You are on page 1of 20

Comorile

Cuprins
Când Dascălul ceresc vorbea,
Noroadele-I sorbeau vorbirea
Şi constatau că exista
Un har ce surclasează firea.
Un har ce nu e măsurat
3 Editorial
„Cu mult mai mult” – Editorii
Cu aparate inventate,
Ci depăşea orice prelat
Ce exista-n antichitate.

Niciun rabin nu cuteza 4 Închinători în duh şi în adevăr
Să se măsoare în discursuri, Istoria ispitelor închinării false –
Că n-avea şansa, ci pierdea, Gigi Munteanu
Rămânea mut, fără răspunsuri.
Când a-nceput să spună clar
Despre comori din lumea sumbră, 6 Doctrine biblice
N-a ezitat, ci cu mult har, Imagini apocaliptice – Iosif Anca
Le-a demascat, că nu-s nici umbră.

Valoarea nu e-n ce deţii
Din cele ce se trag sub soare.
Nu te-njuga, nu le pofti,
10 Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm

Scrisoarea a XLVIII-a – Zaharia Bica
Că-s amăgiri ce-s pieritoare.
Aleargă omul istovit,
Lovit de-orbirea materială,
Şi schimbă din cinstit - mânjit
Cadou la urmă-i: mâna goală. 14 Statutul moral și spiritual al ceștinului

Dialogul împăcării – Cristian Dan
Dacă tezaure-ţi aduni,
Pericolul rămâne-n forţă;
Iar la sfârşit sunt doar minciuni,
Te-a stins, chiar dac-ai fost o torţă. 15 Experiențe
Dacă-ţi aduni comori din greu, Examenul pentru permisul de conducere – IL
Să fii fruntaş, având un nume,
Tu nu uita că stocul tău
Va dispărea fără de urme.
16 Carte în serial
Vorbind în stilul inspirat Ridicaţi-vă! Începe judecata! partea a VIII-a –
De Duhul, Cel venit din slavă, Ivan Petrovici Fedotov
A spus concret, n-a menajat
Că inima-i cea ce dictează.
Mută-ţi comoara sus în cer,
Unde e garanţie mare, Fondurile necesare editării şi distribuirii re-
Să piardă lupta Lucifer,
Să nu te-arunce în pierzare. vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
Dă la orfani şi la săraci, sprijine această lucrare pot depune bani în contul
La văduvele întristate.
Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
Ridică-ţi sus în veşnicii
Palate ce-s nemăsurate. la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015
Ţinteşte mintea spre comori 0303 1877 0001.
Ce sunt în ţara strălucită,
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Că la sfârşit, când ai să mori,

Victoria-i nepreţuită. Colectivul redacţiei
Cornel David
ISSN: 1841-1185
Editorial
„Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l
înalţe spre biruinţa adevărului” (Psalmul 60:4)

„CU mult mai mult”

Într-o societate dornică de câştig, se aud frecvent Efectul harului este mult mai puternic decât al
întrebări de piaţă: „Cât valorează?”, „Cât primesc?” La păcatului. Cuvintele „cu mult mai mult”, se regăsesc
aceste întrebări, cel mai puternic răspuns este: „Cu şi în explicaţiile soteriologice ale apostolului Pavel
mult mai mult!” Însă domeniul cel mai important în referitoare la „harul” şi „darul” primite prin Domnul Isus
care se ridică întrebări şi se aşteaptă răspunsuri este Hristos. Lucrarea Lui s-a materializat, nu numai în jertfa
cel al vieţii şi al morţii. „Cât costă salvarea unui om de de la cruce, ci continuă prin slujirea preoţească din cer.
la moarte?” La orice preţ care face referire la valori El oferă serviciile permanente şi suficiente, al acestei
pământeşti sau canoane, fie ele oricât de ascetice, se condiţii atât de favoabile, căci „cu darul fără plată nu
poate răspunde: „Cu mult mai mult!” pentru că jertfa este ca şi cu greşeala; căci, dacă prin greşeala unuia
Fiului lui Dumnezeu nu poate fi echivalată în valori singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult
perceptibile minţii umane. De asemenea, la întrebarea: mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut
„Cât de sigură este paradigma harului, care conferă harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos,
siguranţa mântuirii în creştinism?” se poate răspunde s-au dat din belşug celor mulţi.” (Romani 5:15) În urma
pentru orice grad de comparaţie, cu cuvintele: „Cu mult lucrării de mântuire prin Domnul Isus Hristos, avem un
mai mult!” În cele ce urmează vom argumenta aceste statut de autoritate spirituală peste puterile stăpânirilor
afirmaţii puternice ale Scripturilor, probate în special de întunericului, din a căror robie am fost eliberaţi. „Dacă
sfinţii apostoli, dar şi de alţi urmaşi ai Mântuitorului. deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin
Dacă un credincios se teme de siguranţa ajungerii el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată
lui în Împărăţia lui Dumnezeu, sau de grija Domnului faţă plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă
de el, îi recomandăm afirmaţia apostolului Pavel, care prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!” (Romani
scria în Romani 5:10 că, dacă am ajuns până aici prin 5:17) Dacă atunci când am fost legaţi, am fost eliberaţi,
harul lui Dumnezeu, siguranţa atingerii ţintei finale, este cum să ne mai temem acum când suntem liberi?
acum cu mult mai sigură: „Căci, dacă atunci când eram În aceste condiţii răspunsurile: „Cu mult mai
vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea mult!” se extind în multe privinţe, atingând atât „văile”
Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem acestei vieţi cât şi „culmile”din „veacurile viitoare (prin)
împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.” Aceste nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui
cuvinte arată siguranţa mântuirii noastre „acum” când faţă de noi în Hristos Isus.” (Efeseni 2:7) Orice teamă,
suntem copii lui Dumnezeu. Dacă înainte de chemarea inclusiv plecarea din lume, nu mai este un motiv de
noastră la mântuire, Dumnezeu plănuise salvarea teamă, pentru că aşteptarea împlinirii promisiunilor
noastră, fapt pentru care trebuie să-I fim mulţumitori divine devine definitivă. „Da, suntem plini de încredere
pentru eternitate, în faza actuală a mântuirii, încrederea şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta,
că El va continua şi va finaliza procesul răscumpărării ca să fim acasă la Domnul.” (2 Corinteni 5:8). Grija
prin proslăvire, ne este deplină. Indiferent de luptele şi divină anulează toate îngrijorările noastre, potrivit
piedicile ce stau în cale, sfinţii sunt siguri pe victorie: spuselor Domnului care Şi-a asigurat ucenicii: „Aşa
„Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp,
a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor,
pentru noi!” (Romani 8:34) Oferta divină este energia nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin
şi strategia invincibilă şi are ca resursă inepuizabilă credincioşilor?” (Matei 6:30) „Deci, dacă voi, care
dragostea lui Dumnezeu, după cum este scris: „Totuşi sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât
în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri
biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8:37) bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11)
(continuare în pagina 19)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
3
Închinători în duh şi-n adevăr
„...fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl!” (Ioan 4:23b)

istoria ispitelor
închinării false
În realizarea planului etern, dintre toate națiunile de adevărată adusă singurului Dumnezeu adevărat, cu
pe pământ, Dumnezeu a ales un popor care să fie al Lui. închinări false, aduse celor ce nu sunt dumnezei. Atunci
El S-a numit Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, părinţii Moise a evaluat corect gravitatea păcatului şi a zis lui
acestei națiuni. Cei trei patriarhi au avut întâlniri personale Aaron: „Ce ţi-a făcut poporul acesta, de ai adus asupra lui
cu Dumnezeu, de la care au primit legi și porunci referitoare un păcat atât de mare?” (Exodul 32:21), iar poporului îi
la o slujire sfântă. spune: „Ați făcut un păcat foarte mare” (Exodul 32:30).
Conform celor prezise de Dumnezeu, urmaşii lor au Odată cu schimbarea închinării „Moise a văzut că poporul
ajuns în Egipt, unde, deşi erau robie, s-au înmulțit foarte era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu, spre
mult. Dar poporul acesta nu avusese o întâlnire personală batjocura vrăjmaşilor săi” (Exodul 32:25). El spusese
cu Domnul, așa cum au avut-o protopărinţii lor. Dumnezeu lui Faraon că evreii merg să aducă „jertfe Domnului” și
însă a hotărât locul în care să li se facă cunoscut și, la iată-i de batjocura vrăjmașului, închinându-se idolului și
timpul hotărât, iată-i pe toți la muntelui Sinai, unde El aducând jertfe de mulțumire vițelului turnat, unul din idolii
le-a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a Egiptului. Dar „plata păcatului este moartea” (Romani
scos din ţara Egiptului, din casa robiei.” (Exodul 20:2) 6:23). „Domnul a lovit cu urgie poporul pentru că făcuse
În acest mod, Israel a avut posibilitatea să-L cunoască vițelul făurit de Aaron.” (Exodul 32:35) În drum spre Țara
pe Acela care i-a luat ca popor al Lui. „La priveliştea făgăduinței, ispita idolatriei a venit şi din afară prin fetele
aceasta, poporul tremura şi stătea în depărtare.” (Exodul lui Moab „Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor şi
20:18). Atunci conducătorii lor au zis: „...Iată că Domnul, poporul a mâncat şi s-a închinat până la pământ înaintea
Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava şi mărimea Lui şi dumnezeilor lor.” (Numeri 25:2) Din nou au stârnit gelozia
noi I-am auzit glasul din mijlocul focului... Cine este, în divină şi au fost pedepsiți, douăzeci și patru de mii au
adevăr, omul acela care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul murit din pricina idolatriei (Numeri 25:9).
Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului şi totuşi După dezbinarea împărăției lui Israel, Ieroboam, cel
să fi rămas viu?” (Deuteronom 5:24-26) În faţa măreției lui ales să conducă Regatul de nord, a schimbat închinarea
Dumnezeu, poporul Israel s-a temut şi a cerut lui Moise: „ poporului, făcând doi viței de aur, cu recomandarea:
Apropie-te mai bine tu şi ascultă tot ce-ţi va spune Domnul, „Destul te-ai suit la Ierusalim, Israele! Iată Dumnezeul tău
Dumnezeul nostru; apoi să ne spui tu însuţi tot ce-ţi va care te-a scos din ţara Egiptului.” (1 Regi 12:28) Încă o
spune Domnul, Dumnezeul nostru şi noi vom asculta şi dată Domnul a luat atitudine, judecându-l împreună cu
vom face.” (Deuteronom 5:27) Moise a fost omul care a poporul, după cuvintele profetice ale lui Ahia din Silo, care
urcat pe munte la Dumnezeu şi prin el au fost transmise i-a zis din partea Domnului: „Tu ai făcut mai rău decât toţi
legile sfinte. Primele porunci reglementau relaţia omului cei ce au fost înaintea ta: te-ai dus să-ţi faci alţi dumnezei
cu Dumnezeu, care a zis: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici şi chipuri turnate, ca să Mă mânii şi M-ai lepădat înapoia
vreo înfăţişare a lucrurilor... Să nu te închini înaintea lor şi ta! De aceea, voi trimite nenorocirea peste casa lui
să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Ieroboam... Domnul va lovi pe Israel... va smulge pe Israel
Dumnezeu gelos...” (Exodul 20:4-5) din această ţară bună pe care o dăduse părinţilor lor şi-i
Ei toţi au auzit această interdicţie totală a idolatriei, va împrăştia dincolo de Râu, pentru că şi-au făcut idoli...”
dar câteva zile mai târziu, pentru că Moise zăbovea să (1 Regi 14:9-15). Exil, robie, sabie, foamete, animale
coboare de pe munte, poporul s-a strâns în jurul lui Aaron sălbatice şi alte nenorociri, toate au venit peste poporul
și i-a zis: „Haide! Fă-ne un dumnezeu care să meargă ales al Domnului, pentru că au schimbat închinarea și nu
înaintea noastră...” (Exodul 32:1). A fost momentul când au păzit Cuvântul Domnului.
ispititorul, șarpele cel vechi, a propus ceea ce era clar o În Regatul de sud, deşi n-a fost părăsit Templul de
călcare a poruncii, ca şi în cazul păcatului din Eden. Astfel, la Ierusalim, decât în vremea regelui Ahaz, care „a închis
preotul Aaron a cedat în faţa provocării şi a apărut primul uşile Casei Domnului” (2 Cronici 28:24) şi care a zis despre
idol oficial în poporul lui Dumnezeu, vițelul de aur, ocazie altarul Domnului: „Nu-mi pasă de el” (2 Regi 16:15), ispita
cu care s-a schimbat închinarea de la Dumnezeul cel viu, idolatriei era mereu prezentă. Tendinţele de schimbare a
la idoli. Pe tot parcursul istoriei poporului Israel și apoi a închinării, de la Domnul înspre idoli, au fost în final cauza
Bisericii Domnului Isus (popor răscumpărat al Domnului), principală a pedepselor divine pentru poporul ales (2 Regi
diavolul s-a luptat și încă se luptă să schimbe închinarea 17; Ezechiel 23).
4 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
început să se închine fiarei... Şi toţi locuitorii pământului
i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris
de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului, care
a fost înjunghiat.” (Apocalipsa 13:4-8) Milioane de
închinători vor ceda ispitirii închinării false, primind
o eternă pedeapsă pentru asocierea cu diavolul şi
nerecunoaşterea lui Dumnezeu: „Dacă se închină
cineva fiarei şi icoanei ei... va bea şi el din vinul mâniei
lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei
Lui şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor
îngeri şi înaintea Mielului... Şi nici ziua, nici noaptea
n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine
primeşte semnul numelui ei!” (Apocalipsa 14:9-11) În
acele perioade, cei ce rămân de partea lui Dumnezeu
sunt expuşi nu doar ridicularizării publice, ci şi forţei
puterilor spirituale şi fizice ale diavolului şi asociaţilor
săi, căci diavolul vrea o închinare absolută, dar Domnul
În robie, dușmanul poporului Domnului a revenit cu Isus a spus: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar
același scop: să schimbe închinarea de la Dumnezeul Cel care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de
viu la idoli. Daniel, omul „preaiubit și scump” în ochii lui Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.”
Dumnezeu, a ajuns în groapa cu lei, pentru că slujea lui (Matei 10:28)
Dumnezeu „necurmat” (Daniel 6:16). Prietenii lui au ajuns Dar care sunt reperele principale ale unei închinări
şi ei în fața unui chip idolatru impunător, când crainicul adevărate, pentru a nu cădea în ispita închinării false?
a rostit porunca împăratului Nebucadnețar: „când veți Cum putem birui în această luptă care a răpus o mare parte
auzi sunetul”... a tot felul de instrumente... să vă închinați dintre îngeri şi oameni, de-a lungul mileniilor de existenţă
chipului de aur” (Daniel 3:5). Întotdeauna muzica a fost a confruntării spirituale dintre adevăr şi minciună? Domnul
un factor proînchinare, fie în rău, fie în bine. Și când Isus a zis: „Închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în
instrumentele au sunat „toate popoarele, neamurile, duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi
oamenii de toate limbile s-au aruncat cu faţa la pământ Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie
şi s-au închinat chipului de aur” (Daniel 3:7). Cei trei evrei să I se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4:24) În duh
nu și-au schimbat închinarea, rămânând credincioşi unui înseamnă că nu suntem determinaţi de vreo locaţie –
Dumnezeu viu. Faptul că ei nu s-au închinat i-a adus templu fizic, dar şi că trebuie să acordăm închinării o
în fața împăratului, care le-a cerut să-şi explice refuzul: dimensiune spirituală, ea nu este doar o atitudine formală.
„Înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi În adevăr înseamnă conform realităţii cosmice ce-L are
dumnezeilor mei şi nu vă închinaţi chipului de aur pe care pe Dumnezeu creator şi stăpân atotputernic şi totodată
l-am înălţat?” (Daniel 3:14) Acel ordin prevedea pedeapsa conform adevărului biblic. Aceleaşi repere apar şi în textul
capitală, pentru nesupunere, căci s-a dorit o închinare la ce face legătura dintre închinarea specifică Legii, date lui
idoli globală (ca și astăzi) dar la cârma istoriei omenirii Moise şi adevărul evidenţiat pe deplin prin Domnul Isus
stă Dumnezeul Cel viu, a cărui închinare nu va putea fi Hristos, amândoi fiind credincioşi lui Dumnezeu şi lucrărilor
eliminată total. Cei trei israeliți au respectat legea lui Sale:„Să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută,
Dumnezeu şi fără să se teamă de oameni, au răspuns: cu evlavie şi cu frică, fiindcă Dumnezeul nostru este «un
„Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne foc mistuitor»” (Evrei 12:28-29). Cei care se raportează
scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, corect la Dumnezeu beneficiază pe deplin de harul Lui,
împărate. Şi, chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, căci „evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucît ea
că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.” (1 Timotei
chipului de aur pe care l-ai înălţat!” (Daniel 3:17-18) 4:8) Dacă închinarea nu conduce la consideraţii corecte
Domnul a fost cu ei şi adevărații închinători au ieșit din prin care să fie evidenţiată sfinţirea şi incriminat păcatul,
cuptor mai mult decât biruitori. ea este falsă. Închinarea adevărată nu este doar una de
Lupta aceasta a continuat și peste sute de ani; biserică, ci un mod de viaţă pentru că Dumnezeu nu este
diavolului i s-a permis să-L ispitească şi pe Fiul lui determinat de timp şi spaţiu.
Dumnezeu cu închinarea falsă, când a fost dus pe un Modelul de închinare al fiinţelor din cer arătat
munte foarte înalt și i-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le în cartea Apocalipsa capitolele 4,5, 7, 19, indică o
voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te stare permanentă de a privi spre Dumnezeu, Cel din
vei închina mie” (Matei 4:9). Dar Domnul l-a respins care originează toate, Cel care este desăvârşit în
poruncindu-i „«Pleacă, Satano», i-a răspuns Isus. «Căci natura şi planurile Sale. Închinarea adevărată este
este scris: «Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi o recunoaştere totală a înţelepciunii creatoare şi a
numai Lui să-I slujeşti.»” (Matei 4:10) Aceste cuvinte pot dragostei mântuitoare. Să nu schimbăm închinarea
fi rostite şi de noi la orice ofertă a diavolului, care doreşte adevărată care va continua pentru eternitate, dimpotrivă
să-şi atragă închinători. să păstrăm adevărul biblic, care este şi el etern şi care
Aşadar, de la începutul omenirii s-a dat aceeaşi ne cheamă la o viaţă sfântă în familie şi societate. Așa
luptă, pentru că diavolul urmărește ca toți oamenii să să ne ajute Bunul Dumnezeu, care a zis: „Iată , Eu vin
i se închine lui și nu lui Dumnezeu. Iată o imagine de curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia
final al istoriei umane: „Şi au început să se închine după fapta lui.” (Apocalipsa 22:12)

