You are on page 1of 14

TEORIA RELATIVITÃÞII

PE ÎNÞELESUL TUTUROR

. prin luãrile sale de poziþie în problemele vieþii publice spiritul libertãþii. În anii 1908–1914 a fost profesor de fizicã teoreticã la universitãþile din Berna. În anii 1902–1908 a lucrat ca expert la Oficiul Federal de Patente din Berna ºi a publicat lucrãri ce au atras atenþia lumii ºti- inþifice. stabilindu-se la Princeton. ci ºi ca un mare umanist care încorporeazã în mod exem- plar prin acþiunea lui socialã ºi culturalã. Zürich ºi Pra- ga. devine cel mai cunoscut om de ºtiinþã al vremii sale. la 76 de ani. respectul pentru demnitatea fiinþei umane. Einstein îºi dã demi- sia din Academia Prusacã de ªtiinþe ºi pãrãseºte definitiv Germania. printre care prima lucrare despre teoria specialã a relativitãþii în 1905.ALBERT EINSTEIN s-a nãscut la Ulm în Germania. Odatã cu insta- urarea regimului naþional-socialist. Moare la 18 aprilie 1955. În 1917. În 1913 este ales membru al Academiei Prusiene de ªti- inþe ºi numit director al Institutului de Fizicã al Societãþii „Împãratul Wilhelm“ din Berlin. funcþie pe care o pãstrea- zã pânã în 1933. în Statele Unite ale Americii. Einstein este recunoscut nu numai drept cea mai mare autoritate din fizica teoreticã. Dupã publicarea teoriei generale a rela- tivitãþii în anii primului rãzboi mondial ºi confirmarea uneia dintre predicþiile ei de cãtre expediþia astronomicã a Societãþii Regale de ªtiinþe din Londra (1919). A studiat matematicã ºi fizicã la ªcoala Po- litehnicã Federalã din Zürich între 1896 ºi 1900. În ultima parte a vieþii. Einstein publicã prima expunere a teoriei speciale ºi generale a relativitãþii „pe înþelesul tuturor“. al justiþiei sociale. Scrierile de interes general ale lui Einstein sunt reunite în douã volume: Mein Weltbild (1931) ºi Out of my Later Years (1950). la 14 martie 1879.

ALBERT EINSTEIN TEORIA RELATIVITÃÞII PE ÎNÞELESUL TUTUROR Traducere din germanã de ILIE PÂRVU Ó H U MAN I TAS BUCUREªTI .

/fax 021/311 23 30 C.ro www. 2008. fax 021/408 83 51 www. România tel. 2010 pentru prezenta versiune româneascã Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României EINSTEIN. E.ro Comenzi Carte prin poºtã: tel. P. Ilie (trad.libhumanitas. Ilie Pârvu – Bucureºti: Humanitas. Pârvu. – CP 14.12 EDITURA HUMANITAS Piaþa Presei Libere 1.ro . 2005. 013701 Bucureºti. 2006. ALBERT Teoria relativitãþii pe înþelesul tuturor / Albert Einstein. 2010 ISBN 978-973-50-2783-4 I.) 530. trad.humanitas. Bucureºti e-mail: cpp@humanitas. C.Redactor: Vlad Zografi Coperta: Ioana Dragomirescu Mardare Corector: Maria Nicolau Tipãrit la „Pro Editurã ºi Tipografie“ Allgemeinverständliche Relativitätstheorie © The Hebrew University of Jerusalem © HUMANITAS. 021/408 83 50.

