Insulina si receptorul pentru insulina.

Iuliana Bujor Grupa 23 Seria D

Diabetul aloxanic este de altfel frecvent utilizat ca model experimental in cercatarile de diabetologie. lipaza. continutul granular al celulelor beta se solubilizeaza cu usurinta in solutiile hidroalcoolice. somatostatina si polipeptidul pancreatic.2. pancreasul secreta doi hormoni extrem de importanti: insulina si glucagonul. Afectiuni. [4] Alaturi de aceste 3 tipuri s-au mai descris existenta a cel putin 2: celulele G[1%] care elibereaza gastrina. Alaturi de acesti doi hormoni. care au un efect crucial in reglarea metabolismelor glucidic.Insulina si receptorul pentru insulina. In timp ce granulele alfa sunt insolubile in alcool. ce stimuleaza producerea de acid clorhidric. Introducere : Pancreasul este una din glandele mixte ale organismului uman. care secreta insulina si glucagon direct in sange. iar cele apartinand tipului beta sunt degradate ireversibil de aloxan si streptozotocin. fiind organizate in jurul unor mici capilare in care celulele elibereaza direct secretia hormonala. care stimuleaza secretia de enzime la nivelul mucoasei gastrice si inhiba secretia exocrina a pancreasului. precum amilina. Secretia exocrina a pancreasului este reprezentata de fermenti pancreatici indispensabili digestiei intestinale printre care tripsina. avand atat o secretie endocrina cat si exocrina. care se diferentiata intre ele prin morfologie si prin coloratiile diferite. In afara functiei sale digestive care este majoritara. [1%]. voluminoase. [4] Celulele beta sunt mai mici. ce ajung in duoden. si celulele P. [1. si insulele Langerhans. dar functiile acestora nu au fost complet elucidate. constituie aproximativ 25% din totalul de celule si au rol esential in secretarea de glucagon. sunt situate in centrul fiecarei insule si secreta insulina si amilina. numarul lor constituie aproximativ 10% din total si ele secreta somatostatina [care inhiba eliberarea de insulina si glucagon]. care secreta sucurile digestive. glanda mai secreta o serie de alti hormoni. formeaza aproximativ 60% din numarul total de celule. Primele sunt distruse de cobalt. ce predomina in capul pancreasului si elibereaza polipeptidul pancreatic. amilaza.3 milimetri.P. [4] Celulele delta sunt negranulate. Numarul de insule secretoare de insulina si glucagon sunt in organismul uman in numar de 1 -2 milione si au un diametru de 0. [2] Celulele alfa.Acinii si Insulele Langerhans trei tipuri esentiale de celule: celule alfa. Aceste insule au in structura lor Figura 1 . etc.5] Antomia functionala a pancreasului: Pancreasul este alcatuit din doua tipuri principale de tesuturi : acinii. celule beta si celule delta. proteic. lipidic. [4] .

diminuarea capcitatii de sinteza a proteinelor induce o degradare tisulara. ceea ce a dus la o modificare radicala a prognosticului si evolutia pacientilor cu diabet sever.2. in special exces de glucide.Intre aceste tipuri ce celule din cadrul insulelor Langerhans exista legaturi stranse ce permit o comunicare intercelulara si controlul direct al secretiei unora dintre hormoni de catre ceilalti hormoni. [2] . intr-adevar. Insulina ² hormon asociat excesului de energie Aceasta asociere pune in evidenta faptul ca atunci cand regimul alimentar furnizeaza un aport crescut de alimente bogate in energie. iar somatostatina inhiba atat secretia de insulina. la unul aproape similar cu cel al persoanelor sanatoase. [2] Insulina Numele insulinei este dat de originea sa anaomica. dar si diverse tulburari functionale celulare. la pacientii cu evolutie pe termen lung a diabetului. Pe langa toate acestea. cat si cea de glucagon. insulara. Initial insulina a fost asociata termenului de Äzaharul din sange´ si. Ea a fost izolata din pancreas pentru prima data in anul 1922. si depozitata in tesutul adipos. [1. Figura 2 . Un exemplu il constituie faptul ca insulina inhiba secretia de glucagon. de la un tablou care presupunea un declin rapid al functiilor vital si esecul. In cazul proteinelor. Intreaga cantitate de glucide ce nu poate fi transformata in glicogen este convertita. in grasimi. ea are un efect destul de important asupra metabolismului glucidic. de catre Best si Banting.5] 1. care determina acidoza sau ateroscleroza. insulina are un efect direct de promovare a captarii aminoacizilor in celule si de transformarea acestora in proteine. De asemenea insulina joaca un rol important in depozitarea acestui exces de energie. insulina produce depozitarea acestora sub forma de glicogen. In cazul unui aport masiv de glucide. Totodata. anomaliile metabolismului lipidic. in ficat si in muschi. Acest lucru pune in evidenta faptul ca insulina influenteaza metabolismul lipidic si cel proteic in aproape aceeasi masura ca si metabolismul glucidic. tot sub actiunea insulinei. amilina inhiba secretia de insulina. insulina este secretata in cantitati foarte mari. insulina inhiba catabolismul proteinelor prezente deja in interiorul celulelor. Cu toate acestea.Insulin Hexamer sunt principalele cauze de deces la pacientii cu diabet.