5
balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au Gigi Munteanu

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

IMAGINI APOCALIPTICE
Conflictul cosmic
Rezumatul părţii I: Principii fundamentale Partea a II-a
în escatologia biblică Conflictul cosmic

1.Principiul descoperirii limitate. Descoperirile
escatologice biblice sunt doar extrase din „Cartea
adevărului”, ele nu au rolul informării complete, ci
1.Armata lui Dumnezeu

viteaz.” (Exodul 15:3)
- „Domnul este un războinic

În viziunea cerului (Apocalipsa 4-5) Ioan a văzut tronul
doar suficiente, lăsând de fiecare dată un spaţiu ce lui Dumnezeu (gr. thronos - scaun) - centrul de autoritate
poate fi determinat numai de înţelepciunea conexiunii pentru toate fiinţele create. Acel Cineva - un chip ascuns
permanente la sursa divină. în strălucire, S-a prezentat într-un mod foarte asemănător

2.Principiul
împlinirii.
înţelegerii depline la vremea
În cazul primei şi a doua veniri ale
Domnului, există o diferenţă de fond dintre a cunoaşte
şi altor profeţi (Ezechiel 1:26-28; 10:1; Daniel 7:9-10;
Apocalipsa 4:2-3). În acest caz, tronul emitea „fulgere,
glasuri şi tunete” (Apocalipsa 4:5), simboluri ale stăpânirii
datele profeţite şi a avea parte de un asemenea divine în timpuri apocaliptice, elemente prezente în grade
eveniment, în imposibilitatea cunoaşterii exacte cu diferite de intensitate şi în alte perioade, când Dumnezeu
anticipaţie, datorită modului de lucru a lui Dumnezeu, Şi-a manifestat autoritatea executivă (Exodul 19:16;
în baza căruia El alege oamenii, după a fi, nu după a Apocalipsa 11:19).
şti. În toate evenimentele de acţiune mesianică, nimeni Sfera tronului divin este şi adevăratul Cort din cer
nu a ştiut mai dinainte, dar toţi cei pregăţiţi pentru - „Templul cortului mărturiei” (Apocalipsa 15:5), căci
acele evenimente au avut parte de ele în mod pozitiv. Dumnezeu este deopotrivă rege şi preot (Evrei 9:24;
Afirmaţiile Domnului prin care a încadrat momentul Apocalipsa 7:15; 16:17; 21:22). Chivotul legământului
revenirii Lui, au scopul pregătirii şi nu al datării exacte şi altarul evidenţiază dimensiuni ale relaţiilor spirituale
a evenimentelor, ceea ce înseamnă că nici autoritatea dintre Creator şi creaţie (Apocalipsa 6:9; 8:3; 9:13; 11:19;
declanşării evenimentelor, nici codul de interpretare, 14:18). Fiinţa divină este măreţia absolută care primeşte
nu sunt la dispoziţia oamenilor. închinarea întregii creaţii. Scena închinării este descrisă

3.Principiul
spirituală.
participării în funcţie de starea
Diferenţa majoră dintre cei credincioşi
şi cei din lume, la revenirea Domnului, va fi dată de
în imaginea din apropierea tronului, dar şi din imensitatea
cosmosului: „M-am uitat şi împrejurul scaunului de domnie,
în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor am auzit glasul
faptul că deşi nici unii nici alţii nu ştiu când va veni El, cei multor îngeri... Şi pe toate făpturile, care sunt în cer, pe
credincioşi Îl aşteaptă, pe când ceilalţi nu-L aşteaptă. pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste
Sinceritatea, dorinţa de adevăr şi neprihănire, căutarea locuri, le-am auzit zicând: «A Celui ce şade pe scaunul
cu toată inima şi ascultarea fără rezerve, califică un om de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi
înaintea lui Dumnezeu. Aşteptarea este desăvârşită în stăpânirea în vecii vecilor!» Şi cele patru făpturi vii ziceau:
dragoste, căci nicio aşteptare nu poate fi mai pasionată «Amin!»” (Apocalipsa 5:11-13)
decât a celor ce-şi aşteaptă nunta – un simbol al iubirii şi În armata lui Dumnezeu comanda executivă o are
al unirii sfinţilor cu Hristos. O altă dimensiune a relaţiei „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor” (Apocalipsa
Domnului cu noi este cea de Stăpân şi slujitori, care 19:16). „Oştile din cer” (Apocalipsa 19:14), nenumărate
implică o aşteptare activă, ce ne responsabilizează în fiinţe (în viziune), îngeri de diferite ranguri, fideli
faţa Celui ce zăboveşte să vină; dar siguranţa revenirii autorităţii lui Dumnezeu (1 Regi 22;19; Psalmul 103:20-
şi a primirii favorabile este o speranţă purificatoare. 21; Coloseni 1:16; Apocalipsa 5:11), participă la bătălia
Relaţia dintre cele trei principii arată că Dumnezeu ce va reorganiza structura afectată a cosmosului,
se descoperă limitat, rezervându-Şi dreptul să se înfruntând tabăra duşmană a îngerilor răzvrătiţi, adunaţi
descopere pe deplin celor ce rămân aproape de El şi ei pentru „războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui
până la sfârşit. Atotputernic” (Apocalipsa 16:14).
Armata sfântă se completează cu o mulţime de

6 răscumpăraţi în haine albe, care au intrat în bătălie ca
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
foarte evident în evanghelii, iar o parte sunt arestaţi, fiind
imobilizaţi în Adânc – locaţia îngerilor căzuţi, loc unde cei
activi nu voiau să ajungă (Luca 8:31). Cartea Apocalipsa
ne dezvăluie faptul că unii îngeri din fântâna Adâncului
vor fi eliberaţi pentru ultima perioadă a istoriei, ceea ce va
suplimenta forţele întunericului. Aceasta explică puterea
fără precedent în istoria umană a puterilor de amăgire prin
miracole şi forţă (2 Petru 2:4; Apocalipsa 9:1-11; 13:13)
Structurile umane organizate de Satan ca
Stăpânitor al acestei lumi, sunt reprezentate în imaginile
apocaliptice în prim plan prin fiare necreate, monştri,
combinaţii nenaturale ale celor create – simbolul forţelor
distructive rapide şi totale. Diavolul a delegat în plan
uman autoritatea sa fiarei din mare (gr. therion –
animal sălbatic, crud şi neîmblânzit): „Balaurul i-a dat
puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.”
luptători la sol, îndată ce s-au înrolat în oastea sfântă (Apocalipsa 13:2) Ea reprezintă autoritatea umană în plan
(Efeseni 6:10-20). Ei apar în imaginile finale ca biruitori politic, militar şi economic. Cele 7 capete sunt simbolul
pe o mare de sticlă, ceea ce înseamnă un loc de autorităţii absolute, iar cele 10 coarne sunt simbolul puterii
onoare (Apocalipsa 4:6a; 15:2-3). Dimensiunile cetăţii distructive (Zaharia 1:18-21 ). Regii – capetele fiarelor,
şi numărul celor aleşi, dintre fiii lui Israel şi dintre toate au savurat această onoare demonică de aceea au vrut
naţiunile pământului, arată că niciun luptător biruitor nu să fie numiţi: dominus (lat.) / kyrios (gr.) - domnul şi se
va lipsi de la bucuria Împărăţiei ce va să vină şi niciun împotrivesc stăpânirii divine (Daniel 11:36-37; Apocalipsa
soldat căzut la datorie nu va rămânea sub stăpânirea 13:5-6). Ca şi celelalte imperii puternice, care şi-au
celui rău. Până la sfârşitul istoriei acestui veac, „tot impus stăpânirea şi în raport cu poporul lui Dumnezeu,
Israelul va fi mântuit” (Romani 11:26), ceea ce înseamnă de la Babilon la Imperiul Roman, se înscrie în listă şi
„toată rămăşiţa” (Romani 9:27), „oricine va fi găsit scris ultimul„corn” (Apocalipsa 13:1-2a, 17:12-13). „El va
în carte” (Daniel 12:1), fapt valabil pentru toate naţiunile rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri
pământului, pentru cei scrişi în „cartea vieţii Mielului care pe sfinţii Celui Prea Înalt şi se va încumeta să schimbe
a fost junghiat” (Apocalipsa 13:8). Aceste referinţe nu vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp...
indică o predestinaţie arbitrară, chiar dacă Dumnezeu de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.” (Daniel
are autoritate deplină să decidă peste toată creaţia, ci 7:25); „El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi; el va
dovada siguranţei şi reuşitei „după planul veşnic pe care face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe,
l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru” (Efeseni 3:11). va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor. Din
Angajamentele divine, rostite în modul cel mai solemn, cu pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va
jurăminte „pe Cel ce este viu în vecii vecilor” (Apocalipsa îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi şi
10:6), ne cheamă la o dăruire totală pentru cea mai nobilă se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit,
luptă, lupta dintre bine şi rău, dintre viaţă şi moarte. fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.” (Daniel 8:24-25). În
pornirea lui nu-şi va cunoaşte limitele, dar acest împărat

