.

Au nutriţie autotrofă. – protistele autotrofe contribuie la oxigenarea mediului. – trăiesc în mări și oceane. ALGELE sunt organisme talofite. prin Spirogyra diviziune. – trăiesc în mări și oceane. – intră în alcătuirea planctonului. zone reci și calde. majoritatea acvatice. Laminaria. al căror corp vegetativ se numeşte tal. Alge verzi (Chlorophyta) imobile verzeala zidurilor: – trăiesc în bazine acvatice. simplu Sargassum mici sau ramificat – pigment brun: fucoxantină Euglene (fitoflagelate) Protiste unicelulare – prezintă stigma euglena verde – Euglena – protiste acvatice mobile (cu (organ fotosensibil) viridis ajutorul flagelului) – nutriţie – înmulţire prin diviziune mixotrofă: autotrofă directă longitudinală la lumină. – stau la baza evoluţiei fungilor.). Algele. la adâncimi filamentos. la adâncimi mari filamentos. roşii şi bruni. heterotrofă la întuneric Importanţa protistelor: – participă la realizarea ciclurilor biogeochimice. lamelar – pigment roșu: ficoeritrină Alge brune (Phaeophyta) Talofite pluricelulare alge pluricelulare Macrocystis. trăiesc libere sau fixate. în macroscopice. iar unele dintre ele formează colonii (Volvox sp. tal Fucus. Ceramium rubrum. plantelor şi animalelor. Cystoseira. 9 . deoarece conţin pigmenţi clorofilieni: verzi. tulpină şi frunze. în macroscopic: Porphyra zone calde. sau sexuată cu tal ramificat lâna broaștei: Talofite pluricelulare Chladophora cu tal lamelar masiv salata de mare: Ulva lactuca Alge roșii (Rhodophyta) Talofite pluricelulare tal pluricelular. constituind hrană pentru alte animale acvatice.acţiunea toxinelor prin reacţii antigenice şi febră puternică la intervale regulate (de aici şi denumirea bolii de malarie sau friguri de baltă). pe Talofite unicelulare Pleurococcus ziduri mobile Chlamydomonas – conţin pigmentul verde: clorofilă cu tal neramificat mătasea broaștei: – înmulţire asexuată. nefiind diferenţiat în rădăcină.

în panificaţie. – speciile parazite produc boli numite micoze la plante. pluricelular. din care hife pluricelulare. Au nutriţie heterotrofă (nu conţin clorofilă). cu nutriţie autotrofă prin fotosinteză (puţine specii se hrănesc heterotrof: saprofit sau parazit). în producerea alcoolului. este format din filamente ramificate numite hife. superioare) bazidia. saprofită sau parazită. format din – mucegaiul verde-albăstrui (Pennicillium notatum). cornul secarei (Claviceps purpurea) Comestibile: sbârciogul (Morchella aesculenta) Clasa – au miceliu septat. REGNUL FUNGI (EUMYCOTA) – CIUPERCI Cuprinde organisme eucariote. iar descompunătorii asigură circuitul materiei în natură. utilizată în panificaţie și industria ască. numit miceliu. cu rădăcinile unor plante. reproducerea este asexuată (prin spori. Cuprinde organisme eucariote pluricelulare. în care se băuturilor alcoolice formează ascosporii – drojdia vinului (Saccharomyces ellipsoideus) realizează fer- mentaţia alcoolică. de natură chitinoasă. animale şi om. iar talul. tăciunele dezvoltă bazidiosporii porumbului (Ustilago maydis) Unele ciuperci pot trăi în simbioză cu algele verzi sau cu rădăcinile plantelor supe- rioare. bulbi. Clasa – au miceliu septat. microscopice sau macroscopice. REGNUL PLANTE Provine din grupul de alge verzi asemănătoare clorofitelor actuale. se obţine penicilina ramificate. organul – drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) realizează sporifer se numește fermentaţia alcoolică. – saprofite: comestibile: ciuperca de câmp (Psalliota Basidiomycetae ramificat. Celula este acoperită de un perete celular. fragmente din corp) şi sexuată (prin gameţi). Sunt talofite. anti- bioticelor. spori sau porţiuni de miceliu) sau sexuată (prin contopirea gameţilor). – multe specii de ciuperci formează simbioze. campestris). Saprofite: Ascomycetae dezvoltat. utilizată în industria băuturilor alcoolice Parazite: Candida. 10 . unicelulare sau pluricelulare. hribi (Boletus edulis) (ciuperci organul sporifer este otrăvitoare: pălăria șarpelui (Amanita muscaria). numite micorize. tuberculi. imobile. Reproducerea poate fi asexuată (prin înmugurire. unde se – parazite: rugina grâului (Puccinia graminis). rizomi. formând: – micorizele – ciupercile + rădăcinile plantelor superioare – lichenii – ciupercile + algele verzi Importanţa ciupercilor: – speciile saprofite pot fi utilizate ca sursă de hrană.