unite intre ele prin legaturi disulfidice. cea mai mare parte a proinsulinei este transferata la nivelul aparatului Golgi.Eliberarea insulinei . inainte de a fi inglobata in granulele secretorii. Cu toate acestea. care nu are practic efecte insulinice. Asa cum am precizat.2. insulina este sintetizata la nivelul celulelor beta insulare. situate la nivelul Figura 3 . unde este clivata in insulina si cateva fragmente peptidice. [2] Figura 4 .Formula chimica a insulinei pancreasului. cu formarea proinsulinei. In momentul in care cele doua lanturi de aminoacizi din structura insulinei sunt separate. fiind alcatuita din doua lanturi peptidice. activitatea functionala a moleculei de insulina este anulata. Structura chimica si sinteza Insulina este o proteina de dimensiuni foarte mici. printr-un mecanism celular tipic pentru sinteza proteinelor si care debuteaza cu translatia ARN-ului insulinei de catre ribozomii atasati reticulului endoplasmatic. aproximativ 1/6 din cantitatea finala de produs secretat ramane sub forma de proinsulina.

[3] 4. care accelereaza eliminarea insulinei. Reactia de secretie a insulinei datorita glucozei este fazica. Hormonul contine un fragment insulinic care se leaga de receptorii din celulele tinta. [1] Insulina secretata odata ajunsa in sange circula aproape in intregime sub forma neleglata. la continuarea acesteia timp de o ora. Reglarea secretiei de insulina Secretia de insulina dependenta de glucoza[prima faza] este inhibata de adrenalina. Cea de-a doua faza se caracterizeaza printr-o crestere lenta. [1] Aceste modificari stau la baza cresterii concentratiei de Ca++. in final.pentru a-si exercita efectele. In prima faza are loc cresterea rapida a secretiei la un minut dupa administrarea glucozei. [2] Inlaturarea rapida a insulinei din plasma. astfel este eliberata in circulatie dupa 10-15 minute. favorizand secretia insulinei. Prima faza e cauzata de eliminarea insulinei depozitate. Stimularea sistemului parasimpatic creste nivelul insulinei. rezulta sporirea nivelului de NADH si NADPH. Exista o teorie metabolica care confirma ca: Glucidele metabolizate sunt stimulatori mai efectivi decat cei nemetabolizati.[2] 3. restul este degradat de o enzima. intr-o masura mai mica in rinichi si muschi si intr-o cantitate redusa in multe alte tesuturi. iar stimularea nucleelor hipotalamice inhiba secretia hormonului.Factorul primordial raspunzator de secretia insulinei este glucoza. descrisa anterior. a doua-insulina e sintetizata cu cantitati mici de proinsulina. Activarea de catre insulina a receptorilor din celulele tinta si caile de semnalizare postreceptor Odata ajunsa la nivelul celulelor tinta.avand un timp mediu de injumatatire plasmatic de numai 6 minute.la fel ca si efectele insulinei. In concliuzie glucoza stimuleaza sinteza insulinei la nivelul posttranscriptional. insulinaza in cea mai mare parte la nivel hepatic .inhibarea ce mai este realizata si de serotonina. Efectele ce apar ulterior vor fi induse de acest receptor activat si nu direct de insulina. Succesiunea fenomenelor poate fi reflectata astfel: transportul glucozei in celule activeaza glicoliza.Receptorul pentru insulina . Factorii care micsoreaza intensitatea acestei faze sunt inhibitorii sintezei proteice.modificand atat nivelul intracelular al AMPc cat si toleranta la glucoza. localizate in intregime in afara membranei celulare continand situsul de legare al insulinei si doua subunitati beta care traverseaza membrana fiind proeminente in citoplasma celulara. este importanta deoarece capacitatea de reducere prompta a activitatii functionale insulinice este la fel de importanat ca si stimularea rapida a acesteia. Substantele inhibatoare ale metabolismului glucozei previn secretia insulinei. ca Figura 5 . devenind maxima in urmatoarele 2 minute si revenind la normal la 5 minute. Glucoza mareste concentratia intermediatilor glucozei in beta celule. O alta conceptie se bazeaza pe interactiunea glucozei cu receptorul specific care se modifica. [3] Acest receptor este in acelasi timp o proteina cu activitate tirozinkinnazica. incepand cu 5-10 minute dupa infuzie. insulina leaga initial de o proteina ce are rol de receptor membranar. domeniul intracelular al subunitatii beta fiind fosforilat la nivelul resturilor de tirozina . continutului de AMPc. Receptorul pentru insulina este alcatuit din patru subunitati unite intre ele prin legaturi disulfidice: doua subunitati alfa. pe care o activeaza.

