You are on page 1of 20

Ce trebuie să facă

un copil
pentru a ajunge
„un om mare”? pag. 3
Jocuri pentru copii – Un părinte
pag. 4
Rugăciunea de dimineaţă – Damaris Bei
1. Să fie ascultător de părinţi – pentru a pag. 5
Două jertfe – Corina Hriţcu
fi fericit.
pag. 6
2. Să înveţe la şcoală – pentru a-şi „Căutaţi în cartea Domnului (Matei 21-28) şi citiţi! Nici
una dintre acestea nu va lipsi...” – Iosif Natanael Anca
dezvolta capacitatea intelectuală.
pag. 7
3. Să frecventeze o şcoală biblică pentru Tălmăciri – Estera Anistoroaei
Fiul lui… de la A la Z – Simina Aura
copii – pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu Tălmăciri A-Z – Denisa Atudoroae
pag. 8
şi planul Lui pentru om.
Romani 5:12 – Florin Copil
4. Să se roage zilnic – pentru a beneficia pag. 9
Preţuiţi ceea ce aveţi
de ajutorul lui Dumnezeu.
pag. 10
5. Să înveţe o meserie – pentru a-şi Teama de integrare în societate a copiilor lui
Dumnezeu – Maria Cunta
câştiga pâinea cea de toate zilele.
pag. 11
6. Să-şi îngrijească trupul – pentru a fi Nu renunţa!… – Larisa Scacon
pag. 12
sănătos. Amintiri de la examene
7. Să se dedice Domnului – pentru a‑şi pag. 13
Ioiachin – Predicatorul
înţelege chemarea în lucrarea sfântă. pag. 14
Omul dator, Dumnezeu iertător – Marius Leahu
pag. 15
Teamă sau curaj – Iosif Anca
Fondurile necesare editării si distribuirii pag. 16
revistei „Betel pentru copii si adolescenţi”, ajunsă Ce a mai rămas din unitatea Bisericii?
în prezent la 4.500 de exemplare, se constituie din pag. 17
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să Răspunsuri, Întrebări
sprijine această lucrare pot depune bani în contul pag. 18
Bisericii lui Dumnezeu Apostolică Arad, deschis Fapte de ieri şi atitudini de astăzi
la BCR Arad, având codul IBAN: RO 37RNCB pag. 19
1200000 135260001. Carte din Biblie… – Daniel Tomuş
Domnul neprihănirea noastră – Cornel Rusu
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei

ISSN: 1583-2589
Editorial

Îmi amintesc că în copilărie mi-au plăcut diferite jocuri într-un mod exagerat (considerat de
cei adulţi din jurul meu). Ştiu că de mai multe ori le-am spus că mă voi juca şi când voi fi om mare. Ei,
acum mă mai joc uneori cu copiii mei „de-a ursul şi căţeii”, dar s-au adeverit şi cu mine cele constatate
de apostolul Pavel în 1 Corinteni 13:11 - „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil,
gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc”. Fiţi siguri, copii, că aşa
vi se va întâmpla şi vouă, dar până atunci „Let’s play!”.
Dragi copii! Cum şi cu ce vă jucaţi? Toate jocurile sunt bune pentru copii? Poate aţi auzit despre
un bărbat african care a capturat un pui de tigru şi l-a adus acasă ca să se joace copiii cu el. Imediat ce
a aflat, şeful tribului i-a spus: „tigrii mici se fac mari şi tigrii mari ucid oameni!” N-au trecut decât câteva
luni de zile şi un băiat frumos a fost omorât de felina sălbatică. De asemenea, am auzit despre un băiat
care a luat pistolul tatălui său şi a împuşcat mortal un coleg de joacă, aşa cum văzuse (pe calculator) la
un joc cu lupte şi împuşcături. Răspundeţi voi dacă au fost bune aceste două jocuri: unul, cel din junglă,
iar celălalt dintr-o metropolă modernă.
Evident că puteţi să folosiţi jocuri ce se pot practica în aer liber; într-un câmp sau într-un parc
şi totodată jocuri ce necesită diferite materiale sau un suport electronic – calculator sau alte dispozitive.
Eu nu vin să vă fac ordine şi curăţenie la locul de joacă, ci doar vă propun câteva criterii pe care să le
discutaţi împreună cu părinţii voştri, pe baza cărora să vă puteţi selecta jocurile.
• Jucaţi-vă cu fraţii sau surorile voastre (în familie), abia apoi cu alţi copii din familii de
credincioşi şi numai dacă nu aveţi pe nimeni, cu ceilalţi copii din lume, dar nicidecum cu cei care
vedeţi că sunt răi;
• Practicaţi jocuri inteligente în care trebuie să descoperiţi, să căutaţi: labirinturi, puzzle,
răspunsuri, soluţii, dezlegări. Încercaţi să fiţi creativi: construiţi, montaţi, îmbrăcaţi. Ce folos şi
ce bucurie aveţi să bombardaţi, să incendiaţi şi să distrugeţi?
• Participaţi la jocuri recreative, de destindere, în care se formează prietenii şi se dezvoltă
sentimente de împlinire sufletească: excursii, plimbări, mişcări în aer liber, dar numai cu copii serioşi
şi fără concursuri şi partide care produc supărări, căci pot fi întreceri fără rivalităţi şi mânii.
• Folosiţi cu măsură calculatorul, telefonul mobil sau alte aparate electronice, căci altfel
vă veţi obosi prea tare ochii şi vă veţi bloca într-o lume de roboţi. Dumnezeu a aşezat omul în
natură nu într-o hală industrială.
• Nu introduceţi în memoria aparatelor jocuri care, dacă ar fi practicate în mod real, ar cauza
crime şi foarte important nu priviţi imagini pornografice – căci vă vor distruge; deşi veţi fi foarte ispitiţi să
le vedeţi – vă spun cu toată răspunderea că, în timp, vă va părea foarte rău, dar va fi prea târziu.
• Jucaţi-vă în aşa fel încât dacă ar fi tata şi mama de faţă sau vreun înger; să nu vă fie
ruşine. Nu lăsaţi pe Satan să intervină în joaca voastră şi să vă enerveze.
Vă rog, nu uitaţi că trebuie să vă jucaţi numai după ce aţi muncit şi învăţat. Totodată amintiţi-vă
la timp când trebuie să mergeţi la adunare şi la culcare.
Vă doresc o copilărie de care să vă amintiţi cu drag toată viaţa!
Un părinte


Toţi oamenii mari au fost mici mai întâi

„Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa!
Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept”
(Psalmul 5:3).

Îmi amintesc cu drag de anii copilăriei şi aş vrea să vă împărtăşesc o experienţă personală pe
care am trăit-o pe când eram în clasa a III-a. Mama m-a învăţat că întotdeauna, înainte de a pleca la
şcoală şi după ce mă întorc, să am zece minute de părtăşie cu Dumnezeu în rugăciune. Ea mă întreba
înainte de-a pleca la şcoală dacă mi-am respectat timpul de închinare. Uneori plecam capul ruşinată şi
atunci eram întoarsă pentru a face o rugăciune, dar alteori, cu un zâmbet larg, îi dădeam un răspuns
afirmativ, iar ea mă binecuvânta cu bucurie. Nu prea înţelegeam eu întotdeauna de ce trebuia să fac
acest lucru, dar simţeam adesea puterea acelor rugăciuni.
Însă a fost un timp în care mama a neglijat educaţia mea spirituală şi nu mă mai întreba dacă
mi-am ţinut timpul de rugăciune. Cum eu nu prea am înţeles suficient semnificaţia acelor clipe, am
renunţat destul de uşor, dar Dumnezeu a vegheat asupra tuturor lucrurilor şi a adus o stare în viaţa mea
de copil ca să înţeleg importanţa rugăciunii.
Cam după aproximativ o săptămână după ce renunţasem la timpul de rugăciune, am observat
că doamna învăţătoare striga şi mă certa frecvent la şcoală. Din orice motiv, îmi făcea observaţie. Chiar
dacă numai mă întorceam în spate la colega după o radieră îmi atrăgea atenţia. Dacă auzea pe cineva
vorbind în clasă, i se părea că eu vorbeam şi mă sesiza. Comportamentul învăţătoarei faţă de mine mă
făcea să mă simt umilită şi jignită faţă de colegii mei şi cum sunt mai timidă, adesea plângeam.
Într-o zi, întorcându-mă de la şcoală, mă gândeam: „Oare de ce se poartă atât de rău cu mine
doamna învăţătoare chiar fără să fiu de vină uneori?” Şi, ca o lumină, mi-a venit în minte gândul că eu
nu mă mai rugam dimineaţa. Am hotărât ca. de a doua zi, să-mi reiau momentele de părtăşie aşa cum
m-a învăţat mama. În următoarea zi, înainte de a merge la şcoală, am citit un psalm şi am avut zece
minute de rugăciune, în care am spus cu insistenţă Domnului: „Te rog, fă ca doamna învăţătoare să nu
mai strige la mine, căci mi-e ruşine de colegii mei şi mă simt jignită şi iartă-mă că nu ţi-am mulţumit până
acum de toate zilele bune ce le-am avut la şcoală. Amin”.
Am plecat la şcoală, fiind încredinţată că El m-a ascultat. Fiind o fire mai jucăuşă, nici nu am
observat că în acea zi doamna învăţătoare nu strigase la mine şi doar în drum spre casă am sesizat
diferenţa faţă de zilele precedente. Am înţeles atunci cu adevărat importanţa timpului de rugăciune.
M-am dus acasă bucuroasă şi i-am împărtăşit şi mamei acest lucru. Ne-am plecat pe genunchi şi am
mulţumit amândouă Domnului. Eu, pentru că Domnul mi-a rezolvat problema, iar mama pentru că El
m‑a făcut să înţeleg importanţa rugăciunii. Anii au trecut, au urmat alţi ani de şcoală cu examene şi ispite
mai mari, dar de fiecare dată am constatat cele scrise de David, omul rugăciunii, în Psalmul 32:6-8 - „De
aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l
vor atinge deloc. Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjuri cu cântări de izbăvire.
„Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea
privirea îndreptată asupra ta”.
Din cele relatate şi experienţele altora, am învăţat că timpul cel mai potrivit pentru
rugăciune este dimineaţa. Apoi, ca o cerere de ajutor în continuare, îşi are locul rugăciunea de la
amiază, iar cel mai plăcut mod de a-ţi petrece timpul înainte de a adormi este tot în rugăciune şi
citirea unui cuvânt din Biblie. Momentele de rugăciune sunt nişte clipe câştigate pentru o viaţă
mai bună şi mai aproape de Domnul nostru!
Damaris Bei 