și frunze) Spermatofite – plante cu conducător lemnos este în construcţii. zada) deoarece influenţează sămânţă) – flori unisexuate. descoperit. molid (Picea rante excelsa). feriga mat cărbunii superiori ce prezintă vase – cormofite fără flori și comună (Dryopteris filix-mas) – sunt utilizate ca conducătoare seminţe. ce produc cotiledoane – din mugurii de brad se rășină – brad (Abies alba). persistente – importanţă ecologică. pin obţin siropuri expecto- (Pinus sp. floarea nu – frunzele sunt aciculare.) etc. – indicatori pentru mușchiul de turbă schimbările survenite în (Sphagnum) ecosisteme – mușchi superiori. tulpiniţă. Rășinoase – arbori și arbuști vântului) negrul de fum exclusiv lemnoși. în fabricarea prezintă ovar. terebentina.). sperma = (excepţie. hârtiei. zada (Larix decidua). (turba) frunzișoare PLANTE VASCULARE Încrengătura Pteridophyta Clasa Filicatae: feriguţa – ferigile fosile au for- (plante superioare. tulpină Încrengătura Gymnospermae – plante vasculare. mărul (Malus 11 . – ţesutul conducător lemnos este utilizat ca vermifug CORMOFITE cini adventive. calitatea aerului Conifere – florile sunt în conuri. de forma unei – împiedică eroziunea ţesuturi conducătoare – trăiesc în locuri umede și frunze solului specializate) = umbroase Mușchii frunzoși (Briatae): – menţin umiditatea TALOFITE (lipsesc – mușchiul de pământ solului organele vegetative) (Polytrichum commune). care se înmulţesc – plante vasculare inferioare plante ornamentale lemnoase prin spori pentru că au corm incomplet – rizomul unor ferigi și liberiene) = – au corm alcătuit din: rădă. Clasa Dicotiledonate – rol important în Spermatofite (plante cu flori Familii: circuitul CO2 și O2 în și sămânţa închisă în fruct) – rozacee: măceșul (Rosa natură canina). format din traheide industria celulozei și neînchise în fruct. (ferigi) – Sporofite (Polypodium vulgare). care au – embrionul are mai multe – plante ornamentale canale rezinifere. rizom (tulpină este format din vase (combaterea viermilor (plante care au corpul subterană). uscăciune). în flori și seminţe libere. Încrengătura Angiospermae. de aceea nu fac xeromorfe (rezistente la instrumentelor muzicale fructe (gimnos = gol. polenizare – din rășină se obţin dispuse în conuri anemofilă (cu ajutorul tușul. ţesutul – în industria mobilei. dublu-penat sectate despărţitori perforaţi) din: rădăcină. grupate clima. frunze lung imperfecte (au pereţi intestinali) numit corm format peţiolate.PLANTE Încrengătura Bryophyta Mușchii hepatici – mușchi Importanţă: AVASCULARE (nu au – Mușchi inferiori. cu tal – au format cărbunii cormoid: rizoizi. tuia (Thuja sp.