ce fosforileaza atat Thr ca si Tyr in MAPK . acetil-CoA carboxilaza.urmare a legatii insulinei. care indirect activeaza o alta kinaza.PI-3k transforma fosfatidilinozitol lipidic membranar 4. [1] Grb2 nu este singura proteina activata prin asocierea cu IRS-1 fosforilat. La legarea cu PIP3.5-trifosfat[PIP3]. Lipoproteidlipaza. HMG-CoA reductaza. activandu-le. fiecare activand-o pe cealalata. Glucokinaza care transforma glucoza in glucozo-6-fosfat. piruvat kinaza.SRF este factorul seric de raspuns. Semnalizarea prin receptorul insulinic este reprezentata in figura 6. primul substrat al receptorului pentru insulina. Efectele insulinei in interirorul nucleului constau in activarea unor factori de transcriptie. care induc exprimarea genelor ce codifica transportatorii sau enzimele cheie in reglarea metabolismului. enzime alosterice esentiale in reglarea glicolizei d. care reprezinta transductia semnalului pana la nivelul efectorilor celulari specifici. Transportatorii pentru glucoza. implica o cascada de proteinkinaze.5] . imediat dupa legarea insulinei si prezenta ATP ca donator de energie si de fosfat .5bifosfatul. MEK este o kinaza bispecifica. celelalte kinaze fosforileaza resturile Ser sau Thr. Receptorul insulinic este kinaza Tyr-specifica. eliberand formele active.GluT4 b. [2] Receptorul fosforilat initiaza o serie de reactii ce au loc in interiorul celulei. care este activat prin fosforilarea si transformat in IRS-1-P.4. [1.5] Aceasta succesiune de fosforilari are ca scop amplificarea semalului hormonal. forma activa c. IRS1-P fosforileaza o proteinkinaza.enzima-cheie in reglarea metabolismului lipidic [1] Calea de semnalizare prin insulina regleaza expresia genei specifice. MAPK este uneori denumit ERK [kinaza reglata extracelular]. codifica urmatoarele proteine: a. Genele. care declanseaza o cascada de fosforilari si la alte proteinkinaze citoplasmatice. [1. El exercita o activitate kinazica la IRS-1. fosforilate ale unor enzime. Piruvat kinaza si fosfofructo-kinaza 1 . la randul sau.numit si PIP2. proteinkinaza B[PKB]. Toate enzimele activate intervin ca enzime cheie in reglarea unor cai metabolice majore. a caror exprimare este indusa de catre insulina. MEK este mitogen-activa. defosforilate: glicogen sintetaza. Apoi. Aceasta autofosforilare conduce la activarea receptorului.PDK1. in fosfatidil-inozitol 3. deoarece fiecare molecula activata actioneaza asupra mai multor molecule.ERK-kinaza activatoare.PKB este fosforilat si activat de o alta proteinkinaza.Reglarea expresiei genei prin insulina Activata . complexul multienzimatic al piruvat dehidrogenazei. Figura 6 . Ultima fosforilare activeaza proteinfosfokinazele specifice. care hidrolizeaza formele inactive. PI-3 kinaza [PI-3k] se asociaza cu IRS-1 prin domeniul SH2 [figura7].

