You are on page 1of 20

Tatăl pământului

Tatăl pământului,
mi-a dat şi mie amurgul,
să gust din pomul binelui şi-al răului,
crescut şi-n inima mea,
odată ce răsărise soarele, pag. 3
peste răspântia dintre bine şi rău. „Şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge“ – Părinţii
Dacă n-aş fi avut acest întâi răsărit, şi învăţătorii
aş fi plâns că e nedrept, pag. 4-5
să fiu muritor într-o lume, George Müller – Beniamin Boariu
în care cerul nu se vede,
cu ochii deschişi. pag. 6-8
Împăratul Mesopotamiei, asupritor al lui Israel –
Tatăl pământului, Învăţătorii şi copiii clasei a VIII-a B
mi-a făurit haină de lut Învaţă să cunoşti oamenii • După faptă şi răsplată –
şi mi-a zăvorât fericirea Iosif N
acum câteva mii de ani Versete colorate • „Goel“ Tălmăciri
în grădina lumii,
cu copaci ce se-adapă pag. 9
din sudoarea frunţii mele Daniel – Predicatorul
şi-a altora; pag. 10
ca să-mi iubesc mai mult inima „Haidem la Casa Domnului“ – Eunicia Muraru
decât căldura hainelor mele.
pag. 11
Tatăl pământului mi-a dat lumina, Vise spulberate – pledoarie pentru o viaţă trăită
pe care o văd numai eu, lângă Domnul – Peti C.
şi-acei dezbrăcaţi de lumină
ce-au atârnat hainele lor de-ntuneric pag. 12-14
pe lemnul Fiului Său. Oraşele celor şapte biserici din Asia Mică
De-abia acum încep să-nţeleg (Apocalipsa 2-3) – Ben Yamin
cu ochii închişi,
pag. 15
şi nu cu pământul,
Întoarceţi-vă să ascultaţi – Iosif Anca
că tatăl meu, tatăl pământului
este Tatăl Luminii. pag. 16
Glasul viorii
Ady Mura
pag. 18
Fondurile necesare editării si distribuirii Răspunsuri. Întrebări
revistei „Betel pentru copii si adolescenţi”, se con-
pag. 19
stituie din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care
Îngrijorarea / Liniştea
doresc să sprijine această lucrare pot depune
bani în contul Bisericii lui Dumnezeu Apostolică pag. 20
Arad, deschis la BCR Arad, având codul IBAN: Turnurile Paine - Rebeca Dagău
RO 37RNCB 1200000 135260001.

Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei ISSN: 1583-2589
Editorial
„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea”
(Coloseni 3:16)

„Şi să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge”
(Numeri 32:23)

Dragi copii şi adolescenţi, există o „poruncă însoţită de o făgăduinţă «ca
să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ»” (Efeseni 6:2-3). Porunca
ascultării de părinţi este legată de împliniri şi o viaţă întreagă, pe de-o parte, prin
respectul şi grija faţă de părinţii ce v-au născut şi crescut, iar pe de altă parte prin
ascultarea sfaturilor părinteşti care vă vor feri de comiterea diverselor păcate
cu care Diavolul şi lumea vă vor ispiti. Din întâmplarea următoare, culeasă din
literatura evreiască, reiese foarte clar, ceea ce Moise, despre care este vorba în
continuare, a spus unor evrei, pe care îi avertiza să nu păcătuiască, gândindu-se
că vor scăpa nepedepsiţi. El le-a zis: „să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge”
Aflat prin pustie, Moise s-a oprit să se odihnească, sub un tufiş, nu departe de
o fântână. Un alt drumeţ s-a oprit să se răcorească. Când s-a aplecat să bea apă,
călătorului i-a căzut punga cu bani, de la cingătoare şi fără să bage de seamă că
a pierdut punga, omul a plecat din nou la drum. La scurt timp după aceea, a sosit
un al doilea călător. El a văzut de îndată punga cu bani. A luat-o, bucuros nevoie
mare, a privit în toate părţile şi pentru că nu avea cui s-o înapoieze, a băut
apă şi a plecat mai departe. Puţin mai târziu un al treilea călător s-a oprit
la fântână. El a băut apă îndelung, s-a răcorit şi apoi s-a tras la umbră,
lângă fântână şi a adormit, căci era foarte obosit.
După o vreme, primul călător a descoperit, că-i lipsea punga
şi dându-şi seama că numai la fântână o putut să o piardă, s-a
întors degrabă. Furios, l-a trezit pe cel care dormea şi i-a cerut
punga cu bani. Cum acela nu ştia nimic despre punga cu bani, s-au
luat la ceartă, iar cel ce pierduse banii, l-a omorât pe cel de al treilea
călător. Apoi a plecat la drum supărat.
Martor nevăzut la toate acestea, Moise foarte nedumerit i-a zis lui
Dumnezeu: „Este prea mult rău şi nedreptate în lume! De ce a trebuit ca primul
călător să piardă banii şi apoi să devină ucigaş? De ce a trebuit ca al doilea călător
să găsească punga şi crezând-o un dar ceresc, să plece cu ea? Iar al treilea călător
era cu totul nevinovat, de ce a trebuit să moară?”
Dumnezeu i-a răspuns: „Acum îţi explic, dar n-o voi face la fiecare pas. Primul
om era fiul unui hoţ, care îl furase pe tatăl celui de al doilea călător şi găsind punga,
n-a luat decât ceea ce i se cuvenea. Al treilea era un ucigaş, care îşi ascunsese
aşa de bine fapta, încât n-ar fi fost niciodată descoperită de oameni şi astfel şi-a
primit pedeapsa. Totdeauna există un sens şi justeţe în tot ceea ce se întîmplă,
chiar şi atunci, când tu nu le vezi, ori nu le înţelegi”.
Să ştiţi şi să nu uitaţi niciodată că toate faptele noastre au efect cel mai mult
asupra noastră, după cum spune şi proverbul: „Cine dă lui îşi dă, cine face lui
îşi face!” Astfel, ascultarea aduce binecuvântare, neascultarea şi orice alt păcat
vor aduce blestem. Profetul Isaia anunţa evreii, chemându-i la pocăinţă: „De veţi
voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării; dar de nu veţi voi şi
nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit” (Isaia 1:19-
20). Tot el scria: „Bine de cel neprihănit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de
rodul faptelor lui. Vai de cel rău! Lui îi va merge rău, căci va culege rodul faptelor lui”
(Isaia 3:10-11). Aceste efecte de regulă se lasă aşteptate, pentru a se oferi fiecărui
om posibilitatea libertăţii în acţiunile sale. Există două opţiuni pentru cei ce au făcut
rău: continuarea comiterii răului şi omiterii binelui, sau abandonarea răului prin pocăinţă şi silinţa
de a face binele. Pentru cei ce au făcut binele sunt tot două opţiuni: rămânerea în aria binelui sau
alunecarea sub ispită spre rău. Aceste posibilităţi sunt evidenţiate şi de apostolul Pavel, când scria
despre doctrina mântuirii: „Şi crezi tu, ... că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti
tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te
îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară
de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia
după faptele lui. Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi
nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gîlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de
nelegiuire” (Romani 2:3-8).
Părinţii şi învăţătorii

3
Istoria credinţei
„Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori”
Evrei 12:1

Oare se gândeau soţii Müller în anul 1805, când s-a Evangheliei printre evrei şi s-a apucat de studiul limbii
născut copilaşul George, că el va deveni un instrument ebraice. Dar fiindcă nu se putea împăca cu anumite
deosebit de valoros în mâna lui Dumnezeu şi că prin el vor principii ale lor, a părăsit această societate. Însă dorul de
fi revărsate binecuvântări ce aveau să pună în uimire chiar a deveni misionar îl nutrea mereu. Ar fi vrut să meargă în
şi pe cei mai necredincioşi oameni? Copilaşul plăpând depărtări şi să spună păgânilor despre dragostea mare a
avea să devină „Părintele orfanilor”, omul care fără bani lui Dumnezeu. Ca să fie mai sigur de aceasta, el a tras
în buzunar, fără o societate de binefacere în sprijinul său la sorţi şi sorţul a ieşit să meargă, dar nu a putut pleca,
şi fără să ceară vreodată cuiva ceva, ci doar numai prin pentrucă tatăl său nu şi-a dat consimţământul, iar fără
credinţa în Dumnezeu, singurul la care a apelat, a îngrijit acest consimţământ Societatea Misionară nu l-a primit.
şi crescut mii de orfani. Viaţa lui de mai târziu, e o dovadă clară că Dumnezeu a
El s-a născut în Germania la 27 septembrie 1805, din avut un alt plan măreţ pentru el. Graba noastră ne face
părinţi protestanţi, dar a apucat cărările păcatului până la uneori să o luăm înaintea planului divin. El a dorit să
vârsta de 21 de ani. Viaţa de decădere i-a ruinat nu numai devină folositor într-un fel, dar Dumnezeu, care Îşi are
sufletul, ci şi trupul. Avea sănătatea rău zdruncinată, căile Sale ascunse, a vrut altfel, şi când omul a consimţit,
scuipa chiar sânge. În timp ce era student la Universitatea şi-a împlinit cu putere voia Sa.
din Halle, el intenţiona să devină teolog, dar nu avea nici De atunci încolo, el s-a dedicat propovăduirii
măcar o Biblie. În anul 1825, zdrobit în inima sa, s-a întors Evangheliei şi îngrijirii copiilor orfani. Timp de 8 ani a
la Dumnezeu, prin predica şi rugăciunea unui negustor, în predicat în capela Eben-Ezer din Bristol. Apoi pe data
casa căruia se predica Evanghelia. de 6 iulie 1832, George Müller, ajutat de Henry Craik,
După pocăinţă, a făcut cunoştinţă cu o tânără care a început lucrarea în capela „Betesda” din Bristol. Erau
l-a atras sentimental. Sub influenţa ei, a slăbit în credinţă. de tot şapte persoane. Ei doi erau adânciţi în studiul
Cercetarea Bibliei şi frecventarea bisericii le-a lăsat la o Scripturilor, mai ales Craik cunoştea ebraica şi greaca şi
parte. Şi poate ar fi ajuns rău de tot, dar conştiinţa lui a studia Scriptura în original. Müller nu a fost mare orator,
fost trezită de exemplul unui tânăr bogat, care a renunţat dar a fost dedicat rugăciunii. În urma lucrării lor, numărul
la toate bunurile sale şi a plecat ca misionar în Persia. credincioşilor a crescut mereu, încât în anul 1873, după
Puterea acestui exemplu l-a mustrat pe el, care, din pricina 41 de ani, erau peste o mie de membri. Clădirea în care
unei fete, era gata să-L părăsească şi pe Dumnezeu şi se întruneau pentru închinare era închiriată, dar în acest
lucrarea Sa. Numaidecât a rupt prietenia cu aceea tânără an, ei au cumpărat clădirea cu suma de 1500 lire sterline.
şi s-a predat fără rezerve Domnului. La sărbătorirea centenarului, care s-a ţinut la Bristol în
Din clipa aceea, o mare schimbare s-a făcut în viaţa aceeaşi capelă „Betesda” pe data de 6 iulie 1932, la
lui George Müller. În râvna sa înflăcărată de-a deveni un serviciul de dimineaţă, printre alte mărturii a fost şi aceea
vestitor al Evangheliei şi misionar, după ce şi-a terminat a unui misionar din India, care se pocăise cu cincizeci de
studiile teologice în 1828, a plecat în Anglia, unde a ani înainte, în capela „Betesda”. El l-a cunoscut bine pe
intrat în relaţii cu o societate misionară pentru vestirea George Müller. După ce a istorisit cum fraţii bătrâni l-au
4
Istoria credinţei
„Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori”
Evrei 12:1

primit şi înconjurat cu o dragoste părintească, el a adăugat: „Nu-mi aduc aminte să fi avut pe vremea aceea mari
predicatori, dar aveam nişte adevăraţi păstori!”
George Müller a fost un sincer cercetător al Evangheliei, cu dorul de a trăi adevărul ei, oricât de mare ar fi
fost riscul unei asemenea trăiri. Iată un exemplu foarte grăitor în privinţa aceasta, mărturisit de el însuşi: „În aprilie
1830, aflându-mă la Sidmouth (aproape de Bristol) ca să predic Evanghelia, trei surori în Cristos - dintre care una era
botezată, vorbeau în apropierea mea despre acest lucru”. Pe vremea aceea, el încă nu era botezat pe baza mărturisirii
credinţei sale personale. „Domnul a binevoit ca să-mi descopere însemnătatea acestei lucrări – spune George Müller
- astfel că îndată ce mi-am făcut timp, am început să cercetez temeinic, recitind Noul Testament în întregime, rugându-
mă stăruitor lui Dumnezeu ca să mă lumineze. De abia am început cercetările şi o mulţime de pricini împotrivitoare mi
se ridicară în minte”:
1. Faptul că oameni sfinţi şi luminaţi ai lui Dumnezeu, din pricina acestei chestiuni - a botezului în apă - s-au
despărţit între ei, oare nu dovedeşte aceasta că este cu neputinţă de a ajunge la un rezultat mulţumitor acum, în starea
de nedesăvârşire a Bisericii? - La aceasta am răspuns: „Pentru că Duhul Sfânt este călăuza credincioşilor, astăzi ca
şi altădată, cum nu aş ajunge oare să cunosc gândul Domnului (1 Corinteni 2.11-16) asupra acestui subiect, aşa cum
este descoperit în Cuvântul Său?”
2. Foarte mulţi din prietenii mei se împotrivesc botezului în apă al credincioşilor (oameni mari) şi doar puţini sunt
botezaţi, aşa că dacă eu mă voi hotărî pentru botez, ei îmi vor întoarce spatele! - La aceasta am răspuns: „Chiar dacă
toţi oamenii ar trebui să mă părăsească, ce-mi pasă, când ştiu că Domnul Isus mă primeşte!”
3. Dacă tu te botezi, cu siguranţă vei pierde jumătate din ajutorul material pe care credincioşii ţi-l dau pentru
nevoile tale! – La acest gând mi-am zis că „Atât timp cât voi rămâne credincios Domnului, El nu va îngădui să fiu lipsit
de nimic.”
4. Au să te numească baptist! Au să te socotească ca pe unul din ei, cu toate că tu nu aprobi tot felul lor de a fi. La
aceasta am răspuns: „Dacă mă botez, nu însemnează că eu trebuie să urmez toate doctrinele acelora care botează şi
ei pe credincioşi.”
5. Iată sunt mulţi ani de când tu predici Evanghelia. A te boteza acum, însemnează a mărturisi în public că până
acum ai fost în rătăcire. - Răspunsul meu a fost: „Este mai de preţ a mărturisi o rătăcire decât a rămâne în ea”.
6. Chiar dacă botezul în apă al credincioşilor este după Sfânta Scriptură, întrucât el trebuie să urmeze imediat
după întoarcerea omului la Dumnezeu, acum este prea târziu ca să te mai botezi! - La aceasta mi-am răspuns „Mai bine
este să asculţi mai târziu poruncile Domnului Isus decât niciodată”.
Apoi el continuă: „Domnul a binevoit în marea Sa milă, a-mi da voinţa de a asculta învăţăturile Cuvântului Său
îndată ce le înţelegeam. Am urmat deci cu cercetările mele asupra botezului în apă, în condiţiile voite, adică cu acest
gând bine hotărât: „Voi face voia Ta!” De aceea n-am zăbovit să înţeleg care este învăţătura lui Dumnezeu, după cum
este scris în Ioan 7:17 – „Dacă cineva voieşte să facă voia lui Dumnezeu, va cunoaşte...”. „Acest adevăr – declara
el – a fost pentru mine desluşirea minunată a mai multor învăţături şi sfaturi privind prea sfântă noastră credinţă.”
Şi încă o dată, făgăduinţa: „Cine caută, găseşte”, s-a împlinit întocmai şi cu George Müller care în chip sincer
căuta adevărul cu privire la botez. Iată ce spunea el în această privinţă: „Luând hotărârea de a fi ascultător, de îndată
(continuare in pagina 8)

5
Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi”
Isaia 34:16a

După faptă şi răsplată
(Proverbe 28-31) A-B  „Goel”
Tălmăciri
1. Cei ce caută pe Domnul ... 1. „Nimicire”
2. Răsfeţi din copilărie slujitorul ... 2. „Nebun”
3. Este smerit cu duhul ... 3. „Gâlceavă”
4. Se încrede în Domnul ... 4. „Nu mai e slavă”
5. Copilul lăsat de capul lui ... 5. „Mene”
6. Se împotriveşte tuturor mustrărilor ... 6. „Upfarsin”
7. Se încrede în Domnul ... 7. „Descoperire”
8. Umblă pe două căi strîmbe ... 8. „Şesul rupturii”
9. Îşi lucrează câmpul ... 9. „Ghilgal”
10. Umblă în înţelepciune ... 10. „Tabără îndoită”
11. Casa ei este îmbrăcată cu cărămiziu ... 11. „Gherşom” (pl.)
12. Îşi bate joc de tatăl său ... 12. „Cei ce plâng”
13. Adaugi la cuvintele Domnului ... 13. „Vedeţi fiu”
14. Cleveteşti pe un slujitor la stăpânul lui ... 14. „Colibi”
15. Stoarcerea mâniei ... 15. „Împărţire”

A
Învaţă să cunoşti oamenii
1
(Proverbe 28-31) 2

1. ...îndrăzneşte ca un leu tânăr. 3
2. ...laudă pe cel rău. 4
3. ...nu înţeleg ce este drept. 5
4. ...stîrneşte certuri.
6
5. ...înveseleşte pe tatăl său.
7
6. ...îşi arată toată patima.
7. ...se grăbeşte să se îmbogăţească. 8

8. ...stîrneşte certuri. 9
9. ...este o scârbă înaintea celor răi. 10
10. ...moştenesc fericirea. 11
11. ...va fi lăudată.
12
12. ...nimeni nu-i poate sta împotrivă.
13
13. ...zice: „N-am făcut nimic rău”.
14. ...este bine văzut la porţi. 14

15. ...este mai de preţ decât mărgăritarele. 15
Iosif N. B

6
Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi”
Isaia 34:16a

A-B Împăratul
Mesopotamiei,
asupritor al lui Israel
A
O ri z o n t a l 1
1. Oameni ridicaţi de Dumnezeu pentru a elibera
2
poporul (sg.)
2. Samson: “Cu o singură lovitură să-mi......” (subst.) 3
3. Oraş nimicit de fiii lui Iuda
4
4. Popor supus la un bir de Israeliţi
5. Localitate între Ţorea şi Eştaol (situată înapoia 5
lui Chiriat-Iearim) 6
6. Stare în care a ajuns Israel din pricina lui Madian
7. Persoane care trăiesc într-un loc determinat 7
(cetate, oraş, regiune,ţară) 8
8. Oameni ucişi cu un olig de plug
9
9. Copiii lui Israel au plecat fiecare în....... lui (neart.)
10. Seminţie aproape nimicită 10
11. Locul unde au fost ucişi o mie de filisteni 11
12. Locul de unde privea mama lui Sisera,
aşteptând să-i vină fiul de la război 12
13. Ce obişnuia să spună Samson la nuntă (pl.) 13
14. Locuitorii........... au fost necredincioşi lui Abimelec.
14

Învăţătorii şi copiii clasei a VIII a B B

Versete „colorate”
1. Cel dintâi fiu al Rebecii a ieşit _________ de tot: ca o manta de păr.
2. Darurile pentru facerea cortului cuprindeau şi materii vopsite în _______________,
_____________, şi __________________.
3. Datorită leprei, Maria era __________ ca zăpada.
4. Apa de curăţire era obţinută din cenuşa unei vaci de culoare ___________.
5. Semnul legământului dintre iscoade şi Rahav consta într-o funie de fir ______________.
6. „Mardoheu a ieşit de la împărat, cu o haină împărătească _____________ şi _________.”
7. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face ___________ ca zăpada; de vor fi
___________ ca purpura, se vor face ca lâna”.
8. Când mâna a scris pe perete, faţa împăratului Belşaţar a s-a _________________.
9. Cerul _______ - posomorât vestea furtuna.
10. Intrând în mormântul Domnului, femeile au zărit un tinerel îmbrăcat într-un veşmânt _______.

7
Continuare de articole

Din jurnalul său zilnic, se constată că acum
nu mai era pripit. În 28 noiembrie 1835 scrie:
„M-am rugat mult în toate zilele din săptămâna
aceasta cu privire la casa de orfani, cerând mai
ales Domnului să-mi ia cu totul gândul acesta,
dacă nu-l încuviinţează. Mi-am cercetat iarăşi cu
grijă inima cu privire la pricinile care mă călăuzesc
în lucrarea aceasta şi sunt din ce în ce mai
încredinţat că planul meu vine de la Dumnezeu.”
Numai după multă cercetare de sine, ca
nu cumva lucrarea să fie pornită din proprie
dorinţă sau din slavă deşartă, el a fost gata să
ia hotărârea. În însemnarea din 2 decembrie
1835, el scria: „Azi dimineaţă, m-am dus la fr.
(continuare din pagina 5)
Cardecott, cerând în mod deosebit Domnului
ce voi aveam lumina în mine, nu mi-a trebuit mult ca să înţeleg, să binevoiască să se slujească de el, ca să-mi
că botezul în apă este rânduit numai pentru cei ce vin la credinţă, cerceteze inima, fiindcă nu doresc decât slava lui
iar după Sfânta Scriptură, el trebuie să fie făcut prin scufundare. Dumnezeu. Aş fi foarte mulţumit ca Dumnezeu
Citatul care în chip mai deosebit m-a încredinţat de primul punct să se slujească de fratele ca să-mi facă cunoscut
este din Faptele Apostolilor 8:36,38, iar acela care m-a ajutat mai dacă nu-mi încuviinţează planul. Fratele şi sora
mult să înţeleg pe al doilea punct este din Romani 6:3-5. Deci, Cardecott, dimpotrivă, m-au îmbărbătat mult. Ca
curând fui botezat, lucru care mi-a pricinuit o mare pace. De urmare, am făcut azi cel dintâi pas, punând să se
atunci, niciodată nu mi-a părut rău de hotărârea luată”. tipărească nişte cartoane, ca să dau de ştire că
După botez a scris o carte „Despre botezul în apă”, în care la 9 decembrie 1835, va fi o adunare de obşte ca
spune: „Dacă în Cuvântul lui Dumnezeu poate fi un adevăr mai să arat fraţilor gândurile mele, cu privire la Casa
bine şi mai lămurit arătat, apoi acela este adevărul cu privire la orfanilor, cu dorinţa de a cunoaşte mai lămurit
botezul în apă, care este rânduit numai pentru cei ce mai întâi voia lui Dumnezeu în această privinţă.” Iar la 5
cred în Evanghelie şi se întorc la Dumnezeu”. decembrie a scris: „Astă seară, citind Scripturile,
*** m-au izbit cuvintele următoare: „Deschide-ţi gura
În anul 1830, la 7 octombrie, el s-a căsătorit cu sora tânărului larg şi ţi-o voi umplea” (Psalmul 81:10). Până
care, prin exemplul de renunţare la bogăţii şi plecarea sa ca azi nu mă rugasem niciodată cu privire la banii
misionar în Persia, l-a trezit din starea lui, Maria Groves. Acum şi oamenii care ne-ar trebui pentru aşezământul
nu a mai procedat la alegerea tinerei cu uşurătatea de altă dată. nostru. Din clipa aceasta, mi-a fost dat să pun în
El a spus: „Dumnezeu mi-a îngăduit să nu fac pasul acesta, legătură cuvintele acestea cu Casa Orfanilor. Am
decât după ce m-am rugat şi m-am gândit bine şi am fost deplin cerut Domnului un local, banii necesari şi oameni
încredinţat, că era mai bine să mă căsătoresc. N-am avut niciodată bine înzestraţi ca să îngrijească de copii.” În ziua
ocazia să-mi pară rău de pasul acesta şi de alegerea pe care am de 7 decembrie a primit cei dintâi bani pentru
făcut-o, dimpotrivă doresc să fiu cu adevărat recunoscător faţă casa orfanilor.
de Dumnezeu că mi-a dat o astfel de soţie”. Cu ea a convieţuit în Primul orfelinat l-a deschis la data de 6
deplină armonie timp de 40 de ani. După moartea ei, el a scris: aprilie 1836, într-o casă mobilată, luată cu chirie,
„Dumnezeu îmi dăduse nevasta cea mai de preţ, cea mai plăcută unde primeşte 30 de orfane, fără să aibă fonduri,
şi cea mai sfântă. Ce binecuvântare a fost ea pentru mine, nici un fără un comitet sau organizaţie care să-l susţină.
cuvânt n-ar putea-o spune!” Ea a fost un ajutor potrivit pentru el şi El a păşit la acţiune, bazat în totul pe făgăduinţele
o adevărată mamă a copiilor orfani. divine ale Cuvântului Sfânt şi Dumnezeu a onorat
Spre a-l îndruma pe George Müller la lucrarea de îngrijire a credinţa sa, cu binecuvântări din plin. La toate
orfanilor, Dumnezeu s-a slujit de o carte. Ce rol binecuvântat poate cererile sale, Domnul i-a răspuns în chip minunat.
avea o carte bună! Ea a trezit în el dorul de a deveni părintele După 8 luni, a închiriat pe aceeaşi stradă, o altă
copiilor rămaşi fără părinţi. Cartea conţinea biografia germanului casă şi a deschis al doilea orfelinat cu 36 de
A. H. Francke, care cu vreo 128 de ani înainte, întemeiase în copilaşi orfani. Şi cum cererile erau multe şi nu
Germania câteva azile ce au fost întreţinute din ajutoarele primite le putea satisface, după alte 9 luni deschide şi al
ca răspuns la rugăciunile sale. Această idee a fost ca o scânteie treilea orfelinat cu alţi 36 de orfani.
ce i-a aprins viaţa. Numaidecât s-a dus în Germania şi a petrecut
două luni la un aşezământ întemeiat de Francke. Acolo a văzut (va urma)
pe de o parte nevoile mari ale celor fără ajutor şi pe de altă parte,
cum oamenii credinţei pot deveni adevăraţi administratori ai lui
Prelucrare: Beniamin Boariu, după „Lumini peste
Dumnezeu, pentru satisfacerea acestor nevoi. Şi el dorea să Veacuri” de Petru Popovici.
devină un astfel de administrator.
8
Predica pentru copii

„Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! ”
Osea 6:3a

Daniel
1. Prietenia cu cei credincioşi
„Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria” (Daniel 1:6); „Daniel s-a dus în casa
lui şi a spus despre lucrul acesta tovarăşilor săi Hanania, Mişael şi Azaria” (Daniel 2:17); „Daniel a rugat pe
împărat să dea grija trebilor ţinutului Babilonului în mâna lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego” (Daniel 2:49)
Cele trei referinţe: prima de la sosirea lor în Babilon şi admiterea în şcoală, a doua, după terminarea
scolii şi a treia din timpul vieţii lor profesionale, arată clar o prietenie de durată. Daniel s-a bucurat de
compania prietenilor săi, în cele mai grele, dar şi în cele mai favorabile situaţii, căci „prietenul adevărat iubeşte
oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbe 17:17). Poate că prietenia lor s-a cristalizat în şcoală,
în perioada când apare dorinţa de prieteni, care la ei era cu mult mai mare, pentru că nu erau împreună
cu părinţii, erau singurii „pocăiţi” într-o ţară străină. Dar momentele cele mai înălţătoare în prietenia lor, au
fost în părtăşiile sfinte, ca atunci când Daniel a venit la cei trei, „rugându-i să ceară îndurarea Dumnezeului
cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel şi tovarăşii săi odată cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului”
(Daniel 2:18).
Care sunt primii trei prieteni ai voştri? Sunt credincioşi ca şi cei trei evrei, sau nici măcar nu fac parte
dintre cei din poporul Domnului? Niciodată nu veţi dobândi „prietenia Domnului (care) este pentru cei ce se
tem de El” (Psalmul 25:14), dacă sunteţi prieteni cu lumea. Atenţie, aşadar, la prietenii!

2. Întreţinerea sănătăţii fizice, psihice şi spirituale
„Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul şi
a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce... Căpetenia famenilor i-a zis lui Daniel:
«Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărât ce trebuie să mâncaţi şi să beţi, ca nu cumva să
vadă feţele voastre mai triste decât ale celorlalţi tineri de vârsta voastră şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie
înaintea împăratului». Atunci Daniel a zis: «Încearcă pe robii tăi zece zile şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi
şi apă de băut; să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri care mănâncă din bucatele împăratului şi să
faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!»... După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decât toţi
tinerii care mâncau din bucatele împăratului” (Daniel 1:8-15).
Care este meniul vostru preferat? V-aţi dori ce serveau bucătarii împăratului sau ce mânca Daniel şi
prietenii săi? Dar sănătatea şi trupul vostru cum vreţi să arate? Cine şi-ar dori să fie îmbătrânit prematur sau
bolnav? Nimeni! Dar ceea ce mâncaţi şi beţi, mai degrabă sau mai târziu, va lăsa urme în trupul vostru. Mai
mult, vă va determina sănătatea intelectuală şi psihică. Băutura, în special afectează negativ mintea. Şi din
acest motiv, fapt dovedit medical, „în toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi
întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, care erau în toată
împărăţia lui” (Daniel 1:20).
Pe lângă menţinerea sănătăţii „întregi” - men sana in corpore sano, Daniel s-a preocupat de păstrarea
unei condiţii spirituale bune. El scria: „Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune
şi cereri, postind în sac şi cenuşă” (Daniel 9:3). Este dovedit şi se mai poate verifica, de fiecare în parte,
că postul face bine spiritului şi trupului. Antrenamentul lui de o viaţă, l-a ajutat la nevoie, să intre „înaintea
Domnului” pentru cauze speciale (Daniel 10:2-3). Încercaţi!

3. Orarul de rugăciune
„Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau
deschise înspre Ierusalim şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi
mai înainte” (Daniel 6:10).
Viaţa este compusă din zile, între care sunt pauzele nopţilor, de aceea, Biblia recomandă dimensionarea
activităţilor la nivelul fiecărei zile. De exemplu, ne rugăm pentru pâinea de astăzi, dar şi necazul trebuie acceptat
tot numai pentru o zi (Matei 6:11,34). Astfel, Daniel „de trei ori pe zi” avea timp pentru suflet, pentru dedicare
spirituală sfântă, în compania lui Dumnezeu. Asta a făcut-o ani în şir, în libertate sau în persecuţie. Cei din jur
ştiau că are un orar sfânt, dar ştiau şi îngerii, care l-au ocrotit în groapa cu lei, la ordinul lui Dumnezeu.
Dacă aveţi un orar de rugăciune, să fie asemănător cu al lui Daniel. Dacă nu aveţi, începeţi astăzi, dar
nu-l întrerupeţi mâine.
Toate cele de mai sus au contribuit din plin la o viaţă de succes spiritual şi profesional „Daniel a dus-o
bine...” (Daniel 6:28). Ferice de cei care i-au lecţii de la Daniel, un „om prea iubit şi scump” (Daniel 10:11)

Predicatorul

9
Adolescenţa
„Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea,
pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată”
2 Timotei 2:22

Mă bucur când mi se zice: „Haidem la Casa Domnului!”. obiectele din el şi preoţii, în vederea sfinţirii. Enumăr ingredientele:
Lui David i-a plăcut mult la adunare. Şi mie îmi plăcea când smirnă, scorţişoară, trestie, casie şi untdelemn de măslin (Exodul
eram copil şi mai apoi în adolescenţă. Îmi place şi acum. Sunt 30:23, 24). Untdelemn aveau toate gospodinele în bucătăria lor
sigură că vă place şi vouă. Poate doar duminica dimineaţa nu pentru gătit, untdelemn se turna peste jertfa de mâncare adusă
prea vă bucuraţi, când trebuie să vă sculaţi şi să mergeţi la Domnului, untdelemn se folosea pentru ungerea împăraţilor şi să
Casa Domnului, dar când ajungeţi acolo, bucuria vine din oficiu. nu vorbim acum de unii care foloseau untdelemnul pentru idoli,
Domnul nostru ne aşteaptă cu drag, ne întâmpină cu bucurie şi dar untdelemnul acela „de preţ” era unul fără egal, special: „să nu
revarsă şi peste noi din harul său, slavă Lui! faceţi un alt untdelemn ca el după aceeaşi întocmire; el este sfânt.
Dar până să ajungi la Casa Domnului, e posibil să îţi Şi voi să-l priviţi ca sfânt”(Exodul 30:32) . Nicăieri pe pământul
„chinui sufletul” din pricina lucrurilor pe care le vezi şi le auzi. E acesta nu-i mai plăcut şi mai dulce decât în Casa Domnului. Este
posibil să te lupţi în permanenţă cu un vrăjmaş ce mereu vrea aşa, şi trebuie „privit”şi considerat aşa.
să îţi ia pacea, văzându-te parcă silit să-ţi numeşti aria de trai Şi acum, aplicaţia pentru noi: „Fiecare să aducă
„ţara întristării” tale, precum Iosif în Egipt. Rămâne o singură Domnului mirodenii pentru untdelemnul ungerii” (Exodul 35:8):
mângâiere: gândul la Împărăţia aceea bazată pe neprihănire, smirnă, scorţişoară, trestie, casie şi untdelemn de măslin, 5
pace şi bucurie în Duhul Sfânt (Romani 14:17). Îmi place o aşa ingrediente. Aşadar, „...când vă adunaţi laolaltă, dacă unul
împărăţie, o doresc şi îmi stă gândul la ea. Doamne, dă-ne-o la din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire,
toţi care o avem deja în inimă! altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă
M-am dus totuşi prea departe... Iarăşi m-am surprins spre zidirea sufletească.” (1 Corinteni 14:26). Haideţi să facem
visând la Împărăţie... Totuşi, e favorabil: Dumnezeu ne-o plăcută şi dulce părtăşia noastră. Poate nu avem întotdeauna
anticipează şi aceasta o face cel mai bine în Casa Lui. Aşadar, toate ingredientele, poate că, după aprecierile noastre nu avem
haideţi să ne asociem lui David care, nu doar că se bucura la cantităţile necesare pentru fiecare, dar ce avem să aducem cu
gândul prezenţei în Casa Domnului, el voia să locuiască acolo dragoste şi Dumnezeu va face edificarea. Ce poţi să aduci, să
toată viaţa lui. Eu cred că aceasta şi-o dorea nu ca să se aduci, cu dorinţa ardentă ca mirodeniile tale să fie de un miros
refugieze din ţara întristării lui (cum mi se mai întâmplă mie); plăcut Domnului şi fraţilor. Poate cântarea ta, nu neapărat cântată
nu era o simplă dorinţă, ci un dor fierbinte. Iată cum se justifica: solo, cu instrument sau fără, împreună cu poezia altuia poate
„să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul plină de învăţătură sau luând locul cântării, fac dulce şi plăcută
Lui”(Psalmul 27:4). Casa Domnului era atunci un cort, dar el părtăşia. Un băieţel nu a adus decât pâine şi peşte, dar când Isus
vedea deja Templul. La noi este în ţara întristării, dar haideţi s-o le-a binecuvântat, s-au săturat cinci mii de oameni. Dumnezeu
vedem în Împărăţia aceea! îţi binecuvântează aportul, indiferent cât de nesemnificativ îl
Cineva spunea: „Dumnezeu este frumos în sfinţii Săi”. consideri tu! Adu-l cu iubire!
Oare frumuseţea Domnului, pe care voia David s-o privească, Închei amintindu-vă din nou de împărăţia aceea în care
avea de-a face cu sfinţii Săi? Da, „sfinţii care sunt în ţară, oamenii va locui neprihănirea, pacea şi bucuria, slăvindu-L pe Acela, care
evlavioşi sunt toată plăcerea mea”, spunea el în Psalmul 16:3. ştie cel mai bine să „opereze” cu ele: „Tu iubeşti neprihănirea şi
David a fost omul după inima lui Dumnezeu, iubea principiile urăşti răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a
Lui, caracterul Lui şi împreună cu acestea, mai ales pe cei ce-I uns cu un untdelemn de bucurie, mai presus de tovarăşii Tăi
semănau. E uşor acum de înţeles de ce era plăcut şi dulce pentru de slujbă. Smirna, aloia şi casia îţi umplu de miros plăcut toate
el părtăşia cu sfinţii. „Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască veşmintele; în casele Tale împărăteşti de fildeş te înveselesc
fraţii împreună. Este ca untdelemnul de preţ...” (Psalmul 133:1-2). instrumentele cu coarde”(Psalmul 45:7-8).
Recent, în Casa Domnului, un frate a citit din Biblie ce conţinea acel
untdelemn de preţ, untdelemn cu care se ungeau: cortul întâlnirii, Eunucia Muraru

10
Adolescenţa
„Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea,
pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată”
2 Timotei 2:22

Seara acelei zile de decembrie, a fost destul de să înţeleg cum e posibil ca pe un drum cu 4 benzi, uscat şi
liniştită, cu puţine şi neînsemnate intervenţii. Se părea că iluminat să fie posibil aşa ceva.
şi noaptea va fi la fel şi în jurul orelor 23 ne-am retras După ce este calată maşina se începe tăierea. Printre
spre dormintoare pentru odihnă. În jurul orei 3.30 „ding- fiarele contorsionate, medicii reusesc cumva să ajungă şi
dong-ul” ne trezeşte brusc şi în aceeaşi clipă, toţi cei să constate starea şoferului şi a pasagerului din faţă –
cinci din dormitor, ne-am ridicat şi aşteptam să fie anunţat sunt pierduţi. Însă pe locul unde era bancheta din spate
evenimentul, în funcţie de ce vom auzi vom ştii cine pleacă. există încă o persoană. După gemetele ce se aud, îmi dau
În aceeaşi secundă difuzorul anunţă: „Accident rutier pe seama că are dureri cumplite. Acum toate eforturile sunt
Calea Victoriei cu persoane încarcerate!”. Unul din noi concentrate pentru a ajunge în cea mai mare grabă acolo.
tâşneşte pe uşă, iar ceilalţi ne lasăm încet înapoi pe pat. Foarfeca hidraulică are o forţa enormă în faţa căreia fierul
Cunoscând bine zona îmi dau seama că adresa e neputincios dar tot ni se pare că înaintează greu. Între
anunţată e la aproximativ 1 km de unitate. În gând sper că timp eu primesc misiunea să supraveghez maşina la care
băieţii nu vor avea prea mult de lucru şi că nu va fi atât de se lucrează, din cauza pericolului izbucnirii unui incendiu.
grav pe cum a fost anunţul. După vreo două minute, genele Îmi fac singur linia de furtun şi încet, folosind jet pulverizat,
îşi dau mâinile şi adorm rapid. În acel moment vocea acopăr partea din faţă cu o perdea de apă. Acum am
dispecerului se aude foarte tare în difuzor: „Echipajul Iveco ocazia ca să arunc câte o privire în jurul meu: deja sunt
pleacă în sprijin pentru descarcerare!” Aceasta este pentru zeci de maşini şi sute de persoane. Agenţii de poliţie cu
echipajul meu! E o chestiune de clipe să ne echipăm şi în mare greu reuşesc să ţină departe lumea care inconştient
secundele următoare suntem pe hol şi alergăm spre casa înaintează spre nicăieri. Dacă ajung la noi cu siguranţă
scărilor pentru că avem de coborât două etaje, apoi să că nu vor face altceva decât să ne încurce. Majoritatea
travesăm platoul şi până şoferul porneşte autospeciala să din cei de pe margine sunt tineri, mare parte din ei urlă
deschidem porţile garajului. în disperare, strigând numele celor pe care îi văd întinşi
Maşina uriaşă iese în grabă din garaj într-un val de nemişcaţi, nu departe de noi. Vreo trei baieţi sfidează
fum şi abur; comandantul gărzii dă ordinul de deplasare indicaţiile oamenilor legii şi ocolind o maşină vin spre noi.
după care urcăm în fugă, în cabină. Pentru că toţi ştim Le strig să aibă grijă pe unde calcă, căci pe jos sunt bucăţi
că vom ajunge foarte repede, ne grăbim peste măsură să de om. În acel moment o iau la fugă şi ies din zona unde
definitivăm echiparea. Intrând în linie dreaptă, de departe lucram – vitejia lor s-a stins.
zărim nenumărate girofaruri, lume adunată, poliţie şi Din acel rest de maşină e scoasă o tânăra şi e
ambulanţe. Colosul nostru opreşte brusc şi la fel de brusc preluată de ambulanţă. Spitalul e doar la 400 de metri de
sărim din cabină. Şeful dă ordine scurte şi ne grăbim spre locul evenimentului. În fine, e scos şi un tânăr din a doua
colegii care deja sunt acolo şi lucrează la calarea uneia maşina. Efectiv sunt făcuţi zob… privirea acceptă cu greu
dintre maşini. În timp ce coboram din maşină, am observat această scenă: amestec de carburant, antigel, cu acidul
cu coada ochiului scena: cel mai probabil a fost un accident acumulatorului maşinii, apă şi sânge e groaznic – miroase
frontal între o maşina Mercedes şi una Chevrolet. Nu pot (continuare în pagina 17)
11
Istoria bisericii
„Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost
scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.”
1 Corinteni 10:11

ORAŞELE CELOR ŞAPTE BISERICI
din ASIA MICĂ
( Apocalipsa 2-3)
Cei care aţi citit cartea biblică Apocalipsa, ştiţi cu siguranţă câte ceva despre cele şapte biserici
din Asia Mică, Turcia de azi, cărora Ioan, scriitorul acestei cărţi, este împuternicit de Dumnezeu să le
scrie o carte. În articolul de faţă nu voi dezbate aspecte teologice, în schimb voi încerca să vă prezint
câteva informaţii istorice şi geografice specifice lor. Aceste cunoştinţe ne vor ajuta într-o oarecare măsură
şi la înţelegerea textului biblic. Aşadar, să mergem într-o vizită imaginară în aceste şapte localităţi. Să
nu uitaţi să vă activaţi camera foto şi video a minţii voastre! Călătorie plăcută!

Efes Vizitând Efesul, avem ocazia să trăim în trecut, în perioda greco-romană. Orasul este situat în
vestul Turciei, nu departe de Marea Egee, la 80 km de Izmir (Smirna) si la 18 km de staţiunea
balneară de la Kusadasi. Orasul „sfânt” al zeiţei Diana, Efes era unul dintre cele
mai importante oraşe ale antichităţii. Astăzi este un vast sit1 arheologic care expune
frumoase vestigii ale civilizaţiilor care s-au stabilit aici de-a lungul secolelor. Situl de la
Efes cuprinde trei coline: prima înaltă de 360 m la sud de muntele Coressos; a doua
la nord, pe care a fost construita fortăreaţa Ayasoluk, unde s-au stabilit în trecut primii
colonişti greci şi între cele două, muntele Pion, care forma centrul urban în epoca
greco-romană. Efesul era capitala provinciei romane Asia, putând fi comparată cu
Alexandria, Antiohia şi chiar Roma. Templul zeiţei Diana din Efes, era una dintre
cele şapte minuni ale lumii antice. Poziţionarea sa geografică, la intersecţia marilor
drumuri comerciale, portul ferit şi solurile fertile, au contribuit la dezvoltarea sa. Dintre
ruinele cele mai semnificative, la Efes se mai pot vedea: Băile Varius, la N-E de Agora
(piaţă publică), construite în sec. I. d.Hr. după planul băilor romane clasice, cu frigidarium, tepidarium
si caldarium. Templul zeiţei, la N de Agora, era compusă dintr-o navă şi două aripi, separate de către
două şiruri de coloane. Aici era banca comercială a oraşului. Tot în Efes, era şi un teatru, folosit drept
sală de reuniune pentru consiliul municipal, dar şi ca sală de conferinţe şi concerte. Tot arheologia din
Efes a descoperit Prytanee sau primăria oraşului, strada Couretilor, piaţa lui Domiţian, monumentul lui
Memmius, arcul de triumf, fântâna lui Traian, băile Scholastikia, templul lui Hadrian, casele în terasă,
biblioteca lui Celsus şi aleea de marmură. Apostolul Pavel a slujit timp de trei ani la Efes, în urma lui a
rămas o comunitate importantă de credincioşi (Fapte 19-20)

Smirna Antica Smirna a fost un oraş port la Mareea Egee, situat la 56 km nord de Efes.
Acest oraş există şi astăzi în aceeaşi locaţie, cu numele de Izmir şi cu o populaţie de
1,5 milioane de locuitori, fiind al doilea oraş ca mărime din Turcia. Numele oraşului
„Smirna” înseamnă „amărăciune” şi îşi are rădăcina în termenul „mir” , ce descrie un
ulei extras dintr-o răşină aromatică, ulei folosit la slujba din cortul întâlnirii (Exodul
30:23) sau la îmbălsămarea celor decedaţi (Luca 7:37-38; 23:56; Ioan 12:3). În secolul
întîi, oraşul Smirna a cunoscut o dezvoltare înfloritoare fiind supranumit „Perla sau
Cununa Răsăritului”, având printre locuitori şi o mare comunitate de evrei. Deşi era
un oraş liber, a dovedit o loialitate deosebită faţă de Roma, fiind devotat promovării
gloriei Imperiului Roman. Fiindcă în oraş era un templu ce promova închinarea
către Caesar, Cicero a numit Smirna „oraşul cel mai credincios şi aliatul cel mai
fidel Romei!” În acest oraş cu o puternică influenţă iudaică, în care era practicată o
închinare păgână şi agresivă, Dumnezeu a îngăduit să ia fiinţă şi o biserică. Deşi
nu ştim cum s-a constituit acestă biserică şi nici cine au fost slujitorii ei, Domnul Isus nu a uitat-o, i-a
cunoscut suferinţele prin care trecea şi i-a adresat o scrisoare ce conţine un mesaj divin pentru cei
persecutaţi (Apocalipsa 2:8-11).
1
Peisaj considerat din punctul de vedere al aspectului său pitoresc. 2. configuraţie proprie unui anumit teritoriu, păstrat în forma
sa naturală. ◊ sit arheologic = loc în care se efectuează săpături. (DEX)
12
Istoria bisericii
„Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost
scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.”
1 Corinteni 10:11

Pergam În nord - vestul Turciei, pe o înălţime golaşă, la 25 km de ţărmul Mării Egee, se află
un oraş mort. Ruinele ce pot fi văzute astăzi. sunt urmele unei înfloritoare civilizaţii
antice mediteraneene, oraşul Pergam. Situat între Troia la nord şi Efes la sud,
strălucitorul Pergam, a fost centrul regatului grec. Din punct de vedere istoric,
Pergamul este un tezaur de vestigii, unele dintre acestea fiind descoperite,
altele rămânând adăpostite. A fost o metropolă culturală, un centru al ştiinţelor
şi al învăţământului lumii greceşti orientale. Magnifica Bibliotecă din Pergam
reprezintă şi azi simbolul celebrităţii oraşului. Aşezată în centrul citadelei, ea
număra peste 200.000 de volume, în mare parte papirusuri. Oferit în dar reginei Egiptului,
Cleopatra, de către Marcus Anionius, drept recompensă pentru incomensurabila pierdere a
Bibliotecii din Alexandria, acest tezaur transferat la Alexandria a pierit la rândul lui într-un
incendiu. Pergamul a rămas celebru şi prin inventarea unui alt soi de hârtie, anume, din piele
de capră. Nevoiţi să înlocuiască papirusul, ei au găsit un nou suport pentru scriere, care s-a
numit pergament. Dintre palatele şi templele celebre (Templul Atenei, Templul lui Dyonisos) n-a mai rămas nimic.
Fragmente din Altarul cu frize al lui Zeus se află astăzi la Muzeul „Pergamon” din Berlin. Aici, în perioada apostolică, a
ajuns evanghelia mântuirii şi unii, deşi în condiţii vitrege, sau mântuit.

Tiatira Oraşul era situat pe râul Lycus, în nordul Lidiei, dar atât de aproape de hotarul Misiei încât până si
cei din antichitate îl confundau cu un oraş misian. Era cunoscut ca fiind un oraş sfânt al zeului-soare
lidian, Tirimnos, descris de obicei ca un zeu călăreţ. În secolul al III-lea î.d.Hr. oraşul intrase in
decadenţă şi a fost refondat de Seleucus Nicator, care l-a colonizat cu greci. De atunci Tiatira
a rămas unul din cele mai mici oraşe greceşti din vestul Asiei Mici. Deşi a devenit centrul
comercial al văii lui Lycus, el nu a fost niciodată o metropolă, ca Efes, Smirna sau Pergam.
Întrucât se pare că oraşul s-a bucurat de o viaţă destul de liniştită, în cea mai mare parte a
existenţei sale, istoria lui este destul de neînsemnată în comparaţie cu Smirna sau Efes. În
190 î.d.Hr. Tiatira a fost cel mai aproape de a fi implicată în război, deoarece Antiohus cel
Mare şi-a aşezat forţele militare în această cetate, în aşteptarea întâlnirii cu oştirile romane.
Totusi lucrurile au luat o altă întorsătură şi oraşul a scăpat de conflict. Tiatira este ingropat sub
Akhisar, un oraş cu o populaţie de circa 20.000 de locuitori, a cărui industrie produce acum
în principal covoare. Numele turcesc Akhisar, „Castelul Alb”, vine de la ruinele albe ale unui
castel medieval, care se afla în apropierea oraşului modern. Niciodată nu s-au făcut săpături ştiinţifice în acest oraş, dar
săpând pentru a-şi aşeza temeliile caselor, locuitorii oraşului deseori au descoperit vechi opere de artă. Astfel, au ieşit
la iveală numeroase inscripţii, care sunt păstrate în diferite muzee. Vechea Tiatira era un oraş de bresle. În nici un alt
oraş din Turcia nu mai erau meseriaşii la fel de bine organizaţi în bresle ca în acest oraş. Printre ele, breasla boiangiilor
ocupa un loc de frunte. Boiangii din Tiatira învăţaseră să fabrice vopseaua pentru purpură din rădăcina de garanta, în
loc de scoici, aşa cum era ea obţinută în alte centre antice în care se producea purpura. Această vopsea de purpură,
acum numită „roşu turcesc”, le permitea boiangiilor din Tiatira să concureze cu succes cu alte centre de vopsitorie.
Despre Lidia, una din primele persoane convertite de Pavel la Filipi, se spune că era „vânzătoare de purpură”. Se
pare că această cetate anatoliană, avea agenţi comerciali în ţări străine, cum ar fi Macedonia. Aici se găsea un templu
dedicat unei zeităţi numită Sambathe, iar în acest templu o preoteasă slujitoare făcea preziceri.

Sardes La aproximativ 75 km nord - est de Smirna se află Sardes, capitala regatului Lydiei. Acropola2 oraşului a
fost construită pe un pinten al povărnişurilor nordice ale muntelui Timolus, iar râul Pactolus, un afluent al lui
Hermus, forma pe două laturi ale acestui munte, un şant de apărare. La început oraşul se situase
în interiorul zidurilor protectoare de pe dealul acropolei, dar mai târziu s-a întins către câmpia de
la poalele lui. Aici au fost pentru prima dată în istorie, inventate monezile şi folosite ca bani. Astfel,
lidienii şi-au câştigat cinstea de a fi adus o invenţie mondială şi de durată. După cucerirea oraşului
de către Cyrus, Sardesul, mândria şi bogata capitală a regatului, a devenit reşedinţa unui satrap3.
Sardesul a avut de suferit prima sa tragedie majoră, când ionienii s-au revoltat împotriva conducerii
persane şi au dat foc părţii de jos a oraşului. Darius cel Mare s-a înfuriat şi a vrut sa razbune acest
delict. El le-a poruncit slujitorilor săi să-i amintească în fiecare dimineaţă de incendiul din Sardes.
Războaiele persane împotriva Greciei au fost rezultatul mâniei regelui, iar Sardesul a fost locul de
unde a pornit Artafernes, fratele lui Darius, în prima campanie persană împotriva Greciei, în anul
490 î.d.Hr. Sardes a mai fost şi reşedinta lui Cyrus cel Tânăr, care ca satrap, a dus în anul 401
î.d.Hr., vestita luptă de la Cunaxa, împotriva fratelui său, Artaxerxes al-II-lea, pe urma careia Xenophon si cei 10.000 de greci
au câştigat o faimă nepieritoare. După perioada persană, cetatea a trecut deseori de la o putere la alta. Alexandru cel Mare
2
Citadelă în oraşele din vechea Grecie, aşezată pe o înălţime şi adăpostind principalele edificii publice. (DEX)
3
Guvernator al unei satrapii (provincii persane), cu puteri absolute. (DEX)

13
Istoria bisericii
„Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost
scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.”
1 Corinteni 10:11

a cucerit-o în anul 334 î.d.Hr., iar Antigonus, unul din generalii săi, a cucerit-o şi el după 12 ani. Începând
cu anul 301 î.d.Hr., Sardesul s-a aflat timp de peste 100 de ani, sub stăpânirea seleucizilor. În 190 î.d.Hr.
cetatea a aparţinut timp de 60 de ani regatului Pergam. Când acest regat a fost luat în primire de către
romani, în anul 133 î.d.Hr., oraşul Sardes i-a împărtăşit soarta, după ce deja pierduse mult din importanţă în
faţa altor cetăţi, ca Efesul şi Smirna. În anul 17 d.Hr. Sardesul a fost foarte distrus de un cutremur, dar Tiberiu
a ajutat la reconstruirea lui, scutindu-l de impozite timp de 5 ani şi alocându-i fonduri. Sardesul a trecut înca
o dată printr-o perioada de prosperitate, însă în 1402, a fost distrus aproape în totalitate de Timur (Tamerlan),
ajungând un oraş părăsit. În vechiul Sardes se găsesc vestigiile multor construcţii antice. Singura construcţie
dezgropată prin săpături este marele templu al Cybelei. Ca toate celelalte construcţii antice şi acest templu
a ajuns în ruine se pare că templul avea măsura în lungime şi în lăţime 330, respectiv 165 de picioare.
Coloanele erau cam de aceeaşi mărime ca cele ale templului din Efes, iar două dintre ele încă mai stau în
picioare la înălţimea lor originală de 66 picioare, având capitelurile la locurile lor. Mare parte din celelalte
sunt păstrate până la o înălţime de aproximativ 30 de picioare. Construite din blocuri rotunde, cu diametrul
de aproximativ 7 picioare, coloanele sunt aşezate pe temelii care conţin desene de valoare, sculptate
fiecare diferit de celalaltă. Alături de acest templu sunt ruinele unei mici biserici din cărămidă, de asemenea
dezgropată în timpul expediţiei americane. Această mică biserică este unicul monument supravieţuitor care
mărturiseşte despre istoria creştină a Sardesului, care de-a lungul perioadei timpurii a erei creştine a fost
reşedinţa unui episcop. Au mai fost găsite multe obiecte de artă din perioada lidiană imperială şi din alte
epoci, precum şi inscripţii în greacă, latină şi aramaică. Din fosta glorie a oraşului nu a ramas nimic în afară
de câteva ruine şi câteva case sărăcăcioase care alcătuiesc un mic sat turcesc ce poartă faimosul nume
Sart, o tristă amintire a cetăţii din antichitate. Gloria cetăţii deja trecuse atunci când Ioan amintea bisericii
creştine de acolo, ca despre cetatea ce spunea că trăieşte, când de fapt este moartă (Apocalipsa 3:1).
Vestita cetate e acoperită acum de ogoare, din loc în loc apărând ruine. Acolo unde înainte cei mai bogaţi
monarhi ai Asiei Mici petreceau şi stăpâneau, acum ţărani turci săraci trag plugul, iar prin singurul edificiu
monumental antic dezgropat, templul Cybelei, o capodoperă a artei şi a arhitecturii antice, caprele se plimbă
în voie. Locul încă mai poartă vestitul nume, dar e mort, ca un oraş antic.

Filadelfia Cetatea Filadelfia a fost întemeiată în anul 189 î.Hr. de către Eumenes al-II-lea,
rege al Pergamului. A primit acest nume de Filadelfia (philadelphos - dragoste de
frate) din partea lui Eumenes al-II-lea, care a şi renovat-o în secolul al-II-lea în.Hr.,
ca semn al dragostei lui faţă de fratele său mai mare, ce i-a dovedit loialitate în toate
acţiunile lui militare. La început oraşul a fost situat pe un platou în partea superioară
a unei văi largi care străbătea Sardesul până la Marea Egee. Fiindcă prin acestă vale
trecea şi drumul comercial ce lega Roma de Răsărit, Filadelfia a fost pentru multă
vreme un renumit punct vamal, iar pământul fertil de pe platoul în care a fost situat
oraşul a favorizat dezvoltarea viticulturii. Pentru că în Filadelfia erau foarte multe
temple păgâne, oraşul a mai fost numit şi „Mica Atenă”. Zeul care avea cele mai
mari şi mai multe altare era Dionysos, (Bachus la romani), zeul vinului, sărbătorilor
şi al veseliei. Oraşul Filadelfia a fost distrus printr-un cutremur în anul 17 d.Hr. şi
reconstruit mult mai la E de prima locaţie, prin donaţii imperiale, primind numele de
Neocaesareea şi mai târziu Flavia. În prezent acest oraş poartă numele de Alaşehir, situat în sud vestul
Turciei.

Laodicea Iată-ne ajunşi la ultimul oraş, după care călătoria noastră va lua sfârşit. Laodicea
a fost un oraş din Asia Mică, situat la capătul văii Licus, aproape de Colose şi
Efes. Oraşul era străbătut de cea mai importantă rută comercială care lega Efesul de
interiorul provinciei. În Laodicea se producea vestita lână neagră, materialul cel mai
căutat în acea vreme şi funcţiona o faimoasă şcoală medicală, unde se producea
un medicament renumit folosit în tratamentul oftalmologic. Oraşul Laodicea avea
o bogăţie şi o prosperitate deosebită, generată de comerţ, industrie şi o intensă
activitate bancară. Locuitorii acestui oraş erau atât de bogaţi încât atunci când oraşul
a fost distrus printr-un cutremur, aceştia şi-au permis să refuze orice ajutor imperial,
reconstruind toate clădirile numai din resurse proprii. Nu se ştie exact cum a luat fiinţă
biserica din Laodicea, dar aşa cum ne relatează Cuvântul Scripturii, apostolul Pavel
a fost foarte preocupat de situaţia ei: s-a rugat pentru cei din Laodicea (Coloseni
2:1), le-a transmis salutări (Coloseni 4:15) şi scrisori (Coloseni 4:16).
BenYamin

14
Înţelepciune pentru înţelepţi
„Pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii”
Proverbe 1:2

Apelul lansat în diverse locaţii este glasul înţelepciunii, care „strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul
în pieţe: strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei” (Proverbe 1:21).
Pe voi, copii şi adolescenţi, zi de zi, părinţii, învăţătorii şi profesorii, iar la adunare alţi învăţători
şi predicatorii, vor să vă înveţe, iar dacă aţi greşit să vă mustre pentru a vă corecta.
Cu siguranţă toţi au auzit astfel de mesaje, dar după un timp, Înţelepciunea – Cuvântul
Domnului pentru oameni - observă cu tristeţe: „Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi
întind mâna şi nimeni nu ia seama, fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele şi nu vă plac mustrările
mele” (Proverbe 1:25). Dreaptă este afirmaţia celui care a zis: „Sunt patru feluri de oameni: cei
care ştiu şi ştiu că ştiu – ei sunt învăţaţi; cei care ştiu, dar nu ştiu că ştiu, ei sunt visători şi trebuie
„Întoarceţi-vă să
treziţi; cei care nu ştiu şi ştiu că nu ştiu, ei trebuie ajutaţi să înveţe şi cei care nu ştiu şi nu ştiu că
nu ştiu, pentru aceştia, nu mai este mare lucru de făcut”. ascultaţi mustrările
Dragii mei, acum este vremea potrivită să vă îndreptaţi purtarea, căci mai târziu, în general
oamenii sunt prea puţin interesaţi de mustrări de cuget sau de sfaturi bisericeşti; mai degrabă sunt mele!
atenţi la fleacuri, aşa cum reiese şi din întâmplarea următoare, scrisă într-o carte de învăţătură
creştină: „Într-o predică, un preot vorbea despre pocăinţă, dând câteva exemple de sfinţi care au Iată, voi turna
părăsit păcatul, dar în biserică se auzeau şuşoteli. Enoriaşii nu păreau prea interesaţi de subiect.
Două femei depănau amintiri din tinereţe, altele vorbeau deşertăciuni, comentând lungimea duhul meu peste voi,
fustei unei femei, care venise prima dată în acea biserică, sau mirosul neplăcut al cerşetorilor
de la poarta bisericii. Preotul a continuat: «Dar există şi mulţi păcătoşi care nu vor să audă de
vă voi face cunoscut
pocăinţă. În parohia noastră, de exemplu, avem un caz, un om căruia îi place să bea mult,
despre care vă voi spune câteva cuvinte. Omul acesta este un caz care pare irecuperabil». Încet-
încet, credincioşii care şuşoteau începură să fie atenţi, predica devenind interesantă şi pentru cuvintele mele...”
ei. Se gândeau că poate părintele va da şi nişte amănunte picante, pentru a le putea discuta la
masa de prânz cu cei care nu veniseră să se împărtăşească din frumuseţea sfintei slujbe. «Să (Proverbe 1:23)
vă spun cât de tare a căzut în patima băuturii acest om?» întrebă preotul, mirându-se câtă linişte
se făcuse în biserică. «Nu, nu o să vă spun. Am vrut numai să vă daţi singuri seama că, atâta
vreme cât vă vorbeam despre îndreptarea vieţii, nu eraţi interesaţi, dar cum a venit vorba despre
un păcătos care poate fi bârfit, s-a făcut linişte. Nu vă voi mai spune altceva astăzi, decât atât:
dacă veniţi la biserică din orice alt motiv şi nu pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu şi a vă
ruga împreună cu ceilalţi, dacă vă interesează numai subiectele de bârfă, sau subiectele care vă
ridică în proprii ochi, făcându-vă să vi se pară că sunteţi superiori celor care stau la această oră
în faţa televizoarelor, ar trebui să vă daţi seama că greşiţi. Biserica este casa lui Dumnezeu. Vreţi
să o transformaţi în sală de spectacol, în local de bârfe? Luaţi aminte la cursele vrăjmaşului care,
dacă nu a reuşit să vă împiedice să ajungeţi la biserică, se luptă să vă sucească minţile şi să vă
îndemne să vorbiţi, în loc să vă rugaţi sau să ascultaţi cuvinte de folos. Aş mai fi avut multe să
vă spun, dar o să vi le spun altădată. Vă las să vă gândiţi singuri, dacă vreţi să mergeţi pe calea
mântuirii. Dacă nu vreţi, nu ştiu ce rost are să mai veniţi la biserică, iar dacă vreţi, nu ştiu ce rost
are să şuşotiţi şi să clevetiţi, în loc să vă rugaţi lui Dumnezeu cu zdrobire de inimă”
La refuzul deliberat la chemarea „Întoarceţi-vă să ascultaţi”, înţelepciunea pronunţă destinul
ales prin împotrivirea persistentă: „De aceea şi eu, voi rîde când veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi
bate joc de voi când vă va apuca groaza, când vă va apuca groaza ca o furtună şi când vă va învălui
nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul şi strîmtorarea... Pentru că au urât ştiinţa şi
n-au ales frica Domnului, pentru că n-au iubit sfaturile mele şi au nesocotit toate mustrările mele. De
aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor şi se vor sătura cu sfaturile lor. Căci împotrivirea proştilor
îi ucide şi liniştea nebunilor îi pierde” (Proverbe 1:26-31). Vreţi să fiţi şi voi nefericiţi?
Culmea, cei care au refuzat sistematic şi cu indiferenţă totală chemarea înţelepciunii, vor ajunge
să dorească salvarea ei: „Atunci mă vor chema şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi”
(Proverbe 1:28). Va fi însă prea târziu: Căci împotrivirea proştilor îi ucide şi liniştea nebunilor îi pierde”
(Proverbe 1:32). Mulţi îşi amintesc sfaturile înţelepte, doar când ajung să guste durerea. Atunci toţi
vor să fie vindecaţi, dar minunile sunt rare, cei mai mulţi vor sfârşi în suferinţă.
Dacă vă hotărâţi totuşi să ascultaţi, înţelepciunea vă informează cu bucurie despre viitorul
fericit în compania ei: „Dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă
de vreun rău” (Proverbe 1:33). Alegeţi: înţelepciunea de import (învăţătura primită) sau nebunia
autohtonă (înclinaţiile păcătoase naturale)”
Iosif Anca

15
Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri”
Psalmul 78:3

Într-o dimineaţă rece de ianuarie, un bătrân s-a aşezat la poarta gării şi a
început să cânte la vioară. Timp de 45 de minute, cei care treceau prin faţa uriaşei
porţi, ascultau melodiile lui J.S.Bach. Era oră de vârf şi mii de persoane grăbite,
veneau şi plecau. După primele minute, un domn l-a observat şi încetinind pasul,
a aruncat o privire spre vioara din mâinile bătrânului, apoi şi-a continuat drumul
în aceeaşi grabă. Imediat după aceea, violonistul a primit primul dolar, pe care o
doamnă mai în vârstă l-a lăsat să cadă în cutia verde, fără măcar să se oprească sau
să recunoască sunetul melodios al celebrelor compoziţii. Puţin mai târziu, un tânăr
asculta melancolic, rezemat de un felinar, dar auzind sunetul locomotivei, a privit la
ceas şi a luat-o la pas grăbit, spre trenul pregătit de plecare. Primul care s-a oprit să
asculte fermecat simfonia viorii, a fost un copilaş de trei ani, dar fiind tras de mama
lui în aglomeraţia gării, s-a pierdut prin mulţime, privind mereu în urmă la arcuşul
vesel. Apoi a trecut un alt copil.. şi un altul ... toţi, fără excepţie au fost atraşi de
povestea negrăită a corzilor prăfuite. Dar oamenii mari nu înţelegeau ... nu aveau
timp ... nu ascultau ... Timp de 45 de minute bătrânul cu vioara a inundat cu melodiile
lui gara plină de oameni agitaţi, cu pasi grabiţi şi feţe obosite. În cutia verde, vântul
de ianuarie mângâia cei 32 de dolari îngheţaţi şi singuratici. La sfârşit nu au fost
nici aplauze, nici aprecieri din mulţime... nimeni nu a cerut un bis. Doar o bătrânică
a privit în ochii înlăcrimaţi ai artistului şi i-a spus cu o voce stinsă că l-a mai auzit
cântând şi că muzica lui îi produce vibraţii celeste în inimă (ea a fost singura care l-a
văzut cu adevărat).
Violonistul se numea Joshua Bell. Această poveste este absolut reală. Ziarul
american “The Washington Post” a filmat fiecare secundă din gara rece. Două zile
înainte de aceste filmări, Bell umpluse vestitul teatru Boston, cu spectatori doritori să-l
asculte. Biletul cel mai ieftin a fost 100 $. A cântat cu aceeaşi vioară, un Stradivarius de
3,5 milioane de dolari. Aceleaşi sunete au umplut şi sala teatrului şi gara aglomerată...
însă reacţiile celor din jur au fost diferite. Piesele scrise de Bach şi interpretate de
Bell sunt considerate cele mai greu de cântat la acest instrument. Directorul ziarului
i-a adresat violonistului o singura întrebare: “Ce aţi simţit?” Bell, cu ochii plini de
lacrimi, fără să poată ascunde dezamăgirea, a răspuns: „Oamenii sunt incapabili să
recunoască frumosul, dacă nu îl găsesc în parametrii consideraţi normali, pentru a
putea aprecia cu adevărat o operă de artă”. Avea dreptate Bell. Dar realitatea întreagă
este şi mai dură, când oamenii trec indiferenţi pe lângă atâtea lucruri de valoare.

16
Continuare de articole

Posed permisul de conducere de
peste zece ani şi am rulat foarte mulţi
kilometri, câştigând experienţă. Am făcut
personal diferite teste şi măsurători;
depăşirea vitezei regulamentare nu aduce
un mare „câştig” de timp. Este evident că
nu se merită. Riscurile sunt prea mari. Port
în trupul meu urmări ale unui accident în care am
făcut tumbe cu maşina, nu a fost nimic plăcut, dar a
fost dureros şi costisitor. A fost braţul Domnului care
nu a îngăduit mai mult. „Învaţă din greşelile altora,
viaţa e prea scurtă ca să le faci şi tu pe toate” e un
Vise spulberate sfat înţelept exprimat într-o maximă.
(continuare din pagina 10)
Intenţia mea e să îţi îndrept atenţia către un
a moarte. Lumea s-a mai liniştit, dar câteva fete încă urlă lucru mult mai important decât pericolul ce te poate
isteric. Între timp apare şi maşina de la morgă, care preia paşte pe şosele (dar nu numai) şi posibilele urmări.
trupurile neînsufleţite şi pleacă. Aşa cum prea bine ştii, e vorba de sufletul tău care
Începem să degajăm zona şi spălăm asfaltul. Îmi e veşnic. Biblia spune clar în Matei 6:24 - „Nimeni
urmăresc colegii, le privesc feţele, sunt încordaţi şi simt nu poate sluji la doi stăpâni!”. din cauză că sunt
tensiunea din piepturile lor - inima lor bate ca şi a mea. doar doi stăpâni nu există cale de mijloc, nu există
Ştiu, în ochii celor din jur părem prea reci, mecanici şi neutralitate sau ateism! În acelaşi verset este scris în
nesimţitori, acest lucru mi s-a spus în mod repetat. Însă continuare: „sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt;
în acele momente nu e loc să îţi exprimi compasiunea, sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt`”. Prin
căci dacă plângi ca şi cei de pe margine nu vei putea să îţi urmare, veşnicia va fi alături de unul din cei doi,
faci lucrarea de care alţii au atâta nevoie. Ce nu ştie prea depinde care a fost slujit în viaţa trăită pe pamânt.
multă lume, e că sufletele ne sunt răvăşite de durerea Nu e atât de important când şi unde vei muri, nici
fiecărui om, care are nevoie de noi în cazuri ca şi acesta, măcar modul în care mori nu e esenţial, ci, de o
sau incendii, inundaţii, înec ori pierderi de orice fel. importanţă capitală, este faptul cum mori. De felul în
La finalul intervenţiei urcăm în autospecială pentru care îţi închei alergarea pe Terra, depinde întreaga
a ne întoarce la bază. De obicei pe timpul retragerii veşnicie! După ce se pune punctul în dreptul tău,
comentăm între noi intervenţia pentru a trage învăţăminte, nimeni şi nimic nu îţi mai poate schimba locul unde
dar acum e linişte deplină. Amintirea vieţilor frânte în acea vei petrece veşnicia.
noapte îmi înrourează ochii şi gândul zboară Sus, spre Cât timp ai suflare poţi decide viitorul tău, ţine
Tatăl me:. „Doamne, cu aceştia ce va fi? Gândul că ar putea exclusiv de tine să alegi. Îndemnul Domnului este:
înfunda iadul, mă face să mă cutremur. O mare nelinişte „Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că
m-a cuprins şi o tristeţe fără margini. Cu greu, mi-a mai ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi
trecut peste câteva zile. Următoarele aproximativ opt zile blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti” (Deuteronomul
în fiecare dimineaţă ne interesam de starea fetei care se 30:19). Sfatul meu prietenesc este: „Câtă vreme se
zbătea între viaţă şi moarte, pe un pat de spital şi speram zice: «Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi
ca va scăpa. În câteva rânduri am rugat pe Domnul să se inimile»” (Evrei 3:15), căci există un timp când e
îndure de ea, dacă e voia Lui. posibil să alegi. „Să luăm dar bine seama, ca, atâta
Nu am cunoscut personal nici una din cele patru vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în
victime (în final şi tânăra a trecut în nefiinţă), se ştie însă odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească
ce au făcut în acea noapte. Şoferul Chevrolet-ului era venit prea târziu” (Evrei 4:1).
taximetrist, era în timpul serviciului. Pasagerii lui şi tânărul Posibil vei zice că ai timp sau că ai ales de
din cealaltă maşină, trăind după chipului veacului acestuia mult şi sufletul tău este al Lui. Eşti mulţumit de cum
s-au „închinat” Diavolului în diferite localuri din oraş. slujeşti Domnului? Dar Domnul e mulţumit de tine?
Conştienţi sau nu, asta au făcut. Nu îmi atribui dreptul de a „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia
stabili destinaţia lor veşnică, dar după roade se cunoaşte de voi” (Iacov 4:8). De ce? Aceasta în mod sigur
un pom. Se mai ştie că aveau planuri fiecare, toţi erau contează.
sub 30 de ani. Despre pasagerii taxi-ului familiile lor spun
că doreau să se căsătorească, poate pe lângă aceasta Cele bune şi veşnice,
aveau şi alte planuri. Peti C

17
„Când a fost de 12 ani... L-au găsit în Templu...
ascultându-i şi punându-le întrebări”
Luca 2.42,46

Răspunsuri Întrebări

Peştera în care a fost îngropată A. Itemi cu alegere multiplă
Sara: Chemuel (Genesa 22:21), Erast (2 Timotei 4:20), (o singură variantă este corectă):
Hacoţ (Neemia 3:21), ape (Psalmul 23:2), Baeşa (1 Împăraţi
1. La cât timp după naştere trebuia să aibă loc tăierea
15:33), Milca (Numeri 36:11), Ionatan (1 Samuel 18:3) împrejur?
a. în aceiaşi zi b. opt zile c. un an
A şaizeci şi şasea carte a Bibliei: 2. L-a câţi ani a ieşit Avraam din Haran?
Amos, Psalmi, Obadia, Caleb, Ahaz, Levi, Isaia, Prohor, a. 75 b. 80 c. 100
Samuel, Asaf
3. Câţi ani a muncit Iacov pentru Laban?
a. 7 b. 14 c. 20
Învaţă să cunoşti oamenii (Proverbe
26, 27): omul chibzuit, cel flămând, omul gâlcevitor, 4. Câţi ani avea Iosif, când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon?
a. 30 b. 35 c. 14
clevetitorul, leneşul, nebunul, sătulul, cel ce urăşte, o
nevastă gâlcevitoare, nebunul 5. Câţi ani a trăit Isaac?
a. 135 b. 180 c. 185
După faptă şi răsplată (Proverbe
26, 27): va mânca din rodul lui, i se ia haina, se B. Itemi cu răspuns scurt:
arată verdeaţa nouă, îşi taie singur picioarele şi bea
1. Ce înseamnă Galed?
nedreptatea, va fi preţuit, cade el în ea, sunt pedepsiţi,
2. Ce înseamnă Abel-Miţraim?
poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât
3. Ce înseamnă Iegar-Sahaduta?
pentru el, binecuvântarea este privită ca un blestem, te
4. Ce înseamnă Zerah?
asemeni cu el/el nu se creade înţelept
5. Ce înseamnă Israel?
6. Care persoane, din această carte, au fost „strigate”
Codul secret: Roagă-te în fiecare seară tot
de îngeri?
aşa cum îngenunchea-ză la sfârşit de zi cămila ca s-o
7. Câte „denumiri” de stejari, apar în această carte şi
despovăreze stăpânul ei de bagaje.
care sunt ele?
8. Cine a găsit izvoarele calde în pustie?
Ţări şi cetăţi din Biblie: Anatot, Basan,
9. Câte altare a zidit Avraam?
Egipt, Lehi, Mara, Iconia, Tars, Rama, Ariel, Iabes, Molada
10. Cine a murit în faţa tatălui său, în ţara în care se
născuse?

Premianţi: Antohe Narcisa, Boariu Ligia, Chifan Măriuţa, Gavrilovici Daniel, Hrihor
Lidia, Hriţcu Iosif, Luntraş Olivia, Meseşan Roana, Moisiuc Adi Ionel, Moisiuc Iosif, Rusu V.
Marta, Schipor Lidia, Topârdău Fibia, Tomuş Elisei, Ungureanu Otniel, Schipor Anamaria

Vă aşteptăm răspunsurile până la data de 31.05.2011
pe adresa redacţiei
Notă: La concursurile biblice sunt rugaţi să participe copiii până la 18 ani. Vă mulţumim pentru înţelegere.

18
El va despărţi
oile la dreapta...
caprele la stânga
Matei 25:31-33
Îngrijorarea Liniştea
Îngrijorarea este un ciclu de gânduri
ineficiente care se învârt în jurul
unui centru de teamă. Pacea cu Dumnezeu înveseleşte,
linişteşte şi bucură inima omului,
Îngrijorarea este un abuz al darului lui este un dar al cerului pentru pământeni.
Dumnezeu de a avea imaginaţie şi
dobânda pe care o plătim pentru necazurile Liniştea este cea mai ieftină muzică,
care nu ne-au ajuns încă. un omagiu pe care cuvântul
îl aduce spiritului.
Atunci când credinţa scade, îngrijorarea creşte.
Îngrijorarea este substituentul rugăciunii. Liniştea este calmul minţii;
liniştea este pentru spirit
Dacă îngrijorarea poate îneca Cuvântul, atunci ceea ce este somnul pentru trup,
umple-ţi inima cu Cuvântul lui Dumnezeu, o împrospătare necesară.
până acesta va îneca orice îngrijorare.
Binecuvântat este cel care este prea ocupat
Eşti stresat de îngrijorare, atunci când te cu munca, ca să se îngrijoreze în timpul zilei
trezeşti strigând, iar apoi îţi dai seama că de şi prea obosit ca să o facă în timpul nopţii.
fapt încă nici nu ai adormit.
Teama de pericol este de o mie de ori mai Când nu îţi găseşti liniştea în tine însuţi,
distrugătoare decât pericolul prezent. zadarnic o cauţi în altă parte;
fă ordine în suflet şi vei fi fericit.
Pentru toate pericolele noastre, există în
Dumnezeu o soluţie. Îngrijorarea începe Dovada nevinovăţiei este liniştea sufletului.
acolo unde ne temen că soluţia lui Dumnezeu Duhul lui Dumnezeu se odihneşte
nu se conformează soluţiei noastre. peste cei sfinţi.

Nu poţi schimba trecutul, dar îţi poţi Liniştea este o neîntreruptă închinare
nenoroci un prezent liniştit, înaintea lui Dumnezeu şi
îngrijorându-te pentru viitor. statornicie în faţa Lui.
Îngrijorarea nu ajută la nimic,
dar reuşeşte să strice totul.

„Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, „...dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă,
poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?... va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău”
Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine; (Proverbe 1:33).
căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi.
Ajunge zilei necazul ei” „O inimă liniştită este viaţa trupului...”
(Matei 6:27-34). (Proverbe 14:30).

caprele la stânga oile la dreapta...

Minunate sunt lucrările Domnului...

Turnurile Paine
„Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul
nostru, să primeşti slava, cinstea şi
puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile
şi prin voia Ta stau în fiinţă şi
au fost făcute!”
(Apocalipsa 4:11)

Parcul Naţional Torres del Paine („Turnurile de la lacurile, gheţarii şi toate celelalte care sunt în acest
Paine”) se află în sudul statului Chile, în Patagonia. A fost ţinut, au o frumuseţe de nedescris. Acesta este doar un
înfiinţat în 1959, iar în prezent este una din nestematele peisaj, cu unele lucruri minunate, pe care le-am văzut cu
sudului Americii. Acesta se întinde pe o suprafaţă de 2.400 ochii noştri, de altele doar am auzit, dar mai sunt multe
km², iar pe teritoriul său se află munţi cu altitudini de altele de care nici măcar nu am auzit. Citind şi privind
peste 3000 de m. Parcul a fost declarat Rezervaţie Biosfera la aceste minuni ale Domnului, mi-am pus întrebarea:
şi este în patrimoniul UNESCO din 1978. La 17 februarie „Oare de ce le-a creat Dumnezeu pe toate acestea pe
2005, un mare incendiu a distrus o suprafaţă de peste pământ? Răspunsul îl găsim dacă ne gândim la Creatorul
15.000 ha. Incendiul a fost provocat prin neglijenţa unor tuturor lucrurilor; dacă aşa măreaţă este creaţia, cât de
turişti. Încălzirea globală a climei terestre se face simţită minumat şi desăvârşit în măreţie este Creatorul! Cum
şi aici, dovedită prin topirea mai accelerată a gheţii. ar arăta o lume fără verdeaţă, copaci, flori, animale,
Parcul este dominat de masivul Paine cu cele râuri şi munţi?. Într-o lume fără culoare şi frumuseţe,
3 turnuri ale sale. Torres del Paine National Park este totul ar fi sec şi monoton. Înmuguritul copacilor nu ne-ar
dincolo de frumos. Peisajul este un amestec de munţi mai vesti venirea unei primăveri plină de viaţă, ciripitul
de granit, lagune şi râuri, gheţari şi lacuri de un albastru păsărelelor nu ne-ar mai înveseli zilele şi florile nu ne‑ar
intens. Piscurile ameţitoare şi spectaculoase ale munţilor mai încânta cu mireasma lor ameţitoare, la fel. Dacă
se înalţă peste lacurile azurii de la marginea sudică a soarele nu ar mai încălzi pamantul, copacii şi florile,
Anzilor. Parcul oferă peisaje unice, fiind unul din cele mai pădurile, animalele şi omul, coroana creaţiunii nu ar mai
frumoase colţuri neatinse de om din lume. Regulamentul exista. Dumnezeu a creat toate acestea pentru noi, să
Parcului Naţional Torres del Paine interzice camparea în ne bucurăm de ele, dar trebuie să-I dăm Lui toată lauda
zonă; acesta trebuie să rămână neatins de civilizaţie, şi slava cuvenită şi să-I mulţumim pentru toate. Nu este
însă are numeroase trasee turistice, bine marcate care îndeajuns să ne încântăm privirile şi să ne îmbogăţim
brăzdează acest ţinut, pentru cei ce doresc să admire cunoştinţele, ci trebuie să îi apreciem măreţia şi să-I
peisajele uimitoare. mulţumim. Dacă Dumnezeu ne-ar lua toate acele lucruri
Faimos pentru bogăţia vieţii sălbatice, în Torres del pentru care nu Îi mulţumim, cred că am rămâne doar cu
Paine se pot observa cele peste 100 specii de păsări, 25 puţin din ce avem. La studiu biblic cu copiii, un copil a
specii de mamifere şi peisaje care variază de la vârfuri mulţumit într-o rugăciune pentru aerul pe care îl respiră
montane înalte şi spectaculoase, precum ameţitoarele zi de zi. Trebuie să-I mulţumim pentru fiecare lucru pe
„Turnuri Paine”, care dau numele acestei rezervaţii, până care l-am primit din mâna Lui şi să-l apreciem atunci
la gheţari, lacuri glaciare, lagune şi râuri care fascinează când îl avem, nu dupa pierderea sa.
cu nuanţele de la gri-verzui, la albastru-turcoaz. Se merită să-I mulţumim pentru toate Creatorului
Toate acestea sunt uimitoare! Turiştii plătesc foarte nostru, căci El a creat fiecare lucru cu un scop şi fiecare
mult, doar pentru a le admira frumuseţea de la distanţă. scop pentru viitor, fiecare viitor cu o nădejde şi fiecare
Fiecare colţ, fiecare insectă care mişună prin iarbă, nădejde pentru veşnicie.
fiecare piatră, fiecare floare, animalele, păsările, munţii, Rebeca Dagău

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
„Revista Betel”,
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080
sau rev_betel@yahoo.com
Colectivul de redacţie:
Învăţătorii „Şcolii biblice pentru copii «Betel»”