You are on page 1of 6

ANTIBIOTICE ŞI CHIMIOTERAPICE

Membrana externă a bacteriilor Gram-pozitive şi Gram-negative. Antimicrobial difuzează uşor prin peretele
bacteriilor Gram-pozitive, dar trebuie să intre prin porinele Gram-negativilor.

ISTORIC
Terapia antiinfecţioasă are începutul în timpuri străvechi când se foloseau diverse preparate naturale.
1929 FLEMING descoperă penicilina care a fost purificată abia în 1939 de FLOREY şi CHAIN la Oxford University.
1930 DOMAGK descoperă PRONTOSIL –o sulfamidă eficientă în tratamentul infecţei streptococice.
CLASIFICARE
După mecanismul de acţiune:
Inhibitori ai sintezei peretelui bacterian;
Inhibitori ai membranei citoplasmice,
Inhibitori ai sintezei de acizi nucleici;
Inhibitori ai sintezei proteice;
Inhibitori ai metabolismului acidului folic.

I. BETALACTAMINELE
Au fost iniţial substanţe naturale apoi au fost sintetizate chimic.

I.A. PENICILINELE izolate din mucegaiul PENICILLIUM NOTATUM.
MOD DE ACŢIUNE- bactericid , pe peretele bacterian . Inhibă sinteza prin blocarea enzimelor implicate în sinteza
peptidoglicanului.
SPECTRU
- antibiotice active pe bacteriile Gram+ iniţial.
Produsele semisintetice au spectru mult mai larg cuprinzând coci Gram negativi, bacili Gram pozitivi, bacili Gram
negativi.

CLASE DE PENICILINE
Grupa penicilinei G- injectabilă,activă doar pe Gram pozitivi. Penicilina V rezistentă la acţiunea sucului gastric.
Grupa meticilinei- rezistentă la penicilinaza stafilococului;
Grupa penicilinelor cu spectru larg-au acţiune şi pe bacilii Gram negativi. Ampicilina şi derivaţii ei.
Penemii şi Carbapenemii-semisintetice, rezistente la betalactamaze.
TOXICITATEA
Scăzută.
Principalul efect secundar este cel alergic.
1%- 10% din persoane au alergie la peniciline.
Necesară testarea prin i.d.r.
I.B.CEFALOSPORINELE
CEFALOSPORINA C primul produs izolat din Cefalosporium acremonium în 1960.
Mod de acţiune
Bactericid, inhibă sinteza peretelui bacterian.
SPECTRU
Larg, acţionează pe bacteriile Gram pozitive şi pe cele Gram negative.

CLASIFICARE
Sunt mai multe generaţii de cefalosporine:
Cefalotin, Cefalexin;
Cefuroxim, Cefamandol, Cefoxitin;
Cefotaxim, Ceftazidim
TOXICITATE

II. Utilizare restrânsă la febra tifoidă. Rezistenţa bacteriilor Prin degradare enzimatică. bacili Gram -. Este bacteriostatic. tulburări de echilibru. TOXICITATE Afectare toxică labirintică: cefalee. Bacterii fără perete (Ricketsii. Afectare renală: proteinurie. IV. Cefalosporinaze. adenilaze. Gram -. TOXICITATE Efect toxic grav pe măduva hematopoetică. Sunt bactericide. Alte aminozide: kanamicina. SPECTRU Larg cuprinzând Gram +. spectinomicina etc. MOD DE ACŢIUNE Se fixează pe ribozomi unde împiedică sinteza proteinelor prin erori de lectură a codului genetic la nivelul fracţiunii 30S. Toxicitate renală prin mecanism alergic. în meningite şi în abcese cerebrale. III. Rezistenţa la betalacatmine Prin producerea de betalactamaze : Penicilinaze. determină aplazii ireversibile prin mecanism necunoscut. neomicina. TETRACICLINELE Izolată în 1947 clortetraciclina din Streptomyces aureofaciens. SPECTRU Au spectru larg: coci Gram +. Rezistenţa la aminozide Prin producerea de enzime –acetilaze.AMINOGLICOZIDELE Primul din clasă a fost streptomicina izolată de WAKSMANN din Streptomyces griseus în 1944. Avantaje Penetrează bine în LCR (1/2 din nivelul sanguin) şi în ganglionii mezenterici.Scăzută. Se adimistrează injectabil. Bacteriostatice. ameţeli. fosforilaze care inactivează antibioticul. scăderea audibilităţii. amikacina. oligurie. Afectare toxică auditivă: zgomote în urechi. bacil tuberculos. surzire. Mod de acţiune Pri inhibiţia sintezei proteice la nivelul ribozomilor pe fracţiunea 50S (împiedică ataşarea aminoacizilor la proteina nou-formată). tobramicina. Spectinomicina se administrează în doză unică în blenoragie. Alergie mai scăzută decât în cazul penicilinelor. Sindromul Grey la nou-născut prin deficit de conjugare a bilirubinei. . MOD DE ACŢIUNE MECANISMUL DE ACŢIUNE ESTE CONTROVERSAT. CLORAMFENICOLUL şi derivaţii Izolat de Ehrlich în 1947 din Streptomyces venezuelae. Chlamydii).