In forma sa activa fosforileaza glicogen sintaza. Stimulul insulinic produce translocarea din aceste locuri de depozitare spre membrana celulara.adipocite.[1] 5. Astfel. prevenindu-se inactivarea glicogen sintazei.5] Se crede ca PKB determina miscarea transportatorilor de glucoza[GluT4] din veziculele interne la membrana plasmatica. Prototipul folosit pentru descierea acetor proteine este GLUT 4. contine situl de fosforilare si o secventa aminoacidica carere faciliteaza endocitoza rapida a transportorului.aceste cale este singura prin care se produce influxul de glucoza. Transportorii de glucoza Una din cele mai importante functii ale insulinei este aceea de a facilita transportul transmembranar si intraceular al glucozei iar aceasta functie este realizata prin intermediul unor proteine complexe atasate membranelor celulare si membranelor organitelor celulare numite transportori de glucoza(GLUT). Dupa ce este fosforilata de PKB. [1] Figura 7 Activarea glicogen sintazei de insulina Acest sistem complicat de reglare permite unui singur receptor activat sa activeze mai multe molecule IRS-1.fiecare capabil sa fosforileze IRS-1. Aceasta proteina este n lant polipetida cu 12 domenii transmembranare. o atenuare a rasunsului la stimularea e calea clasica. independent de insulina. GSK3 este inactivata. stimuland aportul glucozei in sange. [1. insulina poate avea efecte si asupra altor proteine membranare sau citosolice. In afara modului de actiune via recceptorii specifici si substratul receptorului pentru insulina[IRS]. y GLUT 2 este exprimat de celulele beta pancreatice si hepatocite. intracelular. Astfel PP120 este o glicoproteica hepatospecifica care actioneaza prin regleaza reciclarea receptorilor pentru insulina Receptorul pentru STH care leaga proteine si insuina (GRB-IR) produce. Are rolul de a asigura un flux transmembranar constant de glucoza. Prima ansa extracelulara contine locurile de legare iar capatul COOH-terminal.PKB fosforileaza apoi resturile Ser sau THr la proteinele tinta. cascada protein-fosforilarii initiata de insulina stimuleaza sinteza glicogenului. Existenat acestor cai diferite de semnalizaree argumenteaza de asemene diveristatea actiunilor insulinei in diferite tesuturi. Acesta familie de proteine GLUT este alcatuita din 8 membri . [5] y GLUT 1 este implicat in transportul glucozei in conditii bazale. El este depozitat in orgnite specifice numite veziculue GLUT 4 .in cele mai multe celule.sub actiune insulinei. [5] 6. y GLUT 4 este majoritar in celulele insulino sensibilie. una dntre care este glicogen sintakinaza 3 [GSK3]. celule musculare netede si miocite. y GLUT 3 intalnit preponderent la nivelul sistemuli nervos central si avand o afinitate mare pentru glucoza asigura eficienta maxima pentru captarea glucoozei la acest nivel. inactivand-o si incetinind sinteaza de glicogen. amplificand semnalul insulinic si permite integrarea mai multor semnale la mai multi receptori. In consecinta receptorul insulinic este un prototip pentru un numar de enzime receptoare ce au structura similara si activitate proteintirozin kinazica.   aile alternative semnalizare .

Permeabilitatea pentru glucoza creste datorita stimularii de catre insulina a fibrei musculare. Consecintele stimularii insulinice sunt urmatoarele: In cateva secunde de la formarea complexului receptor-hormon. capacitatea membranelor de captare a glucozei creste la aproximaiv 80% dintre celule organismului. In acest mod. Cea mai mare parte din aceasta cantitate nu v-a fi utilizata in scopul obtinerii de energie ci va fi stocata sub forma de glicogen muscular . aceste vezicule contin in interiorul propriilor membrane multiple molecule de proteine de transport al glucozei .efecte de modificare a nivelului functional al multor alte enzime metabolice intracelulare. Acest lucru valabil in special la nivelul celulelor musculare si a adipocitelor.y GLUT 5 este transportorul pentru fructoza si se intalneste in celule membranei epiteliale ale intestinului subtire si in rinichi . motiv pentru care in ce mai mare parte a zilei . De altfel exista posibilitate ca muschii sa nu fie implicati intr-un efor fizic imediat postprandial si totusi glucoza este transportata intr-o mare cantitate in celulele musculare . pentru ionii de potasiu si fosfat. In urmatoarele 10-15 minute se instaleaza o serie de efecte.glicemiea este crescuta iar pancreasul secreta cantitati mari de insulina. In acest mod. lipidic si proteic. depozitarea si utilizarea glucozei in aproape toate tesuturile organismului. ce au loc intr-un ritm mai lent . glucoza care ajunge in sange determina o eliberare rapida de insulina. intre mese cantitatea de insulina secretata este prea mica pentru a determina patrunderea in celulele musculare a unor cantitati importante de glucoza. iar rezultatele si mai lente apar ca efect al alterarii ratelor de transcriptie a ADN-ului in nucleul celular. Se presupune ca amplificare transportului glucozei este determinata de o translocare a mai multor vezicule din interiorul celulei catre membrana ceulara.1 Efectele insulinei asupra metabolismului glucidic Dupa ingerarea unei mese bogate in glucide. 