You are on page 1of 20

Fiul risipitor

Mai păstrez în adânc
un strop de iubire
deşi veşmântul
mi-e pătruns de putrezire;
şi-am stat
pag. 3
la cumpănă de frământare
În numele Domnului – Un părinte
să ştiu de-s mort
pag. 4-5
sau încă am suflare.
Hudson Taylor – Prelucrare, Beniamin Boariu
... Într-un amurg m-am deşteptat.
pag. 6
„Căutaţi în cartea Domnului (Proverbe 1-10) şi citiţi! Nici
Străbătut-am rebel
una dintre acestea nu va lipsi...” – Daniel Pălincaş
pământuri mişcătoare
pag. 7
şi pasul mi-a alunecat
Proverbele 21-31 de la A la Z – Cornel şi Ely
pe drumuri de pierzare
Învaţă să cunoşti oamenii • �����
După faptă
������������������
şi răsplată
Mă-ntorc!
– Iosif N.
deşi-i târziu şi noaptea-i fără stele
dă-mi rogu-Te un semn, pag. 8
hotar dezamăgirii mele În căutarea fericirii
... să ştiu că mă primeşti din nou. pag. 10
Nostalgii de toamnă – Adi Mura
Te-ai întrista şi Tu pag. 11
să-mi moară în cenuşă veşnicia Demascarea ispititorului – Marius Leahu
şi-n primăvara Ta pag. 12-13
să nu îmi mai răsară niciodată bucuria Absalom – Predicatorul
de-a fi şi eu. pag. 14
Dă viaţă sâmburelui de iubire Cu ajutorul lui Dumnezeu – Daniela Moscu
ce mai zace-n mine pag. 15
să-mi re-noiesc veşmântu-n putrezire Atitudini – Iosif Anca
o Doamne, numai pentru Tine!
pag. 16
Adi Mura Introducere biblică
pag. 17
Răspunsuri, Întrebări
Fondurile necesare editării si distribuirii pag. 18
revistei „Betel pentru copii si adolescenţi”, ajunsă Bogatul şi pădurea • Tot ce am duc cu mine • Mă
în prezent la 4.500 de exemplare, se constituie din
cunoşti?
pag. 19
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
Fete şi femei credincioase – Eliab Dorin
sprijine această lucrare pot depune bani în contul
O femeie care a cerut Domnului să-i vindece fica –
Bisericii lui Dumnezeu Apostolică Arad, deschis
Camelia & Cristina
la BCR Arad, având codul IBAN: RO 37RNCB Movila mărturiei – Andrei Ursu
1200000 135260001.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei

ISSN: 1583-2589
Am auzit diferite întâmplări despre reacţia sinceră a unor copii referitoare la colectarea
fondurilor băneşti în Casa Domnului. Iată două dintre ele:
În timp ce aştepta coşul de la colectă cu banii pregătiţi de acasă, o fetiţă a sesizat pe o
doamnă foarte elegantă ce a luat doar o monedă mică dintr-un portmoneu plin cu bani. Atunci s-a
apropiat de ea, i-a întins banii ce-i avea în mână şi a zis: „Puneţi dumneavoastră în coş banii aceştia,
căci este ruşine să daţi aşa puţin, iar eu mă ascund sub bancă până ce trece colecta.”
Un copil a ascultat provocarea de a oferi
bani pentru o lucrare de misiune. A rămas foarte
mişcat şi a dorit să facă şi el tot ce poate pentru Editorial
Domnul şi lucrarea de evanghelizare. Când s-a
făcut colecta specială şi când omul de serviciu a
trecut cu o tavă în care strângea banii, copilul i-a
zis: „Lăsaţi-o vă rog mai jos”. Omul a crezut că el
nu poate ridica mâna şi a lăsat-o până la mâna lui.
Copilul a insistat: „Vă rog, mai jos”, timp în care
încerca să se urce pe tavă. Atunci a fost întrebat:
„Ce vrei să faci?”. El a răspuns cu lacrimi în ochi:
„Nu am nici un ban să dau pentru misiune dar aş
vrea să mă dăruiesc pe mine pentru Domnul”.
Hai spune-ţi cu sinceritate ce atitudini, ce
gânduri aveţi când trece coşul de la colectă prin
adunare? Ce v-au învăţat părinţii despre dăruirea
pentru lucrarea Domnului şi pentru săraci? Voi
daţi zeciuiala din puţinii bani pe care îi primiţi? De
la ce vârstă şi de la ce sumă de bani trebuie să dea
cineva o parte pentru Domnul?
În prima relatare cred că avem de-a face cu o familie ce îşi iniţia copiii să se închine Domnului
şi prin oferirea ca mulţumire a unei părti din ceea ce Dumnezeu a dat familiei lor. În al doilea caz, avem
dovada că fiecare la vârsta lui trebuie să fie doritor şi dăruit să facă ceva pentru Domnul.
Acum aplicaţia: aveţi ceva bani adunaţi din vacanţă? Poate aţi primit ceva de la părinţi sau alte rudenii,
poate aţi muncit în timpul verii. Dacă da, atunci înainte de a cheltui din ei, mai întâi daţi „partea Domnului”.
Vă sfătuiesc să daţi, deoarece:
- tot ce avem este de la Dumnezeu (1 Cronici 29:12-14)
- sunt alţii care nu au şi dacă aţi fi în locul lor sigur v-aţi bucura să primiţi, dar este mai bine să
daţi decât să aşteptaţi să primiţi (Faptele Apostolilor 20:35)
- lucrarea Domnului se întreţine din banii celor credincioşi căci îngerii n-au bani să ajute
Biserica Domnului (3 Ioan 6-8)
- veţi fi binecuvântaţi în viaţă, ajutaţi la nevoie, vindecaţi când sunteţi bolnavi şi vi se va răsplăti
în Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 19:29; 25:34-36)
Dacă nu prea credeţi ce am spus, încercaţi, citiţi şi aplicaţi Maleahi 3:10: „Aduceţi însă la casa
vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor,
şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de
binecuvântare.” şi Luca 6:38 „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată,
clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”.