secara (Secale au structură primară toată cereale). orezul (Oryza viaţa sativa) etc. două cotiledoane – umbelifere: morcovul (Daucus carota). a construcţiilor este format din vase numite etc. urma acesteia ovarul se etc. bienale sau perene. ramificate. vesca) etc. petale) annuus). stejarul pe tipul patru (Quercus robur) Clasa Monocotiledonate Clasa Monocotiledonate Familii: Caracteristici: – graminee: grâul (Triticum – embrionul are un cotiledon aestivum). prunul (Prunus – principalii producători – cuprind cele mai evoluate domestica). anemofilă (prin vânt) sau – crucifere (brasicacee): entomofilă (prin insecte) varza (Brassica oleracea). sunt folosite în industria – ţesutul conducător lemnos mul (Robinia pseudoacacia) mobilei. fragul (Fragaria de substanţă organică plante: lemnoase și ierboase. – embrionul are unul sau bujorul (Paeonia sp. bumbac. salcâ. – au valoare nutritivă. iar ovulul – ranunculacee: piciorul- fecundat în sămânţă cocoșului (Ranunculus acer). cotiledoane – solanacee: cartoful – rădăcinile sunt pivotante (Solanum tuberosum). 12 . cânepă) se – la floare apar învelișurile floarea-soarelui (Helianthus fac diverse ţesături florale (sepale. decorativă adaptate mediului aerian și (Pisum sativum). – fecundaţia este dublă. sau rămuroase și pot crește în pătlăgeaua roșie grosime (Lycopersicum esculentum). nervaţiunea este – fagacee: fagul (Fagus penată sau palmată sylvatica). porumbul (Zea – rădăcinile sunt fasciculate și mays). păpădia – polenizarea poate fi (Taraxacum officinale) etc. anuale. transformă în fruct. castanul – florile sunt pe tipul cinci. pătrunjelul Clasa Dicotiledonate (Petroselium hortense).Caracteristici : pumila). penat sau palmat etc. – leguminoase: mazărea medicinală. – frunzele pot fi simple sau tutunul (Nicotiana tabacum) compuse. Caracteristici: ţelina (Apium graveolens) – embrionul are două etc.) etc. fasolea – multe specii arboricole mediului acvatic (Phaseolus vulgaris). rar (Castanea sativa). – din fibrele unor plante trahei – composite (asteracee): (in. în ridichea (Raphanus sativus).

Au nutriţie heterotrofă. usturoiul (Allium – florile sunt pe tipul trei sativum) etc. de polip tuirea plancto- – nevertebrate acvatice. – amarilidacee: ghiocelul (Galanthus nivalis). are formă de umbrelă. șofranul (Crocus sativus) etc. prezintă ţesuturi. Se împart în două mari grupe: NEVERTEBRATE: Celenterate. iar candidum). cu – liliacee: crinul (Lilium teaca bine dezvoltată. cu care paralizează prada. laleaua (Tulipa nervaţiunea este paralelă sau gesneriana). blastulă şi gastrulă. Păsări. narcisa (Narcissus poeticus) etc. ÎNCRENGĂTURA CLASA IMPORTANŢA Încrengătura Celenterate Clasa Hidrozoare: hidra de apă dulce (Hydra viridis) – intră în alcă- (Cnidaria) – predomină forma fixă. cu simetria corpului anal prevăzut cu tentacule cu celule urzicătoare. între ele fiind mezogleea aurita) terate (antozoare) (substanţă gelatinoasă) – predomină forma mobilă. – iridacee: irisul (Iris germanica). Nematelminţi. senzoriale. organe şi sisteme de organe pentru mişcare. marine și de – corp alungit în formă de sac. Moluşte. în cursul dezvoltării de la celula-ou (zigot). – sistemul nervos este de tip reticulat difuz unor obiecte urzicătoare/cnidoblaste) și Clasa Scifozoare: meduza de curent rece (Aurelia – unele celen- endoderm. Reptile. Anelide. cu – scheletul radiară rol în prinderea hranei coralilor poate – prezintă cavitate internă – enteron – digestia este extracelulară (hrana este introdusă adăposti animale – peretele corpului este alcătuit din prin orificiul buco-anal în cavitatea corpului). gladiola (Gladiolus). și sexuată – prin ouă marginea umbrelei se găsesc tentacule prevăzute cu alte animale – pot exista sub formă fixă (polip) și celule urzicătoare. Amfibieni. REGNUL ANIMALIA Cuprinde organisme eucariote pluricelulare metazoare care. de meduză au legături de – reproducerea: asexuată – prin – este transparentă. sunt răspândite în toate mediile de viaţă. ceapa (Allium arcuată cepa). pe comensalism cu înmugurire. Artropode CORDATE – VERTERATE: Peşti. nului marin apă dulce. Platelminţi. sau este folosit 2 straturi de celule: ectoderm continuată cu cea intracelulară pentru fabricarea (celulele mioepiteliale. Mamifere NEVERTEBRATE – animale care nu au schelet intern. cu un orificiu buco. – frunzele sunt apeţiolate. nutriţia (actinia cu racul sub formă mobilă (meduză) este heterotrofă Eupagurus) 13 . parcurg trei stadii: morulă. pentru perceperea stimulilor şi un sistem nervos pentru coordonarea activităţii acestora.