7. insulina determina captarea rapida. La randul sau. Cresterea permeabilitatii membranei pentru o parte dintre aminoacizi. O cantitate ridicata de glucoza transportata in celule este rapid fosforilata si devine substrat pentru toate functiile uzuale ale metabolismului glucidic. Exista doua situatii in care muschiul utilizeaza cantitati crescute de glucoza: in timpul efortului fizic si in primele ore care urmeaza dupa mese . veziculele se separa de membrana celulara intr-un interval de aproximativ 3-5 minute si revin in spatiul intracelular pentru o eventuala reutilizare in functie de necesitati. . in aceasta perioada de timp celula musculara va utiliza preferential glucoza si nu acizi grasi. In aceasta ultima situatie. dar nu si in cazul majoritatii celulelor nervoase cerebrale. insulina remodeleaza o mare parte a aparatului enzimatic celular pentru atingerea obiectivelor sale metabolice. fapt care accelereaza transportul acestor substante in celula. dar mai ales in muschi. insulina directioneaza mecanismul metabolic intracelular catre efectele dorite in cadrul metabolismului glucidic. Efecte cu instalare mult mai lenta devin evidente dupa cateva ore sau chiar zile. Prin urmare. In momentul in care cantitatea de insulina scade . tesut adipos si ficat. [2] 7. y GLUT 6 are o funcite nedescoperita y GLUT 7 reprezinta transportorul de glucoza la nivelul microzomilor y GLUT 8 este modulat de insulina insa cu functie neelucidata. Aceste efecte apar ca urmare a modificarii stariii de fosforilare a acestor enzime. Acestea apar in urma modificarilor in viteza de transcriptie a ARN-ului mesager la nivelul ribozomilor pentru formarea de noi proteine. Excesul de insulina induce transportul prompt al glucozei in celule musculare.necesarul energeti al tesutului muscular nu este acoperi de glucoza ci de acizii grasi. Stimularea captarii glucozei de la nivel muscular : in mod normal membrana celulara a unui muschi aflat in repaus prezinta o permeabilitate scazula pentru glucoza.ce va fi utilizat ulterior de muschi pentru obtinerea de energie. Efectele celulare ale insulinei Efectul propriu-zis al insulinei este de a activa o serie de enzime si in acelasi timp de a inactiva o alta serie. care se leaga de membrana celulara facilitand captarea intracelulara a glucozei.

care este responsabila de polimerizarea monozaharidelor cu formarea Figura 8 . Hormonul insulinic exercita o serie de efecte ce determina depozitarea lipidelor sub forma de tesut adipos. . conducand la ateroscleroza severa. 7. realizand astfel una din cele mai importante functii ale sale.2 Efectele insulinei asupra metabolismului lipidic Efectele insulinei asupra metabolismului lipidic nu sunt la fel de evidente ca cele asupra metabolismului glucidic dar sunt la fel de importante si sunt pe termen lung.dar este amplificata la maxim in diabetul zaharat cand secretia de insulina este aproximativ nula. acesta fiind substratul sintezei lipidelor. Intre mese. [2] 7. Mecanismul prin care insulina determina captarea si depozitarea glucozei la ficat presupune mai multe procese ce au loc simultan : . In primul rand insulina stimuleaza utilizarea glucozei in majoritatea tesuturilor. Toate aceste actiuni ale insulinei au drep scop cresterea cantitatii de glicogen din ficat. Deficitul de insulina amplifica utilizarea lipidelor pentru producerea de energie .La nivelul celulelor hepatice insulina determina o crestere a captarii glucozei in sange. Mecanismul prin care insulina induce formarea rezervelor de proteine este unul mul mai complex decat cel al depozitarii glucidelor sau lipidelor. cand secretia de insulina este minima.Un alt rol a insulinei este de a stimula actiunea unor enzime ce induc sinteza de glicogen. acest proces avand loc in mod normal intre mese. In acelasi timp insulina stimuleaza si sintetizeaza acizi grasi.acest fapt find evident in momentul in care ingestia de glucide depaseste cantitatea de utilizare imediata pentru eliberarea energiei .3 Efectele insulinei asupra metabolismului proteic Unul din efectele insulinei asupa metabolismului proteic este acela de a stimula sinteza si depozitarea proteinelor si de asemenea de a impiedica degradarea lor. [5] .In concluzie la nive muscular insulina are capacitate de am amplifica rata de transport a glucozei in celula musculara aflata in repaus de cel putin 15 ori . canditatea de glucoza din sange scade iar astfel si secretia de insulina se reduce rapid iar glicogenul hepatic este scindat din nou la glucoza pentru a preveni o ulterioara scadere excesiva a glicemiei.Efectul insulinei asupra glucozei moleculelor de glicogen .acesta enzima fiind principala enzima care determina scindarea glicogenului in glucoza. [2] Insulina stimuleaza captarea intrahepatica. depozitare si utilizarea glucozai : insulina determina depozitare intrahepatica sub forma de glicogen a unei mari parti din glucoza absorbita dupa masa. in special a glicogen sintazei .Inactivarea fosforilazei heptice de catre insulina . avand ca rezultate scaderea consumului de lipide. . Lipsa insulinei are un efect dramatic daca are loc pe o perioada lunga de timp. Toate etapele degradarii lipidelor si a utilizarii lor ca sursa de energie sunt mult mai accelerate in absenta insulinei.