Un părinte


Toţi
oamenii Fondatorul Misiunii din interiorul Chinei (China Inland Mission),
mari au medicul J. Hudson Taylor a fost un om al credinţei, plin de Duhul Sfânt, total
predat lui Dumnezeu şi totdeauna gata sa se supună chemării Lui. Era caracterizat
fost mici printr-o mare renunţare de sine, o compasiune adâncă, o rară putere în rugăciune, o
mai întâi minunată aptitudine de organizare; spirit de iniţiativă, de o perseverenţă neobosită, a avut
o influenţă uimitoare asupra semenilor săi şi în plus umilinţa unui copil. Dar să aruncăm o privire asupra copilăriei
lui, pentru că toţi oamenii mari au fost mici mai intâi.
Fiul cel mai mare al lui James Taylor si Amelia Hudson, James Hudson Taylor s-a născut în 21 mai 1832,
dovedindu-se a fi un copil foarte inteligent, astfel că la vârsta de doar 4 ani a învăţat să scrie. Unul din subiectele
adeseori discutate de tatăl său era China, acest imens imperiu cu patru sute de milioane de suflete in vremea
aceea şi care nu avea decât o mica misiune americană la Canton. Cele auzite de la tatăl lui si mai apoi ceea ce a
citit într-o broşură despre China au lăsat o impresie profundă în inima lui de copil, astfel că la vârsta de cinci ani,
Hudson Taylor a spus: ”Când voi fi mare, voi fi misionar şi voi merge in China.” Cuvinte de copil, dar acestea s-au
adeverit, când pe data de 1 martie 1854, a păşit pentru prima data in China.
Lui Hudson îi plăcea să-l însoţească pe tatăl său în localităţile în care mergea să vestească Evanghelia,
astfel că de la vârsta de şapte ani a avut ocazia să vadă persoane adânc convinse de păcatul lor şi care doreau
să obţină pace cu Dumnezeu. Când un suflet găsea odihna in Isus Hristos şi fraţii mulţumeau lui Dumnezeu pentru
aceasta, el se alătura cântecelor lor cu o egală bucurie, având o faţă strălucitoare.
In familie, cel mai mult a fost influenţat de exemplul mamei, care duminica dimineaţa îl ducea pe el şi pe
sora lui, Amelia, la biserică, iar restul zilei era rezervat pentru cele mai interesante jocuri, cele mai frumoase cărţi
cu poze şi pentru pian. Dar nimic nu se putea pune alături de istorioarele pe care ea le spunea din Biblie şi din
Călătoria Creştinului.
De la vârsta de 11 ani, Hudson a intrat la şcoală şi totodată sub influenţa prietenilor, care încet, încet au
risipit credinţa lui de copil. La 13 ani, este retras de la şcoală şi tatăl îl ia ca ucenic în farmacie. Pînă la vârsta de 17
ani a avut parte de lupte şi îndoieli cu privire la credinţa creştină, însă toate au luat sfârşit când în urma citirii unui
tractat, a căzut în genunchi şi l-a primit pe Mântuitorul in inima lui. Ca recunoştinţă pentru tot ce a primit din partea
lui Dumnezeu, a cerut de la El să-i dea o lucrare, o lucrare de jertfire de sine, oricare ar fi ea. Mai târziu a scris: „Nu
ştiam pentru ce lucrare mă pregăteşte, dar de atunci sentimentul că eu nu-mi aparţin a pus stăpânire pe mine şi nu
m-a părăsit”. Rezultatul acestei predări a fost că a început să se ocupe de mântuirea altora, astfel că, împreuna cu
sora lui Amelia, duminica după-amiaza, mergeau in cartierele cele mai sărace ale oraşului ca să împartă tractate.
Cu toate acestea, după un timp se simţea că are o inima rece şi că este indiferent faţă de lucrurile lui Dumnezeu.
În urma unei răceli nu a mai putut ieşi din casă şi a avut câteva ceasuri de linişte în prezenţa lui Dumnezeu. Atunci,
în genunchi înaintea lui Dumnezeu, o hotărâre mare s-a născut în el: dacă Dumnezeu va lucra să zdrobească în
el puterea păcatului, va renunţa la orice viitor pământesc şi se va pune în întregime la dispoziţia Stăpânului său.
În liniştea prezenţei lui Dumnezeu, Hudson a început să audă glasul: „Rugăciunea îţi este ascultată, deci mergi in
China pentru Mine”. Din aceasta clipă nu l-a mai părăsit convingerea că este chemat să meargă in China.
Înţelegând că în misiune nu va avea o viaţa uşoară, el a început să se pregătească pentru a putea suporta
o viaţă care urmă să îi ceară o mare rezistenţă fizică. A făcut exerciţii în aer liber, a schimbat patul moale cu o saltea
tare şi a vegheat să mănânce mai cumpătat. A acceptat oferta de a deveni asistentul unui medic din Hull, astfel ca
s-a mutat undeva la marginea orăşelului, într-o cameră foarte modestă. El scria: „Acum am un obiectiv dublu: să
mă obişnuiesc să suport lipsurile şi să economisesc pentru a-i putea ajuta pe cei cărora le vestesc Evanghelia. De
aceea, mi-am dat seama că puteam trăi mai modest decât credeam altădată ca e posibil. Am renunţat la unt, la
 lapte şi la orice alt lux; trăind simplu pe bază de făină de ovăz şi din orez, reuşesc să cheltuiesc foarte puţin. Pot să
dispun astfel de două treimi din ceea ce câştig şi am făcut experienţa că, dacă cheltuiesc mai puţin pentru mine şi
dau mai mult altora, sufletul meu este mai fericit şi mai binecuvântat.”
Cea mai mare hotărâre, care i-a influenţat şi condus viaţa, a fost aceea de a merge prin credinţă. De
aceea, în ciuda faptului că nu avea nici un ban pentru a merge în China, s-a hotărât să nu ceara de la nimeni
nimic, ci să aştepte totul de la Dumnezeu. „Era pentru mine un lucru foarte important să ştiu, nu dacă Dumnezeu
va rămâne fidel, ci dacă eu voi avea o credinţă suficient de puternică pentru a-mi justifica angajarea în acţiunea
îndrăzneaţă pusă înaintea mea. Când voi pleca in China, vreau să nu cer nimănui nimic. Singura mea cerere va fi
adresată numai lui Dumnezeu. Este important să învăţ, înainte de a părăsi Anglia, să mişc inima omului cu ajutorul
lui Dumnezeu, doar prin rugăciune.” Aşa că s-a hotărât să îşi pună la încercare credinţa şi puterea rugăciunii.
Iată ce povesteşte el despre această experienţă: „La Hull, doctorul Hardey, fiind foarte ocupat, dorea să-i
reamintesc ori de câte ori trebuia să îmi dea salariul. Am hotărât să n-o fac direct, ci să mă rog lui Dumnezeu să-i
reamintească lucrul acesta şi să mă încurajeze astfel răspunzând rugăciunii mele. Odată, cum se apropia ziua de
plată a salariului pentru un trimestru, m-am rugat mult în această privinţă. Zilele treceau, iar el nu-şi mai amintea.
Făcându-mi socotelile, am observat că nu-mi mai rămăsese decât o monedă de o jumătate de coroană (doi şilingi şi
zece peny). Totuşi, pentru că nu-mi lipsise nimic până acum am continuat să mă rog. Nu lipsa banilor era cea care
mă neliniştea. Problema care îmi stăpânea mintea era aceasta: pot pleca în China, sau lipsa mea de credinţă şi de
putere va fi un obstacol destul de grav pentru a mă împiedica să mă consacru acestei lucrări atât de mult dorite?
Cum săptămâna era pe terminate, mă simţeam extrem de încurcat, pentru că nu mai eram singurul interesat în Toţi
această chestiune. Sâmbătă seara aveam de plătit chiria pentru pensiune gazdei mele, care era creştină. Ştiam oamenii
că ea nu se putea lipsi de aceşti bani. Nu trebuia să vorbesc oare in legătură cu problema salariului tocmai din
cauza ei? Dar dacă aş fi acţionat în felul acesta, mi-aş fi adus eu însumi dovada că nu eram pregătit pentru lucrarea mari au
misionară. Mi-am folosit tot timpul liber de joi şi vineri ca să lupt cu Dumnezeu în rugăciune. Dar sâmbătă dimineaţa fost mici
eram în aceeaşi situaţie ca mai înainte. Atunci am cerut Tatălui meu să-mi arate dacă trebuia să mai aştept. Am
primit asigurarea că era mai bine să perseverez în aşteptare, pentru că, într-un fel sau altul, Dumnezeu va interveni
mai întâi
pentru mine. De aceea am aşteptat. Inima mea era acum în odihnă, iar povara dispăruse. În aceeaşi sâmbătă, pe
la ora cinci după-amiază, după ce doctorul Hardey a terminat de scris reţetele, s-a aşezat în fotoliu şi a început să
vorbească despre lucrurile lui Dumnezeu, în timp ce eu eram atent să supraveghez o oală în care fierbeau nişte
plante medicinale. Deodată doctorul mi-a zis: «Apropo, Taylor, oare nu trebuia să îţi dau salariul». Vă puteţi imagina
emoţia mea. N-am putut să răspund imediat. Cu ochii fixaţi asupra oalei şi cu spatele la doctor, i-am spus cât am
putut de calm că trebuia să mi-l dea de câtva timp. Câtă recunoştinţă am simţit atunci. Cu siguranţă, Dumnezeu îmi
ascultase rugăciunea şi în clipa când mă aflam în cea mai mare nevoie, îl făcuse pe doctorul Hardey să-şi aducă
aminte de salarul meu, fără ca eu să-i fi vorbit despre acest lucru, sau să i-l fi sugerat. El a răspuns: «Îmi pare rău
că nu mi-ai amintit despre asta. Şti cât sunt de ocupat. Regret că nu m-am gândit la asta mai devreme căci, în după-
amiaza aceasta, am trimis la bancă toţi banii disponibili. Altfel, ţi-aş plăti imediat». Îmi este imposibil să descriu şocul
pe care mi l-au produs aceste cuvinte neaşteptate. Nu ştiam ce să fac. Din fericire, lichidul meu a fiert şi aveam un
motiv să ies din camera cu oala. Am fugit şi nu aveam intenţia să revin pâna ce doctorul Hardey nu va fi plecat acasă.
Eram recunoscător că nu îmi observase emoţia. După ce a plecat, m-am retras în micul meu sanctuar şi mi-am
vărsat inima înaintea Domnului până ce mi-am găsit liniştea şi odată cu liniştea recunoştinţa şi bucuria. Simţeam că
Dumnezeu îşi are căile Lui şi că nu mă va părăsi. Dimineaţa căutasem să-i cunosc voia şi din câte puteam eu judeca,
primisem indicaţia să aştept cu răbdare. Acum, Dumnezeu va lucra pentru mine in alt mod.
Mi-am petrecut seara de sâmbăta ca de obicei citind Cuvântul Domnului şi pregătind subiectul despre care
urma să vorbesc în timpul vizitelor mele de a doua zi. Am întârziat poate ceva mai mult ca de obicei. Apoi, spre
ora 10, fără să fie ceva care să mă întrerupă, mi-am luat pardesiul şi m-am pregătit să ies, mulţumit să ştiu că, la
ora aceea, voi deschide poarta fără să fiu auzit, pentru că gazda mea se culca devreme. Nu exista nici o speranţă
pentru seara aceea. Poate că totuşi Dumnezeu va interveni luni: aş putea atunci să-i dau gazdei mele, la începutul
săptămânii, banii pe care ar fi trebuit să îi dau înainte, dacă acest lucru ar fi fost posibil. Chiar în clipa în care mă
duceam să sting gazul, am auzit în grădină paşii doctorului. Râdea singur cu poftă, de parcă l-ar fi amuzat ceva.
Intrând în clinică, a cerut registrul contabil şi mi-a spus că, lucru ciudat, unul dintre pacienţii lui bogaţi venise chiar
atunci să-şi plătească nota de plată. Nu era aceasta o idee trăsnită? Nu mi-a trecut prin minte că acest lucru putea
să aibă vreo legătură cu mine, altfel m-aş fi simţit stânjenit. Dar, privind totul ca un spectator dezinteresat, m-am
amuzat şi eu la gândul că un om foarte bogat venea după ora 10 seara să plătească nota de plata pe care ar fi
putut-o plăti oricând, completând cu cea mai mare uşurinţă un cec. Se părea că nu mai avuse stare cât timp mai
avea această datorie. După ce suma a fost scrisă în registrul contabil şi doctorul Hardey urma să plece, el s-a întors
deodată spre mine, şi spre uimirea mea mi-a întins câteva din bancnotele pe care tocmai le primise spunându-mi:
«Apropo Taylor, ai face bine să iei bancnotele acestea, nu am mărunt, dar pot să iţi dau restul săptămâna viitoare».
A plecat din nou, fără să-mi fi descoperit sentimentele şi eu m-am retras pentru a-L lauda pe Domnul cu inima plină
de bucurie că, la urma urmei, puteam să plec in China”. Şi a plecat în China, iar viaţa lui a inspirat mii şi mii de
oameni în a trăi şi a umbla cu Dumnezeu prin credinţă.
Toţi oamenii mari au fost mici mai întâi… doar că nu s-au oprit la stadiul de copii…

Prelucrare,
Beniamin Boariu 
Căutaţi în cartea Domnului (Proverbe 1-10) şi citiţi!
Niciuna dintre acestea nu va lipsi!
1. Aranjaţi cele două versete în ordinea corectă pentru a înţelege rolul mustrării şi al pedepsei în
viaţa noastră.
- mustrarea, Fiule, te, dispreţui, şi, pedepsele, nu, Domnului, nu , Lui, de, mâhni;
- iubeşte, mustră, pe, părinte, copilul, pe, ca, iubeşte, Domnul, care-l, căci, cine, un, pe;

2. Uniţi prin săgeţi fiecare virtute cu lucrarea ei:
cunoştinţa va veghea asupra ta;
priceperea va veni în inima ta;
chibzuinţa va fi desfătarea sufletului tău;
înţelepciunea te va păzi;

Căutaţi 3. Să căutăm cum putem intra în posesia a patru lucruri măreţe care sunt esenţiale în viaţa copilului
lui Dumnezeu:
în cartea „dacă vei ____________________ la înţelepciune şi dacă-ţi vei ____________________ la pricepere,
Domnului dacă vei ____________________ înţelepciune şi dacă te vei ____________________ pentru pricepere,
dacă o vei ____________________ ca argintul şi vei ____________________ ca după o comoară,
atunci vei ____________________ frica de Domnul şi vei ____________________ cunoştinţa lui Dumnezeu.”