pretinde din partea cititorului mul- tã rãbdare ºi voinþã. Ambr. Einstein. În interesul claritãþii expunerii m-am vã- zut nevoit sã mã repet adesea. Teubner în colecþia de monografii Fortschritte der Mathematischen Wissenschaften cu ti- tlul Das Relativitätsprinzip. Laue Das Relativitätsprinzip (editatã de Fr. H. filozoficã. 1916). Teoria generalã a relativitãþii precum ºi instrumentele matematice ajutãtoare ale teoriei invarianþilor sunt tratate în broºura autorului Die Grundlagen der allgemeinen Relativitätstheorie (Joh. în ordinea ºi în conexiunea în care au apãrut. Minkowski apãrute în editura B. Lorentz.* Lectura ei presupune o anume maturitate de gândire ºi. precum ºi în cartea detailatã a lui M.G. în ciuda numãru- lui mic de pagini.A. Autorul ºi-a dat toatã silinþa sã prezinte ideile fundamentale cât mai clar ºi simplu cu putinþã. de teorie. 5 . Braunschweig). dar nu stãpânesc aparatul ma- tematic al fizicii teoretice. CUVÂNT ÎNAINTE Scopul acestei mici cãrþi este de a înlesni înþele- gerea cât mai exactã a teoriei relativitãþii pentru cei care se intereseazã din perspectivã general-ºtiinþificã. A. Barth. fãrã a mai þine cont * Fundamentele matematice ale teoriei speciale a relativitãþii pot fi gãsite în lucrãrile originale ale lui H. Vieweg & Sohn. aceastã broºurã pre- supune o cunoaºtere aprofundatã a teoriei speciale a relativitãþii.

pentru ca cititorul neiniþiat în fizicã sã nu fie împiedicat sã vadã pãdurea din cauza copacilor. În aceastã privinþã am þinut seama de sfatul teoreticianului de geniu L. . 1916 Albert Einstein Completare la ediþia a treia În acest an (1918) a apãrut la editura Springer un excelent manual detailat asupra teoriei gene- rale a relativitãþii pe care H. în mod intenþionat am vitre- git bazele fizice empirice ale teoriei.de eleganþa expunerii. îl recomandãm cu cãl- durã matematicienilor ºi fizicienilor. Zeit. Weyl l-a editat sub titlul Raum. Materie. Boltz- mann. Dimpotrivã. care spunea cã eleganþa trebuie lãsatã în sea- ma croitorilor ºi a cizmarilor. Nu cred cã am ascuns cititorilor dificultãþile ce þin de natura internã a pro- blemei. Fie ca aceastã micã lucrare sã aducã cât mai multor oameni câ- teva ore plãcute de lecturã stimulatoare! Decembrie.

Partea întâi DESPRE TEORIA SPECIALÃ A RELATIVITÃÞII .

iar amintirea acestei mãreþe construcþii. îþi inspi- rã mai mult respect decât plãcere. în tine- reþe. Toate celelalte 9 . cã. pe care suntem capabili sã le corelãm cu reprezentãri clare. iubite cititor. pe care suntem înclinaþi sã le acceptãm ca „adevã- rate“ pe baza acestor reprezentãri. cum sunt punctul. Geometria porneºte de la anumite noþiuni fun- damentale. cu siguranþã cã aceastã experienþã din trecut te face sã priveºti cu dispreþ pe oricine ar îndrãzni sã declare ca nea- devãratã chiar ºi cea mai neînsemnatã propoziþie a acestei ºtiinþe. Dar acest sentiment de mândrã certitudine te va pãrãsi de îndatã ce vei fi între- bat: „Ce înþelegi prin afirmaþia cã aceste propo- ziþii sunt adevãrate?“ Iatã o întrebare la care vrem sã ne oprim puþin. §1. Conþinutul fizic al propoziþiilor geometrice Nu încape nici o îndoialã. planul. ai cunoscut falnicul edificiu al geometriei eu- clidiene. ºi de la anumite propoziþii simple (axiome). dreapta. pe ale cãrei trepte înalte ai fost purtat în nenumãrate ore de studiu de profesori conºtiincioºi.