2 Armata balaurului.
fără ruşine şi viclean nu va ajunge să mai lase urmaşi la
Istoria Cosmosului cuprinde o pagină neagră: de la tron, căci nu va mai fi niciodată loc pentru sămânţa celor
răzvrătirea unui înger de rang înalt şi până la eliminarea răi „Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei
completă a lui şi a efectelor răului, de la mândrie la toate trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va
relele şi moarte – „vrăjmaşul cel din urmă” (Isaia 14; arde, zice Domnul oştirilor şi nu le va lăsa nici rădăcină
Ezechiel 28; 1 Corinteni 15:24-28; 1 Timotei 3:6). nici ramură.” (Maleahi 4:1)
Conducătorul forţelor întunericului, numite aşa Pentru a asigura capitalul sufletesc – spiritual al
pentru modul ascuns în care atacă şi lipsa viziunii fiarei din mare, diavolul va folosi în bătălie şi o fiară
eterne, este prezentat în textele biblice sub mai multe din pământ, „care avea două coarne ca ale unui miel”
denumiri, fiecare dintre ele arătând modul lui de (Apocalipsa 13:11). Imaginea indică autoritatea religioasă
lucrare, de luptă: „ispititorul” (Matei 4:3; 1 Tesaloniceni falsă. Ea are scopul seducerii oamenilor, beneficiind de
3:5), „cel rău” (Matei 6:11), „stăpânitorul lumii acesteia” aportul direct al duhurilor înşelătoare: „Săvârşea semne
(Ioan 14:30; 16:11), „domnul puterii văzduhului” (Efeseni mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din
2:2), „balaurul cel mare, balaur roş cu şapte capete, cer pe pământ, în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii
zece coarne şi şapte cununi împărăteşti” (Apocalipsa pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă
12:3), şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela în faţa fiarei.” (Apocalipsa 13:13-14a) Ea este numită
care înşeală întreaga lume... pârâşul fraţilor noştri” şi „prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele,
(Apocalipsa 12:9-10). cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi se
Asociaţii săi principali sunt „îngerii lui” închinaseră icoanei ei.” (Apocalipsa 19:20) Ca sistem
(Apocalipsa 12:4, 9), duhuri rele care acţionează din general, asistăm la construirea unui Babel religios,
exteriorul sau din interiorul oamenilor. O parte dintre aceşti
(continuare în pagina următoare)
7
demoni sunt pe teren, aşa cum sunt observaţi în mod

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)

încercându-se constituirea unui centru de comandă şi răscumpărarea din robie şi redobândirea proprietăţii
control al inimilor oamenilor. Demonologia celestă înfiinţată edenice (Geneza 3:22-23; Isaia 61:1-2; Romani 8:19-
în antichitate la primul turn Babel, reuneşte în final prin 23; Coloseni 1:13-14; Apocalipsa 5:1-10). Domnul Isus
New Age, (o accepţiune religioasă ce poate cuprinde orice Hristos împreună cu oastea Sa va da şi ultima bătălie,
în afară de adevărul pur) premisele dezvăluirii la maxim supunând întreg universul: „...El judecă şi Se luptă cu
a intenţiilor balaurului, ceea ce va fi proba şi motivul dreptate.... Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi,
distrugerii totale a răului din univers şi aşezarea eternă a îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea
tuturor lucrurilor (Daniel 7:26-27; Evrei 12:28-29) o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile... Şi am văzut
O altă imagine apocaliptică prezintă aceeaşi fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca
structură de amăgire din armata balaurului: „..o să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea
femeie, şezând pe o fiară.... Femeia aceasta era Lui. Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins
îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, prorocul mincinos... Amândoi aceştia au fost aruncaţi de
cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. Iar ceilalţi au fost
potir din aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare
ei. Pe frunte purta scris un nume, o taină: «Babilonul pe cal...” (Apocalipsa 19:11‑21); „... ei s-au suit pe faţa
cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.»” pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea
(Apocalipsa 17:3-5) Iată un cadru total natural, feminitatea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit. Şi
este simbolul iubirii, nu al ferocităţii, dar această imagine diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de
arată în modul cel mai clar ce schimbare de natură a reuşit pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi
cel rău să aducă în umanitate. Femeia, în simbolistica munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.” (Apocalipsa 20:9-10)
biblică, reprezintă religia (ceva sacru şi intim; relaţia de Imaginile apocaliptice ne prezintă bătălii în
familie fiind cea mai puternică relaţie umană, fiind un lumea îngerilor: „Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi
simbol şi pentru relaţia dintre Dumnezeu şi om), dar aici îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui
avem o stare apostată şi imorală, ceva perfid şi periculos. s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a
Organizarea religioasă, prin formele cultice idolatre, s-a mai găsit în cer.” (Apocalipsa 12:7-8) Însă, într-o anumită
constituit şi în alte perioade precedente ca imoralitate fază, teatrul central al operaţiunilor, a devenit pământul
faţă de Dumnezeu, iar în asocierea cu autoritatea statului (Luca 10:18). Atunci s-a spus: „Vai de voi, pământ şi
devine foarte dominantă şi reprimantă. Ea va forţa mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie
închinarea către fiară şi balaur, contribuind masiv la unirea mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.” (Apocalipsa
într-un singur sistem a tuturor forţelor răului (Apocalipsa 12:12) Evenimentele se vor precipita şi luptele spirituale
17:1-7). care au fost de-a lungul întregii istorii umane, începând cu
În sens larg, întreaga umanitate care nu slujeşte momentul căderii umane, când Dumnezeu a zis şarpelui:
lui Dumnezeu este Babilonul cel mare – lumea în toate „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa
domeniile şi formele de dezvoltare şi de manifestare ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei
ale progresului şi bunăstării, dar aflată sub puterea zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15) se vor intensifica. Satan şi
demonilor, ale tuturor efectelor păcatului şi ale morţii asociaţii lui se vor lupta cu noi, atât ca şi colectivitate cât şi
(1 Ioan 5:19; Apocalipsa 18:2). Oamenii sunt obiectul de ca indivizi luaţi separat (Luca 22:31-32; Romani 15:30-32;
lucru al balaurului şi al asociaţilor săi, dar şi singurii care 2 Corinteni 2:11; Efeseni 6:10-20; Coloseni 2:1-2; 1 Timotei
au şansa salvării vieţii. Până nu este prea târziu, toţi cei ce 6:12; 1 Ioan 5:4). Ispitiri de „toate felurile” (Luca 4:13) şi
vor să aparţină lui Dumnezeu sunt chemaţi să se dezică „prigoniri” (Marcu 10:30) vor separa biruitorii de înfrânţi,
total de acest sistem: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, căci numai „cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit”
ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile (Marcu 13:13). Toate promisiunile Domnului sunt pentru
ei!” (Apocalipsa 18:4) biruitori: „celui ce va birui...” (Apocalipsa 2:7, 11, 17, 26;
3:5, 12, 21; 21:7). Înfrângerea fizică a credincioşilor prin

3.Bătăliile conflictului cosmic
Încă de la prima venire, Domnul Hristos S-a implicat
direct şi a accentuat conflictul cosmic, după cum a fost
martiraj este tot o biruinţă spirituală (Daniel 8:24; Luca
12:4-9; Apocalipsa 12:11; 13:7). Domnul şi-a avertizat
ucenicii despre conflictul în care au intrat, îndemnându-i
profeţit: „Războinic viteaz, încinge-ţi sabia, podoaba şi să lupte „până la moarte” (Zaharia 9:9; Luca 12:51-53;
slava, da, slava Ta! Fii biruitor, suie-te în carul tău de luptă, Ioan 16:33; Apocalipsa 2:10). El le-a zis: „Iată că v-am dat
apără adevărul, blândeţea şi neprihănirea şi dreapta ta să putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată
strălucească prin isprăvi minunate!” (Psalmul 45:3-4) El puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.”
a biruit primul, ca David pe Goliat şi continuă să rămână (Luca 10:19). Ei au avut parte de multe lupte, dar au
în fruntea oştirilor Sale până la biruinţa deplină, „până va declarat cu încredere: „Totuşi în toate aceste lucruri noi
pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale” (1 Corinteni suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.”
15:25). (Romani 8:37)
Fiul lui Dumnezeu a luptat în ispitiri (Luca 4:1- Imaginile cărţii Apocalipsa prezintă biruinţa divină,
13) şi „a ieşit biruitor prin cruce” (Coloseni 2:15). angelică şi umană asupra răului, în lupta dintre cele două
Prin jertfă – mielul „junghiat”, a luat cartea şi a obţinut scaune de domnie: „scaunul de domnie al lui Dumnezeu

8 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
şi al Mielului” (Apocalipsa 22:1) şi „scaunul de domnie al oamenilor. El ştie că omul nu poate fi fără nicio religie,
Satanei” (Apocalipsa 2:13). Promisiunile biblice adresate de aceea a produs diferite forme idolatre, toate cu scopul
nouă de comandantul nostru executiv – Domnul Isus de a distrage atenţia oamenilor de la Dumnezeu. Pentru a
Hristos sunt mult mai motivatoare decât declaraţiile lui surprinde caracteristicile seducătoare ale închinării false,
Winston Churchill către comunitatea londoneză supusă să observăm cum în fazele primare, în idolatrie, natura a
bombardamentelor germane, ordonate de Hitler, în timpul luat locul Creatorului, prin raportarea „la vedere”, pe fondul
celui de-al doilea Război Mondial. Mesajele lui au avut îndepărtării de Dumnezeu şi cu preţul pierderii adevărului,
menirea să ridice moralul soldaţilor şi al conaţionalilor săi, „fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au
să-i unifice şi să-i facă în final să se bucure de înfrângerea proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat
inamicului, de pace şi libertate. la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat...
şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană

4.Bătălia pentru închinare
Într-un univers spiritual şi material cu două
sisteme aflate în conflict, problema fundamentală este
care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru
picioare şi târâtoare.” (Romani 1:21-23) Viaţa patriarhilor
cu altare fără idolatrie şi Cortul Israelului – locul prezenţei
închinarea: înaintea lui Dumnezeu sau a balaurului, Dumnezeului nevăzut nici de „iniţiatul” Moise şi absenţa
reprezentat prin fiară şi icoana ei. Anunţurile celor trei oricărui detaliu de imagine a Domnului Isus Hristos,
îngeri din Apocalipsa 14 arată atât alternativa închinării prezintă modul de relaţionare corect faţă de divinitate,
cât şi metoda prin care diavolul înşală lumea prin excluzând orice imagine divină, prezentată profeţilor doar
închinarea falsă. Primul „... zicea cu glas tare: «Temeţi‑vă în slava indescifrabilă. Dumnezeu a rămas Cel „pe care
de Dumnezeu şi... închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi niciun om nu L-a văzut”, nici nu-L poate vedea” (1 Timotei
pământul, marea şi izvoarele apelor!»... al doilea...: «A 6:16). Prin Domnul Hristos, s-a desăvârşit închinarea în
căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat „duh şi adevăr” - numai prin credinţă, fără obiecte cultice şi
toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!»... al treilea: fără sanctuarul simbolic din legământul de pe Sinai (Ioan
«Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte 1:17; 4:22-24; Evrei 8-9).
semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul Sistemul demonic religios, sub îngăduinţa divină, a
mâniei lui Dumnezeu... Şi nici ziua, nici noaptea n-au folosit diverse mijloace şi metode de înşelare prin care a
odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine obţinut admiraţia şi în final închinarea oamenilor. Închinătorii
primeşte semnul numelui ei!»” (Apocalipsa 14:6-11). sunt recrutaţi prin seducţie spirituală, prin oferirea libertăţii
Babilonul, reşedinţa „oricărui duh necurat” (Apocalipsa de păcătuire şi promiterea de favoruri imediate sau de
18:2) este centrul de seducţie demonică, de aceea perspectivă. Exact aşa a procedat diavolul şi cu Domnul;
aceste mesaje angelice sunt urmate în textul biblic de o întâi i-a oferit pâine, dat fiind foamea ce o avea, apoi la
menţiune la fel de importantă: „Aici este răbdarea sfinţilor, preţul închinării i-a promis întreaga lume (Matei 4:1-10).
care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Acest mod de lucru va funcţiona până la sfârşit, după cum
(vers. 14) Conflictul cosmic este purtat cu arme specifice este scris, cu scopul alipirii totale de adevăr pentru a nu fi
lumii spirituale, elementele fizice sunt doar efecte ale atraşi de minciună, omul neavând posibilitatea neutralităţii
lumii spirituale. Chiar dacă idolatria a avut întotdeauna spirituale: „Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip;
reprezentări fizice, a fost în fond întotdeauna o atitudine căci (Domnul) nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea
a duhului omului ce a evidenţiat asocierea spirituală. de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii ...
Închinarea este componenta spirituală cea mai profundă a Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot
vieţii omului, care determină existenţa lui terestră şi eternă, felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu
este fenomenul prin care omul aspiră la spiritualitate toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea
şi disciplina prin care se evaluează orice fiinţă creată; pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca
închinătorii se „măsoară” prin templu şi altar (Apocalipsa să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite
11:1-2). De la Babelul antic la Babilonul apocaliptic, o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru
reprezentată prin diverse zeităţi (aparent bune şi rele), ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în
spirite specializate pe domenii: dragoste, prosperitate, nelegiuire, să fie osândiţi. Noi însă, fraţi prea iubiţi de
comerţ, război şi altele, idolatria a fost un pericol permanent Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu
pentru poporul lui Dumnezeu (2 Regi 17; 1 Corinteni pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru
10:14; 1 Ioan 5:21). Închinarea idolatră a fost în general mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.”
o provocare spirituală, dar sub regimurile totalitare, cum a (2 Tesaloniceni 2:3-13) Acest text este foarte explicit în a
fost cultul cezarului, care şi-a atins apogeul prin pretenţiile arăta ordinea operaţiilor, aşa cum rezultă şi din cartea
lui Domiţian, căruia oamenii trebuiau să i se adreseze Apocalipsa: întâi oamenii au oferta lui Dumnezeu, ca
cu apelativul: „domnul şi dumnezeul Domiţian”, a făcut să Adam şi Eva, grădina Edenului, apoi vine promisiunea
curgă sângele martirilor pe fronturile războiului spiritual. şi înşelarea diavolului – aceasta este marea bătălie,
Închinarea în faţa ultimei fiare şi a balaurului (Apocalipsa pierdută de primul Adam şi câştigată de al doilea –
13:4), sub coordonarea profetului mincinos, va fi sistemul Domnul Isus. Pecetluirea este întâi în duh şi apoi în
cel mai perfid şi feroce din istorie, timp în care va încheia carne, căci după biruinţa spirituală în Ghetsimani, a
coloana de martiri (Daniel 8:23-25; Apocalipsa 13:11-15). urmat biruinţa pe cruce, la Golgota. Abia în ultimă fază
Închinarea falsă a fost întotdeauna arma cea se recurge la forţă (Daniel 3:6-7, 11-12; 6:7; Apocalipsa
mai eficace a diavolului, prin care a cucerit inimile
(continuare în pagina 13)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
9
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)

Scr isoa rea a X L V III- a
Chiar ieri, dragă frate, am primit scrisoarea deşertăciunii lucrurilor, cum le numeau, pentru a
ta pe o viforniţă ce urla fără contenire de câteva putea contempla nestingheriţi adevărurile veşnice,
ceasuri bune. Pământul mi se părea o uriaşă navă îşi scoteau chiar şi ochii. Astfel, dă-ţi toate silinţele
ale cărei nesfârşite pânze de omăt erau frământate să trăieşti zilnic ceea ce înveţi, deschide ochii mari şi
şi răsucite în văzduh, abătute spre pământ şi nu aştepta zile mai prielnice, ca să nu se întâmple cu
ridicate iarăşi în înalturi, ca apoi să fie sfârtecate în tine ceea ce scria Horaţiu: „A amâna să-ţi statorniceşti
miliarde de petice albe şi risipite pe faţa cernită a viaţa, te asemeni cu acel călător smintit, care pentru a
ţărânii. Încet, încet, totul se învăluia în neprihănirea trece pe malul celălalt al râului aşteaptă să se scurgă
albă a iernii. Nu la voia întâmplării încep cu aceste apa. El nu se gândeşte că râul curge mereu şi nu se va
observaţii despre vreme, din moment ce din nicio opri niciodată...“ (Epistole II. I, 40)
scrisoare nu lipseşte interesul tău pentru timpul de În ce priveşte cele patru cărţi ale Macabeilor, pe
pe la noi. Se vede că-ţi lipsesc anotimpurile care, care le-am recitit şi eu la vremea mea, pot să fac doar
aşa cum bine am băgat de seamă de-a lungul trei observaţii în legătură cu conţinutul lor (asupra lor
anilor, ţi-au pecetluit adânc simţirea. merită să zăboveşti), conţinut care în parte s-a aşezat
Citind scrisoarea, în tihna ninsorilor albe, am temelie dogmelor creştine şi datorită comentariilor
înţeles toate frământările tale şi nădăjduiesc cu favorabile făcute de unii dintre Părinţii Bisericii.
tărie că într-o zi ne vom întâlni pentru a discuta În primul rând, aici, în aceste cărţi, scrise în mediul
totul, mai pe îndelete, precum şade bine între elenistic alexandrin, am găsit justificată sinuciderea din
prieteni. Am înţeles că ţi-ai sporit aria lecturilor motive religioase (4 Macabei 12:18). În acel text îşi are
tale, propunându-ţi să citeşti literatură iudaică rădăcinile, ceea ce te revolta odinioară, când după ce
intertestamentară, numai să ai grijă, să nu confunzi ai citit acele volume de Martirologii, i-ai numit pe unii
ştiinţa cu înţelepciunea. Prin formaţia intelectuală creştini care, în timpul persecuţiilor căutau moartea cu
pe care ţi-o dă credinţa, tu eşti un evreu, aşa cum tot dinadinsul, sinucigaşii lui Hristos.
ai afirmat adesea. Ştii foarte bine că în Cărţile Apoi am luat cunoştinţă privind învăţătura că, prin
Sfinte, ştiinţa este înţelepciunea, dar numai atâta jertfele ce se pot aduce de către cei vii, soarta celor
cât omul este dispus s-o pună în practică, s-o morţi poate fi uşurată, sau chiar schimbată (2 Macabei
convertească în viaţa de fiecare zi, colaborând 12:44, 45).
astfel cu Dumnezeu la susţinerea Creaţiei Lui. În În al treilea rând, am aflat despre credinţa
contrast, la vechii greci, înţelepciunea era acel nestrămutată, proprie de altfel iudaismului elenistic,
neastâmpăr de a cunoaşte totul, chiar dacă asta că, odată cu moartea, sufletul se desparte de trup şi
nu influenţa cu nimic viaţa filozofului. se înalţă la cer pentru a intra într-o stare paradisiacă
Am citit undeva că vestitele sirene din poemele (4 Macabei 13.17).
lui Homer încercau să amăgească marinarii, În final, socotesc potrivit să te las pe tine să
promiţându-le cunoştinţe „a tot ceea ce se întâmplă evaluezi, după putinţă, implicaţiile în gândirea şi
pe pământ”. Să nu te miri, prin urmare, că cei viaţa Bisericii ale acestor practici şi credinţe iudaice
ce se îndeletniceau cu aşa-zisa înţelepciune, în contaminate şi târzii.
vechea Eladă, ajungeau să nu mai cunoască nici Să nu crezi că întrebările pe care mi le-ai pus
cele mai elementare lucruri din domeniul practic în legătura cu versetul 19 din capitolul 29, cartea
(în afară de ştiinţa de a păcătui). Fapt incredibil, Proverbele lui Solomon, nu mi le-am pus eu însumi,
dar filozoful Porfine elogia în cuvântările sale pe poate chiar înaintea ta, dovadă şi notiţele mai vechi
cei care, în dorul de se sustrage spectacolului risipite prin hârtiile mele. Socotesc potrivit să scriu

10 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
înţelepciunii, ci prietenul celor mulţi (Proverbele 8:16).
Astfel, toţi îl puteau avea pe rege ca şi prieten.
Acesta e un lucru mare, dacă te gândeşti că
dobândea astfel, atât din partea lui Dumnezeu, cât şi
din partea celor pe care-i cârmuia, preţuire, fiindcă nu
văd o pază mai sigură pentru un demnitar decât să‑şi
asigure iubirea lui Dumnezeu şi cea a supuşilor. În
acest caz, el va folosi armele doar pentru pedepsirea
celor răi (Proverbele 14;35b; 20:2, 8). În rest, întocmai
ca prinţul Roboam odinioară, le va folosi doar pentru
paradă (2Cronici 12:11).
Textul biblic sugerează, însă, că nu numai
împăratul trebuia să fie în slujba poporului, ci şi
poporul trebuia să-l preţuiască pe rege, adică metaforic
aici textul la care ai făcut trimitere: „Când nu este vorbind, trupul să susţină sufletul. De aceea Dumnezeu
nici o descoperire dumnezeiască, poporul este fără a ridicat în naţiunea Sa, pe lângă preoţi care învăţau
frâu, dar ferice de poporul care păzeşte Legea.” Într-o Legea pe popor, profeţi care vorbeau direct din partea
scrisoare mai veche, notam că stabilitatea domniei lui lui Dumnezeu cu multă fermitate, fie pentru învăţătură,
Roboam, conform sfatului dat de Solomon, nu avea fie pentru mustrare. Prin viziunile lor, atrăgeau atenţia
temei, atât arsenalul militar, cât o atitudine înţeleaptă poporului asupra importanţei ascultării de Legea
şi de dreptate faţă de supuşi, principiu pe care bătrânii Domnului. Pentru clasa cultă din regatul israelit, aş zice
din preajma lui Roboam l-au susţinut cu convingere că adevărul era primit mai uşor, datorită unei capacităţi
(1 Împăraţi 12:6,7). sporite de judecare a valorii principiilor morale ale Legii.
Nu numai în acest caz, dar stabilitatea domniei Pentru norod în mod special, era nevoie să grăiască şi
depindea atât de atitudinea regelui, care se cerea profeţii, întrucât la învăţătura lor se adăuga şi teama
a fi în conformitate cu Legea lui Dumnezeu, cât şi de Dumnezeu pe care o inspirau, teamă necesară din
de aceea a supuşilor lui. Astfel că regele, dar şi cei punct de vedere pedagogic. Căci unde se cultivă mai
cârmuiţi trebuiau să fie necontenit în şcoala Cuvântului uşor viciile decât în masa poporului, unde învăţăturile
lui Dumnezeu, ca nu cumva dreptatea regelui să fie rele le cresc, iar exemplele lor, atât de rele şi multe, le
nedreptate pentru public, sau nu cumva aşteptările întăresc? Cu cât mulţimea celor ce fac răul este mai
celor cârmuiţi să fie pentru rege îndrăzneli suspecte. mare, cu atât răul pe care-l face individul pare mai
Ca să mă fac mai bine înţeles, îţi sugerez să concepi justificat, căci el este hărţuit, ispitit şi aproape forţat
statul israelit ca pe un organism uman, organism în să creadă mai degrabă în judecata publică decât în
care sufletul este regele, iar trupul, cu mădularele lui, propria lui judecată. Tot timpul în prezenţa celor răi,
norodul, adică supuşii. Pentru ca unitatea şi trăinicia omul ajunge să creadă că e mai nobil să fii nebun
acestui trup să fie neştirbite, e nevoie să fie susţinute laolaltă cu cei mulţi, decât înţelept cu cei puţini sau
de un suflet sănătos şi un trup pe măsură. Dacă unul chiar de unul singur.
din cele doua suferă, tot trupul va suferi. Tu ştii că în această lume toate sunt răsturnate
Bunăoară, dacă regele domneşte fără frică de de la rosturile lor iniţiale, astfel că înţelepciunea în
Dumnezeu şi dispreţuind principiile, întreaga naţiune minoritate va fi socotită uşor nebunie, iar nebunia
va fi schilodită: „Un om sărac care apasă pe cei populară, majoritară, adevărata înţelepciune. Dar este
obijduiţi este ca o rupere de nori care aduce lipsă de de preferat să fii înţelept, chiar de unul singur sau cu
pâine.” (Proverbele 28:30) Mai concret, dacă îi place mai puţini, căci niciodată Dumnezeu n-a fost de partea
să ia mită, ţara peste care stăpâneşte va fi nimicită celor mulţi, ci de partea celor înţelepţi. Decât cu cei
(Proverbele 29:4); dacă este desfrânat, chefliu şi beţiv, mulţi şi fără El, mai bine cu puţini, dar cu El. Să fii sigur,
dreptatea va fi călcată în picioare şi cei nenorociţi că întotdeauna cei puţini, dar cu Dumnezeu, au format
dispreţuiţi (Proverbele 31:3-50). Dacă se înconjoară cu adevărata majoritate.
sfetnici linguşitori şi mincinoşi, niciodată nu va putea Deci profeţii, prin mesajele lor şi adesea prin
afla adevărul curat în vreo pricină, spre a judeca fără gesturile profetice, unele stranii şi scandaloase chiar,
părtinire (Proverbele 29:12). Făcând însă dreptate, în încercau să scoată poporul din cursele păcatului şi
frică de Dumnezeu şi respectându-şi supuşii, ei fiind păgânismului cananeean, trâmbiţând frica de mânia lui
poporul răscumpărat al Domnului, prin actul de judecată lehova. Numai că de fiecare dată, mesajul lor ajungea
înţelept el se va arăta ca stăpân. Prin disponibilitatea chiar şi în cele mai tainice odăi ale casei regale şi cum
spre practicarea principiilor de dreptate faţă de cei adesea regii întreţineau apostazia în Israel, ei s-au
împricinaţi, el se va dovedi nu numai instrumentul

11
(continuare în pagina următoare)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Am învăţat să învăţăm şi învăţând ne învăţăm
„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este
datoria oricărui om”.(Eclesiastul 12:13)

dovedit ostili, ucigând profeţii sau alungându-i din ţară. măsură pentru individul credincios, indiferent unde s-ar
Aşa au făcut împăraţii Asa, Ahab, loas etc, dar odată afla acesta. Îndrăznesc această observaţie întrucât,
cu izgonirea lor, urma un proces rapid de degradare din discuţii mai vechi, am înţeles că din acest punct
morală, căruia nimeni nu-i mai putea pune stavilă şi de vedere negai vehement că cel credincios trebuie să
care atrăgea mânia lui Dumnezeu, ducând inevitabil la fie ancorat în social, că poate fi binecuvântat cu bunuri
destabilizare naţională (2 Împăraţi 17:13; Daniel 9:10). materiale ca răspuns din partea lui Dumnezeu la un
Iată de ce cred că şi astăzi este nevoie să fie mod de viaţă trăit în frică de El. Suntem totuşi oameni
cultivat cu interes, dar şi cu mare grijă. în bisericile şi aceste componente ale fericirii, rămân esenţial
creştine, spiritul profetic, căci se dovedeşte că norodul, valoroase şi merită să le râvneşti, să lupţi chiar,
chiar şi după atâtea veacuri, tot norod a rămas, dar nu pentru ele, iar odată obţinute, să le valorifici zi de zi cu
numai pentru el, ci şi pentru cei care-l conduc. Căci înţelepciune şi mulţumind lui Dumnezeu.
dacă în ignoranţa celor dintâi, păcatul găseşte terenul Ştiu că doreşti să fii un profet, a fost dorinţa ta
cel mai fertil spre a creşte şi a aduce roade, la cei secretă dintotdeauna. Pentru asta însă, roagă-te
din urmă beţia poziţiei în care se află le ia minţile şi mereu şi echilibrează-ţi această dorinţă cu cuminţenia
le alterează judecăţile. Textul pe care tu mi l-ai trimis, celui care aşteaptă mandatul lui Dumnezeu şi nu altfel.
este la urma urmei, un îndemn pentru Roboam ca, Crezi că dacă participi la acele rugăciuni ce produc un
alături de alte valori spirituale, să susţină în regat şi zgomot greu de suportat ai şanse mai mari să devii
spiritul profetic pentru ca poporul să fie învăţat. Cărţile profet? Adevăraţii profeţi, sunt precum perlele, se
împăraţilor, consemnează pe vremea lui doar un singur formează fără larmă. Citatul pe care mi-l recomanzi,
nume de profet, Şemaia (1 Împăraţi 12:22). din masivul volum Teologie sistematică, semnat de
Acum, dacă aş diseca funcţia profeţiei, având în teologul american Wayne Grudem, de la pagina
vedere doar acest verset trimis de tine, aş nota cel puţin 1071, nu numai ca mă indispune, ci chiar mă revoltă:
trei funcţii: să aibă un caracter public; să întărească în „Grupurile de studiu biblic şi rugăciune de acasă oferă
sufletele credincioşilor respectul şi interesul pentru de multe ori circumstanţe potrivite şi-şi pot încerca
Legea lui Dumnezeu; ascultarea de profeţie şi celelalte darurile de învăţători sau rugăciune de mijlocire,
să aibă ca urmare fericirea. încurajare, proorocie sau vindecare”. Cum? Ca să-ţi
Dacă aş încerca acum să pun în termenii cărţii dai seama că ai darul profeţiei sau nu, trebuie mai întâi
Proverbele conţinutul cuvântului fericire, nu pentru un să proroceşti şi pe urmă să te ţii de urmele ei ca să
individ, cât pentru naţiunea israelită, în întregul ei, aş vezi dacă-şi are împlinire sau nu-şi are? Adică, să vezi
avea următoarea înţelegere: cât de mulţi sau cât de puţini sunt cei pe care i-ai
1. Securitate naţională, adică pace în ţară şi minţit sau le-ai spus adevărul? Să faci din cugetele
la hotare: „Când te vei culca vei fi fără teamă şi când fraţilor, un poligon în care să probezi dacă ai darul
vei dormi, somnul îţi va fi dulce. Nu te teme nici de profeţiei sau nu?
spaima năpraznică, nici de o năvălire din partea Pentru asta ar trebui să organizăm adunări
celor răi.” (Proverbele 3:24,25.); „Când sunt plăcute de rugăciune, în care darurile să nu fie luate în
Domnului căile cuiva, îi face prieteni şi pe vrăjmaşii lui,” serios, fiind doar adunări de probă şi cel mult
(Proverbele 16:7); „Frica de Domnul duce la viaţă şi cel rodaj duhovnicesc. Oare ce sminteli vor mai
ce o are petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de pune stăpânire pe minţile acelor carismatici care
nenorocire” (Proverbele 19:23); n-au credinţa şi răbdarea de a aştepta să lucreze
2. Stabilitate în ţară: „Căci oamenii fără prihană Dumnezeu? Frate, este nebunia nebuniilor! E ca
vor locui ţara şi oamenii neîntinaţi vor rămânea în ea.” şi cum, dorind să vedem care oameni vor avea
(Proverbele 2:21,22); Cel neprihănit nu se va clătina harul să se înalţe la cer atunci când va veni răpirea
niciodată, dar cei răi nu vor locui in ţară.” (Proverbele Bisericii, la cea de-a doua venire a Domnului Isus,
10:30); ne-am hotărî să-i zvârlim din când în când în tăriile
3. Prosperitate în ţară: „Cetatea se înalţă văzduhului, folosindu-ne de tunul imaginat de
prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este Jules Verne. Iartă-mă!
surpată prin gura celor răi.” (Proverbele 11:11); Cu drag!
4. Demnitate naţională: „Neprihănirea înalţă
pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.’’ Zaharia Bica
(Proverbele 14:34)
Să nu-ţi închipui însă că aceste binecuvântări pot
fi experimentate doar de o comunitate teocratică, cum a
fost cea israelită. Ele-şi păstrează valoarea într-o bună

12 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
(continuare din pagina 9)
fanii – închinătorii lor, filmele cu alte „zeităţi” şi închinători,

IMAGINI APOCALIPTICE luxul nefolositor, aflat în patrimoniul Mamonei, facebook-
ul cu un milion de închinători în numai zece ani şi lista

Conflictul cosmic
ar putea continua cu tot ceea ce zilnic pasionează chiar
pe cei ce nu se cred închinători la idoli. Totuşi, pasiunile
lor sunt asociate cu stări păcătoase de o natură sau alta,
listate în textele biblice, dar nu în exclusivitate, căci lista
13:15-17), pentru generalizarea închinării, situaţii în faptelor firii pământeşti se încheie cu cuvinele: „şi alte
care rezistă numai cei ce au o relaţie vie şi stabilă cu lucruri asemănătoare cu acestea” (Galateni 5:21). Aceste
Dumnezeu (Daniel 3:16-18; 6:10, 20; Apocalipsa 13:8) apropieri vinovate de ultima închinare ce va pecetlui
Domnul şi-a înzestrat armata Sa cu „armele de soarta celor din ultima generaţie pentru vecii vecilor, se
lovire şi apărare pe care le dă neprihănirea.” (2 Corinteni datorează faptului că neglijăm profeţia apostolului care a
6:7) „Armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii avertizat că „în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci
pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu oamenii vor fi... iubitori mai mult de plăceri decât iubitori
ca să surpe întăriturile...” (2 Corinteni 10:3-4) Poruncile de Dumnezeu.” (2 Timotei 3:1-4) În aceste condiţii, i-am
care au urmat celor referitoare la relaţia cu divinitatea spus unuia care acceptase aproape toată oferta diabolică
(poruncile I-IV - Exodul 20:1-11), au fost urmate de pentru creştinii zilelor noastre: „N-ai nicio şansă să scapi
porunci ce stabileau relaţiile interumane (poruncile VI-X - de 666, căci ai ajuns deja la 660 şi nu vrei să renunţi la
Exodul 20:12-17). O gândire curată dată de o cunoaştere lucrurile lumeşti care ţi-au cucerit inima !”
corectă îndepărtează orice atac la nivelul minţii şi orice Toate vor merge împreună până când se va zice:
asociere păcătoasă, pentru că închinarea adevărată „secerişul pământului este copt” (Apocalipsa 14:15).
trebuie să fie urmată de un mod de viaţă – slujire Închinarea falsă este avertizată şi apoi pedepsită cu mânia
sfântă. Strategia armatelor stăpânitorului lumii acesteia divină. Pedepsele apocaliptice sunt irevocabile. Mesajele
contează pe asocierea elementului religios (natural prin de atenţionare îi privesc doar pe oameni. Scripturile nu
creaţie) cu împlinirea dorinţelor / poftelor naturii afectate conţin apeluri către spiritele rele. Pentru ele sunt numai
de păcat (Apocalipsa 12:9). Închinarea falsă presupune porunci punitive, temporare sau eterne. Numai oamenii
o viaţă păcătoasă, prin colaborarea cu Diavolul; întâi mai pot scăpa, dacă nu s-a rostit încă sentinţa lepădării din
apare idolatria, adică adandonarea relaţiei corecte cu partea lui Dumnezeu, ca urmare a abandonării deliberate
Dumnezeu, urmează imoralitatea, căci după duh, cade şi de durată a Celui ce putea să-i salveze de la moarte
uşor în luptă trupul, apoi apar toate păcatele pentru care (Apocalipsa 14:9-11). Ultimele pedepse – urgiile divine
oamenii vor răspunde la judecata lui Dumnezeu. Aşa a nu mai cuprind şi mesaje sau evidenţe de salvare. Odată
început istoria bătăliilor pierdute: „De aceea, Dumnezeu închis Templul şi uşa Stăpânului, totul va fi prea târziu
i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; (Luca 13:24-27; Evrei 4:1-2; Apocalipsa 15:8; 16:1).
aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în În concluzie, conflictul cosmic a fost posibil şi permis
minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat de Dumnezeu prin natura creaţiei. Libertatea – dreptul de a
făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! alege – a generat şi în cazul omului, ataşarea de o parte sau
Amin. Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia alta a paradigmelor şi a baricadelor spirituale. Bătăliile care
unor patimi scârboase... Fiindcă n-au căutat să păstreze au activat toate fiinţele create, prin atracţiile în jurul unuia
pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în din cele două tronuri de domnie ce aşteaptă închinare,
voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. vor dovedi în final atributele şi proiectele desăvârşite ale
Astfel au ajuns plini de...” (Romani 1:21-29). Relaţia dintre lui Dumnezeu. Pentru toată eternitatea viitoare, va străluci
practicile idolatre şi întreaga gamă de păcate apare şi în sfinţenia, dar şi dragostea divină, în atmosfera din jurul
descrierile apocaliptice: „Ceilalţi oameni... nu s-au pocăit de tronului Creatorului, aşa cum este prezentată în întreaga
faptele mânilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor... revelaţie biblică. Când se va rezolva problema răzvrătirii şi a
Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici păcatului, Duhul Sfânt va mişca în armonie perfectă întreaga
de curvia lor, nici de furtişagurile lor.” (Apocalipsa 9:20-21) creaţie şi Dumnezeu va primi slava cuvenită pentru creaţie
Închinarea adevărată implică sfinţire, prin apropierea de şi mântuire, atunci se va împlini cuvântul: „Dumnezeu să fie
un Dumnezeu sfânt, reflectând atmosfera din jurul tronului totul în toţi.” (1 Corinteni 15:28). Ataşamentul total faţă de
din cer. Această cerinţă este firul de aur al întregii revelaţii Dumnezeu şi cauza Sa, ceea ce înseamnă în acelaşi timp,
biblice. „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt”, este scris la fel în împotrivirea fermă în orice circumstanţe faţă de tot ceea ce
Levitic 11:44 şi 1 Petru 1:16. Bătălia pentru o închinare aparţine răului, este alegerea noastră de a trăi în sistemul
adevărată este evidenţiată şi în mesajele adresate celor guvernat de diavolul în lumea acesta sau dorinţa supremă de
şapte biserici, mesaje actuale în toată istoria creştină. a veni Împărăţia lui Dumnezeu . Conflictul acesta va dovedi
Pierderea bătăliilor în majoritatea cazurilor a fost printr-o iubirea fiinţelor create faţă de Creator, iubire care va permite
teologie eronată sau printr-o abandonare a practicării convieţuirea pentru eternitate în cortul lui Dumnezeu, fără
sincere a crezurilor afirmate. nicio ameninţare, a celor biruitori, când ne vom întoarce la
În vremea noastră idolatria este în floare, dar din vatră după terminarea războiului, să trăim fericiţi şi în pace,
nefericire, în timp ce ne miră tendinţele permanente visul oricărei fiinţe create după chipul lui Dumnezeu.
ale evreilor spre religiile canaanite şi înălţimile lor,
contemporanii noştri sunt la fel de atraşi de locurile de Iosif Anca
distracţie ale lumii aflate în întuneric. Sportul cu idolii şi
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
13
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea
Fiinţei Lui...”(Evrei 1:3)

dialogul Împăcării
Iertarea este o problemă a lui Dumnezeu, dar şi a pe celălalt. De aceea, Domnul Isus, când vorbeşte de
oamenilor, care trebuie să dea şi să primească iertare. păcatul pe care mi-l face mie cineva, eu am dreptul să-l
O familie din Biblie, care a ajuns o naţiune ce a mustru, dar cu scopul de a-l câştiga, nu de a-l alunga:
supravieţuit până în zilele noastre, este Israelul. Această „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l
familie avea în prima generaţie doisprezece băieţi şi o între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele
fată. Una din cele mai nedorite stări în casa lor a fost pizma tău.” (Matei 18:15) Dorinţa împăcării trebuie să fie mai
unor fraţi pe Iosif, ce s-a acutizat cu un gând criminal, iar mare decât dorinţa slujirii sfinte, căci relaţiile trebuie să
în final, l-au vândut rob în Egipt. Prăpastia urii a reuşit să fie în ordine în egală măsură cu Dumnezeu şi cu oamenii,
fisureze familia şi să creeze multă suferinţă şi amar fără potrivit învăţăturii Domnului, care a zis: „Aşa că, dacă îţi
mângâiere. Dar Dumnezeu, care avea un plan măreţ cu aduci darul la altar şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău
această familie, pe fondul unei crize economice mondiale are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului
- „foamete”, a reuşit să-i pună din nou faţă în faţă, pe şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de
agresori cu victima lor. Ajunşi într-un moment de criză, ei adu-ţi darul.” (Matei 5:23-24) Aceasta în conformitate cu
îşi mărturisesc păcatul fără să ştie că Iosif este egipteanul sfatul: „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi
în faţa căruia sunt judecaţi: „Ei au zis atunci unul către în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18)
altul: «Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci
am văzut neliniştea sufletului lui, când ne ruga şi nu l-am
ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.»”
(Geneza 42:21-22) Mai târziu stau din nou faţă în faţă cu
2.Cererea de iertare: Vinovatului să-i pară rău şi
să aibă tăria să-şi ceară iertare. Cererea de iertare,
fără părere de rău, nu are valoare, căci este scris: „Şi
Iosif, atunci când le descoperă identitatea lui, însă nu are dacă-i pare rău...” (Luca 17:3) Aceasta uneori necesită
loc un dialog definitiv al împăcării măcar că Iosif le spune intermediari, dar intermediarul trebuie să fie un om
că i-a iertat. „Iosif a zis fraţilor săi:«Eu sunt fratele vostru integru, apreciat de ambele părţi. Aşa au folosit fraţii lui
Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. Acum nu Iosif vorba tatălui lor, care a fost apreciat de toţi. Dacă
vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi.. A îmbrăţişat de asemenea privim la Domnul Isus, observăm că El nu numai că a
pe toţi fraţii lui, plângând. După aceea, fraţii lui au stat de iertat, dar a şi formulat cererea de iertare în locul celor
vorbă cu el.” (Geneza 45:3-15) vinovaţi. „Isus zicea: «Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!»”
Dialogul împăcării lor s-a finalizat mai târziu, când (Luca 23:34a) La fel a procedat şi Ştefan martirul, când
ei i-au zis lui Iosif, potrivit cu ceea ce i-a învăţat tatăl lor: „...a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: «Doamne, nu
„«„Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au le ţine în seamă păcatul acesta!»” (Fapte 7:60)
făcut rău!...» ... Iosif le-a zis: «Fiţi fără teamă; căci sunt eu
oare în locul lui Dumnezeu? Voi, negreşit, v-aţi gândit să-
mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine ca să
împlinească ceea ce se vede azi, şi anume: să scape viaţa
3.Răspunsul de iertare: Un om care regretă ceea
ce a făcut are nevoie de iertare, de un răspuns din
partea celui vătămat. Ce greu e pentru cineva care îşi
unui popor în mare număr. Fiţi, deci, fără teamă, căci eu cere iertare cu căinţă adevărată, să primească un răspuns
vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri».” Şi i-a mângâiat şi negativ, sau ceva ce ocoleşte iertarea. Ca de exemplu,
le-a îmbărbătat inimile.” (Geneza 50:15-21) Era necesar dacă primeşte răspunsul: „Să te ierte Dumnezeu!” fără să
acest dialog în care cei vinovaţi să-şi ceară iertare şi cel i se spună: „Te iert şi eu!” E adevărat că cel ce greşeşte
păgubit să răspundă oferind iertare. Unii oamenii cred aproapelui indirect, greşeşte şi faţă de Dumnezeu şi are
că timpul le rezolvă pe toate, adică dacă trece timpul, se nevoie de iertare şi de la Dumnezeu, dar şi de la cel
uită de la sine, însă lucrurile nu stau chiar aşa. Pentru căruia i-a greşit. Iosif a dat răspuns de iertare cu lacrimi,
împăcare, trebuie să existe câteva elemente: i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.
Să ne ajute Dumnezeu să avem o dorinţă bună de

1.Dorinţa împăcării: Nu se poate realiza o împăcare,
atâta timp cât măcar una din părţi nu doreşte
împăcare şi să ne procurăm mai multe cereri de iertare şi
adeverinţe cu răspuns la cererile de iertare!

14
împăcarea. Când doreşti să te împaci, vrei să-l câştigi Cristian Dan

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,... şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

Examenul pentru permisul de conducere
În data de 11.01.2006, Dumnezeu m-a botezat în felul lor, închinându-se la icoane şi cerând ajutorul
cu Duhul Sfânt în biserica Maranata din oraşul nostru. sfinţilor, iar cine va lua din prima permisul de conducere
În ziua respectivă, Dumnezeu a făcut o schimbare radicală auto cu maxim de punctaj, acela se închină corect la
în viaţa mea. De atunci, în fiecare zi, mă gândesc cum Dumnezeul adevărat şi colegii au căzut de acord.
să fiu mai plăcut Domnului, scop în care mă rog să-mi Întâmplarea a făcut ca toţi colegii cât şi preotul să
dea putere să-I rămân credincios. Am început să citesc fim examinaţi în aceeaşi zi, atât teoretic, cât şi practic.
din Biblie şi să înţeleg tot mai mult Cuvântul Domnului. Dându-ne seama în ce situaţie ne aflam eu şi fratele ce
Aşa înţelegeam tot mai mult din cele scrise şi primeam era coleg cu mine, vorbeam despre lupta spirituală în
putere şi înţelepciune. Astfel am înţeles că rostul meu care am intrat, pentru că ne-a încercat frica şi necredinţa,
pe acest pământ este să slujesc Domnului, vorbind dar nu ne-am lăsat învinşi. Am început să ne rugăm şi
şi celor din jurul meu despre măreţul har al mântuirii. să postim tot mai mult pentru cauza aceasta. Totodată
Îmi amintesc că eram în clasa a XI-a la Liceul ne‑am dat silinţa să învăţăm foarte bine, atât teoretic cât
Agricol A. M., când am primit Duhul Sfânt şi în noua mea şi practic pentru acel examen. Eram nelipsiţi la slujbele
dorinţă, colegii m-au văzut că sunt absent de la activităţile de peste săptămână din casa Domnului şi de la cercurile
păcătoase de până atunci şi că în pauze citeam Biblia. de rugăciune. Într-una din zile, fiind la rugăciune, Domnul
Aceasta i-a determinat să mă întrebe ce s-a întâmplat cu ne-a vorbit prin prorocie la amândoi astfel: „Nu mână
mine. În special unul din colegi, de religie ortodoxă, fiind omenească vă va veni în ajutor, ci însuşi Duhul Sfânt
cel mai apropiat de mine, s-a interesat mai îndeaproape vă va şopti ceea ce aveţi de scris. Amin!” Acest cuvânt a
de cele petrecute cu mine. Eu le-am răspuns tuturor că fost o întăritură puternică din partea lui Dumnezeu pentru
L-am primit pe Domnul Isus în inima mea şi vreau să fiu noi. Ne-am bucurat foarte mult, că Dumnezeu ne-a dăruit
în totul plăcut Lui. Ceilalţi colegi s-au îndepărtat de mine, noi puteri de a lupta şi de a susţine adevărul Scripturii.
dar acel coleg îmi punea multe întrebări referitoare la În ziua examenului, aflându-mă la partea teoretică,
cele sfinte, pentru ca într-o zi să-mi spună că doreşte am început să citesc întrebările, dar parcă nu înţelegeam
să vină şi el la adunare. Eu îi spuneam să vină doar nimic şi nu mai ştiam nimic. Atunci am început să mă
duminica căci peste săptămână aveam numai stăruinţă rog lui Dumnezeu: „Doamne ai spus că ne vei ajuta,
şi mă gândeam că nu o să înţeleagă lucrarea aceasta. te rog ajuta-ne spre slava Numelui Tău, să vadă toţi
El a insistat să vină şi, spre uimirea mea, Dumnezeu colegii că Tu eşti singurul Dumnezeu adevărat şi numai
l-a botezat cu Duhul Sfânt. M-am bucurat foarte mult Ţie trebuie să ne închinăm.” Din clipa următoare, Duhul
de el şi de faptul că aveam cu cine să împărtăşesc Sfânt a început să-mi şoptească răspunsurile. Terminând
în fiecare zi, chiar şi la şcoală, bucuriile sfinte. chestionarul am ieşit afară, aşteptând rezultatele. În timp
Pe data de 6.08.2006, Dumnezeu n-e-a ajutat pe ce aşteptam, colegul credincios mi-a spus că nici el nu a
amândoi să încheiem legământul cu Domnul în apa mai ştiut nimic, apoi rugându-se lui Dumnezeu, în clipa
botezului. De atunci încolo, mai mult îi evanghelizam pe următoare Duhul Sfânt a început să-i şoptească şi lui
colegii noştri şi le spuneam de vestea bună a mântuirii. răspunsurile. Astfel, am văzut amândoi împlinindu-se
Uneori ne contraziceau şi îşi băteau joc de noi, dar cuvântul de prorocie ce l-am avut înainte de examen.
alteori ne ascultau cu atenţie. Vorbind despre multe Anunţându-se rezultatele şi constatând faptul că
teme din Biblie, aproape în fiecare pauză şi în fiecare doar eu şi Bogdan din toată clasa am luat examenul
oră de religie ortodoxă, fiindcă era la mijlocul orarului teoretic cu punctaj maxim, ceilalţi colegi şi preotul
acelei zile şi noi eram obligaţi să stăm la ora lor, chiar nepromovând examenul, au fost şocaţi, dar în ura şi
dacă eram de altă confesiune religioasă. Într-una din necredinţa lor, au început să-şi bată joc şi să vorbească
orele de religie am început să vorbim de modul şi felul de urât cu noi. Atunci le-am zis, dacă Îl vor pe singurul
închinare înaintea lui Dumnezeu, spunându-le că este Dumnezeu adevărat, sfânt şi drept şi se vor închina
păcat să te închini la icoane, explicându-le de fiecare doar Lui în modul arătat de Biblie, doar aşa Dumnezeu
dată, cele afirmate cu texte biblice. Colegii, împreună cu le va ierta păcatul şi îi va ajuta să obţină permisul. Ei au
preotul, mă contraziceau şi îmi spuneau că nu e păcat continuat cu batjocură la adresa Dumnezeului nostru cât
să te închini la icoane şi la sfinţi. Întărătându-mă în duhul şi a noastră, dar El le-a arătat că ceea ce s-a întâmplat
meu, le-am zis să avem o dovadă practică. Aceasta s-a a fost un semn, pentru că nici la examenele următoare,
ivit în perioada lunilor aprilie – iunie, când aproximativ niciunul din ei nu a reuşit să obţină permisul de conducere.
80% din clasă am început să facem şcoala de şoferi. La o În urma acestei experienţe, Dumnezeu ne-a întărit
conversaţie, cu două săptămâni înaintea examenului de şi până astăzi, îl laud şi Îi mulţumesc căci ori de câte ori
la şcoala de şoferi, vorbind tot despre modul de închinare înalţ glasul către El, mă ascultă şi mă trece mai mult ca
înaintea lui Dumnezeu, am spus că eu şi colegul meu biruitor prin toate lucrurile. Slăvit să fie Numele Lui!
credincios ne vom ruga lui Dumnezeu, fără a ne închina I.L.
la icoane sau cerând ajutorul sfinţilor, iar ei să se roage

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
15
Carte în serial
„Mai Sunt multe alte lucruri pe care le-a
fãcut Isus...”(Ioan 21:25a)

Ridicaţi - vă!
Înce pe ju dec a ta! partea a VIII-a

Viața merge înainte eu mă rugam în gând, în patul meu, el m-a atins şi mi-a
ordonat:
După judecată, am ajuns în celula 181, unde - Dă cheile încoace!
ajungeau numai criminalii. „Laolaltă cu cei fărădelege“, Surprins, la început n-am înţeles ce vrea, apoi
mi-am zis eu. Isus a venit să mântuiască ce era pierdut m-am gândit că mă consideră un om slab şi vrea să-mi ia
şi a fost atârnat pe lemn, în mijlocul tâlharilor. Mi se pare lucrurile din valiză. M-am adresat lui Dumnezeu în gând
normal să se întâmple la fel şi celor pe care Domnul i-a şi mi-a venit răspunsul: „Dacă-ţi ia cineva haina, lasă-i şi
ales să-L urmeze. Apostolul Petru scria: „Nimeni din voi cămaşa.“ I-am întins cheile. Le-a luat şi a început să sară
să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ sau ca făcător de rele, de bucurie. Chiar atunci gardianul a deschis gemuleţul de
sau ca unul care se amestecă în treburile altuia“ (1 Petru la uşă. Colegul şi-a pus cheile în buzunar şi, de bucurie,
4:15-16). Aceste cuvinte mă întăreau în momente de a vrut să facă o glumă, desfăcându-şi două degete,
ispită. Satan era foarte supărat pe credincioşi şi-i arunca le-a băgat în gemuleţ. Gardianul s-a speriat şi a strigat.
în diferite locuri şi-n diferite celule. Repede s-au adunat mulţi gardieni, l-au scos afară şi,
În oraşul Kotlas, se construia o fabrică de hârtie. chiar pe coridor, au început să-l bată şi apoi am auzit cum
A fost o lucrare foarte grea. Muncitorii au venit la lucru, l-au târât undeva. L-a costat scump acea glumă. După
dar după scurt timp, au plecat. Au trimis armata să bătaia primită, a stat 15 zile în arest. Când l-au adus în
lucreze, dar nici aceştia n-au rezistat prea mult. Atunci celulă, s-a uitat cu ochii trişti la mine, a scos cheile din
au trimis deţinuţii şi în primul rând pe cei ca mine. buzunar şi mi le-a dat. Cred că a înţeles că nu trebuie
Trebuia să car roabe cu balast. Alimentaţia era slabă să întorci rău pentru bine. Toţi din celulă au rămas uimiţi
din punct de vedere caloric, munca, până la extenuare. când eu, liniştit, îi dădusem cheile mele, şi acum ziceau
Norma trebuia să ţi-o faci, altfel treceai la şi mai puţină că precis Dumnezeu l-a pedepsit pentru mine. După acel
hrană şi la arest. În lagărul acesta am stat aproape un incident, omul acela a devenit foarte ciudat. Parcă şi-a
an. Mama a venit pe la mine şi mi-a adus o Biblie, dar pierdut minţile; nu vorbea, tot căuta ceva pe jos. Ţi-era
la percheziţie mi-au luat-o şi m-au trimis la carceră, milă să-l priveşti.
15 zile şi nopţi, la arest. Era iarnă, frig. Temperatura Pe mine m-au mutat în lagărul Iertevo, unde am stat
ajungea la -30, -40°C. Geamurile erau sparte şi, în loc doi ani şi jumătate.
de sticlă, atârna o cârpă. Aceasta era pedeapsa servită Am fost trimis la muncă în pădure, m-au lăsat în
tuturor deţinuţilor. În primii ani de lagăr, am rezistat rampă, unde trebuia să curăţ buştenii de rumeguş. Am
datorită condiţiei mele fizice dobândite în armată. În fost foarte mulţumit, aveam suficient timp de rugăciune.
acele 15 zile de arest, n-am dormit aproape deloc de I-am mulţumit lui Dumnezeu că mi-a dat ocazia să stăm
teama răcelii; făceam sărituri de pe loc, sperând să de vorbă. Un creştin plin de Duhul Sfânt este ca o bombă,
mă încălzesc cât de cât. Lăudat să fie Domnul că m-a gata să explodeze. Lagărul era plin de droguri, alcool,
ferit de tuberculoză! Peste câteva zile, iar am ajuns la jocuri de cărţi ... (deţinuţii primeau şi bani pentru munca
carceră, pentru 10 zile. A urmat reanalizarea cazului depusă şi aveau pe ce să-şi facă rost de ele). Deodată
meu şi am fost transferat. În 2 Corinteni, apostolul Pavel în lagăr a apărut Biblia. Lagărul s-a pus în mişcare. Un
scria despre pericolele prin care a trecut. Am ajuns să deţinut se pricepea la cazane de fiert ţuică şi şi-a încropit
am şi eu asemenea experienţe. un mic atelier în secret. Făcea ţuică şi o dădea la deţinuţi,
Îmi aduc aminte de o întâmplare: încă din Kotlas, care sub influenţa alcoolului provocau multă pagubă.
în grupă cu mine era un tânăr deţinut, provenit din casa Deţinutul care făcea ţuică s-a întors la Dumnezeu. A fost
de copii. Era orfan de ambii părinţi. Mi-era milă de el şi anunţat şeful lagărului şi deţinutul a fost chemat la raport:
împărţeam cu el tot ce aveam. L-au transferat şi pe el - Este adevărat că te-ai predat lui Dumnezeu?, l-a
împreună cu mine şi a stat cu mine în celulă, mai bine de întrebat şeful.
două săptămâni. Eu aveam o valiză în care îmi ţineam - Vă rog să mă iertaţi pentru tot răul făcut, acum sunt
lucrurile, iar cheile le ţineam în buzunar. Într-o seară, când un credincios, a răspuns el.

16 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
- Nu ne-am putea duce aşa repede şi până la
Moscova, la biserică?
- E cam devreme pentru tine, a răspuns îngerul.
S-a uitat la mine şi a dispărut, dar eu l-am simţit tot
acolo. Rămânând singur, am început să merg de-a lungul
coridorului şi m-am oprit în faţa altei uşi. S-a deschis uşa
şi m-am trezit într-o cameră plină de deţinuţi narcomani.
Unul dintre ei m-a recunoscut şi mi-a zis:
- Ivan Petrovici, dă-ne pâine!
Când mi-am revenit, am început să mă plimb şi să
meditez la ce ar putea însemna această experienţă. A fost
superb, Duhul Sfânt era peste mine.
Seara a venit gardianul şi mi-a zis:
- Ivan Petrovici, ieşi afară! Mi-a întins o hârtie.
- Semnează aici, ai primit regim special, zise el.
- Da, pe trei luni, am zis eu.
- Dar tu de unde ştii?, s-a mirat el.
- Nu pot să cred, tu chiar crezi în Dumnezeu sau faci
- Îngerul Domnului mi-a spus.
pe grozavul?
- Cine?
- Cred cu adevărat!
- Cineva care a venit la mine; acum a plecat, am zis eu.
- Ştii ceva, a zis şeful, peste două zile, tu te duci
El m-a închis din nou în celulă şi a continuat să se
acasă, iar Fedotov, pentru că te-a făcut să crezi în
mire. Peste câteva zile m-au scos afară şi mă duceau pe
Dumnezeu, 10 zile la arest!
coridor. Ne-am oprit lângă acea uşă, pe care mi-a arătat-o
După 10 zile, au urmat încă 15. Când stai în
îngerul. Acolo chiar erau narcomanii, aduşi din toate
cămăruţa aceea mică, singur, ai timp de meditaţie şi
lagărele. Era ceva groaznic: oameni slabi, numai piele
odihnă. Am început, stând acolo, să-l înţeleg mai bine
şi os, stăteau acolo toţi grămadă. Cam peste trei ore, a
pe Ioan Botezătorul, să înţeleg ce înseamnă să fii singur.
venit cineva şi a zis că nu acolo trebuia să fiu dus. Eu am
Aceasta înseamnă timp suficient pentru meditaţie, timp
răspuns că tocmai aici trebuia să ajung, pentru că unul
suficient pentru rugăciune. Ioan Botezătorul era închis
dintre narcomani m-a recunoscut, era din acelaşi lagăr cu
şi eu am înţeles starea lui, pentru că în jurul meu erau
mine, s-a apropiat şi m-a rugat să le vorbesc de Dumnezeu.
numai pereţi. Ne despărţeau aproape 2000 de ani, dar
Aşa a început predicarea mea, evanghelizarea în celulă.
ce aproape eram, din punct de vedere spiritual. Inima lui
Dacă aţi fi văzut cu câtă sete ascultau!
ardea pentru Israel, iar inima mea, pentru toată Rusia.
Cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este fără
Ioan Botezătorul nu a făcut niciun compromis, spunea
margini. Dacă omul cade şi ajunge jos de tot, dragostea
adevărul în faţă, nu avea în vedere faţa omului. Dar a
lui Dumnezeu se coboară şi mai jos, ca să-l ridice. Duhul
venit închisoarea şi pereţii de piatră, care au stins duhul
Domnului era peste mine, pentru că El m-a adus aici ca
lui Ioan. Ce bine că înaintea noastră au mers alţii, care
să vestesc robilor eliberarea. Peste câtva timp m-au dus
au lăsat un exemplu de urmat, prin viaţa şi faptele lor. Lor
în altă celulă. Acolo erau adunaţi cei ce încălcau disciplina
le-a fost mult mai greu, pentru că cel mai mic în împărăţia
lagărului; jucătorii de cărţi, cei ce refuzau să muncească.
Domnului este mai mare decât Ioan Botezătorul. Duhul
Celula era plină de fum. Trebuia să mă aşez pe podea,
Sfânt, care S-a coborât în ziua Cincizecimii, m-a ajutat
ca să pot răsufla. Am observat acolo un om care avea
când am suferit de foame în celulă. De obicei oamenii
pe el doar un slip, a pierdut totul la cărţi şi de câteva zile
mănâncă de trei ori pe zi sau chiar de mai multe ori.
n-a mâncat nimic. A trebuit să mă lupt pentru viaţa lui.
Autorităţile din lagăr au hotărât un regim special pentru
Odată, în celulă au intrat nişte bărbaţi dintre autorităţile
Fedotov. Câtă vreme eram în arest, îmi dădeau 400 de
lagărelor, oameni bine făcuţi, înalţi şi bine îmbrăcaţi.
grame de pâine neagră şi un pahar de apă caldă pe zi,
Când au intrat, toţi deţinuţii s-au ridicat în picioare şi-au
cam 150 de grame.
descoperit capetele în semn de respect. Eu ştiam că
După terminarea ultimului arest, am căutat să mă
numai în faţa împăratului se ia o astfel de poziţie. Ei au
mişc cât mai puţin, pentru a-mi păstra energia. A urmat
intrat şi, plimbându-se prin celulă, căutau parcă pe cineva
Paştele, iar de Paşte mi-au dat mai multă pâine. Am
cu privirea. Duhul Sfânt mi-a spus:
împărţit-o în trei, am mâncat o bucăţică şi m-am întins pe
- Oamenii aceştia au venit după sufletul tău.
pat. Deodată în faţa mea a apărut îngerul Domnului. El
Fiecare om cunoaşte sentimentul presimţirii, dar
m-a luat şi m-a dus pe coridor în faţa unei uşi. Era uşa de
când îţi vorbeşte Duhul Sfânt este ceva mai mult decât
la biroul şefului. El a intrat înăuntru. Stând în faţa uşii, am
presimţirea, este siguranţă. Când s-au uitat oamenii
auzit discuţia celor de acolo. Ei hotărau pentru mine cel
aceştia la mine, am văzut în ochii lor atâta ură, atâta
mai sever regim şi discutau asupra duratei acestui regim.
răutate! Interesant că în mine nu sălăşluiau astfel de
Au hotărât o perioadă de o jumătate de an, dar îngerul a
sentimente, dimpotrivă, mi-a fost milă de ei şi, undeva în
intervenit şi a zis că trei luni ajunge.
adâncul sufletului, îi iubeam. Ei m-au privit lung, nu au
Îngerul a ieşit din birou cu zâmbetul pe buze şi m-a
spus nimic şi au ieşit. Eu le-am spus celor din cameră că
privit. Avea în mână trei pâini pe care mi le-a dat. Eu l-am
întrebat:

17
(continuare în pagina următoare)

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,... şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)

aceştia au venit să mă vadă pe mine. Ei au început să - Fedotov, tu o să iei banderola roşie, ca şi ceilalţi. Eu
râdă şi au cerut explicaţii. Ocazie bună pentru mine de nu fac diferenţe între şefii de grupă, iar culoarea roşie este
a-L vesti pe Domnul Isus Cristos. Nu este uşor să-i faci pe culoarea drapelului nostru. Pentru el s-a vărsat sângele;
oameni să te asculte şi cu atât mai mult pe deţinuţi. roşul este culoarea partidului nostru comunist! Ce, tu eşti
A doua zi, i s-a făcut rău unui coleg de cameră şi l-au împotriva partidului?
luat la infirmerie. Când s-a întors, ne-a povestit că în lagăr - Uite, pentru aceasta stau eu în lagăr, că n-am vrut
au adus filmul „Asta îi nelinişteşte pe toţi“, film despre un să îmbrac port roşie; puteam să mi-o pun şi când eram
răufăcător ce se află în lagărul nostru. Ateiştii au lucrat în în libertate, dar atunci nu L-aş fi slujit pe Dumnezeu, ci
felul acesta, crezând că ceilalţi deţinuţi mă vor linşa când pe voi. Dar faptul că eu n-am nimic împotriva partidului,
vor afla că eu am ordonat uciderea unei fetiţe ca jertfă dumneavoastră o ştiţi foarte bine.
pentru Dumnezeu. Însă acest lucru s-a întors în favoarea - În Biblia voastră scrie că toate stăpânirile sunt de la
mea, pentru că, întrebat fiind de colegi ce înseamnă Dumnezeu, aşa că fă bine şi supune-te acestei stăpâniri.
aceasta, eu am răspuns că, în afară de vina de a crede în - Ştiţi ce, eu nu am nevoie de mijlocitori, eu mă
Dumnezeu, nu am niciuna şi iarăşi am prins ocazia de a adresez direct lui Dumnezeu, vorbesc cu El faţă-n faţă.
vorbi despre dragostea lui Dumnezeu. Dacă îmi pun banderola roşie, o să fiu la fel ca voi.
Autorităţile şi-au dat seama de gafa făcută şi m-au Dumneavoastră sunteţi în măsură să faceţi o excepţie şi
transferat în alt lagăr de muncă silnică - Lagărul nr. 4. să mă lăsaţi să port banderola albastră.
Aici era altă atmosferă. Când m-au prezentat, ca fiind un - Înseamnă că în mod categoric refuzi banderola
sectant foarte periculos, sublocotenentul, şeful lagărului, roşie?
a întrebat: - Da! am răspuns eu hotărât.
- Numele lui şi profesia! - În cazul acesta, o să dau banderola la altcineva şi
- Îl cheamă Fedotov şi se pricepe la zidărie. tu n-o să mai fii şef de brigadă. Şi au găsit repede alt om.
- Trimiteţi-l pe şantier, un asemenea om nici nu va Trecuseră deja opt ani de detenţie. Mama iar a venit
fura, nici nu va fugi, iar faptul că se roagă şi că aparţine la mine. Aşteptându-mă, a auzit cum un sublocotenent s-a
unei secte, nu mă interesează! plâns altuia că a suferit un infarct. După ce locotenentul
Când a venit mama să mă viziteze, şeful a stat cu ea a rămas singur, mama nu s-a putut abţine şi i-a povestit
de vorbă şi am aflat că el are în familie sectanţi. Mătuşa câteva întâmplări legate de felul cum poţi să-ţi pierzi sau
lui era baptistă şi el a observat modul ei deosebit de a să-ţi salvezi inima. Ea i-a mai zis că, dacă suferi de o astfel
fi. În lagăr, el niciodată nu s-a purtat urât cu credincioşii, de boală, poţi muri în orice clipă, de aceea el trebuie să
deşi avea obligaţia să o facă. Astfel, eu am ajuns să am fie pregătit. El a ascultat-o cu atenţie şi cu siguranţă a tras
un regim aproape ca un om liber. Şeful a ascultat-o pe nişte concluzii favorabile lui. Seara am aflat că în lagăr
mama şi a crezut-o când ea a zis că Vanea al ei stă închis sosise o comisie care va reevalua câteva dosare. Când
nevinovat, că dosarul a fost fabricat. Mama zicea că ea pe masă a ajuns dosarul meu, Kozlov l-a azvârlit în colţul
se roagă la Dumnezeu, care este Ocrotitorul văduvelor şi camerei, strigând:
Tatăl orfanilor şi cum ea este văduvă, iar eu am crescut - Numai peste cadavrul meu, acest sectant va fi
fără tată, ea este convinsă că El cu siguranţă o va asculta. eliberat!
După aceea, mama i-a citit un fragment din Biblie: „Să nu Când mi-au povestit acest lucru, eu I-am dat slavă
asupreşti pe văduvă, nici pe orfan. Dacă-i asupreşti şi ei Domnului. Eu sunt în mâna Domnului şi facă-Se voia
strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele. Mânia Lui. Dacă va voi Domnul, voi fi eliberat. El hotărăşte! Şi
Mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia; nevestele Domnul avea planul Său vizavi de mine. Dimineaţa a
voastre vor rămâne văduve şi copiii voştri vor rămâne venit la mine locotenentul major, un om respectabil, şi
orfani.“ Pe şantier chiar îmi plăcea să lucrez. Timpul trecea mi-a spus că în ziua respectivă se va rediscuta dosarul
mai repede. Dar, ca orice bine şi binele meu s-a terminat meu şi că eu trebuia să fiu prezent. Dar deoarece comisia
odată cu mutarea şefului. Se zicea că era prea indulgent. se afla în altă locaţie, mă va conduce el. Când am ieşit
Celălalt şef care a venit era un adevărat comunist. pe poartă, am fost întâmpinaţi de patru bărbaţi înarmaţi
El m-a numit şef de grupă, pentru că vedea că toţi mă şi un câine mare. Ei au primit ordin să mă păzească
respectau. După aceea i-a chemat la el pe toţi şefii de pe drum, ca nu cumva să fug. Au fost înştiinţaţi că sunt
grupă şi ne-a dat câte o banderolă roşie să o purtăm pe deosebit de periculos. Locotenentul care era cu mine
braţ. Eu am întrebat de ce are culoarea roşie şi mi-au spus le-a spus că el va merge singur cu mine, că nu-i niciun
că roşu este culoarea societăţii sovietice. Eu n-am vrut s-o pericol, că eu nu am de gând să fug.
primesc. Şeful m-a întrebat: - Eu o să-l duc până acolo şi înapoi, iar voi sunteţi
- Ai ceva împotriva banderolei? liberi cam trei ore, le-a spus el. Mergeţi şi distraţi-vă!
- Nu, am răspuns eu, dar vreau una de culoare Soldaţii s-au bucurat şi au plecat.
albastră, nu roşie. Bătrânul locotenent m-a condus sau, mai bine zis,
- Şi care-i diferenţa? m-a însoţit pe drum. Am povestit de toate. Ceea ce-i
- Culoarea albastră este culoarea cerului, acolo S-a de reţinut este faptul că odată a asistat la un proces.

18
înălţat Domnul Isus Cristos, iar eu Îi aparţin Lui. Erau judecate două fete, conform art. 227. A fost foarte

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
(continuarea din pagina 3)
impresionat de credinţa şi tăria lor. Li se cerea un singur
lucru: să spună că nu se vor mai duce la rugăciune, şi
le dădea drumul. Nici nu trebuia să renunţe la credinţă.

„CU mult mai mult”
Poţi să crezi acasă cât pofteşti, numai la adunare să nu
mergi. Judecătorul chiar a zis: „Credeţi sănătoase!“ Însă
fetele nu renunţau. Erau atât de tinere! Aveau toată viaţa
înainte, dar au fost trimise la închisoare. Mi-a fost milă
de ele, zicea el. Practic nu aveau nicio vină şi le-au dat
câte cinci ani. După acea întâmplare, eu am început să Dacă Domnul „poate să facă mult mai mult decât
am încredere în sectanţi, a continuat el. Ele, ca şi tine, cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20) rezolvându-ne
pentru credinţa în Dumnezeu au fost închise. Am primit perfect trecutul, asistându-ne prezentul şi asigurându‑ne
ordin să le conduc până la închisoare. Mi-a fost atât de viitorul, nu s-ar cuveni un răspuns echivalent din partea
milă de ele, că le-am propus să fugă. De ce să-şi piardă nostră? Adică, n-ar trebui şi noi să oferim „cu mult mai
tinereţea? Mai bine să fiu pedepsit eu pentru fuga lor. Dar mult” decât se oferă pentru orice alte servicii? În acest
fetele n-au vrut să fugă şi m-au obligat să merg cu ele
context total favorabil nouă, este total legitim sfatul
până la închisoare. Nu ştiu, după episodul cu fetele, ceva
apostolului Pavel: „Astfel, deci, prea iubiţilor, după
s-a schimbat în sufletul meu, zicea el. În anii aceştia, câte
am văzut aici... mulţi dintre noi ar fi trebuit să fim închişi. cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt
Da, fiecare îşi va primi răsplata. Eu vorbesc cu tine sincer, mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când
sunt sigur că tu n-o să mă pârăşti, iar eu am nevoie să-mi sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa
descarc sufletul. mea.” (Filipeni 2:12) Printr-un comportament al iubirii,
- Ascultaţi, locotenent major, nu ştiu ce v-a determinat care ne poziţionează deasupra oricăror cerinţe şi oferte
să vă purtaţi aşa, dar ştiu sigur că fapta dumneavoastră legaliste, ne vom încadra în recomandarea apostolului
nu va rămâne fără răsplată de la Dumnezeu, am zis eu. care a scris: „De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai
Tot el a vorbit cu judecătorul pentru mine, în favoarea mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci,
mea, şi prin el Dumnezeu Şi-a revărsat mila asupra mea. dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.”
Curând m-au trimis într-un sătuc din taiga (un fel de junglă (2 Petru 1:10) Să ne gândim şi la cât primim noi de
în nordul Rusiei), numit Popovo-Zimneie (tradus cuvânt
la Domnul dacă Îi slujim cu dragă inimă în lucrarea
cu cuvânt ar fi Satul rece al preotului). Denumirea vine de
încredinţată: „mult mai mult în veacul acesta de acum,
la un preot, care a fost trimis aici, drept pedeapsă pentru
slujirea sa lui Dumnezeu. A fost trimis aici de Vladimir iar în veacul viitor, viaţa veşnică.” (L uca 18:30)
I. Lenin, împreună cu foarte mulţi credincioşi. Lenin a Există însă şi un pericol exprimat tot exponenţial
început un adevărat război împotriva credincioşilor între pentru cei ce nu vor să vadă nemărginita ofertă divină,
anii 1918-1924, sub numele „Pogromul Bisericii“. Au fost de aceea, odată cu afirmarea bunătăţii şi a credincioşiei
omorâţi 8000 de preoţi. Patriarhul a fost arestat, mulţi au lui Dumnezeu, atragem atenţia asupra rămânerii între
fugit care încotro. Bisericile au fost pângărite, icoanele graniţele harului divin, care în condiţia unui refuz
vechi arse; toate obiectele de valoare au fost confiscate. deliberat şi de durată, poate fi pierdut: „Luaţi seama ca
Se zicea că acest preot ortodox a fost trimis în taiga şi nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte!
aici el şi-a făcut o căsuţă. După el au venit şi alţii şi astfel Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să-L asculte pe
a apărut satul Popovo-Zimneie. Satul era lângă un lac. Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom
După un timp, unii au plecat, alţii au murit acolo. Bătrânul
scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din
preot şi-a încropit o gospodărie, de care avea mare grijă.
ceruri.” (Evrei 12:25)
Din cauza vârstei, nu mai slujea, dar era plin de blândeţe,
niciodată nu ridica tonul. Nici măcar atunci când cineva îi
vorbea cu obrăznicie. Avea cuvinte potrivite pentru fiecare. Editorii
Numele lui era Vasile. Odată cineva l-a întrebat:
- Toată lumea te consideră sfânt. Cât ţi-au dat pentru
sfinţenia ta?
- Dumnezeu mi-a dat 10 degete de care să mă
folosesc şi încă 10 la picioare. Şi pentru slujba mea, am
primit o dată 10 ani, apoi încă 10.
Şi iată-mă şi pe mine ajuns în sătucul acesta la
muncă silnică. Acolo am stat şi eu 10 ani. Când am ajuns
acolo aveam 30 de ani, când am împlinit 40, am fost
eliberat. (va urma)

Extras din cartea
Ridicaţi-vă! Începe judecata!
Ivan Petrovici Fedotov

„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
19
Nădejdea
„Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea...” (1 Corinteni 13:13)

Nu te lăsa doborât de ceea ce ţi s-a întâmplat, corectează-ţi greşelile înaintea Domnului şi
continuă să te lupţi pentru ceea ce El te-a rânduit să devii.

Unele lucruri nu sunt greu de făcut, greu este să fii hotărât să le faci.
Pentru a realiza lucruri bune trebuie să plănuim, să nădăjduim, dar şi să facem.

Când pui înainte îndoiala nu vei mai înainta mult pe calea credinţei.
Îndoielile ne fac să pierdem chiar lucruri care ne aparţin.

Speranţa se asociază mai degrabă cu bucuria decât cu întristarea,
pentru că amândouă vor să meargă mai departe.

Lanţurile la mâini nu pot fi iubite nici dacă sunt de aur, tot aşa, fără speranţa veşniciei – o viaţă
cu un viitor limitat este o închisoare fără posibilitate de evadare.

Zilnic se pierd comori, talente şi timp din lipsa speranţei valorificării lor cu succes.

Cei mai mulţi dintre oamenii care au eşuat în viaţă, au fost persoane care au realizat cât de
aproape au fost de succes, în momentul în care au renunţat.

Pentru mulţi, viitorul visat nu este decât reîntoarcerea la un trecut idealizat.
O astfel de speranţă este o îngropare premeditată a viitorului.

Nu zice niciodată: „Nu pot!”, începe prin a spune: „Încerc!” sau „Să vedem!”
Idealurile sunt ca stelele, adesea de neatins, dar pot fi călăuzitoare în viaţă.

Trăim toţi sub acelaşi cer, dar nu toţi au acelaşi orizont, însă orizontul cel mai extins îl au cei ce
cred nu doar ceea ce este pe pământ, ci şi ceea ce este în cer.

Sentimentul de încredere în providenţa divină este o condiţie a oricărei munci productive
şi a bucuriei în acelaşi timp.

Îngrijorarea nu alungă amărăciunea zilei de mâine, dar răpeşte bucuria celei de azi.
Teama aduce cu ea necazul, mai mult decât încrederea că nu va veni.

„Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti
totdeauna nădejdea mea!” (Psalmi 25:5)

„Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmi 27:14)

„Pentru ce te mâhneşti, suflete şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl
voi lăuda: El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.” (Psalmi 43:5)

„Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.” (Psalmi 147:11)

„Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri.” (Proverbe 10:28)

„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin
puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!” (Romani 15:13)

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,
răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080