4. Completaţi şi meditaţi, la dorinţa împăratului Solomon pentru fiului său de a-i asculta sfaturile şi
urmaţi sfaturile părinţilor voştri:
„Fiule, ___________ sfaturile tatălui tău şi un ___________ învăţătura mamei tale; ___________
necurmat la inimă, ___________ de gât.”

5. Să aflăm care sunt urmările ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu şi ce semnificaţie au sfatul,
învăţătura şi mustrarea în viaţa copilului lui Dumnezeu:
„ Ele _______________________________________________________________________
___________________________________________________________________________;
Căci sfatul este o ___________, învăţătura este o ___________, iar îndemnul şi mustrarea sunt
_______________.”

6. Indicaţi prin săgeţi caracteristicile referitoare la un fiu înţelept respectiv un fiu nebun:
este o plăcere să facă răul;
un fiu înţelept este o pieire apropiată;;
este bucuria tatălui;
un fiu nebun va moştenii slava;
este mâhnirea mamei sale;
este o plăcere să lucreze cu pricepere;
păstrează ştiinţa;

7. Conform Proverbe 4 căutaţi şi notaţi cum trebuie să ne folosim: inima, mâna, urechea, ochii, gura,
buzele iar apoi întrebuinţaţi-le după cum se cere.
____________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________.

8. Frica de Domnul este esenţială pentru obţinerea înţelepciunii; completaţi versetul şi luaţi aminte
la lucrurile pe care Dumnezeu le urăşte.
„Frica de Domnul este ______________________; _________________________________
__________________, iată ce urăsc eu.”

9. Scrieţi anunţul înţelepciunii şi respectiv invitaţia nebuniei, adresate celor neînţelepţi.
____________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________.

10. În final, ce vom alege? „Cine are o ________________ primeşte învăţăturile, dar cine are o
______________ se prăpădeşte singur.”
 Daniel Pălincaş
Proverbele (21-30) de la A la Z
1. A rostit cuvinte înţelepte pentru Itiel şi Ucal
2. Cel mândru şi trufaş se cheamă...
3. Cel lacom stârneşte...
4. Fetele lipitorii se numesc...
5. Oamenii lui au strâns câteva pilde de-a lui Solomon
6. Vieţuitoare mici, dar înţelepte
7. Gura curvelor este o...
8. Nu muta... văduvei
9. Seminţia împăratului Ezechia
10. Ce face cărbunele?
11. Se crede mai înţelept decât şapte oameni
12. Sunt pentru îmbrăcăminte
13. Îşi arată toată patima
14. Se crede înţelept
15. Îl poţi prinde cu mâna
16. Aceşti oameni nu înţeleg ce este drept Căutaţi
17. Baterea laptelui dă... în cartea
18. Îşi aşează locuinţa în stâncă
19. Câte lucruri fac să se răscoale o ţară?
Domnului
20. Fiinţă cu mers măreţ
21. Nu vorbi... împotriva aproapelui tău.
22. Patru, mici şi înţelepte
23. O limbă dulce poate... oase
Cornel şi Ely

Învaţă să cunoşti oamenii (Proverbe 10, 11)
Cum este omul care:
1. Îşi întrebuinţează venitul pentru viaţă ________________.
2. Răspândeşte bârfeli ________________.
3. De ce se teme aceea i se întâmplă ________________.
4. Are plăcere să lucreze cu pricepere ________________.
5. Cu gura lui pierde pe aproapele său ________________.
6. Defaimă pe aproapele său ________________.
7. Dobândeşte un câştig înşelător ________________.
8. Nu va rămânea nepedepsit ________________.
9. I se împlineşte dorinţa ________________.
10. Moare fiindcă n-are judecată ________________.
11. Îşi întrebuinţiază venitul pentru păcat ________________.
12. Pomenirea lui este binecuvântată ________________.

După faptă şi răsplată (Proverbe 10,11)
1. Lucrează cu o mână leneşă ________________.
2. Doarme în timpul seceratului ________________.
3. Se încrede în bogăţii ________________.
4. Economiseşte prea mult ________________.
5. Opreşte grâul ________________.
6. Urmăreşte binele ________________.
7. Umblă fără prihană ________________.
8. Dă cu mână largă ________________.
9. Se pune chezaş pentru altul ________________.
10. Îşi aduce aminte de certare ________________.
11. Este fără milă ________________.
12. Se teme să se pună chezaş ________________.
Iosif N. 
Cînd se naşte un copil orizontul lui nu o placă video performantă, la calculatorul lui
Lecţia este prea larg. Fericirea lui e să aibă o mamă Pentium 4, de doar 1,8 Ghz. Nu că prietenii îl
pentru bună şi suficient lapte. Este fericit. subestimează, dar nu poate juca şi el un joc mai
Cînd ajunge la doi ani, vrea în plus jucării ca lumea pe Net.
copii
şi un meniu diversificat. Are destul. La optsprezece ani, nu înţelege de ce
Cînd este de patru ani, la grădiniţă, vrea babacu’ nu-l lasă să fumeze (tot o face el pe
adidaşi de joacă şi maşinuţe cu telecomandă, ascuns). N-a luat bacu’, fiindcă anul acesta a fost
fiindcă e băiat. Pare a fi suficient. cel mai greu. Dar la vară, după ce vine de la mare,
Cînd are şase ani, orizontul i se lărgeşte se va pune cu burta pe carte şi o să le arate el.
şi işi doreşte un ghiozdan frumos şi un penar plin. Nu-i chiar nefericit, fiindcă tocmai s-a îndrăgostit.
Dacă le are, este mulţumit pînă le vede pe ale La douăzeci de ani, îi trece prin cap să
celorlalţi. E doar puţin morocănos că învăţătoarea se însoare, mai mult ca să-i demonstreze tatălui
lui nu e tînără şi nici prea drăguţă. său că e bărbat adevărat şi nu pierde-vară, n-o
La opt ani ştie să citească preţurile şi nu face, că tocmai s-a angajat şi nu are bani sau nu
mai este mulţumit cu orice. Se gîndeşte că ar fi se ştie cum l-au primit şi pe el la facultate şi pînă
mai fericit dacă era şi el dintr-o familie ca cea a n-o termină, nu poate fi vorba de aşa ceva. Nu se
colegului său de clasă, pe care-l invidiază puţin. crede nefericit, că doar are viitorul în faţă.
Pe la zece ani, vin nemulţumirile. Nu e La treizeci de ani, e deja însurat de cîţiva
bună diriginta lui (aşa zice şi mama) sau, nu e ani buni, că s-a săturat de burlăcie. Vrea să fie şi
profesor adevărat, profesorul de mate ( apreciază el om la casa lui. Dar casă încă n-are, căci sunt
tata), că le dă prea multe teme copiilor. Ce-i drept, vremuri grele, dar nu se lasă el la alţii. În doi, trei
copilului i-ar plăcea ora de sport, dacă ar avea şi ani, se va căpătui el cumva. Vrea un serviciu mai
el Nike în picioare. Nu e chiar nefericit pentru că bine plătit să poată să ia un credit mai consistent de
o înţelege pe mama când zice că deocamdată nu la bancă, ori de ce nu, va pleca în lumea largă să-şi
se poate, pentru că ei sunt mai săraci. găsească rostul. Copii nu are decît unul, că ştie el
La doisprezece ani încep mofturile. Nu ce pretenţii sunt în ziua de azi şi nu trebuie să faci
mai găteşte mama ca altădată, o zice şi tata. mai mulţi decît poţi creşte (învăţătură demonică).
Sandvişurile nu-i mai ajung. Vrea bani de buzunar, Va fi fericit în curând, e doar o chestie de timp.
că aproape toţi din clasă au, numai el nu. Nu e La patruzeci de ani, are casă şi doi
chiar nefericit, că are el unele subterfugii. copii, că nevasta a vrut să aibă şi ea o fată. Îi
La paisprezece ani, constată stupefiat că creşte pe amândoi şi nu îi este foarte greu, dar
e singurul care are telefon celular fără Bluetooth nu prea se mai înţelege cu nevasta, de parcă nu
şi camera lui, culmea, e VGA şi de aceea nu-i ies mai trag la aceeaşi căruţă. Prietenii l-au sfătuit să
lui pozele aşa de bine. Fericit ar fi dacă pe lîngă divorţeze, dar el n-o face încă. Nu înţelege exact
un telefon tare, tata i-ar lua şi lui un scuter, că s-a ce înseamnă fericirea, dar este în căutare.
plictisit să meargă tot cu tramvaiul la şcoală. Nu A împlinit cincizeci de ani, şi nu de
contează că el nu ştie dacă va lua examenele. mult a sărbătorit nunta de argint, că în final i-a
La şaisprezece ani, toate îl enervează venit nevestei lui, mintea la loc. La suflet nu se
pe băiatul tatii, dar mai ales că nu are şi el măcar gîndeşte, are încă vreme, colo după pensie să

mai termine cu treburile. Nu ştie dacă există om singur. Urâtul te omoară, dacă ar veni şi după el
fericit pe pământ. Lui i se pare că nu există om fără odată, că s-a cam săturat de viaţă. Nu există rai şi
probleme şi numai un om neserios nu are griji. iad, ci pe pământ sunt amândouă. Ascultă de el,
N-a vrut, dar a împlinit şaizeci de ani, şi că e om bătrân şi a văzut multe.
acum este pensionar. A muncit mult, dar acum are Dumnezeu îl aude însă, şi e puţin cam
de toate, numai de l-ar ţine Dumnezeu sănătos, să supărat pe omul acesta. Îi trimite o boală, să-şi aducă
se poată bucura de ele. Ce-i drept, poftele l-au cam aminte că el chiar nu este veşnic şi că, nefiind împăcat
părăsit. Nu mai mănîncă prea mult, de băut doar la cu Creatorul, nu va fi primit la un loc cu cei drepţi,
ocazii, nevasta e cam bătrână, dar în rest, toate bune ci sigur se va duce la un loc cu cei necredincioşi,
şi frumoase. Au crescut copiii şi trebuie să le facă neascultători şi neîmplinitori ai voii Lui. Omul însă nu
nuntă mare că nu o fi el ultimul. Mai are probleme pricepe şi pune totul pe seama bătrâneţii.
cu pământul, că nu prea are cine-l lucra, dar în rest, Culmea, a împlinit optzeci de ani, în
e bine. Fericire da şi nu, să ai de toate şi să nu duci ciuda a tot felul de pronosticuri. Nu se pocăieşte,
lipsă... Că ce altceva, ar putea însemna. că doar n-a prostit la bătrâneţe. Auzi domnule,
Fiindcă moartea (venită probabil înainte de să-ţi schimbi religia după ce-ai trăit o viaţă într-un
termen), i-a luat pe cineva drag, omul îndoliat este fel anume! Ştie şi el că nu religia te mântuie, ci
Lecţia
trist, şi cam nefericit, căci abia acum începe să-şi credinţa, dar el a fost toată viaţa un om credincios, pentru
dea seama că fericirea nu constă nici în împlinirile aşa că n-are rost, pe el nu-l convinge nimeni. copii
materiale, nici în răcoririle sufleteşti, ci fericire Zi de jale, puţini jelitori. Cortegiu mic. „Era
înseamnă mult mai mult, adică omul are nevoie în bătrân”, zice unul. „Şi-o trăit traiul, acum lasă pe
primul rând de tinereţe fără bătrâneţe şi de viaţă alţii să se chinuie, că el s-a săturat de viaţă”. „A
fără moarte. Predicatorul care a ţinut cuvântarea fost un om fericit?” întrebă un altul. „Ca noi toţi,
aceea frumoasă, la funeraliile prietenului său zicea a fost şi el om... Om bun, că de aceea l-a ţinut
că, viaţă veşnică înseamnă să cunoască personal Dumnezeu atâta”.
pe singurul Dumnezeu Adevărat şi pe Isus Christos,
Mântuitorul. N-a prea priceput el cum se face asta,
dar nici n-a vrut să întrebe să nu se facă de râs,
că omul acela era de altă confesiune şi nu vrea să
ajungă în gura satului că s-a dat cu pocăiţii. A auzit el
şi altele, dar tot n-a priceput, dar nici nu s-a străduit
să priceapă. E greu să-L înţelegi pe Dumnezeu.
Bun îi Dumnezeu, că el tocmai a împlinit
şaptezeci de ani, şi nu-l doare mai nimic, că el o
fost un om cumpătat. Şi începe, printre suspine,
să povestească viaţa lui tumultuoasă. Nu e fericit,
categoric, e greu să găseşti fericirea. Tocmai l-a
părăsit nevasta. A trecut la cele veşnice. E greu

Epilog.
La poarta cerului bate un om bătrân şi sătul de zile care întreabă: „Aici este raiul?” „Da! îi
răspunde, o voce, dar tu cine eşti?” „Om bun”, răspunde el grăbit. „Dar cum te cheamă”, întreabă
străjerul porţii. „Gheorghe al Gherghinei”, răspunde omul. „Nu eşti trecut pe lista de oaspeţi, dar am
să‑L întreb totuşi pe Marele Stăpân”, îi spuse din nou vocea străjerului. Dintr-o dată, uşa cea strîmtă se
deschide şi în cadrul ei apăru un Domn cu o faţă senină, îmbrăcat în haine strălucitoare, care-l privi cu
atenţie şi apoi îi zise: „Străine, Eu nu te cunosc... Pleacă de la Mine, căci niciodată nu te-am cunoscut!”
Acum pricepea bine că era un nefericit. Cu adevărat, el nu l-a întâlnit niciodată în viaţa lui pe Domnul
acela. Parcă trezit dintr-un vis urât, trist, cu capul plecat şi cu ochii plini de lacrimi, o porni sovăielnic pe
drumul fără de întoarcere.


Motto: „Toamnă prea blândă pentru asprimea sufletelor noatre.
Toarnă, Doamne, cu ploi, să ne spele de tot ce-am făcut ori am
fi putut face! Nu te-ndura de noi! Mai dă-ne doar timp să ne
construim o arcă, în care să urcăm copiii.”

Şi stelele sunt mai triste azi, ca-n nopţile de dinainte, înmormântând cu trecerea lor tăcută,
povara anului plecat spre apus. Şi parcul e pustiu, greierii nu mai cântă, şi aleea palid luminată, răsună
Adolescenţa ciudat de singuratic sub paşii-mi goi şi singuratici şi ei, ca ochii bătrânului orb, sătul de întuneric, pe
care l-am întâlnit ieri la colţ de stradă.
Şi frunzele... Mute şi blânde. Aceleaşi frunze parcă mă-ntâmpină în fiecare an, hârjonindu-se
fugar prin preajma-mi, ca o ceată de copii zglobii desprinşi de lumea năvalnică ce îi cheamă... E jocul
lor, jocul vremelnicului, ultimul sărut al lumii muritoare pe chipul eternităţii.
Odată, credeam că voi vorbi cu ele, să-mi depene povestea lor. Povestea clipei ce trece. Nu le
ştiu vremea, nici numele – nici nu ştiu dacă ar avea vre-un nume – dar mi se pare că-mi
sunt aşa de nu ştiu cum de aproape, de parcă din suflet mi s-ar desprinde. Privindu-le
tremurătoare şi sfioase, ca ultima pâlpâire plăpândă de lumânare înainte de
beznă, mă-ntreb dacă nu cumva sunt şi eu una dintre ele?
Şi cum n-aş fi, când în timpul lumii, trecerea mea e doar
părere? Nu-mi ştiu ceasul venirii mele, nici clipa desprinderii, şi
iată că primăvara mea a trecut prea timpuriu. Florile de cireş, mi
s-au părut străine, de parcă nu pentru mine au înflorit.
Or fi avut şi frunzele o primăvară la care-au visat? La ce
vor fi sperat oare când s-au deschis din mugur cu-atâta vrajă?
Pustietatea nu şi-a gândit-o nimeni, crezând că anul ce va
trece e aşa de lung, şi toamna aşa de departe, de nu va mai ajunge.
Şi totuşi, a venit cu paşi repezi, ca-n fiecare an, cu-aceeaşi risipă
de frunze ruginii, poate mai ruginii de cum le ştiam.
Mă-ntreb dacă eu îmi voi cunoaşte toamna mea, atunci când va sosi?
Mi-aş dori să-mi fie blândă, mai blândă ca cea de-acum, o toamnă când pe
cărările cerului să se aştearnă doar frunze albe şi curate, şi flori de cireş cu surâs
de copil gingaş, desprinse dintr-o lume tristă, uitată sub pecetea veşniciei. Să fiu şi eu atunci o frunză
scăldată în zorii răsăritului, printre minunile ce vor împodobi potecile împărăţiei Tatălui meu, să uit de aleile
pustii de-aici.
Oricum, e anul spre apus, şi frunzele sunt multe şi ruginii, şi-mi spun atâtea,... mai multe decât
aş vrea poate să ştiu.
Chiar şi parcul e pustiu, dar eu aştept şi zâmbesc de pe-acum, gândind la petalele albe,... de
dincolo de nor.

Adi Mura

10
Adolescenţa

În urma păcătuirii, Eva s-a scuzat în vedem cum a început dialogul său cu femeia: „Oare
faţa lui Dumnezeu astfel: „Şarpele m-a amăgit şi a zis Dumnezeu cu adevărat să nu mâncaţi din toţi
am mâncat din pom”. „Experienţa” ei a fost fără pomii din grădină?” Observaţi cuvintele „oare”, „cu
precedent şi singurul ajutor uman ar fi fost Adam, adevărat”, în relaţie cu ce a zis Dumnezeu. Dacă citiţi
dar degeaba. Credeţi că dacă Eglon, împăratul Geneza 1, veţi constata că tot ce a zis Dumnezeu, a
Moabului, cunoştea şiretlicul lui Ehud, judecător fost absolut: „Dumnezeu a zis să fie lumină! Şi a fost
în Israel (Judecători 3:12-30), nu se ferea el? În lumină”, ş.a.m.d. Şarpele pune la îndoială cuvintele
2 Împăraţi 6:8-12 Elisei demasca planurile sirienilor, lui Dumnezeu, le pune sub incidenţa incertitudinii,
astfel că nu reuşeau să învingă pe israeliţi, pentru a relativităţii. „De ce este atât de important ce a zis
că aceştia, cunoscând prin profet planurile lor, Dumnezeu?” – cu alte cuvinte. Şi chiar dacă a zis,
se fereau de ei de fiecare dată. În lumea noastră poate nu e chiar adevărat, poate El ascunde ceva
există două tabere: una condusă de Dumnezeu, în porunca Sa în defavoarea omului. Dar problema
cealaltă de Satan, şarpele cel vechi. Aceste două e, că dacă nu se respectă ce a zis Dumnezeu, de
lumi sunt în război. Este foarte important ca noi aici decurg consecinţe defavorabile omului, căci
să cunoaştem planurile şi metodele de atac ale Cuvântul lui Dumnezeu este încercat (Proverbe 30;
diavolului pentru ca să nu cădem în laţ. Pavel Psalmul 119). Întrebarea şarpelui nu este pusă din
spunea în 2 Corinteni 2:11 că „noi nu suntem în curiozitate. Ea conţine otravă, venin! Întrebarea e
neştiinţă despre planurile lui”. Metoda lui de atac de fapt o provocare! Ea sună cam aşa: „Eva, Adam,
reuşită de atâtea ori din nefericire, este ispita. poate nu aţi înţeles bine; nu trebuie luate toate aşa
Petru spune că suntem încercaţi prin felurite cum scrie (porunca). Urmează răspunsul Evei la
încercări – ispite (Biblia Bucureşti 2001). Dar chiar ispită. Ea ştia bine porunca lui Dumnezeu, căci
dacă ispitele sunt „felurite” totuşi se poate observa cuvintele Lui sunt clare. Eu cred că noi oamenii,
că ele respectă în general un anumit tipar. păcătuim adesea şi pentru că nu cunoaştem
Nu ştiu dacă la şcoală vi s-a întâmplat să poruncile Domnului. Trebuie în mintea noastră
aflaţi din clasele anterioare sau paralele despre să ştim clar ce e bine şi ce e rău. Dacă asupra
conţinutul unor teste. Ei, în Biblie avem descrise unor lucrări avem nelămuriri, să căutăm să ne
mai multe ispite din care putem observa tactica clarificăm! Să nu ne bazăm doar că aşa spune
diavolului. Pentru aceasta ne vom opri la prima cineva, ci să ne fundamentăm solid în Biblie.
ispitire din istoria omului. Textul de studiu este Urmează replica şarpelui: „Hotărât că nu
Geneza 3. Clauza nefericită a Edenului a fost şiretul veţi muri”. Aceasta presupune anularea consecin­
şarpe. Unii dintre noi se întreabă: „De ce i-a permis ţelor păcatului. Dar să observăm mârşăvia
Dumnezeu şarpelui (diavolului) să aibă acces şarpelui: Ce zice Dumnezeu e „oare” – balanţa nu
în grădină, cel puţin ca potenţial ispititor?” Nu stă stabilă, ce zice el e „hotărât” sigur. Consecinţa
voi răspunde la întrebarea aceasta, ci vreau să încălcării poruncii Domnului este moartea. Ştia
subliniez realitatea: şarpele era în grădină. Să Adam, Eva, ce înseamnă moartea? Orice cuvânt
(continuarea pe pagina 12) 11
(continuarea din pagina 11)

are o corespondenţă în mintea noastră. Dar ce
însemna cuvântul „moarte” pentru Adam? Spun
aceasta deoarece Adam nu ştia ce e răul! Nici
binele nu-l cunoştea!
„Dar Dumnezeu ştie că…”, a continuat
ispititorul. El ştie ceva ce voi nu ştiţi. El are
interesele Lui, scopurile Sale ascunse, în
defavoarea omului. Şarpele a zis femeii că dacă
va mânca din pomul interzis „i se vor deschide
ochii” şi „vei fi ca Dumnezeu, cunoscând binele
şi răul”. Chiar dacă am vrea să spunem că aceste
cuvinte erau false, consecinţele s-au dovedit
a fi reale (Geneza 3:7-22), doar că şarpele le-a
colorat frumos, făcând să se înţeleagă faptul că
Predică ele sunt în favoarea omului, când de fapt ele erau
pentru spre nefericirea lui.
Pomul era plăcut la vedere şi bun la
copii şi
mâncare ca toţi ceilalţi pomi. Să ştiţi că Dumnezeu
adolescenţi doreşte plăcerea omului, căci „Eden” înseamnă
„Plăcere”. Nu aceste lucruri făceau pomul neapărat
atractiv, ci faptul că pomul era de dorit ca să deschidă
mintea, să dea inteligenţă (Biblia Bucureşti 2001).
Neascultând ce a zis Dumnezeu, ai impresia că
vei fi mai deştept şi vei cunoaşte experienţe mai
benefice ţie. Faptul că după păcat li s-au deschis
ochii, acest lucru avea rezultate negative asupra
omului. Ce însemna de fapt, că li s-au deschis
ochii? Însemna conştientizarea faptului că erau
goi, conştientizarea unei alte realităţi.
Celălalt aspect cu care a fost momită
Eva, dar şi Adam, a fost „veţi fi ca Dumnezeu”.
Acesta a fost visul diavolului. Cu alte cuvinte: „de
ce să-I fii inferior lui Dumnezeu, când poţi să fii ca
El?” Orice păcat pare o înălţare în concurenţă cu
Dumnezeu! Dar ce, nu-i era bine Evei în condiţia
ei? Ba da. Despre dorinţa de mândrie luciferică
puteţi citi în Isaia 14:12-14; Ezechiel 28:12-17.
Dacă în timp ce eşti ispitit, observi ideile
prezentate anterior, să ştii că diavolul – şarpele Absalom
cel vechi – e cel cu care dialoghezi. Structural,
ispita este de fapt un dialog asupra unor valori Text: 2 Samuel 13-19
spirituale. Pierde cel care cedează! Vezi, diavolul Context: Absalom a fost unul dintre prinţii
vrea să te înşele şi pe tine. El este dintotdeauna moştenitori ai tronului davidic. Istoria lui este
şiret! Pe urmă vei constata, ca Eva, că ai fost evidenţiată în Scripturi începând cu incidentul
amăgit(ă) şi-ţi va părea rău, datorită consecinţelor dintre Amnon şi Tamar şi până la răscoala ce i-a
păcatului tău. Ştiu că în timpul ispitei nu ai vreme adus sfârşitul ruşinos.
1. „Absalom n-a vorbit nici bine nici rău
să-i spui diavolului: „Scuză-mă puţin, dar trebuie
cu Amnon; dar a început să-l urască, pentru că
să mai recitesc articolul Demascarea ispititorului
necinstise pe sora sa Tamar…Absalom a zis:
sau să mai ascult o predică despre modalităţile «Dă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu
de împotrivire la ispită”. Deaceea înţelegeţi că noi». Împăratul i-a răspuns: «Pentru ce să vină
orice ispită e o momeală care, chiar dacă face el cu tine?»” (2 Samuel 13:22-26). „După aceea,
apel la ceva plăcut vouă, ea poate să vă aducă Absalom şi-a pregătit care şi cai, şi cinci zeci de
distrugerea. Fiţi vegheatori! oameni care alergau înaintea lui. Se scula dis-de-
dimineaţă, şi stătea la marginea drumului la poartă.
Marius Leahu
12 Şi ori de câte ori avea cineva vreo neînţelegere şi
se ducea la împărat la judecată, Absalom îl chema şi zicea: «Iată,
pricina ta este bună şi dreaptă; dar nimeni din partea împăratului nu
te va asculta». Absalom zicea: «De m-ar pune pe mine judecător în
ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere şi o judecată, ar veni la
mine, şi i-aş face dreptate». Şi când se apropia cineva să se închine
înaintea lui, el îi întindea mâna, îl apuca, şi-l săruta. Şi Absalom câştiga
inima oamenilor lui Israel. După trecere de patru ani, Absalom a zis
împăratului: «Dă-mi voie să mă duc la Hebron să împlinesc o juruinţă
pe care am făcut-o Domnului»” (2 Samuel 15:1-7).
Absalom a dovedit în ambele situaţii ce au durat doi şi respectiv
patru ani, cu un interval de cel puţin trei ani, că poate să-şi ascundă stările
rele şi să nu recunoască nimic pe faţă. El făcea declaraţii favorabile faţă
de tatăl său, dar de fapt el vorbea rău despre el. Mai mult, el pretindea
că va sluji Domnului, căci i-a făcut o juruinţă. Absalom era un ipocrit care
reuşea să facă impresie bună în jur şi astfel au fost oameni care l-au
crezut şi ajutat în pornirea lui rea. Oare sunt conştienţi cei care sunt ispitiţi
ca el? Ce trebuie să facă cei care au ură în mintea lor şi poate chiar
cuvinte pline de răutate pentru cei ce nu-i lasă să-şi împlinească planurile Predică
lor rele? Discutaţi cu părinţii sau cu fraţii de la adunare şi mărturisiţi-vă, ca pentru
răul din voi să nu dospească precum aluatul.
2. „Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: „Loviţi
copii şi
pe Amnon!” atunci să-l omorâţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu adolescenţi
vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!” (2 Samuel
13:28). „Absalom a zis atunci slujitorilor lui: «Vedeţi, ogorul lui Ioab
este lângă al meu; are orz pe el; duceţi-vă şi puneţi-i foc». Şi slujitorii
lui Absalom au pus foc câmpului” (2 Samuel 14:30). „Ahitofel a zis lui
Absalom: «...voi urmări pe David chiar în noaptea aceasta...; moartea
omului pe care-l urmăreşti va face ca toţi să se întoarcă, şi tot poporul
va fi în pace». Cuvintele acestea au plăcut lui Absalom şi tuturor
bătrânilor lui Israel” (2 Samuel 17:1-4).
Iată cum Absalom a ajuns în faza a doua şi ultimă a răului,
când ura s-a transformat în crimă. A fost doritor să-şi ucidă fratele; a
fost gata să distrugă recolta lui Ioab, care pledase pentru revenirea
lui în ţară; a fost hotărât să-şi ucidă părintele, după ce l-a batjocorit în
diverse moduri. A „reuşit” toate acestea, căci Satan este la îndemâna
oricui vrea să facă răul şi-i creează ocazii de păcat. A putut să-şi
împlinească dorinţele sadice, căci au fost şi alţi oameni la fel de răi în
anturajul său, iar alţii au fost induşi în eroare. Dacă sunteţi ispitiţi să
fiţi răi, să loviţi, să vă împrieteniţi cu oameni mânioşi sau cu grupuri de
adolescenţi răufăcători, sunteţi într-o situaţie foarte periculoasă.
Fiţi atenţi! Cel ce face răul n-are nici un viitor şi lumina celor răi
se stinge; vor muri (Proverbe 24:20). Ţineţi cont şi de alte sesizări ale
fratelui lui Absalom, adică Solomon, care a văzut rezultatul unor astfel
de stări, scrise în cartea Proverbelor.
3. „Nu era om în tot Israelul aşa de vestit ca Absalom în privinţa frumuseţii lui; din talpa piciorului
până în creştetul capului, n-avea nici un cusur. Când îşi tundea capul – şi-l tundea în fiecare an, pentru că
părul îi era greu – greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea împăratului”
(2 Samuel 14:25-26). „Absalom s-a pomenit în faţa oamenilor lui David. Era călare pe un catâr. Catârul a
pătruns sub ramurile încâlcite ale unui mare stejar, şi capul lui Absalom s-a prins de stejar; a rămas astfel
spânzurat între cer şi pământ.... Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au
lovit şi l-au omorât” (2 Samuel 18:9-15).
Absalom a fost un prinţ foarte frumos, un împărat autoproclamat ce a sfârşit spânzurat şi omorât în
plină putere. Iată cum frumuseţea fizică, lipsită de valori spirituale şi însoţită de urâţenia păcatului îl fac pe
om respingător şi vrednic de moarte. Faptele fiecăruia se întorc asupra capului lui. Ura te va face să rămâi
singur, iar loviturile ce le-ai dat altora îţi vor fi administrate ţie. Ce folos de părul lui de fotomodel? La ce bun
fizicul lui fără seamăn, căci a sfârşit sub o grămadă de pietre?
Aşa s-a întâmplat în Ardeal, cu un băiat ce nu s-a ţinut de pocăinţă şi despre care Domnul a
vorbit că va muri în chinuri groaznice. Deşi era sportiv şi bodyguard, într-o noapte a fost schingiuit ca
Gheorghe Doja şi a murit fără Dumnezeu.

Predicatorul
13
Aţi întâlnit desigur persoane care folosesc cere ajutorul lui Dumnezeu. Şi dacă activitatea
frecvent această expresie, atunci când pornesc respectivă este compatibilă cu voia Sa. Se poate
Teme
într-o lucrare. Obişnuiţi să o folosiţi atunci când vă să conştientizezi mai târziu că eşti singur şi deţii
biblice
planificaţi anumite activităţi? Iacov ne îndeamnă în întreaga responsabilitate a deciziei tale.
epistola sa, să nu desfăşurăm nici o activitate fără Poate eşti unul dintre cei care nu cer ajutorul
să cerem ajutorul Domnului, fără să conştientizăm Domnului şi cred că Dumnezeu nu se implică şi în
că nu avem succes în lucrările noastre fără cele mai mici lucrări din viaţă. Poate te bizuieşti
intervenţia şi călăuzirea lui Dumnezeu. pe înţelepciunea ta, pe anumite avantaje pe care
Fie că eşti un copil sau poate un ţi le oferă viaţa (tinereţe, sănătate, statut financiar,
adolescent, este bine să înveţi să depinzi de etc.) şi nu crezi că ar folosi la ceva implicarea Lui
Dumnezeu, trăind cu un sentiment de siguranţă în acţiunile tale. Nu uita, toate lucrurile ce aparţin
pe care, uneori, nici părinţii nu ţi-l pot oferi. acestei lumi sunt nesigure, instabile şi trecătoare,
Când am fost în clasa a VIII-a şi mă doar Dumnezeu este veşnic şi ne poate oferi
pregăteam pentru admiterea în liceu, atunci mi-am protecţie sigură. De aceea, Solomon, călăuzit de
dat seama cel mai bine că avem nevoie de ajutorul Duhul Domnului, ne îndeamnă să nu ne socotim
lui Dumnezeu pentru viitorul meu. Părinţii nu mă singuri înţelepţi (Proverbe 3:7), ci să ne încredem
puteau ajuta decât încurajându-mă, ei nu puteau din toată inima în El, pentru că „Numele Domnului
învăţa în locul meu, iar pe pregătirea mea nu mă este un turn tare, cel neprihănit fuge în el şi stă la
bazam, concurenţa fiind mare la liceul pe care adăpost” (Proverbe 18:10). Deci siguranţa zilei de
doream să-l urmez. Aşa am învăţat să mă încred azi şi a celei de mâine o dă doar El.
în El şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit. Fie Este o naivitate din partea noastră să
că te pregăteşti pentru un examen de capacitate, credem că ne putem controla singuri viaţa şi
bacalaureat, sau pentru activităţi mai mici, învaţă viitorul nostru. Acesta nu stă în puterea noastră,
să te încrezi în Dumnezeu, să ceri ajutorul Lui şi de aceea „nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii
să nu-ţi faci nici un plan în care să nu-L implici pe ce poate aduce o zi” (Proverbe 27:1).
Dumnezeu, pentru că s-ar putea să mergi pe un Toţi oamenii au fost creaţi să fie împreună
drum greşit şi să te pierzi. Înţeleptul Solomon ne lucrători cu Dumnezeu. Atunci când noi refuzăm
avertizează în Proverbe 14:12: „Multe căi pot părea planul Său, refuzăm implicarea Lui în viaţa
bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte”. noastră şi totul devine fără sens, oricare ar fi
Este foarte important să-L recunoaştem pe statutul nostru, simţim că ne învârtim în acelaşi
Dumnezeu în toate căile vieţii noastre (Proverbe cerc, ajungând de unde am plecat şi nu rezolvăm
3:6), pentru că astfel vom fi scutiţi de frământări nimic, pentru că fără ajutorul lui Dumnezeu nu
şi întrebări chinuitoare privind traiectoria vieţii sau avem calea netezită, deci nu avem prosperitate.
activităţii noastre. Este bine atunci când urmează „Încredinţează-ţi lucrările în mâna Dom­
să ne implicăm într-o activitate, să analizăm nu­lui, şi îţi vor izbuti planurile” (Proverbe 16:3).
situaţia şi să ne întrebăm sincer dacă putem
Daniela Moscu
14
„Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel
ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi”.
Proverbe 29:27
Înţelepciune
pentru
înţelepţi
Iată doi oameni şi ca ei mulţi: omul (copil, 12:9). Jocul în zona imaginară de interferenţă este
adolescent, tânăr, bătrân) nelegiuit, adică cel ce foarte periculos, căci este ca o încercare de a face
nu respectă legile, instrucţiunile, indicaţiile, deci transplant de organe de la vii la morţi.
nici cerinţele Bibliei şi omul fără prihană (băiat sau Să exemplificăm: Domnul Isus Hristos
fată, bărbat sau femeie) ce nu poate fi acuzat de a fost fără greşeală în lume, dar niciodată nu a
încălcarea normelor binelui în familie, la şcoală sau fost aplaudat de cei „de afară”, dimpotrivă, a fost
în societate. Înţeleptul remarcă, spre identificare repudiat şi condamnat. E drept că nici El nu a găsit
şi bine ar fi spre îndreptare, relaţiile dintre ei şi la ei lucruri vrednice de laudă, ci i-a condamnat
imaginile reciproce. Fiecare este privit cu dezgust sau mustrat, după caz.
de tabăra cealaltă şi aşa va fi pentru totdeauna. Un om cu verticalitate – Mardoheu, a fost
Un copil pocăit va fi privit cu suspiciune, reclamat de cei de la „orizontală” (ce se plecau şi se
superioritate, dispreţ, batjocură de către cei ce închinau înaintea lui Haman) şi nu putea fidecât unul
nu înţeleg ce valoare are statutul de copil al lui lăudat, evidenţiat şi celălalt ridicularizat şi condamnat
Dumnezeu şi o viaţă evlavioasă, fără fumat, fără la moarte. Dumnezeu nu oferă nici măcar menţiuni
minciuni, fără vorbe vulgare sau orice altceva ce celui căruia Satan îi oferă premiu, dar ferice de cel
aparţine păcatului. ce va fi premiat de Cel Prea Înalt, acolo unde nu
Sau un altul (copil, adolescent sau chiar va mai avea nici opoziţie, nici nu va stârni antipatia
bătrân nepocăit) ce-şi arată prin felul cum arată, ce nimănui, acolo unde vor fi numai neprihăniţi.
vorbeşte, ce face, plăcerea faţă de păcat şi „valorile” Am însă o ştire importantă: cel nelegiuit
imorale ale lumii, nu poate fi apreciat de cei ce nu va fi niciodată cinstit pentru faptele lui de cel
iubesc adevărul, binele şi celelalte valori eterne. fără prihană, dar acesta din urmă se va dovedi
Un sfat: nu încerca să „împaci” cele două că-şi merită locul dintâi. Amintiţi-vă de Daniel şi
categorii de oameni; este o utopie să crezi că ar ceilalţi trei tineri evrei din Babilon, care, după ce
putea compatibiliza un sfânt cu un om imoral. au fost consideraţi excentrici şi nesupuşi, atunci
Nu poate aprecia un hoţ pe unul ce e gata să-l când a intervenit Dumnezeu, au ajuns să fie lăudaţi
reclame pentru furt. Cum s-ar împăca un băiat pentru atitudinea şi faptele lor. În faţa împăratului
ce‑şi numără „prietenele de păcat” cu o fată ce şi a conducătorilor regionali din tot imperiul, ei au
vrea să discute la subiect, cu un băiat credincios fost înălţaţi, căci în final Dumnezeu este cel ce
cu gânduri curate şi scop de căsătorie. Nu te sili judecă (Daniel 3, 6).
să împaci pe Dumnezeu cu Satan, căci vei sfârşi Nu uitaţi! Acceptaţi dispreţul celor răi şi
cu cel de-al doilea, împărtăşindu-i soarta. lăudaţi pe cel ce este credincios principiilor biblice,
Dacă nu poţi să vezi cu claritate diferenţa nu cumva să aveţi gusturi inverse, căci va fi amar
şi reacţiile în discuţie, dacă nu îţi este groază de la urmă!
Iosif Anca
rău, înseamnă că te-ai îndepărtat de bine (Romani
15
Introducere unitate de măsură) şi autoritate (Matei 4:1-11).
Apocrifele (gr. apocripha - secret, acoperit, închis)
1. Biblia (gr. biblios – cărţi, librăria au fost canonicizate de Biserica Catolică în 1546,