Priveşte şi gândeşte

Pe pajiştea bogată turma păştea liniştită urmând paşii băiatului ce o păzea. Mieii şi
mioarele coborau şi urcau când în deal pentru iarba deasă, când în vale pentru a-şi adăpa trupul
ostenit de arşiţă. Glasul băiatului fredona cântecul păstorului, închinat Dumnezeului părinţilor
lui, care privea cu plăcere la Abel. Nu a cunoscut raiul pentru că neascultarea părinţilor lui l-a
coborât pentru a lucra pământul şi a-şi câştiga hrana prin muncă, însă sufletul lui nu contenea
a mulţumi pentru toate. Aproape de casă asculta mereu glasul mamei care povestea mereu
splendoarea pierdută în urma neascultării. Ispita unui fruct oprit închise pentru ei poarta raiului
urmând ca prin suferinţă să-şi câştige din nou locul în grădină. Dumnezeu privea cu plăcere
inima bună a lui Abel şi privi plăcut jertfa ce i-o aduse pe altar. Se înălţa spre cer, spre Dumnezeu
cu mintea şi inima lui de copil.
Întors de la câmp fratele lui, Cain, aşeză din roadele câmpului un coş de bucate pentru
a cinsti pe Dumnezeu, dar inima lui era rea şi ucigătoare. Nu privea cu plăcere jertfa fratelui său
şi începu să‑l urască de moarte. S-a înăbuşit flacăra jertfei lui iar inima i s-a umplut de scrum.
Mâna i s-a umplut de sânge şi blestemul lui Dumnezeu a căzut asupra lui. Izgonit din ogorul său
nu a mai primit roadele pământului, căci sângele fratelui său striga din ţărână.
Ucide ura şi ne umple mâinile de sânge? Se ascunde sub zâmbetul nostru o sabie care
coboară în ţărână pe fratele nostru? Putem să strângem mana unui prieten iar inima să ne fie
mânioasă şi respingătoare pentru că-i privim jertfa care se înalţă frumos spre cer?
Corina Hriţcu


Căutaţi în cartea Domnului

Căutaţi în cartea Domnului (Matei 21-28) şi citiţi!
Niciuna dintre acestea nu va lipsi!

1. Domnul Isus a intrat în Ierusalim călare pe un_______________, venind dinspre _________
Noroadele strigau cu glas tare: ________________________________________________________
iar oamenii din cetate ziceau:__________________________________________________________

2. În Matei 23 se aminteşte sintagma: „vai de voi”, în dreptul cărturarilor şi fariseilor de_____ ori şi
ei sunt comparaţi cu: ________________________________________________________________

3. Semnele venirii Domnului şi ale sfârşitului veacului, conform Matei 24 sunt: ________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

4. Asociaţi personajele cu replicile lor:

Domnul Isus „Bucuraţi-vă”
Copiii din Templu „Osana, fiul lui David”
Ostaşii dregătorului „Plecăciune Învăţătorule”
Petru „Nu ştiu ce vrei să zici”

5. Enumeraţi animalele amintite în aceste capitole şi specificaţi care dintre ele semnifică o anumită
categorie de oameni _________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

6. În Matei 21-28 apare cifra trei în următoarele situaţii: _________________________________
_________________________________________________________________________________

7. Care sunt cuvintele rostite de Domnul Isus în timpul judecăţii lui şi în timpul cât a stat pe cruce?
De ce credeţi că a vorbit atât de puţin?
_____________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

8. Unele ditre femeile care l-au slujit pe Domnul Isus au fost alături de El în momente dificile,
dovedind multă iubire şi statornicie. Care sunt ele, în ce momente s-au evidenţiat şi cum au fost răsplătite
de Domnul Isus? ____________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________

9. Care sunt semnele învierii Domnului Isus prezentate în Evanghelia lui Matei?
_____________________________________________________________________

10. Asociaţi următoarele afirmaţii cu pildele corespunzătoare:

„Veghiaţi dar că nu ştiţi ziua când va veni Fiul omului” Pilda celor doi fii
„Pentru că celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos” Pilda nunţii fiului de împărat
„Adevărat vă spun că vameşii şi curvele
merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu” Pilda celor 10 fecioare
„Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi
şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite” Pilda talanţilor
„Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi” Pilda vierilor
Iosif Natanael Anca 

Căutaţi în cartea Domnului

Tălmăciri

A – B Mormintele lăcomiei
A
1. Nu mai e slavă (1 Samuel 4) 1
2. Mulţime (Ezechiel 39) 2
3. Tigru (Daniel 10) 3
4. Fiul durerii mele (Geneza 35) 4
5. Tabeera (Numeri 11) 5
6. Avdie 6
7. Hadasa (Estera 2) 7
8. Izvorul celui ce strigă (Judecători 15) 8
9. Tulburare (Iosua 7) 9
10. Gherşom (Exodul 18) 10
11. Tatăl mulţimii (Geneza 17) 11
12. Tabăra îndoită (Geneza 32) 12
13. Ruben fără „fiu” (Geneza 29) 13
14. Noroc din toate părţile (Ieremia 20) 14
B

Estera Anistoroaei

Fiul lui________ Tălmăciri
de la „A” la „Z” (Genesa) de la „A” la „Z”
Terah 1. Iosif
Iacov 2. „Fiul durerii mele”
Enos 3. Milo
Ana 4. Samuel
Iuda 5. „Dumnezeul Betelului”
Levi 6. Beniamin
Noe 7. „Noroc”
Avraam 8. „Nimicire deplină”
Betuel 9. ,,Adaos”
Iosif 10. „Abel-Miţraim”
Lameh 11. „Alipire”
Şobal 12. „Scos”
Ruben 13. „Luptele lui Dumnezeu”
Esau 14. Ierusalim
Zabulon 15. Solomon
Işahar 16. Isahar
Iafet 17. „Ascultare”
Gad 18. Baal-Peraţim
Nahor 19. Acor
Reuel 20. „Descoperitor de taine”
21. Manase
22. Miţpa
23. Şeşbaţar
Simina Aura
Denisa Atudoroae


Lecţia biblică pentru copii

„...printr-un singur om a intrat păcatul în lume,
şi prin păcat a intrat moartea,
şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor,
din pricină că toţi au păcătuit...”
(Romani 5:12)