Atinge concentraţii mari în spută. Utilizarea maximă o are în tuberculoză. Pot fi bactericide în concentraţii mari. Rar se foloseşte în profilaxia meningitelor cu meningococ şi în infecţii stafilococice severe. Importanţi: ERITROMICINA LINCOMICINA STREPTOGRAMINELE. Posibilă toxicitate hepatică prin colestază. Chlamydii. Rar eritromicina poate fi hepatotoxică. Produsul principal este RIFAMPICINA. MACROLIDELE Au fost izolate în 1952 de către Ehrlich din Streptomyces erithreus.Se presupune că fixează diverşi ioni metalici. Acţionează prin inhibiţia fracţiunii 50S a ribozomilor. Pot da manifestări patologice minore digestive: greţuri.diaree. bacterii cu perete deficient (Ricketsii. vărsături. Mod de acţiune Inhibă sinteza ARN-ului prin inhibiţia ARN-polimerazei şi prin inhibarea transcrierii ADN în ARNm. POLIPEPTIDELE Au fost izolate în 1947 din cultură bacteriană (Bacillus). TOXICITATE Scăzută. SPECTRU Larg. VI. Asociată cu hidrazida pot determina icter . Mycoplasme). POLIMIXINELE au fost izolate în 1947 din Bacillus polymyxa. Gram -. Se presupune că împiedică sinteza proteinelor prin împiedicarea ataşării aminoacizilor la ribozomi. SPECTRU Larg: bacterii Gram +. anticoncepţionale). RIFAMICINELE Au fost izolate în 1952 din Streptomyces meditteranei. RIFAMPICINA ESTE UN ANTITUBERCULOS MAJOR. Se concentrează bine intracelular ceea ce le face utile în terapia infecţiilor cu bacterii care supravieţuiesc intracelular. TOXICITATE Scăzută. SPECTRU Limitat se suprapune peste cel al penicilinei G. Interferă cu hormonii diminuîndu-le acţiunea (în Addison. MOD DE ACŢIUNE Sunt bacteriostatice. TOXICITATE Diaree prin dezechilibru florei intestinale. . VII. Se întrerupe tratamentul cu hidrazidă urgent. Eritromicina este antibioticul de elecţie în infecţiile streptococice la alergicii la peniciline. Sunt interzise la gravide (efect teratogen) şi la copii până la 2 ani. Determină la copii o coloraţie galbenă a dentiţiei şi o structură friabilă a acesteia. V.