propoziþii vor fi întemeiate. respectiv „adevãratã“. Geometria însã nu se ocupã cu relaþia dintre con- ceptele ei ºi obiectele experienþei. Putem doar spune cã geometria euclidianã se ocupã cu figuri pe care ea le numeºte „drepte“ ºi cãrora le atribu- ie proprietatea de a fi determinate în întregime prin douã puncte ce le aparþin. ci doar cu co- relaþiile logice reciproce ale acestor concepte. a cãrei justificare suntem determinaþi s-o recunoaºtem. Conceptelor geometrice le corespund mai mult sau mai puþin exact obiecte din naturã. Problema „adevãrului“ unor propoziþii geometrice individuale conduce astfel înapoi la problema „adevãrului“ axiomelor. pornind de la aces- te axiome. ea este. Este uºor însã de explicat de ce ne simþim totuºi obligaþi sã spunem cã propoziþiile geometriei sunt „adevãrate“. Conceptul de „ade- vãr“ nu se potriveºte enunþurilor geometriei pure. Nu ne pu- tem întreba dacã este adevãrat cã prin douã punc- te poate trece numai o singurã dreaptã. O propoziþie este corectã. de 10 . Se ºtie însã de multã vreme cã aceastã ultimã pro- blemã nu este doar nerezolvabilã prin metodele geometriei. adicã demonstrate pe baza unei metode logice. În încercarea de a conferi edificiu- lui ei o cât mai mare coeziune logicã. fãrã sens. în general. dacã poate fi dedusã din axiome în maniera recunoscutã. aceasta din urmã reprezentând singura cauzã a generãrii lor. geometria se îndepãrteazã de aceastã origine. Obiºnuinþa. deoarece prin cuvântul „adevãrat“ desemnãm în ultimã instanþã corespondenþa cu obiectele reale.

Trei puncte ale unui corp rigid A. La fel. punctul B este astfel ales. încât suma distanþelor AB ºi BC sã fie cea mai micã cu putinþã. urmând modul nostru obiºnuit de a gân- di.exemplu. adãugãm propoziþiilor geometriei euclidiene o singurã propoziþie care afirmã cã la douã punc- te ale unui corp practic rigid corespunde întotdea- una aceeaºi distanþã (mãsuratã în linie dreaptã). Acum avem îndreptãþirea sã ne întrebãm asupra „adevãrului“ propoziþiilor geo- metrice astfel interpretabile. deoarece ne putem întreba dacã ele corespund acelor lucruri reale pe care le-am pus în corespondenþã cu conceptele geo- metrice. de a defini o dreaptã prin douã puncte marcate pe un singur corp practic rigid este pro- fund înrãdãcinatã în felul nostru de a gândi. suntem obiºnuiþi sã considerãm cã trei puncte se aflã pe o linie dreaptã dacã putem face sã treacã o razã vizualã prin aceste trei puncte alegând în mod convenabil punctul de vizare. 11 . * Prin aceasta i se pune în corespondenþã liniei drepte un obiect natural. Ceva mai puþin precis am putea spune cã prin „adevãrul“ unei propoziþii geometrice înþe- legem faptul cã ea conduce la o construcþie posi- bilã cu rigla ºi compasul. Dacã. indiferent de modificãrile aduse poziþiei corpu- lui. B. C se aflã pe o linie dreaptã atunci când. atunci propoziþiile geometriei euclidiene devin propoziþii ce se raporteazã la diverse poziþii rela- tive pe care le pot ocupa corpurile practic rigide. Aceastã indicaþie incompletã poate fi aici consideratã ca suficientã.* Geometria astfel completatã poate fi consideratã o ramurã a fizicii. date fiind punctele A ºi C.

care va fi folositã ca unitate de mã- surã. atunci linia dreaptã care le uneºte se poate construi dupã legile geometriei. Sistemul de coordonate Pe baza interpretãrii fizice a distanþei pe care am indicat-o. Vom presupune pentru început adevãrul propo- ziþiilor geometriei pentru ca apoi. pe aceastã linie de legãturã putem suprapune linia S pornind din A de atâtea ori pânã când se ajunge în B. §2. Convingerea asupra „adevãrului“ propoziþiilor geometrice în acest sens se întemeiazã în mod na- tural exclusiv pe o experienþã relativ imperfectã.* Orice descriere spaþialã a poziþiei unui fenomen sau obiect se bazeazã pe faptul cã se indicã un * Aceasta presupune cã mãsurarea dã un numãr întreg. Dacã se dau douã puncte A ºi B ale unui corp rigid. De aceastã dificultate ne eliberãm prin utilizarea unor etaloane fracþionare a cãror introducere nu pretinde o metodã principial nouã. 12 . sã vedem cã aceste adevãruri nu sunt absolute ºi sã le precizãm limitele. apoi. Pentru aceasta avem nevoie de o linie (un etalon de mãsurã S) determinatã o datã pen- tru totdeauna. Pe acest principiu se bazeazã orice mãsurare a lungimii. în ultima par- te a consideraþiilor noastre (privind teoria generalã a relativitãþii). suntem în mãsurã sã stabilim prin mãsurãtori distanþa dintre douã puncte ale unui corp rigid. Nu- mãrul repetãrilor acestei suprapuneri va reprezen- ta mãsura dreptei AB.

. . . . . . . . . . 5 Partea întâi DESPRE TEORIA SPECIALÃ A RELATIVITÃÞII 1. . . . . . . . . . . . . Teorema de compunere a vitezelor. . . . . . . Incompatibilitatea aparentã a legii propagãrii luminii cu principiul relativitãþii . . . . . . . . . 9 2. . . . . . . . . . 12 3. . . . 38 13. . . . . . . . . 17 5. . . . . . . . 29 10. . . . CUPRINS Cuvânt înainte . . . 18 6. 15 4. . . . . . . . . . . . . . . . . . Experienþa lui Fizeau . . . . . . . . . . . . . . 32 11. . . . . . . . . . . . . Noþiunea de timp în fizicã . . . . . . . . 21 7. . . . . . . . Sistemul de coordonate galilean . . . Spaþiul ºi timpul în mecanica clasicã . 33 12. . . . Transformarea Lorentz . . . . . . . . Conþinutul fizic al propoziþiilor geometrice . . . . . . . . . . . . . . . 22 8. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Comportamentul riglelor ºi ceasornicelor în miºcare . Despre relativitatea conceptului de distanþã spaþialã . . Relativitatea simultaneitãþii . . . . . . . . . Principiul relativitãþii (în sens restrâns) . . . . . 40 113 . Teorema compunerii vitezelor în mecanica clasicã . . . 25 9. . . . Sistemul de coordonate . . . . . . . . . . .

. . . . . 61 19. . . . . . 78 24. Continuul spaþio-temporal al teoriei generale a relativitãþii nu este un continuu euclidian . . . . Rezultatele generale ale teoriei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În ce mãsurã fundamentele mecanicii clasice ºi ale teoriei speciale a relativitãþii sunt nesatisfãcãtoare? . . . . . . 44 15. . . . . . . . . . . .14. . . . . . . . Câmpul gravitaþional . Coordonate gaussiene . . . . . . . . . . . 98 114 . . . . . . . . . . 74 23. . . Spaþiul cvadridimensional al lui Minkowski . . Unele consecinþe ale principiului general al relativitãþii . . . . 55 Partea a doua DESPRE TEORIA GENERALÃ A RELATIVITÃÞII 18. . 92 28. Comportamentul ceasornicelor ºi etaloanelor de lungime într-un sistem de referinþã în miºcare de rotaþie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86 26. . . . . . . . . . . . . . Formularea exactã a principiului general al relativitãþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . Continuul spaþio-temporal al teoriei speciale a relativitãþii — continuu euclidian . . Soluþia problemei gravitaþiei pe baza principiului general al relativitãþii . 82 25. . . . . . . Continuul euclidian ºi neeuclidian . . 45 16. . . . . Teoria specialã a relativitãþii ºi experienþa . . . Identitatea maselor grea ºi inerþialã ca argument pentru postulatul general al relativitãþii . 64 20. . . 67 21. . . 72 22. . Principiul special ºi cel general al relativitãþii . . . . . . . . . . 50 17. . . . . . . 95 29. . . 90 27. . . . . . . . . . . Valoarea euristicã a teoriei relativitãþii . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . 103 31. . . . . . . 103 30. . . . . . . . . 110 . . . Posibilitatea unui univers finit ºi totuºi nelimitat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105 32. Structura spaþiului conform teoriei generale a relativitãþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dificultãþile cosmologice ale teoriei newtoniene . .Consideraþii asupra universului ca întreg . . . .