Sunt sigur că aţi auzit de boli care se transmit foarte repede, ca de exemplu pojarul sau varicela.
Dacă un copil ce are o astfel de boală contagioasă merge la şcoală, în curând majoritatea colegilor din
clasă vor primi virusul.
În Biblie, Dumnezeu ne vorbeşte despre o boală mult mai gravă care a apărut în lumea noastră,
o boală a sufletului – păcatul.
Chiar la început, când Dumnezeu la creat pe Adam, l-a făcut sănătos, fără păcat, dar i-a dat
posibilitatea să aleagă să asculte sau să nu asculte de Dumnezeu. Însă când primii doi oameni au fost
ispitiţi de Satan au ales să nu-L asculte pe Domnul şi astfel s-au îmbolnăvit în sufletul lor devenind
păcătoşi. De atunci toţi copiii care se nasc în lume poartă boala păcatului în natura lor. Întreabă-te
cine te-a învăţat să minţi, să fii răutăcios şi să nu-ţi asculţi părinţii? Cu siguranţă nici fraţii mai mari şi
nici învăţătoarea de la şcoală, şi totuşi se întâmplă să păcătuieşti astfel. Înseamnă că şi tu, la fel ca
toţi oamenii, ai boala numită păcat. La fel ca şi elevul bolnav ce îşi îmbolnăveşte colegii, şi Adam a
îmbolnăvit toată lumea, pentru că printr-un singur om (Adam) a intrat păcatul în lume.
Dar ce a adus neascultarea lui Adam? Moartea! El, care a fost creat să trăiască veşnic în
grădina Edenului împreună cu Dumnezeu, după ca s-a îmbolnăvit de păcat a murit. Din acel moment,
prin păcat a intrat moartea în lume, adică toţii copiii care se nasc sunt condamnaţi să fie despărţiţi
de Dumnezeu. Însă Domnul i-a promis lui Adam chiar atunci că El va vindeca lumea de păcat şi de
pedeapsă (de moarte) prin Isus Hristos – Fiul Său.
Pentru că Dumnezeu e sfânt a trebuit să pedepsească păcatul prin durere, suferinţă şi moarte.
Satan însă încearcă prin gânduri rele să ne facă să credem că a păcătui e ceva bun şi frumos. Chiar
dacă eşti copilul lui Dumnezeu trebuie să ai grijă că şi la tine va veni diavolul să te ispitească. Poate vezi
colegi de vârsta ta care fumează sau care au deja prietenă şi te gândeşti că se distrează fain împreună
şi sunt liberi să facă tot ceea ce vor. Gândeşte-te că urmările păcatului sunt suferinţă şi robie, dar Tatăl
tău vrea să iţi dea ajutor să nu păcătuieşti şi să fii liber.
Pentru că păcatul a trecut asupra tuturor oamenilor, şi moartea a trecut. Toţi oamenii mor într-o
zi. De aceea sunt cimitire în fiecare localitate. Sunt însă oameni care trăiesc fizic, dar sunt morţi faţă
de Dumnezeu din cauza păcatului lor. Poate te întrebi de ce trebuie sa fim pedepsiţi pentru păcatul lui
Adam? Nu, nu suntem pedepsiţi pentru păcatul lui ci pentru păcatul pe care îl facem noi în fiecare zi
neascultând de Dumnezeu.
Nici tu şi nici eu nu putem scăpa de răul cu care ne-am născut. Am moştenit natura păcătoasă
şi nu o putem schimba. Dar promisiunea lui Dumnezeu făcută lui Adam s-a împlinit într-o zi. Isus Hristos
– singurul fiu al lui Dumnezeu – s-a născut în lumea noastră şi a trăit fără păcat, iar prin jertfa de pe
cruce a învins moartea şi pe Satan. El e singurul tratament pentru păcat. Pentru fiecare greşeală poţi fi
iertat daca îţi ceri iertare şi crezi că El e Fiul lui Dumnezeu.
Crede în Isus Hristos şi trăieşte o viaţă sănătoasă.

Florin Copil 

Adolescenţa

Adeseori îmi aduc aminte de perioada aude nimeni. Când eram descoperită, mă simţeam
copilăriei, apoi de renumita perioadă a adolescenţei ruşinată că sunt atât de slabă şi credeam că dacă
şi mă grăbesc să ajung la perioada tinereţii, deoarece mă vede mama se va simţi vinovată pentru suferinţa
pare mai însorită… Căutând în lume fericirea m-am mea. Făceam eforturi să nu plâng acasă, aşa că de
izbit crunt de duritatea acestei vieţi. Totuşi, în cel mai multe ori plângeam pe stradă sau la şcoală.
greu moment din viaţă, Dumnezeu a fost acolo şi După ce mama a divorţat, câţiva ani nu am
mi‑a întins mâna salvatoare. mai ştiut nimic de tata. O dată l-am sunat şi când
De când mă ştiu am avut parte de furtunoase i-am auzit vocea am închis, am vrut doar să ştiu
certuri în familie. Încă din primii ani de căsnicie ai dacă mai trăieşte. În clasa a 7-a eram înveninată
părinţilor mei, au apărut divergenţele, care din păcate de ură, jurând că-l voi face pe tata să plătească
nu au fost fără urmări. Fiind cea mai mică din familie, fiecare lacrimă pe care am vărsat-o din cauza lui.
eram şi cea mai înceată, rămânând mereu în urmă. Au urmat ani grei. Tata nu ne plătea decât
Mi-aduc aminte că o dată eram la masă şi datorită pensia alimentară, suma care a fost stabilită la divorţ
faptului că am rămas în urmă cu mâncarea, tatăl meu şi care reprezenta foarte puţin. Locuiam împreună
s-a înfuriat foarte tare şi mi-a turnat felul doi peste felul cu mama într-un apartament primit de la primărie ca
întâi. Am privit mâncarea „bogată” ce se afla în faţa să stăm în el, ne-a fost foarte greu. Banii pe care îi
mea şi am refuzat să o mănânc. Prima intenţie a tatălui primeam de la tata erau puţini, iar salarul mamei era
meu a fost să mă pocnească, dar mama era acolo şi mic. Eu şi fratele meu eram la şcoală şi ca să putem
mâna tatălui a fost „nevoită” să schimbe direcţia. Până plăti cheltuielile, mama era nevoită la fiecare sfârşit
la vârsta de opt ani am vărsat multe lacrimi şi am avut de săptămână să plece în Ungaria sau Iugoslavia să
multă spaimă. Puteţi să vă închipuiţi ce era în inima vândă marfă. Un timp a fost bine, dar apoi a început
unui copil de 6-7 ani când trebuia să petreacă noaptea războiul şi marfa mamei a fost confiscată. Când a
împreună cu mama şi un frate sub un acoperiş străin, intrat mama pe uşă nu am mai ştiut ce să fac. Era
deoarece uşa casei noastre era încuiată de tata. Eram prima dată când am văzut-o plângând. Banii investiţi
alungaţi din căminul nostru… De multe ori mama se în marfă erau împrumutaţi!
hotărâse să se despartă de tata, dar gândindu-se la În toţi aceşti ani, dacă Dumnezeu nu ar fi
copii, se răzgândea. În cele din urmă, mama a făcut pus o dragoste aşa mare în inima mamei pentru
pasul acesta – a divorţat! noi, nu ştiu unde aş fi acum. Mă străduiam să fiu cât
Tata nu ne-a lăsat în apartament, aşa că am mai cuminte, ca să nu poată oamenii să-i reproşeze
fost nevoiţi să stăm la bunici. Când am plecat de acasă ceva mamei. Mi-a lipsit mult dragostea tatălui, şi
aveam multe bagaje şi pentru că mama nu avea bani acum îmi lipseşte… Când am început să frecventez
de taxi a trebuit să mergem pe jos. Era iarnă şi bagajele biserica, mi-a fost greu, deoarece, erau ca nişte
au fost puse pe o sanie şi săraca mamă trăgea. Ca săgeţi trimise spre inima mea, atunci când vedeam o
şi cum nu era îndeajuns pentru o femeie rămasă în familie întreagă, cu mamă, tată, fraţi şi surori venind
stradă, noi copiii, ne-am aşezat peste bagaje şi ea a la biserică. Ştiam carenţa mea familială şi mă durea.
trebuit să-şi adune toate puterile pentru a ne trage. Multă vreme m-am confruntat cu întrebarea: „De
Într-o dimineaţă, mama a plecat la serviciu, ce nu m-am născut şi eu într-o familie creştină?”
iar noi, copiii, ne-am uitat pe geam după ea şi mare Răspunsul nu l‑am primit. Nici nu îl mai aştept.
ne-a fost mirarea şi spaima când l-am zărit pe tata Acum aştept mântuirea familiei… Şi pentru toate
coborând dintr-un taxi şi spunându-i şoferului să- lucrurile, fie binecuvântat Numele Domnului că
l aştepte că va veni înapoi imediat. Avea în mână El ştie de ce-i aşa!
un baston şi plecase în urma mamei furios. Nu cred Nota redacţiei: Acest articol ce conţine
că s-a întâmplat ceva, mama nu ne-a spus nimic, o experienţă din care se pot învăţa multe, a apărut
dar intenţia tatălui a contat mult pentru mine… La nesemnat. Evident că am dori să cunoaştem această
bunici locul era înghesuit, dormeam mai mulţi într‑o adolescentă, dar mai mult decât atât îi dorim şi ne
cameră. Seara, înainte să adorm, mă întorceam rugăm ca: Dumnezeu să-i dea la vremea potrivită
cu faţa la perete şi plângeam, crezând că nu mă o căsătorie binecuvântată!

Adolescenţa

În anul 2002 s-au produs primele schimbări în viaţa mea. Prietenele mele cu care mă înţelegeam
mai bine s-au căsătorit, iar eu fusesem operată de colecist cu câteva luni în urmă. Rămasă oarecum singură,
simţeam o frământare şi parcă nu-mi găseam locul, dar Dumnezeu a lucrat minunat.
În perioada aceea m-am întâlnit cu o veche prietenă, despre care nici nu ştiam că s-a pocăit. De fiecare
dată ea îmi vorbea mult despre Dumnezeu, iar eu am devenit tot mai interesată. Treptat viaţa mea s-a schimbat,
iar golul din inimă mi se umplea cu cât aflam adevărul.
Începusem să-mi schimb concepţiile şi comportamentul, în vorbire, în îmbrăcăminte. Ceea ce mă determina
să fac aceasta era bucuria mântuirii şi chemarea pe care mi-o făcea Dumnezeu, mai ales că vedeam sinceritatea
surorilor tinere cu care m-am împrietenit, cât şi atmosfera plăcută din adunare în cântări şi rugăciune.
Tot atunci însă a apărut şi teama de ceea ce vor zice oamenii (familia, neamurile, vecinii, prietenii şi alţii
care mă cunoşteau) despre mine şi ce urmări va avea pocăinţa mea. Am fost prigonită uşor cu vorbe, însă simţeam
o bucurie să sufăr pentru Domnul, după cum scrie în Filipeni 1:29 - „Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu
numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El”. Mi-am dat seama că a fi ofensat pentru Domnul este un har de care
trebuie să ne bucurăm. M-am gândit ce uşor este în vremea noastră, faţă de prigoana care au îndurat-o alţi creştini.
Am trecut biruitoare peste cuvintele provocatoare sau făptuitoare şi am dobândit dorinţa de a vorbi celor din
jurul meu despre Domnul Isus Hristos. De multe ori mă rog Domnului ca să deschidă „uşă de cuvânt” să pot mărturisi
altora despre credinţa mea. Dar mărturisirea noastră nu are valoare, dacă nu dăm dovadă oricând şi oriunde, că trăim
o viaţă cu Dumnezeu în purtare şi vorbire, având bunătate, blândeţe, iertare, modestie în îmbrăcăminte, căci numai
cine este îmbrăcat cuviincios are puterea să vorbească despre Dumnezeu, în rugăciune şi post.
Treptat am înţeles că Dumnezeu trimite încercări şi îngăduie suferinţe pentru a ne ajuta să ne dezvoltăm un
caracter bun. El nu doreşte să le îndepărteze de la noi până când nu învăţăm să depăşim aceste probleme. Dacă greşim,
putem învăţa cum să nu le repetăm pentru a ne clădi un caracter sănătos. Stând aproape de Dumnezeu, peste ani vom
realiza că toate încercările prin care am trecut, ne-au întărit credinţa.
Am fost marcată de următoarea imaginaţie: Inima mea era aşezată în faţa Marelui Olar. Păcatul şi
suferinţa o ruinase şi o pătase. Stăpânul plângea, căci ştia ce trebuie să facă. Trebuia să-mi zdrobească inima
în bucăţi pentru a-I fi de vreun folos. A ridicat ciocanul împrejurărilor şi a îngăduit lovituri dureroase să‑mi
zdrobească inima până când ea a ajuns numai ţărână; fără viaţă şi nemişcată. Suspină şi un şir de lacrimi
alunecară pe obrajii Săi. Mă privi în ochi şi îmi spuse cu blândeţe: „Fii curajos, copilul Meu, nu am terminat
încă. Suferinţa pe care o îngădui îţi va face bine în cele din urmă. Eu am un scop în tot ceea ce fac”.
Pe măsură ce Domnul a modelat inima mea, deveneam folositoare şi am dobândit un nou rost. El mai
are încă mult de lucrat în mine, dar ştiu că nici o inimă nu poate fi atât de zdrobită, încât Stăpânul să n-o poată
transforma într-o frumoasă capodoperă a iubirii Sale.
Pentru a trece mai uşor prin încercările şi valurile care izbesc în barca vieţii noastre, voi prezenta o
reţetă împotriva suferinţei. Un ceai pe care şi eu îl prepar şi-l beau destul de des.
Ingrediente:
1. Mulţumirea: Fii mulţumit cu ceea ce ai!
2. Gândirea înţeleaptă: Fie că te bucuri, fie că te necăjeşti, tot în suferinţă eşti, aşa că mai bine
să treci prin ea bucurându-te.
3. Amintirea păcatelor tale: Număraţi-le şi presupunând că fiecare păcat merită o zi de suferinţă,
gândeşte-te câte zile ar trebui să petreci în suferinţă.
4. Gândul la suferinţele Domnului Isus: El a îndurat pentru noi suferinţa şi moartea. Jertfa a fost
calea mântuirii.
5. Recunoaşterea faptului că suferinţa ne-a fost dată de Tatăl ceresc nu ca să ne facă rău, ci ca
să ne curăţească şi să ne sfinţească: Suferinţa prin care trecem, are scopul de-a ne purifica şi de a ne
pregăti pentru Împărăţia Cerurilor.
6. Cunoaşterea faptului că nici o suferinţă nu poate dăuna vieţii unui creştin: (Romani 8:28-39).
7. Speranţa: Roata vieţii va continua să se învârtească. Ea poate să mă readucă la sănătate şi
chiar la o stare mai înaltă decât înainte.
(continuare în pagina 11)

10
Statutul moral şi spiritual al copilului

…un mesaj atât de simplu şi în acelaşi Janas Salk, a descoperit vaccinul împotriva
timp atât de complex. Cel mai tentant lucru pentru poliomelitei. Însă înainte ca să descopere vaccinul, a
orice persoană care a greşit este renunţarea. încercat 200 de vaccinuri fără succes. Când cineva
Dacă privim cu atenţie la sportivi, putem observa l-a întrebat: „Cum te-ai simţit eşuând de 200 de ori?”
cât de mult muncesc ei pentru o medalie. Având în Salk a răspuns: „N-am eşuat în viaţa mea de 200
vedere condiţiile în care lucrează, la nenumăratele de ori. Am fost învăţat să nu folosesc cuvântul eşec.
ore de antrenament, am putea spune că ei sunt Doar că am descoperit 200 de moduri în care nu se
cei mai predispuşi renunţării. Însă, pentru că ştiu poate vaccina împotriva poliomelitei”.
că la sfârşitul unei competiţii sportive pot câştiga „Eşecul este o parte indispensabilă şi de
o medalie cu glorie şi bani, ei nu renunţă. La fel neînlocuit a procesului de învăţare şi creştere. Iată
soldaţii pe front sunt un exemplu de rezistenţă şi principiul după care aceasta funcţionează. Nu eşecul
perseverenţă în luptă. Ei îşi riscă viaţa şi unii nu este cel care te modelează, ci modul în care reacţionezi
renunţă până la moarte. în faţa eşecului este ceea ce te modelează”.
Cu atât mai mult, noi care putem câştiga Oare noi de câte ori folosim cuvântul eşec în
gloria eternă şi viaţa veşnică, trebuie să fim toate formele lui: renunţare, abandon, lipsă de pasiune,
credincioşi până la moarte (Apocalipsa 2:10). nereuşită, insucces?... Cât de des rostesc părinţii
În orice situaţie ne aflăm, indiferent de modul în asemenea cuvinte în faţa copiilor? Cât de des spun
care se prezintă ea şi independent de ceea ce părinţii, copiilor, că Dumnezeu poate realiza imposibilul
fac alţii, dacă ne-am decis să facem un lucru şi şi că renunţarea este un lucru la care un copil al lui
avem convingerea că este după voia Domnului, Dumnezeu nici nu ar trebui să se gândească? Aici
nu trebuie să renunţăm la el, nu avem voie să referindu-mă bineînţeles la lucruri pozitive, la activităţi
renunţăm (Mica 18:1-7; Filipeni 4:13). pe care fiecare slujitor al lui Dumnezeu le face pentru
Florence Chadwick a fost prima femeie Domnul. Oare dacă ai fi fost tu în cazul lui Janas Salk,
care a reuşit să traverseze înot Canalul Mânecii, ai mai fi continuat să lupţi pentru o cauză aproape
deci efortul prelungit nu era o noutate pentru pierdută? Răspunde-ţi sincer la această întrebare
ea. Dar mai apoi, când şi-a propus o misiune în inima ta şi de acum, înainte de a renunţa la o
asemănătoare pe coasta Californiei, a sfârşit convingere, la un principiu, la un lucru pentru care lupţi
prin abandon. În acea zi, vântul şi ceaţa i-au stat şi ştii că este după voia lui Dumnezeu, gândeşte-te şi
foarte mult împotrivă. Deşi a fost încurajată de găseşte o soluţie, o modalitate prin care să-ţi faci totul
cei din bărcile de salvare din jur, ea a renunţat. A mai uşor, dar nu renunţa... căci renunţând plăteşti fără
constatat după aceea că mai avea puţin până la să vrei preţul renunţării… acela de a nu şti niciodată
ţărm. A renunţat deşi ţinta a fost atât de aproape. cum e să fii un învingător.
Larisa Scocan

(continuare din pagina 10)
„Ştiu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi
îndrepte paşii spre ţintă” (Ieremia 10:23). Când sunt frământată în privinţa viitorului, mai ales în vremea încercărilor,
când vin stări de îngrijorare, gândindu-mă şi la cei dragi din familie, care încă nu-L cunosc cu adevărat pe Dumnezeu
„…iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se
înnoiesc în fiecare dimineaţă...” (Plângerile lui Ieremia 3:21-23). De aceea am hotărât ca în zorii dimineţii să nu
încetez a bate la poarta îndurării Lui, căci cei ce se încred în Domnul nu vor fi daţi de ruşine, ci de ruşine vor fi cei
care Îl părăsesc (Psalmul 25:3). După rugăciune, aud în duhul meu făgăduinţa: „Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am
cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi
chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima”
(Ieremia 29:11-13). În urma rugăciunii, se instalează „pacea care întrece orice pricepere” (Filipeni 4:6-7).
Maria Cunta

11
Statutul moral şi spiritual al copilului

Era în ziua de examen la cea mai grea dintre materiile studiate. Învăţasem mult în ultimele zile
şi eram foarte obosită. M-am rugat Domnului să mă ajute şi am primit încredinţarea că voi lua examenul,
dar când am intrat în sală, văzând neîncrederea celorlalţi, era să-mi pierd pacea.
A intrat examinatorul, ne-a aranjat în bănci, a împărţit foile de examen şi le-a semnat. Apoi a
întrebat cine doreşte să extragă cele două subiecte. Doi colegi au extras câte un subiect, dar, când le-
am auzit, o rumoare a cuprins întreaga sală. Văzându-ne aşa blocaţi, profesoara a întrebat dacă vrem
să mai extragem alte două subiecte.
— Da, am răspuns noi.
— Să vină unul dintre voi, a zis profesoara.
În acel moment am avut îndemnul să încerc eu, fiindcă nimeni nu s-a ridicat şi profesoara a
întrebat:
— O lăsaţi să tragă ambele subiecte?
— Da, au răspuns colegii.
Am luat un bilet dintr-o parte şi altul din cealaltă parte, gândindu-mă, ce bine ar fi să iasă
subiectele pe care le-am învăţat cel mai bine.
Când subiectele au fost citite, am exclamat: extraordinar! Erau exact subiectele pe care am avut
îndemnul cu o zi mai înainte să le învăţ. Evident că m-am bucurat, dar s-au bucurat şi colegii, care au
fost foarte mulţumiţi.
Întorcându-mă acasă am citit încă o dată Psalmul 46: „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul
nostru, un ajutor, care nu lipseşte niciodată în nevoi…”.
C.A.F.

Sesiunea continua cu examenul la matematică, o probă orală la care n-am îndrăznit să intru
printre primii, deşi după ordinea alfabetică aş fi putut. Aşteptam plimbându-mă pe hol şi citind cursurile
pentru ultima dată.
Prima studentă care a intrat la examen, a ieşit ne-a zis:
— Nu vă faceţi probleme, examenul nu este greu, eu am avut ca subiecte la teorie substituţiile
lui Euler, iar punctul doi o problemă cu limită de sumă. Biletul pe care l-am folosit este pus pe catedră la
marginea din dreapta şi este puţin mai închis la culoare. După ce a dat aceste informaţii a plecat, iar eu
am sesizat că nu s-a adresat cuiva anume şi biletul l-a „aranjat” fără să aibă vreo înţelegere cu cineva. În
acele momente am avut înţelegerea că Dumnezeu a pus-o să spună aceste informaţii pentru mine. Am
intrat imediat, am luat acel bilet şi am luat nota 8, care era foarte bună pentru mine, care mă temeam că
voi cădea la acest examen. Am ieşit şi eu repede din sală şi m-am retras să pot mulţumi lui Dumnezeu
pentru reuşită.
A.T.S.

Nota editorului: Avea dreptate Solomon când a scris: „Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că
nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci
toate atârnă de vreme şi de împrejurări” (Eclesiastul 9:11).
Aşadar şi examenele „atârnă” de circumstanţe, dar toate depind de Dumnezeu. Pentru cei credincioşi avem asigurarea
din partea Domnului Isus că nici un fir de păr nu cade fără voia Lui (Matei 10:29-31). Atunci sigur elevii sau studenţii nu cad la
examen fără ca El să ştie.
Dacă bine aţi reţinut, cei doi ale căror experienţe au fost menţionate, au învăţat, dar nu au reuşit să stăpânească
suficient toată materia. Totodată nu au pretins nota maximă, ci au dorit doar să reuşească la examen. Obligaţia fiecărui elev sau
student este să se pregătească temeinic la fiecare materie pentru a putea fi pregătit şi după ce-şi va lua diploma. Dar sunt situaţii
speciale care necesită o intervenţie supranaturală. Atunci, Cel ce i-a ajutat pe cei patru la examenele de absolvire în Babilon îi va
ajuta, după caz, pe cei ce se încred în El.
Cred că aţi remarcat totodată că cei doi nu au copiat la examene, nici nu au mituit profesorii. Ordinea valabilă pentru
examene este: învaţă potrivit cu nota pe care vrei să o obţii; roagă-te Domnului să te ajute cu ţinere de minte, profesori binevoitori
şi subiecte pe care să le poţi rezolva sau obţine.
Cât despre cei ce au căzut la examene, să o ia de la capăt cu învăţarea şi rugăciunea. Nu uitaţi că şi Lincoln a căzut la
examene şi a pierdut de mai multe ori până a ajuns preşedintele Statelor Unite. Fiţi binecuvântaţi!

12
Predică pentru copii şi adolescenţi

Text: 2 Împăraţi 24:8-17; 25:27-30; 2 Cronici 36:9-10
Context: După moartea prematură a regelui evlavios Iosia, au
urmat la tronul davidic Ioahaz, care a domnit 3 luni, Ioiachim
11 ani, fiul său Ioiachin 100 de zile şi Zedechia 11ani. Toţi au
fost răi înaintea Domnului şi sfârşitul lor a fost potrivit cu
faptele lor. În timpul lor, poporul evreu a fost dus în trei etape
în robia bibiloniană în anii 605, 597 şi 586, când a fost distrus
Ierusalimul şi Templul.

1) 2 Împăraţi 24:8 - „Ioiachin avea optsprezece ani când a ajuns împărat…”. 2 Cronici 36:9
- „Ioiachin avea opt ani când a ajuns împărat…”. „Beneficiind de greşeala copiştilor sau a modului de
socotire a cronicarului pot folosi vârsta la care a ajuns Ioiachin împărat atât pentru copiii de opt ani cât
şi pentru adolescenţi. El a ajuns în zorii vieţii în slujba Domnului. Este un har să poţi activa în lucrarea
sfântă de dimineaţă, pentru că poţi acumula mai multe ore de muncă. Unii au pierdut ani preţioşi cu ale
căror rezultate favorabile nu le vor mai întâlni niciodată. La fel puteţi şi voi să slujiţi Domnului la adunare
în diferite moduri: cântând, recitând poezii, iar acasă „domnind” peste fraţii şi surorile voastre sau peste
copiii de pe stradă, poruncindu-le să fie ascultători, să facă ce este bine şi plăcut Domnului.
2) 2 Cronici 36:9 - „…a domnit trei luni şi zece zile la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea
Domnului”. Poate aţi dorit uneori să trăiţi cât Metusala. În condiţia lui un împărat putea domni şapte sau
opt sute de ani, dar Ioiachin a domnit numai 100 de zile. Iată că ceea ce faceţi în perioade scurte de timp
are uneori aceeaşi valoare ca în perioade foarte lungi de timp. De exemplu, Manase a domnit 55 de ani şi a
fost rău multe mii de zile. La fel poate ştiţi din povestiri sau din cele ce vedeţi în jur de unii oameni care sunt
răi de-o viaţă, iar voi poate sunteţi răi numai o vacanţă de trei luni. E rău dacă eşti rău şi numai o oră şi o
învăţătoare sau un profesor poate să spună despre tine „ce copil rău”. De ce să nu spună: „X este un elev
cuminte!” Nimeni, fie el copil, tânăr sau bătrân, nu are contract pe termen cu viaţa. Viitorul nu este al nostru,
nu acceptaţi ideea că vă veţi face mai buni în perioada următoare. Dumnezeu vă poate întrerupe în orice
moment viaţa sau „domnia” şi veţi vedea ce important este că a fost bună sau rea.
3) 2 Împăraţi 24:15 – Nebucadneţar „A strămutat pe Ioiachin la Babilon; şi a dus robi din
Ierusalim la Babilon pe mama împăratului, pe nevestele împăratului şi pe dregătorii lui, şi pe mai
marii ţării”. 2 Împăraţi 25:27-30 - „În al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda,
în a douăzeci şi şaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în cel dintâi
an al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă, i-a vorbit cu
bunătate, şi a pus scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraţilor care erau
cu el la Babilon. I-a schimbat hainele de temniţă, şi Ioiachin a mâncat totdeauna la masa lui, în tot
timpul vieţii lui. Împăratul i-a îngrijit necurmat de hrana de toate zilele, în tot timpul vieţii lui”.
După scurta domnie a lui Ioiachin, au urmat treizeci şi şapte de ani de închisoare pentru el şi familia lui. Poate
că unii dintre ei au murit în închisoare. Abia spre bătrâneţe a avut parte de o îngrijire binevoitoare. A avut vreme suficientă
să se gândească la faptele lui rele din anii când era împărat şi făcea ce voia. Oare s-a pocăit ca străbunicul său Manase,
căruia detenţia din Babilon i-a prins bine? Nu ştim ce atitudine finală a avut el faţă de Dumnezeu, dar profeţiile lui
Ieremia nu-i erau favorabile (Ieremia 22:24-30). Dacă nu s-a pocăit cu adevărat, la înviere se va îndrepta spre o altă
închisoare veşnică, fără a mai fi eliberat şi aşezat la masă cu cei ce vor împărăţi în vecii vecilor.
Alegeţi binele sau răul, iar urmările vă aşteaptă! „Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea
şi răul. Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti
poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te
binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire. Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta, şi
te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti, vă spun astăzi că veţi pieri, şi nu veţi
avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul. Iau azi cerul şi pământul
martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca
să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui, şi lipindu-te de El:
căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat
Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov” (Deuteronom 30:15-20).
Predicatorul

13
Lecturi biblice

Creştinismul ca religie este o cale minunată Pentru a reface echilibrul financiar al
în comparaţie cu religia trudnică a musulmanilor sau împăratului, s-a propus să-l vândă pe datornic,
vitregă a hinduşilor care au milioane de zei hidoşi. soţia lui, copiii şi tot ce mai avea. La fel, justiţia
Celor ce n-au întâlnit graţia divină la crucea lui Hristos, lui Dumnezeu cere achitarea datoriei. Cei care
le este străină ideea unui Dumnezeu bun şi iertător. aveţi cunoştinţe contabile, ştiţi că orice sumă
Domnul Isus prezintă foarte clar în înregistrată presupune un document justificativ,
parabolele Sale, imaginea datoriei şi posibilităţii o dovadă a achitării datoriei, pentru a se păstra
anulării ei. „…un împărat care a vrut să se echilibrul bilanţului. Aici se evidenţiază jertfa
socotească cu robii săi…” (Matei 18:23-27). „Un ispăşitoare, justificatoare şi înlocuitoare a Mielului
om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât lui Dumnezeu. De aceea ucenicul Petru, care a
la el că-i risipeşte averea. El l-a chemat, şi i-a întrebat cât de mult să-şi ierte fratele, dar după ce
zis: «Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi el a gustat iertarea, a scris: „căci ştiţi că nu cu
socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost
poţi fi ispravnic». Ispravnicul…A chemat pe răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe
fiecare din datornicii stăpânului său…” (Luca care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu
16:1-5). În contabilizarea datoriei „oamenii vor sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur
da socoteală de orice cuvânt nefolositor” (Matei şi fără prihană” (1 Petru 1:18-19).
12:36) „…au să dea socoteală înaintea Celui ce Să observăm şi atitudinea robului: s-a aruncat
este gata să judece viii şi morţii” (1 Petru 4:5). la pământ, s-a închinat, cerând amânarea plăţii („mai
Ce înfricoşătoare realitate întrucât sentinţa este îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti); aşadar o atitudine
veşnică! Pentru a înţelege prezint o situaţie de smerenie, de rugăciune. Imaginaţi-vi-l în praful
disperată din 2 Împăraţi 4:1, când o femeie dintre străzii, prăbuşit şi sufleteşte… Reacţia stăpânului a
nevestele fiilor prorocilor a strigat către Elisei: fost compasiunea: „făcându-i-se milă de el”. Aici
„Robul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul se dezvăluie caracterul împăratului! Biblia îl descrie
tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a împrumutat pe Dumnezeu ca fiind milostiv: Exodul 22:27b; 34:6;
a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi”. Efeseni 2:4; 1 Ioan 3:1, 16; 4:9. Mila împăratului s‑a
Valoarea datoriei din pilda prezentată în concretizat în faptul că „i-a dat drumul” (i-a dăruit
Matei 18 a fost de zece mii de galbeni (talanţi), o libertatea). Ce interesant! Nu era logic să gândească
sumă imensă. Se pune întrebarea asupra modului în astfel: „Bine, te iert, dar acum zi şi noapte stai şi lucrezi,
care şi-a acumulat această mare datorie de 360.000 sau cel puţin rămâi în continuare rob”. Dar împăratul
kg. de aur. Dacă din aceşti bani ar fi achiziţionat un i-a dăruit libertatea! Ce har! Nu numai că l-a iertat,
bun material, o casă, ar fi putut vinde respectivul lucru ci l-a şi eliberat. Hristos nu numai că ne iartă, dar ne
pentru a-şi achita datoria, dar reiese că nu avea ceva face liberi (Ioan 8:31-32, 36). „El ne-a mântuit, nu
de valoare să echivaleze datoria înregistrată. Putem pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci după
presupune că şi-a risipit banii (pentru că nu avea îndurarea Lui” (Tit 3:5).
cu ce plăti, precum fiul risipitor din Luca 15:12-14). În mod normal, voi copiii aveţi datorii mai mici,
Spiritualizând ideea, am putea spune că uitându-ne iar cei care nu au fost ascultători spre adolescenţă şi
retrospectiv la păcatele săvârşite, realizăm că nu ne- tinereţe acumulează mai multe datorii, dar Marele
am îmbogăţit spiritual cu nimic şi nu avem cu ce să Stăpân trebuie să ierte şi pe cel cu 500 şi pe cel cu 50.
venim înaintea Stăpânului. Păcatul este înşelăciune „Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi…”
(Evrei 3:13). Ce a câştigat David păcătuind cu (Luca 7:42). Poate cel cu datoria mare este tata, mama
Bat-Şeba? Ştiţi câtă datorie a acumulat el faţă de sau fratele mai mare, dar, dacă nu te pocăieşti acum,
Dumnezeu? Păcatul presupune plăcere, dar ea vei acumula şi tu o datorie din ce în ce mai mare şi nu
generează o datorie imensă. se ştie câtă vreme se mai iartă datorii!
Un datornic iertat,
Marius Leahu

14
Înţelepciune pentru înţelepţi

„Înţeleptul se teme şi se abate de la
rău, dar nesocotitul este îngâmfat şi
fără frică”

(Proverbe 14:16).

La o privire superficială, după declaraţiile criminale. După un timp, au fost prinşi şi
proprii, sunt mulţi înţelepţi, dar supuşi testului judecaţi, iar în final condamnaţi la moarte. În
acestui verset, se vor împuţina mai mult decât timp ce erau în detenţie se comportau urât cu
soldaţii lui Ghedeon, când din 32.000 la primul toţi ceilalţi şi, potrivit libertăţii ce-o mai aveau,
apel au rămas 300. Însă până să-i verificăm pe toată ziua vorbeau josnic, jucau cărţi şi puneau
alţii, să ne ocupăm de noi. Înainte de a citi notele la cale alte răutăţi.
altora din catalog, să ne uităm în carnetul nostru Unul dintre ei şi-a amintit că în copilărie
de note, să vedem cât suntem de înţelepţi în a fost la adunare şi a trimis o scrisoare unuia
contextul temerii de rău. dintre învăţătorii săi de la şcoala biblică,
Răul poate fi identificat, mascat sau ignorat. mărturisindu-se şi exprimându-şi dorinţa să se
Pentru unii, „răul” este definit de filozofie sau de propria pocăiască. Astfel s-a luat legătura cu păstorul
plăcere. Pentru alţii, el este încălcarea legilor ţării sau a din localitatea unde era închisoarea şi acel
regulamentelor şcolare. Toate aceste aprecieri au de- tânăr s-a pocăit cu adevărat. Din acea zi, se
a face parţial cu adevărul, care prin vocea inspirată a ruga, citea Biblia şi nu mai participa cu colegii
scriitorilor Bibliei, lămureşte ce este rău şi ce este bine. lui de carceră la momentele nebuniei lor. Toţi
Oamenii au libertatea oferită de Creator şi au început să râdă de el, zicându-i: „ce eşti
de autorităţile terestre şi cel puţin la nivelul gândirii, timid ca o femeie şi pios ca un călugăr”, însă
pot decide cum ar acţiona dacă ar avea libertatea el se lupta să se abată de la rău.
dorită. Fiecare om are o atitudine interioară în În ziua care a precedat execuţia, le-a fost
faţa unei fapte. Aici cade accentul în dezbaterea permis să mănânce şi să bea ce vor fără să se
problemei. Înţeleptul se abate de la rău, fiindcă se încadreze în orarul obişnuit al închisorii. Dar ei au
teme (se înspăimântă – Biblia 1668). Cel nesocotit căzut în depresie şi unii au început să plângă. În
nu se abate de la rău, ci îl „studiază” şi îl comite acest timp, cel ce îşi mântuise sufletul, zicea ca
sau cel puţin îl acceptă fără să-l condamne, pe tâlharul de pe cruce, că pentru el este drept ceea ce
motiv că el „este îngâmfat şi fără frică” (sigur pe i se întâmplă şi i-a întrebat pe ceilalţi: „Ce este cu
sine – Biblia G.B.V.). voi, sunteţi fetiţe înspăimântate, copii cărora le este
Cel dintâi – „fricosul”, pare un copil lipsit frică de întuneric?” Însă ei nu au mai avut resurse
de curaj, o fată timidă şi fără îndrăzneală, dar el să-şi revină şi s-au văitat până la catafalc, în timp
este numit înţelept, pentru că nu vrea să intre în ce credinciosul a murit întrerupându-şi cântarea
conflict cu autorităţile statului şi nici cu autoritatea pe care o va continua după înviere. Ce înţelept ar
supremă – Dumnezeu. Fiecare dintre acestea pot fi fost dacă s-ar fi temut de Dumnezeu întotdeauna,
pedepsi pe cel ce încalcă legea, chiar dacă de căci „Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău
părinţi, profesori sau poliţie încă te poţi ascunde, sunt scurtaţi” (Proverbe 10:27). „Frica Domnului este
iar Cel de sus nu a intrat încă la judecată. începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc, au o minte
Al doilea – „nesocotitul”, dă impresia unui sănătoasă…” (Psalmul 111:10).
erou, a unui soldat din linia întâi şi este îndeosebi Atitudinea acestor africani „curajoşi”
printre copii şi tineri, tipul ce domină grupul, băiatul şi a multor europeni din mult dorita comunitate,
minune, „omul păianjen”, care câştigă nu doar înmulţeşte numărul celor ce-şi vor face socotelile
întreceri sportive, ci şi toate show-urile. doar la sfârşitul vieţii. O, de l-ar face măcar la
Iată un caz: În Africa de Sud s-a format sfârşitul anului, deşi ar fi bine să aibă o atitudine
o bandă de răufăcători – spărgători, care au de frică la fiecare răsărit sau apus de soare.
Iosif Anca
comis mai apoi în curajul lor nebun şi acte

15
Istoria bisericii

Una din criticile vehemente aduse mişcării „evanghelic”. Autoritatea eclesiastică a fost înlocuită
„protestante” şi „mişcării evanghelice” este că a produs cu „autoritatea Scripturii”. S-a revenit astfel la vremea
„fracturarea” trupului lui Christos. Oare aşa să fie? „creştinismului incipient”, cu biserici autonome, trăind
Privită sub numirile ei istorice, biserica într-o totală separare de puterea politică.
a fost mai întâi „creştină”, apoi „catolică”, Odată cu Reforma au fost declanşate
apoi „ortodoxă”, apoi „protestantă” şi mai de energiile spiritului uman independent, ţinute în
curând „evanghelică”. Ce a însemnat această lanţuri de „opresiunea” inchiziţiei atâta amar de
succesiune de numiri? vreme. Scăpată de sub constrângerea Statului
În primele trei veacuri, creştinismul s-a aflat pseudocreştin, societatea a produs mişcări de
în faza sa „expansionistă”, credincios misiunii de a gândire „alternative” creştinismului. Prin renaştere
ajunge „până la marginile pământului”. Sub influenţa şi iluminism s-a instaurat epoca „raţionalismului
lucrării apostolilor şi încă sub extraordinarul impuls umanist”. El a produs apoi „materialismul” şi, o dată
dat de pogorârea Duhului Sfânt, creştinismul a trecut, cu el, progresul extraordinar al tuturor îndeletnicirilor
însângerat şi persecutat, toate graniţele civilizaţiei de legate de „materie”. Omenirea s-a „tehnologizat”
atunci şi a devenit „o forţă” demnă de luat în seamă şi se grăbeşte să se „supratehnologizeze”.
de cei care făceau calcule politice. Răspândit prin Spiritul critic analist a invadat lumea
activitatea milioanelor de anonimi, avansând cu viteza Bisericii şi a produs valuri de „liberalism”, în care
deplasărilor personale („per pedes apostolorum”), scepticismul general a erodat încrederea în Biblie
creştinismul a fost răspândit de „martori”, care nu de şi în trăirile ”spirituale”.
puţine ori au fost gata să devină „martiri” în confruntarea Omenirea a trăit pentru o vreme iluzia
cu Statul şi cu puternicii zilei. posibilităţii de a aduce prin „ştiinţă”, fără ajutorul
Luat sub protecţia imperială de lui Dumnezeu, „raiul pe pământ”. Au urmat însă
Constantin, acest „creştinism” a devenit „catolic” dezastruoasele războaie mondiale, spulberarea
(universal, general), râvnind să-i aducă în sânul oricăror încrederi în „bunăstarea imanentă” a omului
Bisericii pe toţi locuitorii pământului. Pentru şi, încet, încet, oamenii au început să caute iar
realizarea acestui deziderat, Biserica „catolică” nu ajutorul de „dincolo de sfera propriilor lor puteri”.
a ezitat să folosească forţa de constrângere pusă Astăzi, ezitând să se reîntoarcă la
la dispoziţie de alianţa cu „imperiul” politic. „creştinismul istoric” şi la obsesivul „stat creştin” sau
Când Imperiul Roman s-a scindat în cele „naţiune creştină”, oamenii au căutat să pătrundă
două ramuri: Apusean şi Răsăritean, cezarul de la în realităţile spirituale individual, pe calea unor religii
Constantinopol a creat o Biserică nedependentă orientale exotice sau pe mai „tehnologizata” alternativă
de scaunul papal de la Roma. Adunaţi în sinoade a „extratereştrilor”. În plină epocă modernă, asistăm la
convocate „la comandă” de împăraţii Bizanţului, renaşterea „păgânismului antic”.
episcopii au găsit „nod în papură” în teologia Mai este oare posibilă o „unire” a tuturor
Bisericii Catolice, au „afurisit-o” (excomunicat-o) şi bisericilor pentru a reface unitatea „catolică”
s-au autoproclamat păstrătorii „dreptei credinţe”. S-a după care oftează unii? Spre un asemenea
născut astfel, dintr-un fel de decret politic, „Biserica ţel se îndreaptă toate mişcările „ecumenice”
Ortodoxă Răsăriteană”. Antagonismul dintre cele contemporane. Alţii se întreabă însă mai serios şi
două ramuri ale bisericii „catolice” dăinuieşte şi mai profund: „Ce a mai rămas din dorinţa exprimată
astăzi. Nu se poate spune deci că „protestanţii” au de Domnul Isus în Ioan 17, când a cerut Tatălui ca
început „sfâşierea trupului lui Christos”. urmaşii Săi să fie „una” după cum Tatăl şi Fiul sunt
Prin reformă, Luther n-a urmărit să formeze „una”? A fost ascultată această rugăciune? În caz
o altă biserică, ci doar să o reformeze, din interior, că răspunsul este afirmativ (cum ar putea cineva
pe cea existentă. Biserica Protestantă s-a născut spune că Tatăl nu L-a ascultat pe Domnul Isus) ce
doar din reacţia violentă a Romei, care a împins fel de unitate este caracteristică Bisericii?
afară pe cei ce cereau Reforma. Treizeci de ani Avem la dispoziţie câteva alternative: unitatea
de războaie necurmate, uriaşe dislocări şi migraţii organizatoric-instituţională, unitatea organică, unitatea
umane şi milioane de morţi dovedesc cu prisosinţă spirituală, unitatea escatologică.
că „protestanţii” s-au născut doar din „intoleranţa” (va urma)
Romei faţă de unii din cei mai spirituali fii ai ei.
Extras din
Eliberat din chinga „tradiţiilor” şi „ritualismului” „Identitate creştină în istorie”
religios, creştinismul a redescoperit Biblia şi a devenit Daniel Brânzei

16
„Când a fost de 12 ani... L-au găsit în Templu...
Ascultându-i şi punându-le întrebări” (Luca 2.42,46)

Răspunsuri
Matei 11-20 Luca A - Z Va avea ca urmare: lauda,
1. 1-e; 2-d; 3-b; 4-c; 5-a; Alesul, bârnă, copilaş, David, slava şi cinstea – încer-
2. 1-d; 2-c; 3-a; 4-b; Elisaveta, Filip, Ghenezaret, carea credinţei.
3. 1-d; 2-a; 3-b; 4-c; 5-e; haină, Isaia, întuneric, jocuri,
4. semănătorului, neghinei, lepros, Maria, Nain, ochiul, Pe- Eliab, Abner, Mica, Aşer, Avraam, Ia-
grăuntelui de muştar şi aluatului, tru, roşcove, Quirinius, Simon, cov, Boaz, Ezra, Baeşa, Isaia, Sucat,
comori ascunse şi mărgăritarului, şuvoi, Templu, ţinutul, ucenici, Mara, Abel, Ţadoc, Moise, Iona, Moţa,
năvodului, gospodarului, orbi- vulpe, Zacheu, Azeca, Chifa
lor, oi rătăcite, robului nemilostiv,
lucrătorilor viei
5. Matei 14:28-30; 15:15; O carte profetică – Un copil preţuit pentru
16:16, 22; 17:4, 25-26; 18:21; Apocalipsa lui Ioan; tatăl său: Mefiboşet
19:27;
6. Iacov, Iosif, Simon, Iuda, capete, peceţi, potire-aur, Mica, Egla, fugi, Ioab, Baal, Obed,
7. cârmuitorul, Ioan Boteză- sfeşnice, trâmbiţe, lămpi, Şama, Edom, Ţiba,
torul, era mustrat, omoare, aşa munţi, împăraţi, biserici,
a jurat, farfurie, fetei Irodiadei, coarne, stele, tunete, îngeri, Un om preaiubit şi scump:
mamei, ucenicii Lui, îngropat, urgii, ochi, potire-mânie, cu-
8. lunatic (epileptic), smerenia nuni Daniel
9. Matei 19:27-29 Dodo, Agag, Naum, Iuda, Ezra, Levi,
10. Matei 20:1-10

Întrebări
1. Cine era atât de bogat încât a dat fiecăruia dintre fiii săi o cetate?
2. Cui i-a procurat un înger alte haine?
3. Care sunt cele 4 vietăţi mici, dar înţelepte? Dar cele 4 fiinţe cu mers măreţ?
4. Care oameni au mâncat cărţi?
5. Ce om a fost trei zile „scafandru”?
6. Ce restricţii a avut Ieremia din partea Domnului?
7. Care este cel din urmă duşman al omului?
8. Ce perioade de foamete sunt menţionate în Biblie?
9. Ce trădători sunt (amintiţi nominal) în Vechiul şi Noul Testament?
10. Câte învieri generale vor fi?

Vă aşteptăm răspunsurile până la data de 28.02.2007
pe adresa redacţiei

Cei care vor fi premiaţi, în urma totalizării a 100 de puncte, la
concursurile din revistă sunt:
Maria Rusu, Ancuţa Simina şi Daniel Tomuş

17
Pilde

Un englez a observat pe vecinul lui care ara în grădină cu un catâr. Problema care îi solicita
atenţia era procedura ciudată a celui ce ţinea plugul. Atunci când animalul ieşea de pe brazdă, omul
sărea repede şi îl împingea în lateral sau înapoi pe catâr, iar când ajungea la capătul ogorului lăsa
repede plugul într-o parte şi se repezea în faţa catârului luându-l de frâu şi trăgându-l după el pentru a-l
întoarce şi a-şi continua lucrarea în celălalt sens. Toate aceste manevre se repetau la nevoie, dar fără
ca omul să scoată un cuvânt.
După un timp, cu toată atitudinea, în general cunoscută, de rezervare a englezilor, acesta s-a
adresat vecinului: „Îmi cer scuze că mă amestec în problemele tale gospodăreşti, dar întreb, văzându-te
atât de obosit şi transpirat: N-ar fi mai uşor să vorbeşti acestui animal strigând: „Stop” sau „Hai”, fără
să alergi în jurul lui şi să te osteneşti atâta. Sau nu este dresat deloc animalul?” Agricultorul ciudat a
răspuns: „Ştiu că este exact aşa cum zici, dar în urmă cu ceva timp acest catâr m-a supărat foarte tare
şi de atunci nu mai vorbesc cu el. Am terminat-o!”
Există copii şi chiar adulţi, care în urma unei supărări nu mai vorbesc, iar la nevoie se înţeleg
prin intermediari sau prin semne. Ce trudă nebună!

* * *

Un tânăr lipsit de educaţia religioasă necesară a comis o crimă, a fost prins şi urma să fie judecat.
Părinţii au apelat la un avocat renumit, pentru a încerca reducerea pedepsei sau chiar achitarea lui.
În ziua judecăţii, în faţa juriului, avocatul văzând dovezile vinovăţiei şi depoziţia martorilor, a
recurs la o probă maximă, cu risc, dar şi cu şanse de succes. El a declarat: „Cea mai puternică şi clară
dovadă că inculpatul nu este criminal va fi dată de faptul că cel declarat ucis va intra în sala de judecată
în următoarele trei minute”. Toată sala a fost în freamăt, dar timpul s-a scurs fără să se deschidă uşa,
căci mortul era mort.
La expirarea minutelor precizate, judecătorul a declarat: „Domnule avocat, iată proba contrară”.
La care avocatul a răspuns: „Onorată instanţă, pentru ca vinovatul să fie declarat vinovat, conform legii,
trebuie ca judecătorii să poată pronunţa sentinţa fără să aibă dubii în urma probelor. Eu am sesizat că în
cele trei minute v-aţi uitat spre uşă, ceea ce dovedeşte că nu aveţi siguranţa că inculpatul este criminal,
de aceea cer achitarea lui din lipsă de probe suficiente şi îndoiala completului de judecată”.
Judecătorii s-au retras pentru deliberări, iar sala aştepta cu mare încordare decizia lor. Când au
revenit, judecătorul de şedinţă a anunţat condamnarea inculpatului pentru crimă. Imediat avocatul său a
întrebat de ce s-a făcut pronunţarea, dacă judecătorii s-au uitat îndoielnici spre uşă. Judecătorul a dat un
răspuns care a închis gura tuturor. „Da, domnule avocat, noi ne-am uitat spre uşă, dar am observat totodată
că inculpatul nu s-a mişcat să privească spre intrare, căci ştia că cel ucis de el nu poate să apară”.
Poate că voi aţi întâlnit judecători mai incapabili, dar judecata conştiinţei nu poate fi convinsă
de lipsa vinovăţiei faptelor făcute de nici un avocat. Singura şansă ca uşa să se deschidă ar fi să vină
Domnul Hristos cu harul iertării.

18
A
A-B Carte a Bibliei care are
1007 versete
1. Locul unde a zidit Ghedeon un altar
2. Împărat lepădat de Domnul
3. Predicator tare în Scripturi
4. Cetate plină de idoli
5. Fiică a lui Iov
6. Fiu al lui David
7. Fratele lui Zabulon
8. Tatăl lui Berodac-Baladan
9. Slujba lui Pavel
10. Moştenitorul tronului lui David
11. Imperiul lui Sanherib
12. Ţara famenului botezat de Filip
13. Urmaşul lui Solomon
14. Unealtă folosită de serafimi
15. Nevastă cumpărată de David
16. Fratele cel mare al lui David
17. Pasăre plecată din corabia lui Noe.
18. Domnul şi-a deschis casa de
Daniel Tomuş

A

B

A-B Domnul___________
noastră
1. Animale care-i omorau pe samariteni
2. Numărul generic al Apocalipsei
3. Fiu al lui Moise
4. Dregătorul Siriei pe vremea primei înscrieri
5. Solii trimişi de Ioab din pădurea lui Efraim
6. Fiică şi fiu al lui Betuel
7. Lucrare agricolă care nu va înceta cât va fi
pământul
8. Nume de zeu atribuit lui Barnaba
B
9. Împărat al lui Iuda care şi-a omorât fraţii cu
sabia
10. Tatăl comandantului armatei pe vremea lui
Saul
Cornel Rusu
Păcatul Sfinţenia
Uneori plăcerea este un păcat şi alteori păcatul este Sfinţenia este lipsa păcatului.
o plăcere, dar păcatul întotdeauna este virusul care Prima condiţie a sfinţeniei este curăţia.
produce sterilitate spirituală! Orice păcat cât de mic dă lovitură de moarte sfinţeniei!

Ai comis păcatul, când te-ai oprit să-l faci Cu cât eu voi fi mai sfânt înăuntrul meu,
numai pentru că nu este permis în comunitatea ta! cu atât voi sfinţi şi locul din afara mea!

Păcatul este funia diavolului cu care caută Numai cine urcă munţii sfinţeniei
să înfăşoare şi să împiedice picioarele celor care poate aduna florile adevărului!
aleargă spre Cetatea cerească!
Cea mai mare putere din lume este sfinţenia.
Nu numai a face ceva rău este păcat, Adevărata sfinţenie imprimă teamă.
dar şi a nu face ceva bine şi Urmaşii lui Hristos nu sunt sfinţi ca să se impună,
păcatul este greutatea cea mare din corabia vieţii noastre. ci se impun fiindcă sunt sfinţi!
El ne trage la fundul mării morţii!
Cine nu are un prezent sfânt,
În stări de păcat, Dumnezeu nu ne poate mângâia, nu va avea nici un viitor sfânt!
pentru că înmulţindu-se păcatul se naşte pedeapsa şi
păcatul vechi aduce ruşine nouă!

„…păcatul este ruşinea popoarelor” „…sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne,
(Proverbe 14:34b) pentru tot timpul cât vor ţine vremurile”
(Psalmul 93:5b)