You are on page 1of 20

Fii atent

Copilaş, ascultă
Din Scripturi povaţă:
pag. 3
Este-un Ochi ce vede
O corabie de salvare, pentru o lume care se scufundă
Tot ce faci în viaţă...
– Ligia Ungureanu
Fii atent, mai este pag. 4-5
Şi-o Ureche care, Adoniram si Ana Judson (partea III) – Beny Boariu
Toate, tot aude
Ce vorbeşti pe cale... pag. 6 -7
Căutaţi în cartea Domnului: Faptele Apostolilor 17-28
Nu uita, există – Damy Mesesan
Cineva ce-ţi ştie Răspunde cu A (adevărat) sau F (fals) • Calcule din
Gândurile ascunse cartea Judecători – Aura Simina
Încă din pruncie. • Caută şi vei găsi! – Naomi Şipoş

pag. 8
Mai există-o Mână
Cele şapte sfeşnice sunt şapte – Aura Simina
Care scrie-n Carte
Împărat printre animale – Ana Maria Morar
Fapte, vorbe, gânduri
Bune sau deşarte... pag. 9-10
Amintiri din copilărie - Un părinte învăţător
Fii atent şi ţine-ţi
Conştiinţa trează, pag. 11
Nu uita că toate Ioram, fiul lui Iosafat – Predicatorul
Se înregistrează...
pag. 12
Rebeca, sora noastră - Adina Oroian
Chiar de-or fi iertate,
Sus în fericire, pag. 13
Cele rele toate Deprinşi cu războiul - Eunicia Muraru
Scad din răsplătire.
pag. 14
Fiul lui Iacov, Iosif – Beniamin Popescu

pag. 15
Simion Buzduga
Autopedeapsa – Iosif Anca

pag. 16-17
Farmacistul • Povestea vasului spart
Fondurile necesare editării si distribuirii pag. 18
revistei „Betel pentru copii si adolescenţi”, se con- Răspunsuri. Întrebări
stituie din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care
doresc să sprijine această lucrare pot depune pag. 19
bani în contul Bisericii lui Dumnezeu Apostolică Îndoiala / Încrederea
Arad, deschis la BCR Arad, având codul IBAN:
pag. 20
RO 37RNCB 1200000 135260001.
Parcul Yellowstone – Rebeca Dagău
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei ISSN: 1583-2589
Editorial
„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea”
(Coloseni 3:16)

Lumea minunată pe care a creat-o Domnul Dumnezeu, Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară ci să
cu multe animale şi un peisaj minunat, s-a stricat prin aibă viaţă vecinică” ( Ioan 3:16). Domnul este bun şi ar
păcat. Oamenii, prin neascultare, deveniseră foarte răi, vrea ca toţi să trăiască veşnic, dar pedepseşte păcatul,
se asociaseră Diavolului şi se împotriveau Creatorului. care distruge fericirea vieţii fiinţelor create, de la oameni la
Atunci Domnul Dumnezeu s-a hotărât să distrugă lumea animale.
prin potop. A găsit însă pe Noe, un om credincios, căruia În aceste condiţii viaţa fiecăruia depinde de ascultarea
i-a spus să facă o corabie în care va fi salvată familia lui şi lui, aşa cum s-a întâmplat în dimineaţa zilei de 28 martie
câte o pereche din toate animalele de pe pământ. „...Noe 1954: Vasul britanic de transportat trupe „Empire Windrush”
a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu!” (Geneza 6:22), a se îndrepta spre patrie prin Marea Mediterană, cu 1500
construit corabia după cum îi spusese Domnul, ajutat de de oameni la bord, întorcându-se din Orientul Îndepărtat.
cei trei băieţi ai săi, care erau acum căsătoriţi. Dar oamenii Deodată o explozie a zguduit vasul. În câteva clipe partea
din jurul lor îşi băteau joc de el, văzând imensa construcţie. din mijloc era în flăcări.. Colonelul Robert Scott a luat
Ei nu credeau că va veni potopul şi vor muri cu toţii. repede un megafon şi a anunţat: „Vom abandona vasul!
Când corabia a fost gata, au venit cerbul şi căprioara, Staţi pe punte! Aşteptaţi până vi se va da o barcă!”
calul şi iapa, vulpea şi vulpoiul, iepuraşi, gazele, elefanţi, Oamenii au stat la rînd pe punte, în timp ce bărcile
girafe, corbi, porumbei şi alte animalele, din toate câte de salvare au fost umplute cu femei, copii şi invalizi. Când
o pereche, fiecare la locul lui. A fost cea mai completă bărcile au fost pline, pe punte se mai aflau 300 de oameni.
grădină zoologică. A intrat în corabie şi Noe cu soţia lui şi Atunci au fost aruncate peste bord butoiaşe, scânduri şi
Sem, Ham şi Iafet, copii lui Noe împreună cu soţiile lor. Apoi şezlongurile de pe punte. Apoi colonelul Scott a dat ordin:
Domnul a închis uşa corăbiei, iar după şapte zile au venit „Dezbrăcaţi hainele şi ghetele şi săriţi peste bord, dar să
apele potopului şi toţi ceilalţi oameni au murit pentrucă au nu înotaţi spre vreo barcă de salvare!”
refuzat să intre în corabie. Când casa lui Noe şi grădina Fiecare om a ascultat. Dacă numai unul nu ar fi
lui zoologică plutitoare se înălţau spre muntele Ararat, în ascultat, cu siguranţă că l-ar fi urmat mai mulţi şi s-ar fi
apele potopului şi-au găsit un tragic şi înfiorător sfârşit toţi putut pierde multe vieţi. Pentru că oamenii au ascultat
copiii neascultători împreună cu părinţii lor, păcătoşi şi ei, de comandantul lor, nu s-a produs nicio învălmăşeală şi
printre trupurile animalelor moarte, în amalgamul de noroi în timp de două ore patru vase de salvare au intervenit.
şi obiecte plutitoare. Nimeni nu a murit.
După potop, oamenii s-au înmulţit din nou, dar, în Dragi copii şi adolescenţi, ascultarea de părinţi şi de
generaţiile următoare, iar au devenit răi şi neascultători, poruncile lui Dumnezeu este salvatoare! Aduceţi-vă aminte
fapt pentru care Domnul Dumnezeu a hotărât o zi în care că neascultarea lui Adam şi Eva i-a făcut să piardă fericirea
să distrugă iarăşi pământul, dar nu cu apă, ci cu foc. Însă din Eden, iar neascultarea soţiei lui Lot sau a lui Acan, le-a
pentru cei ascultători şi credincioşi există o „corabie” care adus moartea. Ascultarea lui Noe şi a familiei lui i-a salvat
îi poate salva: credinţa în jertfa Mântuitorului Isus. El a de la moarte, iar ascultarea lui Naaman i-a adus vindecare.
murit pentru păcatele noastre, oferindu-ne şansa unui nou Calea ascultării duce la viaţă, calea neascultării duce
început. Vino la Domnul Isus şi cere-i iertare, până nu se la moarte. Pe care cale vrei să mergi?
închide uşa, căci atunci va fi prea târziu! „Fiindcă atât de
mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Ligia Ungureanu

3
Istoria credinţei
„Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori”
Evrei 12:1

D
upă săptămâni de frământare şi
zbucium lăuntric, Ana luă hotărârea
de a pleca din ţinutul acela periculos,
sperând şi rugându-se din toata inima să îl
întâlnească pe Adoniram în Bengalia. Astfel
pe data de 5 iulie, au părăsit casa de misiune,
Ana, Emilia, fetiţa adoptată şi familia Hough se
urcând la bordul ultimei corăbii rămasă în port.
Însă doamna Judson nu era încă ferm convinsă
dacă a luat o decizie înţeleaptă, iar în inima ei se dădea o luptă
teribilă. Spre seară, când erau tocmai în punctul unde râul se
varsă în mare, deodată vasul îşi schimbă direcţia şi se îndreptă
spre cel mai apropiat port, datorită unor defecţiuni. Ana ştia că
aceasta era şansa ei, aşa că anunţă hotărâtă, decizia de a se
întoarce în Rangoon chiar în seara aceea. Capitanul se învoi
s-o trimită înapoi cu o barcă. A doua zi dimineaţa, faţa tuturor
birmanilor lăsaţi să păzească locuinţa misiunii, s-a luminat, când
o vazură pe doamna Judson întorcându-se la ei. La câteva zile,
s-au întors şi soţii Hough, deoarece corabia trebuia să rămână
mai multe săptămâni în port pentru reparaţii.
Ana îşi continua cu stricteţe programul de studiu al limbii.
Era singura cale de a nu cădea în deznădejde şi de-a alunga
astfel gândurile negre care îi veneau în minte, cu privire la soţul
ei: „Oare ce s-a întâmplat cu el? Au trecut 6 luni şi el trebuia să
fie acasă de mult, după înţelegerea avută la plecare”. Fiecare
dimineaţă aducea o speranţă nouă, însă fiecare noapte o
deznădejde proaspătă. Dar într-o zi, pe la începutul lui august,
zbuciumul ei a luat sfârşit, când în port ancoră un vas, iar din el
coborî domnul Judson, preaiubitul ei soţ. Pentru Ana, trecerea
de la o nelinşte de 6 luni la o fericire neaşteptată, era ceva
aproape de nesuportat. Şi-au povestit cu de-amănuntul zilele de Atunci Adoniram a înţeles că planul de a stabili un nou punct de
despărţire, iar apoi au înălţat împreună spre Dumnezeu vechea misiune în acel loc nu mai putea fi realizat. Totuşi, nelăsându‑se
lor rugăciune: „Dumnezeule ajute-ne să trăim şi să murim printre descurajaţi, misionarii au început să ţină întruniri religioase
birmani, deşi noi nu putem face altceva decât să deschidem seară de seară, la care participau un anumit număr de baştinaşi.
drumul pentru alţii”. El predica în fiecare duminică la 15-20 de birmani, iar Ana a
A urmat o altă despărţire de 2 ani, când Ana a fost nevoită să deschis o scoală de fete, numărând iniţial 3 fetiţe. doniram s-a
se întoarcă în America, pentru a-şi reface sănătatea. În acest timp, duse de câteva ori la palatul imperial, după vechiul său obicei,
domnul Judson a terminat de tradus Noul Testament şi a scris dar împaratul se făcea că nu-l observă.
în birmană o lucrare de 12 capitole despre Vechiul Testament. Peste câteva zile, un sol aduse vestea că Rangoonul a fost
Totodată, împreună cu noul lui tovarăş de misiune, dr. Price, au capturat de către armata engleză. Războiul era acum o realitate
făcut a doua vizită în Ava, capitala Imperiului Birman, cu scopul de crudă, iar străinii din Ava trebuiau să treacă prin încercări grele.
a cere împăratului libertate religioasă pentru birmanii creştini. De Astfel ajungem cu şirul întâmplărilor, acolo unde am început în
data aceasta, speranţele lui nu au mai fost spulberate ca în rândul prima parte a acestei istorisiri, când domnul Judson a fost arestat
trecut, deoarece regele a dorit chiar el să cunoască mai multe de către împărat şi dus la interogatoriu. Acolo, la palatul regal
despre semnificaţia religiei acestor străini. După 4 luni de şedere s-a citit sentinţa, misionarul fiind acuzat de spionaj şi colaborare
în Ava, Adoniram Judson s-a hotărât să se reîntoarcă în Rangoon cu armata engleză, a fost trimis în închisoarea condamnaţilor la
pentru a aştepta sosirea soţiei sale. Împăratul îi invită să revină în moarte, în acel loc fatal, din care nimeni n-a scăpat vreodată,
capitală, ba mai mult le oferi chiar o bucată de pământ unde să fără intervenţia specială a împăratului.
îşi construiască o casă. Adoniram deja vedea înălţându-se casa Ana Judson a rămas singură, cu ele două fetiţe birmane
misiunii chiar în inima imperiului birman. înfiate. O femeie străină, fără nicio protecţie, în mijlocul unui
Ana Judson sosi la Rangoon, cu totul refăcută, sănătoasă popor duşmănos, a cărui pornire era spre răzbunare. Soţul ei
şi plină de viaţă. Însă imediat după reîntoarcerea ei, Adoniram scump, era închis, chinuit şi probabil condamnat la moarte. În
porni împreună cu familia şi cu birmanii convertiţi spre oraşul durerea ei deznădăjduită, s-a lăsat în seama iubirii şi a îndurării
împărătesc, Ava, unde bravii misionari doreau să stabilească o lui Dumnezeu, cerându-i putere ca să poată suporta suferinţele
nouă staţie misionară. Dar ajunşi în capitală, dr. Price îi întâmpină ce o aşteptau.
cu veşti triste. Opinia publică începuse să se întoarcă împotriva Ziua următoare a fost interogată şi ea şi tinută prizonieră
străinilor din Ava, din cauza războiului care se ivea la orizont. în propria casă, fiindu-i urmărită orice mişcare. Printr-un creştin
Vechii sfetnici ai împăratului au fost înlocuiţi cu alţii care nu îi birman a primit vestea că domnul Judson, împreună cu ceilalţi
cunoşteau şi nici nu se interesau de soarta străinilor americani. străini, zăceau în închisoare, fiecare fiind legat cu 3 lanţuri grele

