You are on page 1of 5

Unde mi-e oiţa?

( povestire interactivă pentru copiii preşcolari)
Instrucţiuni: Autor:Adriana Ardeu

Copiaţi imaginile pe hârtie cartonată. Coloraţi, laminaţi şi decupaţi imaginile şi ataşati-le prin lipire pe
un suport gen beţişor pentru îngheţată, pentru a le putea manevra cu uşurinţă.
Arătaţi imaginile pe rând copiilor în momentul în care sunt menţionate în povestire. Confecţionaţi o mini-
scenă de teatru:o planşă colorată sau imprimată cu motive din natură, sau folosiţi obiecte din sală pe post de
scenă sau paravan (o masă, un spătar de scaun, un placaj etc.).
Scena nu este tocmai un obiect indispensabil, dar folosirea ei este o idee bună deoarece distrage atenţia
copiilor de la mâna învăţătorului sau alte mişcări necesare acestuia.
Sugestii: Păstraţi simplitatea conţinutului povestirii, neadăugând decât detalii neapărat necesare,
facilitând astfel reţinerea mesajului şi a detaliilor de către copii.
Angrenaţi copiii în povestire cerându-le să vă imite sau să continue o propoziţie a cărei urmare e
evidentă; ex: să imite şuieratul vântului (vââââjjjj), foşnetul tufişului ( fââşşş), ciripitul păsarilor (cip-cirip),
şopotul pârâului (şipa-şipa-şip), ecoul tot mai slab al strigătului păstoraşului printre stânci ( Oiţa, Oiţa, Oiţa !!!) ;
când întrebaţi : ,,Câte oi iubeşte păstorul?” copiii să răspundă:
,,Toate oile sale !”
Repetaţi povestirea la un interval scurt de timp (chiar şi la sfârşitul aceluiaşi program) pentru a le-o
imprima în memorie şi apoi, în viitor, provocaţi pe rând copiii să o povestească în faţa celorlalţi sau în faţa
părinţilor.
Fiţi cât mai expresivi şi folosiţi intonaţii variate în redarea povestirii. Ţineţi minte: copiii sunt uşor de
impresionat de tot ceea ce le stimulează simţurile (auzul, văzul …) pot reţine cu succes până la 90 % din tot
ceea ce văd, aud şi fac la rândul lor.

Unde mi-e Oiţa?
Un păstor îşi iubea foarte mult oile . El avea întotdeauna mare grijă de ele şi le ştia pe
fiecare pe nume. Ĩntr-o seară, tocmai le ducea la staul să le adăpostească peste noapte, când
observă că oiţa cea mai creaţă din turmă lipseşte.
,,Unde mi-e Oiţa?” se întreabă el. ,,Pe unde s-o fi rătăcit?”
Fiindcă e obosit, afară se înserează şi toate celelalte oi sunt la adăpost, păstoraşul nostru
nu are ce face; merge să se culce...că doar unde să găsească el la ora asta o oaie neascultătoare?
Nu-i aşa?
Ba, nu e aşa! Păstorul acesta îşi iubeşte foarte mult toate oile, chiar şi pe cele rătăcite şi
neascultătoare ! Câte oi iubeşte păstorul? (Copiii ar trebui să răspundă:) Toate oile sale!
Da! Aşa că porneşte la drum, hotărât să nu se întoarcă înapoi la staul fără Oiţa sa -chiar
aşa o numea el pe oiţa care s-a rătăcit: Oiţa.
Ajuns pe câmpia cu iarbă mare şi verde, a început să strige: ,, Oiţaaaa! Oiţaaaa!” Şi ce
credeţi că aude? (Puneţi mâna pâlnie la ureche şi aşteptaţi câteva secunde;) ,,Vââââjjj! Vâââjj!–
faceţi şi voi ca mine - era doar …vântul.  Oiţa nu era acolo.

Cu siguranţă o voi găsi aici.. pentru că…câte oi iubeşte păstorul?[…] Aşa e. o voce de undeva din depărtarea văii îi răspunde (faceţi un gest care să invite copiii să dea răspunsul pe care şi-l imaginează ei. ci gândindu-se doar la pericolul ce o paşte pe Oiţa lui. păstoraşul ajunge şi în pădure. eu aş renunţa la căutare..erau doar păsărelele de pe ramuri. sare peste pârâiaşul ce continuă să curgă .Oiţaaa!! Oiţaaa!!”…Şi ce credeţi că aude? .Aauuuuu! Aauuuuu! Vin acuuuuuu!” – vai.Oiţa mea!”  Exclamă el. S-a oprit puţin într-un desiş de spini doar ca să tragă aer în piept şi să strige cu toate puterile ( trageţi aer ca şi cum aţi vrea să strigaţi tare.Uraaaa!!!!” – Oiţa e din nou acasă.ăă…câte oi?[…]Aşa e. parcă nici nu aude vântul ce face .cum curge pârâiaşul?-) .. când copiii au facut linişte.Oiţaaa! Oiţaaa!” Iar de data aceasta aude…ce aude?!? ( fi entuziasmat şi apoi brusc întristează-te) .. Când ajunge la un izvor de apă. Oiţaaa! Oiţaaa! Eşti aici?” După ce ascultă puţin. el iubeşte toate oile sale ! . gândindu-se la cât de singură trebuie să se simtă oiţa lui. o pune victorios pe Oiţa pe umeri şi porneşte înapoi. trezeşte păsările adormite în pădure .Cip-cirip!” ( -cum ciripesc păsărelele?-). fâş! Fâş. el strigă ( fă semn copiilor să strige împreună cu tine): .. şi fără să îi pese de spinii ce îl rănesc adânc. păstoraşul ajunge pe un deal cu multe tufişuri.. şi . Si acolo începe să strige: (cu toţii) .. el strigă: (cu toţii) . în timp ce continuaţi să vă ţineţi respiraţia şi păreţi interesat de ceva ce vi se pare că auziţi dintr-o direcţie... Ocolind stâncile. fâş!” .Mmeee! Mmeee! Unde eşti păstoruleeee!” .. şi apoi continuaţi cu glas grav): . cu respiraţia la gură. Mergând mai departe. Hai repetaţi şi voi cu mine ca şi ecoul. că doar ce contează o oaie mică şi neascultătoare când ai acasă o turmă întreagă de oi cuminţi? Dar el nu renunţă. continuaţi cu un glas plângăreţ): ..Aauuuu!”. departe de el şi de turma de oi..” Plin de încredere... probabil i-a fost sete şi a venit aici să bea apă. el iubeşte toate oile sale! Tot căutând.  Obosit. dar lăsaţi-i pe copii să strige Oiţa.Oiţaaa! Oiţaa! Oiţa!” – era ecoul propriei sale voci. păstoraşul coboară curajos în valea întunecată şi plină de spini şi strigă şi acolo: (cu toţii) . strigă tare: (cu toţii) . care îi răspundeau înapoi .Şipa-şipa-şip!” (.. el iubeşte toate oile sale! Când junge la poalele unui munte stâncos. lasă ecoul stâncilor să repete în noapte vestea .. Dacă aş fi în locul lui.  Oiţa nu e nici acolo.. Frigul nopţii nu îl face să renunţe la căutare. era lupul care căuta flămând. ( Finalul rostiţi-l cu repeziciune) Se îndepărtează de lupul care încă striga .Oiţaaa! Oiţaaa! “ Şi …interesant! Ce răspuns credeţi că a primit? . păstoraşul se gândeşte : . Sperând că îşi va găsi oiţa acolo.Şipa-şipa-şip! Şipa-şipa-şip!” – era doar şopotul apei care curgea la vale liniştit. vreo oaie rătăcită ca să o mănânce!!! Fără să îi pese de el însuşi.. păstoraşul se avântă tot mai adânc în vale. venind înapoi dinspre stânci . pentru că… câte oi iubeşte păstorul? […]Aşa e..Mi-am găsit Oiţa! Mi-am găsit Oiţa! Oiţa!” ( repetaţi şi voi cu ecoul). descurcă repede lâna prinsă în spini . odihnindu- se liniştită în staul alături de celelalte oi ! haideţi să ne bucurăm şi noi împreună cu păstorul! Ce mult iubeşte acest păstor .Cip-cirip! Cip-cirip!”- ciripiţi şi voi cu mine ..Oiţaaa! Oiţaaa!” Şi de data asta ce credeţi că aude? (lăsaţi-i să ghicească) .Fâş.Vâââjj!” pe la urechi ( . păstoraşul înaintează prin noapte.era doar…foşnetul tufişurilor..cum face vântul?-).

Imaginile următoare trebuie marite. colorate şi lipite pe carton .