Clasificare acid nalidixic ( Negram) Ciprofloxacin . septrin) Sulfamide cu acţiune intestinală Sulfamide cu acţiune pe Mycobact. greaţă). Norfloxacin . Sunt utilizate în infecţii urinare cu bacili Gram -.WOODS şi FIELDS descoperă modul de acţiune al sulfamidelor care constă în inhibarea sintezei folaţilor prin analogie structurală cu acidul paraaminobenzoic. protozoare. SULFAMIDELE 1940. Echilibrul osmotic al celulei este rupt ceea ce duce la moartea bacteriei. Sunt active pe bacilul piocianic. Sulfamide cu acţiune generală: sulfadiazina. Polimixinele se combină cu fosfolipidele membranei. Bacteroides. SPECTRU Sunt bactericide. sulfametoxazol + trimetoprim ( biseptol. Se blochează dihidrofolat-reductaza şi este inhibată sinteza bazelor purinice şi pirimidinice. DOMAGK descoperă în 1935 că un colorant folosit industria vopselurilor care vindecă şoarecele infectat cu streptococ. mai ales cutanate. TOXICITATE Sunt toxice pentru aparatul renal. în infecţii cutanate. Anemie hemolitică la bolnavii cu deficit de glucozo-6-dehidrogenază. Alergii. se fixează pe membrana citoplasmatică a bacteriilor pe care o alterează producând tulburări de permeabilitate. MOD DE ACŢIUNE inhibiţia competitivă a PABA Spectru larg bacterii Gram + şi Gram .. Sunt active pe bacilii Gram negativi excluzând Serratia . Leprae: Dapsone TOXICITATE Accidente renale prin precipitarea cristalelor . QUINOLONE si FLUOROQUINOLONE Antibiotice de sinteză ce cuprind acidul nalidixic si derivaţii sai. Determină insuficienţă renală progresivă însoţită de semne neuro-psihice (parestezii. Ofloxacin Levofloxacin Trovafloxacin MOD DE ACŢIUNE . Bacteriostatice. Chimioterapice antibacteriene Sunt substanţe obţinute chimic.MOD DE ACŢIUNE Asemănător cu al detergenţilor.

. Indicaţii: infecţii urinare. protoplaşti. bacteriile strict anaerobe sunt rezistente la aminoglicozide. rupturi de tendoane). Rezistenţa naturală este un caracter de specie şi este totală. şi să nu existe contraindicaţii ale pacientului la substanţa respectivă (alergie. inclusiv pe bacilul piocianic. eficiente în special pe bacterii Gram-negative.. leucopenie. Contraindicatii: Copii si adolescenti: risc de afectare grava a cartilajelor. De ex. I. Prudenta la batrani. Digestive: greaţă. sarcină. vărsături.) să corespundă localizării infecţiei. septicemii. insuficienţă renală. gastralgii. TOXICITATE Efecte secundare grave la nivelul cartilajelor si tendoanelor ( tendinite. Acidul nalidixic. acufene. insomnie. fotofobie. dozei care urmează să se administreze. meningite. genitale. B. I. Reguli generale de alegere a antibioticului în terapie Antibioticul ales trebuie să fie activ pe tulpina bacteriană (izolată şi identificată). scăderea permeabilităţii bacteriei pentru antibiotic ( forme L.M. fiind genetic determinată. Rezistenţa dobândită poate fi faţă de un singur antibiotic ( monorezistenţa) sau poate fi multirezistenţă. etc. dermatite exfoliative. conform antibiogramei. Hematologice: trombocitoza/trombocitopenie.. Antibioticul trebuie să fie cât mai puţin toxic. şi urgenţei obţinerii unei concentraţii active . Rezistenţa dobândită se datorează apariţiei şi selectării unor mutante rezistente.) Calea de administrare (oral. pulmonare. descoperit in 1962 SPECTRU Bactericide cu spectru larg. artralgii. Antibioticul ales trebuie să difuzeze bine şi să realizeze o concentraţie activă în focarele în care este localizată infecţia. biliare. cefalosporinaza). hepatică. osteo-mielite. Neurologice: cefalee. . artrite. Gravide sau femei care alapteaza Rezistenţa la antibiotice Rezistenţa bacteriilor la antibiotice poate fi naturală sau dobândită. Koch este rezistent la peniciline. prin transfer cromozomial (rar) sau extracromozomial (des) de la o bacterie rezistentă la una sensibilă. sferoplaşti) elaborarea în exces sau modificare enzimelor care reprezintă ţinta de acţiune a antibioticului creşterea sintezei de PABA.Inhibarea ADN-gyrazei împiedicând replicarea ADN bacterian. vertij. Mecanismele biochimice ale rezistenţei producerea de enzime inactivatoare ( penicilinaza. Faţă de antibioticele înrudite poate fi o rezistenţă încrucişată. osteite. Manifestari cutanate: fotosensibilizare.V.