[2] Asa cum am precizat dezvoltarea rezistentei la insulina si afectarea metabolismului glucidic este in general un proces gradat. lipidic. Sindromul Donahue[carecaterizat prin dismorfism facial. avand trei consecinte majore: Cresterea glicemiei Amplificarea utilizarii lipidelor pentru producerea de energie si pentru formarea colesterolului la nivel hepatic [2] Depletia de proteine a organismului.relativ frecventa. retartd mental. Exista doau tipuri principale de diabet: [1] 1. rezistenta la insulina este determinata de anomalii ale cailor de semnalizare care leaga activarea receptorului de numeroasele efecte la nivel celular. Leziunile celulelor beta pancreatice sau bolile care afecteaza productia de insulina pot duce la aparitia acestui tip de diabet. Cu toate acestea . obezitatea fiind cel mai important factor de risc pentru diabetul de tip 2 atat la copii cat si la adulti. mecanismul care leaga obezitatea de rezistenta la insulina nu este inca foarte clar. secundar cresterii excesive in greutate. in aceasta categorie incadranduse 90% dintre pacientii cu diabet. Acest sindrom apare datorita unor mutatii ale genei care codifica receptorul de insulina. insulinorezistenta periferica si perturbarea metabolismului lipidic. Aceasta apare ca un raspuns compensator al celulelor beta pancreatice la diminuarea sensibilitatii celulelor tinta la efectele metabolice ale insulinei. Acest tip de diabet este cel mai des intalnit . rezistenta la insulina si Äsindromul metabolic´ preced in cele mai multe cazuri aparitia diabetului zaharat de ordin 2.adesea intre 50 si 60 de ani. Infectiile virale sau bolile autoimune pot fi implicate in distrugerea celulelor beta in cazul multor pacienti cu diabet zaharat de tip 1.asociat in cele mai multe cazuri cu obezitatea. de cele mai multe ori. cu toate ca si ereditatea joaca un rol major in inducerea susceptibilitatii celulelor beta la leziunile care apar in urma acestor agresiuni. care incepe cu cresterea in greutate si aparitia obezitatii. Diabetul zaharat de ordin 2 sau diabet non-insulinodependent : este o afectiune multifactoriala. in ultimii ani s-a constatat ca numarul de pacienti tineri care sufera de diabet este in continua crestere . 2. In anumite cazuri poate exsita o predispozitie ereditara pentru degenerarea celulelor beta chiar si in absenta infectiilor virale sau a bolilor autoimune. Diabetul de tip 2.iar boala se instaleaza treptat. Reducerea sensibilitatii la insulina afecteaza utilizarea si depozitarea glucidelor. In general. Cu toate acestea. proteic. Exista studii care sustin faptul ca la pacientii obezi ar exista mai multi receptori pentru insulina decat la cei normoponderali. Diabet zaharat de tip 1 sau diabet zaharat insulino-dependent[DZID] care este cauzat de lipsa secretiei de insulina. [7. in special la nivelul muschilor scheletici . Patologii medicale Insulinorezistenta periferica constituie un sindrom biochimic caracterizat prin cresterea marcata a sintezei de insulina in pofida unui nivel normal al glicemiei. Din acesta categorire de afectiuni fac parte o serie de boli ereditare cum ar fi : diabetul lipoatrofic infantil. fapt ce duce la imposibilitatea transmiterii intracelulare a mesajului hormonal. debuteaza in jurul varstei de 14 ani.intr-un interval de saptamani sau luni. anumite forme de obezitate. conditie ce poarta numele de rezistenta la insulina .8.8] . casexie. Boala este cauzata de deficitul de insulina. determinat fie de un deficit de secretie a insulinei. [2]  Obezitatea. fiind numit diabet zaharat juvenil. hipotrofie staturala] sau diverse tulburari endocrine. determinand cresterea glicemiei si stimuland o crestere compensatorie a secretiei de insulina.unii dintre ei avand varsat mai mica de 20 ani. in detrimentul insulinei active. [1] Mutatiile care apra la nivelul genei pentru insulina se manifesta prin insulinodependenta in masura in care este afectata recunosterea insulinei de catre receptorul sau specific. Diabetul zaharat de tip 1 se poate instala foarte rapid . Diabetul zaharat : este un sindrom caracterizat prin afectarea metabolismului glucidic. fie de o reducere a sensibilitatii tesuturilor la actiunea insulinei. Acesta tendinta se pare ca are loc datorita obezitatii tot mai des intalnita in randul adolescentilor si persoanelor tinere. Afectarea cailor de semnalizare a insulinei pare a fi strans corelata cu efectele toxice induse de acumularea de lipide in tesuturi precum muschi scheletici sau ficat. ficatului si tesutului adipos. diabetuld e ordin 1. O mutatie la nivelul situsului de scindare a precursorului insulinei genereaza cresterea marcata a proinsulinei in circulatie. Cu toate acestea. se asociaza cu o crestere a concentratiilor plasmatice ale insulinei[hiperinsulinemie]. In cele mai multe cazuri debutul bolii are loc dupa varsta de 30 ani .