4
Istoria credinţei
„Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori”
Evrei 12:1

fetiţă, Maria. La 20 de zile după naştere, mama a dus-o la închisoare
pentru a-şi vizita tatăl. Însă curând, situaţia se înrăutăţi, când armata
engleza înfrânse mândra armată birmană, iar prizonierii au fost duşi în
închisoarea interioară, în nişte condiţii imposibil de descris. Adoniram s-a
îmbolnăvit de friguri, iar dacă guvernatorul nu i-ar fi dat voie Anei, după
multe insistenţe, să îl îngrijească, soarta lui ar fi fost pecetluită.
Dar parcă pentru a înrăutăţi situaţia, prizonierii au fost mutaţi
într‑un alt sat, fără ştirea Anei. Au fost forţati să meargă pe jos kilometri
întregi, legaţi cu funii, prin soarele arzător al lunii mai. Când ajunseră la
partea a III-a destinaţie, Adoniram nu mai avea piele pe talpa picioarelor, fiind dus mai mult pe sus de
un alt prizonier mai voinic. El nu mai era decât o umbră, a celui ce fusese odinioară tânărul
plin de viaţă şi pasiune pentru lucrarea misionară. La scurt timp, Ana a reuşit să găsească
satul unde au fost duşi prizonierii şi s-a mutat acolo. Însă, pentru Ana, cu bărbatul în
închisoare, cu un copilaş de 3 luni, care depindea în totul de ea, cu doua fetiţe birmane,
care trebuiau hrănite şi îmbrăcate, într-un sătuc atât de neprimitor, problema vieţii nu era
deloc usoară. Ca urmare a efortului peste măsură, ea se îmbolnăvi curând, suferind luni
întregi de vărsat, fiind la un pas de moarte. Datorită bolii ei, prima care suferea era micuţa
Maria, deoarece nu avea destul lapte pentru a o hrăni şi astfel a fost nevoită să o audă
nopţi întregi plângând de foame. Se părea că Dumnezeu a lăsat-o să fie lovită ca şi Iov,
deoarece suferinţa ajunsese la culme.
Insa Cel care vede toate lucrurile a hotărât să intervină. Printr-un decret dat de la
palatul imperial, străinii prizonieri au fost eliberaţi, fiindu-le îngăduit să se reîntoarcă în
Ava. Însă, Adoniram a fost din nou luat prizonier, pentru a sluji pe câmpul de luptă ca
interpret, unde îndură suferinţe la fel de cumplite ca cele din închisoare. Ana, singură din
nou, se îmbolnăvi de febră tifoidă, o boală mai grea decât cea precedentă şi ar fi murit,
dacă dr. Price nu ar fi fost în acele momente lângă ea. Dupa 6 săptămâni, Adoniram a fost
eliberat definitiv şi s-a întors în familie.
A urmat un timp, în care cei doi soţi au fost primiţi cu toate onorurile în mijlocul
armatei engleze, fiind trataţi ca eroi, în special, Ana. Apoi pionierii americani, s-au întors
în oraşul unde şi-au început lucrarea cu 13 ani în urmă, în Rangoon. Din cei 18 credincioşi
de fier, fixate de o prăjină lungă, pentru lăsaţi la plecarea lor spre Ava, doar 2 au căzut de la credinţă. Restul au rămas fermi în
a le împiedica mişcările. Necazul cel hotărârea de a-l urma pe Isus. Bucuria lui Adoniram a fost fără margini cand i-a reîntâlnit şi
mai mare pentru ea, era faptul că nu totodată aflând de faptul că manuscrisul la care lucrase 10 ani grei, cu traducerea Bibliei,
putea face nimic pentru ei. a fost salvat ca prin minune de la distrugere. Opt ani mai târziu, întreaga Biblie a fost
Totuşi, a făcut o vizită la terminată şi dată poporului birman. Misiunea lor, a fost de a deschide calea, prin ani de
guvernator şi dând bani la şeful suferinţă, zbucium şi durere. După ei au venit alţii, care, clădind pe temelia pusă de ei, au
închisorii, a reuşit să obţină o uşurare a dus mai departe Cuvântul Vieţii. Astăzi sunt mii de creştini în fosta Birmanie.
suferinţelor celor întemniţaţi şi totodată Pe când erau în Rangoon, A.doniram a fost nevoit să plece din nou la Ava, împreună
i s-a dat voie să-i facă o vizită soţului cu un delegat englez, pentru tratative între cele două ţări. Deşi refuză la început, plecă
ei. Însă, realitatea care o văzu acolo, apoi cu promisiunea că armata engleză, va interveni pentru libertatea religioasă în
a fost cu mult peste imaginaţia ei. De Birmania. Din nou au fost nevoiţi să trăiască despărţiţi ca şi familie, pentru că Ana a rămas
atunci, a refuzat pentru totdeauna să în Rangoon, împreună cu fiica lor, Maria.
povestească scena întâlnirii cu soţul Pe când retrăia în Ava amintirile suferinţelor îndurate, încercând să-şi îndeplinească
ei în închisoare. Văzând, suferinţa îndatoririle de interpret, Adoniram primi o scrisoare cu margini negre, în care un ofiţer
soţului ei, chipul lui schimbat atât de englez îl anunşa că soţia lui a murit. Pe la începutul lunii octombrie, s-a îmbolnăvit de febra
mult în doar 3 zile, a fost prea mult tifoidă, însă de data aceasta, fără nicio şansă de scăpare. A murit, fiind îngropată acolo
pentru ea. S-a întors acasă, străbătând unde şi-a dorit dintotdeauna, între birmani, între oamenii pe care i-a iubit şi pentru care a
cele două mile, cu mintea torturată de suferit atât de mult. În acelaşi an, alături de scumpa ei mamă, sub acelaşi bătrân copac, a
cele văzute în temniţă, care erau mai fost îngropată şi Maria. Adoniram a rămas să lucreze de unul singur, până într-o zi când a
îngrozitoare decât îşi închipuise ea. plecat să îşi reîntâlnească familia, în cer.
Din ziua aceea, viaţa Anei a devenit Istoria unei familii misionare, mă mişcă de fiecare dată până la lacrimi, prin suferinţa,
un şir lung de manevre ca să obţină durerea şi despărţirea pe care le au de îndurat. Dar la revenirea Marelui misionar – Domnul
favoarea funcţionarilor guvernamentali, Hristos, mare va fi răsplată unei familii misionare, care nu şi-a iubit viaţa chiar până la moarte.
pentru salvarea soţului ei. El depindea
de ea, atât în ce priveste hrana cât şi Sfârşit,
îmbrăcămintea, deşi câteodată abia
dacă le putea procura la un preţ mare.
În timp ce soţul ei era în închisoare, prelucrare după „Ana din Ava”
în lanţuri, Ana aduse pe lume o de către unul care nu poate fi pus alături de cei doi...

5
Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi”
Isaia 34:16a

Căutaţi în cartea Domnului
Faptele Apostolilor capitole 17 – 28
I. Aranjaţi corect cuvintele celor două versete şi menţionaţi autorul lor: ..............................................
• „Domnului, slujit, toată, mijlocul, în, le, ridicau, iudeilor, Am, cu, smerenia, multe, lacrimi, cu, şi,
încercărilor, pe, mi, care, uneltirile”.
• „case, în, înaintea, şi, norodului, să, învăţ, vă, şi, propovăduiesc, să, învăţ, vă, temut, nu, şi, m-am,
de, era, vă, folos, ascuns, Ştiţi, din, că, nimic, n-am”.

II. Uneşte ceea ce se potriveşte:
Apolo - avea darul vorbirii;
- peste cine îşi punea mâinile primea Duhul Sfânt;
- vorbea şi învaţa amănunţit pe oameni despre Isus;
- avea un duh înfocat;
Pavel - era cetăţean roman;
- era tare în Scripturi;
- a fost o pildă în toate privinţele;
- Dumnezeu facea minuni nemaipomenite prin mâinile lui.