divină) este mesajul revelat aL lui Dumnezeu, dar ele nu au susţinere canonică evreiască, nici nou
curgând prin şi spre oameni, derulat conform testamentală prin Isus Hristos şi apostoli şi nu conţin
planului Său veşnic (Efeseni 3:8-11). Cu mesaje din partea lui JHWH.
excepţia decalogului şi a planşelor tehnice ale 5. Aproape toată istoria biblică s-a derulat,
Templului (Exod 20:1-17; 1 Cronici 28:19), ea din punct de vedere geografic în Cornul fertil,
este supranaturală şi naturală, dar verbală, nu conexiunea a trei continente. Ţara sfântă are o
Istoria doar conceptuală (Exod 34:27; Deuteronom lungime de 407 km. şi o lăţime de 227 km. Relieful ei
Bisericii 4:2; Ieremia 11:1; Ezechiel 1:3). este format din două fâşii de câmpie (prin care trec
2. Biblia arată scopul lui Dumnezeu cele două drumuri intercontinentale) şi două lanţuri
descoperit în Isus Hristos (2 Timotei 1:9-13). de munţi, dispuse astfel de la est spre vest: M. Înalţi
Scriitorii Bibliei au fost inspiraţi (gr. theopneustos de Est compuşi de direcţia N-S din Golan, Galaad,
- insuflat de Dumnezeu, influenţa supranaturală Amon, Moab şi Edom; Valea Iordanului – 318 km
a Duhului lui Dumnezeu asupra minţii umane. izvorând din M. Hermom (3060m) şi vărsându-se în
Timotei 3:15-17), ceea ce diferă fundamental de M. Moartă la 413 m. sub nivelul mării; M. Înalţi de
o inspiraţie naturală (genii umane), iluminare Vest (Galileii, Samariei, Iudeii, Neghevului); Câmpia
spirituală (idei failibile), inspiraţie mecanică sau de Coastă ce cuprinde C. Accor despărţită de M.
în transă (posesiune spirituală). Inspiraţia a fost Carmel de C. Saronului şi a Filistiei, în Sud.
absolut necesară pentru prezentarea curată
a adevărului (2 Petru 1:21; 2 Samuel 23:2).
Limitele inspiraţiei canonice vechi testamentale I. Vechiul Testament
se încheie cu Maleahi 4:5-6 şi urmează în mod
logic Ioan Botezătorul, iar Apocalipsa 22:18-19 1. Vechiul Testament este descoperire
prezintă o Biserică ce aşteaptă a doua venire. primară, care anticipează Noul Testament (Ioan
3. Dumnezeu şi-a transmis Cuvântul 10:35; Matei 5:17-18). Cărţile componente au
Său prin o multitudine de forme de descoperire: fost scrise în limba ebraică (o limbă semitică), cu
semne, umbre, simboluri, figuri de stil, alegorii, excepţia unor pasaje din Ezra şi Daniel care sunt în
vise, vedenii, manifestări ale îngerilor, voci aramaică – aceasta nu înseamnă că sunt doar istorie
profetice. Dumnezeu s-a revelat pe Sine evreiască şi religie mozaică, ci adevărul progresiv al
(gr. apokalupsis - descoperire, dezvăluire). lui Dumnezeu , căci aproape toate învăţăturile N. T.
Revelaţia descoperă natura şi caracterul Său; îşi au originea şi chiar conţinutul în V. T. (Deuteronom
voia şi lucrările Sale (Efeseni 1:17; Galateni 29:29; Ioan 16:12-15; Ieremia 36:2,4,6,17-18).
3:23; Matei 11:27; 1 Corinteni 2:10; Evrei 1:1‑2). 2. Cărţile V. T. scrise iniţial pe papirusuri şi
Dumnezeu s-a revelat în natură (Psalmul 19:1‑6; pergamente (suluri), iar din sec. X e.n. pe hârtie de
Romani 1:19-20), conştiinţă (Romani 2:14-15) şi bumbac cuprind mai mult de 3500 de ani de istorie
prin Sfintele Scrieri în: descoperirile patriarhilor (2500 – pentateuhul; 1100 – celelalte; înainte de
şi profeţilor (Faptele Apostolilor 7:2, 30-32), David datele sunt aproximative). Septuaginta este
istoria familiilor şi a poporului Israel (Evrei 11) o traducere în greacă din sec. III î.e.n (realizată prin
şi culminează cu persoana şi lucrarea lui Isus anul 275 în timpul lui Ptolemeu al II-lea, la Alexandria,
Hristos (Coloseni 1:15; Ioan 14:9) realizată de către 70 sau 72 de bătrâni – se crede că au fost
conform tainei voii Sale (Apocalipsa 22:3-5). câte 6 din fiecare seminţie a lui Israel) şi Vulgata
4. Cuvântul divin este infailibil în latină (sec. IV e.n.). Manuscrisele manuale
(manuscrisele originale sunt inerente, greşelile cele mai bogate şi vechi sunt cele de la Qumram,
se datorează neglijenţei copiştilor) şi ne oferă descoperite în 1948, în versiune evreiască. Toate
cunoaşterea lui Dumnezeu şi a voii Sale, ceea au fost transmise prin copiere (masoreţii au inventat
ce conferă sens, asistenţă şi asigurare prin sistemul de vocale, pe care l-au aplicat pe textul
dragostea Creatorului şi Mântuitorului nostru consonantic pe care au lucrat soferimii).
(Iosua 1:8; Daniel 2:19-30,47; Luca 1:1-4; 1 Ioan 3. V. T. este compus din 39 cărţi scrise de
4:9-10). Inspiraţia în completarea şi expunerea aproximativ 25 autori şi cuprinde: Legea, cărţile lui
revelaţiei, conferă Bibliei credibilitate, datorită Moise (Torah); Proorocii timpurii şi târzii (Heviim);
infailibilităţii (1 Corinteni 14:37; Galateni 1:8‑9), Scrierile – cărţile poetice, sulurile, istoria (Kethubim).
canonicitate (gr. kanon - standard, regulă,
16
Răspunsuri
Ieremia de la A la Z Mama celui mai mare ro­nomul, evanghelist, Petru/
Pavel, Izbăvirea, Luceafăr,
născut dintre femei Debirul, Elcana.
Arpadul, Baruc, cazan, diamant,
Evil-Merodac, frumoasă, groază, – Elisaveta –
Hilchia, Ioiachin, logofăt, miază­ Răspunsuri
noapte, Nebucadneţar, ogoare, Set, Malhu, Filimon, Ierusalim,
leviatanul, Ahaşveroş, Eliezer, la întrebările
Paşhur, Ribla, spaimă din toate
părţile, şacalilor, Tofet, Ţefa­nia, Eutih, Gad. din numărul
Urie, valea măcelului, Zedechia. precedent
Prietenul lui David
Identificaţi autorii… – Ionatan – (2). Naomi; Orpa; Rut; Bat Şeba;
Ana, fata lui Fanuel. (4). Gen
Iov – cei trei prieteni (Iov 13); Iov, Orpa, Natan, Adonia, Tatăl, 19:24-25; Lev. 10:2; Num. 11:1; „Când a
Samuel – Saul (1 Samuel 13); Abel, Ner. 16:35; Iosua 7:25, Jud. 9:48-
Petru – Domnul Isus (Ioan 13); 49;11:30-39; 15:6; 1 Regi 16:6; fost de 12
Orbul Bartimeu – Domnul Isus
Numărul şi forma
2 Regi 1:10,12. (5). Apoc. 4:7; ani... L-au
(Marcu 10); Pavel – Agripa 6:2, 9:3, 12:9, 13:2,11; 16:13;
(Faptele Apostolilor 26); Elisei – unor creaţii… 19:17; 22.15. (6). Exod. 13:18;
găsit în
Namaan (2 Împăraţi 5); Rahela – trei mii de pilde – 15:22-23,27; 16:1, 17:1; 19:1. 8. Templu...
– Iacov (Geneza 30); Economul Şeşbaţar, Iosua, Ezra, Neemia. ascultându-i
– fiii lui Iacov (Geneza 43); Saul (10). Daniel 4.
– David (1 Samuel 17); David
Tadmor, recabit, Ezechiel, şi
Ierusalim, Matei/Simon, Ieri­
– Dumnezeu (Psalmul 139); honului, Iemima/Cheţia, Deute­ punându-le
Abner – Saul (1 Samuel 17).
întrebări”
(Luca
2.42,46)
Întrebări
1. Ce oameni de stat (dregători) romani sunt prezentaţi în N.T. şi care erau funcţiile lor?
2. Cum se numeau prietenii lui Iov şi câte cuvântări a avut fiecare dintre ei?
3. Care sunt tipurile de preoţii (ale Domnului) arătate în Scripturi?
4. Ce animale şi bunuri materiale puteau fi jertfite la Casa Domnului în Vechiul Testament?
5. Ce oameni, alături de Domnul Isus, au vindecat bolnavi în Vechiul şi Noul Testament?
6. La ce oameni şi în ce împrejurări li s-au arătat îngeri?
7. În ce locuri erau scrise în Vechiul Testament legile şi poruncile Domnului?
8. Ce slujbe a mai avut David pe lângă cea de împărat?
9. Care au fost etapele de judecată şi condamnare a Domnului Isus?
10. Care au fost restricţiile păstrate de recabiţi, ca ascultare faţă de strămoşul lor?

Vă aşteptăm răspunsurile până la data de 30.11.2007
pe adresa redacţiei
Cei care vor fi premiaţi, în urma totalizării a 100 de puncte, la concursurile din revistă, sunt:
Boariu Andrei, Meseşan Roana, Meseşan Damaris, Rusu Maria, Simina
Ancuţa, Simina Aura, Tomuş Daniela, Tomuş Samuel

Articolele în concurs se află la paginile 6, 7, 17 şi 19.
17
Bogatul şi pădurea
O delegaţie de oameni săraci dintr-o
parohie la fel de săracă s-a prezentat în faţa unui
om bogat, care avea în proprietate o pădure mare,
pentru a-i cere lemn gratuit ca să-şi construiască
o bisericuţă.
– Nu vă dau nimic, răspunse aspru bogatul, pădurea se ţine cu cheltuială; acum nu-i vreme de
pomană.
La auzul unui astfel de răspuns, din delegaţie s-a desprins un om cu părul alb, care i-a zis cu
blândeţe:
– Stimate domnule, dacă nu vrei să ne ajuţi, ne vom duce mai departe. Bunul Dumnezeu ne va
ajuta să găsim lemnul de care avem nevoie. Dar înainte de a pleca, vreau să întreb: care este bradul
dumneatale din pădurea aceasta mare?
– Ce brad? Toată pădurea este a mea!
– Va veni vremea când vei pleca din lumea aceasta şi vei avea nevoie de un brad şi nici chiar
de unul întreg. Numai patru scânduri bunişoare vor fi necesare pentru sicriul dumneatale.
Pilde Ce s-a întâmplat în sufletul bogatului în noaptea aceea, numai Dumnezeu ştie. A doua zi,
oamenii au fost chemaţi să-şi ia tot lemnul de care aveau nevoie.

Tot ce am duc cu mine

„Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău…până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până
nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul 12:1, 7).

„Omnia mea mecum porto” este dictonul latin care se traduce: „Tot ce am duc cu mine”. Acesta
este răspunsul pe care l-a dat filozoful Bias concetăţenilor săi miraţi că părăseşte cetatea Priene,
asediată de perşi, fără să ia nimic cu el.
„Tot ce am duc cu mine” – iată o vorbă înţeleaptă, care trebuie să ne ajute să gândim mult la
viitorul nostru veşnic. Acum şi aici, pe pământ, fiecare om trebuie să facă o alegere. Mântuitorul ne
cheamă să venim la El prin credinţă şi pocăinţă. Duşmanul de moarte al sufletelor noastre, diavolul,
doreşte să ajungem în chinul veşnic împreună cu el. Acum şi aici, pe pământ, putem trăi o viaţă de
ascultare faţă de Mântuitorul. Cu această viaţă trăită în legătură cu El, vom merge în veşnicie.
Bunurile materiale, prietenii sau titlurile academice vor rămâne aici. În faţa lui Dumnezeu va
conta atitudinea de ascultare faţă de voia Sa exprimată cu claritate în Cuvântul Său, Biblia.

Mă cunoşti?
Despre un rege bavarez, vânător pasionat, se spune că s-a rătăcit cu prilejul unei vânători.
Flămând şi obosit, a ajuns la casa unui ţăran. Regele nu şi-a spus
numele, pentru a afla ce fel de supuşi are. Regele a fost primit foarte
rece. Ţăranul i-a spus pe faţă că nu are lipsă de „vagabonzi”.
A doua zi, întorcându-se la palat, regele şi-a pus toate
podoabele sale regeşti şi a trimis după ţăranul care îl primise cu
răceală. Condus în faţa tronului, regele l-a întrebat: „Mă cunoşti?”
Ţăranul a rămas uluit şi ruşinat. Călătorul, pe care îl primise cu
atâta răceală, era regele.
Aşa stau lucrurile şi cu noi. Isus Hristos, Regele ceresc, bate la
uşile încuiate ale inimilor noastre; El cere găzduire,
vrea să aducă pacea Sa în vieţile noastre.
Răutatea inimii şi necredinţa se poartă cu
răceală faţă de acest Rege ceresc. Va veni
însă ziua când mulţi vor auzi cuvintele:
„Duceţi-vă de la Mine…”. Fericiţi vor fi însă
cei care L-au primit! Ei vor auzi chemarea:
„Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de
moşteniţi Împărăţia…”.
18
Fete şi femei credincioase
A-B O fată a lui Aaron A

1
1. Soţia lui Isaac
2
2. Credincioasă din Roma
3
3. Miriam (într-o altă traducere)
4. Femeie (în evreieşte) 4

5. Uceniţă din Iope 5
6. Prima femeie
6
7. Judecătoare şi prorociţă
7
8. „Estera” încurcată!
9. Fiica lui Laban. 8
Eliab Dorin
9

B

A-B O femeie care a cerut Domnului să‑i A
vindece fiica 1

2
1. Fratele cel rău al lui Abel
2. Tatăl tuturor credincioşilor 3

3. Om vindecat de lepră în urma spălării în 4
Iordan 5
4. Fiu care a fugit trei ani de tatăl său la Gheşur
6
5. Obiect făcut de Moise, nimicit de Ezechia
7
6. „Până aici Domnul ne-a ajutat”
7. Împărat biruit de Avraam 8

8. A zidit cetatea Ninive 9
9. A prorocit deşi nu era proroc, ci mare preot
10
10. „Horma”(localitate)
B
Camelia & Cristina

A-B Movila Mărturiei A

1
1. Cu el a uns Maria picioarele lui Isus 2
2. A treia dinastie în Israelul dezbinat
3
3. Zeul peşte
4. Unul din cei şapte diaconi 4

5. „Locuiesc ca străin într-o ţară străină” 5
(evreu) 6
6. Aici a intrat Isus călare pe un măgăruş
7
7. Căpetenia străjerilor lui Nebucadneţar
8
8. Fiu al împăratului Saul
9. Întâiul născut al lui Ismael 9

10. Aici a ars Asa idolul mamei sale (râu) 10
11. Fiu al lui Esau 11
12. A profeţit lui David despre păcatul său
12
13. Fratele lui Neftali
Andrei Ursu 13

B
Viclenia Sinceritatea
Viclenia este unul din păcatele mari ale lumii, E cu neputinţă să fii sincer cu ceilalţi până
este otrava şarpelui cel vechi, nu ai învăţat să fii sincer cu tine însuţi.
care omoară pentru veşnicie sufletul care-o păstrează.
Cuvintele sincere nu sunt întotdeauna elegante,
Viclenia este un atentat împotriva lui Dumnezeu, dar dacă sunt interpretate corect pot fi folosite
împotriva adevărului Său şi impotriva vieţii. întodeauna spre bine.

Omul viclean se îmbracă uneori în piele de oaie, Sinceritatea este o condiţie de bază
alteori în piele de vulpe, în aflarea adevărului.
dar orice viclenie alungă bucuria prezentului şi Adevărul se descoperă numai căutătorilor sinceri.
anulează fericirea viitorului. Sinceritatea este poarta pe care intră adevărul şi
cu ea începe întoarcerea la Dumnezeu.
Vicleanul este ca albina, în gură cu miere şi-n
coadă cu ac şi fiere, numai că dulcele dispare iar Prieten  este un cuvânt folosit foarte des;
amarul rămâne. sinceritatea prietenului însă, e foarte rară,
dar este o floare frumoasă şi cu miros plăcut în cununa
Cârtiţa umblă pe sub pământ, care împodobeşte capul copiilor lui Dumnezeu.
dar urma ei se cunoaşte deasupra pământului;
la fel se va cunoaşte lucrarea vicleanului şi Sinceritatea depinde de scopuri,
«sapa» răzbunării îl va atinge, iar acestea decid destinul;
iar nu bine, dar regula nu este valabilă deci omul sincer va avea o viaţă ce poate fi îndreptată
între cei răi. spre un destin fericit.

„Ţinta poruncii este dragostea, care vine
„El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi
dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi
mâinile lor nu pot să le împlinească.”
dintr-o credinţă neprefăcută.”

Iov 5:12
I Timotei 1:5