daca sunt suficient de severe. ceea ce determina activarea reactionala a gluconeogenezei. O parte dintre tulburarile metabolice asociate acestui sindrom constituie factori de risc pentru boala cardiovasculara . [2] Printre alti factori care pot detemrina rezistenta la insulina se numara : . 4.Afectiuni genetice sau dobandite.Dislipidemii cum ar fi cresterea nivelului sangvin al trigliceridelor si reducerea HDL-colesterolului .Hipertensiune arteriala Toate aceste componente ale sindromului sunt strans corelate cu cresterea excesiva in greutate .provocata de deficitul glucokinazei. in special depunerea de tesut adipos la nivel abdominal . aceste sindroame fiind insotite de insulinorezistenta periferica. [1. Cauzele genetice ale obezitatii si rezistentei la insulina pot determina la randul lor. care este la randul sau o cauza majora de afectiuni cardiovasculare.2] Mic rezumat al posibilelor defecte cauzatoare de insulino-rezistenta : La nivel de prereceptor ‡ Insulina anormal ‡ Degradarea crescuta a insulinei ‡ Prezenta in sange a antagonistilor hormonali La nivel de receptor ‡ Scaderea numarului de receptori ‡ Receptori anormali ‡ Alterarea unor functii ale receptorului (activitatii tirozinkinazei. . autofosforilarea receptorului) La nivel postreceptor ‡ Alterari ale sistemului efectorilor (transportorii de glucoz ) ‡ Defecte ale enzimelor. Diabetul gestational debuteaza pe parcursul sarcinii si poate evolua spre instalarea diabetului zaharat. iar rezistena la insulina predispune la dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2. 6. Diabetul zaharat secundar apare in pancreatitele cronice sau in alte afectiuni care lezeaza integritatea functionala a pancreasului 5. [1] .Hiperglicemie a jeun . ce include arteroscleroza si afectarea consecutiva a diferitelor organe din corp. Diabetul secundar cu exces de hormoni hiperglicemianti se intalneste in bolile endocrine caracterizate prin hipersecretia de catecolamine[feocromocitom]. acromegalie]. in jurul organelor. Diabetul de tip Mody-2 este o afectiune ereditara monogenetica .Rezistenta la insulina este o componenta a unei cascade de afectiuni care este numita Ä sindromul metabolic´ .Rezistenta la insulina .Obezitatea. cortizol[sindromul Cushing] sau somatotropina [gigantism. aparitia diabetului de tip 2.Hipersecretia de glucocorticoizi[Sindromul Cushing] sau de hormon de crestere[acromegalia] care determina reducerea sensibilitatii diferitelor tesuturi la afectele metabolice ale insulinei si poate induce dezvoltarea diabetului zaharat. care afecteaza semnalizarea insulinica in tesuturile periferice . Acest sindrom prezinta urmatoarele caracteristici: .Sindromul ovarelor polichistice care se asociaza cu o crestere marcata a sintezei ovariene de androgeni si cu rezistena la insulina.9] 3. Desi este cert ca rezistenta la insulina este principala cauza a cresterii valorii glicemiei. reducerea tolerantei la glucoza sau sper restabilirea homeostaziei. implicate in metabolisme Intermediare [6. ca urmare se observa diminuarea glicolizei si a gliconeogenezei in ficat. Principala complicatie a sindromului metabolic este boala cardiovasculara. contributia rezistentei la insulina la aparitia unora dintre componentele sindromului metabolic nu este foarte clara. dar si a altor componente ale sindromului metabolic. in special daca aceasta se asociaza cu depunderea de tesut adipos in cavitatea abdominala. inclusiv a bolilor cardiovasculare.

