You are on page 1of 20

Ascultă!

pag. 3
Învaţă să spui: Vorbele – Învăţătorul
„Nu!” pag. 4-5
Adoniram şi Ana Judson – viaţa unei familii misionare
Va folosi mai mult decât limba latină.
– partea I – Beny Boariu
Charles H. Sporgeon
pag. 6
Citind ultimele trei cărţi ale lui Moise vei afla: Cine a zis? –
Andreea Ungureanu
Nu te grăbi.
pag. 7
Vorbeşte Viaţa lui Noe – Andreea Ungureanu
clar, pag. 8
simplu, Ultima carte a lui Ioan – Estera Anistoroaiei
Omul care a mâncat iarbă ca boii – Călin Mura
convingător.
pag. 9
Ebed-Melec, etiopianul – Predicatorul

Fii constructiv. pag. 10
Motive de rugăciune şi mulţumire – Mădălina B.

pag. 11
Subliniază propunerile tale, Cine preia ştafeta? – Un tată
fără să le critici prea aspru pag. 12
pe ale altora. Înţelepciunea face pe om răbdător – Daniel Pălincaş

pag. 13
Lupta creştinului victorios – Beniamin Popescu
Opreşte-te cât de repede poţi.
pag. 14
Încheie scurt şi convingător. E foarte bine! – Unul dintre cei cărora Dumnezeu le-a
făcut mult bine!

pag. 15
Asocierea faptelor cu efectele lor – Iosif Anca
Fondurile necesare editării si distribuirii
pag. 16-17
revistei „Betel pentru copii si adolescenţi”, se con- Moştenirea • S-h-m-i-l-y
stituie din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care
doresc să sprijine această lucrare pot depune pag. 18
Răspunsuri • Întrebări
bani în contul Bisericii lui Dumnezeu Apostolică
Arad, deschis la BCR Arad, având codul IBAN: pag. 19
RO 37RNCB 1200000 135260001. Marele Canion – Rebeca Dagău
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!

Colectivul redacţiei ISSN: 1583-2589
Editorial
„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea”
(Coloseni 3:16)

Latinii ziceau: „Nescit vox missa reverti”- „Un sau ce ne doare ar trebui să comunicăm în scris? N-ar fi
cuvânt odată spus, nu mai poate fi întors”. O vorbă care bucuroşi nici copiii care ar vrea să fie ascultaţi oral. Deci,
a zburat , nu o mai prinzi nici cu patru cai în zbor …”, fără îndoială că vorbele sunt de mare preţ.
spuneau bătrânii noştri, căci pe vremea lor nu era tren Atunci de ce vorbele cauzează şi menţin certurile?
sau avion, dar acesta este adevărul, căci tehnica modernă De ce oamenii spun atâtea vorbe rele, iar copiii le învaţă
dovedeşte că undele care transmit şi păstrează sunetele aşa uşor de la ei? Fiindcă în lumea noastră minunat
îşi au efectul lor ireversibil. creată de Dumnezeu – Cuvântul, a apărut un duşman
Iată o întâmplare care arată falimentul datorat al Cuvântului, Diavolul, care se exprimă tot prin cuvinte.
vorbelor nechibzuite. Într-o zi, cine ştie la ce mare bucurie, Astfel fiecare dintre noi va vorbi de la Dumnezeu sau de
un chinez, Xiao San, şi-a invitat mai mulţi prieteni la masă, la Diavolul. Când spunem vorbe frumoase şi adevărate
Dar la ora stabilită erau prezenţi doar 6 musafiri. Îngrijorat, folosim cuvinte din „limba” cerului, dar când rostim vorbe
Xiao San întreabă: rele sau murdare folosim „limba” iadului. Dacă nu este
- Cum de cei care trebuiau să vină nu au venit? normal să vezi un nordic, cu ten deschis şi blond, vorbind
Doi dintre cei prezenţi s-au gândit: „Înseamnă că într-un dialect african şi să nu ştie nicio limbă anglo-
invitaţii erau alţii, nu noi!” Cu feţele roşii de ruşine şi-au saxonă, cu atât mai mult, nu este corect ca omul făcut
luat rămas bun şi au plecat. Xiao San se supără şi zice: după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu să vorbească
– Cum de au plecat cei care nu trebuiau să plece? limba Diavolului, duşmanul Lui, ce va fi alungat pentru
Alţi doi musafiri şi-au schimbat faţa brusc: „Aşa eternitate din Împărăţia sfântă.
deci, s-au gândit ei, cei care trebuiau să plece eram noi!” Stimaţi copii şi adolescenţi, vă propun să vă
Fără să mai scoată vreun cuvânt, s-au ridicat şi au plecat audiaţi pe voi înşivă, să vă montaţi un „aparat” prin
şi ei. Xiao San stătea gata să plângă. care să vă audă urechile ce vă vorbeşte gura. Apoi să
Ultimii doi prieteni rămaşi i-au spus atunci cu blândeţe: le introduceţi într-un document pe care să-l verificaţi
– Xiao San, trebuie să fii mai atent când vorbeşti; prin „dicţionarul” limbii lui Dumnezeu. Să „ştergeţi”
cei care au plecat au crezut că ei n-au fost aşteptaţi. fără părere de rău tot ce nu-i bun şi să fiţi mult mai
– Vai, dar au înţeles greşit, nu lor le-am adresat atenţi când vorbiţi – inclusiv prin mesaje electronice.
cuvintele mai de mai înainte!… Căci Domnul Isus a zis: „Omul bun scoate lucruri bune din
– O, adică despre noi era vorba ? De ce nu ai vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele
spus mai devreme? Şi furioşi, ieşiră din cameră, trântind din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecăţii,
uşa. Iar Xiao San rămase trist, buimac, lângă bunătăţile oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe
pregătite pentru foarte mulţi prieteni care n-au venit”. care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără
Dacă n-am putea vorbi, am avea mai puţini vină şi din cuvintele tale vei fi osândit” (Matei 12:35-37).
duşmani, căci „Mutul n-are duşmani”, spune un Deci cuvintele – exprimarea verbală şi scrisă, vor decide
proverb. Poate şi de aceea, copii mici, înainte de a vorbi, soarta noastră, după cum scria şi Solomon: „Din rodul gurii
sunt foarte drăgălaşi. Dar cu siguranţă faptul că putem lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură.
vorbi este un mare har şi nimeni n-ar prefera ca în Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi
schimbul unei sume de bani să-şi vândă dreptul de va mânca roadele” (Proverbe 18:20-21).
a vorbi. Prin vorbire – comunicare, viaţa este mult mai Învăţătorul
frumoasă. Cum ar fi într-o prietenie, fără cuvinte – ar părea
că suntem supăraţi. Ce ne-am face dacă tot ceea ce dorim

3
Toţi oamenii mari au fost mici mai întâi
„Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori”
Evrei 12:1

Î
n 8 iunie 1824, într-o casă simplă din
Ava, oraşul de aur al Burmei (denumirea
actuală a ţării este Birmania, sau Uniunea
Myanmar, cea mai mare ţară din sud-estul
Asiei), cei doi soţi se pregăteau liniştiţi să
se aşeze la cină, când deodată uşa casei a
fost trântită de perete, iar înăuntru a intrat un
ofiţer birmanez, ţinând în mână temuta carte
neagră, semnul clar al arestării. „Sunteţi
chemat de împărat”, zise el în felul lui de a se exprima, atunci
când aresta un criminal, adresându-se profesorului Adoniram
Judson, venit ca şi misionar împreună cu soţia lui Ana, din
America. Fără alte cuvinte, a fost trântit la pământ, legat şi
târât în faţa împăratului. Pe drum, legăturile i-au fost strânse
atât de tare încât abia mai respira. La palatul imperial s-a
dat sentinţa finală, trimiţându-l pe Judson în închisoarea
condamnaţilor la moarte, în acel loc fatal, din care nimeni n-a
putut scăpa, decât cu intervenţia specială a împăratului. Aici,
torţionarii aveau dreptul să folosească cele mai inimaginabile
torturi, pentru pedepsirea condamnaţilor. Ziua aceea de 8
iunie, se sfârşi pentru doamna Judson cu vestea că soţul ei a fost foarte puternic. În urechi
era în închisoarea cea mai groaznică şi cu convingerea că îi sunau groaznicele ţipete ale
lucruri oribile o vor aştepta în viitor şi pe ea. muribundului. Şi-a dat seama
Dar începutul povestirii noastre se află undeva la mii că dacă ar trebui să moară şi
de kilometri distanţă de Burma, în America, când pe data de el ar împărtăşi acelaşi destin.
9 august 1788, la Malden, Massachusetts, s-a născut copilul Îngrozit, a părăsit hotelul,
Adoniram, în familia unui păstor al bisericii congregaţionale dar totodată şi ateismul.
din oraş. Mama lui a fost o femeie blândă, manierată şi o Şi-a predat viaţa în mâna
bună credincioasă. Abigail, sora lui Adoniram, era mai mică Salvatorului, lăsând în urmă şi
decât el cu un an şi jumătate, iar Elnatan, fratele său, era dorinta de îmbogăţire şi vestul
mai mic cu şapte ani. Adoniram la vârsta de 3 ani, a ştiut să şi lumea cu toate plăcerile ei.
citească, la 10 ani a luat lecţii de navigaţie, iar la 16 ani a S-a întors acasă. Rugăciunea părinţilor a fost ascultată.
intrat la Colegiul Providence. Cea care l-a învăţat să citească Începând o viaţă nouă, s-a decis să devină vestitor
la acea vârstă fragedă a fost mama lui. Atunci când soţul ei al Evangheliei, motiv pentru care s-a înscris la Seminarul
a plecat într-o călătorie, ea a vrut să îi facă o surpriză pe Teologic Andover. Aici s-a alăturat Societăţii „Frăţia”, un grup
când se întoarce şi astfel şi-a învăţat copilul să citească. de tineri care doreau să devină misionari. Astfel, într-o zi din
Spre uimirea tatălui, la întoarcerea sa, copilul era în stare să august 1806, împreună cu alţi patru prieteni, s-au refugiat sub
citească destul de uşor un capitol din Biblie. o capiţă de fân din apropiere şi acolo au vorbit despre bătrânul
Mai târziu, a urmat perioada neagră a vieţii lui continent, Asia şi marea nevoie de misionari care să vestească
Adoniram, când la colegiu s-a împrietenit cu un student Evanghelia acelor popoare. Conducătorul societăţii, Samuel
sclipitor, care îl studiase pe Voltaire. Acesta era ateu şi în Mills şi-a expus planul său minunat de a trimite misionari în ţările
scurt timp şi Adoniram a fost prins în plasa necredinţei. La păgâne, care să fie gata să îşi dea viaţa pentru marea cauza a
terminarea studiilor, când s-a întors acasă, a spus părinţilor predicării Evangheliei. Plini de entuziasm şi dorinţă sfântă, cei
că el nu mai crede în Dumnezeu, veste care le-a frânt inima. cinci studenţi s-au hotărât să meargă ei înşişi misionari în Asia.
După ce şi-a vizitat părinţii, a plecat la New York, oraşul cel Întrunirea de sub căpiţa de fân a rămas în istorie, căci
mai stricat al anilor 1800. Aici a fost fascinat de teatru, motiv acolo, cinci tineri talentaţi, care aveau toate şansele să îşi facă
pentru care s-a unit cu o trupă de melodramă şi a început să o carieră importantă în viaţă, au renunţat la tot ce le putea oferi
mintă, să înşele, să locuiască o vreme într-un apartament, apoi America şi au ales ţinuturile sălbătice şi mizeria de nedescris a
să dispară fără să plătească şi multe alte lucruri urâte. După Asiei. Astfel s-a format un comitet care să analizeze cererea celor
un an, împreună cu alţi prieteni a plecat să se îmbogăţească cinci tineri, în faţa consiliului. Ei recomandau ca planul lor să fie
în vestul Americii, în California. aprobat şi chiar au cerut să se înfiinţeze un bord de misiune al
În drum spre vest, fiind foarte obosit, s-a oprit la un Americii în străinătate, cu scopul de a ajuta aceşti tineri voluntari şi
hotel peste noapte. Aici, neavând altă alternativă, a primit pe aceia care vor urma exemplul lor. După întrunirea respectivă,
o cameră alăturată cu camera unui tânăr bolnav ce trăgea au fost invitaţi să servească masa în familia diaconului Hasseltine.
să moară. Strigătele şi gemetele acestuia nu l-au lăsat să Aici Adoniram a făcut cunoştinţă cu cea care urma să îi devină soţie,
doarmă toată noaptea, iar în mintea lui s-au născut tot felul Ana Nancy Hasseltine, o tânără de numai 20 de ani, cunoscută
de întrebări pe care ateismul nu i le-a putut clarifica. Spre de toţi pentru credincioşia şi frumuseţea ei. Ea şi-a predat inima
dimineaţă s-a făcut linişte. Când a coborât din cameră, Domnului cu patru ani în urmă, când, după multe frământări, a
proprietarul hotelului l-a anunţat că tânărul murise. A întrebat decis să renunţe la distracţiile şi petrecerile pe care le frecventa
de nume şi spre marea lui mirare, a aflat că era vorba tocmai şi să urmeze calea trasată de Mântuitorul. Astfel, împreună cu
de prietenul lui din colegiu, care l-a „convertit” la ateism. Şocul alte colege de şcoală, s-au înscris ca membre în mica biserică

4
Toţi oamenii mari au fost mici mai întâi
„Suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori”
Evrei 12:1

din Bradford. În aceeaşi doi, pe care Domnul i-a chemat la o lucrare atât de
perioadă s-au convertit importantă, însă atât de grea.
şi părinţii ei. Tatăl în mod Toamna trecuse şi timpul plecării se
special a fost mişcat apropia. Au primit aprobarea guvernului, însă
de rugăciunea fetei lui, totodată li s-a comunicat că dacă doresc să
când, într-o seară de plece, trebuie să se îmbarce cât mai repede,
vară, ea îngenunchease deoarece la orizont se întrevedea izbucnirea
în faţa ferestrei deschise unui nou război cu Anglia, iar porturile urmau
şi se ruga cu lacrimi. să fie închise şi plecarea imposibilă. În familiile
Străbătând livada spre Hasseltine şi Atwood sosi vestea că Ana şi Harrieta trebuiau
casă şi auzind-o plângând să se căsătorească repede şi să îşi ia rămas bun poate pentru
în rugăciune, s-a gândit că totdeauna de la casa părintească.
dacă fiica lui se roagă cu Aşadar, pe data de 5 februarie 1812, Adoniram
lacrimi când vine înaintea s-a căsătorit cu Ana Nancy, iar ziua următoare a avut loc
Domnului, cum ar trebui ordinarea a cinci tineri care urmau să plece misionari:
să se roage el? Aşa s-a Adoniram Judson, Luther Rice, Samuel Newell, Samuel Nott
predat şi el Domnului. Iată şi Gordon Hall. Imediat după oridinare, Samuel Nott, Luther
cum Dumnezeu ascultă Rice şi Gordon Hall au plecat spre Philadelphia, de unde
rugăciunile copiilor pentru urmau să ia peste câteva zile corabia Armonia, care mergea
părinţii lor. la Calcutta, India. Marţi, 18 februarie primiră şi soţii Judson şi
La câteva zile Newell înştiinţarea să se prezinte la bordul corabiei Caravan,
după vizita acelor tineri pentru ca de îndată ce vor avea un vânt potrivit, să poată
în casa diaconului, Ana a ridica ancora. Pe atunci nu existau decât corăbii cu pânze, iar
primit o scrisoare, care a drumul era lung şi anevoios şi dura câteva luni de zile. Ziua
adus o mare frământare următoare, corabia şi-a ridicat pânzele şi pentru cele două
în inima ei. Adoniram i-a familii a început călătoria care avea să îi ducă departe de cei
propus să-i devină soţie. dragi, prin multe primejdii şi încercări. Dar era drumul pe care
Foarte tulburată, Ana era şi l-au ales fiecare dintre ei.
conştientă că era decizia Mă întreb, ce aş fi ales eu în locul lor? Ce ai fi ales
vieţii ei şi că ajunsese tu, copil, adolescent, tânăr, sau oricine ai fi cel care citeşti
la un punct de cotitură. această relatare? Ca şi atunci, mai sunt şi astăzi zone unde
De fapt, alternativele erau foarte clare. Putea să rămână în Evanghelia trebuie vestită. Mai este sărăcie, idolatrie, mizerie,
America şi să se căsătorească cu cineva care i-ar fi oferit un mai sunt locuri pentru misionari. Cuvintele Domnului Isus
cămin confortabil, am zice noi, şi să aibă o familie cu adevărat din Marcu 16:15 - „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi
binecuvântată şi fericită. Însă, iată că acest tânăr i-a cerut să Evanghelia la orice făptură” au mişcat inimile atâtor oameni,
lase totul şi să aleagă soarta nesigură a primului misionar din de diferite vârste care au lăsat totul şi au ales drumul lepădării
America, ce se îndreaptă spre misterioasele regiuni ale Asiei de sine. Hudson Taylor a ales la 5 ani, pe cand era copil,
de Sud. Fără siguranţa unui cămin stabil, cu toate primejdiile William Carey în adolescenţă, Adoniram Judson şi mulţi alţii
călătoriei pe ocean şi a vieţii printre popoarele acelea, cu în tinereţe. Soţiile lor, fete tinere, au fost gata să renunţe la
probabilitatea de-a nu se mai întoarce niciodată. „Nu”, au zis confortul lumii civilizate şi au ales să gătească pe vatră şi să
aproape toţi cărora li se ceruse sfatul, sau chiar şi cei care îşi doarmă în colibe şi corturi. Jim şi Elisabeth Elliot, după „luna
spuneau părerea fără a fi întrebaţi: „E aproape absurd pentru de miere” care a durat patru zile, au trăit într-un cort pentru
o femeie să se gândească la o iniţiativă atât de îndrăzneaţă”. şase luni, la un trib. Unii au fost gata să îşi vadă propriii copii
„Cât se poate de nepotrivit”, zicea unul. „Sălbatic şi romantic”, răpuşi de bolile şi clima deseori nefavorabilă a zonelor de
spunea altul. Tatăl unei prietene de-ale ei, a spus că dacă fata misiune, iar majoritatea dintre ei au murit prea timpuriu.
lui ar vrea să plece, ar lega-o de piciorul patului. Foarte puţini Chemarea a fost făcută! Câţi dintre noi oare, vom
au fost aceia care au avut curajul să stea alături de ea şi s-o răspunde pozitiv acestei chemări? Buzău, Oltenia, Dobrogea...
încurajeze. Însă Ana a hotărât să caute voia lui Dumnezeu. Dar Asia, Africa,... „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii...”
nu era singura care trebuia să ia o decizie atât de importantă. (Matei 9:37). Tu nu auzi chemarea Lui? Sau poate ai înăbuşit
Prietena ei, Harrieta Atwood, care tocmai împlinise 17 ani, vocea aceea, cu lucrurile de o clipă ale acestei lumi...Toţi
primise şi ea o scrisoare într-o seară. Nu era decât o bucăţică oamenii se nasc şi mor, diferenţa o face doar modul în care
de hârtie, cu câteva trăsături de peniţă pe ea, dar ce agitaţie aleg să trăiască. Alege lucrurile cu adevărat importante!
au produs ele în inima fetei. Expeditorul era Samuel Newell, (va urma)
unul dintre misionarii voluntari. Harrietei, ca şi Anei, i s-a cerut Beny Boariu
aceeaşi dovadă de iubire şi devotament. Cu 3 ani în urmă, ea
îşi pierduse tatăl şi tot ce i-a mai rămas era mama ei pe care „Ce săpăm în marmoră, piere cu timpul, ce turnăm în bronz
o iubea. Acum însă, o noua şi minunată iubire a fost trezită în se macină, templele pe care le zidim vor ajunge odată ruină,
viaţa ei, care o ajuta să se angajeze într-un plan măreţ. Ea era dar ce scriem pe coala nepieritoare a sufletului, principiile
hotărâtă să înfrunte greutăţile vieţii de misionară şi în adâncul veşnice ale temerii de Dumnezeu şi ale iubirii faţă de
sufletului ei, avea dorinţa să meargă oriunde Dumnezeu o va aproapele, va străluci şi în viaţa de acum şi în cea viitoare”
conduce. Şi astfel, au ales amândouă să meargă alături de cei Daniel Webster

5
Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi”
Isaia 34:16a

Citind ultimele trei cărţi ale lui Moise, vei afla:
Cine a zis?

1. „Apropiaţi-vă, scoateţi pe fraţii voştri din Sfântul Locaş...”
2. „Rămâneţi aici peste noapte şi vă voi da răspuns...”
3. „Fugi acum şi du-te acasă!”
4. „Iert cum ai cerut”.
5. „Pentru că ţi-ai bătut joc de mine; dacă aş avea o sabie în mână, te-aş ucide pe loc”.
6. „Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul?”
7. „Nu ne suim!”
8. „Nu trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură?”
9. „Voi aţi omorât pe poporul Domnului!”
10. „Nu-l blestema, dar măcar nici nu-l binecuvânta!”
11. „Vai! Cine va mai putea trăi când va face Dumnezeu acest lucru?”
12. „Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?”
13. „Ah, domnul meu, nu ne face să purtăm pedeapsa păcatului pe care l-am făcut...”
14. „Mulţimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paşte boul
verdeaţa de pe câmp”.
15. „Duceţi-vă toţi trei la Cortul întâlnirii”.
16. „Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi”.
17. „Ce ţi-am făcut, de m-ai bătut de trei ori?”
18. „Destul! Căci toată adunarea, toţi sunt sfinţi, şi Domnul este în mijlocul lor”.
19. „Ascultaţi, răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să va scoatem apă din stânca aceasta?”
20. „Ţara pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o ţară foarte bună, minunată”.
21. „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te. Căci tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe
care Domnul a jurat părinţilor lor că le-o va da...”
22. „Ce mi-ai făcut? Te-am luat să blestemi pe vrăjmaşul meu, şi iată că tu-l
binecuvântezi!”
23. „Să nu cumva să treci pe la mine, căci altfel îţi voi ieşi înainte cu sabia”.
24. „Dumnezeule, Te rog, vindec-o!”
25. „Vino, te rog, să-mi blestemi pe poporul acesta...”
26. „...dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorât, iar pe ea aş fi
lăsat-o vie”.
27. „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te, căci tu vei duce pe copiii lui Israel în ţara pe
care am jurat că le-o voi da; şi eu însumi voi fi cu tine”.
28. „Nu ţi-am spus că voi face tot ce va spune Domnul?”
29. „Iată cum veţi cunoaşte că Domnul m-a trimis să fac toate aceste lucruri şi că
nu lucrez din capul meu”.
30. „Domnule Moise, opreşte-i!”.

6
Căutaţi în cartea Domnului
„Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Nici una din toate acestea nu va lipsi”
Isaia 34:16a

Viaţa lui Noe

Înlocuieşte fiecare răspuns aflat din enunţurile de mai jos, în exerciţiul următor şi vei
afla numărul anilor lui Noe.

NU UITA SĂ RESPECŢI ORDINEA OPERAŢIILOR!!

a. Numărul persoanelor salvate în corabie ___.
b. Ploaia potopului a ţinut ___ de zile.
c. Noe a avut ___ fii.
d. ___ perechi de animale curate au intrat în corabie.
e. ___ zile apele au fost mari pe pământ.
f. Vârsta lui Noe la potop a fost de ___.
g. ___ pereche de animale necurate au intrat în corabie.
h. După ___ zile, Noe a deschis fereastra corabiei.
i. ___ zile uşa corabiei a fost închisă, apoi a început potopul.
j. După potop, Noe a mai trăit ___ ani.

{[e-2·(g+d·i)]-
[2+(b:a)+h+c]}+
(f+j)= ? Andreea Ungureanu

7
Căutaţi în cartea Domnului

A A – B Ultima carte a lui Ioan
1

2 1. Vameş (ucenic)
2. Pescar (ucenic)
3
3. General de armată, al lui Moise
4 4. Rabin, fruntaşul sinagogii din Corint
5. (Primul) Mare Preot
5
6. Comerciantă (vânzătoare de purpură)
6 7. Împărat (al Egiptului)

7 8. Misionar, apostol (al neamurilor)
9. Profet („evanghelistul” V.T.)
8
10. Judecător, în Israel
Estera Anistoroaiei
9

10

B
A

A – B Omul care a mâncat 1
iarbă ca boii 2
1. „Luptele lui Dumnezeu”.
3
2. Pe capul lui a pus Iacov mâna dreaptă, când l-a
binecuvântat. 4
3. L-au numit „în nenorocire”, pentru că nenorocirea era în casă. 5
4. A fost pus în locul cel mai greu al luptei ca să fie lovit
6
şi să moară.
5. Tatăl lui Saul 7
6. În ţara Havila (înconjurată de râul Pison) se găseşte______
8
7. Lui Dumnezeu trebuie să ne închinăm în _____ şi în
adevăr. 9
8. Împărat împotriva căruia a luptat Iosia şi a fost ucis.
10
9. Om care nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu.
11
10. Apostol al lui Isus.
11. Împărat care a fost întrebat de Pavel dacă crede în proroci. 12
12. Tatăl lui Pecah, împăratul lui Israel.
Mura Călin B

8
Predica pentru copii
„Din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi,
care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire”
2 Timotei 3:15

CONTEXT: În perioada ultimilor ani ai existenţei statului iudeu, înaintea
distrugerii Ierusalumului şi a Templului lui Solomon, Dumnezeu l-a folosit pe
profetul Ieremia pentru a provoca poporul la pocăinţă, dar ei s-au răzbunat
pe el, aruncându-l într-o groapă. Atunci a întervenit Ebed-Melec, etiopianul
în favoarea lui Ieremia, fapt care a dovedit credinţa lui în Dumnezeul evreilor
şi i-a atras ocrotirea divină, într-o perioadă extrem de critică.
TEXT: Ieremia 38:7-13;39:16-18.

1. Ieremia 38:7-9 - „Ebed-Melec, etiopianul, famen-dregător la curtea împăratului,
a auzit că Ieremia fusese aruncat în groapă. ... Ebed-Melec ... a vorbit împăratului
astfel: «Împărate, domnul meu, oamenii aceştia au făcut rău de s-au purtat aşa cu
proorocul Ieremia, aruncându-l în groapă; are să moară de foame acolo unde este, căci
în cetate nu este pâine!»” Dintre mulţi angajaţi ai casei regale, doar el, un străin, s-a găsit să
vorbească pentru binele lui Ieremia şi să condamne atitudinea răuvoitoare a iudeilor. El a intervenit în favoarea unui om fără
ajutor, la cel care avea puterea să facă ceva pentru uşurarea stării, oricum critice a profetului, datorată asediului în care era
Ierusalimul. Aplicaţia este simplă de formulat: „Intervenim pentru cei care sunt în nevoi?” Când un copil este lovit de
alţii, batjocorit, sau bolnav, facem tot ce putem pentru el, intervenind la invăţători, profesori, poliţie, medici sau părinţi? Să ne
fie milă de cei din jurul nostru şi să-le dorim binele, luând modelul suprem al Domnului Isus, care mijloceşte la Tatăl, pentru
toţi cei credincioşi şi are milă de toţi oamenii. Mai întâi de toate, este necesară o atitudine binevoitoare.

2. Ieremia 38:10-13 - „Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ebed-Melec, etiopianul: «Ia de aici treizeci de oameni
cu tine şi scoate din groapă pe prorocul Ieremia, până nu moare!» Ebed-Melec a luat cu el pe oamenii aceia ... a luat de acolo
nişte petece de haine purtate şi nişte trenţe de haine vechi şi le-a pogorât lui Ieremia în groapă, cu nişte funii. Ebed-Melec,
etiopianul, i-a zis lui Ieremia: «Pune aceste petece purtate şi aceste trenţe sub subsiori, sub funii». ... Au tras astfel pe Ieremia
cu funiile şi l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas în curtea temniţei”. Acest om a fost gata să se implice total, pentru
salvarea lui Ieremia. Împreună cu alţi oameni, ce l-au ajutat la scoaterea lui din groapă sau pentru paza operaţiei,
au pus pe Ieremia la adăpost. Aşa trebuie să procedăm fiecare dintre noi, fiind gata să ne dăruim cu tot ce avem,
asemeni samariteanului milostiv, care a folosit untdelemnul, vinul, asinul, banii, energia şi timpul pentru a-l salva
pe cel căzut între tâlhari. În ambele cazuri a fost nevoie de intervenţia mai multor oameni, de aceea nu uita să-ţi
provoci colegii să facă bine celor necăjiţi. Organizează activităţi de ajutorare a celor săraci sau bătrâni şi slabi şi vei face
mare bucurie fiecăruia dintre ei. Ajutaţi la săpatul unei grădini, la transportul unor materiale (băieţii), la prepararea mâncării
sau la curăţenie într-o familie cu bolnavi (fetele), dar nu uitaţi de îndatoririle din familia voastră. Folosiţi timpul liber şi pentru
activităţi de binefacere, nu numai pentru joacă!

3. Ieremia 39:16-18 - „Du-te de vorbeşte lui Ebed-Melec, etiopianul şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul oştirilor,
Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste cetatea aceasta lucrurile pe care le-am vestit în rău şi nu în bine; în ziua aceea
ele se vor întâmpla înaintea ochilor tăi. Dar pe tine te voi izbăvi în ziua aceea, zice Domnul şi nu vei fi dat în mâinile oamenilor
de care te temi. Te voi scăpa şi nu vei cădea sub sabie, ci viaţa îţi va fi prada ta de război, pentru că ai avut încredere în Mine,
zice Domnul»” A urmat distrugerea fără milă a Ierusalimului şi cei mai mulţi dintre locuitori au fost ucişi sau duşi în robie. Ebed
Melec, era printre cei destinaţi pierzării şi ca orice om era întristat şi aştepta cu înfrigurare desfăşurarea evenimentelor. Atunci
Domnul i-a vorbit şi l-a liniştit, asigurându-l că va fi ocrotit de Cel Atotputernic, în care el se încredea. Cu siguranţă teama lui
de Dumnezeu şi respectul pentru oamenii sfinţi şi lucrurile sfinte l-au făcut să întervină în favoarea lui Ieremia. Să ştiţi că toţi
cei credincioşi lui Dumnezeu şi care au făcut ce au putut pentru copiii lui Dumnezeu, beneficiază de făgăduinţele
Domnului, de protecţia Lui, în vremuri de strâmtorare. Poate veţi avea parte de vremuri critice, de aceea faceţi bine
tuturor şi Dumnezeu vă va face bine, când veţi avea cea mai mare nevoie.
Predicatorul

9
Adolescenţa
„Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea,
pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată”
2 Timotei 2:22

„Aveam 9 ani atunci când am început sa lucrez
pentru datoria familiei, un împrumut de 125 de dolari.
Dacă nu am avea datorie, n-ar trebuit sa merg la lucru
şi aş putea să merg la şcoală. Dar nu are cine plăti
pentru că tata este bolnav. Nu-mi place la ţesătorie,
dar părinţii mă trimit acolo, aşa că trebuie să merg. Nu
m-am gândit că poate fi aşa multă suferinţă ... Nu am
timp de joacă niciodată!” Viruali, o fată de 15 ani
Acestor copii li se fură copilăria şi educaţia, unii
fiind supuşi la bătaie, alţii trataţi ca nişte sclavi. În India,
sunt zeci de milioane de copii care lucrează legaţi de
o datorie. Munca aceasta forţată începe când o familie
primeşte în avans o sumă de bani, fie şi chiar numai 15
dolari ca să dea o fată sau un băiat unui patron. Dar, de
cele mai multe ori, familia nu poate strânge bani ca să
răscumpere copilul. Uneori rămân astfel „sclavi” timp
de generaţii întregi, din tată în fiu. Astfel, o persoană
din fiecare generaţie trebuie să lucreze pentru a plăti
datoria. Organizaţia Internaţională a muncii, evaluează
la 250 de milioane, numărul de copii între 5 şi 14 ani care
lucrează în ţările subdezvoltate; 120 milioane dintre ei Dumnezeu nu este vinovat pentru toate aceste dureri,
chiar şi peste orele unui adult cu normă întreagă (61% ele se datorează păcatului. DUREREA cea mare este
în Asia, 32% în Africa, 7% în America Latină). că oamenii continuă să păcătuiască! Totuşi El este
Unii sunt prinşi cu forţa, răpiţi de la familiile lor milostiv, căci este scris: „Căci Domnul nu leapădă
şi obligaţi să lucreze, deseori în condiţii periculoase şi pentru totdeauna. Ci, când mîhneşte pe cineva, Se
nesănătoase şi care lasă urme în sănătatea lor fizică. îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare: căci
Sunt copii care lucrează la războaiele de ţesut, legaţi El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros
fizic de maşinării, dacă nu fug. Astfel rămân cu vederea pe copiii oamenilor. Când se calcă în picioare toţi
slabă pe viaţă, cu boli de plămâni şi creştere încetinită. prinşii de război ai unei ţări, când se calcă dreptatea
Copiii din India care lucrează la firele de mătase, omenească în faţa Celui Prea Înalt, când este
trebuie să-şi bage mâinile în apă fierbinte care îi arde nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul? Cine
şi le face răni, respiră fum şi gaze de la maşinării, a spus şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
apucă viermi morţi cu care se pot infecta şi îndreaptă Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele? De ce
firele răsucite care le taie degetele. Alţi copii lucrează în să se plângă omul cât trăieşte? Ficare să se plângă
ateliere unde se fac mingi de fotbal şi au o normă aşa mai bine de păcatele lui! Să luăm seama la umbletele
de mare, că nu pot să o facă. Stau ore întregi lucrând noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul”
din greu, dar nu apucă niciodată să se joace cu ele! (Plângeri 3:31-40).
Copiii din El-Salvador folosesc cuţite late ca nişte săbii, Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru tot ce ai şi
ca să taie trestia de zahăr, nouă ore pe zi, sub soarele pentru sănătatea ta? Poate te plângi câteodată că nu-ţi
arzător. Rănile de pe mâinile şi picioarele lor sunt ceva place la şcoală, dar fii recunoscător că nu te-ai născut
obişnuit şi rareori au parte de îngrijire medicală. Ce şi nu trăieşti în acele ţări cu condiţii aşa de grele.
diferenţa între aceştia şi cei cărora mama le pune şi Rugaţi-vă ca lumina Evangheliei să pătrundă
zahărul în ceai, pe o masă încărcată la micul dejun! în acele locuri întunecate de păcat, de suferinţă şi
Aceste realităţi ale prezentului se adaugă la moarte. Rugaţi-vă pentru copiii lumii cărora li s-a
nenumărate suferinţe ale trecutului, începând cu vremea furat copilăria şi mulţumiţi lui Dumnezeu pentru cât
când Dumnezeu a vorbit Evei, prima mamă, despre de binecuvântaţi sunteţi voi!
suferinţă şi lui Adam despre munca grea pe pământ. Mădălina B.

10
Adolescenţa
„Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea,
pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată”
2 Timotei 2:22

Aşadar, fii atent! Mai întâi, dacă nu poţi înţelege ce
simt eu în mod normal, nu te vei raporta cu grijă la interesele
mele. În al doilea rând şi acesta s-ar putea să fie mai grav
pentru noi amândoi, eu ştiu cum gândeşte societatea acestor
zile. Majoritatea băieţilor vor să aibă relaţii intime înainte de
căsătorie. Lor nu le pasă de ceea ce semnifică o relaţie, precum
fetelor, care adesea fac greşeala deschiderii spre aceste
aventuri păcătoase. Băieţii vor să le vadă pe fete mai puţin
îmbrăcate sau chiar dezbrăcate, iar fetele sunt tot mai mult
inconştiente de pericolul provocării celor ce le văd, chiar şi în
cazul unor „băieţi creştini”. Ştiu că mulţi creştini nu trăiesc aşa
cum vorbesc, iar cuvântul lor nu valorează nici măcar cât aerul
pe care-l folosesc pentru vorbire.
Totuşi, una dintre cele mai mari chemări pe care mi
le-a dat Dumnezeu depinde de caracterul tău atunci când
vei fi singur cu Laura. Iar lucrul acesta este normal să mă
neliniştească şi o va face! La urma urmei, nu te cunosc, dar
trebuie să am deplină încredere în tine, fratele meu creştin, că
vei avea înţelepciunea şi răbdarea să aştepţi până la vremea
potrivită şi îmi vei sta alături în chemarea mea, în vremea când
la tinereţe, ea se va căsători cu tine. Oare nu-mi datorezi o
oarecare credincioşie şi cinste? Oare nu-mi datorezi o ţinere în
frâu a pasiunilor tale?
S-ar putea ca cererea mea să ţi se pară nepotrivită, dar
vrei să ştii adevărul? Până nu este timpul căsătoriei şi nu mi-ai
Ca tată, eu duc ştafeta pentru fiecare fiică a mea. demonstrat că dai dovadă de cinste, nu cred că ai dreptul să
Îmi aduc aminte de ziua în care s-a născut Laura şi de vorbeşti cu fiica mea. S-ar putea să crezi că eşti deja cinstit. Poate
perioada în care o ţineam în braţe, când febra îi era atât de că eşti, dar hai să vedem cum stai în picioare când eşti comparat
mare încât îşi dădea ochii peste cap. Îmi amintesc de vremea cu un alt tanar.
când şi-a rupt degetul la uşa maşinii şi am strâns-o în braţe. Danny este stilul de tânăr care ştie să iubească şi să
Îmi amintesc cum repetam împreună tabla înmulţirii înainte cinstească un tată. Din moment ce cu toţii putem face greşeli,
de testele mai grele. în anumite circumstanţe, el şi-a fixat principii şi reguli pentru
Am vorbit cu ea în anii de gimnaziu, atunci când se alfa relaţia cu orice fată cu care în mod potenţial ar putea să se
în punctul de vârf al adolescenţei, iar acum pentru că a ajuns în căsătorească. „În realitate, aceasta însemna că nu aveam voie
liceu, discut cu ea despre facultate şi viaţa de adult. Sunt foarte să fiu singur în casă sau în vreun alt loc propice ispitei cu ea.
bucuros că a început să conducă un grup de fete de studiu biblic în Tocmai m-am căsătorit şi credeţi-mă că sunt foarte bucuros
vacanţele de vară, în ultimii doi ani, dar sunt foarte indignat şi trist că m-am ţinut tare, mai ales când eu şi Lisa eram logodiţi.
când unele „surori creştine” îi spun: „Standardele tale sunt ceea Îmi amintesc de multe ocazii când, fără aceste standarde de
ce dau creştinilor un nume prost”, pentru că încearcă să respecte trăire în vieţile noastre, ne-ar fi fost foarte uşor să ne pierdem
valori morale care nu mai sunt populare. puritatea în relaţia noastră. A-l cinsti pe tătăl ei înseamnă să-i
Cea mai mare chemare a familiei noastre este să ne ceri permisiunea, când vine vorba de căsătorie. Când i-am
creştem copii în puritate şi sfinţenie înaintea lui Dumnezeu, cerut mâna, mi-a spus ceva ce a rămas înscris permanent în
păstrându-ne viaţa pentru viaţa viitoare. memoria mea, de-a lungul anilor. «Cu toate că nu te cunosc
Dar tu băiete? Cine eşti? Cum eşti? Cât de mult te-ai bine - a început el - ştiu că eşti genul de om care va face ce
rugat pentru ea? Tot ce ştiu este că eu port o torţă pentru fiica spune. Ştiu că vei avea grijă de ea». Niciodată în viaţa mea
mea şi nicio frizură „cool”, nicio maşină puternică sau zâmbet nu crezuse un om în mine, în felul acesta, având încredere
dulce nu vreau să o fure din mâna mea. Investiţia este mult în bărbăţia mea şi încredinţându-mi ceva atât de valoros.
prea mare, fiindcă împreună cu soţia mea, care i-a dat viaţă, am Mi-a dat o fiică preţioasă, chiar dacă ştia că nu va putea face
trudit şi pe drept ne dorim fericirea ei. niciodată vreun pas pentru a o proteja, dacă eu nu mi-aş fi ţinut
Ştiu că eşti fratele meu creştin şi vreau să contez promisiunea, nu putea să intervină pentru a reaprinde acea
pe tine să îmi stai alături, în această chemare pe care am flacără în ochii ei, dacă eu aş fi făcut-o să dispară. I-am fost
primit-o de la Dumnezeu. Eu am patruzeci de ani, iar tu eşti recunoscător că a avut încredere în mine, atunci cât şi acum,
un adolescent, dar sunt la fel de mult fratele tău cum sunt şi când el zace în ţărână. I-am fost recunoscător că mi-a oferit
prietenii tăi. Fiecare tată pe care-l vei întâlni a fost şi el la vârsta o atât de minunată fiică. I-am fost recunoscător pentru ce a
de şaptesprezece ani, dar nici unul dintre cei de vârsta ta n-a investit în ea. El mi-a dat ştafeta, iar eu am dus-o mai departe”.
fost de patruzeci, cu o fiică adolescentă. Un tată

11
Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios”
(1 Timotei 4:7)

G
ândindu-mă la foloasele pe (Genesa 25:32), Oare chiar era pe moarte? Sau murea
care le oferă înţelepciunea şi la de foame dacă aştepta să îşi pregătească el însuşi de
importanţa ei majoră - „cine umblă mâncare? Dar lui Esau i-a lipsit înţelepciunea şi, fără să
în înţelepciune va fi mântuit” (Proverbe se gândească la urmări, a devenit nerăbdător, pentru că
28:26), cred că fiecare dintre noi trebuie dreptul de întâi născut valora mult mai mult decât orice
nu numai să luăm aminte la înţelepciune mâncare. Mai târziu, lipsa înţelepciunii şi nerăbdarea au
(Proverbe 2:2), dar să o şi cerem într-un avut un gust amar pentru Esau, nici măcar lacrimile multe
mod stăruitor de la Tatăl nostru, „care o dă pe care le-a vărsat nu au mai putut să schimbe nimic.
tuturor cu mână largă” (Iacov 1:5). Despre înţelepciune Al doilea exemplu, Iacov fratele lui Esau, care în
vorbim destul de des, dar întrebarea necesară este: „Cât timp ce era la Laban, a ajuns la înţelegerea să îi slujească
de înţelepţi suntem?” Sau ne mângâiem discutând despre şapte ani pentru Rahela. O vreme lungă, însă pentru Iacov
înţelepciune precum bolnavii care, fiindcă le lipseşte „anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile pentru că o
sănătatea, vorbesc uneori despre binefacerile ei? iubea”(Genesa 29:20). Cred că un om fără minte ar fi slujit
„Înţelepciune face pe om răbdător”. Fiind vorba un an, doi, trei iar apoi, văzând cât de greu se ajunge la
despre răbdare, ştiu prea bine că cel ce vorbeşte despre premiu, ar fi încercat prin alte metode să-şi însuşeasca
un lucru şi-l recomandă si altora, mai întâi el însuşi trebuie răsplata sau poate ar fi renunţat. Iacov „iubea” pe Rahela
să fie deprins în a-l îndeplini ca să-şi întărească puterea („dragostea este îndelung răbdătoare” – 1 Corinteni 13:4),
sfatului, îndemnului, învăţăturii, prin autoritatea vieţii lui dar cred că el era răbdător şi ca un om înţelept. Aşa a
proprii, pentru ca vorbele să nu roşească de lipsa faptelor, putut aprecia cu adevărat un dar pentru care merită să
aşa cum apostolul Pavel i se adresa lui Timotei: „tu ai aştepţi, căci înţelepciunea valorifică darul, te ajută să poţi
urmărit de aproape... îndelunga mea răbdare, dragostea răbda şi să intri în posesia lui, indiferent cât de lungă este
mea” (2 Timotei 3:10). Deci cele scrise sunt o cerinţă întâi perioada aşteptării. Datorită răbdării sale, Iacov a putut să-i
pentru învăţători şi părinţi, apoi pentru copii şi adolescenţi. fie supus lui Laban. Se supune oare cineva dacă nu rabdă
În vechime, răbdarea era apreciată chiar sau se împotriveşte pentru că rabdă? Nu cred! Tot astfel
şi de filozofii păgâni, care nu aveau niciun fel de şi noi, dragi copii, să fim răbdători şi supuşi, începând de
legătură cu Dumnezeu, dar în vremea noastră oamenii acasă, continuând la şcoală şi oriunde este necesar.
subapreciază această valoare considerând-o chiar o La final, să ne îndreptăm atenţia, spre sfatul
slăbiciune, deşi ea este o virtute a unui Dumnezeu apostolului Pavel care ne îndeamnă: „fiţi răbdători cu
îndelung răbdător şi un lucru fundamental pentru toţii”(1 Tesaloniceni 5:14), căci beneficiile şi importanţa
un copil al lui Dumnezeu. Haideţi să luăm două cazuri răbdării oferă multe binecuvântări. Poate că eu nu am
din Cartea Sfântă şi, precum omul înţelept să tragem putut să vă motivez îndeajuns asupra valorii pe care o are
învăţătură din cele ce urmează. răbdarea, dar îl las pe apologetul Tertulian să vă convingă:
În Genesa 25 este scris despre doi adolescenţi, „răbdarea pune în siguranţă pe toate cele plăcute Lui, ajută
Esau şi Iacov, băieţi care „s-au făcut mari” (Genesa la îndeplinirea tuturor poruncilor Lui: întăreşte credinţa,
25:27). Esau, un exemplu negativ, avea unele calităţi asigură pacea, păzeşte dragostea, învaţă umilinţa,
impresionante şi de dorit chiar şi de noi: era îndemânatic, aşteaptă căinţa, conduce trupul, păstrează spiritul,
curajos, puternic, calităţi pe care trebuie să le aibă orice înfrânează limba, stăpâneşte mânia, înfrânge ispitele,
vânător. Dar, într-o zi, Esau se întoarce acasă rupt de alungă scandalurile,..., mângâie pe cel sărac, temperează
oboseală, flămând şi îl găseşte pe fratele său fierbând o pe cel bogat, nu nimiceşte pe cel slab, ..., îl desfată pe cel
ciorbă. A cerut de mâncare fratelui său Iacov, dar acesta credincios, îl găzduieşte pe cel străin, îl încredinţează pe
a condiţionat ca în shimbul mâncării să-i vândă dreptul de serv stăpânului şi pe stăpân lui Dumnezeu, împodobeşte
întâi născut pe care îl deţinea Esau. Vreau să fim atenţi la pe femeie, împodobeşte pe bărbat, este iubită de copil,
răspunsul lui Esau din versetul următor: „iată-mă sunt pe lăudată în tânăr, respectată în bătrân, este frumoasă la
moarte, la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întâi născut?” orice vârstă”.
Daniel Pălincaş

12
Statutul moral şi spiritual al copilului
„Caută să fii evlavios”
(1 Timotei 4:7)

Azi când diverse jocuri Iosua şi cu bărbaţii lui Israel au mers înarmaţi
Lupta creştinului victorios
cu lupte, pe computer, vă la luptă (vers.10), iar noi trebuie să luăm armele
solicită abilităţile, oferindu‑vă Duhului Sfânt (Efeseni 6:13-18): brâul adevărului (fii
o satisfacţie a victoriei, vă sincer); platoşa neprihănirii (fii corect); încălţămintea
propunem o luptă reală, la râvnei (fii activ); scutul credinţei (fii curajos); coiful
nivel spiritual, în care trebuie nădejdii (fii optimist) şi sabia Duhului (învaţă să
folosit computerul minţii. foloseşti Biblia în cuvintele şi acţiunile tale) şi să
luptăm împotriva armatei celui rău.
„Amalec a venit să Moise, marele conducător al evreilor, s-a suit pe vârful
bată pe Israel la Refidim. Atunci dealului (vers.9-10). Nu uita că Domnul Isus s-a urcat pe dealul
Moise a zis lui Iosua: „Alege nişte Golgota şi a stat cu mâinile întinse pe cruce ca eu şi tu să putem
bărbaţi, şi ieşi de luptă împotriva înfrânge pe „Amalec” şi lucrurile naturii pământeşti în lupta pe care o
lui Amalec. Iar eu voi sta mâine dăm pe acest pământ. Aminteşte-ţi, de asemenea, că părinţii şi fraţii
pe vârful dealului cu toiagul lui tăi din adunare se roagă pentru tine. Mergi înainte cu încredere la
Dumnezeu în mână.” Iosua a luptă! Moise a ţinut toiagul lui Dumnezeu în mână, iar acum Marele
făcut ce-i spusese Moise, şi a Moise – Isus, deţine toată puterea în cer şi pe pământ (Matei 28:18).
ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Interesant a fost faptul că evoluţia luptelor de pe front depindea direct
Iar Moise, Aaron şi Hur s-au suit de poziţia toiagului lui Dumnezeu din mâna lui Moise: „Când îşi ridica
pe vârful dealului. Când îşi ridica Moise mâna, era mai tare Israel; şi când îşi lăsa mână în jos, era mai
Moise mâna, era mai tare Israel; tare Amalec” (Exodul 17:11). Nu uita că şi tu trebuie să ridici mâini
şi când îşi lăsa mână în jos, era curate în rugăciune spre Dumnezeu (1 Timotei 2:8); nu uita că eşti în
mai tare Amalec. Mâinile lui Moise braţul lui Dumnezeu şi cere ajutor celor ce pot să te ajute; rugaţi-vă
fiind trudite, ei au luat o piatră, au împreună şi El vă ascultă.
pus-o sub el, şi el a şezut pe ea. Iosua a biruit pe Amalec (vers.12). Tu l-ai înfrânt pe duşman
Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, cu armata lui sau nu ai biruinţă în toate domeniile?
unul deoparte, iar altul de alta; şi După terminarea războiului, Dumnezeu a spus lui Moise:
mâinile lui au rămas întinse până 1. „Scrie lucrul acesta în carte” (vers.14a). Să se vorbească
la asfinţitul soarelui. Şi Iosua a despre biruinţele purtate în Numele Domnului ca şi alţii să aibă
biruit pe Amalec şi poporul lui, credinţă şi să se lupte cu nădejde.
cu tăişul săbiei. Domnul a zis 2. „voi şterge pomenirea lui Amalec” (vers 14b). Pomenirea
lui Moise: „Scrie lucrul acesta în marelui nostru duşman – şarpele cel vechi, va fi ştearsă pentru
carte, ca să se păstreze aducerea totdeauna pentru că şi-a ridicat mâna împotriva Domnului şi a copiilor
aminte, şi spune lui Iosua că voi Săi (Apocalipsa 20:10).
şterge pomenirea lui Amalec Şi „Moise a zidit un altar” şi i-a pus numele „Dumnezeu steagul
de sub ceruri.” Moise a zidit un meu”(vers.15). După desfăşurarea luptei şi înfrângerea inamicului, nu
altar, şi i-a pus numele „Domnul, uita să ridici şi tu altarul rugăciunii de mulţumire către Dumnezeu, căci
steagul meu.” El a zis: „Pentru doar El te-a ajutat să-l înfrângi pe Satan, altfel te biruia el pe tine.
că şi-a ridicat mâna împotriva Dumnezeu să ne trezească duhul, ca să luptăm împotriva
scaunului de domnie al Domnului, celui ce „dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să
Domnul va purta război împotriva înghită” (1 Petru 5:8) . El ne va ajuta şi vom fi biruitori! Amin.
lui Amalec, din neam în neam!”
(Exodul 17:8-16). Beniamin Popescu
Cum au procedat israeliţii
pentru a înfrunta inamicul, pe
amaleciţi? Cum putem să învingem
noi inamicul nostru, pe diavolul?
Locul luptei a fost la
Refidim (vers.8), iar noi avem
ca loc de luptă inima - mintea
noastră (Proverbe 4:23). Israel
a avut de luptat cu Amalec în
plan fizic (vers.9), dar lupta
noastră este între natura
duhovnicească şi cea firească
(Galateni 5:16-26), între fiinţa
noastră şi puterile întunericului,
ale duhurilor răutăţii care sunt în
locurile cereşti (Efeseni 6:12).

13
Să cunoaştem

„Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! ”
Osea 6:3a

S e povesteşte despre un
rege african, că avea un
prieten foarte apropiat, din
copilărie, care avea obiceiul ca
indiferent de situaţia în care se afla
să reacţioneze la fel, spunând: „E
foarte bine!”
Într-o zi, regele şi prietenul său
se aflau la vânătoare. Prietenul încărca şi pregătea
armele pentru rege. Dintr-o greşeală, o armă
s-a descărcat şi a retezat degetul mare a mâinii
regelui. Examinând şi pansând degetul regelui,
prietenul a exclamat ca de obicei: „E foarte bine!”
Regele a replicat strâmbându-se de durere: „Nu,
nu e bine deloc!” Şi luând drept ofensă cuvintele
acelea a ordonat ca prietenul lui să fie aruncat în
închisoare.
Un an mai târziu, regele era din nou la
vânătoare, într-o zona periculoasă. A fost capturat
de un trib de canibali, care l-au dus în satul lor. L-au legat de al lui a fost purtat de un curent de aer în zona lui de cădere şi prin
un proţap şi se pregateau să-l „prepare”. Canibalul care voia să agăţarea paraşutelor şi efortul colegului său, au ajuns, cu ceva
aprindă focul, a observat că regele nu avea degetul mare de la o fracturi, amândoi vii la sol. Ulterior cei doi, Aşot şi Waliko au discutat
mână. Fiind superstitioşi, canibalii din acel trib nu mâncau decât despre posibila providenţă divină şi despre prezumtiva existenţă a
oameni care aveau un trup întreg. În concluzie, l-au eliberat lui Dumnezeu. După câţiva ani, într-o seară, Aşot, privind la stele
pe acel rege. La întoarcerea acasă, regele şi-a reamintit de a fost cercetat în duhul lui şi s-a gândit mai profund la Dumnezeu.
întâmplarea de la vânătoare, când îşi pierduse degetul şi cuprins Atunci i-a mulţumit prima dată, pentru cei treizeci şi cinci de ani ai
de remuşcări, a ordonat ca prietenul lui să fie lăsat liber . săi, pentru Lenotşka, soţia lui bună şi frumoasă, pentru Taniuşka
– Ai avut drepate, i-a spus prietenului proaspăt eliberat. şi Marinka, fetele lor şi pentru băiatul ce purta numele prietenului
A fost foarte bine că mi-ai zburat degetul. Şi a început să-i său, Waliko. Apoi a adăugat cu sinceritate: „Mâine este ziua mea
povestească întâmplarea cu canibalii. Îmi pare foarte rău ca te- de naştere. Toţi prietenii mei vor veni. Dacă tu, Dumnezeule, ai fi
am ţinut la închisoare atâta vreme pentru un accident în care tu fost un om, te-aş fi invitat cu siguranţă. Totuşi nu mi-o lua în nume
n-ai avut nicio vină. A fost nedemn din partea mea să reacţionez de rău; dacă vrei şi poţi, vino şi Tu vei fi cel mai de seamă şi mai
aşa cum am făcut. onorat musafir al casei mele”. Noaptea, a avut un vis în care a
– Nu, nu, a replicat prietenul regelui E foarte bine! auzit o voce: „.. Eu te iubeam, când tu încă nu mă cunoşteai. Dar
– Ce vrei să spui cu asta: „E foarte bine?!” Cum poate fi astăzi vei şti că eu sunt Dumnezeu. Eu nu voi lăsa fără har casa
bine să-ţi trimiţi prietenul la închisoare, timp de un an, pe nedrept? ta, iar tu vei preamări Numele Meu ...”. Soţia lui avut şi ea un vis
– Daca n-as fi fost în închisoare, aş fi fost cu tine atunci ce a umplut-o de groază, aşa că în ziua aceea aveau o presimţire
când te-au prins canibalii şi întrucât eu nu am niciun cusur fizic, că se va întâmpla ceva.
aş fi acum mâncat de ei. Dimineaţa, fetele au plecat la şcoală, iar Aşot, însoţit de
„E foarte bine!” Dar de unde atâta bine? Dar de ce băieţel (la cererea lui insistentă) a plecat la cumpărături. Ajunşi în
uneori binele nu este înţeles? Cine este cel care are grijă ca parcul din faţa blocului, Aşot şi-a dat seama că uitase portmoneul.
în diferite situaţii, dintre care unele cu aspecte neplăcute, să S-a oprit şi atunci soţia care se uita pe geam, l-a întrebat despre
răsară lucruri bune? Cu ce scop şi ce trebuie să înţelegem intenţia lui şi s-a angajat să-i ducă ea portmoneul în parc. În
noi din toate acestea? S-au gândit şi alţii şi iată la ce concluzii au clipa când a ajuns lângă el a început un cutremur puternic, care a
ajuns: „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre ruinat aproape complet oraşul Spitak. După ce undele seismice
binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor s-au oprit şi si-a dat seama de situaţie, Aşot a cerut soţiei lui să
ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28). „ ... orice ni se dă rămână acolo cu Waliko, iar el a alergat spre şcoala unde erau
bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl fetiţele. Aici îl aştepta altă minune Ele erau în curtea şcolii, pentru
luminilor” (Iacov 1:18). Domnul Isus, Adevărul a spus clar: „Nimeni că cea mai mică a avut dureri de cap şi a fost trimisă împreună
nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu” (Marcu 10:19). cu sora ei acasă. Aşa că dărâmarea clădirii nu le-a afectat . În
Cazul lui Aşot, un bărbat tânăr din Armenia, este şi mai acea seară serbarea plănuită de Aşot nu a mai avut loc. Ei şi alţi
minunat. El a avut un incident care l-a pus pe gânduri. Când a sărit supravieţuitori, au fost luaţi cu elicopterul şi duşi la adăpost, dar
prima dată cu paraşuta, aceasta nu s-a deschis, iar el prin lipsa el împreună cu toată casa lui s-a convertit.
de experienţă a ratat şi deschiderea paraşutei de rezervă. În acele Slăvit să fie Domnul pentru tot binele pe care-l face! El face
secunde de groază, a avut o viziune îngrozitoare, prin care Cel minuni mari, dar totodată El realizează tot ceea ce este
rău aştepta pierzarea sufletului lui. Atunci, deşi era ateu a strigat: necesar pentru ca viaţa noastră să existe în bune condiţii.
„Dumnezeule, dacă exişti, salvează-mă!” Ca prin minune, un coleg
Unul, dintre cei cărora Dumnezeu le-a făcut mult bine

14
Înţelepciune pentru înţelepţi
„Pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii”
Proverbe 1:2

„Când vine mândria, vine şi ruşinea;
dar înţelepciunea este cu cei smeriţi”
Proverbe 11:2
Mândria este o ispită puternică pentru toate „înţelepciunea este cu cei smeriţi”: „Ferice
vârstele. Ea ridică omul într-o poziţie mai înaltă decât locul de omul care găseşte înţelepciunea şi de
şi starea lui reală. Un copil mândru se crede adolescent, omul care capătă pricepere! Căci câştigul
dacă este cu doi, trei centimetri mai înalt decât colegii pe care-l aduce ea este mai bun decât al
lui de clasă, iar dacă părinţii lui au o maşină mai argintului şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul;
„tare” ca a dirigintelui, îl priveşte cu superioritate. ea este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile
Un adolescent ce devine mândru, pe fondul posedării tale nu se pot asemui cu ea. În dreapta ei este o viaţă
unor valori intelectuale sau materiale poate ajunge să lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă. Căile ei sunt nişte căi
se creadă „om mare”. În aceste stări, de regulă, cel în plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări pacinice. Ea
cauză începe să gândească altfel decât până atunci şi este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au
diferit de ceilalţi şi pretinde drepturi speciale, dar care nu sunt fericiţi”(Proverbe 3:13-18).
sunt nici legitime nici naturale. Astfel îi vine greu să mai Cazul prezentat în continuare se „pliază” perfect pe
asculte de profesori sau să mai înveţe. El se vede direct acest proverb: Într-o dimineaţă, un domn bine îmbrăcat, cu
cu diplomă sau nu mai socoteşte necesar să mai facă o maşină „tare” a fost nevoit să „tragă pe dreapta” pentru
şcoală. Totodată, pretinde diferite servicii sau bunuri, ca că motorul nu mai funcţiona. A încercat el să vadă dacă
de exmplu: telefon special, a cărui factură să o plătească poate face ceva, dar se uita neputincios la motorul de sub
tata; o cameră proprie, în care el este şeful şi are nevoie capota ridicată. Grăbit şi deranjat şi de ploaia ce începuse,
de o femeie de serviciu pentru curăţenie etc. a fost întrerupt, din frământările lui, de un om ce trecea
Dar dacă se modifică realitatea obiectivă a pe trotuar, care l-a întrebat politicos: „Domnule, pot să vă
lucrurilor, totul poate să se năruie, inclusiv piedestalul ajut cu ceva şi să mă uit şi eu la maşina dumneavoastră?”
omului mândru. „Omul pus în cinste şi fără pricepere este „Vezi-ţi de treabă, tu nu vezi ce marcă de maşină este
ca dobitoacele care se taie” (Psalmul 49:20). Adesea, aceasta?” Omul necunoscut şi-a cerut scuze şi a plecat.
aceşti prinţi cu un tron imaginar sunt răsturnaţi de pe Proprietarul maşinii a sunat la reprezentanţă, maşina a
scaunele lor de domnie şi „după ce o să dea cu capul de fost tractată şi a cerut imediat să vorbească cu „şeful”,
grinda de sus o s-o observe şi pe cea de jos”. După ce o să pentru a-i da un specialist să-i repare maşina. Acesta a fost
rămână în urma celorlalţi, care au fost modeşti, dar silitori, binevoitor şi i-a zis: „Avem un specialist, iată-l, acum intră
se vor trezi din visările lor şi-şi vor da seama pe ce lume pe poartă”. Era omul care se oprise lângă el şi pe care-l
trăiesc. Dacă nu s-ar fi pretins „cineva”, n-ar fi mare repezise. Totuşi mecanicul s-a echipat şi în câteva minute,
umilinţă, în orice stare materială sau poziţie socială ar maşina funcţiona, fiind vorba de o problemă minoră. A fost
fi, dar pentru că s-au mândrit, pe urmă, ruşinea este pe însă un timp suficient , pentru ca omul nostru să realizeze
măsură. Cu cât cade cineva mai de sus cu atât mai tare greşeala sa, şă-şi ceară scuze şi să-şi de-a seama că a
se va lovi, cu cât se suie mai sus maimuţa în pom, cu atât i plătit nişte bani în plus pentru orgoliul lui. Aşadar, încă
se vede coada mai lungă. Aşadar „când vine mândria, (se odată s-a dovedit: „Când vine mândria, vine şi ruşinea;
mai anunţă un oaspete, pentru zilele următoare) vine şi dar înţelepciunea este cu cei smeriţi”
ruşinea”. Ruşinea este partea celor ce coboară din pomul
mândriei, cu traista goală sau cu capul în jos. Iosif Anca
Înţelepciunea însă are cu totul alte planuri şi
realizări şi îl face pe om să fie realist, stare care îl
ajută să rămână smerit. Noi, oamenii, nu avem niciun
motiv real de mândrie. Suntem creaturi întreţinute de
providenţa divină, „căci în El avem viaţa, mişcarea şi
fiinţa” (Fapte 17:28). Dacă vom fi smeriţi, adică realişti,
în primul rând cu noi înşine şi apoi cu alţii, vom putea
acţiona cu înţelepciune şi prezenţa ei aduce mari beneficii.
Înţeleptul arăta beneficiile înţelepciunii şi să nu uităm că

15
Pilde
„Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri”
Psalmul 78:3

La marginea oraşului Berlin., de la judecătorie, care-i cer datele se ascunde adesea o inimă nefericită.
departe de cartierele de locuinţe, personale şi îi fac cunoscut că este Şi totuşi, se scormoneşte mai departe
există un sector imens unde se căutat. O rudă de mult uitată de peste în munţii de gunoi, aşa cum făcea
transportă gunoiul şi reziduurile ocean, i-a lăsat o moştenire de un odinioară colectorul de reziduri.
oraşului. Acolo este un loc urât milion de dolari. Dar colectorul de Acuma însă fii atent! Unul
mirositor şi în afară de stolurile de gunoaie abia că dă atenţie la cele pe care tu L-ai dat uitării, a lăsat un
corbi croncănitori şi şobolanii care auzite. Nu-i vine să creadă că cei doi testament pentru tine. Chiar pentru
mişună printre gunoaie, căutând câte s-au deplasat special pentru el până la tine! Tu eşti chemat la o mare parte
ceva de mâncare, mai era o singură locul gunoaielor şi nu-i vine să creadă de moştenire. Milioanele pământului
fiinţă, un colector de reziduuri. Cu că vestea lor are vreo însemnătate sunt doar un fir de praf, faţă de
un sac mare în spinare şi cu un băţ pentru el. În timp ce căutau să-l această moştenire, căci tu vei deveni
lung în mînă, el scormonea printre convingă, colectorul de reziduri devine moştenitor al lui Dumnezeu împreună
gunoaie căutînd fier vechi, sticle, neliniştit şi agresiv, crezând că vor cu Cristos. Pe toate acestea, simţurile
oase, cârpe şi alte vechituri aruncate să-l aresteze; în sfârşit, a priceput noastre le percep cu mult mai
la gunoi. Acea zonă s-a extins tot mai realitatea. S-a lăsat greu convins că puţin, decât colectorul de zdrenţe,
mult, cuprinzând o mare suprafaţă. starea lui murdară şi zdrenţuroasă nu moştenirea milionului său. Să nu
Într-o parte a gunoiului de odinioară, a se mai potriveşte pentru el. Cei doi consideri însă această solie drept o
crescut de multă vreme iarbă, tufe şi funcţionari îi oferă banii necesari ca glumă! Nu te gândi că aceasta nu te
chiar copaci. Dar drumul colectorului să se îmbăieze, să se bărbierească priveşte şi pe tine! Chiar dacă oamenii
era zi de zi pe urma gunoiului. Cu şi să se îmbrace cu haine noi din cap din jurul tău nu se lasă abătuţi din
toate că a încărunţit, comoara lui pînă în picioare. Vechii lui cunoscuţi vechiul lor făgaş, tu eşti chemat să
zilnică se compunea tot din doze de nu-l mai recunosc. Apoi călătoreşte cu devii un fiu al Celui Preaînalt. Aceasta
conserve ruginite, încălţăminte şi funcţionarul de la judecătorie, care l-a a proclamat-o El cu solemnitate
cauciucuri uzate, cioburi, cutii vechi de luat de la grămada de gunoi, în Anglia, şi doreşte să te facă moştenitorul
carton şi sticle, adunate din gunoaie. unde i se plăteşte de la o bancă Slavei Sale. Noi nu putem înţelege
Aceasta a fost lumea lui de ieri şi de londoneză moştenirea. Pe drumul de tot ce cuprinde acest fapt; este mult
astăzi. El nu a cunoscut o altă viaţă, întoarcere îi dă însoţitorului său unul prea măreţ pentru mintea şi inima
decât aceea de a scormoni mereu în din bacşişurile cele mai generoase noastră! Tu însă trebuie să ieşi afară
murdărie şi praf. Ce se întâmplă în care s-au dat vreodată, 50.000 de din pulberea păcatului care este
jurul lui, pe el nu-l preocupă, n-are dolari. vechea viaţă. „Căci tot ce este în lume:
nicio legătură cu viaţa palpitantă din Ţi-ai dorit şi tu vreodată o pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi
societate. Gândurile sale se rotesc viaţă nouă şi curată? Îţi este şi ţie lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci
doar în jurul locului de gunoi. Pentru scârbă adesea de grămada de gunoaie din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar
el valoarea unei zile se calculează în care te afli? Discuţiile murdare pe cine face voia lui Dumnezeu rămâne
după câte zdrenţe, oase şi sticle duce drumul spre şcoală, bancurile şoptite în veac” (1 Ioan 2:16-17). De aceea
acasă în sacul lui. Acasă? Ah, baraca la locul de muncă, pozele arătate în trebuie să te laşi spălat şi curăţit pe
aproape dărăpănată în care locuieşte, secret, filmele, ilustratele şi cărţile deplin. Şi ce adevăr sublim şi măreţ
nu este căminul lui. De fapt, casa lui o rele - caracterizează ele viaţa ta? este că „sângele lui Isus Cristos Fiul
constituie grămada imensă de gunoi, Toate aceste lucruri sunt mai rele lui, ne curăţeşte de orice păcat” (1 Ioan
situată la marginea oraşului; în mizeria decît o grămadă de gunoi. Putregaiul 1:7). Grăbeşte-te, orele sunt preţioase!
şi praful acesteia îşi petrece zilele lui şi otrava putreziciunii şi a morţii sunt Tu ai putea muri pe neaşteptate, mai
triste. în ele. Cu toate acestea, mulţi cunosc înainte de-a intra în posesia marii
Într-o zi însă, la locul de numai necurăţia şi permanenta poftă şi moşteniri!
depozitare a gunoiului, vin la el doi dorinţă nestăpânită după ele. În dosul
bărbaţi, un poliţist şi un funcţionar zâmbetului radios al obrazului fardat,

16
Pilde

pe banchete sau lipite de volan. Erau îndesate în vreun
pantof sau vârâte sub pernă. „Shmily” era scris pe praful sau
în cenuşa din cămin. Cuvântul acesta misterios era o parte
importantă din casa bunicilor, tot aşa cum era mobila.
Mi-a trebuit mult timp ca să apreciez, la justa valoare,
jocul pe care îl jucau bunicii mei. Scepticismul meu nu mă lăsa
să cred în dragostea autentică - o dragoste pură şi trecută
prin încercări; un mod de viaţă. Nu am avut însă niciodată
îndoieli în privinţa relaţiei dintre bunicii mei. Relaţia lor se
baza pe un devotament şi o afecţiune pătimaşă pe care doar
puţini au norocul să le încerce în viaţă. Bunica şi bunicul se
ţineau de mână, la fiecare ocazie. Îşi furau sărutări de fiecare
dată când se ciocneau unul de altul în bucătăria lor mică. Se
completau unul pe celălalt când vorbeau şi făceau împreună
cuvinte încrucişate. Bunica îmi şoptea la ureche ce drăguţ
era bunicul şi ce bătrânel chipeş se făcuse. Avea pretenţia
că ştiuse ea bine „ce să aleagă”. Înaintea fiecărei mese, îşi
Bunicii mei erau căsătoriţi
plecau amândoi capetele să-I mulţumească lui Dumnezeu,
de mai bine de o jumătate de secol
minunându-se de darurile lui: o familie minunată, o soartă
şi aveau un joc al lor, pe care îl
fericită şi faptul că se aveau unul pe celălalt.
jucau încă de pe vremea când
Dar în viaţa bunicilor mei s-a ivit o negură: bunica
se întâlniseră prima dată. Scopul
avea cancer la sân. Boala apăruse prima dată cu 10 ani
jocului era să scrie cuvântul
în urmă. Ca întotdeauna, bunicul era veşnic în preajma ei.
„shmily” într-un loc din casă, ştiut
O mângâia, în camera lor galbenă, care fusese zugrăvită
numai de cel care îl scria, iar
astfel, încât bunica să fie întotdeauna înconjurată de
celălalt trebuia să-l descopere.
lumina blândă a soarelui, chiar şi atunci când se simţea
Scriau, pe rând, cuvântul „shmily”
prea rău ca să poată ieşi din casă. Acum, cancerul i-a
prin casă şi, de îndată ce celălalt îl
atacat din nou corpul. Sprijinindu-se într-un baston şi de
găsea, era rândul lui să-l scrie.
braţul ferm al bunicului, au continuat să meargă împreună
Scriau „shmily”, trăgân­
la biserică, în fiecare dimineaţă. Dar, bunica era din ce în
du‑şi degetele prin cutiile cu
ce mai slăbită, până când, într-o zi, n-a mai putut pleca din
zahăr şi făină, ca să aştepte până
casă. O vreme, bunicul s-a dus singur la biserică, unde se
când celălalt umbla în ele ca să
ruga la Dumnezeu să vegheze asupra soţiei sale. Într-o
gătească. Îl scriau cu colorant
zi, însă, s-a petrecut lucrul acela de care ne era groază
alimentar pe geamul aburit al curţii
tuturor. Bunica a murit. „Shmily” - acesta era cuvântul
interioare, unde bunica ne dădea
inscripţionat la înmormântarea ei.
să mâncăm budincă fierbinte,
Când cei veniţi la priveghi s-au împrăştiat pe la
făcută în casă. „Shmily” era scris
casele lor, mătuşile, unchii, verişorii şi ceilalţi membri ai
şi pe oglinda aburită, după un duş
familiei s-au adunat, pentru ultima oară, în jurul bunicii.
fierbinte, unde reapărea de fiecare
Bunicul s-a mai apropiat cu un pas de sicriu şi, trăgând,
dată după o baie. La un moment
stângaci, aer în piept, a început să-i cânte. Printre lacrimile
dat, bunica a derulat chiar un sul
şi durerea lui, s-a înălţat un cântec de leagăn duios şi plin
întreg de hârtie igienică, pentru a
de simţire. Zguduit în tristeţea mea, n-am să uit niciodată
scrie cuvântul pe ultima porţiune
acea clipă. Am priceput atunci, că, deşi nu aveam cum să
de hârtie. Nu era loc unde să nu
înţeleg profunzimea iubirii lor, avusesem fericirea să fiu
poată răsări acest cuvânt. S-au
martor la frumuseţea neasemuită a acestei iubiri.
găsit bileţele pe care era scris, în
S-h-m-i-l-y: „See how much I love you” (tradus:
grabă, „shmily”, în bordul maşinii,
Vezi cât de mult te iubesc).

17
„Când a fost de 12 ani... L-au găsit în Templu...
ascultându-i şi punându-le întrebări”
Luca 2.42,46

Răspunsuri Întrebări
Viaţa lui Iosif: 17, 20, 70, 2, 17, 7, 70, 30, 3, 130, 10, 10; 1. Cine a îngrijit în ascuns, un copil
110 ani. până la trei luni, dar unul de şase
luni, până la şase ani?
Numerele Bibliei: 7, 150, 12000, 500, 1000, 110, 120, 130,
1000, 666, 8, 12, 18, 390, 5 2. Ale cui fete au lucrat cu tatăl lor la
zidul unei cetăţi?
Fauna Bibliei: măgar, cerboaică (Gen.49:14;2); leu, ied
(Jud.14:5); maimuţe, păuni (1 Împ.10:22); furnicile, şoarecii de 3. Care fată a ascultat de mama ei şi
munte, lăcuste, păianjenul (Prov.30:24-26); muştele (Ecl.10:1); n-a făcut bine?
boul, măgarul (Isaia 1:3); vulpile, păsările (Mat.8:20); şerpii,
porumbeii (Mat.10:16)Viţel (Apoc.4:7); vulturul (Apoc.8:13).
4. Câţi ani aveau gemenii lui
Dăruitori şi daruri: Dumnezeu, darul Sfântului Duh (Fapte Isaac la moartea bunicului lor?
2:1,38); Dumnezeu, înţelepciunea (Iacov 1:5); magii, aur, smirnă şi Demonstraţi!
tămâie (Mat.2:11); Domnul Isus, piatra albă (Apoc.2:17); Ionatan,
mantaua, hainele,sabia, arcul, încingătoarea (1Sam.18:3-4); 5. În ce situaţie li s-a cerut oamenilor
împărăteasa din Seba, 120 talanţi de aur, mirodenii, pietre
scumpe (1 Împ.10:10); Iacov, 200 capre, 20 ţapi, 200 oi, 20 să fie cu ochii în patru?
berbeci, 30 cămile alăptătoare cu mânjii lor, 40 vaci, 10 tauri,
20 măgăriţe, 10 măgăruţi (Gen.32:13-15); Iosif, grâu, pâine, 6. Cărui om Domnul i-a lipit limba de
merinde (Gen.45.23); Iacov, leac alinător, miere, mirodenii, cerul gurii?
smirnă, fisticuri, migdale (Gen.43:11); Abimelec, oi, boi, robi,
roabe (Gen.20:14).
7. Care om intrecea pe multi in
Cărţile Bibliei: Samuel; Psalmii; Obadia; Marcu; Amos; credinciosie şi frica de Dumnezeu?
Luca; Isaia; Petru; Sofonie; Daniel.
8. Ce om din Biblie a murit în anul
Primele 2 cărţi ale lui Moise: Laban; Iosif; Rahela; potopului (aprox). Demonstraţi!
şarpele; Lea; Sefora; împăratul Sodomei; Sara; Eliezer; Iacov;
robul lui Avraam; mai marele paharnicilor; Eva; Lea; Faraon; 9. Cine a fost pedepsit de Dumnezeu
Avraam; Iosif; Lea & Rahela; Rebeca; Ruben; Esau; Isac; fata lui
Faraon; Avraam; Esau; Rahela; Iacov; Iuda; Abimelec; vrăjitorii;
pentru că a lovit pe fratele lui care
Lot; Israel; Sara; Iacov; Esau; Moise. era neprihănit?

Judecători: Chenaz; 40 de ani; Ghera beniamitul; 80 de ani; 10. Ce făcea Avraam oridecâteori îşi
Şamgar; 600 de oameni; filisteni; otic de plug; Lapidot; prorociţă; schimba locul de şedere?
judecător; Ghedeon; 40 de ani; 71 de fii; Ierubaal; 3 ani; Pua;
23 de ani; Iair, 22 de ani; 30 de fii; Galaad; 10 ani; Betleem; 7
ani; 30 de fii; 30 de fice; Zabulon; 10 ani; Hilel piratonitul; 8 ani;
40 de fii. Premii:
Întrebări: 1. Mica, Moreşet, profet; 2. Romani 16:3-4; 4; Estera Anistoroaiei, Meseşan
Natan; 5. dragostea; 7. 1 Împăraţi 14:12-13; 8. 2 Samuel 23:10;
10. Ehud.
Roana, Elisei Tomuş, Lidia
Tomuş

Vă aşteptăm răspunsurile până la data de 30.11.2009
pe adresa redacţiei
18
MINUNATE SUNT LUCRĂRILE DOMNULUI…

Minunate sunt lucrările Domnului...

Marele Canion
Un gigant măsurat - Marele Canion spintecă 446 km de platou în nordul Arizonei, depăşind 29 km
în cel mai larg loc şi având 1 830 m în cel mai adânc punct. Săpat de Fluviul Colorado, în ultimele milenii el
dezvăluie anatomia rocilor formate în decursul acestor ani.
Marele Canion, un uimitor tărâm al geologiei, iarna este acoperit de un alb imaculat, oferindu-i un
aspect impecabil, astfel fiind îmbrăcat într-o strălucire de nedescris. Spre seară, culorile amurgului conturează
pereţii Canionului, formând astfel un peisaj indescriptibil. Fiecare anotimp, fiecare moment al zilei îi oferă
Marelui Canion un aspect magnific de o frumuseţe rară.
Marele Canion atrage anual aproximativ 5 milioane de turişti din întreaga lume, aceştia dorind să
vadă minunata lucrare a lui Dumnezeu.
La o primă privire asupra Marelui Canion, am putea spune că nu este mai mult decât o adunătură
de roci, însă, privind mai atent descoperim o minunată creaţie a lui Dumnezeu, fiecare amănunt în parte ne
uimeşte. Oare cum sunt copiii lui Dumnezeu atunci când sunt priviţi de ceilalţi? Pe tine, ca şi copil dintr-o
familie creştină, cum te văd cei din jur? Ce vor descoperi dacă vor privi mai atent la viaţa ta? Pocăinţa omului
dinlăuntru sau un om făţarnic? Precum Fluviul Colorado a format adâncimile Marelui Canion, curgând ani
în şir prin el, viaţa ta este formată de ceea ce ai lăsat să curgă prin ea. Care sunt lucrurile îngăduite de tine
să treacă prin viaţa ta? Care sunt lucrurile care te-au format? Ce contur au dat aceste lucruri vieţii tale? Poţi
fi fără o înfăţişare prea interesantă, pe dinafară, însă privind mai atent, căutând tot mai înlăuntru, putem
descoperi un suflet strălucitor, neprihănit înaintea lui Dumnezeu? Ce folos ar fi să poţi străluci pe dinafară,
să fii în centrul atenţiei tuturor, însă sufletul tău să fie întunecat şi rece?
Cercetează-te şi lasă apa sfântă a Cuvântului să-ţi „adâncească” sufl etul, formându-ţi un

Marele Canion
caracter minunat!
Rebeca Dagău
LAŞITATEA EROISMUL
În general lucrurile nu sunt atât de dureroase, Eroismul este puterea de a ne învinge
nici atât de grele prin ele însele, pe noi înşine, pentru a face să triumfe valorile
dar slăbiciunea şi laşitatea noastră sfinte, dictate de o
le fac astfel. conştiinţă curată.

Un om este laş, în primul rând, Îndeplinirea cu rigurozitate,
nu pentru că nu este suficient de educat, în orice condiţii,
ci pentru că nu are voinţa alegerii binelui şi a îndatoririlor este tot eroism.
lepădării răului.
Faptele bune făcute în Numele Domnului,
Laşitatea seamănă cu prudenţa, în special binele făcut unui duşman este un
dar este soră cu minciuna şi lenea, eroism duhovnicesc şi va aduce o răsplată
un păcat ce dă curs liber multor păcate. deplină din partea Domnului.

Laşitatea este mai vinovată decât frica, pentru Eroismul nu se predică,
că acţionează şi sub impulsul indiferenţei şi al e destul a se arăta şi prezenţa lui pune în
comodităţii. mişcare alţi oameni.

E un merit şi o putere să ştii să refuzi. Adeseori Dragostea are eroismul ei,
numai un fel de laşitate opreşte refuzul pe buze, dar în viaţă este necesar
iar când cedezi într-o problemă, sfârşeşti prin a un eroism inteligent.
ceda în toate, victimă a propriei tale laşităţi.

„IZBĂVEŞTE PE CEI TÎRÎŢI LA MOARTE, ŞI SCAPĂ PE „M-AM LUPTAT LUPTA CEA BUNĂ, MI-AM ISPRĂVIT
CEI CE SUNT APROAPE SĂ FIE JUNGHIAŢI. DACĂ ZICI: ALERGAREA, AM PĂZIT CREDINŢA. DE ACUM MĂ AŞTEAPTĂ
«AH! N-AM ŞTIUT!»... CREZI CĂ NU VEDE CEL CE CUNUNA NEPRIHĂNIRII PE CARE MI-O VA DA, ÎN „ZIUA
CÂNTĂREŞTE INIMILE ŞI CEL CE VEGHEAZĂ ASUPRA ACEEA” DOMNUL, JUDECĂTORUL CEL DREPT.
SUFLETULUI TĂU? ŞI NU VA RĂSPLĂTI EL FIECĂRUIA ŞI NU NUMAI MIE, CI ŞI TUTUROR CELOR CE VOR FI IUBIT
DUPĂ FAPTELE LUI?” VENIREA LUI”
(PROVERBE 24:11-12) (2 TIMOTEI 4:7-8)
Pentru buna creştere a copiilor,
eroii sunt la fel de necesari ca şi vitaminele.
Situaţiile de mare criza nu „îi fac” pe oameni eroi sau laşi, ele doar descopere ceea ce eram deja fiecare în
noi înşine. Tăcut şi pe nesimţite, noi creştem sau descreştem în omul nostru launtric. Din când în când, se
iveşte câte o ocazie în care ceea ce am devenit iese la suprafaţă.

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
„Revista Betel”,
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080
sau rev_betel@yahoo.com
Colectivul de redacţie:
Învăţătorii „Şcolii biblice pentru copii «Betel»”