III. Privind la următoarele personaje, subliniază numele celor care erau prieteni cu Pavel: Sopater,
Aristah, cei şapte feciori ai lui Sceva, Secund, Gaiu, Timotei, Dimitrie, Trofim, Eutih, Erast, Iust.

IV. Cine a rostit următoarele cuvinte:
1. „Este mai bine să dai decât să primeşti!” a. Agripa
2. „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!” b. Felix
3. „Te voi asculta când vor veni pârâşii tăi!” c. Pavel
4. „Ştiţi că bogăţia noastra atârnă de meseria aceasta!...” d. Isus
5. „Nu sunt nebun!...” e. Dimitrie

V. Enumeraţi autorităţile de care a fost judecat Pavel şi sentinţa care a fost dată, în ordinea cronologică a
evenimentelor:..........................................................................................................................................
.................................................................................................................................................................

VI. Identificaţi prin săgeţi corespondenţa dintre cele două coloane:
a) Lisias 1. căpitan
b) Felix 2. cârmuitor
c) Anania 3. dregător
d) Agripa 4. judecător
e) Porcius Festus 5. mare preot
f) Galion 6. împărat

VII. Marcaţi, subliniind, localităţile în care Pavel a propovăduit Evanghelia: Siracusa, Puzole, Roma,
ostrovul Malta, Adramit, Lasea, ostrovul Clauda, Rodos, Patara, Tir, Ierusalim.

VIII. Cu ce ocazia şi pentru cine a rostit Pavel cuvântarea din Fapte 20? ..............................................
...…………………………………………………………………………………………………………..............

IX. Completează următoatele propoziţii cu cifra coresunzătoare:
a) Filip, evanghelistul avea ……. fete fecioare care prooroceau.
b) După ce a plecat din Macedonia, Pavel a trecut în Grecia unde o poposit ……... luni.
c) Numărul iudeilor care s-au legat cu blestem că nu vor mânca şi nu vor bea până cand îl vor
ucide pe Pavel a fost de ………. de bărbaţi.
d) La Siracusa Pavel a stat ...... zile.

X. Completaţi următorul verset, care este un fragment din predica apostolului Pavel, rostită în
.................. din ........: „Dumnezeu ....... ........... .......... ....................... de vremurile de ...........................
şi porunceste .................. tuturor oamenilor de pretutindeni să se ...........................!”
Damy Mesesan
6
Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi”
Isaia 34:16a

Răspunde cu A (adevărat) sau F (fals)
(fiecare enunţ are două 2 răspunsuri)
1. Recabiţii stăpâneau vii, dar nu beau vin.
2. Recabiţii păzeau porunca primită de la tatăl lor şi locuiau în case.
3. Gura lui Isaia a fost atinsă cu un cărbune, dar nu i s-au ispăşit păcatele cu aceasta.
4. Isaia s prorocit despre luni noi şi sărbători şi a zis: „Iata-mă, trimite-mă!”
5. Amos a fost luat de la oi şi era fiu de proroc.
6. Amos a prorocit despre o foamete de Cuvântul Domnului şi a avut o vedenie cu un coş cu poame
necoapte.
7. Daniel a descoperit visul lui Nebucadneţar şi nu a apelat la ajutorul tovarăşilor lui.
8. Daniel a citit scrierea de pe tencuiala zidului, ce conţinea cuvintele: „Cântărit, cântărit, numărat şi
împărţit”.
9. Iona a fugit la Tars, dar nu a istorisit nimănui de ce a fugit.
10. Iona s-a bucurat de curcubete că s-a uscat şi nu s-a mâniat până la moarte.
11. Ieremia nu a fost în temniţă, iar din groapa fără apă a fost scos de Ebed-Melec.
12. Ieremia a zis că fiecare să se plângă de păcatul lui, dar nu este bine să poarte omul un jug în
tinereţe.
13. Mica a zis să nu-ţi păzeşti gura de cea care îţi stă în braţe şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău.
14. Mica a avertizat că este vai de cei ce cugetă nelegiuirea şi făuresc rele în aşternutul lor.
Ex: 1. Recabiţii stăpâneau vii, dar nu beau vin.(F , A)

Calcule din cartea Judecători Caută şi vei găsi!

Adună numerele răspuns şi află câte pilde a rostit Solomon!

1. Cu câţi soldaţi a început Ghedeon lupta împotriva madianiţilor?
Ordonează cuvintele şi
2. Câte vulpi a prins Samson, pentru a se răzbuna pe filisteni?
vei descoperii un verset foarte
3. Câţi ani a avut pace poporul Israel, după victoria lui Ehud?
important!:
4. Câţi filisteni au fost ucişi de Şamgar, cu un otig de plug?
5. Câţi fii şi nepoţi care călăreau, la un loc, a avut Abdon?
căutând, lucra, atunci,
6. Câţi fii a avut Ghedeon fiul lui Ioas?
nu, să, depărteze, cartea,
7. Câţi sicli de argint s-au ridicat din casa lui Baal-Berit?
să, lucrările, cugetă, în, scris,
8. Câţi ani a stăpânit Abimelec peste Israel?
este, aceasta , şi, a, ce, ta,
9. Câte căpetenii şi bătrăni erau în Sucot?
vei, se, tot, noapte, căci, şi,
10. Câte cară de fier avea oastea lui Iabin?
vei, de, faci, ea, izbândi, legii,
11. Câte cetăţi stăpâneau fii lui Iair?
înţelepciune, atunci, asupra,
12. Câţi ani a fost judecător Ibţan?
în, toate, ei, gura, tale, cu, zi.
13. Câţi ani a fost judecător Tola?
14. Câţi ani a fost judecător Iair? Naomi Şipoş
15. Câţi ani a fost judecător Abdon?
16. Câţi ani a fost judecător Otniel?
17. Câte fete fecioare s-au găsit în Iabeţ din Galaad?

Aura Simina

7
Căutaţi în cartea Domnului

„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi”
Isaia 34:16a

A – B Cele şapte sfeşnice sunt şapte...

Care Biserică.....
A
1. A lăsat ca Izabela să înveţe şi să
amăgească pe robii Domnului.
1
2. Îi merge numele că trăieşte dar este
moartă. 2
3. Urăşte faptele nicolaiţilor. 3
4. Are nişte oameni care ţin la învăţatura 4
lui Balaam.
5
5. A păzit cuvântul răbdării şi va fi păzită
de ceasul încercării. 6
6. Nu este nici rece, nici în clocot. 7
7. Va avea un necaz de 10 zile. B

Aura Simina

A – B Împărat printre animale
A

1. Una dintre faptele firii pământeşti (pl.)
2. Împărăteasă păgână în Israel. 1
3. „Locuinţă”. 2
4. Căpetenia oştirii lui Abimelec. 3
5. La turnul Babel, smoala a fost folosită în loc
4
de_______.
6. Una din nevestele primului bărbat poligam. 5
7. Căpetenia oştirii lui Saul. 6
8. Fiu al lui Moise.
7
9. Slujitor care pretindea întâietate
8
10. L-a văzut cea dintâi pe Domnul, după
înviere. 9
10
Ana Maria Morar

B
8
Copilăria

„Când eram copil... ca un copil...”
1 Corinteni 13:11

Scriitorul Ion Creangă este renumit prin lucrarea „Amintiri trebuie păstrată întreagă. Dacă vă veţi maturiza prea repede,
din copilărie”, dar noi toţi, părinţii voştri, avem amintirile este la fel de rău ca şi cum aţi îmbătrâni prematur. De aceea,
noastre din vremea când eram şi noi şcolari. Grădiniţa şi vrem să vă sesizăm şi să vă protejăm de agresivitatea
Şcoala primară erau în cartier sau în sat, nu departe de societăţii, din vremea copilăriei voastre, bombardată de
casă. Apoi în clasele mai mari, unii mergeam mai departe, media, cu scene de sex, droguri, bătaie, jocuri pe calculator
îngrămădiţi în autobuze, care de regulă întârziau, dar eram şi bineînteles, nelipsitul messenger. Copilăria inocentă,
fericiţi şi când mergeam în remorca unui camion. fără griji, plină de joacă şi voie bună, a fost înlocuită cu una
O mare realizare şi bucurie pentru noi era când părinţii obositoare, în care mai întâi în lumea virtuală, apoi live, viaţa
ne cumpărau o bicicletă, de cască nici nu se vorbea, se de bărbat şi de femeie începe mult prea devreme. Aţi evoluat
cerea să ai doar frână şi far. Cât despre alte „mijloace de o data cu tehnologia, dar roboţii sunt inferiori oamenilor.
transport”, unii mai ingenioşi remodelau diverse „utilaje” Recomandarea noastră ca părinţi şi învăţători este să
pentru a-şi împlini anumite pasiuni sportive, ideea de bază folosiţi tehnologia: computere, telefoane etc numai acolo unde
era descoperirea fundamentală a industriei: roata, iar dacă este nevoie. O întâlnire cu un prieten nu trebuie înlocuită cu
era un plan înclinat, picioarele erau frâna de serviciu. Când zeci de prieteni pe facebook, pe care nu-i cunoşti în realitate.
ne apuca setea, beam apă de la cişmeaua din stradă şi dacă O părtăşie în familie cu fraţii, surorile şi părinţii nu trebuie
aveam ceva biscuiţi şi vreo sticlă de suc era super. Oricum, împiedicată de interminabilele jocuri pe calculator. Şi ce-i mai
joaca trebuia să se termine fără să întârziem prea mult. Nu important, studierea Bibliei – cartea adevărurilor eterne şi
aveam telefoane celulare, aşa că părinţii trebuia să ştie unde rugăciunea – convorbirea cu divinitatea, un mare har pentru
suntem. Nu aveam nici calculatoare, nici internet, dar aveam omul alungat din rai, să nu fie „împinse” tot mai târziu şi tot
bucuria copilăriei. Nu toţi copiii erau cuminţi şi premianţi, dar mai la colţ de multitudinea de „ferestre” care apar şi mulţimea
pentru asta părinţii nu se mergea la psiholog. Tata, de regulă, celor ce vă apelează şi vor să vă mai comunice ceva.
avea terapia potrivită, să ne redea sănătatea inimii şi mama Imaginaţie sau vis, cele relatate în continuare, pe tema
cu dirigenţia ei ajuta ca să nu ajungem cu media scăzută la acestui subiect sunt foarte relevante. Dar vă las să decideţi
purtare. singuri, judecând după adevăr, ce fel de copilărie vreţi să
Vremea a trecut şi acum voi sunteţi copii, cu aceleaşi aveţi: una care să ofere senzaţii tari pe moment şi o viaţă
dorinţe de a vă bucura de viaţă şi de a creşte mari. Copilăria cu sechele în continuare sau una cu practici şi jocuri care
este cea mai pură şi distractivă perioadă a vieţii, de aceea să ofere satisfacţii în timpul întrecerii, dar şi după aceea, în
viaţă:

9
Adolescenţa
„Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi,
care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire”
2 Timotei 3:15

Un copil este trezit de părinţii săi pentru
***
a auzit un zgomot din sufragerie. S-a repezit acolo şi a rămas
a merge la biserică. Fiind foarte somnoros, le uimit: biblioteca era la locul ei, dar multe cărţi lipseau. Nu şi-a
cere să mai rămână puţin în pat. Tata revine dat seama de unde se auzea zgomotul. A ieşit pe hol şi iarăşi a
autoritar, dar la motivaţia lui că este foarte auzit zgomotul. Când s-a întors în sufragerie, a văzut că şi mai
obosit, mama cedează, spunând: „Ar fi trebuit multe cărţi lipseau din raft. S-a trântit mirat în fotoliu, să vadă
să nu vă las aseară să staţi atâta la televizor. ce se întâmplă. La un moment dat, a închis ochii şi a auzit iar
Acum, lasă-l, nu îl ducem cu forţa. Vino când te zgomotul acela, aşa că a întredeschis ochii şi a văzut cum o
trezeşti, noi plecăm”. mână mare ieşea din televizor şi strângea cărţile din bibliotecă,
Când băiatul s-a trezit, era târziu. A sărit repede din pat, până a rămas goală.
s-a îmbrăcat şi a plecat. Nu a avut răbdare să aştepte liftul, Înspăimântat băiatul s-a pus în genunchi şi s-a rugat
a coborât scările în fugă şi a ieşit din bloc. S-a îndreptat spre cu inima plină de tristeţe: „Doamne, ajută-mă, nu mă lăsa!” A
biserică. Mai avea puţin de mers când s-a opri brusc. Trebuia să continuat să se roage până când somnul l-a biruit.
treacă pe lângă şcoală, dar, şcoala nu mai era. În locul ei era o Când s-a trezit cu adevărat, nu mai voia să deschidă ochii
groapă mare, plină de noroi îngheţat. A întrebat pe un trecător de teamă, dar a apărut mama în cameră şi s-a ridicat. A privit
despre dispariţia şcolii, dar nu a primit niciun răspuns. Speriat şi pe geam fără să spună nimic. Toate erau la locul lor: şcoala,
mai tare o luat-o la fugă spre biserică. În câteva secunde însă, biserica şi lucrurile din sufragerie. Inima îi era plină de bucurie, dar
s-a oprit. Gardul şi copacii din faţa bisericii erau la locul lor, dar şocul nu dispăruse. Atunci mama, reluînd ideea, îi zise cu o voce
în locul bisericii era o altă groapă, la fel de ciudată ca cea de pe mustrătoare: „Televizorul ăsta vă mănâncă tot timpul. De asta ai
locul şcolii. Copilul s-a înfiorat şi a luat-o la fugă spre casă. Acolo note slabe în ultima vreme” „Iartă-mă, mamă, spuse băiatul. O să
a mai încercat să ceară lămuriri de la nişte vecini şi colegi de vezi că n-o să mai fie aşa. Ai dreptate, televizorul mi-a furat timpul,
şcoală, dar nimeni nu era de găsit. mi-a îndepărtat prietenii, mi-a ascuns cărţile. Bine că nu v-a furat
Copilul s-a reîntors la apartamentul în care locuia. Intrând şi pe voi. Dar o să vezi că nu o să mai fie aşa”.

Într-o familie, părinţii plecaseră de acasă, având încredere
* mişcările
* * şi gândurile. Lupta a fost din ce în ce mai strânsă,
în băiatul lor. La plecare mama şi tata l-au sărutat şi i-au spus ce dar, până la urmă, victima a căzut la pământ, împuşcată în cap.
are de făcut, până se vor întoarce. Dar imediat ce s-a convins că Acum vedea pe ecran victima,... era el. Se privea cu atenţie, din
ei au plecat, a aprins lumina în cameră şi a deschis calculatorul. mai multe unghiuri. Da, el era! Imaginea l-a şocat puternic. Nu
Acum putea să se joace în voie, jocul lui preferat: „Victima”. Era se gândise niciodată la moarte până atunci. Îşi privea victima în
un joc în care te lupţi cu diferiţi duşmani şi când omori unul din ochi… şi avea strania senzaţie că priveşte în oglindă. Doar că
ei, îţi dai seama cât de puternic a fost după numărul de puncte victima avea ochii umflaţi de oboseală şi faţa palidă.
pe care îl primeşti. Dintr-o dată a auzit un zgomot ciudat şi apoi o voce aspră:
Băiatul s-a jucat atât de mult acest joc, încât aproape de „Ce faci aici?” Deschise ochii cu greu şi în faţa ochilor văzu
fiecare dată ajungea la nivelul 10, unde erau duşmanii cei mai monitorul deschis. Adormise în faţa calculatorului. Totul fusese
puternici. După trei ore de joc, ochii începură să îi lăcrimeze, doar un vis. Se întoarse spre uşa camerei. Părinţii îl priveau, cu
dar nu voia să se lase. Îi era din ce în ce mai somn, îl durea ochii trişti. „Am avut încredere în tine”, zise mama. Părinţii au
capul, dar anunţul „Game over” / „Jocul s-a terminat”, îl trezea de ieşit din cameră şi l-au lăsat singur. Erau prea mâhniţi ca să-l
fiecare dată. La un moment dat, după ce omorâse toţi adversarii mai certe. Băiatul s-a dus la baie să se spele. Când şi-a văzut
de la nivelul 10, pe ecran a apărut o imagine care a făcut să chipul în oglindă, s-a speriat. Ochii îi erau umflaţi de oboseală,
îi sară inima de bucurie. Trecuse la nivelul 11! „Oare de ce în ca ai victimei din vis şi faţa palidă. Arăta exact ca şi copilul pe
instrucţiuni scrie că sunt doar 10 nivele? Abia aştept să trec şi care îl împuşcase în vis. În loc să se spele, s-a întoars în cameră,
de nivelul ăsta.” s-a aşezat la birou, a căutat directorul care conţinea jocurile pe
Adversarii de la nivelul 11 erau mult mai greu de învins. calculator şi a apăsat butonul DELETE, preferând să îşi şteargă
Pentru prima victimă a primit, spre dezamăgirea lui, foarte puţine toate jocurile decât să îi şteargă jocurile viaţa. Înţelesese că, în
puncte, poate şi pentru că era un copil – primul copil care apăruse loc să se joace pe calculator, calculatorul se jucase cu el, şi până
în jocul acesta… Când pe monitor a apărut victima, numele ei şi atunci îl tot învinsese.
punctajul obţinut, s-a mirat foarte tare, pentru că victima arăta ca Până ca el să devină pasionat de jocurile pe calculator,
şi colegul lui de bancă şi avea acelaşi nume. De obicei, victimele ieşea în fiecare zi în parc, să se joace, dar de când primise
de la primele nivele, aveau nume ciudate, din litere şi cifre. Acum un calculator, era pur şi simplu imposibil să îl mai desprinzi de
era altfel, şi punctajul foarte mic. A doua victimă, semăna izbitor monitor. Cum venea de la şcoală, după ce mânca, îşi făcea la
de bine cu cel mai bun prieten al lui şi avea acelaşi nume. repezeală temele şi apoi stătea să se joace pe calculator. La
Băiatul era din ce în ce mai fascinat de nivelul 11: „Voi face început, părinţii se gândiseră că băiatului îi prinde bine joaca pe
orice ca să trec şi de nivelul 11”. Faptul că victimele semănau cu calculator, dar nu a trecut mult până să îşi dea seama că pur
oamenii pe care îi cunoştea nu îl mai punea pe gânduri. Reuşise şi simplu calculatorul îi schimbase viaţa. Era din ce în ce mai
să îl împuşte şi pe bunicul său, care în viaţa reală se tot lupta irascibil, la şcoală era neatent şi se închisese în el.
să îi convingă pe părinţi să vândă calculatorul sau să îl arunce.
Imaginea bunicului l-a şocat, aşa că se hotărâse să nu se mai ***
uite la numele şi înfăţişarea victimelor, ci doar la punctajul obţinut. Concluzia trebuie să o notaţi voi, în mintea şi
După alte patru victime, imagini luminoase de pe monitor îl practica vieţii voastre, voi alegeţi, dar tot voi veţi suporta
anunţau că este marele învingător, că trecuse la nivelul următor. consecinţele!
A fost foarte atent şi decis să treacă şi de nivelul acesta. Lupta
din greu, deşi lupta tot cu un copil. Parcă victima îi intuia toate Un părinte învăţător
10
Adolescenţa
„Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea,
pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată”
2 Timotei 2:22

Ioram,
fiul lui Iosafat
Text: 2 Cronici 21 fiind influenţat şi influenţând el la rândul lui pe alţii spre culmea
Context: În timpul domniei lui Asa şi Iosafat, bunicul şi răului. Din istoria lui Ioram rezultă că un copil sau un adolescent
tatăl lui Ioram, a fost cea mai înfloritoare perioadă de dezvoltare bine crescut şi cu potenţial poate ajunge un stricat şi un criminal,
economică, de după separarea triburilor lui Israel, timp în care o victimă a lumii şi influenţelor ei în poporul lui Dumnezeu. Am
poporul din regatul lui Iuda s-a bucurat de binecuvântarea lui auzit depre liderii unor bande mafiote şi despre unii dintre cei
Dumnezeu, trăind în linişte şi dreptate. Au urmat însă opt ani mai mari duşmani ai adevărului şi bisericii care au fost copii din
de decădere sub domnia lui Ioram, care a moştenit o greşeală, familii de credincioşi. Un copil crescut în adunare va deveni un
pe care a amplificat-o la maxim. Ce s-a întâmplat şi care au fost înger sau un demon şi cu cât capacitatea sau poziţia îi vor fi mai
urmările, acestei situaţii, aflăm de la cronicarul biblic. importante, cu atât efectele lucrării lui vor fi mai puternice, fie
în rău fie în bine. Trebuie însă menţionată şi greşeala părintelui

1. „Domnul a fost cu Iosafat, pentru că a umblat în cele dintâi
căi ale tatălui său David, .. fără să facă ce făcea Israel.
Domnul a întărit domnia în mâinile lui Iosafat.... Şi a avut
o mulţime de bogăţii şi slavă. Inima lui s-a întărit din ce în ce
în căile Domnului, şi a îndepărtat din Iuda chiar şi înălţimile şi
său evlavios, Iosafat, pentru care şi Domnul s-a mâniat pe el:
colaborarea şi încuscrirea cu Ahab, regelui lui Israel. Dumnezeu
şi Biblia prezintă adevărul despre fiecare, arătând vinovăţia
părinţilor şi a copiilor, după caz, fiecare suportând consecinţele
propriilor fapte, dar afectând într-o anumită măsură şi cealaltă
idolii” (2 Cronici 17:3-6). „Şi împărăţia lui Iosafat a fost liniştită generaţie.
şi Dumnezeul lui i-a dat pace de jur împrejur” (2 Cronici 20:30).

3.
„Iosafat a adormit cu părinţii săi... Şi, în locul lui, a domnit fiul său „I-a venit o scrisoare de la proorocul Ilie, care zicea:
Ioram..., pentru că el era întâiul-născut” (2 Cronici 21:1-3). Ioram «Aşa vorbeşte Domnul, ..: «Pentru că n-ai umblat în
a moştenit tronul lui David în condiţii foarte bune, căci Iosafat era căile tatălui tău Iosafat şi în căile lui Asa, împăratul lui
bogat şi în ţară era pace. Dar ce-i mai important, el a beneficiat Iuda, ci ai umblat în calea împăraţilor lui Israel; pentru că ai târât
de o educaţie aleasă, crescând într-un mediu ferit de tentaţiile la curvie pe Iuda şi locuitorii Ierusalimului, cum a făcut casa lui
idolatre, iar faptul că era întâiul născut, i-a oferit şi dreptul de Ahab faţă de Israel: şi pentru că ai omorât pe fraţii tăi, care erau
a fi rege. Dacă se putea numi fericit cineva în ţară, acela era mai buni decât tine şi care făceau parte din însăşi casa tatălui
Ioram, fiul lui Iosafat. Situaţia lui poate fi comparată cu cea a tău; iată, Domnul va lovi cu o mare urgie pe poporul tău, pe fiii
unui copil dintr-o familie bună, unde nu lipseşte nici pâinea cea tăi, pe nevestele tale şi tot ce este al tău. Iar pe tine, te va lovi
de toate zilele, nici pâinea vieţii, iar cel în cauză are şi făgăduinţe cu o boală grea, cu o boală de măruntaie, care se va îngreuia
cu privire la chemarea lui în lucrarea Domnului. Ioram a avut un din zi în zi până când îţi vor ieşi măruntaiele din pricina tăriei
tată credincios, de la care a moştenit multe, pentru care putea bolii» Şi Domnul a aţîţat împotriva lui Ioram duhul filistenilor şi
fi mulţumitor lui Dumnezeu, după cum şi voi copii, începând cu al arabilor, ... După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală
cei mai favorizaţi, ar trebui să nu uitaţi de Dumnezeu şi cei ce de măruntaie, care era fără leac. Ea s-a îngreuiat din zi în zi
v-au dat viaţă şi moştenire. Dacă vă consideraţi defavorizaţi şi pe la sfârşitul anului al doilea i-au ieşit lui Ioram măruntaiele
comparaţi-vă cu alţi copii de vârsta voastră din alte perioade ale din pricina tăriei bolii. A murit în dureri grele. Şi poporul lui n-a
istoriei şi din alte locuri de pe glob, unde se moare de foame. ars tămâie în cinstea lui, cum făcuse pentru părinţii lui... A murit

2.
fără să lase părere de rău în urmă şi l-au îngropat în cetatea
„Când a luat Ioram în stăpânire împărăţia tatălui său şi lui David, dar nu în mormintele împăraţilor” (2 Cronici 21:12-20).
când s-a întărit, a omorât cu sabia pe toţi fraţii săi şi Conform atributelor Sale de dragoste şi dreptate, Dumnezeu,
pe vreo cîţiva din capii lui Israel. Ioram avea treizeci şi nu poate fi indiferent faţă de păcat, dar încearcând să-l salveze
doi de ani când a ajuns împărat şi a domnit opt ani la Ierusalim.
pe păcătos, l-a avertizat şi ameninţat şi pe Ioram, pentru toate
El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui
păcatele în care trăia împreună cu cei din jurul lui, Ierusalim şi
Ahab, căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab şi a făcut ce
Iuda. Au urmat o serie de pedepse ce creşteau în intensitate şi
este rău înaintea Domnului... Ioram a făcut chiar înălţimi în munţii
pedeapsa a culminat cu o boală nemiloasă, sfârşindu-şi zilele în
lui Iuda. A târât pe locuitorii Ierusalimului la curvie şi a amăgit
chin şi dispreţ. Cazul lui este un exemplu înfiorător pentru cei care
pe Iuda” (2 Cronici 21:4-11). Când tatăl n-a mai fost şi Ioram
abandonează treptat, dar fără revenire prin pocăinţă, învăţăturile
devenit rege, totul s-a schimbat, iar el s-a dovedit a fi o fiară.
şi practicile sfinte. Atenţie, în mod special adolescenţilor, cu cine
Mai întâi şi-a omorât fraţii, după modelul lui Abimelec, deşi ei
vă împrieteniţi şi cu cine visaţi să vă căsătoriţi; dacă prietenul şi
nu atentau la poziţia lui. Apoi a ucis pe unii din cei mai buni şi
apoi partenerul de viaţă va fi un adevărat copil al lui Dumnezeu,
valoroşi oameni din ţară, probabil cei care nu erau de acord cu
noua orientare păcătoasă. Aceste grozăvii au fost comise sub veţi moştenii toate promisiunile binecuvântărilor părinţilor şi
influenţa soţiei lui, care era păgână, idolatră şi foarte violentă, o Domnului, altfel se va găsi cine să vă blesteme, cine să vă
fiică a Izabelei, simbol al celei mai demonice femeie din istoria vesteasă nenorocirea şi va fi vai de voi! Câţi ani au durat puterea
evreilor, precum Cleopatra egiptenilor. El s-a comportat ca unul şi fericirea pentru Ioram? În fond care a fost câştigul lui? Pentru
care nu a avut a face cu Dumnezeu, a uitat toate învăţăturile viaţa de aici s-a ales cu scurtarea zilelor, pentru că a fost prea
sfinte şi a introdus într-o ţară curată cele mai vinovate stări ale rău (Eclesiastul 7:17), iar pentru eternitate cu o durere mai rea
păcatului. Cele relatate despre el ne ajută să înţelegem că şi-a decât cancerul lui.
folosit poziţia şi a forţat adoptarea formelor păgâne de închinare, Predicatorul

11
Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios”
(1 Timotei 4:7)

Chiar dacă uneori par atât de simple unele versete din Sfânta Scriptură
care descriu viaţa unor oameni ai lui Dumnezeu, ele ascund valorile sfinte
ale unui caracter duhovnicesc şi ne pot învaţa mult, dacă nu ne vom rezuma
la o simplă citire. Aceste comori pot avea o mare însemnătate şi în viaţa
noastră, dacă facem puţin efort să le culegm din tainele sfinte ale Bibliei. Ele
pot să direcţioneze gândirea, faptele şi viaţa, mai ales a copiilor, care se află
sub autoritatea părinţilor, care, la rândul lor, trebuie sa fie călăuziţi şi supuşi
autorităţii divine.
În urmatoarele rânduri, am ales să privim caracterul frumos al Rebecii,
în care ne sunt relevate destul de clar cele mai importante responsabilităţi ale
vieţii. Poate ni se par simple sau mai puţin importante unele lucruri cum ar fi: a
spăla vasele, a ajuta la gătit, a întinde rufele, a duce gunoiul, a merge la cumpărături,
a mătura curtea, a ajuta în gospodărie, în grădină, etc... şi uneori nici nu ne dăm seama
că de fapt în aceste lucruri mici sunt probele ascultării. „Cine este credincios în cele mai
mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri,
este nedrept şi în cele mari” (Luca 16:10). Prin împlinirea lor, ne putem face un mic
test să vedem cum ne prezentăm la capitolul ascultare şi hărnicie (prezentat la sfârşitul
articolului). Un proverb spune „experienţa este cel mai dur profesor, deoarece prima data
iţi dă testul, apoi lecţia”. Noi putem alege varianta mai înţeleaptă: lecţia şi apoi testul.
Să observăm care a fost atitudinea Rebecii, în desfăşurarea muncii ei zilnice, prin
care a primit binecuvântarea Domnului: „Rebeca a ieşit la izvor să scoată apa”(Geneza
24:16). Nu ni se spune că ar fi trimis-o mama, şi ar fi rugat-o cu insistenţe, promiţându-i
o ciocolată sau altceva, ci doar pentru faptul că această responsabilitate era a ei. Când
a fost solicitată de robul lui Avraam, să-i dea apă ca să bea, putem observa doua calităţi
care merg mână în mână: respectul - „Bea, domnul meu” (Geneza 24:18) şi bunăvoinţa
- „am să scot şi pentru cămilele tale” (Geneza 24:19). Făcând totul sub călauzirea
Domnului, tocmai pentru a implini semnul pus de Eliezer, a ieşit în evidenţă si hărnicia
ei, căci „s-a grăbit” să facă toate acestea (Geneza 24:20). Unele fete nu ştiu nici
măcar unde e sarea şi piperul, Rebeca ştia rânduielile casei, căci familia ei era
primitoare de oaspeţi şi putea găzdui şi animalele - „Avem paie şi nutreţ din belşug şi
este şi loc de găzduit peste noapte” (Geneza 24:25).
M-am întrebat ce se intampla dacă în final, după ce a dat o mână de ajutor
străinului, adăpând şi cămilele, i-ar fi recomandat un loc de găzduire la vecini,
ştiind că ei sunt primitori de oaspeţi ? Pierdea oare binecuvântarea? Dar tot ce
a fost învăţată în casa părintescă, a ajutat-o să ia decizii bune şi să stie să se
comporte în raport cu toţi oamenii. Toate acestea, la un moment dat au pregătit-o
temeinic pentru viaţă, în conformitate cu planul lui Dumnezeu. Rezultatul a fost
binecuvântarea lui Dumnezeu şi a părinţilor care „au binecuvântat pe Rebeca” (Geneza
24:60). Domnul să ne ajute să putem să urmăm exemplul ei!
Chiar aşa e de important să duci o găleată cu apă? Cu ani în urmă, când eram în clasa a III-a
aveam misiunea ca în fiecare zi să-i duc apă proaspătă unei surori în vârstă. De fiecare dată când
mergeam la ea, îmi povestea multe experienţe din viaţa ei şi asta îmi plăcea foarte mult. Dar când
mă trimitea să-i mai cumpăr ceva, parcă cerea puţin cam mult. Asta se intâmpla când şi a treia oară
trebuia să cobor şi să urc trei etaje, deoarece mai uita şi apoi işi amintea că mai are nevoie de ceva.
Astăzi îmi dau seama cât de binevenit a fost acel exerciţiu pentru mine în viaţă.

Adina Oroian
12
Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios”
(1 Timotei 4:7)

În timp ce David era la Ţiclag, constrâns de înverşunarea lui Saul în dorinţa de a-l omorî, au fost mulţi
oameni care i-au venit acolo în ajutor, oameni pe care Biblia îi numeşte „viteji”. „Erau arcaşi, cu mâna dreaptă şi
cu mâna stângă aruncau pietre, iar cu arcul trăgeau săgeţi” (1 Cronici 12:2). Alţi viteji care s-au dus la David erau
„ostaşi deprinşi la război, înarmaţi cu scut şi cu suliţă, ca nişte lei şi iuţi ca nişte căprioare de pe munţi”(I Cronici
12:8). Atunci ei erau cei care au ales compania lui David şi l-au ajutat în războaie, iar astăzi putem fi noi cei
care „împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată” ne luptăm să dobândim şi să păstrăm:
„neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea”, aşa cum îl îndemna Pavel pe Timotei.
Biblia nu oferă multe informaţii despre aceşti oameni, dar vine cu câteva specificări care
dovedesc că ei s-au remarcat prin vitejia lor. De la ei vom învăţa acum. Să îi numesc pe câţiva, ca să
ştim mai exact cu cine avem de-a face? Nu ştiu dacă v-ar ajuta, dar, ca să vă potolesc curiozitatea,
enumăr câteva căpetenii: Ahiezer, Ioas, Ieziel, Pelet, Beraca, Ezer, Obadia, Eliab. Care din numele
acestea vă spune ceva? Cel care v-ar spune cele mai multe e cu siguranţă numele pe care-l
purtaţi. Vreţi să fie şi numele vostru printre ale acelor viteji ce-şi aşteaptă cu bucurie premiul?
Să nu vă grăbiţi să veniţi cu obiecţii, spunând că vârsta pe care o aveau aceşti oameni nu
potriveşte cu a voastră. Nu uitaţi deviza ataşată povestirilor misionare din revista Betel:
„Toţi oamenii mari au fost mici mai întâi!”. Şi până să deveniţi mari, lucraţi pentru a fi „ostaşi
depinşi la război”. Mult succes!
Oamenii aceştia, cu mâna dreaptă trăgeau săgeţi folosindu-se de arc, iar cu cea
stângă aruncau pietre. Fiecare are numai două mâini şi dacă le pui pe amândouă în slujba
Domnului (cu gândul la El), atunci într-adevăr, Îl slujeşti pe Dumnezeu cu toată puterea ta. Să
fii gata să-ţi ajuţi părinţii la treabă în timp ce posteşti pentru o cauză nobilă, să vrei să cânţi spre
lauda Lui, dar să vrei şi să te rogi, să înveţi bine la şcoală, dar şi să citeşti cu pasiune Sfânta
Carte. Să te rogi pentru cei mai apropiaţi ai tăi, dar şi pentru cei ce-ţi vor răul şi când întârzie
răspunsul şi când îţi merge bine şi când îţi merge rău. Nu-i aşa că vi se întâmplă să vă plictisiţi
pe genunchi la rugăciunea din familie când vi se pare că tata şi mama nu mai termină cu
mulţumirile şi cererile, iar când credeţi că e gata, părinţii încep să spună Domnului câte ceva
despre fiecare membru al familiei, pe rând? Iar dacă mai e şi familia numeroasă, e cu atât
mai lungă lista, nu? Sau poate vi s-a întâmplat să adormiţi pe genunchi, nemaiavând ulterior
cine să continue individual cu rugăciunea, conform înţelegerii de dinainte. Şi tot părinţii
rămân ostaşii deprinşi la războiul Domnului, înarmaţi cu scutul credinţei, cu care sting toate
săgeţile arzătoare ale celui rău. Iar cu cei care adorm la rugăciune precum ucenicii în cea
mai grea noapte a Învăţătorului lor cum rămâne?
Pe vremea judecătorilor, Dumnezeu nu a nimicit pe unele popoare tocmai „ca să
încerce pe Israel prin ele, pe toţi cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului. El
vroia numai ca vârstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască şi să înveţe războiul
şi anume cei ce nu-l cunoscuseră mai înainte” (Judecători 3:1,2). Sunt copii cu părinţi
evlavioşi, deprinşi cu stăruinţa în rugăciune pentru ai lor şi pentru toţi sfinţii, dar vor
urma ei oare exemplul lor? Dumnezeu vrea ca şi voi să cunoaşteţi şi să învăţaţi războiul
încă din copilărie, de aceea, haideţi să nu-L detreminăm pe Dumnezeu să îngăduie
anumite împrejurări neplăcute în viaţa noastră, ca să ne înveţe stăruinţa în rugăciune.
Când eram copil şi se anunţa în adunare rugăciunea pentru cei bolnavi, mă luau din
oficiu transpiraţiile. Nu mi se părea cinstit să mă rog pentru altceva. Ştiam că ceea ce
se motivează la amvon trebuie să fie comun în rugăciunile tuturor din adunare şi nu
căutam alternative, dar tare greu îmi venea. Îl rugam pe Domnul mereu să mă ajute
să pot simţi cu cei în suferinţă, că mi-era teamă că va trimite boală în familia mea, ca
aşa să aştept cu nerăbdare rugăciunea aceea.Dar pe lângă rugăciunea pentru cei
bolnavi, daţi fuga în casa lor, fiţi iuţi de picioare precum căprioarele de pe munţi, că
acolo Îl întâlniţi cu siguranţă pe Domnul Isus! Nu uitaţi de copiii orfani, grăbiţi-vă să
le spuneţi şi lor vorbe prietenoase! Folosiţi mâna dreaptă oferindu-le din bunurile
voastre, iar cu cea stângă mângâiaţi-i! Şi toate acestea, pe cât posibil, fără să ştie
stânga ce face dreapta!
Ostaşii deprinşi la război nu s-au născut aşa. Aveau în spate multe lupte
la care au luat parte cu transpiraţie şi oboseală, cu răzbunări din partea
inamicilor, cu săgeţi din toate părţile, dar s-au bucurat de mari izbânzi. Totuşi,
noi avem o dublă satisfacţie: în urma luptelor spirituale,rimim premiul răsplătirilor
incomensurabile ale lui Dumnezeu, dar cu avans pe pământ, căci vom vedea cu
ochii noştri rezultatul luptelor noastre încă de acum. Slavă Domnului!

Eunicia Muraru 13
Să cunoaştem

„Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! ”
Osea 6:3a

Studiind Sfinta Scriptură, avem foarte
multe de învăţat, care ne ajută la formarea
unui bun caracter, după „chipul” şi
„asemănarea” lui Dumnezeu (Genesa
1:26,27). Trebuie să studiem personajele
pozitive prezentate în ea cu scopul de a
observa şi urma exemplul lor şi pentru a ajunge la răsplata
pe care au avut-o ei pe pământ şi perspectiva din veşnicia
viitoare. Apoi trebuie să sesizăm şi partea negativă, ca să
nu mai repetăm greşelile lor. Între eroii cei mai de urmat ca amândoi să fiţi biruitori, cum de altfel a vrut şi în cazul
din istoria biblică, Iosif ocupă un spaţiu vast şi oferă multe lui Iuda şi Iosif. Trăind aceste vremuri, în care imoralitatea
de învăţat. a luat contur de neimagitat, tu poţi fi un om curat, ca şi
După o copilărie fericită în care a fost foarte Iosif. Gândeşte-te, ca şi adolescent sau copil chiar, cum te
iubit de părinţii lui, au urmat necazurile: moartea comporţi în faţa ispitelor, când nu te văd părinţii sau alte
mamei, ura fraţilor lui şi robia din Egipt. Situaţia i-a fost autorităţi sfinte? Ce atitudine ai? Ia-l model pe Iosif. Fii şi tu
uşurată prin slujba administrativă din casa lui Potifar, dar curat în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor!
au apărut noi ispite, în care într-un moment foarte critic Din cele scrise despre Iosif se poate observa
el a zis: „Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi că el a fost omul suferinţei şi al gloriei. Iată momentele
să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Genesa 39:9b). extreme ale adâncimii durerii şi înălţimii slavei: „Ei (fraţii
Pot afirma că, Iosif într-adevăr a ştiut să biruiască ispita lui) l-au zărit de departe şi până să se apropie de ei, s-au
poftelor, gândindu-se la Dumnezeu şi la sfaturile bune sfătuit să-l omoare. Ei au zis unul către altul: «Iată că vine
date de tatăl lui. făuritorul de visuri! Veniţi acum, să-l omorâm... şi vom
Dar în timp ce Iosif îşi păstra puritatea, fratele vedea ce se va alege de visurile lui»” (Genesa 37:18-20);
său, Iuda, era pradă slăbiciunilor sale, iar diferenţa „Faraon a zis lui Iosif: «Uite, îţi dau stăpânire peste toată
dintre ei le-a marcat viitorul. Amândoi au fost testaţi cu ţara Egiptului»... Astfel i-a dat Faraon stăpânire peste toată
acelaşi fel de ispită. Iuda a fost biruit, Iosif a fost biruitor. ţara Egiptului” (Genesa 41:41-43). Întotdeauna drumul
Poate trăieşti în aceeaşi situaţie: mai ai un frate care se spre glorie trece prin suferinţă. Însă este greu să intri în
află în lume, sau poate eşti tu cel nepocăit. Dumnezeu vrea suferinţă nepregătit. Iosif a fost pregătit pentru suferinţă,
începând din casa tatălui său, fiind urât şi vândut de fraţii
săi. Fii şi tu gata să suferi pentru Dumnezeu, acolo unde
te-a aşezat: la şcoală, în familie, la locul de muncă sau în
oricare alt loc, chiar şi la joacă. Iosif a suferit pe nedrept,
fără să încerce să se justifice sau să acţioneze în favoarea
lui. După suferinţele sale, Iosif a ajuns în glorie, după cum
îi arătase Dumnezeu în cele două vise din adolescenţă.
Să ştii că şi suferinţele „...lucrează împreună spre
binele celor ce iubesc pe Dumnezeu şi anume, spre binele
celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28). Ca
să ajungi la „glorie” trebuie, din perioada copilăriei, să ai
un comportament neprihănit şi să lepezi răutatea pentru
a fi aşa cum doreşte Dumnezeu. Trebuie să fii deosebit
de oamenii acestei lumi în comportament, vorbe, gânduri,
priviri, fapte (Tit 2:7,8) şi nu în ultimul rând, trebuie să fii
asemenea lui Hristos în trăire, pentru ca să ajungi acolo
unde este El.
Nu uita să vezi în toate „mâna lui Dumnezeu”,
asemeni lui Iosif, care a zis fraţilor săi: „Acum nu vă întristaţi
şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca
să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră...
Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână
sămânţa vie în ţară, şi ca să vă păstreze viaţa printr-o
mare izbăvire” (Genesa 45:5-7); „Voi, negreşit, v-aţi gândit
să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca
să împlinească ceea ce se vede azi şi anume, să scape
viaţa unui popor în mare număr” (Genesa 50:20).

Beniamin Popescu
14
Înţelepciune pentru înţelepţi
„Pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii”
Proverbe 1:2

Autopedeapsa
„În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui,
dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor”
(Proverbe 14:3)

„Pasărea pe limba ei piere”, spune un alt proverb, lovirea unui cui, care să fie introdus într-o scândură,
căci dacă păsărelele n-ar deschide ciocul, ar putea rămâne dintr-o singură lovitură de ciocan. După ce a observat pe
neobservate de prădători. La fel mulţi „nebuni” ar putea câţiva „neputincioşi”, tânărul a afirmat cu aroganţă: „Ce
trece necunoscuţi şi fără urmări negative, ale vorbelor lor, slăbănogi!”. A plătit taxa pentru o încercare şi a lovit cu
printre ceilalţi oameni, dacă n-ar deschide gura, „căci, dacă putere, dar cuiul s-a aplecat într-o parte, refuzând să intre
tăceau, filozofi rămâneau”. Orice eroare este comisă din în scândură. Cu mai multă ambiţie, a plătit din nou taxa
nepricepere – nebunie, dar păcatul este cea mai mare de încercare, s-a fixat mai bine, dar ciocanul nu a lovit
greşeală, iar o largă gamă de păcate sunt „realizate” cu cuiul în mod convingător, A continuat să plătească taxa de
limba – un organ mic, dar cu realizări mari, adesea în rău. aproximativ zece ori, urmând alte încercări nereuşite. Apoi
Copilaşii care încă nu pot vorbi, nu se ceartă şi nu i-a venit mintea la loc, a ajuns cu picioarele pe pământ, a
supără pe nimeni, dar cei care au învăţat să vorbească, luat cunoştinţă de realitatea din jur şi a zis cu smerenie:
adesea spun lucruri care îi fac pe alţii să râdă, sau chiar „Scândura, ciocanul şi cuiele nu erau ale mele, dar banii
să-şi bată joc de ei. Totuşi, un copil de grădiniţă nu va primi erau ai mei. Acum proprietarul acestor obiecte deţine
nicio notă slabă că a scris prostii într-un test sau pentru că a şi banii mei. Ar fi trebuit să-mi dau seama că el nu le-a
spus ceva eronat la un răspuns oral. Ei nu dau teste scrise aşezat aici pentru mine, ci pentru câştigul lui”. A plecat
şi catalogul lor nu are rubrici pentru note la diferite discipline păgubit şi ruşinat şi cu lecţia autopedepsei învăţate.
şi purtare. Dar de îndată ce copiii încep clasele primare şi Trei băieţi se jucau pe malul oceanului în timpul
cu atât mai mult cu trecerea anilor, prostia se plăteşte. În refluxului, încercând să ridice câte puţin lanţul unui cablu
aceste condiţii, este mai bine să taci şi să afli unele lucruri transoceanic. După câteva reuşite de ridicare cu mâinile
fără să întrebi, pentru a nu fi considerat neştiutor. Cu atât a unei porţiuni de lanţ, unul dintre ei a afirmat: „Eu pot
mai mult, este indicat să nu răspunzi la ceea ce nu ştii să-l ridic cu un singur picior” şi l-a introdus într-o verigă a
pentru a nu fi mustrat, ruşinat sau chiar disciplinat. lanţului . Dar el dorea să se afirme cât mai mult, piciorul
În acest articol, mă refer doar la pedepsele care se a început să se inflameze şi să-l doară tare, iar când a
autoaplică la cei care vorbesc ce nu trebuie şi chiar fac vrut să-l scoată afară şi-a dat seama că nu mai poate.
ceea ce s-au lăudat că sunt în stare să realizeze, fără A căzut epuizat la pământ, dar durerea mai mare era
să‑şi dea seamă că e un lucru rău aducător de pedeapsă. alta: refluxul îi făcea loc fluxului şi apele oceanului se
Este de preferat o nebunie (neştiinţă fără mândrie şi fără apropiau din ce în ce mai mult. Ceilalţi doi au încercat
gură), căci ar atrage după sine mila şi ajutorul celor din jur, să-l ajute, dar n-au putut. Au cerut ajutor în jur, dar nu
dar pentru aceasta este necesară o inimă smerită, care era nimeni în apropiere. Fiind ameninţaţi şi ei de furia
obţine har şi îndurare de la Domnul şi de la oameni. Însă apelor, l-au părăsit speriaţi, pe cel mai curajos şi mândru
realitatea cotidiană arată că mândria se asociază foarte dintre ei, rămânând cu teama unei dureroase lecţii de
uşor cu prostia şi cei ce nu cunosc, dar vor să se afirme, autopedeapsă.
se amestecă în diverse discuţii şi acţiuni, care dovedesc Un bărbat foarte arogant, însoţit de soţia lui şi o
neputinţa şi nepriceperea lor, finalizându-se prin dispreţ altă familie era în vizită la un muzeu. După mai multe
public şi autopedepse. Domnul explica prin profet: „Tu critici cu privire la diferite obiectele din muzeu şi altele
singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te loveşti referitoare la administrarea lor, a avut loc ultima critică.
cu necredincioşia ta şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar Confundând imaginile reale cu cele reflectate de oglinzi,
este să părăseşti pe Domnul, Dumnezeu tău şi să n-ai nici a spus la un moment dat: „Uite şi la bărbatul ăsta deşirat,
o frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor” (Ieremia ce nepieptănat se poartă şi ce dezordonat stau hainele
2:19). Iar grecii ziceau: „Când zeii vor să pedepseacă pe el”. A fost întrerupt de soţia lui, care era şi ea umilită
pe cineva, nu-l lovesc cu băţul ci doar îi iau mintea”. de prostia lui: „Taci, nu vezi că eşti în faţa unei oglinzi?”
Exemplele ce urmează, evidenţiază şi fără comentarii cât Dacă vrei să n-ai surprize neplăcute, situaţii în
de mare este diferenţa dintre un nebun şi un înţelept. Vă care să te autopedepseşti, gândeşte-te bine şi vorbeşte
reamintesc doar că înţelepciunea vine de la Dumnezeu şi calculat căci „pe înţelepţi îi păzesc buzele lor”.
este „ascunsă” în Biblie.
Un tănăr arogant trecea înpreună cu prietena Iosif Anca
lui pe lângă o tombolă. Una dintre probele în joc era
15
Continuari de articole
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri”
Psalmul 78:3

Într-un orăşel trăia odată un farmacist care nu
credea în Dumnezeu. Oamenii nu i-ar fi călcat pragul după
medicamente, dar pentru că în apropiere nu se mai găsea o
altă farmacie, erau siliţi să recurgă la serviciile lui.
Peste drum de farmacie se adunau credincioşii. Într-o
zi un tânăr predicator vorbea cu voce tare, ca să-l atragă la
adunarea lor şi pe necredinciosul farmacist. Tânărul dorea
nespus ca acesta să audă cuvântul îmbucurător al Evangheliei
despre mântuirea omului prin Isus Cristos. Necredinciosul
înţelegea că oamenii se adunau în dreptul farmaciei sale,
pentru a-l face să primească şi el credinţa în Cristos şi turba
de mânie, ori de câte ori auzea cântările evanghelice.
Odată farmacistul îşi pierdu răbdarea şi se năpusti
asupra lor cu vorbe de ocară, ameninţându-l cu pumnii pe
tânărul predicator. Predica fu astfel întreruptă şi farmacistul,
mulţumit că provocase un scandal şi tulburase liniştea În culmea disperării, uitând tot ce vorbise şi
crezuse până atunci despre Dumnezeu, farmacistul căzu
credincioşilor, se întoarse şi trânti uşa după dânsul. Credincioşii
însă răsuflară uşuraţi şi reluară predica şi cântările. în genunchi şi începu să se roage fierbinte: „Doamne,
dacă exişti cu adevărat, fă ca fetiţa să se întoarcă la mine!”
Dar iată că o fetiţă bătu la uşa farmacistului şi-i ceru
o doctorie pentru mama care zăcea bolnavă. Farmacistul, El se ridică şi porni spre casă. Nu apucă însă bine să închidă
uşa după el, că auzi deodată o bătaie uşoară şi vocea
căruia nu-i trecuse încă mânia, se răsti la ea: „Ce aşa târziu?
Nu puteai veni mai devreme? Farmacia se închide la ora sfioasă a fetiţei: „Dragă nene farmacist, nu te supăra, dar
asta!” „N-am putut mai devreme, răspunse fetiţa, pentru mă grăbeam aşa de tare, că nu mă uitam pe unde calc.
că doctorul a venit abia acum şi m-a tri mis cu reţeta asta.Am căzut şi... am spart sticluţa cu doctoria! Nu s-ar putea
Mi-a spus să-i aduc îndată doctoria, altfel moare mama”. să-mi dai alta? Doctorul mi-a spus că mama nu scapă cu
Fierbând de mânie şi cu gândul în altă parte, farmacistul viaţă, dacă n-o ia chiar astăzi!” Farmacistul mângâie fetiţa,
luă de pe rafturi mai multe flacoane şi se apucă să prepare fără să-i răspundă şi-i pregăti o nouă doctorie.
mixtura pentru mama fetiţei. Din greşeală însă el turnă în Fetiţa plecă şi farmacistul Ii mulţumi lui
Dumnezeu că l-a ferit să devină ucigaş. Amintindu-şi de
sticluţă şi câteva picături otrăvitoare. Fetiţa plecă îndată, să
ducă doctoria pentru mama ei. Punând la loc flacoanele, credincioşii adunaţi în faţa farmaciei, el alergă într‑acolo.
farmacistul îşi înţelese pe dată greşeala, văzând eticheta Credincioşii care se pregăteau să se împrăştie pe la
flaconului cu substanţa otrăvitoare. El rămase încremenit! casele lor, crezură că vine iarăşi cu intenţii agresive. El
Fără să-şi dea seama, turnase câteva picături în sticluţa peînsă le povesti minunea ce se petrecuse cu el. Acum
care fetiţa o ducea acum acasă. Farmacistul se repezi în farmacistul nu se mai îndoia de existenţa lui Dumnezeu,
stradă, încercând să o ajungă din urmă, dar fetiţa dispărusecare se interesează de soarta omului şi-i ascultă glasul.
demult după colţ. Înspăimântat de moarte, era cât pe ce să El adăugă că doreşte să se încreştineze şi credincioşii îl
se roage lui Dumnezeu, dar îşi aduse aminte că nu crede primiră cu dragă inimă în comunitatea lor.
în existenţa Lui. Cum ar fi putut buzele lui să rostească o
vorbă de rugă, când abia mai adineauri îşi bătuse joc de
nişte credincioşi?

16
Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri”
Psalmul 78:3

Povestea
vasului crapat
O tânără din China, avea două După doi ani de aşa-zisă nereuşită,
vase mari, pe care le folosea pentru a după cum credea el, i-a vorbit într-o zi
aduce apă de la izvor pe capetele unui lângă izvor: „Mă simt atât de ruşinat, pentru
băţ pus după gât. Un vas era crăpat, pe că această fisură face ca jumătate din apă să
când celălalt era perfect şi tot timpul se scurgă pe drum până acasă!”. Tânăra a
aducea întreaga cantitate de apă. La zâmbit spunând. „Ai observat că pe partea
sfârşitul drumului ce ducea de la izvor ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu?”
la casă, vasul crăpat ajungea doar Pentru că am ştiut defectul tău, am plantat
pe jumătate. Timp de doi ani, asta se seminţe de flori pe o parte a potecii şi, în
întâmpla zilnic. Femeia aducea doar fiecare zi, în timp ce mă întorceam de la
un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, izvor, tu le udai. De doi ani culeg aceste
vasul bun era mândru de realizările flori şi împodobesc masa cu ele. Dacă tu
sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât nu ai fi fost aşa, nu ar fi existat aceste nici
de ruşine cu imperfecţiunea sa, şi se frumuseţi în casa mea”.
simţea atât de rău că nu putea fi folosit Morala: Crăpătura vasului nu
decât la jumătate din capacitatea pentru înseamnă sfârşitul, ci doar o posibilitate
care fusese menit! de a face ceva diferit!

17
„Când a fost de 12 ani... L-au găsit în Templu...
ascultându-i şi punându-le întrebări”
Luca 2.42,46

Răspunsuri Întrebări

Alege: 1. Ce episoade biblice prezintă copii

b, a, b, c, c, a, b, c, a, a. orfani, care au fost totodată săraci sau
bolnavi?
Iov da la A la Z: 2. Care au fost păcatele ucenicului Iuda
apărătorii, bubă, ciob, Dumnezeu, Elifaz, iscarioteanul?
floare, grindină, hoituri, Iemima, jertfă, lotus, 3. În ce cazuri s-a arătat Domnul Isus
mantaua, nebună, oile, papură, Raliţele, Satan, Hristos, după înviere, la o singură
Şuah, trei, ţepi, Uţ, vântul. persoană?
4. Care au fost însoţitorii apostolului Pavel
Preoţi ce sunau din trâmbiţe înaintea la prima misiune în Europa (Filipi)?
chivotului Domnului (2 nume) - 5. Care au fost situaţiile, prezentate în
NETANEEL SEBANIA Biblie, în care oamenii au făcut cele
Nob, Enea, Tigru, Amasa, Naum, Edom,
mai mari dărnicii?
Ezechia, Lodebar, Solomon, Efer, Achis, Baal,
6. Ce ucenici (bărbaţi sau femei) sunt
norul, Isus, Asa.
menţionaţi cu numele în evanghelii, pe
lângă „cei doisprezece”?
S-a rostit pe muntele Garizim -
7. Cum defineşte Biblia înţelepciunea?
BINECUVANTARE
8. Care femei au compus cântări în V şi
Abner, Iosif, Nimrod, Emanuel, Corneliu,
N Testament?
untdelemn, Evanghelia, Ahaşveroş, Nehuştan,
Timotei, Acuila, Rahav, Merab. 9. Care pilde rostite de Domnul Isus
vorbesc despre copii?
10. Ce l-a calificat de David să fie un om
după inima lui Dumnezeu?

Premianţi: Hriţcu Iosif, Luntraş Naomi, Meseşan Roana,
Rusu Marta, Tomuş Elisei, Tomuş Lidia, Ungureanu Iemima

Vă aşteptăm răspunsurile până la data de 31.08.2010
pe adresa redacţiei

18
El va despărţi
oile la dreapta...
caprele la stânga
Matei 25:31-33
Îndoiala Încrederea
Când îndoiala pune stăpânire peste cineva, A învaţa să ai încredere este una dintre cele
îi întristează privirea, mai dificile sarcini ale vieţii,
îi răpeşte toată puterea şi apoi dar încrederea este temelia izbânzii.
îl aşează în cuibul compătimirii.
Ori de câteori m-am încrezut în mine
Îndoiala este este începutul înfrângerii şi am avut îndoieli faţă de ceilalţi.
paralizia vieţii duhovniceşti – Ori de căte ori m-am încrezut în ceilalţi
traista ruptă din care se pierd am avut îndoieli faţă de mine.
făgăduinţele lui Dumnezeu. Numai când m-am încrezut în Dumnezeu
am avut linişte deplină.
Să nu acordăm niciodată încredere
celor care sunt întotdeauna de acord Prin încredere omul se face iubit,
cu toţi cei cu care vorbesc. dar încrederea nu se câştigă dintr-odată.

Cei ce-şi poartă lampa-n spate işi Cu încredere poţi să atingi înălţimi uimitoare,
aruncă umbra-n faţă, de aceea, fără încredere nici cele mai simple împliniri
îndoielii, de orice natură ar fi, nu îţi sunt la îndemână.
îi pune capăt doar acţiunea înţeleaptă.
Nu există decât un singur lucru mai preţios:
decât un prieten în care
să-ţi poţi pune încrederea,
unul care să se încreadă în tine.

„...cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşluieşti pacea;

împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se da, pacea, căci se încrede în Tine.
aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om Încredeţi-vă în Domnul pe vecie,

nehotărât şi nestatornic în toate căile sale” căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor”

(Iacov 1:6-8). (Isaia 24:3-4).

caprele la stânga oile la dreapta...

Minunate sunt lucrările Domnului...

Parcul Yellowstone
„Ai făcut să ţâşnească izvoare în pâraie, ai uscat râuri, care nu seacă. A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea;
Tu ai aşezat lumina şi soarele. Tu ai statornicit hotarele pământului, Tu ai rânduit vara şi iarna” (Psalmul 74:15-17).

Pământul reprezintă o minunată îmbinare de bogăţii Old Faithful, tradus înseamnă Bătrânul Credincios.
şi frumuseţi cuprinse ca într-un imens muzeu natural. Minunăţii Este denumit aşa pentru faptul că este singurul gheizer care
greu de imaginat cum ar fi: arbori magnifici, animale ciudate, erupe la un interval egal de timp, la 80 de minute, aruncând în
căderi de apă în giganticele cascade şi peisaje unice, unul dintre sus apa fierbinte şi aburi până la 50m altitudine, spectacol ce ţine
ele este Parcul Yellowstone, unde nu ştii ce să admiri mai întâi. doar 5 minute. Este cel mai renumit gheizer, deşi toate celelalte
Aici iscusitul Meşter a creat fantastice statui din materialele cele uimesc vizitatorii prin culoare, forme şi sunete.
mai diverse şi totul are un farmec deosebit. În anul 1988, un mare incendiu a izbucnit în Parcul
Parcul Yellowstone reprezintă şi un tărâm al căldurii Yellowstone, lăsând în urmă mii de copaci arşi, animale moarte
şi al vaporilor, unde apa fierbinte a gheizerelor ţâşneşte, ele şi vieţi omeneşti pierdute care s-au luptat pentru a stinge
întrecându-se între ele care să ajungă mai sus. Reflectoarele focul. Azi, după 12 ani de la incendiu, încă se mai întâlnesc
stelelor îşi aruncă luminile asupra perdelelor de apă a gheizerelor, siluete carbonizate ale copacilor arşi însă chiar şi aşa, Parcul
plantele, animalele şi mediul întreg se scaldă în deplină armonie, Yellowstone rămâne o minunată creaţie care îndeamnă an de an
iar căderea serii aduce cu ea un spectacol magnific de culori, în turiştii să-i deschidă una din cele 5 porţi de intrare.
toată splendoarea sa. Putem învăţa ceva chiar şi de la această minunată parte
Parcul Yellowstone este cel mai mare şi mai vechi parc a creaţiei. Parcul Yellowstone este o casă pentru animale, o
naţional din lume. Atât de uimiţi şi impresionaţi au fost părinţii bucurie şi încântare pentru oameni, prin putere, tărie, statornicie,
Americii de el încât în anul 1872 au declarat că va fi primul parc biruinţă, frumuseţe, farmec şi armonie. Ce suntem noi, copii ai
naţional din lume, în beneficiul şi spre încântarea oamenilor, o Domnului, pentru cei din jur? Trăim în pace şi armonie cu toţi
comoară păstrată pentru generaţiile viitoare. Parcul este imens oamenii? Ce peisaj reprezintă viaţa noastră? Unul plin de farmec,
cu o întindere totală de 8.937 km², aflându-se pe teritoriul a trei de frumuseţe, din care ţâşnesc izvoarele calde ale Duhului Sfânt,
state federale nord-americane. iar rugăciunea noastră se înalţe până la ceruri? Se pot admira
Parcul a devenit renumit şi pentru faptul că găzduieşte şi mirosi florile gingaşe ale dragostei, bunătăţii şi dărniciei, iar
de la cele mai cunoscute animale până la cele pe cale de Cuvântul lui Dumnezeu să adie mereu, sau suntem un peisaj
dispariţie, printre care şi bizoni, urşi grizzly, lupi gri, etc, La fel şi mohorat şi fără viaţă?
pentru existenţa izvoarelor termale, a mofetelor, a unor vulcani Să ne luptăm dar, pentru a putea fi înnoiţi şi schimbaţi
noroioşi şi a mai multor gheizere (izvor de apă fierbinte de origine din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. Atunci va putea „să
vulcanică care erupe şi se ridică în forma unei coloane, la mari strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu” în fiecare
înălţimi.) printre care şi Old Faithful. dintre noi (2 Corinteni 4:6).

Rebeca Dagău

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
„Revista Betel”,
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080
sau rev_betel@yahoo.com
Colectivul de redacţie:
Învăţătorii „Şcolii biblice pentru copii «Betel»”