cu debut la vârste variabile.persinaele la acre este intalnit acest tip de mutatii pot suferi de achanthosis nigricans.10] . Sau in cazul femeilor de un ovar poplichistic. aceste mutatii purtand numele de anomalii genetice. mergând de la hiperinsulinemie i hiperglicemie pân la forme severe de diabet (ex. piele îngro at .este caracterizat prin statur redus . prognosticul este nefavorabil. Nu sau identificat alter ri structurale sau func ionale la nivelul celulelor B pancreatice. absen a gr simii subcutanate.Sindromul debuteaz la vârste variabile. i una mai blând . aspectul caracteristic al fe ei. transmis autozomal recesiv . hiperandrogenism i Acantosis nigricans. In acesta forma de diabet intalnim hiperglicemie la varsta precoce. Acestea r spund la insulinorezisten prin hiperinsulinemie.este caracterizat prin: întârzierea cre terii intrauterine. Ac iunea insulinei la nivelul celulelor int este mediat de legarea sa de receptorul specific (receptorul pentru insulin ). sindromul Berardinelli-Seip) se caracterizeaz prin reducerea gr simii subcutanate. secundar transmiterii deficitare a semnaliz rii insulinei.Defecte genetice 1. insulinorezisten i hiperplazia celulelor B pancreatice. Pacien ii cu diabet lipoatrofic au o rezisten crescut la insulin . Muta iile în gena receptorului pentru insulin determin un fenotip variabil. Defecte genetice in actiunea insulinei In cele mai multe cazuri hiperinsulinemiea si hiperglicemiea conduc la o mutatie a receptorului pentru insulina . afectarea din ilor i a unghiilor. Lepresaunismul este consecin a muta iilor în subunit ile receptorului pentru insulin . transmis autozomal recesiv . Lepreshaunismul i sindromul Rabson-Mendenhall). transmis autozomal recesiv. pubertate precoce i hiperplazia glandei pineale. Insulino-rezisten a tip A se caracterizeaz prin: insulinorezisten sever la persoane neobeze. De i la ace ti pacien i nu apare cetoacidoza. Aceste sindroame sunt asociate cu diminuarea cre terii intrauterine i postnatale. determinat de defecte postreceptor ale c ii de semnalizare.sindrom pediatric. hirsutism. Rezisten a la insulin este probabil consecin a muta iilor în receptorul pentru insulin . muta ii care la nivel celular determin reducerea exprim rii genei receptorului pentru insulin i diminuarea r spunsului organismului la insulina endogen sau exogen . 2. transmis autozomal dominant. Perturbarea metabolismului glucidic se agraveaz cu timpul i poate ajunge la cetoacidoz . [9. Hiperglicemia apare la pubertate i nu predispune la cetoz . În func ie de severitatea manifest rilor au fost descrise dou forme ale sindromului: una sever . hipertrigliceridemie i steatoz hepatic .sindrom pediatric. Leprechaunism-ul . boale fiind dobandita printr-o dominta paterna autozomala. Sindromul Rabson-Mendenhall . Defecte genetice ale celulor pancreatice Defectele monogenetice ale functiilor celuleor pancreatice B sunt asociate diabetului zaharat. Diabetul lipoatrofic (lipodistrofia congenital total . cel mai des se intalneste mutatia cromozomala 12 care poarta numele de factor hepatic nuclear .

Testemitanu L. 4. editia a XI-a Insulina si tratamenul cu insulina Ioan A. Nicolae Harcu. 3.Actualitati in Cardiologie Ed. Apetrei E . 8.org www. Brumar.Anatomia omului volumul II. Veresiu. in Actualitati in diabetul zaharat. 12. 10.Editura Polirom .org/ http://commons. informatiile din text fiind in totalitate preluate din cartile precizate. Lisii Biochimie medicala 2007 Tratat de Fiziologie al omului editia a 11-a Guyton and Hall Editura Medicala Callistro I . Bostaca Ioan Cheile diagnosticului in clinica medicala . 9. Haulica Fiziologie umana .Editura Medicala Bucuresti . 1998. 6.com Site-urile sus mentionate le-am utilizat doar pentru copierea pozelor. 7. 2002.1999 Gherasim I.Sindromul X metabolic. Gabriela Roman Ionescu-Targoviste C . Amaltea.Iasi . Ed. Scaiul. 13.Metode de estimare a secretiei de insulina si a sensibilitatii la insulina.Secretia de insulina si insulinorezistenta in etiopatogenia diabetului zaharat de tip 2. Lichiardopol R . 1999. 2.2001 http://www. Medicina interna vol II. Ed.wikimedia.wikipedia. In: Gherasim L. 5. Editura a III Editura Medicala 2009 Victor Papilian .Bibliografie : 1. . Lichiardopol R .sigmaaldrich. Universitatea de stat de Medicina si Farmacie N. 11.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful